GLASUL 1 * GLASUL 2 * GLASUL 3 * GLASUL 4 * GLASUL 5 * GLASUL 6 * GLASUL 7 * GLASUL 8
CÂNTĂRILE ÎNVIERII PE GLASUL AL ŞAPTELEA DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ SLUJBA DE DUMINICĂ SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIA CEA MICĂ La Doamne strigat-am.... Punem Stihiri pe 4. Şi cântăm Stihirile învierii, ale Octoihului 3. Zicând pe cea dintâi de două ori. Glas 7.
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Veniţi să ne bucurăm de Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morţii, și a luminat neamul omenesc, cu cei fără de trupuri strigând : Ziditorule şi Mântuitorul nostru mărire Ție. Cruce ai răbdat Mântuitorule și îngropare pentru noi, şi cu moartea ca un Dumnezeu pe moarte ai omorât. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei de a treia zi, Doamne mărire Ție. Apostolii, văzând scularea Ziditorului, s-au mirat, strigând laudă îngerească : Aceasta este mărirea Bisericii, aceasta este bogăţia împărăţiei; Cel ce ai pătimit pentru noi, Doamne mărire Ție ! Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Dogmatica Glasului 7. Înfricoşată şi nespusă este cu adevărat taina, ce s-a lucrat întru tine Preacurată, că pe Cuvântul, Cel ce este pricina tuturor, întrupându-Se prin Duhul Sfânt, mai presus de pricină şi de cuvânt L-ai născut, Carele a luat trup dintru tine neschimbându-Și a Sa fire. Că împreunându-se amândouă cu stare de sine întru un Ipostas, îndoit cu firea a ieşit desăvârşit Dumnezeu şi desăvârşit om, pe săvârşirile cele întru amândouă cu însuşirile cele lucrătoare arătându-le, că pătimind pe Cruce cu trupul fără de patimă Acelaşi a rămas cu Dumnezeirea. Ca un om murind, a înviat a treia zi ca un Dumnezeu, surpând stăpânirea morţii și izbăvind din stricăciune omenirea, pe Acesta, Maică dumnezeiască ca pe Izbăvitorul şi Mântuitorul neamului nostru, roagă-L să ne trimită nouă îndurările Sale și mare milă. LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii. Glas 7. Înviat-ai din mormânt Mântuitorul lumii şi împreună ai sculat pe oameni cu trupul Tău, Doamne mărire Ție ! Apoi Stihira Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul. Răsărit al Soarelui celui gândit te-a făcut Fecioară, Carele către apusurile firii noastre a venit. Ci ca ceea ce ai îndrăzneală, pe Acesta roagă-L Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ca să slobozească din greşalele cele fără de număr sufletele noastre. Stih : Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău. Toiag din rădăcina lui Iessei arătat ai odrăslit Fecioară, pe Cel ce a pierdut din rădăcină sadurile înşelăciunii. Ci ca ceea ce ai îndrăzneală, neîncetat roagă-L Prealăudată, să dezrădăcineze patimile inimii mele şi frica Lui înlăuntru să sădească, şi să mă mântuiască. Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului. Preasfântă ușa lui Dumnezeu, izbăveşte-mă din porţile iadului, şi-mi arată calea pocăinţei, prin care să aflu uşa ce duce la viață. Povăţuitoarea celor rătăciţi păzeşte neamul oamenilor celor credincioşi, şi mântuiește sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Preasfântă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, dintru tine S-a născut negrăit Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este cu adevărat Dumnezeu mai-nainte de veci şi om de curând, aceea fiind veșnic iar aceasta făcându-Se pentru noi, că păzeşte întru Sine osebirea amândurora firilor după una strălucind cu minunile, iar pe alta încredințându-o cu patimile. Pentru aceea Unul este și Același, și ca Cela ce este om moare şi ca Cela ce este Dumnezeu înviază : Pe Carele roagă-L cinstită, ceea ce nu şti de nuntă, să mântuiască sufletele noastre. SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIA CEA MARE
La Doamne strigat-am... Stihirile învierii. Glas 7. Stih : Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău. Veniţi să ne bucurăm de Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morţii, și a luminat neamul omenesc, cu cei fără de trupuri strigând : Ziditorule şi Mântuitorul nostru mărire Ție. Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. Cruce ai răbdat Mântuitorule și îngropare pentru noi, şi cu moartea ca un Dumnezeu pe moarte ai omorât. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei de a treia zi, Doamne mărire Ție. Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine : Doamne, Doamne, auzi glasul meu. Apostolii, văzând scularea Ziditorului, s-au mirat, strigând laudă îngerească : Aceasta este mărirea Bisericii, aceasta este bogăţia împărăţiei; Cel ce ai pătimit pentru noi, Doamne mărire Ție ! Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii mele. De ai şi fost prins Hristoase de bărbaţii cei fărădelege, dar Tu ești Dumnezeul meu și nu mă ruşinez. Bătut ai fost pe spate şi nu mă lepăd; pe Cruce Te-ai pironit şi nu tăinuiesc. Întru scularea Ta mă laud; că moartea Ta este viaţa mea. Atotputernice şi Iubitorule ele oameni, Doamne mărire Ție ! Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea. Proorocia lui David împlinindu-o Hristos, mărirea Sa în Sion o a descoperit ucenicilor, lăudat arătându-Se pe Sine şi mărit pururea cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Mai întâi adică neîntrupat ca un Cuvânt, iar mai pe urmă pentru noi întrupat şi omorât ca un om şi înviat cu putere ca un Iubitor de oameni. Stih : Pentru nunele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. Pogorâtu-Te-ai în iad Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un Dumnezeu şi Stăpân şi ai înviat a treia zi, împreună înviind pe Adam din legăturile iadului şi din stricăciune, pe cel ce striga şi grăia : Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni. Stih : Din straja dimineţii până în noapte din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. În groapă Te-ai pus, ca și cum ai fi dormit Doamne, şi ai înviat a treia zi ca un puternic întru tărie, împreună înviind pe Adam din stricăciunea morţii, ca un Atotputernic. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Maică te-ai cunoscut mai presus de fire Născătoare de Dumnezeu și ai rămas Fecioară mai presus de cuvânt şi de cuget. Şi minunea naşterii tale a o spune limba nu poate; că preamărită fiind zămislirea Curată, necuprins de minte este chipul naşterii. Că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta pe tine toți Maică a lui Dumnezeu știindu-te, ne rugăm ţie cu dinadinsul : Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihira, Glas 7. Înviat-ai din mormânt Mântuitorul lumii şi împreună ai sculat pe oameni cu trupul Tău, Doamne mărire Ție. Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins. Celui ce a înviat din morţi şi a luminat toate, veniţi să ne închinăm, că din tirania iadului ne-a slobozit pe noi prin scularea Sa cea de a treia zi, viață dăruindu-ne nouă și mare milă Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti. Pogorându-Te în iad Hristoase, moartea ai prădat şi a treia zi înviind, pe noi împreună ne-ai înviat, pe cei ce mărim scularea Ta cea atotputernică, Doamne, Iubitorule de oameni. Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile. Înfricoşat te-ai arătat Doamne, în mormânt zăcând ca și cum ai fi fost dormind și înviind a treia zi ca un puternic, pe Adam împreună l-ai înviat, cela ce striga : Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Sub acoperământul tău Stăpână toţi pământenii scăpând, strigăm ţie : Născătoare de Dumnezeu nădejdea noastră, izbăveşte-ne pe noi de greşalele cele fără de număr și mântuieşte sufletele noastre. Troparul învierii, Glas 7.
Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul, plângerea mironosiţelor o ai schimbat şi apostolilor a propovădui le-ai poruncit, că ai înviat Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă. A Născătoarei :
Ca ceea ce eşti vistieria învierii noastre, pe cei ce se nădăjduiesc spre tine Prealăudată, scoate-i din groapă și din adâncul greşalelor, că tu pe cei vinovaţi păcatului născând mântuirea, i-ai mântuit, care mai-nainte de naştere ai fost fecioară și în naştere fecioară, și după naştere iarăşi ai rămas fecioară. DUMINICĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedealna Învierii. Glas 7.
Viața în mormânt a zăcut și pecetea pe piatră s-a pus, ca pe un împărat adormit ostașii au păzit pe Hristos și îngerii L-au mărit ca pe un Dumnezeu fără de moarte, și femeile au strigat : Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă. Mărire...
Cela ce cu îngroparea Ta cea de trei zile ai prădat moartea, şi pe omul cel stricat cu scularea Ta cea purtătoare de viață l-ai înviat Hristoase Dumnezeule ca un iubitor de oameni, mărire Ție. Și acum... A Născătoarei :
Pe Cela ce S-a răstignit pentru noi și a înviat Hristos Dumnezeu, şi a surpat puterea morţii, neîncetat roagă-L de Dumnezeu Născătoare Fecioară, ca să mântuiască sufletele noastre. După a 2-a Catismă Sedealna învierii.
Pecetluit fiind mormântul, viață din groapă ai răsărit Hristoase Dumnezeule, și uşile fiind încuiate, înaintea ucenicilor ai stătut Învierea tuturor, Duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta. Mărire...
La mormânt au alergat femeile cu lacrimi mir purtând şi ostaşii străjuindu-Te pe Tine, Împăratul tuturor, au grăit între ele : Cine va prăvăli nouă piatra ? Înviat-a Îngerul sfatului celui mare călcând moartea, Atotputernice Doamne, mărire Ție. Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te ceea ce eşti plină de daruri de Dumnezeu Născătoare Fecioară, limanul și folosirea neamului omenesc, că din tine S-a întrupat Izbăvitorul lumii; că una ești Maică și Fecioară pururea binecuvântată şi preamărită. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască pace la toată lumea. După : Fericiţi cei fără prihană...
IPACOI
Cela ce ai luat chipul nostru şi ai răbdat Crucea trupeşte, mântuiește-mă cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni. TREPTELE
Antifon 1.
Robia Sionului dintru înşelăciune o ai întors, şi pe mine Mântuitorule mă viază, scoţându-mă din robia patimii. Cela ce seamănă în austru rele pătimiri posturi cu lacrimi, Acesta va secera mănunchi de bucurie ale hranei vieții celei deapururea. Mărire... Și acum...
Prin Sfântul Duh izvorul dumnezeieştilor vistierii, din care este înţelepciunea, înţelegerea, frica, Aceluia lauda, mărirea, cinstea şi puterea. Antifon 2.
De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în deşert ne-am osteni, că fără de Acela nici lucrarea nici cuvântul nu se săvârşeşte. Pentru rodul pântecelui sfinţii, prin mişcarea Duhului, odrăslesc dogme părinteşti ale moştenirii fieşti. Mărire... Și acum...
Prin Duhul Sfânt împreună toate au a fi, că mai-nainte de toate este Dumnezeu, Domnia tuturor, lumină neapropiată, viață a tuturor. Antifon 3.
Cei ce se tem de Domnul căile vieţii aflând, acum şi pururea se vor ferici, cu mărire nestricată. Împrejurul mesei tale ca nişte odrasle văzând pe fii tăi, bucură-te și te veseleşte, aducându-i pe aceştia lui Hristos, începătorule al turmei. Mărire... Și acum...
Prin Duhul Sfânt este adâncul darurilor, bogăţia măririi, adânc mare de judecăţi, ca întocmai mărit cu Tatăl și cu Fiul este, şi cinstit. Prochimen Glas 7.
Scoală-te Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu, uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Stih : Mărturisimă-voi Ție, Doamne cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Toată suflarea să laude pe Domnul... Evangelia învierii Evangheliile Învierii Apoi, Învierea lui Hristos văzând... CANOANELE
Canonul Învierii Cântarea 1-a, Glas 7. Irmosul : Cu voia Ta, Doamne întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor cea mai-nainte lesne vărsătoare, pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, cântă Ție cântare de biruinţă. Osânditu-s-a tirania morţii prin lemn cu moartea Ta cea nedreaptă, fiind Tu osândit Doamne, pentru aceasta domnul întunericului pe Tine nebiruindu-Te, după dreptate s-a izgonit. Iadul de Tine apropiindu-se, și cu dinţii neputând să sfărâme trupul Tău, la fălci s-a zdrobit. Pentru aceasta Mântuitorule, dezlegând durerile morţii, ai înviat a treia zi. A Născătoarei :
Dezlegatu-s-au durerile strămoaşei Eva, că scăpând de dureri, fără ispită bărbătească ai născut. Pentru aceasta arătat Născătoare de Dumnezeu ştiindu-te preacurată, toţi te mărim. Alt canon al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Cu marea a acoperit... Două izvoare purtătoare de viață ne-a izvorât nouă pe Cruce Mântuitorul din coasta Sa cea împunsă; să-i cântăm Lui, că S-a preamărit. În mormânt sălăşluindu-Se Hristos și înviind a treia zi, a dat celor morţi nădejdea nestricăciunii, să-i cântăm Lui că S-a preamărit. A Născătoarei :
Una Fecioară şi după naştere te-ai arătat, că pe Ziditorul lumii întrupat L-ai născut. Pentru aceasta bucură-te ție toți strigăm. Alt canon, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Cântarea 1-a, Irmosul : Cu voia ta Doamne... Fecioară, care ai născut Adâncul milostivirii, luminează sufletul meu cu strălucirea ta cea purtătoare de lumină, ca după vrednicie să laud adâncul minunilor tale. Cuvântul, văzându-ne răniţi cu săgeata păcatului, ca un făcător de bine spre noi S-a milostivit. Drept aceasta Cel mai presus de Dumnezeire negrăit S-a împreunat cu trupul cel din tine Preacurată. Făcutu-s-a, după ce s-a cuprins de moarte, firea stricăcioasă şi muritoare a oamenilor, Preacurată; iar tu zămislind Viaţa, pe aceasta din stricăciune la viață o ai întors. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic Doamne Mântuitorule, şi cu Duhul cel atotlucrător şi dumnezeiesc toată puterea lor, pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale mă întăreşte. Tu suindu-Te pe lemn pentru noi, durere ai răbdat de voie îndurate Mântuitorule, şi ai suferit rană de pace pricinuitoare și de mântuire credincioşilor, prin care Milostive toţi ne-am împăcat cu Părintele Tău. Tu Hristoase m-ai curăţit de rană pe mine cel rănit la suflet de muşcarea balaurului, și mi-ai arătat lumină mie celui ce zăceam dedemult întru întuneric şi în stricăciune, că prin Cruce în iad pogorându-Te, împreună m-ai înviat. A Născătoarei :
Pentru rugăciunile Maicii Tale celei neispitite de bărbat dă pace lumii Mântuitorule, şi poporului dăruieşte-i biruinţă asupra vrăjmaşilor barbari, şi măririi Tale celei nespuse învrednicește pe cei ce Te măresc pe Tine. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Cela ce ai întărit cerul...
Cela ce ai răbdat pe Cruce patimi şi tâlharului raiul i-ai deschis, ca un Făcător de bine și Dumnezeu întăreşte mintea mea spre voia Ta, Unule, Iubitorule de oameni. Cela ce ai înviat a treia zi din mormânt şi viață lumii ai răsărit ca un dătător de viață și Dumnezeu, întăreşte mintea mea întru voia Ta, Unule, Iubitorule de oameni. A Născătoarei :
Ceea ce pe Dumnezeu fără de sămânţă L-ai zămislit şi din blestem pe Eva o ai izbăvit, Fecioară Maică Marie, roagă pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, să mântuiască turma ta. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Cela ce întru început cerurile...
Balaurul târându-se, din Eden pe mine cu pofta în Dumnezeirii amăgindu-mă, m-a aruncat în pământ. Iar Cel milostiv şi din fire milostiv îndurându-Se, m-a îndumnezeit, sălăşluindu-Se în pântecele tău Maică Fecioară și asemănându-Se mie. Binecuvântat este rodul pântecelui tău Fecioară Născătoare de Dumnezeu bucuria tuturor, că ai născut bucurie la toată lumea și veselie cu adevărat, care risipeşte întristarea păcatului, Mireasă a lui Dumnezeu. Viață veșnică şi lumină Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi pace ne-ai născut nouă, care războiul oamenilor cel dedemult către Tatăl și Dumnezeu, l-a potolit cu credinţa şi cu mărturisirea darului. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, a Celui ce sânurile părinteşti nu le-ai lăsat, şi pe pământ Te-ai pogorât şi Te-am preamărit, Unule, Iubitorule de oameni. Spatele Său l-a dat spre bătăi, Cel ce S-a întrupat din Fecioară; greşind robul, S-a bătut Stăpânul cel nevinovat, dezlegând păcatele mele. Stând la judecată înaintea judecătorilor celor fărădelege, ca un osândit Se face vinovat, şi cu mână de ţărână se loveşte peste obraz, Cel ce a zidit pe om ca un Dumnezeu, şi pământul îl judecă cu dreptate. A Născătoarei :
Ca o Maică cu adevărat a lui Dumnezeu roagă pe Făcătorul şi Fiul tău cu totul fără prihană, să mă îndrepteze la limanul mântuirii al măritei voii Lui. Al Crucii cu al Învierii.
Podobie : Văzând Proorocul...
Cela ce nu ştii de păcat, şi pentru aceasta Te-ai făcut Doamne ceea ce n-ai fost, Te-ai închipuit luând pe cel străin, ca să mântuieşti lumea şi să ucizi pe muncitorul înșelându-l. Pe Cruce Te-ai spânzurat şi păcatul strămoşului Adam l-ai dezlegat, că pentru ca să mântuieşti pe toți unşii Tăi, ai venit. A Născătoarei :
Tu născându-Te din Fecioară, ai murit şi ai înviat pe Adam cel rătăcit cu voia; că s-a temut moartea de tăria Ta, că pentru ca să mântuieşti pe toți cei stricaţi ai venit. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos : Auzit-am taina rânduielii Tale...
