SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIA CEA MARE
 
La Doamne strigat-am... Stihirile învierii. Glas 8.

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

După a 2-a Catismă Sedelne ale Învierii.

Mărire...

IPACOI

Antifon 1.

Mărire... Și acum...

Antifon 2.

   Spre Domnul cel ce are nădejde nu se va înfricoşa atunci, când va judeca toate, cu foc și cu muncă.

Mărire... Și acum...

Antifon 3.

Mărire... Și acum...

Antifon 4.

Mărire... Și acum...

Stih : Laudă suflete al meu pe Domnul, lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea.

CANOANELE
 
Canonul Învierii

Irmosul :

A Născătoarei :

Irmosul : Apa trecându-o...

A Născătoarei :

Irmos : Să cântăm Domnului...

Irmosul :

A Născătoarei :

Irmosul : Doamne cela ce ai făcut...

 

A Născătoarei :

Irmosul : Tu eşti întărirea...

Irmosul :

A Născătoarei :

Irmosul : Auzit-am Doamne...

A Născătoarei :

Irmos acelaşi :

Irmosul :

Irmosul : Luminează ne pe noi...

A Născătoarei :

Irmosul : Mânecând te laud...

A Născătoarei :

Irmosul : Rugăciunea mea vărs către Domnul...

A Născătoarei :

Irmosul : Haină luminoasă...

Podobie : Ca nişte pârgă a firii...

ICOS

Irmosul :

A Treimii :

Irmosul : Din Iudea venind tinerii...

A Născătoarei :

Irmos acelaşi :

Irmosul :

A Treimii :

Irmosul : Biruitori tiranului...

A Născătoarei :

Irmosul : Pe Împăratul ceresc...

Irmosul :

A Născătoarei :

Irmosul : Înfricoşa-tu-s-a tot...

A Născătoarei :

     

Irmosul : Cu adevărat Născătoare...

Siihirile învierii.

Mărire...

 
   O, cum petrec fără grijă ? Cum îmi trec întru răspândire vremea vieţii mele, neluând în minte păcatele mele cele multe, nici groaza morţii cea înfricoşată și cercetarea cea nemitarnică ! O cine mă va izbăvi din focul cel veșnic ? De nu vei fi Tu mie milostiv, Dumnezeule însuți Preabunule.
 
   Vai mie suflete al meu ticăloase, cât te vei tângui acolo, aducându-ţi aminte de faptele tale, când drepţii se vor chema întru veșnică împărăţie, iar tu te vei osândi în focul cel veșnic pentru faptele tale ! Suspină, lăcrimează de aici, aleargă către Izbăvitorul Hristos, şi-ţi spală păcatele tale.
 
   Până când îţi stă de faţă vremea acestei vieţi, pocăiește-te o suflete al meu și aici te osteneşte pentru păcatele tale ca să afli acolo odihna și să te izbăveşti din munca cea veșnică. Doamne, Doamne, Bunule şi Milostivule, învredniceşte ca să fiu părtaş aleşilor Tăi.
 
 
   Doamne, cetele celor fără de trupuri îndulcindu-se de frumuseţea Ta şi de nespusa bunătate și de raza cea în trei luminători din-destul luminându-se, neîncetat Te măresc pe Tine. Cu ale cărora rugăciuni mântuieşte Mântuitorule sufletele noastre.
 
   Doamne, cetele îngerilor cele prea întocmite Tu le-ai înfiinţat, cu Cuvântul Tău cel preaputernic şi cu Sfântul tău Duh, razelor celor necăzătoare dăruindu-le strălucirile. Cu ale cărora rugăciuni mântuieşte Mântuitorule sufletele noastre.
 
   Doamne, pe Tine, serafimii Te cântă şi stăpâniile, şi îngerii, începătoriile, domniile, scaunele şi puterile şi arhanghelii, şi heruvimii cei înfricoşaţi, ție îţi aduc laudă. Cu ale cărora rugăciuni mântuieşte Mântuitorule sufletele noastre.
 
 
 
   Bucură-te pierderea dracilor, bucură-te fiica lui Adam care cu adevărat ai înflorit floarea cea neveştejită; bucură-te mărirea, robilor tăi, bucură-te cea cu totul fără prihană, bucură-te dezlegarea răutăţilor, bucură-te dar de la Dumnezeu dăruit lumii, bucură-te Cinstită, mântuirea celor ce se roagă ţie; bucură-te Stăpână, mărirea, celor ce te măresc pe tine.
 
 
 
   Pe Tine, Împăratul şi Stăpânul îngerii neîncetat Te laudă, iar eu cad înaintea ca vameşul strigând : Dumnezeule curățește-mă și mă mântuieşte.
 
   Nemuritor fiind suflete al meu, cu valurile lumeşti nu te acoperi. Ci te deşteaptă strigând către Făcătorul tău de bine : Dumnezeule curățește-mă și mă mântuieşte.
 
 
   Mucenicii Domnului tot locul sfinţiţi și toată boala tămăduiţi. Şi acum rugaţi-vă, să se izbăvească din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
 
 
 
   Bucură-te palat însufleţit, porumbiţă cuvântătoare, bucură-te cetatea Ziditorului tău; bucură-te scăparea şi turnul credincioşilor, folositoarea și mântuirea şi izbăvirea celor ce nădăjduiesc întru tine; bucură-te podul, carele duci pe toţi la cer; bucură-te întrutot binecuvântată, Sfântă Stăpână !
 
 
   Cu ochi milostiv vezi Doamne și smerenia mea, că pe încet viața mea se cheltuiește, și din fapte nu-mi este mântuire. Pentru aceasta mă rog, Doamne cu ochi milostiv vezi smerenia mea și mă mântuieşte.
 
 
   De ziua cea înfricoşată gândind suflete ai meu, priveghează aprinzând candela ta, cu untdelemn luminându-o, că nu știi, când va veni la tine glasul ce va să zică, iată Mirele. Vezi dar suflete al meu, să nu dormitezi şi vei rămâne afară bătând ca cele cinci fecioare ci cu priveghere aşteaptă ca să întâmpini pe Hristos Dumnezeu cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ție cămara cea dumnezeiască a măririi Sale.
 
 
   Stăpânul a toate şi Făcătorul, din Preacuratul tău pântece trup luând, folositoare pe tine cea cu totul fără prihană oamenilor te-a arătat. Pentru aceea toţi către tine Stăpână alergăm, cerând curăţire păcatelor şi de veșnica muncă să ne izbăvim, şi de toată pedeapsa cea de acolo, te rugăm, ca să strigăm ţie cu credinţă : Roagă-te Fecioară lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască tuturor iertare celor ce cu credinţă ne apropiem către acoperământul tău.
 
 
   Ca și cum ar fi Judecătorul de faţă, grijeşte-te o suflete şi gândeşte la ceasul zilei celei înfricoşate, că judecata fără milă este celor ce n-au făcut milă. Pentru aceasta mai-nainte de sfârşit strigă : Milostiveşte-te spre mine Mântuitorule, că numai Tu singur eşti fără de păcat.
 
   Ca desfrânata cad înaintea Ta ca să iau iertare și în loc de mir îți aduc lacrimi de la inimă. Ca pe aceea să mă miluiești Mântuitorule și să-mi dai curăţire păcatelor, căci ca aceea strig Ție : Izbăvește-mă de întinăciunea faptelor mele.
 
 
 
   Preacurată şi binecuvântată de Dumnezeu cu daruri dăruită, cu puterile de sus şi cu arhanghelii și cu toţi cei fără de trupuri, pe Cela ce pentru milostivirea îndurărilor S-a născut din tine, neîncetat roagă-L pentru noi, ca să ne dea nouă mai-nainte de sfârşit îndreptare şi curăţire păcatelor şi îndreptare vieţii, ca să aflăm milă.
 
 
 
   Până când sufletul meu vei petrece fără de grijă ? Până când întru trândăvire vrei să fi ? Scoală-te ticălosule din somnul lenei şi în minte luând faptele tale, suspină şi de hotărârea dreptului Judecător te cutremură. Cum vei răspunde în ziua aceea ? Sau neîndreptat petrecând, cum te vei izbăvi de focul ce te aşteaptă pe tine ? Strigă mai-nainte de sfârșit către Judecătorul, dă-mi Mântuitorule iertare de păcate, că Tu însuți eşti îndelung-Răbdător.
 
 
   Cu lumină cerească se luminează astăzi acest cort, că întru dânsul cetele îngerilor se bucură cu care dimpreună şi cetele drepţilor se veselesc întru pomenirea mucenicilor. Pentru rugăciunile lor trimite Hristoase pace lumii Tale şi mare milă.
 
 
 
   Porunca cea cu taină luându-o întru cunoştinţă, cel fără de trup în casa lui Iosif degrab a stătut înainte zicând celeia ce nu ştia de nuntă, Cel ce a plecat cerurile cu pogorârea, încape fără de schimbare tot întru tine, pe Carele şi văzându-L în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a striga către tine : Bucură-te Mireasă, care nu știi de mire.
 
 
   Apa trecându-o ca pe uscat israeliteanul, și din răutatea Egiptului scăpând striga : Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
 
   Izbăveşte-mă de gheena, pe care mi-am pricinuit-o cu necuvioasele lucruri Izbăvitorule, şi fericitul foc al dragostei Tale aprinde-l în gândul meu.
 
   Supusu-m-am patimilor întunecat fiind, și dobitoc m-am arătat eu cel cinstit cu cuvântare. Ci dă Doamne sufletului meu deşteptare şi cu judecăţile care știi mântuiește-mă.
 
 
   Trupul sfărâmându-şi cu bătăile, purtătorii de chinuri, prealăudaţii mucenici, îndreptarea și ne-abaterea minții o au arătat și dragostea cea către Ziditorul.
 
   Râuri de sânge curgând din trupurile sfinţilor măriţilor Tăi răbdători de chinuri, cu puterea Ta, Milostive, au înecat mărăcinii îndrăcirii idolești.
 
 
   Pe mine cela ce rău m-am bolnăvit de boala cea purtătoare de moarte a patimilor trupeşti și sufleteşti, vindecă-mă Preacurată ca cu credinţă pururea să te fericesc pe tine.
 
 
 
 
   Ca cei ce sunteţi ai Sfinţilor Îngeri începători și de dumnezeiasca vedere luminat vă îndulciţi, pe Dătătorul de bine şi Mântuitorul, rugaţi-L pentru noi.
 
   Fiind ţinuţi de silnice ispite, către voi dumnezeieştilor arhangheli acum alergăm credincioşii ca și către nişte folositori, pe Stăpânul cu dinadinsul acum rugați-L pentru noi.
 
 
   Fecioară dumnezeiască Maică, ceea ce ai născut cu trup pe Înduratul Dumnezeul tuturor, fie-mi scăpare şi liman şi zid şi folositoare.
 
 
 
   Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cela ce eşti marginea doririlor și credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
 
   Cu ce ochi Te voi vedea pe Tine atunci, Hristoase Mântuitorule, cela ce n-am făcut pe pământ nici o poruncă a Ta ? Cum voi sta înaintea nesuferitului Tău scaun, ca să dau răspuns de răutăţile mele, care fără de număr am făcut ?
 
   Tinzând braţele îndurărilor Tale, primeşte-mă ca şi mai-nainte pe desfrânatul, pe mine cela ce m-am robit cu asemenea chipuri patimilor celor necinstite şi m-am depărtat de la Tine, Iisuse Preabunule, Iubitorule de oameni.
 
 
   Înrădăcinându-vă pe piatra dumnezeieștii cunoștinte, mucenici ai lui Hristos, răbdătorilor de chinuri, cu sabia credinţei ați dezrădăcinat mărăcinii necunoștinței, și roduri de nevoinţe ați făcut.
 
   Turnurile cele neclintite ale credinţei celei adevărate, prealuminatele podoabe ale Bisericii, preafrumoşii miei cei junghiaţi de voie, mucenicii lui Hristos să se laude.
 
 
   Pe tine Preasfântă te-am câştigat întru ispite păzitoare, pe tine după Dumnezeu te am mie folositoare neadormită, pe tine Preacurată să te aflu în ziua judecăţii izbăvitoare de toată osândirea.
 
 
 
   Ca nişte mai mari începători voievozi, arhistrategilor ai cetelor îngereşti, cu darurile cele în multe chipuri împodobiţi arătându-vă, Bisericile lui Hristos păziţi-le tare, cu folosinţele voastre.
 
   Cu arma buneivoiri pe plinirea credincioşilor cea acum încununată cu frumuseţea dreptei credinţe, ca nişte prealăudaţi stătători înaintea lui Dumnezeu, de înconjurare izbăviţi-o dumnezeieştilor arhangheli.
 
 
   Cort dumnezeiesc te-ai făcut al vieţii celei nestricăcioase, numai tu din veac Curată arătându-te Fecioară Maică. Pentru aceea pe mine cel ce sunt în umbra morţii, povățuiește-mă acum către viață, cu rugăciunile tale, ceea ce ești cu totul fără prihană.
 
 
   Cuvântule din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu dumnezeiască vedere Proorocul mai-nainte a cunoscut, că vei să Te întrupezi, și, cutremurându-se mărea puterea Ta.
 
   Mare nevoie este sufletului despărțindu-se; cutremur înfricoşat va fi, când va şedea Judecătorul şi se vor judeca oamenii, ce au păcătuit; Vai mie ! Ce voi face osânditul.
 
   Având inima plină de întinăciuni, şi sarcini grele de purtat ale păcatelor, la îndurările Tale alerg; să nu mă treci cu vederea rogu-mă.
 
 
   Cinstită s-a arătat moartea voastră înaintea lui Dumnezeu, vitejilor răbdători de chinuri, că fiind cuprinşi de mii de dureri și de bătăi, de Dânsul nu v-aţi lepădat.
 
   Rănitu-s-a vrăjmaşul cu rana mucenicilor, căzut-a, sprânceana lui ceea ce se înălţase, și Se măreşte Dătătorul de cununi al acestora, cu cântări dumnezeieşti preamărindu-Se.
 
 
   Pe tine încăperea cea curată a Stăpânului cu credinţă te rog, curăţeşţe-mă Născătoare de Dumnezeu de toată întinăciunea, și casă mă arată a curatului și Dumnezeiescului Duh.
 
 
 
   Perechea cea mai întâi a adunării arhangelilor, pe cei ce aleargă acum către acoperământul vostru, mântuiţi-i din toate primejdiile.
 
   Văzătorilor ai strălucirii dumnezeieștii începătorii, şi celei dătătoare de bine, preamăriţilor arhistrategi, acum izbăviţi turma voastră.
 
   Cu sfinţire te măresc dumnezeieştile oşti ale celor fără trupuri, preacinstită Maica lui Dumnezeu, că ai născut pe Ziditorul acestora.
 
 
 
   Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale, şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
 
   Cu voia şi cu socoteală rea Te-am amărât pe Tine, Doamne, lucrând cele necuvioase, ci mă miluiește pe mine cel ce mă întorc, și mă mântuieşte.
 
   Având gând ce nu vrea să iasă din răutăți, sunt nesimțitor eu cel fără de ştiinţă, Iisuse dezleagă împietrirea mea, şi mă mântuieşte.
 
 
   Pusu-v-au pe voi dumnezeieștilor mucenici, Dătătorul de lumină, ca pe nişte pietre strălucind cu dumnezeiasca cunoştinţă, şi dezlegând întunericul înşelăciunii.
 
   Pe legile lui Dumnezeu împotriva legilor celor viclene le-aţi pus, şi pe Dumnezeu propovăduindu-L, cu osârdie aţi primit a vă omorî pentru Dânsul.
 
 
   Omoară Curată, zburdarea patimilor mele, Fecioară ceea ce ai omorât cu naşterea ta păcatul cel ce trăia al strămoşului.
 
 
   Stând împrejurul lui Dumnezeu arhistrategilor, şi cu strălucirile cele ce izvorăsc de acolo strălucindu-vă, turma voastră păziţi-o.
 
   Ca să ni se dăruiască nouă izbăvire, rugaţi pe Stăpânul și Dumnezeul nostru, ca nişte părtinitori ai izbăvirii tuturor.
 
 
   Mir de taină te numim pe tine Preacurată, ca pe ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeul, Cel ce izvorăște darurile cele binemirositoare.
 
 
 
   Doamne, Cela ce pe Iona singur în chit l-ai sălăşluit, și pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela din stricăciune mântuiește-mă.
 
   Lumina cea strălucitoare a pocăinţei să-mi răsari mie, celui ce sunt întru întunericul păcatelor, Hristoase, Dătătorule de lumină, ca să laud bunătatea Ta.
 
   De înfricoşata Ta judecată totdeauna mă cutremur, iar de la răutăţi nu mă mai depărtez, slujind răului nărav. Îndreptează-mă Hristoase, ca să laud bunătatea Ta.
 
 
   Cetele cinstiţilor mucenici au pătimit, şi mulţimea dracilor au biruit, şi cu cetele îngerilor s-au împreunat întru bucurie. Pentru rugăciunile lor, mântuiește-ne pe noi, Doamne.
 
   Cu tăria Ta puternici ai arătat pe mucenicii Tăi, Doamne, şi au surpat toată puterea amăgitorului celui vechi. Pentru rugăciunile lor mântuieşte-ne pe noi, Doamne.
 
 
   Ca să te măresc pe tine cea cu totul fără prihană totdeauna cu glasuri de mulţumire, întunericul sufletului meu goneşte-l, şi cu lumina pocăinţei dezleagă-mi greşalele cele neguroase.
 
 
 
   Acum a sta înaintea înfricoşatului scaun fără de ferire învrednicindu-vă de Dumnezeu văzătorilor, și de strălucirile Sfintei Treimi vă îndestulaţi, rugaţi-vă arhangheli pentru cei ce scapă la voi, să se izbăvească de ispite şi de patimi.
 
   Ca pe ospăţul cel stăpânesc să-l dobândească, cei ce cu cântări vă laudă pe voi, şi bucuriei celei deapururea veșnice, și dumnezeieștii străluciri să se învrednicească, rugaţi-vă arhangheli cei cu chip dumnezeiesc, Mihaile şi Gavriile preamăriţilor.
 
 
   Cămara Stăpânului cea însufleţită, ceea ce cu strălucitoare raze ale fecioriei, în chipul luminii ca un crin în mijlocul mărăcinoaselor tulburări strălucind, cea Preacurată şi prea încuviințată Fecioara Născătoarea de Dumnezeu, se măreşte.
 
 
 
   Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon dedemult, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine ești cuvântat.
 
   Suspinare dăruieşte-mi ca oarecând vameşului şi desfrânatei Hristoase, ca cu lacrimi să-mi spăl rănile răutăţilor mele, şi mă miluiește pe mine cel ce cânt : Dumnezeul părinţilor noştri bine ești cuvântat.
 
   Mântuitorule, pe mine cela ce am căzut între tâlharii cei pierzători de suflet, și m-am rănit cumplit, vindecă-mă cu untul-de-lemn al pocăinţei celei adevărate și mă miluiește ca să cânt : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
 
 
   Omorâtu-v-aţi lumii, şi de Hristos, Cel ce S-a făcut mort purtător de viață, nicicum nu v-ați lepădat, vitejilor răbdători de chinuri, pătimind şi cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine ești cuvântat.
 
   O Fire a Treimii în trei Ipostasuri mărturisind înţelepţilor, amăgirea idolilor cea cu mulţi dumnezei, purtătorilor de chinuri o aţi risipit cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine ești cuvântat.
 
 
   Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, sălășluindu-Se în pântecele tău, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită, te-a arătat pe tine folositoare tuturor acelor ce sunt năcăjiţi şi strigă : Dumnezeul părinţilor noştri bine ești cuvântat.
 
 
 
   Darul cel în multe feluri, dumnezeieştilor mari voievozi vouă vi l-a dăruit, Cel ce este al tuturor Făcător de bine, pe a Cărui Biserică acum mântuiţi-o, care cântă : Dumnezeul părinţilor noştri bine ești cuvântat.
 
   Cu puterea Văzătorului a toate întărindu-vă, toate marginile pământului luminos le încunjuraţi, şi mântuiţi pe toţi cei ce cu credinţă cântă : Dumnezeul părinţilor noştri bine ești cuvântat.
 
 
   Liman de mântuire Născătoare de Dumnezeu Fecioară acum avându-te pe tine, de primejdiile și de valurile lumeşti scăpăm, strigând Fiului tău : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
 
 
 
   Pe Domnul, Cel ce S-a preamărit în muntele cel sfânt, şi în rug a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe mine cela ce m-am supus dezmierdărilor trupeşti şi nebuneşte m-am îndepărtat de la Tine, Cuvântule, şi m-am asemănat tuturor dobitoacelor, Mântuitorule să nu mă treci cu vederea, ci mai-nainte de sfârşit întorcându-mă, mântuieşte-mă.
 
   De greşale nicicum nu mă depărtez, şi întoarcere niciodată nu mai fac, şi strig Ție, eu, ticălosul : Greşit-am Doamne îndurate, umileşte sufletul meu cel împietrit.
 
 
   Vitejii purtători de chinuri ai Domnului, cu râuri de sânge botezându-se, cu altă întinăciune nu s-au întinat, și ca nişte purtători de cununi săltează dimpreună cu îngerii neîncetat.
 
   Întărindu-se vitejii mucenici cu nădejdile celor ce vor să fie, mărimea muncilor au răbdat pentru bunăcredinţă şi săvârşindu-se, pururea stau înaintea scaunului Stăpânului.
 
 
   Fecioară celor ce stau le eşti întărire, şi celor căzuţi îndreptare. Pentru aceea pe mine cel căzut ridică-mă, ca să te măresc pe tine cea plină de daruri.
 
 
 
   Pe stătătorii înainte și cântăreţii nespusei şi negrăitei Tale măriri primeşte-i, care acum se roagă Ție, Hristoase în veci.
 
   Unule Preabunule primeşte acum pe oștile îngerilor, care se roagă pentru noi, care Te laudă pe Tine Hristoase în veci.
 
 
   Cu strălucitoarele tale raze Maica lui Dumnezeu luminezi pe cei ce cu credinţă cântă ție, și te laudă întru toți vecii.
 
 
   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, cum Cel Înalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata de Dumnezeu Născătoarea credincioşii o mărim.
 
   Precum dedemult ai curăţit Mântuitorule pe desfrânata ceea ce a căzut la Tine cu plângere, precum ai în dreptat pe vameşul, Cuvântule, pe cela ce numai a suspinat, precum ai primit pe Manase, precum ai miluit pe David cel ce s-a pocăit, aşa şi pe mine mă primeşte şi mă mântuiește, Iubitorule de oameni.
 
   Suspină, lăcrimează, suflete, de păcatele tale cele mai dinainte depărtează-te, şi celui ce ştie ascunsele tale de față cazi-i înainte, şi strigă cu căldură : Greșit-am Ție, Doamne, mântuiește-mă, miluiește-mă, că ai îndurări de milostiviri, mult-Milostive.
 
 
   Pătimit-au cei cu chip dumnezeiesc purtătorii de chinuri prea cu răbdare pe pământ, şi împărăţia cea neclintită moştenire acum o au luat, și de desfătarea raiului se împărtăşesc bucurându-se. Pentru rugăciunile lor Hristoase fă-ne pe noi părtaşi ai măririi Tale.
 
   Luminători v-aţi arătat, care pe răsăritul cel neînserat l-aţi luminat, şi pe seara nedumnezeirii înţelepţilor o aţi pierdut, şi cu sfintele raze purtătorilor de chinuri, pe toţi cei ce măresc purtătorul de lumină, praznicul vostru îi luminaţi.
 
 
   Stăpână ceea ce eşti uşa Luminii, luminează-mi rogu-mă ochii inimii mele, pe care i-a întunecat întunericul păcatelor cel prea adânc, şi-mi trimite mie raza pocăinţei, și mă slobozeşte Curată cu mijlocirile tale de focul cel veșnic.
 
 
 
   Arată acum Hristoase pe Biserica Ta, că urmează cetelor celor fără de trupuri, prin fapta bună, şi îngrădeşte cu îngerii turma Ta.
 
   Îngeri părtinitori, rugaţi-vă ca să se dăruiască de la Dumnezeu mântuire sufletelor celor ce aleargă sub acoperământul vostru, preamăriţilor.
 
 
   Fecioară ca o dimineaţă celor dintru întuneric și rătăciți, pe Hristos, Soarele dreptăţii, în braţe ţinându-L, L-ai răsărit.
 
   Când iau în minte mulţimea răutăţilor ce am făcut, și vin la gândire de întrebarea cea înfricoşată, cuprinzându-mă de cutremur, alerg la Tine, Dumnezeul cel iubitor de oameni. Pentru aceasta mă rog Ție, să nu mă treci cu vederea Unule fără de păcate, ci dăruieşte umilinţă smeritului meu suflet, mai-nainte de sfârşit, şi mă mântuieşte.
 
   Lacrimi dăruieşte-mi Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase, şi mă învredniceşte a uda picioarele Tale, cele ce m-au slobozit pe mine din calea rătăcirii, şi mir cu bună mireasmă să-Ți aduc, viață curată prin pocăinţă câştigată, ca să aud şi eu glasul Tău cel dorit : Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.
 
 
   Ce vă vom numi pe voi sfinţilor ? Heruvimi ? Că pe voi a odihnit Hristos. Serafimi ? Că neîncetat l-aţi preamărit pe El. Îngeri ? Că de trup v-ați lepădat. Puteri ? Că lucraţi întru minuni. Multe sunt numirile voastre, și mai mari darurile. Rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Cetele cereşti te laudă pe tine cea cu daruri dăruită Maică nenuntită, și noi cu cuvinte mărim neurmată naşterea ta de Dumnezeu Născătoare, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Pomeneşte-ne pe noi Hristoase Mântuitorul lumii, precum ai pomenit pe tâlharul pe lemn, şi învredniceşte pe toţi Unule Îndurate împărăţiei Tale celei cereşti.
 
   Vindecă Hristoase patimile sufletului meu, Cela ce unul eşti Doctorul sufletelor şi al trupurilor, şi cu râurile umilinţei spălându-mă, de tot mă curăţeşte, ca un milostiv.
 
   Înconjurând scaunul cinstitei dumnezeieștii începătorii, scaunele, heruvimii, începătoriile şi stăpâniile, şi celelalte începătoare cete, ale celor fără de trupuri, cu sfinţenie strălucesc.
 
 
   Cu fierbinţeala dragostei lui Hristos aprinzându-se mucenicii, nearşi au petrecut în mijlocul focului, arzând mărăcinii păgânătăţii cu dumnezeiescul Dar.
 
 
   Treime una singură, Unime preaîncepătoare, izbăveşte pe robii Tăi de focul cel nestins, pentru rugăciunile dumnezeieştilor Tăi îngeri celor fără trupuri, şi împărăţiei Tale celei cereşti învrednicește-i.
 
 
   Isaia oarecând mai-nainte carte te-a văzut pe tine cea de Dumnezeu cu daruri dăruită, întru care netâlcuit S-a scris cu degetul Tatălui, Cuvântul, Cel ce ne scrie pe noi în cărţile vieţii.

   Preabunule, Cuvântule al lui Dumnezeu, Cela ce pe Cruce Te-ai spânzurat ca un osândit pentru noi, izbăveşte-ne din focul ce va să fie și de înfricoşata hotărâre şi de toată altă pedeapsă, rugându-te Maica lui Dumnezeu; că pe Tine, Iubitorule de oameni, Hristoase, în toate zilele cu gândurile toţi Te întărâtăm, pe Cel preabun.
 
   Soarele, văzându-Te întins pe Cruce de voie, Iisuse, s-a înfricoşat şi pământul s-a cutremurat, şi pietrele s-au despicat, și mormintele de frică s-au deschis, şi toate puterile s-au spăimântat. Iar Fecioara, dacă Te-a văzut pe Tine, Stăpâne pe Cruce, a strigat : Vai mie ce este aceasta ce se vede ?
 
   Nemărginită bunătate a Celui ce S-a întrupat din tine Născătoare de Dumnezeu prealăudată, că Cruce și moarte de voie a răbdat ca să mântuiască lumea pe care o a zidit. Pe Acela roagă-L, ca şi pe mine ticălosul și mult chinuitul să mă izbăvească din muncă, și unde străluceşte lumina cea neînserată, să mă sălășluiască.
 
 
   Bucură-te Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, bucură-te nădejdea credincioşilor, bucură-te curăţirea lumii. Bucură-te ceea ce mântuieşti pe robii tăi din tot necazul; bucură-te stricarea morţii. Bucură-te raiul cel purtător de viață; bucură-te sprijineala celor ce te cheamă pe tine. Bucură-te dumnezeiesc lăcaş al lui Dumnezeu şi munte sfânt.
 
   Bucură-te preacurată Născătoare de Dumnezeu; bucură-te izvorule al vieţii. Bucură-te scară cerească; bucură-te Stăpână şi Doamnă a toată zidirea. Bucură-te binecuvântată și cu totul fără prihană; bucură-te preamărită și neîntinată. Bucură-te prealăudată, bucură-te lăcaş dumnezeiesc. Bucură-te cinstită; bucură-te Maică Fecioară, Mireasă nenuntită.
 
   Bucură-te Maica a lui Dumnezeu, Stăpână, bucură-te una nădejde și sprijineală a oamenilor. Bucură-te scăpare, bucură-te sfeșnicul Luminii. Bucură-te palatul cel luminat, bucură-te candelă purtătoare de lumină. Bucură-te neîntinată lauda fecioriei, bucură-te izvor, carele izvorăşti tămăduiri celor ce vin către tine.
 
 
   O preamărită minune ! O taină nouă ! O lucru înfricoşat ! Fecioara grăia, dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurat între doi tâlhari, pe Tine, Carele fără durere înfricoşat Te-a născut, plângea, strigând : Vai mie Fiul meu preaiubite, cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel cumplit şi nemulțumitor.
 
 
 
   Înălţatu-Te-ai pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, și ai mântuit neamul omenesc, mărim patimile Tale.
 
   Pironitu-Te-ai pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, şi ai deschis uşile raiului, mărimu-Te pe Tine, Izbăvitorul nostru.
 
 
   Mucenicii Tăi, Doamne uitând cele din viață și nebăgând seamă de munci pentru viaţa ce va să fie, ai acesteia moștenitori s-au arătat; drept aceea și cu îngerii împreună se bucură. Cu rugăciunile lor dăruieşte poporului Tău mare milă.
 
 
   Dacă Te-a văzut pe Cruce pironit ceea ce Te-a născut unule îndelung-Răbdătorule, tânguindu-se vărsa lacrimi ca dintru un izvor și de covârşirea bunătății și de milostivirea cea mai presus de om, foarte spăimântându-se, lăuda tăria Ta.
 
   Văzând tâlharul pe începătorul vieţii pe Cruce spânzurat fiind, a zis : De n-ar fi fost Dumnezeu întrupat, Cela ce cu noi S-a răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clintit pământul cutremurându-se. Ci Cela ce toate le rabzi, pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta.
 
   În mijlocul a doi tâlhari, cumpăna dreptăţii s-a aflat Crucea Ta, unul adică pogorându-se în iad cu îngreuierea hulei, iar celălalt uşurându-se de greşale spre cunoştinţa cuvântării de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule mărire Ție.

 
 
   Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, lăcrimând se văita şi cu amar striga : Lumea adică se bucură primind izbăvire, iar cele dinlăuntru ale mele se ard văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea lumii Preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de răutate. Căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostiveşte-te Fecioară spre noi şi iertare de păcate dăruieşte celor ce ne închinăm patimilor Lui.
 
 
 
   În mijlocul Edenului lemnul a înflorit moarte, iar în mijlocul pământului lemnul a odrăslit viață, că mâncând din rodul cel dintâi, ne-am făcut stricăcioși fiind nestricăcioși; dar dobândind pe cel de al doilea, ne-am îndulcit de nestricăciune, că prin Cruce mântuiești ca un Dumnezeu neamul omenesc.
 
 
   În rai adică mai-nainte lemnul m-a gonit, prin a căruia gustare vrăjmaşul a adus moarte, iar lemnul Crucii îmbrăcăminte de viață aducând, s-a înfipt în pământ și toată lumea s-a umplut de toată bucuria. Pe care văzându-o înălţată, lui Dumnezeu prin credinţă popoare cu un glas să-i strigăm : Plină este de mărire casa Ta.
 
 
   Stând lângă Cruce, Născătoarea de Dumnezeu, vărsând lacrimi, striga cu jale : Patima Ta, Fiule cu adevărat necuprinsă este şi nu pot răbda ruperea celor dinlăuntru ale mele, nici suferii văzându-Te pe Cruce. Să nu mă treci cu vederea pe mine roaba Ta, scoală-Te din morți preamărindu-mă pe mine ceea ce strig : Mult-Milostive mărire Ție.
 
 
 
   Pomul mai-nainte în Eden a adus amărăciune, iar lemnul Crucii viață dulce a înflorit, că Adam mâncând întru stricăciune s-a alunecat, iar noi, îndulcindu-ne de trupul lui Hristos, dobândim viață, și îndumnezeindu-ne, primim cu taină împărăţia lui Dumnezeu cea pururea veșnică. Pentru aceea cu credinţă strigăm : Mărire Cuvântule patimii Tale.
 

   Prin înfrânarea patimilor în cenuşă întorcând chipurile şi mişcările cele ca focul arzătoare, mucenicii lui Hristos au luat dar a goni bolile celor neputincioşi, şi trăind şi după sfârşit, a face minuni cu adevărat minune preamărită, că oase goale izvorăsc tămăduiri : Mărire Unuia Dumnezeului nostru.
 
 
 
   Mieluşeaua cea neîntinată văzând pe Mielul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, a strigat : Fiul meu, ce este acum această străină vedere și fără de nădejde ? Cum Tu viaţa tuturor fiind Te osândeşti asemenea ca şi oamenii ? Ci scoală-Te Cuvântule a treia zi din morţi precum ai zis.
 
   Pe Faraon, cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni dedemult în chipul Crucii lovind şi despărţind marea. Şi pe Israil fugarul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
 
   Cuvântule, Cela ce Te-ai omorât pe Cruce, pe mine cel omorât prin mâncarea cea dulce a pomului m-ai înviat și cu mărire m-ai împodobit; închinu-mă stăpânirii Tale, măresc patimile și milostivirea cea nemăsurată.
 
   Când s-a întins pe lemn via cea nelucrată, vin al dumnezeiescului Dar ne-a izvorât nouă, Carele veselește inimile și beţia înşelăciunii cu totul o opreşte şi păcatul îl curăţă.
 
 
   Împodobindu-vă cu sfinţitele răni de multe feluri mucenici ai lui Hristos și înfrumusețându-vă cu durerile chinurilor, cu mărire veseli stați înaintea Stăpânului, Făcătorului de podoabă veselindu-vă preamărit şi cu chip dumnezeiesc făcuţi cunoscându-vă.
 
   Cu dumnezeiască putere arătat întărindu-vă Sfinţilor Mucenici, toată teoria cea pierzătoare a celui puternic bărbăteşte o ați surpat; şi frumos încununându-vă cu cununi de biruinţe, înaintea Domnului staţi bucurându-vă.
 
 
   Stând înaintea Crucii Tale, Doamne cea neispitită de nuntă, şi văzând rănile Tale, Stăpâne, rănindu-se grăia : Vai mie Fiule, că întru naşterea Ta am scăpat de dureri, iar acum mă rup cu durere.
 