Prealăudată, ceea ce aleasă toată şi bună te-ai arătat lui Dumnezeu, mai-nainte de zidire, cu strălucirea vărsării tale de lumină, pe cei ce te laudă, luminează-i. Pe Dumnezeu oamenilor L-ai născut Curată, întrupat din curate sângiurile tale, pe Cel ce izbăveşte de greşale multe, pe cei ce te laudă cu dragoste şi te cinstesc pe tine Maică Fecioară. Firea cea cuvântătoare jertfeşte acum cu sfinţenie Celui ce a răsărit din tine Prealăudată, învăţându-se taina cea negrăită a naşterii tale, Preafericită. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Pentru robii Tăi Te-ai vândut Hristoase, şi ai răbdat lovire pricinuitoare de izbăvire celor ce-Ți cântă : La Tine mânec și laud Dumnezeirea Ta. Cu dumnezeiască puterea Ta, Hristoase, prin slăbiciunea trupului pe cel tare l-ai surpat şi pe mine biruitor morţii Mântuitorule, prin înviere m-ai arătat. A Născătoarei :
Pe Dumnezeu L-ai născut Maică curată, întrupat din tine cu dumnezeiască cuviinţă, Prealăudată, pentru că n-ai cunoscut pat bărbătesc, ci din Duhul Sfânt ai născut. A Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Doamne Dumnezeul meu...
Când Te-ai socotit între cei fărădelege, şi Te-ai înălţat la locul Căpăţânii, luminătorii s-au ascuns, şi pământul s-a clintit şi podoaba Bisericii s-a rupt, arătând căderea iudeilor. Pe Tine, Cela ce ai sfărâmat toată puterea tiranului cu tăria Dumnezeirii Tale celei necuprinse, şi pe cei morţi cu învierea Ta i-ai sculat, cu cântări să Te mărim. A Născătoarei :
Maică a, Împăratului şi Dumnezeu, Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, celor ce cu credinţă şi cu dragoste te laudă cu cântări pururea, trimite-le curăţire de greşale, cu ale tale rugăciuni. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul :
Scară văzând Iacob întărită spre înălţime, chipul tău celei neispitite de nuntă, cu taină s-a învăţat, că prin tine Dumnezeu cu oamenii S-a împreunat, Preacurată Stăpână. Izbăvire veșnică prin tine Fecioară acum aflând, cu osârdie strigăm către tine : Bucură-te Mireasă dumnezeiască, și de lumina ta bucurându-ne Prealăudată, cu cântări te lăudăm. Pe tine una Mirele în mijlocul spinilor crin aflându-te Fecioară, strălucind cu strălucirea curăției și cu lumina fecioriei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Mireasă te-a luat. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Adusu-şi-au aminte de Tine sufletele cele încuiate şi lăsate în iad ale drepţilor, și de la Tine mântuire cereau, pe Care prin Cruce Hristoase le-ai dat, la cei dedesubt venind ca un milostiv. Spre casa ta cea însufleţită şi nefăcută de mâini, care se stricase cu patimile, a privi iarăşi ceata apostolilor s-a deznădăjduit, ci mai presus de nădejde închinându-se, pretutindenea înviat Te-a propovăduit. A Născătoarei :
Chipul negrăitei naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Fecioară, Mireasă dumnezeiască, care a fost pentru noi, cine din oameni va putea să-l spună ? Că Dumnezeu Cuvântul necuprins fiind, împreunându-Se cu tine trup din tine S-a făcut. Al Crucii cu al învierii.
Irmosul : Iona din pântecele...
Pe Cruce înălţându-Te Mântuitorule de voie, ai prădat stăpânia vrăjmaşului, şi pe aceasta Bunule ai pironit zapisul păcatului. Din morţi înviind Mântuitorule cu stăpânire, împreună ai ridicat neamul omenesc, viață și nestricăciune dăruindu-ne, ca un iubitor de oameni. A Născătoarei :
Pe Dumnezeul nostru, Cel ce L-ai născut Născătoare de Dumnezeu, negrăit, să nu încetezi rugându-L, ca să izbăvească din primejdii, pe cei ce te laudă, Curată, pururea Fecioară. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Cel ce înot în valul...
Chipurile legii şi prorociile proorocilor arătat mai-nainte te-au vestit, Curată, că vrei să naşti pe Făcătorul de bine a toată zidirea, pe Cel ce a făcut bine în multe feluri şi în multe chipuri, celor ce te laudă cu credinţă.
Pe Adam cel întâi zidit, carele cu sfatul ucigătorului de oameni s-a înstrăinat dedemult de dumnezeiasca desfătare a raiului, tu cea neispitită de nuntă iarăşi l-ai întors, născând pe Cel ce ne-a izbăvit pe noi din călcarea poruncii. Cela ce cu dumnezeiască voie şi cu puterea cea ziditoare toate le-a alcătuit din ce n-au fost, din pântecele tău, Curată, a ieşit şi pe cei dintru întunericul morţii cu strălucirile cele prea dumnezeiește stăpânitoare i-a luminat. Condac. Glas 7.
Podobie : Nu mai păzeşte încă sabia...
Nu va mai putea încă stăpânia morţii cu puterea să ţină pe oameni, că Hristos S-a pogorât sfărâmând şi stricând puterile ei. Legat este iadul, proorocii cu un glas se bucură, sosit-a Mântuitorul, zicând celor ce erau în credinţă : Ieşiţi credincioşilor la înviere. ICOS
Cutremuratu-s-au jos cele dedesubt astăzi, iadul şi moartea de Unul din Treime; pământul s-a clintit și portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; iar zidirea toată cu proorocii bucurându-se cântă Ție cântare de biruinţă, Izbăvitorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat acum puterea morţii. Să glăsuim şi să strigăm către Adam şi către cei din Adam : Lemnul pe acesta iarăşi l-a băgat în rai; ieşiţi credincioşilor la înviere. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cuptorul, cel ce ardea cu foc dedemult, tinerii izvorâtor de rouă l-au arătat, pe unul Dumnezeu lăudându-L și zicând : Cel preaînălţat Dumnezeul părinţilor, şi preamărit. Prin lemn s-a omorât Adam de voie, neascultare făcând, însă cu ascultarea lui Hristos iarăși s-a înnoit, că pentru mine S-a răstignit Fiul lui Dumnezeu cel preamărit. Pe Tine, Hristoase, Cela ce ai înviat din mormânt, toată zidirea Te laudă, că Tu celor din iad viață le-ai înflorit, morţilor înviere, celor dintru întuneric lumină, Cela ce eşti preamărit. A Născătoarei :
Bucură-te fiica lui Adam celui stricat : Bucură-te una Mireasă a lui Dumnezeu : Bucură-te prin care stricăciunea s-a gonit ceea ce ai născut pe Dumnezeu. Pe Carele roagă-L Curată, să ne mântuim noi toţi. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : În cuptorul cel cu foc...
Cela ce pe lemnul Crucii boldul păcatului l-ai stricat, şi zapisul călcării de poruncă a lui Adam l-ai rupt cu suliţa coastei Tale, bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Cela ce ai fost împuns în coastă şi cu stropirile dumnezeiescului sânge ai curăţit pământul cel spurcat cu sângiurile turbării spre idoli : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Pe luminătorul cel mai-nainte de soare ai răsărit lumii de Dumnezeu Născătoare, pe Hristos, Cel ce ne-a izbăvit dintru întuneric, şi luminează pe toţi cu cunoştinţa de Dumnezeu pe cei ce strigă : Bine eşti cuvântat doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Tinerii în cuptor...
Pe tine Fecioară ceea ce ţi-ai agonisit podoabă în multe feluri poleită, te-a iubit Ziditorul tău şi Domnul cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preamărit. Se curăţeşte Fecioară, Isaia cărbunele dedemult primindu-l, cu închipuire pe Cel născut din tine văzându-L, pe Dumnezeul părinţilor Cel preaînălţat și preamărit. Chipurile dedemult ale dumnezeieștii naşterii tale dumnezeieștii prooroci văzându-le cu bucurie lăudând strigau : Cel preaînălţat Dumnezeul părinţilor şi preamărit. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav, şi pe cei trei tineri râvna lui Dumnezeu cântăreți nebiruiţi de foc i-a arătat. Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Preacuratul Miel cel cuvântător junghiindu-Se pentru lume, au încetat prinoasele cele după lege şi ca un Dumnezeu fără de greşale, pe aceasta o a curăţit care strigă pururea : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Nefiind fără de stricăciune mai-nainte de patimă, trupul nostru cel luat de Făcătorul după patimă şi după înviere, neapropiat de stricăciune s-a alcătuit, şi pe cei muritori îi înnoieşte, care strigă : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
A ta curăţie cea cu totul fără prihană Fecioară spurcăciunea şi uriciunea lumii o a curăţit şi te-ai făcut pricină împăcării noastre către Dumnezeu Preacurată. Pentru aceasta Fecioară toate lucrurile te binecuvântăm, şi te preaînalţăm întru toţi vecii. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Pe Împăratul măririi...
Pe Cel ce a răbdat patimi de voie şi pe Cruce S-a pironit cu voinţa, şi a stricat puterile iadului, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţați-L întru toţi vecii. Pe Cel ce a surpat stăpânia morţii și a înviat din mormânt întru mărire și a mântuit neamul omenesc, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. A Născătoarei :
Pe Unul, Milostivul şi preaveșnicul Cuvânt, Carele mai pe urmă din Fecioară S-a născut şi a dezlegat blestemul cel dedemult, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toți vecii. Al Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul : Focului celui ce nu ardea...
Prin strălucirea naşterii tale cu străină cuviinţă lumea ai luminat, de Dumnezeu Născătoare, că pe Cel cu adevărat Dumnezeu în braţele tale L-ai purtat, pe Cela ce luminează pe credincioşii care strigă pururea : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Lăudăm Curată cu bunăcredinţă pântecele tău, care a încăput negrăit pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce a dat tuturor credincioşilor lumina cunoștinței de Dumnezeu, celor ce strigă pururea : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cu razele luminii tale fă în chipul luminii pe cei ce te laudă pe tine Născătoare de Lumină, Maica lui Dumnezeu Curată, că cort al Luminii te-ai arătat, care luminezi cu lumina pe cei ce strigă pururea : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului, Celui întrutot meşter trup i-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat Fecioară de Dumnezeu Născătoare, lăcaşul Celui nesuferit, încăperea Celui nemărginit, a Făcătorului tău, pe tine te mărim. Toţi cei cu socoteli străine, care adăugaţi Dumnezeirii patimă, astupaţi-vă gurile, că pe Domnul măririi răstignit cu trupul şi nerăstignit cu firea cea dumnezeiască, ca pe Unul în două firi Îl mărim. Cei ce aţi lepădat învierea trupurilor, la mormântul lui Hristos venind, învăţaţi-vă, că a murit şi iarăşi s-a sculat trupul Dătătorului de viață, spre încredinţarea învierii celei de apoi, pe care nădăjduim. A Treimii :
Nu Treime a dumnezeirilor ci a Fețelor, nici Unime a Fețelor, ci a Dumnezeirii cinstind, tăiem pe cei ce o despart pe Aceasta, şi amestecăm iarăşi pe cei ce îndrăznesc a face amestecare împotriva Acesteia, pe Care o mărim. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Pe Maica lui Dumnezeu...
Lumină din Lumină, raza măririi celei părinteşti, fără de ani strălucind, ca întru întuneric în viața aceasta omenească Hristos a strălucit, şi întunericul cel ce gonea l-a izgonit, pe Carele neîncetat credincioşii Îl mărim. Patimile trupului şi puterea Dumnezeirii întru Hristos văzând, cei ce socotesc o fire alcătuită, să se ruşineze, că Acelaşi ca un om adevărat a murit, iar ca un Făcător a toate a înviat. A Născătoarei :
Afară de Tine nu cunosc alt Dumnezeu, Biserica strigă către Tine, Cel ce m-ai ales din neamurile cele necredincioase, Mireasă a Ta. Dă, deci, Cuvântule credincioşilor mântuire, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, ca un milostiv. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul :
De bucurie veșnică şi de veselie pricinuitoare nouă te-ai arătat pururea Fecioară Curată, care ai purtat în pântece pe Izbăvitorul, pe Cel ce izbăveşte cu adevărul și cu Duhul cel dumnezeiesc pe cei ce-L cinstesc ca pe un Dumnezeu. Cântând David strămoşul tău Preacurată, pe tine sicriu al dumnezeieștii sfinţenii te numeşte, care mai presus de fire ai încăput pe Dumnezeu cel ce șade în sânurile cele părinteşti pe Carele neîncetat credincioşii Îl mărim. Cu adevărat mai presus de toată zidirea eşti, Fecioară, că pe Ziditorul tuturor trupeşte L-ai născut nouă. Pentru aceasta ca o Maică a însuşi Stăpânului porţi stăpâneşte asupra tuturor biruinţa. LA LAUDE
Stihirile învierii. Glas 7. Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui. Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii, binevesteşte pământule bucurie mare, lăudaţi ceruri mărirea lui Dumnezeu. Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia, Celui fără de păcat. Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. Învierii lui Hristos închinându-ne nu încetăm. Că însuşi ne-a mântuit pe noi de fărădelegile noastre, Sfânt este Domnul Iisus, Cel ce a arătat învierea. Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe EI în psaltire şi în alăută. Ce vom răsplăti Domnului, pentru toate care ne-a dat ? Că pentru noi Dumnezeu este între oameni; pentru firea cea stricată, Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi; către cei nemulțumitori, Făcătorul de bine; către cei robiţi, Slobozitorul, către cei ce şedeau întru întuneric, Soarele dreptăţii; pe Cruce, Cel fără patimă, în iad lumina, în moarte viaţa, învierea pentru cei căzuţi. Către Carele să strigăm : Dumnezeul nostru mărire Ție. Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Porţile iadului le-ai sfărâmat Doamne, şi stăpânia morţii ai surpat cu puternică tăria Ta; și împreună ai sculat pe morţii cei ce dormeau din veac întru întuneric, cu dumnezeiască şi mărită învierea Ta, ca Împăratul tuturor și Dumnezeu atotputernic. Stih : Lăudaţi-L pe EI în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare ! Toată suflarea să laude pe Domnul. Veniţi să ne bucurăm de Domnul și să ne veselim întru învierea Lui, că împreună a ridicat pe cei morţi din legăturile iadului cele nedezlegate și a dăruit lumii ca un Dumnezeu viață veșnică și mare milă. Stih : Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit. Strălucind îngerul, a şezut pe piatra mormântului celui de viață primitor şi femeilor mironosiţe a binevestit grăind înviat-a Domnul, precum mai-nainte a zis nouă. Spuneţi ucenicilor Lui, că va merge mai-nainte de voi în Galileea și lumii va da viață veșnică, și mare milă. Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. Pentru ce aţi lepădat piatra cea din capul unghiului, o călcătorilor de lege iudei ? Aceasta este piatra, pe care o a pus Dumnezeu în Sion, Cel ce din piatră a izvorât în pustie apă și nouă ne-a izvorât din coasta Sa nemurire. Aceasta este Piatra, care din muntele cel fecioresc S-a tăiat fără de voie bărbătească, Fiul omenesc, Cel ce va să vină pe norii cerului, la Cel vechi de zile, precum a zis Daniil şi veșnică este împărăţia Lui. Mărire… Stihira Evangeliei. LUMINÂNDELE Și acum… Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu…
Doxologia cea mare. Ectenia şi Otpustul.
LA LITURGHIE Fericirile Frumos era și bun la mâncare, rodul, ce m-a omorât. Hristos este pomul vieţii, din Carele mâncând nu mor, ci strig cu tâlharul : Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta. Pe Cruce înălţându-Te, Îndurate, zapisul lui Adam de păcatul cel dedemult l-ai şters, și ai mântuit din înşelăciune tot neamul omenesc. Pentru aceasta Te lăudăm pe Tine, Făcătorule de bine, Doamne. Pironit-ai pe Cruce, Hristoase îndurate, păcatele noastre şi prin moartea Ta moartea ai omorât şi ai sculat din morţi pe cei morţi. Pentru aceasta ne închinăm cinstitei învierii Tale. Vărsat-a şarpele veninul în urechile Evei oarecând; iar Hristos pe lemnul Crucii a izvorât dulceaţă de viață lumii, celei ce strigă : Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta. În mormânt ca un mort Te-ai pus viaţa tuturor Hristoase, și ai zdrobit încuietorile iadului și înviind întru mărire a treia zi, ca un puternic, pe toţi i-ai luminat, mărire sculării Tale. Domnul înviind a treia zi din morţi, a dăruit pacea Sa ucenicilor și pe aceştia binecuvântându-i, i-a trimis zicând : Pe toţi să-i aduceţi întru împărăţia Mea. Mărire...
Lumină este Tatăl, lumină Fiul și Cuvântul, lumină Duhul Sfânt, ci o lumină sunt aceste trei. Că un Dumnezeu este în trei Fețe cu adevărat, dar întru o Fire şi întru o Stăpânie, netăiat fiind în părţi, neamestecat mai-nainte de veci. Și acum... A Născătoarei :
Născut-ai pe Fiul şi Cuvântul Tatălui cu trup pe pământ, precum însuşi ştie Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta Fecioară Maică, cei îndumnezeiţi prin tine, bucură-te strigăm ţie, nădejdea credincioşilor. 
La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 7.
Podobie : Astăzi priveghează Iuda... Ridică ochiul tău o suflete al meu, şi caută la iconomia şi îndurarea lui Dumnezeu, cum a plecat cerurile şi a venit pe pământ, ca să te înalţe pe tine din ticăloşia patimilor tale şi să te pună pe piatra credinţei, o înfricoşată minune ! Mărire deşertării Tale, Iubitorule de oameni ! Vezi-ţi lucrurile tale cele fărădelege, o suflete al meu şi te miră, cum te ţine pe tine pământul ? Cum nu te trăzneşte tunetul ? Cum nu te mănâncă fiarele cele sălbatice ? Cum încă şi soarele cel neapus luminându-ţi pururea n-a încetat ? Scoală-te, pocăieşte-te şi strigă pururea către Domnul : Greşit-am Ție, greşit-am miluieşte-mă. Atotputernice Doamne, având spre Tine nădejdile, Te rugăm, de toate felurile de primejdii și de viforul patimilor să ne izbăveşti, ca viața noastră cu pace să o trecem, și vieţuind întru curăţie, să Te avem în ziua judecăţii pe Tine, Stăpân blând și milostiv. Alte Stihiri ale Sfinţilor îngeri.
Podobie : De la pomul vieţii... Pară de foc ai făcut Hristoase pe îngeri, arătând nouă căldura lor şi Duhul cel grabnic iarăşi însemnând, Atotputernice Doamne, mărire Ție. Mântuieşte-ne pe noi Doamne cu folosirile îngerilor, spală tina greşalelor noastre, ştergând rănile păcatului, ca să strigăm : Doamne mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Asemenea.