 
 
 
 
   Preamărite sau grăit pentru tine Fecioară preamărită, ceea ce singură eşti mărirea credincioşilor. Pentru aceea pe mine, carele te măresc pe tine, fă-mă părtaş al măririi ce va să fie prin rugăciunile tale Preacurată şi cu totul fără prihană Stăpână.
 
   Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, ceea ce ești cu totul fără prihană, prin Carele toţi oamenii ne-am dezlegat din blestem, binecuvântată Preacurată, negrăită minune, nepricepută vedere, mântuirea tuturor oamenilor.
 
   Pe Tine, Doamne totdeauna Te roagă mulţimea îngerilor, ceata ucenicilor, adunarea proorocilor, a mucenicilor și a cuvioşilor Tăi, ca să ne dăruiești nouă pentru Născătoarea de Dumnezeu iertare de păcate ca un iubitor de oameni.
 
   Preacurată, ceea ce ai primit în pântece Focul cel nesuferit, te rog cu credinţă, izbăveşte-mă de gheenă, și de munca aceea, care pentru mulţimea greşalelor îmi este mie gătită, slobozeşte-mă cu rugăciunile tale cele bineprimite.
 

   Cela ce ai întărit din început cerurile cu pricepcre şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii Hristoase, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
 
   Cela ce ai întărit cerul, şi ai întemeiat pământul, şi marea o ai legat cu cuvântul, Tu, Te-ai legat pentru mine şi pe Cruce Te-ai spânzurat, ca să mă dezlegi din legăturile păcatului, Iubitorule de oameni.
 
   De lemnul Crucii vrăjmaşul poticnindu-se, s-a omorât împreună cu dracii lui cei făcători de răutăţi, şi cel osândit pentru gustarea cea rea s-a miluit, şi cu întărirea bunei credinţe zidirea s-a întărit.
 
 
   La multe feluri de cazne şi săbiilor şi fiarelor şi goliciunii trupurilor dându-se, nesupuşi răilor prigonitori, au rămas dumnezeieștii şi vitejii mucenici, cu dumnezeiasca voie.
 
   Măriţii mucenici ai lui Hristos căutând cu cuget şi cu gând treaz spre cele stătătoare, de tot au defăimat pe cele trecătoare. Pentru aceea nesuferitele chinuri bucurându-se le-au răbdat.
 
 
   Mult lăudata Mieluşea, văzând pe Mielul trăgându-Se spre patima cea de voie, şi cu trupul răstignindu-Se lăcrimând se văita, şi îndelungă răbdarea Lui mărindu-o o lăuda.
 
 
 
   Din sfinţita petrecere căzând, Curată, m-am alăturat cu dobitoacele și tot osândit m-am făcut, ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă dintru toată osândirea şi mă mântuieşte.
 
   Suspinuri neîncetate și lacrimă sufletească şi necontenită umilinţă dăruiește mie, Fecioară, ca să-mi plâng patimile mele, care din nebăgarea mea de seamă odrăslesc împreună cu mine, ceea ce ești de Dumnezeu cu daruri dăruită.
 
   Cetele cereşti, duhurile cele slujitoare, soborul proorocilor, al apostolilor şi al mucenicilor Tăi, împreună cu ceea ce Te-a născut pe Tine, Te roagă Îndurate, ca să dăruiești poporului Tău iertare de greşale.
 
   Preacurată, ceea ce eşti milostivă, roagă acum pe Cel lesne iertător pentru mine, carele am năravuri îndărătnice şi fără de milostivire, ca prin chipurile pocăinţei iarăși să mă cheme, și să mă învrednicească milostivirii celei dumnezeiești.
 
 
 
   Tu eşti tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceea cu Proorocul Avvacum strig către Tine : Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.
 
   Neamul omenesc iarăşi s-a chemat din căderea, care o a pătimit dedemult cel întâi zidit, pentru că Făcătorul a toate S-a ridicat pe lemn şi Și-a sângerat degetele, şi cu piroane de voie Și-a pironit mâinile, şi cu suliţa în coastă S-a împuns.
 
   Crucea a stătut şi înşelăciunea a căzut, golindu-Te Tu, Mântuitorule s-a despuiat cel străin și Adam cu veșmântul dumnezeieștii nestricăciuni s-a îmbrăcat, zidirea s-a luminat iar soarele s-a întunecat, ristignindu-Te Tu pe lemn, Hristoase.
 
 
   Ca nişte jertfe de curând junghiate mucenicilor v-aţi adus Cuvântului, Celui ce S-a jertfit, prin curgerile sângiurilor uscând mările înşelăciunii cu dumnezeiescul Dar, şi vărsarea patimilor cu ploile muncilor pururea oprindu-o măriţilor.
 
   Rupere a mădularelor, dezrădăcinarea tuturor dinţilor şi a unghiilor, aţi pătimit mucenicilor tăinduivi-se mâinile fără milă, şi mâinile şi picioarele şi încheieturile trupului : Pentru aceea v-ați învrednicit măririi celei covârşitoare, stând înaintea Dumnezeului a toate.
 
 
   Junicea cea fără prihană văzând pe Viţelul său spânzurat pe lemn, striga cu mare tânguire, Fiule cum nu s-a milostivit nicicum adunarea călcătorilor de lege spre Tine, Cela ce i-ai miluit pe dânşii ? Ci cu viclean sfat au voit fără dreptate să Te omoare.
 
 
 
   Zapisul cel viclean al păcatelor mele rupe-l Preacurată cu dumnezeiasca suliţă, ceea ce a împuns coasta cea dumnezeiască a Celui ce de voie S-a făcut om dintru tine Fecioară, şi te roagă Lui, ca să mă scrie în cartea celor mântuiţi, pe mine carele nebuneşte m-am depărtat de la Dumnezeu.
 
   Ca cu glasuri mulţumitoare să te măresc, ca cu dragoste dumnezeiască să te cinstesc pe tine, ceea ce prin naşterea ta cea prea mare pe toţi cei micşoraţi, ceea ce eşti fără prihană, i-ai mărit. Pe mine cela ce mult am greşit şi cumplit am căzut, iertării învredniceşte-mă, Fecioară.
 
   Legile firii s-au înnoit întru tine, că mai presus de fire ai născut pe, Cuvântul. Drept aceea cu credinţă te rog, pe mine carele mult am păcătuit mai presus de firea omenească, ceea ce ești cu totul fără prihană, şi m-am depărtat de la Dumnezeu, întorcându-mă mântuieşte-mă cu rugăciunile tale.
 
   Vrăjmaşul cu săgeţile păcatului a rănit tot sufletul meu, şi inima mea o a întinat cu dezmierdările, şi din calea cea dreaptă m-a rătăcit. Pentru aceasta strig ţie, Fecioară, pe mine carele mă întorc, primeşte-mă și mă mântuieşte.
 
 
 
   Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
 
   Ca să mă izbăveşti pe mine de gustarea cea dulce, fiere vrând ai gustat îndelung-Răbdătorule, şi ca să mă dezbraci Iisuse de patima omorârii, ai primit a Te pironi gol pe lemn. Laud îndurarea Ta.
 
   Cuvântule, ca să înnoiești sufletul meu cel stricat prin patimi, sufletul Ți-ai dat Tatălui spânzurat fiind pe lemn, și nu suferă pământul cel neînsufleţit acestea cunoscându-le, ci de frică se clăteşte, lăudându-Te pe Tine.
 
 
   Înfrumuseţatu-v-aţi mucenicilor cu dumnezeieştile patimi împodobindu-vă şi urmând Cuvântului, Celui Unuia-Născut al Tatălui celui fără de început, Carele a dat tuturor prin patimi nepătimire; pentru aceasta cu Dânsul vă preamăriţi.
 
   Înstrăinându-vă de cele de jos, cele nevăzute le-ați moştenit, sălăşluindu-vă în cereștile și dumnezeieştile corturi, și prin dumnezeiasca împărtăşire mai presus de oameni făcându-vă nebiruiţilor mucenici ai Mântuitorului.
 
 
   Străină vedere văd, striga Prealăudata, cum ai adormit ridicat pe lemn Cela ce cu căutătura tot pământul îl clăteşti ? Vrând ca să deştepţi pe cei adormiţi din veac. Închinu-mă Fiule îndelungii răbdării Tale.
 
 
 
   Neamurile neamurilor pe tine cea pururea fericită te fericesc acum şi puterile cerurilor te laudă pe tine una, ca ceea ce ai împreunat cele de jos cu cele de sus, ceea ce eşti între femei binecuvântată, chemarea lui Adam celui căzut.
 
   Ca să rămân eu întreg nevătămându-mă din starea cea bună, ci drept călătorind şi cele bineplăcute lui Dumnezeu lucrând împuternicește-mă ceea ce ai născut pe Cuvântul cel bun, Carele pe noi de necuvântare ne-a izbăvit.
 
   Cuvântule, Cela ce pentru adâncul milei cel covârşitor sângele Tău pe Cruce l-ai deşertat, usucă adâncul patimilor mele şi mă învredniceşte întru umilinţă, să plac Ție, Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
 
 
 
   Adâncul păcatelor și viforul greşalelor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă împinge, ci-mi tinde şi mie mana Ta cea tare ca lui Petru, o, Îndreptătorule, şi mă mântuieşte.
 
   Toate puterile cereşti Te-au lăudat și s-au spăimântat, văzându-Te pe Tine, Cuvântule, spânzurat pe Cruce, şi Adam cel rănit Mântuitorule s-a vindecat cu Crucea Ta, şi blestemul s-a gonit.
 
   S-a dezlegat neamul omenesc din legături, legându-Te Tu cu trupul Cuvântule și se leagă tiranul ca o pasăre, şi de toţi credincioşii se batjocoreşte. Mărire Hristoase, puterii Tale.
 
 
   Arătatu-v-aţi cu chip dumnezeiesc purtătorilor de chinuri mucenici, ca nişte cărbuni arzând cu darul toată materia păgânătăţii, şi pe jeratic de foc dănţuind, şi dumnezeiască răcorire primind.
 
   Oi ale adevăratului Păstor purtătorilor de chinuri arătându-vă, în mijlocul sălbaticilor lupi nevătămaţi ați rămas, și săvârşind bine dumnezeiasca alergare, vă sălăşluiţi în staulul cel ceresc.
 
 
   Pe Tine, Domnul vieţii Te-am născut și împodobit cu frumuseţea mai vârtos decât fii omeneşti, Fecioara striga. Şi cum mori acum Fiule neavând frumuseţe întru răstignire ? Cela ce ai împodobit toate cu voia Ta.
 
 
 
   Miluitu-s-a prin tine firea omenirii, că pe Domnul cel milostiv L-ai născut milostivă Preacurată. Pentru aceasta te rog pe tine : Miluiește-mi sufletul meu.
 
   Cetele celor fără de trupuri şi ale mucenicilor, ale proorocilor şi ale apostolilor Tăi, Hristoase, pe Tine Te roagă, ca să mântuieşti poporul Tău de toată strâmtorarea, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine.
 
   Ceea ce eşti pământ nelucrat, care ai născut pe Lucrătorul de pământ, şi Ziditorul a toate, sufletul meu cel plin de mărăcinii patimilor arată-l aducător de roduri, prin cunoştinţă Dumnezeiască.
 
   Călcat-am poruncile, cele ce mă povățuiesc către Dumnezeu, şi voind m-am făcut rob relelor patimi. Pentru aceasta te rog pe tine, izbăveşte-mă de stăpânirea lor pururea Fecioară.
 
 
 
   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde săltând, au cântat : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Rănitu-Ți-ai mâinile Tale, cu care ai lucrat Hristoase minunile, și răni ai răbdat, toate rănile mele vindecându-le; Te laud Cuvântule îndelung-Răbdătorule strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noștrii.
 
   Străpunsu-Ți-s-au mâinile Tale şi picioarele, cu piroanele răstignindu-Te şi în coastă Te-ai împuns, izvoare de iertare tuturor izvorând celor ce neîncetat Te laudă şi grăiesc : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Ceată să împreunăm cu cântări, mărind pe mărturisitorii lui Dumnezeu, pe cei ce împreună s-au numărat cu cetele îngerilor, şi au luminat cele pământeşti şi totdeauna cântă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Întru strălucirile sfinţilor sfințindu-vă v-ați sălășluit, tuturor trimițând sfinţire și izbăvire, celor ce vă laudă şi strigă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Soare neapus cum ai apus Cuvântule întins pe lemn ? Fecioara striga. Că văzându-Te soarele, a stătut din drurn, neputând ca să lumineze, pătimind Tu, Stăpâne. Cu cântări măresc şi mă închin dumnezeieștii Tale stăpâniri.
 
 
 
   Prin negrăită naşterea ta Născătoare de Dumnezeu pe noi ne-ai învrednicit înfricoşatelor și negrăitelor lucruri. Pentru aceasta din munca cea înfricoşată izbăveşte-mă pe mine, şi bucuriei celei negrăite învredniceşte-mă, ca pururea să te laud pe tine cea mult lăudată.
 
   Cu lenevire viaţa mea cheltuindu-o, am rămas neroditor, şi mă tem de judecată şi de focul cel nestins al gheenei. Ci tu Fecioară, ceea ce ai născut Focul cel nesuferit, grăbeşte cu solirea ta, de mă izbăveşte din focul muncii.
 
   Mai presus decât minunile este minunea cea mare a naşterii tale. Pentru aceasta strig către tine curată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, minunează milele tale întru mine şi de urgia cea viitoare izbăveşte-mă, şi mă mântuieşte.
 
   Pe mine, carele am vieţuit în lene, şi am trecut cu vederea legile Tale cele sfinte şi cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, miluiește-mă și mă mântuieşte pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, ca un Dumnezeu făcător de bine și mult-Milostiv.
 
 
 
   De șapte ori cuptorul muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, pe Făcătorul şi Izbăvitorul, au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toți vecii.
 
   Din rădăcina lui Iessei Hristoase întrupându-Te, ai odrăslit, şi purtând cunună de spini, dezrădăcinezi mărăcinul cel odrăslit din călcarea de poruncă a lui Adam, iar pe lemn pironindu-Te, blestemul cel ce a odrăslit din lemn l-ai vindecat și mântuiești pe cei ce cântă : Popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toți vecii.
 
   Ca să faci pe om Dumnezeu, Iubitorule de oameni Te-ai făcut om şi Crucii Te-ai împărtăşit, în coastă împungându-Te și cu oţet adăpându-Te. Pentru aceea noi cei mântuiţi prin patimile Tale, Cuvântule, cu mulţumire strigăm : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toți vecii.
 
 
   Legați fiind mucenicilor şi ca nişte miei junghiaţi, și pe foc fără de milă fripţi şi fiarelor daţi şi capetele tăindu-vi-se, v-ați bucurat cu bucurie negrăită strigând : Tineri binecuvântați, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
 
   Purtătorilor de chinuri mucenici, părtaşilor împreună cu îngerii, cei ce aţi călcat pe vrăjmaşii cei fără de trupuri, faceţi rugăciune pentru noi către Domnul, ca întru dragoste şi întru multă împreunare a gândului să vieţuim strigând : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
 
 
   Cu durere suspinând, ca o Maică te-ai tânguit, și strâmtorarea cea din cele dinlăuntru ale tale nesuferindu-o, căuta-i la Cruce strigând către Cel ce S-a născut din pântecele tău : Ce este această vedere Fiule ? Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire fără de patimă ? Cu adevărat voind ca să slobozeşti din stricăciune neamul omenesc.
 
 
 
   Sufletul meu cel omorât înviază-l, căzut fiind ridică-l, rănit fiind vindecă-l, împacă mintea mea, potoleşte valurile ispitelor Fecioară şi mă mântuieşte pe mine carele strig : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
   Ca tâlharul strig Ție, Iubitorule de oameni, pomeneşte-mă, plâng ca desfrânata și strig Ție, greşit-am, precum dedemult desfrânatul, primeşte-mă pe mine deznădăjduitul cel ce mă pocăiesc pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca să-Ți cânt cu osârdie : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
   Cu rugăciune strigăm Ție, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, împreună cu nenumăratele puteri cele gândite, cu mucenicii, şi cu cuvioşii, şi cu apostolii, și cu proorocii, fă solire pentru toţi, care cu credinţă cântă dumnezeieşte : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
 
 
   Spăimânta-tu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine de Dumnezeu Născătoare, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
 
   Vindecat-ai Stăpâne rănile mele şi mâinile Tale sângerându-Ți şi ca să umblu pe căile cele mântuitoare, ca un bun Doamne m-ai îndreptat, picioarele Tale pătrunzându-Ți pe Cruce, cu care începătorii neamului omenesc, dedemult văzându-Te pe Tine umblând în rai, s-au ascuns.
 
   Ridicându-Te Tu pe Cruce, s-a ridicat cel întâi zidit, carele căzuse cădere mare şi tăria vrăjmaşului toată s-a surpat şi tot pământul s-a sfinţit cu sângele şi cu apa ce s-a vărsat din coastele Tale. Pentru aceea Preamilostive neîncetat Te mărim.
 
 
   Sucindu-vi-se mădularele sfinţilor mucenici, meşteşugurile celui viclean le-aţi dezlegat, şi prin legăturile, ce le-aţi suferit cu răbdare, pe acela l-aţi legat şi l-aţi supus sub picioare plin de ruşine, şi prin darul cel dumnezeiesc l-aţi tăcut de râs celora ce priveau.
 
   Pământul cu aşezarea moaştelor Sfinţilor Mucenici s-a sfinţit, că izvor, ce izvorăște vindecări de multe feluri, pe acestea dumnezeieşte le-au câştigat, care neîncetat vindecă patimile trupeşti şi sufleteşti, şi vătămarea dracilor cu Dumnezeiescul Duh o goneşte.
 
 
   Scăpând de durerile cele de Maică în vremea naşterii îndelung-Răbdătorule, acum când Te-ai împărtăşit Tu patimilor celor de voie și ai luat chinuri, am pătimit la cele dinlăuntru şi sufletul mi s-a umplut de dureri, Preacurata striga; pe care după vrednicie o mărim.
 
 
 
   O dumnezeiescule pat al lui Solomon, pe carele îl înconjură acum şaizeci de puternici precum zice dumnezeiasca Scriptură, întru carele s-a odihnit Cuvântul, pe mine carele de mulțime de draci pururea mă clătesc, păzeşte-mă, nerănit, cu puterea ta Curată pururea Fecioară.
 
   Picând dulceaţă dumnezeiască, ceea ce ai născut pe Dulceaţa tuturor, îndulceşte-mi sufletul meu cel otrăvit de veninul şarpelui, şi mă fă străin de către păcatul cel amar totdeauna cu mijlocirea ta, ceea ce eşti neruşinată părtinitoare a credincioşilor.
 
   Iisuse, Soarele măririi, luminează-mi ticălosul meu suflet cu rugăciunile dumnezeieștii şi Preacuratei Fiicei lui Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine şi cu ale slujitorilor celor fără de trupuri, ale cinstiţilor Tăi apostoli ale ierarhilor, ale proorocilor și ale preamăriților mucenici și ale cuvioşilor Tăi.
 
   Mă cutremur unule Împărate de a doua venire a Ta, și mă tem tot vinovat şi neadormit fiind Doamne. Pentru aceasta mai-nainte de sfârşit strig Ție, milostivește-Te şi mă mântuieşte, pentru ceea ce Te-a născut, Milostive, Bunule și Iubitorule de oameni.
 
 
   Toiagul lui Moise mai-nainte închipuia cinstită Crucea Ta Mântuitorul nostru, că printr-însa mântuieşti ca din adâncul mării pe poporul Tău, Iubitorule de oameni.
 
   Oarecând în raiul cel din Eden lemnul cunoştinţei a odrăslit în mijlocul pomilor; iar Biserica Ta, Hristoase, Crucea Ta o a înflorit, care a izvorât viață lumii. Ci acela adică a omorât prin mâncare pe Adam, cel ce a mâncat, iar aceasta a făcut viu pe tâlharul, ce s-a mântuit prin credinţă. Iertării aceluia ne arată şi pe noi părtaşi Hristoase Dumnezeule, Cela ce cu patima Ta ai sfărâmat turbarea vrăjmaşului cea asupra noastră şi ne învredniceşte pe noi împărăţiei Tale celei cereşti.
 
 
   Mucenici ai lui Hristos cei nebiruiţi, biruind înşelăciunea cu puterea Crucii, ați dobândit darul veșnicei vieţi, de îngrozirile tiranilor nu v-ați temut, cu muncile fiind răniți, vă veseliți, și acum sângiurile voastre s-au făcut vindecări sufletelor noastre, rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Doamne, dacă Te-a văzut pironit pe lemn Mieluşeaua, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, se sgâria pe obraz, şi cu plângere striga : Fiul meu, cum rabzi această junghiere nedreaptă ? Cum mori ca un om, Cela ce eşti nemuritor ? Dă-mi cuvânt lumina mea preadulce, caută spre Maica Ta, ce Te plânge, şi măreşte-o pe aceasta Cuvântule cu scularea Ta.
 
 
   Pomeneşte-ne pe noi Hristoase Mântuitorul lumii, precum ai pomenit pe tâlharul pe lemn, şi învredniceşte pe toţi Unule Îndurate, împărăţiei Tale celei cereşti.
 
   Moise cu toiagul, închipuind Crucea, a despărţit adâncul, trecând pe poporul israelitenesc, iar noi, pe aceasta închipuindu-o, pe vrăjmaşii cei gândiţi îi biruim.
 
   Iacob dedemult binecuvântând pe tineri, schimbându-şi mâinile, le-a întins, însemnând Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, prin care toţi ne-am slobozit din blestem.
 
 
   Patimilor lui Hristos râvnind purtătorilor de chinuri, amare munci aţi răbdat vitejeşte, şi cu cununile nestricăciunii încununându-vă, în ceruri vieţuiţi.
 
 
   Mărire Tatălui, Unuia fără de moarte, mărire Fiului ce viețuiește în veci, mărire dimpreună Duhului Celui Prea Sfânt, Carele sfinţeşte toată făptura.
 
 
   Din pântecele tău fecioresc Născătoare de Dumnezeu a răsărit Făcătorul soarelui și al lunii, pe Carele văzându-L răstignit pe lemn, toată zidirea s-a învăluit.

 
   Doamne, Tu cu razele Mângâietorului pe Apostoli ai luminat, punându-i pe dânşii luminători, care strălucesc toată lumea, cu luminarea, cea înțelegătoare a cunoştinţei Tale, Stăpâne. Pentru aceasta ne închinăm bunătății Tale celei multe.
 
   Doamne, Tu cu rugăciunile Apostolilor îngrădind turma Ta, pe aceasta de supărarea vrăjmaşilor o păzeşti neîmperecheată, pe care cu scump sângele Tău, Mântuitorule, răscumpărându-o, din robia celui străin ca un îndurat o ai slobozit.
 
   Arătatu-v-aţi în coroana lui Hristos în Biserică ca nişte pietre scumpe cu raze luminoase, strălucind lumii lumina dumnezeieştii cunoştinţe, Apostoli fericiţi, stătătorilor înaintea Treimii şi rugătorilor pentru sufletele noastre.
 

   Doamne, Tu pentru dumnezeieştile rugăciuni cele bineprimite ale ierarhului Tău, de toată primejdia, şi de toată vătămarea şi supărarea celor răi slobozeşte pe robii Tăi, Iubitorule de oameni, pe cei ce se închină cu credinţă neasemănatei Tale stăpâniri.
 
   Doamne, Tu pe ierarhul în lume l-ai arătat ca pe o mireasmă cu bun miros, că inimile tuturor credincioşilor le faci bine mirositoare cu minunile, gonind bolile și patimile sufleteşti cu darul Tău, cu ale căruia rugăciuni mântuieşte ca un îndurat pe cei ce Te laudă.
 
   Doamne, Tu pe cinstitul Tău arhiereu până la marginile pământului l-ai preamărit, dându-i lui dar de minuni, şi apărător l-ai arătat celor ce sunt întru cumplitele primejdii şi celor ce cad în vătămări de necazuri, și al celora ce cer pururea sprijineala acestuia.
 
 
   Vezi dumnezeiască Mireasă suspinurile inimii mele celei zdrobite, şi primeşte curată Fecioară Marie ridicarea mâinilor mele, ca o iubitoare de bine, și nu mă lepăda pe mine ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să laud și să măresc pe Cela ce a mărit neamul nostru.
 
 
 
 
   Doamne, pe Tine Apostolii pe pământ curat iubindu-Te, toate le-au socotit gunoaie, că pentru Tine la bătăi trupurile lor le-au dat. Pentru aceasta preamărindu-se, se roagă pentru sufletele noastre.
 
   Doamne, pomenirea Apostolilor, Tu o ai mărit pe pământ, că toţi împreună adunându-ne întru dânsa, Te mărim pe Tine, că ne dai nouă printr-înşii vindecări şi cu rugăciunile lor lumii pace şi mare milă.
 
 
   De este vreo bunătate și de este vreo laudă, se cuvine sfinţilor, că săbiilor şi-au plecat grumazii, pentru Cela ce ai plecat cerurile şi Te-ai pogorât. Vărsatu-şi-au sângele lor pentru Tine, Cela ce Te-ai deşertat pe Sineţi şi ai luat chip de rob; smeritu-s-au până la moarte sărăciei Tale urmând. Cu ale cărora rugăciuni după mulţimea îndurărilor Tale, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
 
 
   Cei ce s-au învrednicit să vadă pe Dumnezeu cu trup, te-au propovăduit pe tine curată Mireasă a vredniciei Tatălui şi a Dumnezeirii Lui, și fecioară Născătoare a lui Dumnezeu Cuvântul şi lăcaş Sfântului Duh, că întru tine toată plinirea Dumnezeirii S-a sălăşluit trupeşte, fiind darul prea deplin.
 
 
   Ca pe niște luminători şi povăţuitori ai lumii pe cei ce au fost pârgă mântuirii noastre, pe dumnezeieștii ucenici ai Dumnezeului nostru, să-i lăudăm, că ne-au răsărit nouă lumină celor ce eram întru întuneric, și tuturor ne-au arătat pe Soarele măririi, pentru aceasta şi înşelăciunea idolilor o au pierdut, pe Treimea întru o Dumnezeire propovăduindu-o. Deci să strigăm către dânşii : Apostoli ai lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale cereţi celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
 
   În toate marginile lumii străbătând înțeleaptă vestirea voastră, cu adevărat prealăudaţilor Apostoli ai Domnului, ați propovăduit luminat cunoştinţa de Dumnezeu şi necunoştinţa neamurilor întru cunoştinţă o a mutat, de unde şi negura idolilor gonindu-o lumina, cunoştinţei celor din întuneric o a strălucit. Pentru aceasta ne rugăm, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
 
 
 
   Din toată groaza şi răutatea oamenilor mântuiește-ne pe noi Preasfântă Fecioară, că pe tine toţi te avem acoperământ şi caldă folositoare, și întru tine îndrăznind la Cel născut din tine cădem totdeauna. Pe Carele roagă-L, să ne izbăvească pe noi de toată înconjurarea.
 
 
 
   Luminători luminaţi v-aţi arătat înșivă văzătorilor de Hristos, pururea tot pământul luminându-l, şi întunericul mulţimii dumnezeilor gonindu-l cu lumina, învăţăturilor dreptei credinţe. Pentru aceasta pe mine cel ce umblu fără de frică întru întunericul dezmierdărilor, luminaţi-mă purtătorilor de Dumnezeu apostoli cu lumina dumnezeieştilor voastre rugăciuni.
 
 
   Poruncile Domnului ca nişte vistierii făcătoare de bogăţie prin credinţă primindu-le în suflet apostolii, s-au arătat tuturor făcători de bine, sărăcia cea drăcească gonindu-o, și pe toţi îmbogăţindu-i cu bogăţia lui Dumnezeu. Către care toţi să strigăm : Cu lucrurile cele preabune îmbogăţindu-ne acum şi pe noi cei ce am sărăcit, rugămu-ne.
 
 
 
   Sufletul meu cel smerit, Fecioară, carele acum se cufundă ca un fără de ocârmuire în viforul ispitelor vieţii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi se arată plin peste măsură de povara păcatelor, şi se primejduieşte să cadă în fundul iadului, apucă înainte Născătoare de Dumnezeu cu rugăciunea ta cea fierbinte și îl mântuieşte, dându-i liman bine liniştit, ca să strig ție cu credinţă : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să-mi dea mie iertare de greșale, că pe tine te am nădejde eu robul tău.
 
 
 
   La năvodul dumnezeieştilor învăţături, ca pe nişte peşti cuvântători vânând pe oameni, pe aceştia i-aţi adus pârgă Dumnezeului nostru, și dorind cu rănile lui Hristos a vă îmbrăca, următori ai patimilor Lui v-aţi arătat. Pentru aceea împreună adunându-ne, după datorie acum cinstim măriţilor Apostoli prăznuirea voastră, şi împreună cu un glas strigăm : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
 
 
   Luminători ai lumii pururea strălucitori prin credinţă mucenicească v-ați arătat, punându-vă toată nădejdea spre Domnul, și cu untul-de-lemn cel gândit al Duhului Sfânt candelele noastre sfinţilor cele sufleteşti le-aţi luminat, pentru aceasta şi ca nişte pahare gândite, ce varsă ca nişte ape vindecări, oamenilor v-ați arătat prealăudaţilor purtători de chinuri, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşale, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
 
 
   Ușa cea înţelegătoare a vieţii Preacurată de Dumnezeu Născătoare, pe cei ce aleargă la tine cu credinţă, izbăveşte-i din primejdii, ca să mărim preasfântă naşterea ta, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
 
   Apa trecându-o ca pe uscat israeliteanul, şi din răutatea Egiptului scăpând striga : Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
 
   Ceata Apostolilor cea în chipul luminii, care stai înaintea luminii celei mari, inima mea cea întunecată luminează-o, şi o îndreptează la cărările mântuirii.

   Prietenii cei adevăraţi ai Izbăvitorului de prieteşugul patimilor izbăviţi-mă pe mine cel amăgit cu multe înşelăciuni ale vieţii, şi cu noaptea necunoștinţei acoperit.
 
   Dumnezeieştilor Apostoli, cei ce sunteţi săgeţile celui puternic, pe cei răniţi cu sabia celui viclean, care scapă prin credinţă sub acoperământul vostru, vindecați-i.
 
 
   Cel plin se deşertează ca Cel ce este Dumnezeu, şi din pântecele tău Maică Preacurată, purtător de trup iese, mântuind cu milostivire pe cei amăgiţi de răutatea şarpelui.
 
 
 
 
 
   Împreună cu cetele puterilor celor de sus, înaintea Împăratului și Dumnezeu stând, Fericite, pe noi cei de pe pământ, care cu credinţă te chemăm pe tine, mântuiește-ne Nicolae de toată ispita cea cumplită, cerând iertare greşalelor noastre.
 
   Cei ce ne-am îmbogăţit cu tine Nicolae părtinitorul, cu credinţă strigăm ţie ziua şi noaptea, întâmpină-ne acum pe noi cei foarte primejduiţi de năpădirile cele rele ale dracilor, şi ale oamenilor celor făcători de stricăciune, ca, câştigând răsuflare, să te lăudăm pe tine.
 
   Cu vinele cele tari ale rugăciunilor tale Nicolae, pe cei ce se nevoiesc să ne sugrume pe noi, dă-i spânzurării celei desăvârșite și de vicleşugul lor cel viclean ne izbăveşte, ca să strigăm întru laudă : Domnului să-i cântăm, că cu mărire S-a preamărit.
 
 
   Afară de legile firii ai născut pe Dumnezeu, Dătătorul de lege, Carele S-a făcut om. Pe Acela ca pe un bun roagă-L cea cu totul fără prihană, ca să treacă cu vederea fărădelegile noastre a celor ce strigăm totdeauna : Domnului să-i cântăm, că cu mărire S-a preamărit.
 
 
 
   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu ești lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă Duhul meu.
 
   Apostoli ai Mântuitorului, cu putere încingeţi inima mea bolnavă de patimi şi de dulceţi trupeşti.
 
   O strălucire a lui Dumnezeu întreit luminătoare vestind ucenicii, întunericul multor dumnezei l-au pierdut.
 
   Rănile cele prea rele ale inimii mele potoliţi-le cu dumnezeiasca tămăduire ca nişte doctori, Apostoli ai Mântuitorului.
 
 
   Mântuieşte-mă curată Stăpână, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Izbăvitorul tuturor şi Stăpânul, şi Mântuitorul şi Domnul.
 
 
   Ca să te lăudăm, ca să te cinstim pe tine totdeauna, dă-ne nouă mână de ajutor arhiereule Nicolae.
 
   Adormi Nicolae cu neadormitele tale rugăciuni ispitele cele ce se scoală asupra noastră, rugămu-te.
 
   Pe mine, cel tot înconjurat de patimi şi de ispitele oamenilor răi, cu mijlocirea ta Sfinte izbăveşte-mă.
 
 
   Curată roagă pe Bunul, să-mi dăruiască dezlegare de păcate, şi de înconjurările cele cumplite ale vieţii.
 
 
 
   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
 
   Înfrumuseţatu-v-aţi măriţilor, împodobindu-vă cu dumnezeieştile străluciri, şi luminându-vă cu razele Celui ce v-a arătat pe voi luminători.
 
   Dumnezeieştilor Apostoli ocârmuitorii tuturor, de toate viscolele izbăviţi-mă pe mine, cel ce mă primejduiesc întru noianul nevoilor vieţii, și mă clătesc.
 
   Caii cei aleşi de Dumnezeu, care mările multei dumnezeiri le-aţi tulburat, adâncul greşalelor mele vindecaţi-l cu rugăciunile voastre.
 
 
   Pe Cuvântul cel întocmai lucrător cu Tatăl din coapsele tale L-ai întrupat, pentru aceea te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile, Fecioară Stăpână.
 
 
   Din mulţimea greşalelor mele am căzut întru mulţime de necazuri cumplite, sârguieşte-te Sfinte, de-mi ajută, urmând Dătătorului de bine.
 
   Însumi pe mine mă plâng, că viețuiesc în lene şi pier; cu rugăciunile tale Nicolae povătuiește-mă către pocăinţă.
 
   Părinte, cela ce ai izbăvit pe cei trei tineri ce erau să moară, izbăveşte-mă şi pe mine de toată munca şi de osânda cea veșnică.
 
 
   Ca să lucrez noimele cele cereşti, întăreşte-mă Preacurată și mişcările sufletului meu le îndreptează către intrările vieţii.
 
 
 
   Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
   Pe mine, cel strâmtorat de multe greşale, la lăţimea mântuirii îndreptaţi-mă Apostoli, ca nişte povăţuitori.
 
   Pe mine, cel ce cinstesc preacinstitul vostru sobor, văzătorilor de Dumnezeu, izbăviți-mă rogu-mă, de toată fapta cea necinstită.
 
   Ca cei ce aţi urmat patimilor Mântuitorului, goniţi de la sufletul meu toată patima dulceţii.
 
 
   Sufletul meu cel bolnav vindecă-l, ceea ce ai născut pe Cel ce vindecă bolile tuturor Preacurată, Stăpână.
 
 
 
   Întăreşte-ne pe noi cu rugăciunile tale Ierarhe, ca să păzim poruncile lui Hristos, unuia Dumnezeului nostru.

   Cel ce ai vieţuit în Mira, Nicolae, de dumnezeiască buna mireasmă umple-ne pe noi, cei ce cu buna-credinţă te lăudăm pe tine.
 