Toată firea pământenilor împreună cu îngerul strigă ţie Maicii lui Dumnezeu, bucură-te. Ca ceea ce te-ai făcut pricinuitoare mântuirii noastre prin naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă. Glas 7. Ca Fiul cel desfrânat, am venit și eu Îndurate. Primeşte-mă pe mine cel ce cad înaintea Ta, ca pe unul din argații Tăi, Dumnezeule, şi mă miluiește. Ca cel ce a căzut între tâlhari şi s-a rănit, aşa am căzut şi eu pentru păcatele mele şi mi s-a rănit sufletul. Către cine voi scăpa eu vinovatul ? Fără numai către Tine, Doctorul cel milostiv al sufletelor, varsă asupra mea Dumnezeule mila Ta cea mare. Mucenicina :
Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, lauda apostolilor, bucuria mucenicilor, a cărora propovăduire este Treimea cea de o Fiinţă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Astăzi priveghează Iuda...
Cetele îngerilor ai covârşit, ca ceea ce ai întrupat pe Dumnezeu, iar eu întrecând pe toţi, vai mie, cu păcatele, mă tem și mă cutremur. Pentru aceasta nicicum nu îndrăznesc a mă ruga ţie Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. Deci să nu mă treci cu vederea, ci grăbeşte, de mă mântuieşte și în calea cea dreapta mă povăţuieşte. LUNI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne de umilinţă. Glas 7. Având suflete al meu doctoria pocăinţei, apropie-te căzând cu suspinuri strigând către doctorul sufletelor şi al trupurilor, slobozeşte-mă Iubitorule de oameni din greşalele mele cele multe, numără-mă împreună cu desfrânata și cu tâlharul și cu vameşul, şi-mi dăruieşte Dumnezeule iertare fărădelegilor mele și mă mântuieşte. Pocăinţei vameşului n-am râvnit și lacrimile desfrânatei nu mi-am agonisit, că sunt lipsit pentru împietrirea mea de o îndreptare ca aceasta. Ci cu mijlocirea Ta, Hristoase Dumnezeule, mântuiește-mă ca un iubitor de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Fecioară neîntinată, roagă pe Fiul tău dimpreună cu puterile cele de sus, ca să ne dăruiască nouă mai-nainte de sfârşit iertare păcatelor noastre, celor ce cu credinţă te mărim pe tine. După a 2-a Catismă. Sedelne.
Cela ce ai curăţit cu lacrimile lepădarea, lui Petru și greşalele vameşului prin suspinare le-ai iertat, iubitorule de oameni, Doamne, miluiește-mă ! Găteşte-te sufletul meu întru viața ta, ca să nu te tulburi în viața ce va să fie, că acolo nimenea nu este să-ți ajute, nici bogăţia, nici puterea, nici prietenii, nici boierii, ci numai arătarea lucrurilor și iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Mai cinstită decât măriţii heruvimi ești, Preasfântă Fecioară, că aceia neputând suferi dumnezeiasca putere, cu aripile acoperindu-și feţele, slujba o săvârşesc, iar tu ai purtat pe Cuvântul întrupat, văzându-L cu ochii tăi, pe Carele roagă-L neîncetat pentru sufletele noastre. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Cela ce ai primit lacrimile lui Petru şi ai îndreptat pe vameşul, carele a suspinat dintru adânc, milostiveşte-Te şi spre mine carele cad cu pocăinţă, și mă mântuieşte Mântuitorule. Mucenicina :
Sfinţilor rugaţi-vă, ca să ni se dea nouă iertare de greşalele noastre, şi să ne izbăvim de răutățile ce ne aşteaptă și de moartea cea amară rugămu-ne. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Covârşeşti puterile cereşti pentru că Biserică dumnezeiască te-ai arătat binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca ceea ce ai născut pe Hristos Mântuitorul sufletelor noastre. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul de umilinţă.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Glas 7. Irmosul : Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israil, Aceluia Unuia să-i cântăm, că S-a preamărit. Întru noianul răutăţilor căzând, strig Ție îndură-te, tinde-mi mâna și mă mântuieşte, ca pe Petru, Iubitorule de oameni. Hristoase pe mine cel ce mă căiesc, scapă-mă ca pe desfrânata de greşalele mele cele multe cu ajutorul milei Tale, ca cu credinţă să Te măresc. Mucenicine :
Hristoase, Cela ce pe sfinții Tăi i-ai luminat prin topirea chinurilor celor de multe feluri cu rugăciunile lor, izbăveşte-mă de întunecarea patimilor. Prin răbdarea chinurilor curățindu-se, mai mult decât soarele au strălucit Sfinţii Mucenici, și înşelăciunea au întunecat. A Născătoarei :
Folositoarea credincioşilor, întoarcerea către Dumnezeu a celor ce păcătuiesc, Fecioară cu totul fără prihană, cu rugăciunile tale mântuiește-mă. Alt canon al sfinţilor îngeri.
Cântarea 1-a, Irmosul : Lui Dumnezeu ce a scuturat... Hristoase, Cel cu nemărginire puternic, cu lumina Ta strălucind mintea mea, insuflă-o ca să laud pe îngerii Tăi, că Te-ai preamărit. Cetele cereşti puternică strălucire având, care iese din izvorul dumnezeieștii începătorii, cu laude pe Hristos cinstesc. A Născătoarei :
Curată pe tine ştiindu-te credincioşii, cu adevărat înfrumuseţată cu dumnezeieştile lumini, toţi strigăm ţie bucură-te. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta. Dătătorule de lumină, Iubitorule de oameni, cu lumina pocăinţei luminează-mă acum pe mine cel cuprins cu noaptea necuvioaselor mele păcate, ca cu credinţă să Te măresc pe Tine. Toate cărările mele, pe care am umblat în viață, în prăpastia dezmierdărilor m-au surpat, ci Tu Iisuse arată-mi cărările dumnezeieștii pocăinţe. Mucenicine :
Preamăriţilor mucenici cu vitejesc cuget sfărâmând nevoințele, cununilor cereşti v-ați învrednicit, pentru toţi rugându-vă. Întunerece de dureri răbdând purtătorii de biruinţe, de bunătăţi s-au învrednicit, împreunându-se cu mulţimile puterilor celor fără de trupuri. A Născătoarei :
Fecioară ceea ce una ai născut pe cerescul Împărat, surpă păcatul ce împărăţeşte întru mine, și milostivindu-te mântuiește-mă. Alt Canon,
Irmos : Întăritu-s-au prin credinţă...
Cetele îngerilor mijlocitoare fiind ale dumnezeieștii arătări de taine, cu rugi nematerialnice strigaţi toate : Sfânt ești Doamne, Cel ce mântuiești sufletele noastre. După legea dragostei unul altuia dând dumnezeieştile arătări, cu bună rânduială lui Hristos cântaţi : Sfânt eşti Doamne, Unule Atotputernice. Vieţii luminii a doua a razei celei dintâi, binecredincioşii râvnindu-le, împreună cu un glas cântă lui Hristos : Sfânt ești Doamne, Cel ce mântuiești sufletele noastre. A Născătoarei :
Cuvântul, Cel ce toate cu voia dintru ce n-au fost le-a adus, dintru tine Fecioară îşi împrumută trup pentru milosârdie om făcându-Se, Iubitorul de oameni. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Acoperit-au cerurile Hristoase Dumnezeule întru iconomia Ta bunătatea nespusei înţelepciunii Tale, Iubitorule de oameni. Îndurate, Cel ce voieşti să se mântuiască toţi, mântuieşte-mă pe mine cela ce am călcat poruncile Tale, Cuvântule, şi să nu mă urgiseşti. Supusu-m-am eu ticălosul patimilor dobitoceşti și m-am asemănat dobitoacelor, îndurate Cuvântule al lui Dumnezeu, miluiește-mă, mântuiește-mă. Mucenicine :
Sucindu-vi-se mădularele şi cu foc arzându-vă, ați ars înşelăciunea, aprinzându-vă cu dorirea bunei credinţe, mucenicilor.
Rai gândit v-aţi arătat fericiţilor având în mijloc pomul vieţii, pe Hristos săditorul a toate. A Născătoarei :
Fecioară curată de Dumnezeu dăruită umple de dar mintea mea, și o slobozeşte desăvârşit de întunericul necunoştinţei. Alt Canon,
Irmos : Auzit-am auzul tău...
Vindecaţi rănile sufletului meu, cei ce staţi înaintea lui Hristos ca nişte slujitori aleşi, o cete ale îngerilor, pe Acesta rugâdu-L. Oştile celor fără de trupuri Doamne scaunul Tău cu sfială înconjurându-L, pururea luminos strigă : Mărire puterii Tale, Doamne. Spăimânta-tu-s-au cetele îngerilor, văzându-Te Hristoase petrecând cu trupul pe pământ, dimpreună cu oamenii cei muritori. A Născătoarei :
Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Mânecând Cuvântule la mărirea și lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe carele ne-ai dat nouă armă de ajutor. Cu lene am cheltuit viața și mă cutremur de neamăgită judecata Ta, la care voi să mă judec eu desfrânatul, miluieşte-mă Doamne. Cuvântule, Cel ce ai luminat ochii orbilor, luminile sufletului meu cele rău întunecate deschide-le, ca să văd lumina poruncilor Tale. Mucenicine :
Cu gând tare mărturisind pe Hristos, aţi răbdat toată durerea muncilor, vitejilor pătimitori, pentru aceea vă fericiţi. Înotând toate valurile muncilor, ajuns-aţi la limanul împărăţiei celei de sus mucenicilor, umplându-vă de adevărata linişte. A Născătoarei :
Prin tine Preasfântă, făcându-ţi ţie măriri, Dumnezeu mai presus de Cuvânt, din tine S-a întrupat. Deci pe Acela cu dinadinsul roagă-L pentru toţi. Alt Canon,
Irmos : Către tine mânec...
Cu rugi preasfinţite şi mult grăitoare cântă serafimii pe cea mai presus de început şi mai presus de Dumnezeire Stăpânie, cu nematerialnice vărsări de lumină fiind luminaţi. Cu sfinţite şi mult luminate aripi se acoperă heruvimii, neîndrăznind să privească dumnezeiasca strălucire lăcaşurile înţelepciunii celei mai presus de Dumnezeire. Cu înţelegere dumnezeiască şi preabogată, scaunele cele preamărite, întru preafrumoasele străluciri desfătându-vă, văzători de cele nespuse mai presus de lume vă arătaţi. A Născătoarei :
Mintea cea dumnezeiască cu mintea cea omenească Se amestecă Curată, întru prea-neîntinatul şi preacuratul pântecele tău împreunându-Se fără amestecare, şi fără schimbare după Ipostas. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Iona din pântecele iadului a strigat, scoate din stricăciune viaţa mea, iar noi strigăm Ție : Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. Înconjuratu-m-a adâncul greşalelor, pogorâtu-m-am întru adâncul păcatului, ca oarecând pe Iona din stricăciune la viaţă mă scoate Cuvântule. Valurile cugetelor mă tulbură, îndreptează-mă, Îndurate, către limanul adevăratei pocăințe, şi întru alinare păzeşte inima mea. Mucenicine :
Sfinţii Mucenici acoperindu-se cu pavăza adevărului, s-au abătut de la mincinoasele momeli ale tiranilor, şi murind, împreună cu Hristos împărăţesc. Înălţându-se mucenicii întru dragoste către Dumnezeu, au urât dragostea cea lumească, şi prieteni ai lui Dumnezeu Făcătorului a toate s-au făcut. A Născătoarei :
Prealăudată Fecioară te lăudăm pe tine, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mult lăudat, pe Carele toate puterile cereşti Îl laudă cu neîncetate glasuri. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Vitejeşte domniile cu luminile dumnezeieștii începătorii strălucind, şi pe negrăita mărire a Acesteia lăudând, pururea se arată. Cu dragoste puterea Stăpâniei celei preaputernice, privind Dumnezeieştile puteri, întru tărie petrec arătat împuternicindu-se. A Născătoarei :
Fecioară, din neam împărătesc trăgându-te, ai născut mai presus de fire şi de cuvânt pe Împăratul tuturor, şi cu adevărat ai rămas fecioară. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cuptorul cel ce ardea l-ai rourat Mântuitorule, și ai mântuit pe tinerii cei ce cântau şi grăiau : Bine ești cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Jertfeşte suflete jertfă de laudă lui Dumnezeu, sârguieşte şi te pocăieşte până este zborul vieţii, acum neguțătorește creşterea și sporirea bunătăţilor. Se apropie suflete tăierea morţii, fă roduri vrednice, ca să nu te arunci în focul gheenei ca pomul cel neroditor, şi vei plânge nemângâiat. Mucenicine :
Sfinţii stingând cuptorul înşelăciunii cu ploile sângiurilor, ca şi tinerii strigau, bine eşti cuvântat, Deamne Dumnezeul părinţilor noştri. Fii ai luminii v-aţi făcut, cu lumina cea preaînaltă împreunându-vă mucenicilor, şi pe toţi cei din întuneric îi luminaţi, și ceata înşelăciunii o izgoniţi. A Născătoarei :
Rugul cel nears mai-nainte te-a închipuit pe tine Curată, că ai născut Fecioară, Focul cel nesuferit. Pentru aceea strig ţie, arde patimile mele cele materialnice. Alt Canon,
Irmos : În cuptorul cel de foc...
Cetele îngerilor gânditori stând împrejur, arătat înconjură scaunul Tău şi Te preamăresc neîncetat strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cu preadesăvârşite osârdii începătoriile, împrejurul Tău, celei uneia Începătorii, gânditori întorcându-se, întru neîncetate cântări de preamărire strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Pe un Ipostas în două fiinţe, Născătoare de Dumnezeu pe Hristos cel Unul Iubitor de oameni, Carele pe înfricoşata iconomie o a săvârşit, fără de sămânţă L-ai născut, pe Dumnezeul părinţilor noştri. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Tinerilor celor din cuptor, care au primit roua Duhului, urmând, cu credinţă strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cuvânt, ce luminează ca o făclie, am primit, ci m-am supus eu ticălosul patimilor celor dobitoceşti, și întru întunericul răutăţilor pururea umblu. Domnul este aproape, precum şi credem, grijeşte-te suflete şi nu dormi. Priveghează şi strigă cu deşteptare, Îndurate, Iubitorule de oameni mântuieşte-mă. Mucenicine :
Gustând din dumnezeiasca dulceaţă, amărăciunea durerilor ați răbdat, și acum mucenicilor vă îndulciţi de prea dumnezeieştile împărtăşiri ale Cuvântului. Intrat-aţi întru dumnezeiasca odihnă, câştigat-ați bunătăţile ce aţi nădăjduit prealăudaţilor mucenici. Pentru aceasta după vrednicie va fericim pe voi. A Născătoarei :
Dezlegatu-s-a de blestem frământătura omenească, prin naşterea ta Fecioară, pentru că pe Cel întrutot binecuvântat, Carele înfrumusețează toate cu binecuvântarea, L-ai născut. Alt Canon,
Irmos : Pe unul împăratul...
Cei ce v-aţi mutat spre Dumnezeu toată dorirea, și întru razele cele de la Dânsul vă desfătați arhangelilor, rugaţi-L neîncetat pentru cei ce vă laudă pe voi, ca să li se dăruiască iertare greşalelor în veci. Minţi fiind preacurate şi de toată materialnica pătimire izbăviţi o îngerilor, mântuiţi pe toţi, cei ce cu dragoste dimpreună cu voi înalţă pe Hristos întru toți vecii. A Născătoarei :
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, primind în pântecele tău negrăit Lumina cea neapropiată, ai luminat pe cei dintru întunericul vieţii, ca să mărească cu bunăcredinţă pe Hristos, Cel ce a ieșit din tine negrăit. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Pe ceea ce este mai presus de fire Maică şi după fire fecioară, pe cea una între femei binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu laude credincioşii să o mărim. Iată judecata se apropie şi fapte de osândă având însumi, mă nădăjduiesc, drepte Judecătorule, Hristoase Dumnezeule, să nu mă osândeşti pe mine. Ca credincioasa cananeeancă miluieşte-mă strig Ție, şi ca pe gârbova cea dedemult îndreptează-mă, ca să umblu drept pe cărările Tale, Iubitorule de oameni. Mucenicine :
Dezbrăcatu-v-aţi împreună cu haina de toată răutatea, şi cu îmbrăcămintea muncilor celor grele veșmânt de mărire pătimitorilor v-aţi pricinuit vouă. Dumnezeiasca latură a celor vii Sionul cetatea cea de sus a celor întâi născuţi v-a primit pe voi pătimitorilor, străluciţi fiind cu podoabele nevoinţelor. A Născătoarei :
Cu strălucitoarele raze ale Cuvântului, Celui ce a răsărit din tine Fecioară curată, luminează-mă pe mine cel acoperit întru întunericul păcatelor, şi al patimilor. Alt Canon,
Irmos : Prealăudată cea mai în...
De strălucirile vărsării de lumină a dumnezeieștii începătorii îndulcindu-se toate cetele îngerilor, pe Dumnezeul cel prea preamărit neîncetat Îl laudă, şi-L cinstesc pururea mărindu-L. Heruvimi şi serafimi, puteri, stăpânii, îngeri, arhangheli, începătorii şi scaune, şi domnii, rugaţi pe Hristos, ca să mă izbăvească de stăpânirea patimilor. A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, acum ca o Maică având îndrăzneală către Fiul tău, pe cei ce te laudă cu dragoste, izbăveşte-i de greşale și de boli, şi de primejdii ca toţi pururea să te mărim. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri de umilinţă. Glas 7. Ca pe smochinul cel neroditor să nu mă tai, Mântuitorule, pe mine păcătosul, ci-mi dăruieşte iertare la mulţi ani, adăpând sufletul meu cu lacrimile pocăinţei, ca să aduc Ție roadă de milostenie. Ca Cela ce eşti Soarele dreptăţii, luminează inimile celor ce-Ți strigă : Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Pomenirea sfinţilor Tăi purtători de chinuri, prăznuindu-o Te lăudăm, Doamne mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te aducem ţie Născătoare de Dumnezeu, pentru că te-ai arătat mai înaltă decât îngerii, născând pe Dumnezeu. LUNI LA LITURGHIE
Frumos era şi bun la mâncare, rodul ce m-a omorât. Hristos este pomul vieţii, din carele mâncând nu mor, ci strig cu tâlharul : Pomenește-mă Doamne, întru împărăţia Ta. Ca hananeeanca cea credincioasă strig întru durerea inimii mele, miluiește-mă Mântuitorule ca un bun, pentru că am suflet ce se primejduieşte şi se înviforează pururea de toate măiestriile vrăjmaşului. Heruvimii și serafimii, scaunele, începătoriile şi puterile, arhanghelii, oștile îngerilor şi cetele domniilor, şi ale înţeleptelor stăpânii, pururea Te măresc, Făcătorule de bine, Doamne. Mucenicine :
Viclenele ridicări ale vrăjmaşului desăvârşit le-au surpat nevoitorii, înălţându-se către Dumnezeu și biruitori arătându-se, întru bucurie acum viețuiesc în ceruri, cu mărire nestricăcioasă strălucind. Mărire...