   Milostiveşte-te spre noi de Dumnezeu fericite, cu rugăciunile tale, pe Dumnezeu cel milostiv rugându-L Nicolae.
 
 
   Fecioară, ceea ce eşti plină de apa cea izvorâtoare de viață, adapă-ne pe noi pe toţi, cei ce cu cuget dreptcredincios te cinstim.
 
 
 
   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că sufletul meu s-a umplut de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog, Dumnezeule din stricăciune scoate-mă.
 
   Prin chemarea rugăciunilor făcând cutremur, aţi surpat capiştile idoleşti tăinuitorilor ai lui Hristos. Ci mă rog cu credinţă, sfărâmaţi idolii sufletului meu, și arătaţi-mă casă a lui Dumnezeu pe mine cel vinovat în multe păcate.
 
   Pe piatra cea neruptă zidindu-vă aleşilor văzători de Dumnezeu, ca nişte pietre, pe mine cela ce am zidit inima mea nebuneşte spre nisip, mântuiţi-mă, că împreună curg asupră-mi râurile ispitelor şi cumplit mă viscolesc.
 
   De prieteşugul viclean cel către trup izbăviţi-mă prieteni ai Cuvântului, şi pe mine, carele m-am arătat urât pentru mulţimea răutăţilor, legaţi-mă cu dragostea Celui ce iubeşte iertarea păcătoşilor pentru mulţimea milostivirii.
 
 
   Ca pe un trandafir ca pe un crin preacurat, ca pe o aromată cu bună mireasmă, dintru văile cele frumoase ale lumii, Făcătorul alegându-te pe tine Fecioară, S-a sălăşluit în pântecele tău şi întrupându-Se a umplut de bună mireasmă toată lumea.
 
 
 
   Rai s-a arătat inima ta Nicolae, având în mijloc pomn al vieţii pe Izbăvitorul, pe Carele roagă-L neîncetat, ca să ne facă locuitori raiului, pe noi pe toţi, ce te-am câştigat pe tine cald folositor.
 
   Cu trândăvire viaţa mea covârşindu-o, fără de frică păcătuiesc ticălosul, şi pe nepetrecuta judecată cea de acolo gândindu-o, cu îngrijare sunt cuprins, miluiește-mă Dumnezeule, ca un milostiv, pentru rugăciunile lui Nicolae.
 
   Pentru mulţimea greşalelor mele, fără de veste venindu-mi asupră-mi viforul ispitelor celor în multe chinuri, strig, să nu mă laşi pe mine, Fericite, fără de folosinţă, ci îndură-te ca un milostiv, şi-mi întinde mână de ajutor.
 
 
   Palat şi Scaun în chipul focului te-ai făcut Fecioară preaînaltului Împărat, ceea ce mai presus de minte ești mai înaltă decât heruvimii şi serafimii, de aceea toată suflarea te măreşte pe tine, ca pe Maica Ziditorului.
 
 
 
   Tinerii evreieşti în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, şi în rouă focul l-au schimbat strigând : Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
   Noaptea lenei mă ţine pe mine şi mă acoperă negura păcatului, sârguiţi-vă înţelepţilor Apostoli, cei ce v-aţi arătat lumină a lumii, de-mi luminaţi inima mea cea întunecată.
 
   Altă tărie arătându-vă, povestind mărirea Dumnezeului nostru, izbăviţi de patimile cele nemărite, pe cei ce cu credinţă, aleargă la acoperământul vostru cel puternic, de Dumnezeu grăitorilor.
 
   Cei ce v-aţi arătat cărbuni de foc aprinşi cu focul Mângâietorului, ardeţi toată materia răutății noastre, și de focul cel nestins izbăviţi-ne pe noi în veci.
 
   Arătatu-te-ai munte umbrit, dintru carele S-a tăiat Piatra cea netăiată de mână, pentru aceea dă Stăpână umilinţă sufletului meu celui întunecat și împietrit cu iubirile de desfătări cele amare.
 
 
 
   Izvorît-ai curgeri de învăţături, uscând pâraiele eresurilor şi sufletele credincioşilor din-destul adăpându-le, lucrătorule de sfinţenie Nicolae, pentru aceasta te cinstim.
 
   Putut-ai, cu puterea Treimii împuternicindu-te, a pierde idolii înşelăciunii. Pentru aceea cu credinţă mă rog ţie Părinte, idolii cei pătimaşi ai minţii mele pierde-i.
 
   Întâi şezător pe scaunul Mirelor cu cuvioşie fiind, după moarte izvorăşti miruri dumnezeieşti, gonind bolile cele cu rea împuţiciune ale noastre, celor ce cu credinţă ne apropiem către tine preafericite Nicolae.
 
   Oprit-ai pornirea morţii, ceea ce ai născut pe nemuritorul Dumnezeu, pe Carele roagă-L Preacurată, ca să omoare patimile smeritului meu trup şi vieţii să mă învrednicească.
 
 
 
   De şapte ori cuptorul muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, spre Făcătorul şi Izbăvitorul, au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare înălţați-L întru toți vecii.
 
   Sufletul meu cel clintit de patimi întăriţi-l, cei ce sunteţi temelii nerupte ale Bisericii, şi stâlpi nemişcaţi, turnuri ale credincioşilor, vânători celor dintru adâncul pierzării, limanuri cu bună linişte, cei ce pururea cântaţi : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
   Cu rugăciunile voastre ucenici ai Mântuitorului milostiviţi-vă, de mă scoateţi pe mine, cela ce zac în mormântul întunecatei deznădăjduiri, și în căderea cea prea-adâncă a desfătărilor, cei ce cu milostivirea Dascălului arătat v-aţi învrednicit a vă îmbogăţi, văzătorilor de Dumnezeu, Apostoli, întru toţi vecii.
 
   Căci luminată cu frumuseţile faptelor bune te-ai arătat Preacurată, pe buna cuviinţă cea de frumuseţe făcătoare a Ziditorului în pântece o ai încăput, pe Carele roagă-L cu dinadinsul sufletul meu cel cuprins în păcatele patimilor, şi carele caută frumuseţea cea dintâi, cu preabună cuviinţă să-l lumineze Curată în veci.
 
 
 
   Ierarhe de Dumnezeu cugetătorule, strălucindu-te cu razele cele de lumină slobozitoare ale Dumnezeirii celei în trei Luminători, ai strigat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Cela ce ai izbăvit pe voievozi din moarte, cu înfricoşată arătarea ta, sfinţite tăinuitorule Nicolae, izbăveşte-ne pe noi de toată vătămarea cea aducătoare de moarte.
 
   Pe noi cei clătiţi de asuprelile dracilor, și ale oamenilor celor asupritori, întăreşte-ne cu folosinţele tale, păzindu-ne nevătămaţi cu rugăciunile tale Sfinte.
 
 
   Adu rugăciune Domnului, ca să se milostivească, şi să mântuiască pe cei ce cu credinţă aleargă la tine, Preasfântă Fecioară, ajutătoarea oamenilor.
 
 
 
   Spăimânta-tu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine de Dumnezeu Născătoare, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
 
   Fălcile leilor celor stricători de suflet cu puterea lui Dumnezeu le-aţi sfărâmat Apostolilor, că de la Hristos după psalmistul puşi aţi fost boieri peste pământ, supunând pe acesta Duhului cu bunăcredinţă. Pentru aceea pornirile cele fără de rânduială a inimii mele, legii celei dumnezeieşti supuneţi-le.
 
   Propovăduind pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în lume, Carele este mai frumos decât toţi fiii omeneşti, picioarele cele bune v-aţi înfrumuseţat preaînţelepţilor, ca cei ce bine ați vestit pacea și viața. Pentru aceea sufletul meu cel tulburat de patimi cu rugăciunile voastre împăcaţi-l.
 
   Omorându-vă mădularele cele de pe pământ, cu viața cu totul v-aţi îmbrăcat, prin patimi închipuind cinstita patimă. Pentru aceea pe mine, cel omorât cu săgeata răutăţii vicleanului, înviaţi-mă cu doctoriile adevăratei pocăinţe de Dumnezeu fericiţilor Apostoli.
 
 
   Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel preabun, sufletul meu cel ce boleşte cu cumplită patimă, ca o milostivă vindecă-l, şi mă izbăveşte Curată de vrăjmaşii cei ce pururea mă pălmuiesc şi mă împresoară, ca mântuindu-mă, cu osârdie să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit neamul nostru.
 
 
 
   Ca pe un izbăvitor al celor din scârbe, pe tine te rog preafericite Nicolae, izbăveşte-mă de toată răutatea văzuţilor și nevăzuţilor vrăjmaşi.
 
   Cela ce petreci acum dimpreună ca cetele cele cereşti, preasfinte Părinte Nicolae, roagă pe Cel bun, să ne miluiască pe noi.
 
    Judecata stă lângă uşi, ia aminte sufletul meu, și lui Dumnezeu, Judecătorului strigă : Pentru rugăciunile lui Nicolae mântuieşte-mă Doamne.
 
 
   Fecioară, ceea ce eşti primitoare de lumină, luminează sufletul meu cel întunecat de patimi, ca pururea cu credinţă şi cu dragoste să te măresc pe tine.
 
 
   Doamne pe Tine, Apostolii pe pământ curat iubindu-Te, toate le-au socotit gunoaie, ca pe Tine singur să Te câştige şi pentru Tine la bătăi trupurile lor le-au dat. Pentru aceasta preamărindu-se, se roagă pentru sufletele noastre.
 
   Doamne, pomenirea Apostolilor, Tu o ai mărit pe pământ, că toţi împreună adunându-ne întru dânsa Te mărim pe Tine, că ne dai nouă printr-înşii vindecări şi cu rugăciunile lor lumii pace şi mare milă.
 
 
   În zaua credinţei îmbrăcându-vă bine, şi cu chipul Crucii înşi-vă într-armându-vă, ostași bine puternici v-ați arătat, tiranilor bărbăteşte împotrivă aţi stătut şi înşelăciunea diavolului o ați surpat; și făcându-vă biruitori, v-ați învrednicit cununilor. Rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Stăpână primeşte rugăciunile robilor Tăi, şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi din tot necazul.
 
 
   Pomeneşte-ne pe noi, Hristoase, Mântuitorul lumii, precum ai pomenit pe tâlharul pe lemn, şi învredniceşte pe toţi, Unule Îndurate, împărăţiei Tale celei cereşti.
 
   Trâmbițe ale lui Hristos v-aţi arătat Apostolilor, că pe cei ce zăceau în gunoaiele relei credinţe i-aţi ridicat, și dumnezeieştii vieţi părtaşi i-aţi făcut.
 
   Cei ce sunteți sămânţă de taină a Cuvântului grăitorilor de Dumnezeu, inimile, cele neroditoare ale tuturor neamurilor, roditoare de dumnezeiasca cunoştinţă le-aţi făcut, pentru aceea după credinţă vă fericiţi.
 
 
   De toată răutatea dezbrăcându-se pe sineşi, în mijlocul celor cumplite au intrat vitejeşte, și din cer în haina mântuirii, s-au îmbrăcat pătimitorii.
 
 
   Cinstită Preasfântă Treime, pentru rugăciunile dumnezeieștilor Tăi Apostoli, omoară cumplitele patimi ale ticălosului meu suflet, ca mântuindu-mă, să Te măresc pe Tine.
 
 
   Bucură-te cleştele dumnezeiescului Cărbune bucură-te pecetea proorocilor şi vestirea Apostolilor, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, prin care ne-am slobozit din stricăciune.

 
   Poporul cel fărădelege în mijlocul celor fărădelege Te-a osândit Iisuse al meu, să Te răstignească pe Tine, Domnul şi Ziditorul a toată lumea, și văzând pământul îndrăzneala, s-a cutremurat, arătându-Te pe Tine, Stăpâne, Făcător a toate.
 
   Din blestemul legii şi din greşale toţi ne-am izbăvit, pentru că Cela ce este Domn al legii S-a înălţat pe Crucea, cea cinstită, izvorând totdeauna binecuvântare și dar și milă, nouă, celor ce lăudăm dumnezeieştile Lui patimi.
 
   Vindecat-ai, Iubitorule de oameni, rănile noastre, rănindu-Ți mâiniie și pe căile cele mântuitoare a umbla Doamne, pe toţi i-ai învrednicit, punându-Ți pe Cruce picioarele, pe care dedemult cel dintâi zidit în rai văzându-le, s-a ascuns.
 
 
 
   Bucură-te Stăpână Născătoare de Dumnezeu; bucură-te sceptrul lui David. Bucură-te ușă cerească; bucură-te rug nears. Bucură-te munte umbros; bucură-te sfeșnic. Bucură-te Preacurată; bucură-te năstrapă. Bucură-te palat; bucură-te prea fără prihană Maica Dumnezeului nostru. Bucură-te cleşte; bucură-te masa dumnezeiască. Bucură-te nădejdea lumii.
 
   Valurile păcatelor mele ca întru un luciu al răutăţilor înălţându-se mai presus de capul meu, se silesc, să mă cufunde Stăpână, ci tinde-mi mâna ca lui Petru dedemult, când era să se cufunde, şi mă povăţuieşte la limanul pocăinţei, şi mă mântuieşte rogu-mă Maica Dumnezeului nostru Preacurată, nădejdea a toată lumea.
 
   Întunecat fiind cumplit eu ticălosul cu patimile păcatului mă sârguiesc a cădea în prăpastia deznădăjduirii, ci tu binecuvântată de Dumnezeu cu daruri dăruită, îndură-te şi-mi străluceşte lumina milostivirii tale, şi mă povăţuieşte la căi drepte rogu-te, închinu-mă şi mă cuceresc, să nu mă treci cu vederea.
 
 
   Preacurata, dacă Te-a văzut pe Tine, Hristoase de voie spânzurat pe Cruce, înţelegând puterea Ta, cu întristare s-a cuprins, şi tânguindu-se a strigat Ție : Fiule să nu mă laşi pe mine ceea ce Te-am născut, dă-mi mie cuvânt Fiul meu, Cuvântule al lui Dumnezeu, să nu mă treci tăcând pe mine roaba Ta.
 
 
 
   Înălţatu-Te-ai pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, şi ai mântuit neamul omenesc, mărim patimile Tale.
 
   Pironitu-Te-ai pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, și ai deschis uşile raiului, mărimu-Te pe Tine Izbăvitorul nostru.
 
 
   Mucenicii Domnului tot locul sfinţiri și toată boala tămăduiţi. Şi acum rugaţi-vă, să se izbăvească din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
 
 
   Văzându-Te răstignit şi omorât Născătoarea de Dumnezeu striga : Vai mie, cum rabzi dureri Fiule preadulce ? Suliţa Ta îmi pătrunde inima mea, şi patima Ta îmi arde cele dinlăuntru ale mele. Însă Te laud pe Tine că acestea vrând le pătimeşti, ca să mântuieşti pe om.
 
   Văzând tâlharul pe începătorul vieţii pe Cruce spânzurând, a zis : De n-ar fi fost Dumnezeu întrupat, Cel ce cu noi S-a răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clintit pământul cutremurându-se, ci Cela ce toate le rabzi, pomeneşte-mă Doamne întru împărăția Ta.
 
   În mijlocul a doi tâlhari cumpăna dreptăţii s-a aflat Crucea Ta, unuia adică pogorându-se în iad cu îngreuierea hulei, iar celălalt uşurându-se de greşale spre cunoștința cuvântării de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule mărire Ție.
 
 
   Pe Cela ce S-a întrupat din preacurate sângiurile tale, şi mai presus de cuget S-a născut dintru tine Cinstită, pe lemn spânzurând în mijlocul tâlharilor privindu-L, cele dinlăuntru te dureau, și ca o Maică plângând ai strigat : Vai mie Fiul meu, ce este această dumnezeiască și nespusă a Ta iconomie, prin care ai înviat zidirea Ta, laud milostivirea Ta.
 
 
 
   Cela ce ai răbdat Crucea ca un bun, luând asupra Ta sărăcia lui Adam, Unule fără de păcat Preabunule Doamne, stăpânia morţii o ai stricat Milostive și cu patima Ta, Stăpâne ai mântuit lumea, pentru aceasta Dătătorule de viață mă rog Ție, mjlostiveşte-Te spre sufletul meu cel căzut, când vei judeca lucrurile mele, dreptule Judecătorule, Iubitorule de oameni, şi-mi dă preaîndurate Dumnezeule iertare păcatelor ca un milostiv, că singur eşti fără de păcate.
 
 
   În mijlocul Edenului lemnul a înflorit moarte, iar în mijlocul pământului lemnul a odrăslit viață, că mâncând din rodul cel dintâi, ne-am făcut stricăcioși fiind nestricăcioși; dar dobândind pe cel de-al doilea, ne-am îndulcit de nestricăciune, că prin Cruce mântuiești ca un Dumnezeu neamul omenesc.
 
 
   Din sângiurile mele om Te-ai făcut, iar din sângiurile Tale pe oameni i-ai îndumnezeit, şi Te-ai pogorât ca un preabun, căutând pe cei ce s-au stricat prin mâncare, strigat-a dedemult cu plângere cea fără prihană, plângând pe Hristos, când era spânzurat pe Cruce. Pe Carele văzându-L omorât, vărsa izvoare de lacrimi, zgâriindu-şi obrazul şi mărindu-L pe Dânsul.
 
 
 
   Începătorul neamului omenesc, de nădejdea îndumnezeirii greşindu-se, s-a arătat pricinuitor de stricăciune tuturor celor dintr-însul. Iar Tu prin Crucea Ta izvorăşti viață ca un preabun, că Te-ai pironit voind, ca osândirea cea dintâi să o dezlegi. Pentru aceea lăudăm Hristoase patima Ta cea de voie.
 
 
   Cu lumină cerească se luminează astăzi acest cort, că întru dânsul oștile îngerilor se bucură, cu care dimpreună cu cetele drepţilor se veselesc întru pomenirea răbdătorilor de chinuri. Pentru rugăciunile lor dăruieşte Hristoase sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
 
   O minune nouă ! O taină înfricoşată, strigat-a Mieluşeaua, văzând pe Fiul său pironit pe lemnul Crucii, ce este aceasta nemuritorule Cuvântule al lui Dumnezeu ? Cum Te vezi mort, Cela ce pământul îl clăteşti ca un atotputernic ? Însă laud a Ta înfricoşată şi dumnezeiască pogorâre.
 
 
   Cruce însemnând Moise, în drept cu toiagul Marea Roşie o a despărţit lui Israil, celui ce pedestru o a trecut, iar de-a curmeziş pe aceeaşi lovindu-o, o a împreunat împotriva căruţelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
 
   Dumnezeieştile palme întinzându-Ți pe Cruce Iisuse, către sineți ai adunat zidirea mâinilor Tale, și din mâinile celui viclean pe toţi i-ai slobozit, şi i-ai supus pe dânşii sub mâna cea stăpânitoare, Împărate al tuturor. Pentru aceasta credincioşii cântăm măririi Tale, că S-a preamărit.
 
   Vătămătoare s-a făcut în Eden gustarea cea amară a lemnului, aducând moarte; iar Hristos omorându-Se pe lemn, tuturor a izvorât viață, și cu dumnezeiasca putere a ucis pe şarpe; pentru aceasta să cântăm Dumnezeului nostru, că S-a preamărit.
 
 
   Îmbărbătatu-s-a Iisuse mulţimea mucenicilor, cu Crucea şi cu patima Ta, a se scula asupra patimilor şi înaintea vrăjmaşilor pe Tine, Cela ce împărățeşti făpturile, a Te mărturisi, şi a răbda chinuri şi primejdii fără de număr. Pentru aceea toţi au câştigat mărirea Ta a vieţii celei veșnice.
 
   Cu stropirea Cinstitului tău sânge celui îndumnezeitor mucenicii Tăi, Doamne izbăvire aflând, sângele lor adevărat şi-au deşertat, fără dreptate fiind munciţi, ca să aducă iertfe tuturor dracilor celor stricători de suflet. Pentru aceea jertfe cinstite s-au adus Ție, Împăratului tuturor.
 
 
   Dacă Te-a văzut cea fără prihană pironit pe Cruce, pe Tine, Cela ce vezi toate, tânguindu-se zicea : Ce este aceasta Fiul meu ? Ce Ți-au răsplătit Ție cei ce s-au îndulcit de darurile Tale cele multe ? Cum voi suferi durerea ? Mărire Milostive și îndelung-Răbdătorule înfricoşatei iconomiei Tale.
 
 
   A te propovădui pe tine Născătoare de Dumnezeu curată, aduce ferire și abatere de către tot eresul, că pe Cuvântul lui Dumnezeu cel deapururea veșnic, Cela ce este mai înalt decât toată făptura, făcându-Se trup, fără schimbare L-ai născut Născătoare de Dumnezeu.
 
   Ceea ce ai îndrăzneală ca o Maică a lui Dumnezeu către Cel ce S-a născut din tine, Cuvântul cel Unul-Născut şi împreună cu Tatăl fără de început şi de o Fiinţă cu Duhul, să nu încetezi rugându-L, ca să mântuiască din primejdii pe cei ce te măresc Născătoare de Dumnezeu.
 
 
   Și mintea cerească cu adevărat nu poate Prealăudată a înţelege taina ta, cea necuprinsă, pentru că Cel de un scaun cu Tatăl, sălășluindu-Se în pântecele tău, a binevoit a Se naşte dintru tine, cunoscut în două firi.
 
 
 
   Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că cu odrăslirea a ales preot, iar Bisericii celei mai-nainte nerodiloare acum a înflorit lemnul Crucii spre putere şi spre întărire.
 
   În podoabă neagră s-a îmbrăcat soarele, văzându-Te pe Tine ridicat pe lemn fără dreptate, și s-au despicat pietrele și tot pământul de frică s-a îngrozit, unule Mântuitorule, Cela ce ești izbăvirea tuturor.
 
   Moise întinzându-şi mâinile, a închipuit cinstita Cruce, pe care noi acum închipuindu-o, cu bună înţelepciune toate taberele cele străine ale dracilor le biruim, petrecând afară de toată stricăciunea lor.
 
 
   Biruind patimile răbdătorii de nevoinţe și cu multe feluri de patimi împărtăşindu-se, închipuiau patimile Celui ce a pătimit de voie şi patimile au omorât și a răsărit lumii viață.
 
   Pe calea muceniciei călătorind fără de întoarcere, împiedecările amăgirii din mijloc le-au izgonit, preamăriţii răbdători de chinuri, şi au ajuns la odihnele cele dumnezeiești veselindu-se.
 
 
   Afară de legile firii omeneşti pe Tine, Fiule, Te-am născut, și cum Te-au ridicat cei fărădelege pe lemn în mijlocul celor fărădelege, pe Tine, Cela ce însăţi numai ai pus legile vieţii, Născătoarea de Dumnezeu grăia plângând.
 
 
 
   Pe mintea mea cea omorâtă, cu lucrarea Vieţii, Ceea ce S-a arătat lumii dintru tine deşteaptă-o, tămăduindu-mi bubele şi semnele păcatului, una de Dumnezeu Născătoare cu totul fără prihană.
 
   Zicerile dumnezeieştilor prooroci şi prorociile acestora le-ai pecetluit, născând pe Cuvântul, Carele a grăit printr-înşii şi dumnezeieştile lor grăiri le-ai împlinit, una binecuvântată, cu totul fără prihană.
 
   Pe Cel mai-nainte de veci negrăit din Tatăl, fără ispită de nuntă zămislindu-L în pântecele tău Fecioară, L-ai născut nouă, Dumnezeu și om împreună și fiecare fire desăvârșit, iar nu despărţit.
 
   Sălăşluindu-Se Dumnezeu în sfântul tău pântece, S-a întrupat Maică a lui Dumnezeu, precum a ştiut şi cu patimile cele purtătoare de viață ne-a mântuit pe noi. Pentru aceasta, uşă a mântuirii pe tine, Fecioară, te cunoaştem.
 
 
 
   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
 
   Cu Crucea Ta, Mântuitorule, raiul s-a deschis și omul cel osândit iarăși s-a sălășluit într-însul, mărind bunătatea Ta.
 
   Dreapta cinstire ca un cedru, credinţa ca un chiparos şi dragostea ca un pin purtând, dumnezeieștii Cruci să ne închinăm.
 
   Omorându-Te, Mântuitorule, ai înviat pe oamenii cei omorâţi şi pe şarpele, cel ce a adus asupra păcatul, l-ai omorât.
 
 
   Făcându-se de un chip cu patimile lui Hristos dumnezeieștii mucenici, şi ai strălucirii celei cereşti părtaşi s-au făcut.
 
   Înfrumseţatu-v-aţi mucenicilor, bineplăcând preafrumosului Cuvânt şi v-aţi strălucit, pe Soarele dreptăţii iubindu-L.
 
 
   Prunc tânăr ai născut, pe Cel ce este mai-nainte de veci prea desăvârşit, şi prin Cruce, Fecioară cu totul fără prihană toate le-ai săvârşit pentru bunătate.
 
 
 
   După Dumnezeu pe tine, ceea ce ești cu totul fără prihană, te avem părtinitoare, că tu ai fost Maică Făcătorului şi Ziditorului, Dumnezeu, Celui ce a luat chipul nostru, şi pe acesta l-a mântuit din stricăciune și din moarte, și cu dumnezeiasca Sa mărire l-a preamărit.
 
   Ca ceea ce eşti din seminţie împărătească, ai născut nouă pe Cuvântul Dumnezeu, Cela ce toate le stăpâneşte, Care S-a făcut trup și a rămas neschimbat. Pentru aceasta pe tine Preasfântă Fecioară cu adevărat și chiar de Dumnezeu Născătoare te mărim.
 
   Pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, Carele fără de schimbare a rămas ceea ce a fost, şi fireşte este întocmai cu Tatăl, și cu tine, ceea ce L-ai născut, S-a făcut de o fiinţă, roagă-L, ca să dăruiască iertare de greşale şi sufletească mântuire celor ce te laudă cu credinţă.
 
   Surpă acum sprânceana celor ce leapădă închinăciunea cinstitei Icoanei tale Fecioară, şi a Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de minte și toată lumea, o a luminat, și a tuturor sfinţilor, iar pe cei ce o cinstesc cu credinţă luminează-i, că tu singură eşti prealăudată.
 
 
 
   O de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Carele dă pace sufletelor noastre.
 
   Dorind, ca să ne îmbraci cu haina nestricăciunii pe noi cei goi, Te-ai dezbrăcat şi pe Cruce Te-ai întins, şi ai dezgolit Hristoase meşteşugurile vrăjmaşului. Pentru aceasta mărim patimile Tale.
 
   Sânge curgând din coasta cea mântuitoare, arătat lumea a curăţit şi sângele cel jertfit idolilor l-a oprit şi pe cei stricaţi prin roada cunoştinţei i-a înnoit, și a izvorât nestricăciune sufletelor noastre.
 
 
   Strălucindu-se măriţii mucenici cu frumuseţea a multe chipuri de răni și cu dumnezeiescul sânge însemnându-se, sabia ceea ce oprea mai-nainte arătat o au trecut, și s-au sălășluit în rai bucurându-se.
 
   Cât de minunat eşti Hristoase întru sfinții cei ce cu credinţă Te-au dorit pe Tine, că prin Tine îmbogăţindu-se cu cele dumnezeiești, râuri de vindecări lumii izvorăsc şi usucă revărsările patimilor noastre.
 
 
   Fecioară, pe noi cei bolnăviţi prin păcat ne-ai tămăduit, născând pe Mântuitorul şi Doctorul tuturor, Carele S-a rănit pe lemnul Crucii Preacurată şi dăruieşte nestricăciune sufletelor noastre.
 
 
 
   Fără de ispită bărbătească ai zămislit pe Cuvântul cel nescris împrejur cu firea Dumnezeirii, Carele S-a făcut bărbat pentru noi oamenii, din fecioreştile tale sângiuri zidindu-Se, mai presus de cuvânt și de legea firii.
 
   Înfrumuseţatu-te-ai Fecioară cu frumuseţile preacuratei fecioriei tale, și ai acoperit grozăvia cea cu chip urât a Evei celei dintâi, născând pe Hristos, Carele dăruiește haina nemuririi celor ce te cinstesc pe tine.
 
   Adevărată Născătoare de Dumnezeu pe tine toţi cunoscându-te, Preasfântă Stăpână, şi pe Cel ce S-a născut din tine, Dumnezeu Cuvântul ştiindu-L, Îl propovăduim în două fiinţe, voitoare însuşi stăpânitoare cunoscându-se, Maică nenuntită.
 
   Noi, cei ce te-am câştigat pe tine zid şi cu părtinirea ta suntem păziţi, lăudându-te cu dumnezeiasca ta mărire te fericim, că tu Preasfântă izvorăști veselia şi bucuria sufletelor noastre.
 
 
 
   În pântecele fiarei celei din apă Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă mai-nainte o a închipuit arătat, de unde a treia zi ieşind, învierea cea mai presus de lume a însemnat a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, și cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
 
   Crucea s-a înfipt în locul Căpăţânii în mijlocul pământului, şi rana ce odrăslise prin lemn în mijlocul raiului o a vindecat. Că Mesia, Iisus, Cel ce este numai El drept, în mijlocul tâlharilor celor fărădelege spânzurându-Se, dimpreună cu Sineşi a înălţat pe toţi, iar pe cel ce a căzut dintru înălţime în prăpastie l-a aruncat.
 
   Hristoase, încordând arcul preacinstitei şi dumnezeieștii Tale Cruci, ai aruncat asupra ucigașului piroanele mâinilor Tale, şi le-ai înfipt întru a aceluia mânioasă şi cu totul spurcată inimă, Stăpâne, şi desăvârşit l-ai omorât pe el, iar pe cei omorâţi de dânsul, Îndurate, i-ai înviat.
 
 
   Curgeri de sângiuri ce au curs din trupurile sfinţilor pătimitori, prin Duhul au stins toată văpaia turbării spre idoli, şi cinstitele brazde ale Bisericii le-au adăpat şi le-au plecat, ca să odrăslească spic de mântuitoare nădejde şi de credinţă, prin care se hrăneşte tot sufletul cu dumnezeiescul Dar.
 
   Aprindeau mai mult focul dragostei celei dumnezeiești cu dreaptă credinţă răbdătorii de chinuri, când focului celui materialnic se dau, să se ardă cu hotărârea prea răilor judecători, şi nearşi se păzeau cu lucrarea și darul Duhului, Celui ce i-au încununat pe aceştia, care au pătimit după lege.
 
 
   Sabie a trecut prin inima ta, Fecioară Preacurată, când ai văzut pe Fiul tău întins pe lemn și răbdând chinuri, și cu suliţa în dumnezeiasca coastă de voie împuns, cu care a junghiat pe balaurul cel luptător. Pentru aceasta plângând ca o Maică, pe Dânsul L-ai mărit.
 
 
 
   Venit-a peste tine cea cu totul fără prihană Duhul cel lucrător a toate, și întru tine S-a sălăşluit Cuvântul lui Dumnezeu şi trup S-a făcut, rămânând negrăit întru neschimbare.
 
   Ca un chivot însufleţit ai încăput pe Dătătorul de lege, iar ca o Biserică Sfântă ai primit pe Sfântul, Carele S-a făcut om spre facerea de bine a oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
   Doamnă şi Stăpână a tuturor te numim, că pe Acela ce este Dumnezeu cu adevărat negrăit L-ai născut, Carele pe toate le-a făcut şi le ține şi împreună le păzeşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
   Dumnezeu cunoaştem pe Acela, ce S-a născut din tine Mireasă a lui Dumnezeu, pe Carele, ca ceea ce ai putere, fă-L milostiv acum nouă celor ce-ţi strigăm cu credinţă, ca să ni se dăruiască dezlegare greşalelor, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
 

   Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu, însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit mânia cea de fiară nici focul cel vâlvâietor, ci cu Duh de rouă aducător ce împotrivă răsună, împreună cu focul fiind cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor și al nostru bine ești cuvântat.
 
   Când te-ai întins pe lemnul Crucii ca o viță Cuvântule al Tatălui, must de taina ne-ai izvorât nouă, carele încetează beţia neascultării şi veseleşte pe toţi cei ce Te știu pe Tine Dumnezeu şi Ziditor, Carele ai pătimit de voie şi mântuieşti pe cei ce cântă : Prealăudate Dumnezeul părinţilor, şi al nostru bine ești cuvântat.
 
   Răstignire de ocară ai răbdat Hristoase Iisuse al meu, contenind toate ocările şi suspinările oamenilor, şi fiere ai gustat ridicând toată răutatea amărăciunii, rănitu-Te-ai Îndurate, vindecând rănile noastre cele sufleteşti şi ai poruncit să-Ți cântăm : Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru bine eşti cuvântat.
 
 
   Prin dureri viaţa cea fără de durere aţi câştigat vitejilor pătimitori. Pentru aceea durerile noastre de tot le ușurați, luând de sus dar măriţilor a vindeca patimile, şi duhurile a le izgoni şi credincioşilor a le ajuta şi a mântui pe cei ce strigă : Prealăudate Dumnezeul părinţilor și al nostru bine ești cuvântat.
 
   Stătut-aţi mucenicilor înaintea judecătorilor propovăduind pe Hristos, Carele a luat trup pentru noi fără de stricăciune şi următori ai patimilor Lui arătându-vă cu adevărat, dosădirea focului și toate alte munci ați răbdat întru veselie cântând : Prealăudate Dumnezeul părinţilor și al nostru bine ești cuvântat.
 
 
   De întristare m-am umplut văzându-Te pe Tine, Fiule fără dreptate pătimind, mi se răneşte sufletul rănindu-Te Tu cu suliţa în coastă, Născătoarea de Dumnezeu a strigat plângând şi tânguindu-se, una Stăpână; pe care după vrednicie toţi o fericim şi cu dreaptă credinţă strigăm : Prealăudate Dumnezeul părinţilor și al nostru bine ești cuvântat.
 
 
 
   Iată acum s-a plinit dumnezeiasca proorocie a dumnezeiescului David că cu adevărat se închină feţei tale Curată Născătoare de Dumnezeu, cei ce au câştigat bogăţia darului, şi binecuvintează pe Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Acum toate s-au umplut de lumina cea dumnezeiască prin tine Preacurată, că tu te-ai arătat uşă, prin care a vorbit Dumnezeu cu lumea, luminând pe cei ce strigă cu credinţă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Preacurată, prin dumnezeiasca naştere a fecioriei tale izbăvindu-ne din legăturile morţii şi din blestemul lui Adam celui dintâi zidit, pe tine cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu strigăm : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Doamnă Stăpână și Născătoare de Dumnezeu toți te mărim, că prin tine Ziditorul luminat a dăruit mântuire la toată firea. Şi pentru aceasta cu un glas strigăm : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
 
   Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii pe Făcătorul Dumnezeu, Părintele, lăudaţi pe Cuvântul, Cel ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Carele dă viață tuturor întru toți vecii.
 
   Binecuvântați lemnul prin care s-a pierdut tot blestemul cel viclean, carele a odrăslit în Eden prin mâncarea cea rea a lemnului, și Preabunul Hristos, Se înalţă, Cel ce de voie pe acesta a voit a Se înălţa, pentru milostivire.
 
   Cel pururea mărit întru schimbarea mâinilor, cu sfinţenie binecuvântând pe nepoţi oarecând, chipul sfinţitului lemn l-a arătat, prin care tuturor celor blestemaţi pentru mâncarea cea prea-rea a lemnului, și alunecaţi întru adâncul răutăților, s-a dăruit binecuvântare.
    