Închinu-mă Tatălui celui fără de început, împreună şi Fiului și Duhului, Sfintei celei nezidite şi împreună de o Fire, celei ce a zidit toate dintru nefiinţă cu dumnezeiască lucrare, Care şi Treime este și Unime Se cunoaşte. Și acum... A Născătoarei :
Cu dezmierdările lumeşti întinându-mă, la tine cea neîntinată Fecioară alerg, izbăveşte de toată prihană şi de greşale sufletul meu cel cu totul ticălos, ca să te fericesc pe tine cea pururea fericită. La Doamne strigat-am... Stihiri de umilință Glas 7.
Podobie : Astăzi priveghează Iuda... Stăpâne şi Dumnezeule întrutot Îndurate, cu judecăţile care le știi, dă-mi în inima mea să am frica Ta, dă-mi să Te iubesc pe Tine din tot sufletul meu, dă-mi să urăsc faptele celui pierzător şi să fac voia cea mântuitoare. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele ai zis : Cereţi și veți lua. Făcutu-m-am râs dracilor şi oamenilor defăimare, tânguire drepţilor şi îngerilor plângere, văzduhului și pământului şi apelor întinăciune. Pentru că trupul mi-am pângărit, sufletul şi mintea mi-am întinat cu necuvioase şi dobitoceşti fapte, şi m-am făcut vrăjmaş lui Dumnezeu, vai mie Doamne, greşit-am Ție, greşit-am, iartă-mă. Mă rog Ție, Stăpâne, mai așteaptă-mă pe mine neroditorul şi să nu mă tăi ca pe pomul cel neroditor cu tăiere de moarte, și să mă trimiţi în foc, ci îndeamnă-te a mă face roditor, şi-mi dă vreme de pocăinţă, ca un iubitor de oameni, Mântuitorul meu Hristoase, ca să-mi spăl păcatele cele multe. Alte Stihiri ale Mergătorului înainte.
Podobie : Defăimând toate... Împodobind cu sfinţenie Biserica lui Hristos, prin cuvintele tale o ai adus, Înţelepte, ca pe o mireasă fără de prihană, și supusă pe ea o ai pus de față înaintea Stăpânului. Ci ca cela ce ai acum putere, sprijinitor al ei, şi apărător te arată, izbăvindu-o, Preafericite, de toată răutatea diavolului. Strălucind lumină înţelegătoare smeritului meu suflet, Mergătorule înainte, goneşte de la dânsul toată negura dezmierdărilor celor de suflet pierzătoare, și a patimilor trupului. Şi ca cela ce ai putere, apără-mă acum și folositor mie te arată, izbăvindu-mă din toată nevoia şi cumplita primejdie. O cela ce eşti vârful proorocilor şi pecetea legii celei închipuitoare ! O mai-mare decât toţi pământenii cu sfinţenie, o dumnezeiescule propovăduitor şi înainte Mergătorule al venirii lui Hristos ! O învăţătorule al pocăinţei ! O podoaba curăţeniei ! Pe noi robii tăi păzește-ne, mântuiește-ne, din toată nevoia şi primejdia. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te Preacurată, cinstitul odor al fecioriei, bucură-te Sfânt și dumnezeiesc lăcaş, bucură-te Fecioară mântuirea credincioşilor; bucură-te Stăpână, Mireasă nenuntită ! LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă Glas 7. Ca fiul cel risipitor am venit şi eu, Îndurate. Primeşte-mă pe mine cel ce cad înaintea Ta, ca pe unul din argaţii Tăi, Dumnezeule, şi mă miluiește. Ca cel ce a căzut între tâlhari şi s-a rănit, așa am căzut și eu pentru păcatele mele, şi mi s-a rănit sufletul. Către cine voi scăpa eu vinovatul ? Fără numai către tine Doctorul cel milostiv al sufletelor, varsă asupra mea, Dumnezeule, mila Ta cea mare. Mucenicina :
Sfinţilor mucenici, care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului, să se miluiască sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cu solirile Născătoarei de Dumnezeu, împacă Milostive viaţa noastră, celor ce-ţi strigăm : Doamne mărire Ție. MARȚI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă. Sedelne de umilinţă. Glas 7 Având suflete al meu doctoria pocăinţei, apropie-te căzând cu suspinuri strigând către Doctorul sufletelor şi al trupurilor, slobozeşte-mă Iubitorule de oameni din greşalele mele cele multe, numără-mă împreună cu desfrânata și cu tâlharul și cu vameşul, şi-mi dăruiește Dumnezeule iertare fărădelegilor mele și mă mântuieşte. Noianul vieţii mă înviforează, Doamne, valurile fărădelegilor mele mă cufundă, Stăpâne, ci întinde-Ți mâna Ta și mă mântuieşte ca pe Petru, Iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Folositoare caldă, şi sprijineală a creştinilor ești de Dumnezeu Născătoare nenuntită, pentru aceea dimpreună cu Mergătorul înainte roagă pe Fiul tău, ca să aflăm noi milă. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Pocăinţei vameşului n-am râvnit, și lacrimile desfrânatei nu mi-am agonisit, că sunt lipsit pentru împietrirea mea de o îndreptare ca aceasta. Ci cu milostivirea Ta, Hristoase Dumnezeule mântuieşte-mă ca un iubitor de oameni. Cela ce ai curăţit cu lacrimile lăpădarea lui Petru și greşalele vameşului prin suspinare le-ai iertat Iubitorule de oameni, Doamne miluiește-mă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Doamne, noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale. Întoarce-ne ca un păstor pe noi cei rătăciţi, adună-ne pe cei risipiţi prin stricăciune. Miluiește turma Ta, Iubitorule de oameni, milostiveşte-Te spre poporul Tău, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Cela ce însuți ești fără de păcat. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Doamne, milostivindu-Te ca un bun, spală întinăciunea sufletului meu cu isopul milei Tale, Mântuitorule și curățindu-mă de spurcăciunea tinei patimilor, miluieşte-mă Stăpâne, mântuieşte zidirea Ta, pentru rugăciunile Mergătorului Tău înainte, Unule mult-Milostive. Mucenicina :
Sfinţii Tăi, Doamne pe pământ nevoindu-se, au călcat pe vrăjmaşul şi rătăcirea idolilor o au pierdut. Pentru aceasta şi cununi au luat de la Tine Stăpâne, Iubitorule de oameni şi milostive Dumnezeule, Cel ce dăruiești lumii mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ca ceea ce ai milostivire spre smerirea noastră, şi acoperi pe cei de pe pământ ca pe un popor fără de primejdie, milostivește-te binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, îngăduieşte rugându-te, ca să nu pierim cumplit, roagă ca o curată pe Dumnezeul cel lesne spre împăcare, să mântuiască sufletele noastre, Preasfântă Fecioară. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul de umilinţă.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Glas 7. Irmosul : Celui ce a sfărâmat războaiele cu braţul Său, şi pe voievozii călărimii i-a cufundat, să-i cântăm lui ca Izbăvitorului nostru Dumnezeu, că S-a preamărit. Totdeauna greşesc, şi nu mă tem de Tine, Hristoase, Cel ce cauţi cu îndelungă răbdare pocăinţa mea, dă-mi cuget de întoarcere ca un bun, şi să nu mă treci cu vederea. Păcate către păcate adăugând Hristoase, nici într-un chip nu încetez eu ticălosul, Unule Bunule şi fără de păcate, îndură-Te și mă mântuieşte. Mucenicine :
Cu îndrăzneală strigau între sineşi vitejii nevoitori, iată priveliştea este plină de luptă, să alergăm, Hristos puitor de lupte șade, încununând pe biruitorii vrăjmaşului. Prin bătăi de multe feluri v-aţi dezbrăcat de trup, şi cu haina nestricăciunii v-aţi îmbrăcat înţelepţilor mucenici, şi ai Tatălui îndurărilor fii v-aţi făcut. A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine cel ce mă aflu rău vătămat la suflet prin multe păcate, vindecă-mă, ca întru glasuri de mulţumire, cu osârdie totdeauna să te măresc. Alt Canon, al Cinstitului Mergătorului înainte.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Irmosul : Cu voia ta Doamne... Podoabă înfrumusețată a Bisericii te-ai arătat fericite Mergătorule înainte, pe care totdeauna cu rugăciunile tale păzeşte-o de toată osânda ereticilor tare și neclătinată. Jertfă sfinţită şi fără prihană te-ai adus Făcătorului, junghiindu-te ca un miel fără de răutate dumnezeiescule Megătorule înainte. Pentru aceea cu credinţă te rog, izbăveşte-mă de toată răutatea vrăjmaşilor. Vindecă bolile trupurilor şi ale sufletelor noastre, preamărite Mergătorule înainte, rugând totdeauna pe Cuvântul, Cel ce cu milostivire a ridicat neputinţele și bolile tuturor. A Născătoarei :
Preasfântă născut-ai pe Cuvântul cel neajuns de minte, Carele după Ipostas S-a împărtăşit nouă cu trupul. Pe Acesta totdeauna roagă-L, ca să mântuiască pe cei ce cu credinţă pururea te fericesc. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul, și temelia pământului o ai întemeiat peste ape multe, întăreşte și mintea mea întru voia Ta, Unule Iubitorule de oameni. Hristoase, Cel ce treci cu vederea păcatele oamenilor, pentru multa iubire de oameni, treci cu vederea Unule Mântuitorule și mulţimea răutăţilor mele, ca să Te măresc pe Tine cel preabun. Ca să fac voia trupului, voile Tale, Hristoase le-am trecut cu vederea, eu cel fără de pricepere; și mă tem Cuvântule de munca focului, de care izbăveşte-mă. Mucenicine :
Durerilor celor trupeşti împărtăşindu-se pătimitorii, căutau spre viaţa cea fără de durere şi odihnă, pe care o au dobândit întru bucurie, durerile oamenilor pururea uşurându-le. Cu razele nevoinţelor purtători de Dumnezeu noaptea cumplitei înşelăciuni o ați risipit, și către lumina cea neînserată v-aţi mutat, ridicând pururea întunericul durerilor noastre. A Născătoarei :
Uşă a lui Dumnezeu te-a văzut mai-nainte Proorocul, pe tine Preacurată Fecioară, prin care Însuși a trecut precum ştie. Pentru aceasta mă rog ţie, însăți să-mi deschizi și mie uşile pocăinţei. Alt Canon,
Irmos : Cela ce ai întărit din început...
Cu străluciri de soare strălucitoare toată zidirea o luminezi, că te-ai arătat stea luminoasă a Soarelui celui gândit, Mergătorule înainte, pe Carele cu dinadinsul roagă-L, întunericul patimilor să-l gonească din inimile noastre cele cu prea multe dureri. Dumnezeiescule Proorocule, în mijlocul legii şi al darului stând, ai arătat tuturor luminat încetarea acelora, iar a Acestuia strălucirea ce avea să fie în curăție, cu desăvârşită înnoirea celor învechiţi întru păcate. De împresurările drăceşti, de smintelile vieţii și de tot necazul, izbăveşte-ne pe noi strigăm ţie Botezătorule al lui Hristos, rugând pe Cel preabun, şi în ziua judecăţii ne slobozeşte de munci. A Născătoarei :
Binecuvântată ceea ce negrăit ai născut pe Dumnezeu, împreună cu dumnezeiescul Lui Botezător, roagă-L Curată Stăpână, neîncetat, pentru noi cei ce cădem în primejdia vieţii, şi suntem ţinuţi de păcate. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Venirea Ta cea cu trup Hristoase, încredinţându-o Proorocul Avvacum a strigat : Mărire puterii Tale, Doamne. Abătutu-m-am din calea ce mă duce la viață, și în groapa răutăţilor am căzut, Mântuitorule să nu mă treci cu vederea. Pâraie de lacrimi trimite-mi mie Stăpâne, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să spăl tina păcatelor mele celor multe. Mucenicine :
Aduşi fiind mucenicii ca nişte miei spre junghiere, pe luptătorul vrăjmaş l-au junghiat, măririi învrednicindu-se. Deşertându-se izvoarele sângiurilor prealăudaţilor mucenici, găteau tuturor îndulcirea pârâului desfătării. A Născătoarei :
Întrupatu-S-a din curatele tale sângiuri Domnul, dăruind tuturor oamenilor pocăinţă prin mijlocirea ta Fecioară. Alt Canon,
Irmos : Cela ce sânurile Tatălui...
Surpând taberele vrăjmaşilor şi vitejindu-te asupra lor prealuminat, Botezătorule, păcatul cel ce împărățeşte întru mine, mă rog ţie cu rugăciunile tale, surpă-l. Sfeşnic gândit arătându-te, Fericite, ai arătat oamenilor pe Iisus, Soarele cel mare al dreptăţii, pe Carele roagă-L, ca să lumineze inimile tuturor. Întru fărădelegi zămislindu-mă şi născându-mă, vieţuiesc cu lene și mă tem de muncile cele de acolo, dintru care răpeşte-mă Botezătorule, milostivind pe Dumnezeu. Preafericite adu rugăciuni lui Dumnezeu pentru noi cei ce te cinstim, ca să ne izbăvească de toată înconjurarea cea cumplită, şi de vătămarea dracilor, rugămu-ne. A Născătoarei :
Umbrele legii pe tine, ceea ce vrei să naşti pe Dumnezeu, în multe chipuri te-au arătat, pe Carele roagă-L ceea ce ești cu totul fără prihană, ca să mă izbăvească de toată fărădelegea, şi de patimile trupeşti. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Risipind noaptea patimilor, străluceşte-mi lumină gândită, Cela ce ai gonit întunericul cel dintru început al adâncului, şi lumina cea întâi zidită, o ai strălucit lumii Făcătorule a toate. Izbăveşte-mă Cuvântule de mânia Ta cea dreaptă, când vei judeca pământul, și de păcatele cele multe prin pocăinţă curăţeşte-mă, și mă arată lăcaș al bunătății Tale, Unule, Ziditorule a toate. De negura cea adâncă a patimilor mi s-a orbit mintea, şi inima mea s-a întunecat și nu ştiu ce fac. Ci întoarce-mă Hristoase, şi pocăinţă curăţitoare de spurcăciuni dăruieşte-mi mie. Mucenicine :
În priveliştea cea plină de sudori nevoitorilor vitejeşte alergând, către cerescul hotar aţi ajuns, şi darurile pentru biruinţă din mâna cea începătoare de viață le-aţi primit, pentru aceea vă bucuraţi. Cu vinele cele tari ale sfinţitelor voastre chinuri nevoitorilor aţi sugrumat cu adevărat pe şarpele cel începător de răutate, și desfătării raiului v-ați învrednicit, pentru aceea vă lăudăm pe voi. A Născătoarei :
Norule cel luminat al Soarelui strălucește-mi lumina cea înţelegătoare a adevăratei pocăinţe, şi-mi goneşte întunericul gândurilor celor rele, ca să te laud cu credinţă, ca pe o mântuitoare a credincioşilor. Alt Canon,
Irmos : Doamne Dumnezeul meu...
Răsărit-ai preaînţelepte glas al celui ce strigă în cugetele cele pustii de cunoştinţa lui Dumnezeu. Pentru aceea te rog, sufletul meu cel prin toată călcarea de lege pustiit înnoieşte-l. Cel ce te-ai arătat vas cinstit Stăpânului, Proorocule al lui Dumnezeu, de faptele cele necinstite cu rugăciunile tale izbăveşte-mă, şi roagă pe Dătătorul de bine, ca să dobândesc cinstea cea veșnică. Prin intrarea legii s-a apropiat asupra mea fărădelegile, prin chipurile pocăinţei fă-mă mai bun fericite Mergătorule înainte, ca cu osârdie să călătoresc pe cărările Domnului. A Născătoarei :
Omoară-mi cugetul cel pământesc al trupului meu, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut Viaţa care cu moartea pe moarte prin dumnezeiasca putere de tot o a pierdut, Preasfântă Curată. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Întru adâncul păcatelor căzând, Bunule, ca Iona din chit strig Ție, scoate din stricăciune viața mea, Iubitorule de oameni. Nou desfrânat m-am arătat spurcat vieţuind pe pământ, şi pornirilor dezmierdărilor supunându-mă, întoarce-mă Hristoase Dumnezeul meu, și mă mântuieşte ca un iubitor de oameni. Suspină o sufletul meu, ca să te izbăveşti de suspinuri, lăcrimează ca să nu iei acolo cercare întru dureri de neîncetate lacrimi, care nu au nici un folos. Mucenicine :
Arătatu-v-aţi ca nişte pietre scumpe, în coroana Bisericii lui Hristos înfipte luminat cinstiţilor marilor mucenici, și v-ați făcut veselă podoabă a acesteia. Învrednicindu-vă, de sfârşit cuviincios după Dumnezeu înţelepţilor, moşteniţi răsplătirile cele fără de sfârşit. Pentru aceea rugaţi-vă, ca să se facă sfârşiturile noastre întru pocăinţă. A Născătoarei :
Ceea ce eşti bună; scoate-mă dintru adâncul lenei nenumăratelor patimi, că tu ai născut Adâncul milostivirii, şi-mi dăruiește izvor de lacrimi. Alt Canon,
Irmos : Iona din pântecele iadului...