   Toată omenirea Stăpâne se îndreptează, Tu întinzându-Te pe Cruce, și tabăra viclenilor draci a căzut, şi cele risipite, adunare împreună primesc şi se preaînalță tăria stăpânirii, şi a puterii Tale în veci.
 
 
   Fericita Mărire şi hrana cea nestricăcioasă, și lăcaşurile cele cu raze strălucitoare, acum dumnezeieştilor pătimitori ai Domnului le moşteniţi și împreună cu cetele cele cereşti vă sălășluiți, și acum ați luat sfârșitul preamăritelor voastre nădejdi întru veselie.
 
   Bărbăţia voastră luminaţilor pătimitori ai lui Hristos a strălucit mai mult decât soarele și toată înşelăciunea diavolului prin dumnezeiasca putere o a întunecat, şi inimile tuturor credincioşilor cu cuget dreptcredincios le-a luminat în veci.
 
 
   Binecuvântată Preacurată Fecioară ceea ce ești Maică Făcătorului a toate, pe tine toţi credincioşii te numim nor înțelegător şi cort de sfinţenie, scaun al lui Dumnezeu, și ușa Luminii, sfeşnic și răsăritul Cuvântului.
 
 
 
   Preacurată, strălucind cu frumusețile fecioriei, te-ai făcut lăcaş al Luminii celei neapuse, şi ai luminat pe toţi cei ce din suflet te mărturisesc adevărată Născătoare de Dumnezeu, şi strigă : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început şi împreună socotit cu Tatăl, Cel ce cu voinţa cea părintească pe toate le-a alcătuit dintru nefiinţă, L-ai născut cu cuviinţă dumnezeiască trup făcându-Se pentru noi oamenii. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu cu dreaptă credinţă te mărim, pe Hristos preaînălțându-L întru toți vecii.
 
   Mai sfântă te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană decât cetele îngerilor cele mai presus de lume, că pe Ziditorul şi Domnul acestora L-ai născut din pântece fecioresc și neispitit de nuntă, în două fiinţe fără amestecare, fără schimbare şi într-un ipostas Dumnezeu întrupat.
 
   Preacurată, ceea ce mai presus de fire, fără ispită de nuntă ai născut pe Dumnezeu, Carele este puternic să facă pe toate cu viață, sufletul meu cel omorât cu greşalele și stricat cu mușcările cele otrăvitoare, înviază-l, ca să strige : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi întru toți vecii.
 
 
 
   Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi, pentru că blestemul strămoșului cel a tot neamul s-a dezlegat prin odrasla curatei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cereşti o măresc.
 
   Cu preasfinţire preaînălţându-Te pe Tine preaîndurate, ne închinăm suliţei Tale și Crucii, buretelui şi trestiei şi sfintelor piroane celor înfipte în mâini şi în picioare Stăpâne, prin care am aflat iertarea cea desăvârşită, şi petrecerii celei din rai ne-am învrednicit.
 
   O cum fără de dreptate Te-ai osândit a Te pironi, răstignindu-Te pe lemn preadrepte Unule Împărate al tuturor, căutând să îndreptezi pe toţi cei ce cu credinţă neîncetat măresc patimile Tale cele de voie şi iconomia, şi pe Tine pururea Te măresc.
 
 
   Trupul dându-şi la chinuri prealăudații, răbdat-au cu osârdie bătăile și moartea cea silnică, tăierea mădularelor și ruperea, înfocaţi fiind de dragostea cea către Domnul. Pentru aceasta purtători de cununi vieţuiesc în ceruri.
 
   Cela ce ești dulceaţa apostolilor şi a mucenicilor, pentru rugăciunile lor împlineşte rugăciunile noastre ale tuturor ca un milostiv, şi ne dă dezlegare şi izbăvire de multe păcate și împărtăşirea împărăţiei Tale, Hristoase Dumnezeule a toate, Cel ce pentru noi om Te-ai arătat.
 
 
   Cămară luminoasă te-ai văzut Fecioară, a Celui ce S-a sălăşluit întru nestricăciosul tău pântece, şi cu voia a răbdat patimă fericită şi a dăruit tuturor nepătimire pentru negrăita milă. Căruia cu credinţă închinându-ne, pe tine cu bunăcredinţă te mărim.
 
 
 
   Biruitoare a eresurilor cu vitejie arată pe cinstita Biserică, pe care Hristos, Fiul tău ca un bun o a agonisit cu scumpul Său sânge, ceea ce eşti cu daruri dăruită, şi ne mântuieşte Stăpână din primejdii şi din patimile, care ne stăpânesc pe noi.
 
   Pe noi cei lepădaţi din petrecerea cea cerească, și căzuţi cu ticăloşie în moarte, făcându-te Preacurată, Maică a Izbăvitorului, iarăşi ne-ai chemat înapoi şi ne-ai învrednicit, ca să ne întoarcem iarăși la moştenirea cea veche. Pentru aceasta Născătoare de Dumnezeu neîncetat te măresc.
 
   Născătoare de Dumnezeu dăruiește-mi să trec viforul vieţii cu veselie, domolind ca o bună năpădirile ispitelor şi ale patimilor şi povăţuindu-mă către cereasca călătorie a faptei celei bune, ca neîncetat să te măresc ca pe o făcătoare de bine.
 
   Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Izbăvitorul, învrednicește-mă a dobândi mântuirea, şi-mi dezleagă legăturile greşalelor mele cu rugăciunile tale Preacurată, că toate le săvârşeşti precum tu voieşti, ca ceea ce ai purtat în sânuri pe Împăratul tuturor, pe Cel neasemănat cu bunătatea.
 
 
 
   Toiagul lui Moise mai-nainte închipuia cinstită Crucea Ta, Mântuitorul nostru, că printr-însa mântuieşti ca din adâncul mării pe poporul Tău, Iubitorule de oameni.
 
   Oarecând în raiul cel din Eden lemnul cunoştinţei a odrăslit în mijlocul pomilor. Iar Biserica Ta, Hristoase Crucea Ta o a înflorit, care a izvorât viață lumii. Ci acela adică a omorât prin mâncare pe Adam cel ce a mâncat, iar acesta a făcut viu pe tâlharul ce s-a mântuit prin credinţă. Iertării aceluia ne arată şi pe noi părtaşi Hristoase Dumnezeule, Cela ce cu patima Ta ai sfărâmat turbarea vrăjmaşului cea deasupra noastră, şi ne învredniceşte pe noi împărăţiei Tale celei cereşti.
 
 
   Ce vă vom numi pe voi sfinţilor ? Heruvimi ? Că pe voi S-a odihnit Hristos. Serafimi ? Că neîncetat L-aţi mărit pe El. Îngeri ? Că de trup v-aţi lepădat. Puteri ? Că lucraţi întru minuni. Multe sunt numirile voastre și mai mari darurile. Rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
 
   O preamărită minune ! O taină înfricoşată, cum Cela ce este cu firea nemuritor Se spânzură pe lemn ? Cum gustă acum moarte ? Cum Se osândeşte Cel nevinovat ? Ascundeți lumina ta Soare și te înfricoşează văzând îndrăznirea, Fecioara cu suspinuri grăia văzând pe Hristos răstignit, pe Carele L-a născut.
 
 
   Pomeneşte-ne pe noi Hristoase Mântuitorul lumii, precum ai pomenit pe tâlharul pe lemn şi învredniceşte pe toţi unule Îndurate împărăţiei tale celei cereşti.
 
   Întinsu-Ți-ai Hristoase palmele pe lemn şi începătoriile cele viclene şi stăpânirile le-ai vădit, mântuind din vătămarea lor pe cei ce cu buna-credinţă Te măresc pe Tine.
 
   Cu suliţa împungându-Te spânzurat fiind pe lemn, izvoare de nemurire ai izvorât nouă celor omorâţi pentru neascultare nebuneşte, pentru aceea cu frică Te lăudăm pe Tine.
 
 
   Arătându-se mucenicii străini de către desfătările pământeşti, străinelor munci s-au dat pe sineşi, şi cu sfintele lor răni au rănit pe veliar.
 
 
   O Începătorie fără de început a Tatălui și a Duhului și a Cuvântului, noi credincioşii mărind, veniţi să cădem la Dânsul ca la un Dumnezeu al nostru, cerând să ne dea dezlegare greşalelor.
 
 
   Pe Emanuil, Mielul lui Dumnezeu și Cuvântul, văzându-L cu trupul spânzurând pe lemn, Mielușeaua și Fecioara ceea ce una este nespurcată, fiind cuprinsă de întristare, lăcrima.

 
 
   Mucenicii Domnului tot locul sfințiți și toată boala tămăduiţi, şi acum rugaţi-vă să se izbăvească din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
 
   Mucenicii Tăi, Doamne, uitând cele din viață şi nebăgând seamă de munci, pentru viaţa ce va să fie ai acesteia moştenitori s-au arătat; drept aceea şi cu îngerii împreună se bucură; prin rugăciunile lor dăruieşte poporului Tău mare milă.
 
   De este vre-o bunătate şi de este vre-o laudă, se cuvine sfinţilor, că săbiilor şi-au plecat grumazii pentru Tine, Cela ce ai plecat cerurile şi Te-ai pogorât, vărsa-tu-şi-au sângele lor; pentru Tine, Cela ce Te-ai deşertat pe Sineţi şi ai luat chip de rob; smeritu-s-au până la moarte sărăciei Tale urmând. Cu ale cărora rugăciuni, după mulţimea îndurărilor Tale, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
 
 
   Pomului celui neroditor m-am asemănat, cu chipul sfinţeniei, ca și cu nişte frunze deşarte acoperindu-mă, şi mă tem Stăpâne, ca nu tăindu-mă, să mă trimiţi în focul cel nestins şi veșnic. Ci-mi dă mie vreme de întoarcere, ca să-ți aduc Ție roadă bună și de fapte îmbunătăţite, şi să mă învrednicesc împărăţiei Tale.
 
   Doamne, Doamne, pe mine robul Tău, carele mânii multă bunătatea Ta în toate zilele Iubitorule de oameni, să nu mă lepezi de la faţa Ta, Hristoase nici să mă cerţi cu dreaptă mânia Ta, greşit-am, greşit-am Ție ca nimenea altul, mărturisescu-mă milostiveşte-Te, şi mă mântuieşte prin rugăciunile Maicii Tale.
 
   Când vei şedea întru mărirea Ta ca un Împărat a toate, pe scaunul judecăţii stând înaintea Ta cu frică sfinţii îngerii Tăi, şi va sta înaintea Ta toată firea oamenilor, vrând să se judece Hristoase, atunci cu rugăciunile Maicii Tale, Doamne să izbăveşti de toate muncile, pe cei ce au adormit întru credinţă.
 
   Împăratul cerurilor pentru iubirea de oameni pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut. Că din Fecioară curată trup luând, şi dintr-însa, ieşind cu luarea, un Fiu este îndoit în fire dar nu în feţe. Pentru aceasta pe acesta desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit ca adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos, Dumnezeul nostru. Pe Carele roagă-L Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.
 
 
 
   Mucenicii Domnului tot locul sfinţiţi și toată boala tămăduiți. Și acum rugați-vă să se izbăvească din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
 
    Stih : Fericiţi sunt, pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne.
 
   Plâng şi mă tânguiesc când gândesc la moarte, și văd în morminte zăcând frumuseţea noastră cea după chipul lui Dumnezeu zidită, grozavă, nemărită neavând chip. O minune ! Ce taină este aceasta, care s-a făcut pentru noi ? Cum ne-am dat stricăciunii ? Cum ne-am înjugat cu moartea ? Cu adevărat după porunca lui Dumnezeu precum este scris, Aceluia ce dă răposaţilor odihnă.
 
    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul .
 
   Moartea Ta, Doamne s-a făcut pricinuitoare de nemurire, că de nu Te-ai fi pus în mormânt, nu s-ar fi deschis raiul. Pentru aceasta pe cei ce s-au mutat odihneşte-i ca un iubitor de oameni.
 
 
   Curată Fecioară, ușa Cuvântului, Maica Dumnezeului nostru, roagă-te, să ne mântuim noi.
 
 
   Luminători înţelegători v-aţi arătat Sfinţilor Mucenici, că aţi stricat negura înşelăciunii prin credinţă, şi făcliile voastre cele sufletești le-ați luminat, și cu Mirele întru mărire ați intrat în cămara cerească și acum rugaţi-vă, să se mântuiască sufletele noastre, rugămu-vă.
 
 
   Prin înfrânarea patimilor, în cenuşă întorcând chipurile şi mişcările cele ca focul arzătoare, mucenicii lui Hristos au luat dar a goni bolile celor neputincioşi, şi trăind și după sfârşit a face minuni, cu adevărat minune preamărită, că oase goale izvorăsc tămăduiri. Mărire unuia Dumnezeului nostru.
 
 
   Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Carele cu moartea pe moarte ai prădat, și înviere ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, și mântuieşte Mântuitorul nostru pe poporul cel deznădăjduit.
 
 
 
   Prooroci, mucenici ai lui Hristos şi ierarhi, care lupta cea bună cu creştinesc gând după lege o ați săvârşit, și ați luat cununi neveştejite de la Hristos Dumnezeu, rugaţi-vă neîncetat pentru noi bunătăţii Lui, ca să ne dăruiască nouă iertare de greşale, ca un Dumnezeu lesnicios spre împăcare.
 
 
   Pe cei ce s-au mutat întru bunăcredință din aceste vremelnice, întru lăcaşurile aleşilor cu cei drepţi numără-i, Stăpâne, odihnindu-i pe dânşii în locurile celor ce prăznuiesc, şi întru desfătarea cea neîncetată a raiului, iertându-le ca un bun greșalele, cele de voie și cele fără de voie, pentru bunătatea Ta cea desăvârşită, Iubitorule de oameni.
 
   Cela ce prin adâncul înţelepciunii cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, și ceea ce este de folos tuturor dăruiești, Unule Făcătorule, odihneşte Doamne sufletele robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul și Ziditorul, și Dumnezeul nostru.
 
 
   Pe tine şi zid şi liman te avem, şi rugătoare bineprimită către Dumnezeu, pe Carele L-ai născut de Dumnezeu Născătoare, care nu știi de mire, mântuirea credincioşilor.
 
 
   Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
 
   Scumpe mărgăritare v-aţi arătat, luminând cununa cinstitei biserici, preavitejilor răbdători de chinuri ai lui Hristos.
 
   Strălucit-au cu dumnezeiești străluciri ale învăţăturilor și ale faptelor bune înţelepţii ierarhi, și inimile credincioşilor le-au luminat.
 
   Pe Tine, Cuvântul cel minunat întru prooroci și întru cuvioși, te rugăm, pentru rugăciunile lor mântuieşte-ne pe noi.
 
 
   Când vei veni să faci judecată dreaptă, Preadreptule, pe noi neosândiţi Cuvântule să ne mântuieşti pentru rugăciunile lor.
 
 
   Pe tine ştiindu-te ceata femeilor, că ai născut pe Domnul, în urma ta Fecioară, nevoindu-se Lui s-au adus.
 
 
   Cu moartea, morții lui Hristos, şi cu patimile, patimii celei cinstite, urmând mucenicii toţi, au dobândit dumnezeiasca și fericita viață.
 
   Mărirea şi bucuria care au dobândit, cei ce au agonisit fericită petrecere, dă-o din-destul robilor Tăi, celor ce i-ai luat mult-Milostive.
 
   Zămislit-ai pe Cuvântul Tatălui, pe Cela ce S-a împreunat după ipostas cu trupul cel din tine Fecioară cu totul fără prihană, Carele cu dumnezeiască putere a surpat iadul.
 
 
   Cuvântule, Cela ce ai întărit cerurile cu Cuvântul, întăreşte mintea noastră și inima, ca să Te mărim pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Jertfele cele urâte pătimitorii cu minte prea tare lepădându-le, jertfă preacurată s-au făcut Cuvântului, Celui ce S-a jertfit.
 
   Înnoind prin cuvinte simţitoare pe cei învechiţi cu toate felurile de patimi ai celui ce a înnoit lumea, dumnezeiești ucenici v-ați arătat.
 
   Darul Preasfântului Duh, cel dat proorocilor mai-nainte arătat, pe sihaștri în anii cei mai de pe urmă de dumnezeiești daruri i-a umplut.
 
 
   Cu cetele sfinţilor împreunează Dumnezeule pe cei ce s-au despărţit cu credinţă din viață, şi-i fă cetăţeni ai raiului pentru mila cea negrăită.
 
 
   Cel neîncăput nicăieri Iisus şi Domnul fără de strâmtorare încăpând, S-a sălăşluit întru sfinţit pântecele tău, Preacurată Fecioară.
 
 
 
   Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cel ce eşti marginea doririlor și credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
 
   Curăţindu-vă de căderea strămoşilor cea dedemult prin Botez, şi prin naşterea cea de iznoavă şi cu curgerile sângiurilor voastre stropindu-vă, împreună cu Hristos împărăţiţi fericiţilor.
 
   Cela ce mort de voie Te-ai pus în mormânt şi pe cei ce locuiau în mormânturi i-ai chemat, Mântuitorule, binevoieşte pe cei ce i-ai luat de la noi, a se sălășlui în corturile drepţilor.
 
   De milostivirea Ta cea dumnezeiască Stăpâne şi de bunătatea cea din fire socotită îndemnându-Te, dezlegare de păcate robilor Tăi dându-le Mântuitorule, odihneşte-i.

   Întrupându-Se din pântecele tău și făcându-Se om, Cela ce este cu covârşire singur iubitor de oameni, mântuieşte pe om din porţile morţii, Maica lui Dumnezeu preacurată una prealăudată.
 
 
 
   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
 
   Intrând în priveliştea muceniciei cu călduros Duh, fericiţilor de Dumnezeu pătimitori înşelăciunea cea stufoasă o ați ars.
 
   Pe cuvioşii Tăi, Doamne şi pe ierarhi luminat i-ai mărit cu dumnezeieştile lor rugăciuni, părtaş măririi Tale pe mine mă fă.
 
   Insuflarea Dumnezeiescului Duh, care pe prooroci i-a luminat, femeilor tărie le-a dăruit, a pierde întărâtările vrăjmaşului.
 
 
   Preabunule milostivindu-Te învredniceşte pe robii Tăi pe care i-ai mutat, ca împreună cu toți sfinţii să dănţuiască în lăcaşurile sfinţilor.
 
 
   Pe Dătătorul legii celei dumnezeieşti mai presus de legea firii L-ai născut, Carele de iznoavă a zidit firea omenească cea alunecată, ceea ce ești cu totul fără prihană.
 
 
 
   Ca să vadă mărirea Ta, Stăpâne şi să dobândească luminat raza Ta cea, dătătoare de lumină în ceruri, tot felul de munci a purta s-au nevoit dumnezeieștii mucenici, Ție Hristoase cântând : Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.
 
   Multe lăcaşuri sunt la Tine, Mântuitorule, după vrednicie tuturor împărţite, după măsura faptei bune. Deci acelea, Îndurate, a le umple învredniceşte pe aceştia ce s-au mutat cu credinţă, care cu bunăcredinţă strigă Ție : Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.
 
   Întocmai cu noi om Te-ai arătat Nemuritorule, întocmai cu toți moarte ai răbdat și calea vieţii ai arătat, căreia pe cei ce s-au mutat învrednicește-i ca un iubitor de oameni, dându-le iertare de greşale ca un Stăpân, şi dăruindu-le împărtăşirea luminii.
 
 
   Tu ești lauda credincioşilor ceea ce eşti nenuntită, tu folositoare, tu şi scăpare creştinilor, zid şi liman, că duci rugăciuni către Fiul tău, ceea ce ești cu totul fără prihană şi mântuieşti din primejdii, pe cei ce te cunosc cu credinţă şi cu dragoste Născătoare de Dumnezeu curată.
 
 
 
   Luminează-ne pe noi Doamne cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
 
   Răbdat-au rănile trupului dumnezeieștii mucenici, şi pentru aceasta rănile noastre pururea le vindecă, rănind pe draci.
 
   Sfinţilor ai lui Dumnezeu ierarhi, rugaţi pe Hristos cu toţi cuvioșii, ca să ne dăruiască nouă iertare de păcate.
 
   Trupul cu bătăi şi cu pedepsire topindu-şi cuvioasele femei, Iubitorule de oameni, bunătăților celor ce sunt întru nădejdi s-au învrednicit.
 
 
   Moartea pierzându-o cu moartea Ta, Nemuritorule, pe credincioşii robii Tăi, cei ce au murit întru nădejdea vieţii, odihneşte-i ca un iubitor de oameni.
 
 
   Contenit-ai Curată osânda strămoşilor, născând cu trup pe unul Iisus, Domnul, Cela ce a îndreptat pe toţi.
 
 
 
   Măririi Tale celei negrăite şi fericirii Tale celei mai presus de cuvânt, în corturile sfinţilor, unde este glasul cel veselitor al celor ce prăznuiesc, pe cei ce s-au mutat la viaţa cea fără patimă, milostivindu-Te învredniceşte-i, Unule Iubitorule de oameni.
 
   Unde sunt cetele îngerilor, unde se bucură adunarea drepţilor, în sânurile lui Avraam sălășluieşte Mântuitorule pe robii Tăi, şi ca să stea cu îndrăzneală înaintea înfricoşatului și dumnezeiescului scaun, binevoiește Milostive.
 
   Curăţire nouă Te-ai arătat şi dreptate şi izbăvire, şi cu rana Ta neputinţele noastre le-ai vindecat. Deci însuți Îndurate ca un bun pe cei ce s-au mutat aşează-i întru desfătarea raiului.
 
   Cu milostivire Milostive măsura omenirii ai luat asupră-Ți, Cela ce cu preaînalte înălţări ale dumnezeieștii măriri ești strălucit, trup luând din pântecele fecioarei însuflețit cuvântător, prin carele moartea o ai pierdut.
 
 
 
   Curăţeşte-mă Mântuitorule că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
 
   Cu puroaiele voastre cele cinstite vindecaţi bolile sufletelor, şi putrejunile trupurilor, pururea le scoateți, rănind de tot mulţimea răilor draci, Sfinţilor Mucenici.
 
   Ceata cuvioşilor şi soborul ierarhilor, și dumnezeiasca adunare a sfintelor femei, tare nevoindu-se, în ceruri desfătări au moştenit.
 
   Omorându-vă trupul pustnicilor, viață aţi dobândit, şi păscând bine turma Domnului preaînţelepţilor ierarhi, măririi celei nemuritoare după sfârşit v-aţi învrednicit.
 
 
 
   Sălășluitu-s-a întru tine raza Tatălui, Curată, și cu strălucirile Dumnezeirii Sale cele nematerialnice întunericul mulţimii dumnezeilor l-a stricat, și lumea o a luminat.
 
 
   Sfinţii Tăi mucenici Mântuitorule multe munci au răbdat şi cu dragostea Ta sufletele şi-au rănit, dorind pururea de mărirea Ta cea deapururea veșnică, şi împărtăşirea Ta cea dulce.
 
   Pântecele morţii celei vrăjmaşe l-ai rupt Mântuitorule, şi pe toţi cei legaţi într-însul i-ai înviat viață dăruindu-le, căreia pe cei mutaţi Făcătorule de bine învrednicește-i.
 
   De lacrimile şi de suspinurile cele din iad slobozește pe robii Tăi, Mântuitorule, pentru că Însuți ca un milostiv ai șters toată lacrima de la toată fața, a celor ce cu credinţă Dumnezeu pe Tine Te cuvintează.
 
 
   Cel din fire Ziditor, S-a zidit în pântecele tău; Cel deplin ca Cel ce este Dumnezeu S-a deşertat, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Unul, Cel fără de moarte, pentru mântuirea tuturor cu moarte a murit.
 
 
 
   Tinerii cei de Dumnezeu cinstitori în Babilon chipului celui de aur nu s-au închinat. Ci în mijlocul cuptorului celui cu foc fiind răcoriţi, cântare au cântat grăind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cei ce aţi stricat peretele păgânătăţii cu sfinţitele legăturile voastre prealăudaţilor mucenici, sarcinile greşalelor mele risipiţi-le, şi mă mântuiţi pe mine cel ce strig : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cu ploile sfinţitelor voastre sângiuri focul eresurilor l-aţi stins şi cu văpaia înţelepţilor ierarhi aţi ars neghinele înşelăciunii necredinţei, şi sufletele credincioşilor le-ați luminat.
 
   Trupul prin înfrânare pustnicii omorându-şi, viază după moarte, şi ceata drepţilor prooroci și adunarea femeilor nevoindu-se, s-au preamărit. Pentru rugăciunile lor Hristoase izbăveşte-ne pe noi de primejdii.
 
 
   Sufletele tuturor celor ce au adormit întru nădejdea vieţii Hristoase odihneşte-le, trecându-le cu vederea greşalele lor cele din viață pentru multă milostivirea Ta, Unule Îndurate Mântuitorule, Dumnezeule al părinţilor.
 
 
   Ca ceea ce eşti toată Curată, ai primit în pântecele tău pe Cuvântul ce S-a întrupat. Pe Acela roagă-L, să mă curăţească de greşalele sufletului şi ale trupului Preacurată, pe mine cela ce alerg la tine cu curată credinţă.
 
 
 
   Tot dorul mucenicilor s-a întins către Unul Stăpânul, prin dragoste cu Dânsul împreunându-Se şi cântând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
   Celor ce s-au mutat ca credinţă le dai lumina dumnezeieștii împărăţii, şi le dăruiești haina nestricăciunii care strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
   Umple de bucurie şi de veselie pe robii Tăi, cei ce s-au mutat Îndurate, învrednicindu-i pe dânşii, ca să strige Ție şi să cânte : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
 
   Dezlegând blestemul Evei, în Fecioară cu totul fără prihană Te-ai sălășluit, izvor de binecuvântare izvorând celor ce strigă : Binecuvântat este Preacurată rodul pântecelui tău.
 
 
 
   Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Capiştile idoleşti nevoindu-vă le-aţi surpat şi pe voi înşivă vase dumnezeiești ale Treimii v-aţi zidit, mucenici ai Domnului, cei ce sunteţi împreună vorbitori cu îngerii.
 
   Preoţii Tăi, Hristoase întru dreptate îmbrăcându-se cu cuviinţă, cu cei din veac acum se bucură, privind luminat frumuseţea Ta cea dumnezeiască.
 
   Pentru rugăciunile preasfinţilor Tăi prooroci, şi ale pururea măritelor femei, și ale drepţilor celor din veac, milele Tale, Cuvântule, dăruiește-le lumii Tale.
 
 
   Dreptule Judecătorule, când vei vrea să judeci pe cei ce i-ai luat de la noi, neosândiţi păzeşte-i, trecându-le ca vederea greşalele lor, Stăpâne.
 
 
   Fecioară, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, arată-te cu luminarea ta, şi goneşte norii sufletului meu cei preaîntunecaţi.
 
 
 
   Nevoinţele pământeşti trecându-le, cununi cereşti au luat mucenicii cei adevăraţi, strigând către Tine neîncetat : Pe Domnul lăudați-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pogorându-te în groapa cea mai dedesubt, pe cei ce locuiau în mormânturi i-ai înviat cu palma cea de viață începătoare, şi ai dat robilor Tăi celor mai-nainte adormiţi întru credinţă odihnă, Îndurate.
 
   Ca Cela ce eşti Izvorul vieţii celei deapururea veșnică, şi ca Cela ce eşti pârâul desfătării, pe robii Tăi, cei ce s-au mutat la Tine întru buna-credinţă, învrednicește-i să Te laude, și să Te mărească întru toți vecii.
 
 
   Marie, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ai născut oamenilor trupeşte pe Dumnezeu, Mântuitorul, mântuieşte pe cei ce cu credinţă laudă naşterea ta, şi o preaînalță întru toţi vecii.
 
 
 
   Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu preamăriri fără tăcere te mărim.
 
   Stătut-au mucenicii înaintea nedreptelor judecăţi, şi toată nedreptatea cu darul lui Hristos o au osândit, şi pe cei stăpâniţi de dânşii mustrându-i, au luat cununile dreptăţii.
 
   Arătatu-v-aţi ca nişte cârme, toată corabia Bisericii cu bunăcredinţă toți îndreptându-o la limanul poruncilor lui Dumnezeu, ierarhi şi fericiţi păstori. Pentru aceasta ca pe nişte ocârmuitori pe voi vă cinstim.
 
   Soborul proorocilor se cucereşte Ție, Doamne și adunarea cuvioaselor femei, a celor ce s-au nevoit prealuminat şi au strălucit întru sihăstrie Iubitorule de oameni, Te roagă, ca să ne dăruiești nouă îndurările Tale.
 
 
   Cinstei şi măririi celei veșnice, căreia s-au învrednicit toţi sfinţii lui Hristos, a se împărtăşi învrednicește-i Milostivule, pe cei ce întru credinţă s-au dus dintru această viață deşartă, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
 
 
   Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai purtat în braţe pe împlinirea bunătăţilor, împlineşte rugăciunile noastre ale robilor tăi şi îndreptează mergerile noastre cele către Dumnezeu, întărindu-ne întru fapte bune a petrece.
 
 
 
   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, cum Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântecele fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata de Dumnezeu Născătoarea credincioşii o mărim.
 
   Având mucenici ai lui Hristos putere nebiruită şi nesurpată, aţi defăimat porunca tiranilor cea fără de Dumnezeu, şi Împărăţiei Cerurilor luminat v-ați învrednicit, strălucind cu razele Treimii vrednicilor de laudă.
 
   Stricatu-s-a iadul cel amar, stricându-l Tu pe dânsul, Iubitorule de oameni, şi înviind pe cei ce dormeau din veac acolo. Ci şi acum ca un bun, pe cei ce s-au mutat la Tine, Cel prea-Milostiv, luminii Tale celei neînserate îi învredniceşte.
 
   Tot eşti dulceaţa Mântuitorule, tot eşti dorire şi dragoste cu adevărat fără de saţiu, tot eşti frumuseţe neasemănată. Deci cei ce s-au mutat la Tine binevoieşte ca să se desfăteze de frumuseţea Ta, şi podoabei Tale celei dumnezeiești îi învrednicește.
 
 
   Mântuieşte-mă pe mine Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Hristos Mântuitorul meu, pe Cel ce este Dumnezeu şi om, îndoit în fire iar nu după ipostasuri, Unul-Născut adică din Tatăl : Iar din tine întâi născut, pe Carele în două firi Îl mărim.
 
 
   Foarte v-aţi nevoit sfinţilor, răbdând vitejeşte munci de la cei fărădelege, şi pe Hristos mărturisind înaintea împăraţilor; și iarăși din viață mutându-vă, lucraţi în lume puteri, şi cu patimile voastre sfinţilor pe cei neputincioşi îi vindecaţi, rugați-vă, să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Mucenici ai lui Hristos cei nebiruiţi, biruind înşelăciunea cu puterea Crucii, aţi dobândit darul veșnicei vieţi, de îngrozirile tiranilor nu v-ați temut, cu muncile fiind răniţi, vă veseliţi; și acum sângiurile voastre s-au făcut vindecări sufletelor noastre. Rugaţi-vă, să se mântuiască sufletele noastre.
 
   În zaua credinţei îmbrăcându-vă bine, şi cu chipul Crucii înşivă într-armându-vă, ostaşi bine puternici v-aţi arătat, tiranilor bărbăteşte împotrivă aţi stătut, şi înşelăciunea diavolului o ați surpat; și făcându-vă biruitori, v-aţi învrednicit cununilor. Rugaţi-vă, să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Nemăsurată este munca celor ce viețuiesc curvește, scrâșnire a dinţilor şi plângere nemângâiată, gheena focului şi întunericul cel mai din afară, și vierme neadormit, lacrimi nelucrătoare și judecător nemilostiv. Pentru aceasta mai-nainte de sfârșit să strigăm zicând : Stăpâne Hristoase pe care i-ai luat, odihnește-i cu aleşii Tăi.
 
 
   Eu Fecioară Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, la acoperământul tău alerg, că ştiu că voi dobândi prin tine mântuire, că poţi Curată, să-mi ajuţi mie.
 
 
   Ca un Împărat mi-ai scris mie slobozire, cu vopsele roşii degetele Tale sângerându-Ți Stăpâne, şi roşindu-le cu sângele Tău. Pentru aceasta pe Tine cu credinţă Te rugăm; pe cei ce s-au mutat la Tine, Cel milostiv, numără-i împreună cu cei întâi născuţi ai Tăi, şi-i învredniceşte a dobândi bucuria drepţilor Tăi.
 
   Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales și i-ai primit, Doamne.
 
   Sfinţitor fiind ca un om și junghiat ca un miel, jertfă Te-ai adus, Tatălui, pe om din stricăciune scoţându-l. Deci pe cei ce sau mutat rânduieşte-i, ca un iubitor de oameni, în latura celor vii, unde pâraiele desfătării se varsă și unde izvoarele veșniciei celei deapururea izvorăsc.
 
    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
 
   Cu adâncul înţelepciunii Tale celei negrăite hotar pui vieţii și mai-nainte vezi cele ce vor să fie, şi la altă viață muţi pe robii Tăi. Drept aceea pe care i-ai luat rânduieşte-i la apele odihnei, întru strălucirea sfinţilor, Doamne, unde este glasul bucuriei și al laudei.
 
   Stih : Și pomenirea lor în neam şi în neam.
 
   Cuvânt nevăzut fiind, de o Fiinţă cu Tatăl și cu Duhul de un chip, pentru mine omul cu trup Te-ai arătat. Deci ca un milostiv şi iubitor de oameni, pe cei ce s-au mutat din viață, cu podoabele bunei cuviinţe și ale frumuseţii Tale luminează-i pe dânşii, prea Începătorule de viață.
 
 
   Ca ceea ce ai zămislit pe Cuvântul cel fără de început al lui Dumnezeu și Tatăl cu îndrăzneala ta cea de Maică roagă-L neîncetat, să rânduiască pe robii tăi, unde este dănţuirea cea neîncetată, a celor ce se veselesc şi te laudă pe tine, unde sunt strălucirile cele veșnice și dulcele glas al celor ce prăznuiesc de Dumnezeu Născătoare.
 
 
   Pomeneşte-ne pe noi Hristoase Mântuitorul lumii, precum ai pomenit pe tâlharul pe lemn, şi învredniceşte-ne pe toţi, Unul Îndurate, împărăţiei Tale celei cereşti.
 
   Tuturor durerilor tare împărtăşindu-vă cu sfintele voastre răni purtătorilor de nevoinţă, ați rănit toate mulţimile dracilor prin dumnezeiescul Dar.
 
   Cuvioşii lui Hristos şi dumnezeieștii ierarhi, adunarea proorocilor şi a tuturor sfinţilor au dobândit cereasca moştenire, pe care după vrednicie să-i fericim.
 
 
   Pe toţi, cei ce s-au mutat întru credinţă din viață, aşează-i Dumnezeule în latura drepţilor și-i arată moştenitori raiului, care Te laudă pe Tine cu dumnezeiască cuviinţă,
 
 
   Părinte, şi Fiule şi Duhule, Firea cea Una, Tu eşti Dumnezeul, Cel ce ai zidit toate cu cuvântul, Ție se închină oamenii cu îngerii, neîncetat mărindu-Te pe Tine.
 
 
   Ceea ce ai născut împlinirea tuturor bunătăţilor, împlineşte Fecioară rugăciunile noastre, cerându-ne nouă izbăvire de păcatele noastre și luminare și mare milă.