Cu razele faptelor bune arătat luminând, şi cu luminata muceniciei strălucind, toată zidirea o luminezi, prietene de-aproape al Răsăritului celui gândit. Odrăslit-ai fericite din bătrâna cea stearpă, pentru aceea strig ţie, pe mine, cel întru multe păcate îmbătrânit, cu rugăciunile tale înnoieşte-mă prin fapte bune ale pocăinţei. Sfeşnicule al luminii celei neînserate dumnezeiescule Proorocule, făclia cea stinsă a inimii mele aprinde-o cu rugăciunile tale, și al dumnezeieștii Lumini mă fă părtaş. A Născătoarei :
Ca o ploaie S-a pogorât Cuvântul în pântecele tău, pe Carele roagă-L Preasfântă Fecioară, ca să-mi usuce curgerile nenumăratelor mele răutăți, rogu-mă ție. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Pe tinerii cei din cuptor nu i-a ars nici nu i-a surpat focul, atunci aceşti trei ca cu o gura lăudau și binecuvântau grăind : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. În patimi de necinste am căzut Mântuitorule, dobitoacelor asemănându-mă, și întunecându-mă nu văd Cuvântule aşteptarea Ta cea îndelung răbdătoare. Dăruieşte-mi vreme de întoarcere și mă mântuieşte. Cu lene viața mea mi-am sfârşit, făcând cele ce nu se cuvine a face. Și acum iată că mă apropii deja de porţile iadului, neavând simţire, să nu mă treci cu vederea Hristoase, Cela ce singur eşti bun. Mucenicine :
Dorind de viața cea veșnică lumii v-aţi omorât înţelepţilor, și pe vrăjmaşul de tot omorându-l, aţi zburat la cer, pururea rugându-vă pentru noi, nevoitorilor. Dezlegându-vă de nevoile trupului, ați dezlegat și voi legăturile înşelăciunii şi cu dragostea lui Hristos, Celui ce S-a legat cu trupul, şi a dezlegat stricăciunea, v-aţi legat sufletele mucenicilor. A Născătoarei :
Carte nouă Proorocul pe tine mai-nainte te-a văzut, întru care s-a scris Cuvântul Tatălui. Pentru aceea Curată mă rog, roagă-te să mă scrie pe mine în cartea celor vii, îmblânzind pe Iisus înnoitorul tuturor. Alt Canon,
Irmos : Cuptorul cel ce ardea...
Dăruiește-mi ploi de lacrimi prin rugăciunile tale Mergătorule înainte, cela ce ai spălat în curgerile râului pe adâncul milostivirii, şi pe mine tot mă curăţeşte de întinăciunea trupului, şi a sufletului. Fericite, du rugăciuni Dumnezeului nostru, Celuia ce este peste toţi, ca să mă miluiască ca un milostiv şi pe mine, cel ce mult am greşit, şi nu am acum îndrăzneală. Neroditorule suflete sârguieşte-te să te pocăiești, ca să nu te smulgă dumnezeiasca judecată din rădăcină, ca pe smochinul cel neroditor şi strigă Stăpânului : Dumnezeule curățește-mă, și mă mântuieşte. A Născătoarei :
Având sufletul meu mort pentru relele neajunsuri, pe tine ceea ce ai omorât iadul cu naşterea ta, te rog Stăpână : Înviază-mă cu chipurile pocăinţei. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Dumnezeu, Cel ce se măreşte de îngeri neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul și munţii și adâncul și dealurile și tot neamul omenesc, cu cântări ca pe Făcătorul şi Izbăvitorul bine-L cuvântați. Cu covârşire desfătându-mă întru dulcețile cele vătămătoare, și nebuneşte, eu neînțelegătorul, am întrecut pe toţi păcătoşii; ci Tu, Cel ce ai mulţime de îndurări, dă-mi mie curăţie păcatelor. Acum este mirele lângă uşi, împodobeşte-ţi candela suflete, adăpându-o pe dânsa cu untul-de-lemn al milei şi al tuturor faptelor bune, mai-nainte până nu se închide uşa, nevoieşte-te a întra dimpreună cu Hristos întru bucuria cea nespusă. Mucenicine :
Netemându-se de munci vitejii nevoitori, strigau : Iată vreme bineprimită. Să stăm toţi cu minte tare, să câştigăm cu durerile cele mici viața cea fără de durere și desfătarea cea neîmbătrânitoare. Cu dumnezeieştile ape, purtătorilor de chinuri ai Mântuitorului, revărsându-vă pururea, adăpaţi tot pământul cu urmarea luptelor voastre, şi pe acesta roditor l-aţi făcut cu faptele cele bune întru Hristos în veci. A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare folositoarea cea tare şi nădejdea credincioşilor, în ziua cea înfricoşată sprijineşte-mă pe mine, cel ce mult am greșit și să mă izbăveşti de gheena cea groaznică, numărându-mă cu oile cele de-a dreapta. Alt Canon,
Irmos : Pe unul împăratul măririi...
Rănitu-m-am Mergătorule înainte cu sabia dulceților și întru durerea inimii strig ţie : Vindecă durerea sufletului meu, rugând pe Hristos, pe Unul doctorul sufletelor și al trupurilor. Pe Cuvântul pe Carele L-ai botezat cu mâna ta, Mergătorule înainte, să nu încetezi a-L ruga neîncetat, ca să mă izbăvească din mâna păcatului, pe mine cel ce am greşit mult şi m-am smerit, şi m-am osândit. De vreme ce cu necunoştinţă am îngropat în pământ talantul carele mi s-a încredinţat de la Dumnezeu, aştept amarele munci, dintru care Botezătorule răpeşte-mă prin rugăciunile tale, cu credinţă te rog. A Născătoarei :
Rămas-ai nearsă primind în pântece focul cel nesuferit, o Fecioară ! Pentru aceea răpeşte-mă din focul cel nestins, răcorindu-mă acum cu frumoasele chipuri ale adevăratei pocăinţe. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Zămislirea naşterii celei fără de sămânţă cine din oameni poate să o spună ? De nașterea cea fără de stricăciune cine din pământeni nu se va minuna ? Pentru aceea neamurile pământeşti te măresc pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Ca să moştenim bunătăţile ce vor să fie, să plângem, să suspinăm, să rugăm pe Hristos, până avem noi credincioşii vreme de pocăinţă și de rugăciune. Ca hananeeanca strig Ție, miluiește-mă Hristoase, ca și oarecând pe cea gârbovă îndreptează-mă Iisuse, și mă mântuieşte Mântuitorule, pe mine cel cufundat în păcate. Mucenicine :
Strâmtoraţi fiind întru scârbe, și în temniţe, şi în munci, purtătorii de chinuri mucenici, către lăţimea răsuflării s-au mutat şi din strâmtorări și din greşale ne izbăvesc pe noi. Pământul a acoperit trupurile voastre, iar cerul, Sfinţilor, vă poartă duhurile, care pururea stând înaintea scaunului măririi, dimpreună cu îngerii se bucură. A Născătoarei :
Îmbrăcându-Se întru mine Domnul, a ieşit din tine Curată. Deci roagă-L pe Dânsul, Fecioară, ca dezbrăcându-mă acum de sacul cel prea greu al patimilor, să mă lumineze cu haina luminii. Alt Canon,
Irmos : Ceea ce ai purtat în pântece...
Din rădăcină preasfinţită odrăslind Proorocule, toate rădăcinile răutății le-ai smuls, şi pe mine cel înecat și netrebnicit, cercetează-mă, Fericite, și mă îndreptează a odrăsli rodurile dumnezeieștii pocăinţe. Turturea preafrumoasă şi privighetoare te cunoaşte Biserica pe tine prea mare Mergătorule înainte, că ai strigat cântare de pocăinţă sufletelor celor pustiite şi prin răutăţi înţelenite. Pentru aceea cu credinţă te fericim. Tu cărările cele ce duc către mântuitoarele intrări tuturor le-ai arătat Sfinte Mergătorule înainte, pe care mă îndreptează a umbla pe mine, cel ce mă rătăcesc în toate cărările cele grele ale vieţii cu amăgirea scornitorului de răutate. Ziua cea înfricoşată s-a apropiat lângă uşi, şi lucruri de osândă având mă tânguiesc, Doamne, Unule Milostive, pentru rugăciunile Mergătorului Tău înainte și ale tuturor Sfinţilor, neosândit atunci arată-mă. A Născătoarei :
Ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită, care ai născut dumnezeiasca lumină, sufletul meu cel întunecat pentru călcările de porunci, mă rog luminează-l, și dintru întunericul cel veșnic mă slobozeşte, ca să te măresc, şi să te cinstesc pe tine cea pururea fericită. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri de umilinţă. Glas 7. Ca pe smochinul cel neroditor să nu mă tai pe mine Mântuitorule, ci-mi dăruiește umilinţă pe mulţi ani, adăpând sufletul meu cu lacrimile pocăinţei, ca să aduc Ție roadă de milostenie. Ca Cela ce eşti Soarele dreptăţii, luminează inimile celora ce-Ți strigă : Doamne mărire Ție. Mucenicina :
În mijlocul divanului celor fărădelege, bucurându-se purtătorii de chinuri, strigau : Doamne mărire Ție ! Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Astăzi priveghează Iuda...
Glasul Cuvântului, aflând dar întru închinăciunile tale Fecioară, din pântece sterp s-a arătat, teologhisind pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce era înlăuntru în pântecele tău. Pentru aceasta te chema pe tine Născătoare de Dumnezeu cu limba maicii sale, împlinind printr-însa lipsa firii şi lipsa organelor, prin care se lămuresc înţelegerile. MARȚI LA LITURGHIE
Frumos era şi bun la mâncare, rodul ce m-a omorât. Hristos este pomul vieţii, din carele mâncând nu mor, ci strig cu tâlharul : Pomeneşte-mă Doamne, întru împărăţia Ta. Rănile inimii mele cele nevindecate Doamne vindecă-le, ca un doctor al sufletelor și al trupurilor, şi mă îndreptează, ca să umblu drept pururea în căile cele mântuitoare. Botezătorule al lui Hristos, cela ce ai mers înaintea Soarelui dreptăţii, făclia sufletului meu, cea stinsă prin multa răutate, aprinde-o cu dumnezeieştile tale rugăciuni, ca mântuindu-mă pururea să te fericesc pe tine. Mucenicina :
Mărire...
Treime dumnezeiască, cea mărită cu buna-credinţă întru o Dumnezeire, vindecă patimile cele nevindecate ale sufletului meu, şi mă izbăveşte din gheenă şi din ispite, şi-mi dăruieşte veșnica împărăţie. Și acum... A Născătoarei :
Încăput-ai fără strâmtorare în pântece pe Cel neîncăput, pe Carele pururea roagă-L Maică curată, de toată strâmtorarea, şi de împresurările patimilor, să izbăvească pe robii tăi, cei ce cu dragoste te măresc pe tine.
SLUJBA DE MIERCURI
MARŢI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 7.
Podobie : De acum nu vom mai fi... Pe lemn Te-au pironit iudeii, ca prin lemn să opreşti pe moarte, Doamne mărire Ție ! De voie lovire peste obraz ai primit Milostive, ca să izbăveşti pe om din robie, Doamne mărire Ție ! Prin lemnul Crucii ai tămăduit amărăciunea lemnului şi raiul l-ai deschis oamenilor, Doamne mărire Ție ! Alte Stihiri ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Ca îngerul bucură-te să aducem Născătoarei de Dumnezeu, şi să-i strigăm : Binecuvântată, Preacurată mărire ție ! Fecioară nenuntită, Maica Domnului, izbăveşte pe robii tăi de toate săgeţile şarpelui. Potolit-ai întristarea Evei, Preacurată, ca ceea ce ai născut bucuria lumii, bucură-te nenuntită ! Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Dacă te-a văzut cea cu totul fără prihană, pironit de voie pe Cruce, tânguindu-se lăuda puterea Ta. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii. Glas 7.
De acum nu vom mai fi opriţi de la pomul vieţii, având Crucea Ta nădejde, Doamne mărire Ție. Pe lemn spânzurându-Te Nemuritorule, ai sfărâmat cursele diavolului, Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Defăimând toate cele pământeşti Sfinților Mucenici, și prin divanuri pe Hristos bărbăteşte propovăduindu-L, răsplătiri aţi luat de la Dânsul pentru munci. Ci ca cei ce aveţi îndrăzneală, pe Dânsul rugaţi-L ca pe Dumnezeu cel atotputernic, să mântuiască sufletele noastre, a celor ce alergăm către voi rugămu-ne. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Omorâre ai răbdat Cuvântule, pe Cruce pironindu-Te, Maica şi Fecioara striga, tânguindu-se dimpreună cu iubitul și cinstitul teolog. Cu ale cărora rugăciuni, omoară patimile mele, Hristoase, Cela ce ai pătimit pentru noi şi moartea ai omorât, şi mă fă părtaş vieţii celei dumnezeieşti și mă mântuieşte. MIERCURI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După, întâia Catismă Sedealna Crucii. Glas 7. Cela ce ai răbdat pentru mine pironirea cea pe Cruce, primeşte lauda mea cea cu priveghere, Hristoase Dumnezeule, și mă mântuieşte. Cela ce stăpânești puterile cele fără de trupuri, şi ştii lenevirea sufletului meu, cu Crucea Ta mântuiește-mă Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cu Crucea Fiului tău, pururea fiind păziţi Fecioară, de asuprelile dracilor scăpăm. Pentru aceea pe tine după datorie lăudându-te te mărim, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Decât focul mai luminat, şi decât văpaia mai lucrător, ai arătat lemnul Crucii Tale, Hristoase, arzând păcatele oamenilor şi luminând inimile, celor ce laudă răstignirea Ta cea de voie, Hristoase Dumnezeule, mărire Ție. Biserica strigă Ție, Hristoase Dumnezeule, închinându-se Ție în pin, și în cedru și în chiparos. Biruinţă poporului dăruieşte-i, pentru Născătoarea de Dumnezeu, şi ne miluiește pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
De te-a şi cunoscut zidirea pe tine Maică, dar Ziditorul Fecioară te-a arătat, că ai născut cu trup pe Hristos Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Cela ce ai primit pentru noi răstignire de ocară, primeşte pe cei ce laudă patimile Tale, Hristoase Dumnezeule şi ne mântuieşte pe noi. Mucenicina :
Bucuraţi-vă drepţilor, să se veselească cele cereşti, că mucenicii nevoindu-se pe pământ, au călcat pe vrăjmaşul, şi înşelăciunea idolilor au surpat, să sălteze Biserica, prăznuind cele de bucurie ale biruinţei, înaintea Puitorului de nevoințe și Unuia Făcătorului de biruinţă, Hristos Dumnezeu, Celui ce dă lumii mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi, şi a surpat stăpânirea morţii, neîncetat roagă-L Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, ca să mântuiască sufletele noastre. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Crucii
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 7. Irmosul : Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor cea mai-nainte lesne vărsătoare, pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, cântă Ție cântare de biruinţă. Stăpânul ocărându-Se rabdă răstignire, ridicând ocările oamenilor ca un iubitor de oameni cu suliţa Se împunge în coastă junghiind pe luptătorul vrăjmaş. Ca un arc încordând Crucea ta, Milostive, cu săgeţile piroanelor ai rănit Mântuitorule pe potrivnicul luptător, și pe oamenii cei dedemult răniţi de acela i-ai vindecat. Mucenicine :
Prin sângiurile sfinţilor, au încetat spurcăciunile cele pângărite ale sângiurilor, ce se aduceau idolilor şi tot pământul s-a sfinţit, pe aceştia cu laude pururea fericindu-i. Lăudat-au puterile cereşti văzând pe cei pământeşti, în trup luptându-se cu cei fără de trupuri. Pentru aceea Puitorul de nevoinţă pe aceştia după ce au biruit cu cununi i-a încununat. A Născătoarei :
S-a rupt zapisul lui Adam, ai strigat Preacurată Stăpână, împungându-Te cu suliţa Fiule. Pentru aceea laud patima Ta, ceea ce izvorăşte nepătimire tuturor, Stăpâne. Alt Canon al Preasfintei de Dumnezeu Născătoare.
Cântarea 1-a,
Irmos acelaşi :
Covârşit-ai cetele îngerilor celor fără de trupuri, întrupând pe Dumnezeu cel fără de trup, Fecioară. Pentru aceea te rog Preacurată, omoară toate patimile trupului meu. Ceea ce eşti plină de daruri binecuvântată Fecioară, umple de dar gândul meu şi luminează sufletul meu, ca pururea să te binecuvintez pe tine, ceea ce cu binecuvântări ai încununat pe oameni. Cu apele cele izvorâtoare de viață, adapă Fecioară sufletul meu cel topit de arsura păcatului, ca să odrăslesc Preacurată spicul cel roditor al dumnezeieștii umilinţe. Avându-te mare zid voi covârşi zidirea multor păcate, îngrădindu-mă cu acoperământul tău, ceea ce eşti singură mântuirea oamenilor, singură chemarea lui Adam celui căzut. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce ai întărit din început cerurile, cu cuvântul Tău cel atotputernic Doamne, Mântuitorule, și cu Duhul cel atotlucrător şi dumnezeiesc toată puterea lor, pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale mă întăreşte. Cela ce ai întins cerul ca o piele, Îndurate, pe Cruce Ți-ai întins mâinile, greşala mâinii celei neînfrânate a lui Adam vindecându-o ca un milostiv, și răpindu-i pe toţi din mâna înşelătorului luptător. Poporul cel fărădelege cu spini Te-a încununat pe Tine, Împărate, Cela ce cu mărire ai încununat pe oameni, şi spinul neascultării lui Adam l-ai dezrădăcinat Hristoase, şi odraslele cunoștinței de Dumnezeu întru toți le-ai sădit. Mucenicine :
Cu firea fiind muritor, întru aceasta nemurire a cugeta aţi voit înţelepţilor mucenici. Pentru aceea muncile și necazurile şi goanele şi strujirile şi tăierea mădularelor, toate le-ați răbdat bucurându-vă. Pe vicleanul vrăjmaş cel ce cu gând trufaş îngrozea, că va pierde toate, voi pătimitorilor l-ați smerit și smerindu-vă întru Hristos v-ați înălțat, cu tărie dumnezeiască împotriva lui îmbrăcându-vă. A Născătoarei :
Pe Mielul, Cel ce a venit la patimă de S-a junghiat de voie, văzându-L Maică și Mieluşea, izvoare de lacrimi ai vărsat grăind : Ce este această sfinţire ? Fiule cum Te omori ? Sârguindu-Te, ca să înviezi pe toţi cei morţi. Alt Canon,
Irmos același :
Divan groaznic și înfricoşat mă aşteaptă pe mine cel ce am păcătuit, la care groaznic voi să mă judec Fecioară Preacurată, una ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Judecătorul cel veșnic, pe Acesta roagă-L ca să mă izbăvească atunci din munca cea cumplită. Preamărite pentru tine precum zice Proorocul, s-a grăit cetatea lui Dumnezeu, pe Dânsul ca pe Domnul măririi roagă-L pururea ceea ce ești una bună, ca să facă părtaşi măririi pe toţi, cei ce cu credinţă te măresc. Grăitorul de Dumnezeu odinioară, carte mai-nainte te-a văzut Preacurată, întru care Cuvântul cu degetul Tatălui S-a scris. Pentru aceea roagă-te să mă scrie în cartea vieţii, rupând zapisul cel rău al păcatelor mele. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule a Celui ce sânurile părinteşti nu le-ai lăsat şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-am preamărit, Unule Iubitorule de oameni. Om pe pământ arătându-Te, pe oameni cereşti i-ai săvârșit şi înălţându-Te Stăpâne pe lemn, împreună i-ai înălţat pe toţi, cei ce laudă patimile Tale. Pentru cei morţi mori Cela ce eşti Viaţa, pentru cei nedrepţi drepte Iisuse al meu patimă de ocară rabzi, lăudăm îndelung-Răbdătorule milostivirea Ta cea nemăsurată. Mucenicine :
Pornirile fiarelor, fierberile focului, tăierile mâinilor și ale picioarelor, strujirile mădularelor și toată altă muncă care pricinuiește dumnezeiască îndulcire, ați răbdat mucenicilor. De la marginile pământului pătimitorilor, către Hristos Dumnezeul a toate strigând aţi fost auziți, şi acum v-aţi înălţat pe piatra dumnezeieștii săvârşiri. A Născătoarei :
Rugăciune fă pentru noi, către Cel ce S-a întrupat dintru tine, de Dumnezeu Născătoare, ca să aflăm ajutor în vremea înconjurării, cei ce mărim patimile lui Hristos. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Deşertându-se Mirul dintru tine, Preacurată Fecioară, Ziditorul zidirii toate le-a umplut de bună mireasmă, cu dumnezeieştile cunoştinţe ale preamăritei voii Lui. Cu dumnezeiești străluciri de soare, Cela ce a răsărit din pântecele tău Preacurată, a luminat toate. Pentru aceea luminează-mă pe mine cel întunecat cu patimile. Umbrele legii şi dumnezeieştile grăiri ale proorocilor, cu taină te-au arătat pe tine Fecioară, că vei să naşti pe Dătătorul de lege. Pentru aceea îndreptează-mă pe mine, cel ce te laud Maică dumnezeiască. Pentru proorocii Tăi, Cuvântule, pentru dumnezeieștii şi cinstiţii mucenicii Tăi şi pentru cuvioşii şi drepţii Tăi, şi pentru ceea ce Te-a născut mântuiește pe poporul Tău, Iubitorule de oameni. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Doamne Dumnezeul meu de noapte mânecând mă rog Ție, dă-mi iertare greşalelor mele, şi către lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele rogu-mă. Răstignire ai primit spre surparea răutăţilor, Cuvântule al lui Dumnezeu şi fiere ai gustat, oprind vătămarea cea amară a mâncării celei dulci. mărire milostivirii Tale celei multe ! Ridicându-Te pe Cruce ai clintit tot pământul, cu dumnezeiasca Ta putere şi ai vindecat Stăpâne sfărâmările acestuia și inimile cele deznădăjduite le-ai întărit spre cunoştinţa Ta. Mucenicine :
Întins-a veliar pretutindenea cursele răutăţii, ci n-a prins pe mucenicii lui Hristos, că ei luând aripi de foc, au ajuns la lăcaşurile cele dumnezeiești. Prin neînduplecate plecări către Dumnezeu, îndumnezeindu-vă purtătorilor de chinuri, de muncile cele cu durere nicicum nu simţeaţi, ci ca și cum pătimea altcineva, aşa preaînţelepţilor înșivă v-ați aflat. A Născătoarei :
Cu ce ochi Fiul meu voi căuta spre Ochiul cel ce usucă toate adâncurile, carele s-a stins spânzurând Tu pe Cruce ? Curata Fecioară striga, cu tânguire pe sine tulburându-se. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Lovitu-m-a vicleanul veliar cu bube, și tot rănit făcându-mă mai mort m-a lăsat. Ci tu Stăpână cu doctoria ta vindecă-le, şi mă înviază. Ceea ce eşti tare îndreptare celor căzuţi Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale de Maică ridică-mă pe mine cel ce zac, mântuieşte-mă pe mine cel pierit, şi luminează mintea mea rogu-mă. Semnele naşterii tale adunarea proorocilor cu taină se învăţa, pentru că munte umbrit, munte netăiat, munte gras şi închegat, în multe feluri pe tine te-a arătat. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Cel ce înot în valul grijilor lumeşti, şi mă înec de păcatele cele împreună înotătoare, și la fiara cea stricătoare de suflet mă arunc, ca Iona, Hristoase, strig Ție, dintru adâncul cel purtător de moarte scoate-mă. Izbăvitor fiind numai Tu preţ ai dat mântuitorul Tău sânge, şi ne-ai răscumpărat pe noi cei robiţi Preabunule, și Părintelui Tău ne-ai adus, cu Crucea ucigând Hristoase pe muncitorul. Pentru neînfrânarea dedemult cumplită cădere am luat, iar Hristos înălţându-Se pe lemn şi întinzându-Și mâinile, pe mine cel căzut m-a ridicat, şi rănindu-Se de voie, toate rănile mele arătat le-a vindecat. Mucenicine :
Cu dormitarea înşelăciunii nicidecum dormitând, toată pornirea tiranilor o ați adormit mucenicilor, şi somn potrivit drepţilor adormind cu fericire, deşteptaţi rugători v-aţi făcut pentru toţi. Întăriți fiind pe piatra dumnezeieştilor voi ale lui Hristos, de meşteşugurile vrăjmaşului nestrămutaţi aţi rămas preamăriţilor mucenici, şi pe acela cu înţelepciune împiedicându-l, la cer cu cuviinţă ați călătorit. A Născătoarei :
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, născut-ai prunc tânăr, pe Cel ce fără de ani mai-nainte de veci cu Tatăl dimpreună este cunoscut, Carele a înnoit prin Cruce omenirea, cea prin sfatul începătorului răutăţii, învechită de păcate. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Iona aruncat fiind în fiara cea din mare, preamărit închipuia îngroparea şi învierea Celui născut din tine, Fecioară. Pentru aceea te rog Preacurată, răpește-mă de la fiara dezmierdărilor celor purtătoare de moarte. Cuprins fiind acum de dormitarea răutății, am căzut în somnul păcatului, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi zac pe patul deznădăjduirii. Ci cu neadormită rugăciunea ta, Preacurată Fecioară luminează-mă, ridică-mă și mă mântuieşte. Nu mă pricep şi mă cutremur când te iau în minte Doamne şezând pe scaunul măririi Tale, că sunt înconjurat de adâncul păcatelor, ci având noianul milostivirii miluiește-mă şi pe mine, pentru ceea ce Te-a născut. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cuptorul cel ce ardea cu foc dedemult, tinerii izvorâtori de rouă l-au arătat, pe unul Dumnezeu lăudându-L şi zicând : Cel preaînălţat Dumnezeul părinţilor şi preamărit. Pe Cruce pătimind Tu şi de voie murind și pe şarpele omorându-l strămoșul a aflat viața cea fără durere, Iisuse Hristoase, mult-Milostive. De blestemul legii ne-am izbăvit toţi, că Dătătorul de lege S-a înălţat pe Cruce. Binecuvântarea cea pururea curgătoare şi dar şi milă izvorând, şi pierderea stricăciunii. Mucenicine :
Cu porniri de voinţă mergând mucenicii către munci, închipuiau pe Cela ce a pătimit de voie de la Carele încununându-Se, dimpreună cu îngerii pururea dănțuiesc. La multe feluri de munci dându-vă trupul prealăudaţilor mucenici, întru vărsările sângiurilor, pe vrăjmaşii cei fără de trupuri i-aţi înecat, şi izvoare de vindecări izvorâți. A Născătoarei :
Cum nu voi plânge preadulce Fiule, văzându-Te pe Cruce, cum nu mă voi tângui de Tine, Cela ce pătimeşti fără dreptate, Preadreptule Judecătorule ? Maica, Fecioara striga. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Pe mine cel rănit cu gustarea lemnului m-ai vindecat, răni primind pe lemn Stăpâne, Cela ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea, pentru aceea cu rugăciunile celeia ce Te-a născut mântuieşte smeritul meu suflet. Acei trei tineri în mijlocul cuptorului, mai-nainte au închipuit naşterea Ta, că născând focul nu te-ai ars. Pentru aceea Preacurată arde patimile inimii mele cele materialnice. Din tine cea cu totul fără prihană, ieșind dumnezeiasca rouă, pe cei topiţi de zăduhul păcatului îi răcoreşte. Pentru aceea te rog, sufletul meu cel cu totul topit răcoreşte-l. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Sângele și apa ce au curs din coasta Ta, Mântuitorule, toată lumea o a înnoit și de nestricăciune o a umplut, şi jertfele cele urâte şi vărsările sângiurilor celor spurcate au încetat. Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cu cunună de spini Te-ai încununat Mântuitorule, oțet și fiere ai gustat și scuipat ai fost şi bătut, înălţatu-Te-ai pe Cruce, pironire primind, prin care mântuindu-mă strig Ție : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Mucenicina :
Din nedeşertatele vistierii ale adevărului, prealuminat îmbogăţindu-vă pătimitorilor, toată sărăcia idolească ați scuipat, și îmbogăţitori de săraci v-aţi arătat strigând : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Punerile de lege ale răucredincioșilor, defăimându-le mucenicilor, ca și tinerii în focul ce clocotea ați fost aruncaţi, întru carele roua lui Dumnezeu, ceea ce vă răcorea, ați aflat strigând : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Chivotul legii dedemult te-a închipuit pe tine, nu tablele legii înlăuntru purtând, ci pe Hristos Dătătorul de lege, Curată, pe Carele poporul cel fărădelege L-a pironit pe Cruce, pe Cela ce ne mântuieşte pe noi, care cântăm : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cel mai mare din prooroci, cu dumnezeiasca ameninţare, ușă mai-nainte te-a văzut Preacurată, prin care a întrat şi a ieşit Dumnezeu, lăsându-te pe tine pecetluită, şi uşile cerului a le deschide, celor ce strigă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Fiu Sfânt mai presus de pricină ai născut Preacurată, pe Cel ce dăruieşte sfinţenie celor ce-L sfinţesc pe Dânsul. Pentru aceea umple de sfinţenie cugetul şi sufletul meu, carele cântă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Lanţurile răutăţilor mele, rupe-le acum cu dumnezeiasca suliţă a Fiului tău, Celui ce a rupt legăturile iadului şi cu podoabele nepătimirii luminează-mă de Dumnezeu cu daruri dăruită, ca să strig : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Soborul dumnezeieştilor prooroci, adunarea apostolilor şi ceata mucenicilor, pe Tine, Hristoase, Te roagă, cu solirile Maicii Tale, să izbăveşti de toată nevoia, pe cei ce cu credinţă strigă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, ceea ce ai născut, și după naştere iarăşi ai rămas Fecioară, nu lucru al firii, ci al pogorârii lui Dumnezeu este. Pentru aceea pe tine ca pe una ce te-ai învrednicit dumnezeieștilor minuni, pururea te mărim. Tăria vrăjmaşului de tot a lipsit, tare strigând Tu pe lemn Atotputernice către Părintele Tău cel fără de început şi pe oile Tale cele risipite Stăpâne Hristoase, la cunoştinţa Ta chemându-le. Ca un Miel de voie Te-ai spânzurat pe Cruce, Stăpâne, răpind de la lup oile Tale cele cuvântătoare Mântuitorule şi închizându-le în staulul poruncilor Tale, pe acestea ce Te laudă pe Tine. Mucenicine :
Următori ai patimilor Tale arătându-se preamăriţii purtătorii de chinuri, multe și felurite chipuri de munci au răbdat, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta au câştigat cununile măririi şi împărăţiei Tale, Hristoase s-au învrednicit. Vrednica de laudă prăznuirea cinstiţilor purtători de chinuri, ca soarele strălucește raze de daruri, luminând pe credincioşi. Pentru aceasta cei ce săvârşim aceasta, pururea ne izbăvim de întunericul cumplitelor greşale. A Născătoarei :
Fiul tău Preacurată, pe Cruce a strălucit lumină gândită, şi pe căpeteniile întunericului le-a vădit, şi le-a ruşinat, Fecioară cu totul fără prihană şi lumina soarelui o a întunecat şi plinirea credincioşilor o au luminat. Alt Canon,
Irmos : Ceea ce ai purtat în...
Întru lenevire am cheltuit viața mea, și către sfârşit fără de roadă am ajuns ticălosul, ci tu Maică neispitită de bărbat, dă-mi pocăinţă şi iertare greşalelor, cu rugăciunile tale cele către Stăpânul, rogu-mă ţie. Cetele cinstitelor puteri celor de sus, sfinţiţilor tăinuitori prooroci, măriţilor mucenici, dumnezeieştilor apostoli, cu Născătoarea de Dumnezeu stând lângă Dumnezeu rugaţi-vă neîncetat, ca să ne izbăvim de toată vătămarea. Din toate părţile acum spre cele mai rele mă întind, că pe suflet defăimându-l, trupului m-am făcut rob, vai mie ce voi face ? Cum voi fugi de munci ? Cum voi dobândi mântuire ? Fecioară Născătoare de Dumnezeu, fii mie ajutătoare, şi mă mântuieşte. Singură ai născut de Dumnezeu fericită, pe Fiul cel fericit, Cel ce arată fericiţi pe toţi, cei ce te măresc pe tine Fecioară. Pentru aceasta mă rog ţie, învredniceşte-mă părţii celor fericiţi. LA STIHOAVNA LAUDELOR
StiLirile Crucii. Glas 7. Podobie : De acum nu vom mai fi... Cela ce eşti Stăpân, Iubitorule de oameni, Dătătorule de viață, prin Crucea Ta ai răscumpărat lumea, Doamne mărire Ție. Răstignindu-Te Tu pentru lume de voie, soarele s-a întunecat, Milostive, Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Luminători s-au arătat ai lumii, prealăudaţii mucenici strigând lui Hristos, Doamne mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Născătoarea de Dumnezeu, dacă Te-a văzut pironit pe lemn, de voie plângând, lăuda stăpânirea Ta. MIERCURI LA LITURGHIE
Frumos era şi bun la mâncare rodul ce m-a omorât. Hristos este pomul vieţii din carele mâncând nu mor, ci strig cu tâlharul : Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta. Întinsu-Ți-ai pe Cruce palmele pentru multa bunătate, îndreptând Îndurate alunecarea mâinii lui Adam celei întinse către pomul cunoştinţei, pentru aceea Te mărim Făcătorule de bine, Doamne. La locul Căpăţânii, Te-a răstignit poporul evreilor, pe Tine, Împărate Hristoase, Carele ai sfărâmat capul cel pierzător al vicleanului vrăjmaş, şi ai izvorât nouă din coasta cea sfântă a Ta râuri de iertăciune. Mucenicina :
Urmând dumnezeieştilor şi mântuitoarelor patimi ale lui Hristos, prealăudaţilor mucenici aţi răbdat multe feluri de munci, și către nemurire dimpreună v-aţi mutat, pentru aceea vă fericiţi. Mărire...
Luminii celei cu trei străluciri a Treimii mă închin, Care în trei Feţe se înţelege şi după fiinţă un Dumnezeu pe câte trele le cunosc. Că o Fire și o Începătorie este, a Tatălui, a Fiului şi a Duhului, Care ţine pe toate. Și acum... A Născătoarei :
Văzând răstignit pe Cel ce S-a născut dintru tine Marie, te-ai tulburat cu inima strigând : Cum pătimeşti acestea de voie Fiule îndelung-Răbdătorule ? Vrând ca să izbăveşti omenirea din stricăciune.
La Doamne strigat-am... Stihiri Apostoleşti. Glas 7.
Podobie : De acum nu vom mai fi opriţi... Vestirea Sfinţilor Apostoli la marginile lumii a trecut, Doamne mărire Ție. Bună mireasmă arătându-vă preacinstiţilor, a lui Dumnezeu Cuvântului miresmați-mă și pe mine, cu mireasma Duhului. Viaţă cerească câştigând, învăţaţi-mă şi pe mine să cuget cele cereşti, şi să grăiesc dumnezeieştile voi ale lui Dumnezeu. Alte Stihiri ale Sfântului Nicolae. Asemenea.
Precum mai-nainte ai izbăvit Părinte pe voievozii cei ce erau să se omoare, aşijderea și pe noi acum cu rugăciunile tale mântuieşte-ne. Pe toţi cei ce cu credinţă și cu dragoste te cheamă, şi te cinstesc pe tine preacinstite Ierarhe, izbăveşte-i de necazuri. De foamete, de cutremur şi de scârbe și de nevoi slobozește pe robii tăi, Ierarhe înţelepte Nicolae. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Fecioară după naştere te cunoaştem, că tu fără ispită de bărbat ai născut pe Mântuitorul, Căruia te roagă să mântuiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihiri Apostoleşti. Glas 7. Măriţilor Apostoli, stăpânii Bisericii, propovăduitorii adevărului, cei ce sunteţi făclii luminoase, voi cu focul Duhului toată înşelăciunea aţi ars, şi neamul omenesc l-aţi luminat. Pentru aceasta vă rugăm, rugaţi pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, ca să împace lumea, şi să mântuiască sufletele noastre. Apostoli ai lui Hristos, lucrători ai Mântuitorului, care ați purtat Crucea ca un plug pe umeri, şi pământul cel înţelenit de înşelăciunea idolilor l-aţi curățit, și cuvântul credinţei l-aţi semănat, după vrednicie vă cinstiţi, Sfinţilor Apostoli ai lui Hristos. Mucenicina :
Prealăudaţilor mucenici oile cele duhovniceşti, întregile arderi cele cuvântătoare, jertfa cea primită plăcută lui Dumnezeu, pe voi nu v-a ascuns pământul, ci cerul v-a primit, cu îngerii v-aţi făcut părtaşi. Cu care dimpreună rugaţi pe Mântuitorul și Dumnezeul nostru, rugămu-vă pe voi, ca să împace lumea, şi să mântuiască sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Izbăveşte-ne Născătoare de Dumnezeu de păcatele ce ne-au cuprins pe noi, că altă nădejde credincioşii nu avem fără numai pe tine, şi pe Dumnezeu cel născut din tine. JOI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După 1-a Catismă, Sedelne Apostoleşti. Glas 7. Lucrătorii țarinei Tale ai arătat pe Apostolii Tăi, Doamne, care au tăiat pe idoli. Pentru aceea propovăduindu-Te pe Tine, Mântuitorule, între neamuri, cu bunăcredinţă Te-au mărit. Prealăudaţi ucenici ai Domnului, cei ce ați luminat ca nişte luminători toată lumea cea de sub soare, pe mine cel ce sunt întru întunericul patimilor, şi al greşalelor, rugaţi-vă, ca să mă luminez. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Rodul pântecelui tău Preacurată este plinirea legii, și a proorocilor. Drept aceea Născătoare de Dumnezeu, întru cunoştinţă mărindu-te, cu credinţă te mărim. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Luminători fiind voi ai lumii, Apostolii Domnului, strălucind pururea credincioşilor cuvântul, aţi gonit negura cea mult întunecoasă a înşelăciunii. Pentru aceea aţi şi luminat pe neamuri cu Botezul, ca cei ce sunteţi propovăduitori pururea cinstiți ai Treimii. Proorocii mai-nainte au propovăduit, Apostolii au învăţat, mucenicii au mărturisit, şi noi am crezut : Că Tu ești, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cer nou arătat pe pământ te-au propovăduit înşişi văzătorii Darului, Fecioară, că ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeul cel ceresc, Carele pe firea omenească o a făcut cerească. După a 3-a Catismă. Sedelne.
Pe pământ mărirea pământească nu o ați iubit măriţilor, ci oamenilor aţi propovăduit pe cerescul Dumnezeu, şi Acestuia pe toţi i-aţi adus. Mucenicina :
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Rodul pântecelui tău, dumnezeiască Mireasă, oamenilor s-a arătat pricinuitor de mântuire. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, cu cugetul, şi cu limba mărindu-te, credincioşii te mărim. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Sfinților Apostoli.
Cântarea 1-a, Glas 7. Irmosul : Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor cea mai-nainte lesne vărsătoare, pentru aceasta neudat pedestru trecând Israil, cântă Ție cântare de biruință. Prin plecările cele către Dumnezeu închipuindu-vă lui Dumnezeu, pe dumnezeii celor fără de Dumnezeu i-ați sfărâmat, şi la dragostea cea dumnezeiască pe toţi cei ce au crezut în Dumnezeu, i-aţi înălţat preacinstiţilor. Ca cei ce sunteţi sarea a tot pământul, grăitori de Dumnezeu, Apostoli ai Domnului, conteniţi toată putrezirea inimii mele și cumplit împuţită fiind, tămăduiţi-o. Când va vrea Preadreptul Judecător al tuturor, la a doua venire să şadă, dimpreună cu voi dumnezeieştilor Apostoli, atunci de toată osândirea izbăviţi-ne pe noi. A Născătoarei :
Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, dimpreună cu îngerii cei fără de trupuri, şi cu proorocii, și cu mucenicii, și cu Apostolii, roagă-te Fecioară, ca să luăm iertare de greşale, şi bogată milă. Alt Canon, al Sfântului Ierarh Nicolae.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Irmosul : Lui Dumnezeu celui ce...
Mărită petrecere având pe pământ Nicolae, măririi celei de acolo fă părtaşi, pe cei ce te măresc pe tine. Înotând în noianul vieţii celei stricăcioase, de valurile ispitelor lumeşti suntem înconjuraţi, din care mântuieşte-ne, Preafericite. Tinde-mi mână pururea de ajutor Părinte Nicolae, izbăvindu-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi. A Născătoarei :
Cela ce a făcut pe slujitorii cei fără de materie, Născătoare de Dumnezeu, dintru tine S-a născut, pentru negrăita milă, și S-a văzut de oameni. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Doamne Mântuitorule, și cu Duhul cel atotlucrător şi dumnezeiesc toată puterea lor, pe piatra cea neclintită, a mărturisirii Tale mă întăreşte. Săgeţi ascuţite ale lui Hristos celui puternic arătându-vă, de săgeţile celui viclean, înţelepţilor ucenici, izbăviţi-mă, şi inima mea cea cumplit rănită cu sabia păcatului, vindecaţi-o. Ca nişte ceruri povestiţi mărirea lui Dumnezeu, precum zice Proorocul, dumnezeieştilor ucenici, arătând dumnezeiasca Lui întrupare şi patimile luminat, prin care toţi ne-am izbăvit din patimi şi din moarte, și din stricăciune. Pe mine cel cumplit amăgit şi golit de dumnezeiescul veșmânt, dumnezeieştilor ucenici, sârguiţi-vă a mă lumina cu podoabele luminii, cei ce toate meşteşugurile vrăjmaşului prin credinţă le-aţi dezgolit, şi pe acela întru ruşine l-aţi îmbrăcat. A Născătoarei :
Cela ce cu cuvântul ai înfiinţat puterile cereşti, şi ai dăruit Dar proorocilor şi ucenicilor, şi tuturor mucenicilor, pentru rugăciunile lor, şi ale Preacuratei Maicii Tale, Dumnezeule mântuiește-ne pe toţi, şi ne miluiește ca un milostiv. Alt Canon,
Irmos : Cela ce ai întărit cerurile...
Pentru lume aducând rugăciuni, de toată nevoia şi scârbele cele nenumărate mântuiește-ne pe noi Sfinte Nicolae. Precum ai izbăvit pe cei legaţi de închisoarea cea nescăpată, rupe și legăturile răutăţilor mele, şi cu rugăciunile tale împacă-mă cu Dumnezeu, Sfinte Nicolae. În noapte şi în zi folositor pe tine te chemăm, du lui Dumnezeu rugăciunile noastre, şi ne păzeşte pe noi pururea Sfinte Nicolae. A Născătoarei :
Cleşte, care ai primit pe dumnezeiescul Cărbune în dumnezeiescul tău pântece, nearzându-te nicicum, arde Preacurată păcatele noastre. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Auzit-am taina iconomiei Tale, Hristoase Dumnezeule, a Celui ce sânurile părinteşti nu le-ai lăsat, şi pe pământ Te-ai pogorât, și Te-am preamărit, Unule, Iubitorule de oameni. Fiul cel ce este dimpreună cu Tatăl de un scaun, întrupându-Se pe pământ ca un om, v-a ales pe voi ucenici, ca să vestiţi Dumnezeirea Lui la toate neamurile. Împreună cu făptuitorii tuturor patimilor, din vătămarea minții căzând eu ticălosul, inima mi-am rănit. Deci mă rog, vindecaţi-mă Apostoli, cei ce sunteţi doctori celor bolnavi. De patimi, de primejdii cumplite, și de scârbe, şi de toată înconjurarea, şi de munca cea cu durere izbăviţi-ne pe noi, măriţilor Apostoli. A Născătoarei :
Maica cea aleasă a lui Dumnezeu, cu Sfinţii Apostoli şi cu mucenicii, şi cu proorocii, roagă-te ca să mă izbăvesc de primejdii şi de necazuri, şi de păcate. Alt Canon,
Irmos : Bunătatea cea nespusă...
Cu înţelepciunea ta ai negrit mintea lui Arie cea întunecată cu eresul, şi pe cei rătăciți de dânsul, i-ai mântuit Nicolae. Vindecă greşalele mele cele multe, și inima îmi luminează, cu rugăciunile tale cele bineprimite, de Dumnezeu fericite Părinte. Omorându-ţi zburdările patimilor, pe mine cel omorât de acelea, cu rugăciunile tale, Preafericite, înviază-mă şi mă înnoieşte. A Născătoarei :
Născut-ai cu trup pe Cel fără de ani, pe Carele roagă-L, de patimile cele de mulţi ani să ne izbăvească pe noi, cei ce te lăudăm pe tine, cea cu totul fără prihană. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Doamne Dumnezeul meu, de noapte mânecând mă rog Ție, dă-mi iertare greşalelor mele, şi către lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă. Doamne Dumnezeul meu, Cela ce ai dăruit dedemult pace Apostolilor Tăi, pentru rugăciunile lor pace dăruieşte tuturor, şi iertare de păcate. Doamne Dumnezeul meu, Cela ce pe tâlharul, şi pe desfrânata, cei ce au păcătuit, pentru prea multa bunătate i-ai mântuit, miluieşte-mă şi pe mine şi mă mântuieşte, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi Apostoli. A Născătoarei :
Doamne Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai născut din Fecioara cea neispitită de bărbat, pentru rugăciunile ei și ale Apostolilor Tăi, dăruieşte-mi curăţire de păcate și mă izbăveşte de munca ce va să fie. Alt Canon,
Irmos : Mânecă duhul meu...
Sfaturile oamenilor celor fără de rânduială, Părinte, cele pornite asupra noastră, cu rugăciunile tale fă-le nelucrătoare Nicolae. Legăturile răutăţilor noastre rupe-le cu rugăciunile tale, cela ce ai legat răutatea balaurului celui stricător de suflet, preasfinte Nicolae. Noi cei ce de voie pururea ne alunecăm, şi cu mulţime de rele suntem ținuți, Părinte, folositor pe tine preafierbinte Nicolae te-am agonisit. A Născătoarei :
Marie Doamnă a toată zidirea, de vrăjmaşul cel ce caută fără de ruşine să stăpânească smerită inima mea, Născătoare de Dumnezeu izbăveşte-mă. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Cel ce înot în valul grijilor lumeşti, și mă înec de păcatele cele împreună înotătoare, și la fiara cea stricătoare de suflet mă arunc, ca Iona Hristoase strig Ție, dintru adâncul cel purtător de moarte scoate-mă. Ai însăşi înţelepciunii dumnezeiești ucenici făcându-vă, înţelepciunea elinilor o aţi nebunit, și pe aflătorul răutăţii l-aţi pierdut, şi pe cei ce rătăceau întru necunoştinţă, cu lumina bunei credinţe preaînţelepţilor i-ați luminat. Cela ce dedemult ai curăţit prin lacrimi greşala lui Petru, pentru rugăciunile lui curăţeşte greşalele sufletului meu cele nenumărate, pentru multa Ta milostivire, şi covârşitoarea bunătate, Hristoase. Cela ce Te-ai milostivit spre ninivitenii cei ce s-au pocăit dedemult, şi pe mine cu a ta obișnuită bunătate pentru Apostolii Tăi, miluieşte-mă Izbăvitorule, şi nu pentru mulţimea păcatelor, să mă supun sub mulţime de munci. A Născătoarei :
Ceea ce ai născut Lumina, luminează sufletul meu cel întunecat cu patimile, şi te roagă cu Apostolii, cu proorocii, şi cu mucenicii, de tot păcatul, de toată vătămarea, de toată răutatea vrăjmaşului să mă izbăvesc. Alt Canon,
Irmos : Iona din pântecele iadului...
Stricat-ai nedreapta hotărâre a morţii, și ai mântuit cu milostivirea ta, Părinte, pe cei ce erau să moară, ca un apărător fierbinte, al celor ce te cheamă pe tine. Bolile sufletelor noastre conteneşte-le, şi gurile ce se deschid în deşert asupra celor ce te iubesc pe tine, preasfinţite Păstorule, astupă-le. Păşunea cea înveninată a relei credinţe a lui Arie cu doctoria cuvintelor tale o ai oprit sfinţite tăinuitorule, făcându-te tu întărirea dreptcredincioşilor. A Născătoarei :
Cea cu totul fără prihană, tămăduieşte ticălosul meu suflet, carele boleşte fără de vindecare prin amăgirile vieţii, și prin înconjurările a multor păcate. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cuptorul cel ce ardea cu foc dedemult tinerii izvorâtor de rouă l-au arătat, pe Unul Dumnezeu lăudându-L și zicând : Cel preaînălţat Dumnezeul părinţilor, şi preamărit. Cuptorul nedumnezeirii celei amare dedemult cu roua dumnezeieștii propovăduiri l-aţi stins măriţilor, strigând : Cel preaînălţat Domnul părinţilor, și al nostru Dumnezeu, bine ești cuvântat. Hristoase, de păcatul cel cumplit, şi de munca iadului, şi de durerea cea din gheenă răpeşte-mă, și mă mântuieşte, Cuvântule, rogu-mă, pentru rugăciunile Apostolilor Tăi. Cei ce cu năvodul cuvântului dintru adâncul necunoștinței ați vânat pe oameni, pe mine cel cufundat întru greşale fără de măsură și viscolit, ucenicii lui Hristos, mântuiți-mă. A Născătoarei :
Cu mucenicii, cu îngerii şi cu Apostolii roagă pe Fiul tău și Domnul, ceea ce ești cu totul fără prihană, să mântuiască pe robii tăi de ispite, de primejdii și de scârbe. Alt Canon,
Irmos : Cuptorul cel ce ardea...
Podoabă a Bisericilor făcându-te, Înțelepte, de toată grozăvia patimilor celor necinstite izbăveşte-mă, pe Făcătorul de bine a toată lumea rugându-L pururea Ierarhe. Cu ploile rugăciunilor tale, înţelepte Nicolae, adapă inimile noastre ale tuturor, ca să aducem roduri vrednice de pocăinţă, Ierarhe Nicolae. Luminează cugetele noastre, a celor ce cu credinţa mânecăm şi mărim pe Dumnezeu, şi pe tine Ierarhul Acestuia, te lăudăm Nicolae. A Născătoarei :
Toată limba cu credinţă te măreşte Preacurată, pe tine ceea ce ești mărirea și lauda neamului nostru, şi povăţuitoarea celor rătăciţi, de Dumnezeu Născătoare prealăudată. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu cunoscut L-a, făcut lui Moise celui zăbavnic la limbă și gângav, și pe cei trei tineri râvna lui Dumnezeu cântăreți nebiruiţi de foc i-a arătat. Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Ca nişte cărbuni aprinşi cu focul cel gândit ucenicii lui Hristos ca pe nişte trestii au ars toată înşelăciunea idolilor, și au luminat sufletele credincioşilor celor ce strigă : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Sufletul meu cel stins cu păcatul, inima mea cea întunecată cu patimile cele necinstite, acum o luminaţi dumnezeieștilor Apostoli ai lui Hristos, cei ce sunteţi părtaşi ai luminii celei deapururea veșnică, ca să strig : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Sufletul meu cel rănit cu veninatele mușcări ale trufaşului, Cela ce ai primit cu trupul rănile, vindecă-l pentru rugăciunile sfinților Tăi ucenici și mă mântuieşte ca să cânt : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Născând Focul fără de ardere, te-ai păzit Fecioară neispitită de nuntă, pentru aceea dimpreună cu cetele celor fără de trupuri şi cu Apostolii roagă pe Cela ce L-ai născut, ca să mântuiască pe cei ce cântă cu credinţă : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Alt Canon,
Irmos : În cuptor tinerii...
Trupul tău, Sfinte Nicolae, cel ce miresmează cu buna mireasmă, aflându-se în Mira, mir izvorăşte celor ce aleargă la dânsul şi conteneşte bolile oamenilor. Făcătorul lumii şi Domnul te-a arătat lumii apărător pentru aceea celor ce te cheamă pe tine întru nevoi te afli prea-gata izbăvitor. Nu este cineva carele să te cheme pe tine întru necazuri, şi să nu afle degrab mângâiere. Pentru aceea te rugăm, Preafericite, toată durerea noastră uşurează-o. A Născătoarei :
Toată limba te laudă şi te măreşte, Fecioară, că pe Dumnezeu cel prealăudat L-ai născut dumnezeiască Mireasă, pe Carele roagă-L neîncetat, să mântuiască sufletele noastre. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece, și Cuvântului celui întrutot meşter trup i-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, lăcaşul Celui nesuferit, încăperea Celui nemărginit a Făcătorului tău, pe tine te mărim. Toată puterea stăpânitorului lumii s-a ridicat, pentru că preafericiţii şi dumnezeieștii Apostoli, fiind într-armaţi cu puterea Atotţiitorului i-au surpat taberele lui, și din răutatea acestuia toate marginile le-au mântuit. Ca nişte râuri ale Darului celui izvorâtor al Duhului, cu apele dumnezeieştilor dogme revărsându-vă, toată zidirea o aţi adăpat Apostolilor, şi pe aceasta cu mare înţelepţie o ați făcut aducătoare de roadă, pentru aceasta pururea vă fericiţi. Împreună cu cinstiţii Apostoli, să lăudăm pe sfinţiţii purtători de chinuri, şi să strigăm : Stăpâne Doamne, pentru rugăciunile lor şi ale cinstiţilor Apostoli împacă lumea, şi ne izbăveşte de tot felul de primejdii. Pământul se sfinţeşte cu dumnezeieştile moaşte ale preamăriţilor Apostoli, prin Duhul lui Dumnezeu, iar Biserica cea de sus a celor întâi născuţi, neîncetat se luminează cu duhurile acestora, pentru care Mântuitorule miluiește pe toţi. A Născătoarei :
Preacurată, făclie prealuminoasă, care strălucești lumina dumnezeieştilor daruri, pe tine avându-te cetele mucenicilor și ale Apostolilor în mijlocul lor, duhovniceşte se luminează și pe toţi cei ce te măresc pe tine, îi luminează. Alt Canon,
Irmos : Pe Maica cea mai presus...
Urmând obiceiurilor Sfinţilor Apostoli, ai moştenit și stăpânirea acelora ca un Ierarh cinstit, vrednicule de minune Nicolae. Pe tine ca pe un râvnitor dumnezeiesc, și întru toate ajutător celor ce te cheamă cu căldură, în toată lumea preafericite, Făcătorul, vestit te-a arătat. Cu inimă umilită strigăm ţie Părinte, fii mângâierea noastră întru scârbe, risipind necazurile pururea din sufletele noastre Nicolae. Tăierea morţii ca o secure lângă copaci zace ţie o suflete. Deci nu te lenevi, ci roduri de pocăinţă lui Dumnezeu sârguieşte-te a arăta. A Născătoarei :
Porţi pe sfintele tale mâini, pe Cela ce poartă toate câte sunt, pe Carele roagă-L, Curată, de răutatea celui străin neprinşi să ne mântuim noi. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri Apostoleşti. Glas 7. Apostoli ai lui Hristos, lucrători ai Mântuitorului, care aţi purtat Crucea ca un plug pe umeri, şi pământul cel înţelenit de înşelăciunea idolilor l-ați curățit și cuvântul credinţei l-aţi semănat, după vrednicie vă cinstiţi, Sfinţilor Apostoli ai lui Hristos. Măriţilor Apostoli, stăpânii Bisericii, propovăduitorii adevărului, cei ce sunteţi făclii luminoase, voi cu focul Duhului toată înşelăciunea ați ars, și neamul omenesc l-aţi luminat. Pentru aceasta vă rugăm, rugaţi pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, ca să împace lumea, și să mântuiască sufletele noastre. Mucenicina :
Una suflând, şi spre un lucru uitându-se răbdătorii de chinuri mucenici, o cale a vieţii aflând, moartea cea pentru Hristos, râvnind unul altuia sfârşitul. O minune ! Ca pe nişte vistierii muncile mai-nainte răpindu-le, unul către altul grăia că deșii nu vom muri acum, dar tot vom să murim, şi facerii cu cele îndatorate vom să slujim, să facem nevoia voie, lucrul cel de obşte ca ale fiecăruia deosebit să-l socotim cu moartea viață să cumpărăm. Pentru rugăciunile lor Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Astăzi priveghează Iuda...
Făcutu-m-am lăcaş dezmierdărilor, vai mie celui cu totul ticălos, şi mă văd că sunt de râsul vrăjmaşilor mei pururea. Pentru aceasta cad la tine Sfântă Fecioară, vezi scârba mea şi-mi dă ajutor, şi prin lacrimi curăţeşte-mă şi mă izbăvește rogu-mă şi să se ruşineze, Curată, cei ce se bucură de pierzarea mea. JOI LA LITURGHIE
Frumos era și bun la mâncare rodul cel ce m-a omorât. Hristos este pomul vieţii din care mâncând nu mor, ci strig cu tâlharul : Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta. Dintru adâncul necredinţei păgâneşti turme de neamuri aţi vânat înţelepţilor, la credinţa cea împodobită de Dumnezeu şi la masa cea gândită dar de mult preţ pe toţi i-aţi adus, măriţilor Apostoli. Întunecarea cumplitei rătăciri cu lumina propovăduirii o aţi gonit Apostoli ai Domnului şi inimile celor binecredincioşi arătat aţi luminat. Pentru aceea pe voi cu cântări dumnezeiești vă fericim. Mucenicina :
Tăindu-vă bucăţi cu sabia, dumnezeieştilor pătimitori, netăiaţi aţi petrecut de la dragostea Izbăvitorului; către Carele alergând, acum întru bucurie locuiţi toate cele cereşti, strălucindu-vă cu mărire. Mărire...
Preaînrăutăţitul şi stricătorul neamului omenesc pe mine mă ţine, ci pentru rugăciunile propovăduitorilor Tăi preaputernică Treime răpeşte-mă din gâtlejul lui, ca să măresc mila Ta cea fără de măsură. Și acum... A Născătoarei :
Fecioară Curată, pe Fiul cel de un scaun cu Tatăl, Carele a purtat trup muritor, din curatele tale sângiuri L-ai născut, ca să facă nemuritoare fiinţa omenească. Pentru aceea după datorie toți te fericim.
Ca să faci pe om Dumnezeu, om Te-ai făcut Preabunule și Te-ai răstignit, mărire puterii Tale. Cuvântule, când Te-a osândit pe Cruce adunarea iudeilor, pământul s-a cutremurat, şi lumina soarelui s-a ascuns. Răstignindu-Te Tu, Milostive, soarele s-a întunecat, și zidirea împreună s-a clintit, strigând : Mărire Ție. Alte Stihiri ale Prea sfintei Născătoare de Dumnezeu.
Podobie : Astăzi priveghează Iuda...
Ceea ce ești cu totul fără prihană, pleacă urechea ta cea iubitoare de bine mie celui ce mă rog şi să nu mă lepezi de la faţa ta, nici să mă depărtezi de la ajutorul tău, că vicleanul se sârguieşte cu vicleşug să mă piardă, la patimi dobitoceşti îmi porneşte inima mea : Ci tu păzește-mă cu totul neîmpărtăşit de a lui vătămare. Nicidecum folos din materia, pentru care te sârguieşti o suflete al meu, pentru care te topeşti pe sineţi în deşert cu grijile vieţii, nu va fi. Deci toată grija aruncă-o spre Domnul, Cela ce va să te judece şi cu lacrimi strigă : Stăpâne Iubitorule de oameni, mântuiește-mă cu solirile celeia ce Te-a născut. Nume de evlavie Fecioară punându-mi eu pe dinafară, înlăuntru sunt batjocură a curviei şi râs al trufiei mă văd, pentru că de două fiare potrivnice una alteia sunt cuprins, din neluarea aminte a mea. Drept aceea izbăveşte-mă, că tu ești bucuria sufletului meu şi nădejdea. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Graiuri de bucurie făcătoare mai-nainte întru naşterea Ta am auzit Fiule, prin care aşteptam ca să se umple de bucurie și să se veselească sufletele cele năcăjite, ci acestea s-au schimbat întru întristare pentru răstignirea Ta, lucrurile arătat mă întristează şi mă topesc şi a muri voiesc, că întristarea a umplut inima mea. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii De acum nu vom mai fi opriţi de la pomul vieţii, având Crucea Ta nădejde, Doamne mărire Ție. Pe lemn spânzurându-Te Nemuritorule, ai sfărâmat cursele diavolului, Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a cărora propovăduire este Treimea cea de o Fiinţă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Astăzi priveghează Iuda...
Mă rănesc cu sabia întristării văzându-Te pe Cruce, pe Tine, Cela ce ai întărit pământul pe ape şi ai întins cerul ca o piele, că Te văd pe Tine gol junghiat şi spânzurat, şi a muri eu mai-nainte voiesc preaiubite. Înfricoşează-te pământule şi te clăteşte, grăia cea Preacurată, lăcrimând. VINERI DIMINEAȚA, LA UTRENIE După 1-a Catismă Sedealna Crucii. Glas 7. Cela ce ai răbdat pentru mine pironirea cea pe Cruce, primeşte lauda mea cea cu priveghere Hristoase Dumnezeule, și mă mântuieşte. Cela ce stăpâneşti puterile cele fără de trupuri, şi ştii lenevirea sufletului meu, cu Crucea Ta mântuieşte-mă Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare pururea Fecioară, văzând pe Fiul tău spânzurat pe Cruce, ca o Maică plângând ai mărit înfricoşata Lui pogorâre, Stăpână ceea ce ești neispitită de nuntă. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Decât focul mai luminat şi decât văpaia mai lucrător, ai arătat lemnul Crucii Tale, Hristoase, arzând păcatele oamenilor şi luminând inimile, celor ce laudă răstignirea Ta cea de voie, Hristoase Dumnezeule, mărire Ție. Cela ce ai primit pentru noi răstignire de voie, sfărâmă pe vrăjmaşii cei ce nu te ştiu pe Tine, Dumnezeu adevărat, și ne mântuieşte pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Când Te-ai pironit de voie şi Te-ai înălţat pe Crucea Ta, Născătoarea de Dumnezeu stând de faţă grăia : Doamne, Doamne, nici unei femei nu s-a întâmplat a avea durerea mea, însă eu din minuni, Dumnezeu Te ştiu pe Tine. Pentru aceea scoală-Te a treia zi, precum ai zis, ca bucurându-mă să strig Ție : Atotputernice Doamne, mărire Ție. După a 3-a. Catismă, Sedelne.
Cela ce ai vindecat osândirea lui Adam cu lemnul Crucii, vindecă zdrobirile inimilor noastre şi ne mântuieşte pe noi. Mucenicina :
Sfinţilor, rugaţi-vă ca să ni se dea nouă iertare de greşalele noastre, şi să ne izbăvim de răutăţile ce ne aşteaptă, şi de moartea cea amară rugămu-ne. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Zămislit-ai fără de sămânţă în pântecele tău Fecioară Născătoare de Dumnezeu pe Cela ce L-ai văzut spânzurat pe Cruce. Deci roagă-L neîncetat pentru sufletele noastre. Psalmul 50. CANOANELE Canonul Crucii Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Glas 7. Irmosul : Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt, de a scos pe Israil şi a scuturat pe faraon în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-i cântăm că S-a preamărit. Hristos înălţându-Se pe Cruce, a tras către sineşi pe toţi credincioşii, şi a surpat pe vrăjmaşul cel ce a surpat pe toţi. Curgere de viață mi-ai izvorât mie Iisuse din coasta Ta cea purtătoare de viață, şi omorându-Te, ai omorât pe vrăjmaşul, Stăpâne. Mucenicine :
Purtătorilor de chinuri, întinsă rugăciune aduceţi pentru noi lui Hristos, ca toți să ne izbăvim de înfricoşata judecată. Pe vrăjmaşul cel ce se trufea, smerindu-vă voi pentru Hristos, l-aţi surpat înţelepţilor mucenici, cu dumnezeiescul Dar. A Născătoarei :
Pe Cela ce a răsărit dintru tine, pentru covârşirea milostivirii, Stăpână văzându-L pe Cruce, Te-ai tânguit mărindu-L pe Dânsul. Alt Canon, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Cântarea 1-a, Irmosul : Celui ce a sfărâmat... Ca o veselie a cântărilor, ca o cântare, ce veseleşte pe Dumnezeu, ca o cinste pentru mulțumire, îţi aducem ție Curată aceasta adică, bucură-te, că din scârbă ne-ai dăruit nouă bucurie. Darul milei tale și puterea acoperemântului tău, Fecioară prealaudată, nu le vom tăcea, ci propovăduim acum, că ne-ai mântuit pe noi din cumplite primejdii. Din multe feluri de ispite și de primejdii izbăvindu-ne cu rugăciunile tale cele de Maică, Prealăudată, cu o împreunare şi cu căldură, cu glasuri de mulțumire lăudându-te, cântăm ție, cântare de biruinţă. Cu bunătăţile ca cu nişte ciucuri de aur fiind aurită, Preacurată, şi cu darurile Duhului, ca o Mireasă a Tatălui, fiind înfrumuseţată cu adevărat, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Întăritu-s-a prin credinţă Biserica lui Hristos, pentru că neîncetat cu laude striga cântând : Sfânt eşti Doamne, şi pe Tine Te laudă duhul meu. Cela ce eşti după fiinţă fără de patimă, cum rabzi patimă ? Cela ce-mi sufli mie viață, cum mori pe lemn ? Mare este mila Ta, şi îndelungă răbdarea Ta. Pe Cruce în mijlocul tâlharilor Cuvântule fără dreptate Te-ai înălţat, şi ai îndreptat pe cela ce prin credinţă Te-a cunoscut Ziditor a toată zidirea, Carele ai pătimit de voie. Mucenicine :
Strujirile trupului, lipsirile mâinilor, şi ale picioarelor, şi ale tuturor mădularelor purtătorilor de chinuri mucenici răbdând, mărire aţi dobândit, rugându-vă pentru noi. Prin covârşirea muncilor dumnezeiește strălucindu-vă, mărirea cea covârşitoare o moşteniţi totdeauna rugându-vă, să se mântuiască sufletele noastre. A Născătoarei :
Preacurată Fecioară dă-ne dezlegare de datoriile noastre, cu rugăciunile tale cele de Maică, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce S-a făcut om, şi pe Cruce S-a răstignit. Alt Canon,
Irmos : Cela ce ai întărit cerul...
Pe mărirea dumnezeieștii bucurii, ca pe o dăruitoare nouă de întreaga înţelepciune, cu glasuri de mulţumire şi cu bunăcredință să o întâmpinăm, aducându-i ei : Bucură-te, ca unei folositoare a noastră. Cei ce ne-am izbăvit prin tine de primejdii, şi prin tine am câştigat bucuria, Maică nenuntită, ca pe o dătătoare bună, şi părtinitoare mărită, toţi te mărim. Izbăvire de greşale şi de primejdii pe rugăciunea ta cea dumnezeiască avându-o, Maică a lui Hristos Dumnezeu, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor, toți te lăudăm cu credinţă, și cu glasuri de mulțumire. Izvorule al bucuriei celei fără de moarte, izvorăşti curgerile bucuriei de tămăduiri celor ce sunt întru primejdii, şi pe toţi îi mântuieşti, ceea ce ești Curată, ca una de la Dumnezeu neîncetată dătătoare de bunătăți a noastră. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Auzit-am auzul Tău, şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat, Doamne. Ca un strugur preafrumos Te-ai înălţat pe Cruce, Stăpâne, must de veselie izvorând, Iubitorule de oameni. Patimile cele cu multă durere ale oamenilor le-ai încetat, Cuvântule, patimi de voie Stăpâne în trupul Tău primind. Mucenicine :
Răbdătorii de chinuri rănindu-se, au rănit pe luptătorul, şi s-au arătat doctori ai patimilor noastre. Oşti-tu-s-au purtătorii de chinuri asupra tiranilor, și biruindu-i s-au încununat cu cununi de biruinţă. A Născătoarei :
Născut-ai Fecioară fără de sămânţă pe Cuvântul, pe Cela ce pentru bunătatea prin Cruce a pierdut stricăciunea. Alt Canon,
Irmos : Acoperit-au cerurile...
Cei ce ne-am izbăvit din primejdii prin solirile tale, Fecioară, bucurându-ne, îţi aducem această cântare vrednică adică : Bucură-te Curată. Păcatele patimilor au ridicat asupra noastră multe primejdii, dar dumnezeiescul tău acoperământ Preacurată pe noi ne-a izbăvit. Cântare de mulţumire cu mâinile sufletului îţi aducem ție Fecioară, săltând cu dumnezeieştile cântări, că din multe necazuri ne-am izbăvit. Fericiţi sunt cu adevărat, cei ce te cinstesc pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, că prin tine de păcat şi de necaz ne-am izbăvit. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină eşti, şi poruncile Tale s-au făcut vindecări robilor Tăi, Iubitorule de oameni. Înălțându-Te cu trupul pe lemn Stăpâne, toată zidirea din prăpăstiile cele cumplite ale necunoştinţei o ai tras către cunoştinţa Ta, Iubitorule de oameni. La locul Căpățânii Te-a cerut poporul cel fărădelege să Te răstignească, Iisuse, pe Tine, Cel ce ai zdrobit capul celui pierzător al şarpelui. Mucenicine :
Cu unghii de fier fără de milă strujindu-vă pătimitonlor, aţi rupt cu mustrările inimile cele în deşert cugetătoare și biruitori v-aţi făcut. A Născătoarei :
Sfinţit-a Dumnezeu pântecele tău, Sfântă Curată, sălășluindu-Se într-însul; şi pe Cruce înălţându-Se, zidirea împreună o a înălţat. Alt Canon,
Irmos : Risipind noaptea...
Pe biruinţa păcatului o ai născut Fecioară credincioşilor, şi din primejdii şi din dureri lumea s-a mântuit. Pentru aceasta şi noi, bucură-te, strigăm ţie, cei ce ne-am izbăvit din necaz. Noi cei cuprinşi cu multe feluri de ispite Preacurată Stăpână, și deznădăjduiţi pentru mâhnirea şi necazul, şi cumplita înconjurare, pe tine nădejde de veselie te-am câştigat. Ca o păzitoare a mântuirii credincioşilor și a robilor tăi, Curată, goneşti primejdiile, şi îi păzeşti nevătămaţi, pentru aceasta noi, părtaşii bunătăţilor tale celor multe, cu cântări îţi mulțumim. Mulţumim ţie, Preacurată Stăpână, că prin tine ne-am izbăvit din multe păcate, şi de neputinţe, și din dureri, şi din cumplite primejdii, ceea ce eşti nădejdea cea tare a credincioşilor tăi robi. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Iona din pântecele iadului a strigat, scoate din stricăciune viața mea, iar noi strigăm Ție : Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. Pe firea oamenilor ceea ce bolea, arătându-Te pentru milostivirea milei, Doctorule al celor bolnavi, cu Crucea şi cu patima Ta o ai vindecat. Prin lemn dedemult Adam s-a osândit, iar acum prin lemnul Crucii s-a îndreptat, luând intrarea în rai şi îndulcirea desfătării. Lăudămu-Te pe Tine, Cel ce Te-ai înălțat cu trupul pe Cruce, mărimu-Te pe Tine, Cela ce Te-ai încununat cu spini, şi cu mărire ai încununat pe oameni, Preabunule Împărate. Mucenicina :
Lepădând acum pătimitorii pierzătoarea vătămare a îndrăcirii idoleşti, şi împărtăşindu-se muncilor, și murind, cu Hristos împărățesc. Nici goana, nici foamea, nici golătatea, nici primejdiile, nici moartea, nicicum pe dumnezeieștii răbdători de chinuri nu i-au despărţit de dragostea lui Hristos. A Născătoarei :
Cu cuvinte ai mărit pe Cel ce S-a întrupat dintru tine, şi te-ai tânguit văzându-L ridicat pe Cruce, Maică Fecioară curată, şi cu totul fără prihană. Alt Canon,
Irmos : Întru adâncul păcatelor...
Puterile cele pline de limbi îngereşti nu pot a propovădui laudele tale, Preacurată, iar noi acum ca nişte robi pe bucură-te, Cuvântul lui Gavriil ți-l aducem ție. Întru adâncul mâhnirii și al înconjurării căzând cu păcatele noastre, Născătoare de Dumnezeu Curată, ne-am izbăvit și din nevoia primejdiilor. Preacurată, pe toată lumea o ai îndatorat, ați mulțumi, și a lăuda și a mări cu bunăcredinţă darul tău, că prin tine de primejdii, şi de necazuri ne izbăvim. În noapte şi în zi, şi întru arătare, și întru ascuns, toți năzuim către ajutorul tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, și cu cinste te mărim. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cuptorul cel ce ardea cu foc dedemult tinerii izvorâtori de rouă l-au arătat pe Unul Dumnezeu lăudându-L și zicând : Cel preaînălţat Dumnezeul părinţilor, şi preamărit. Ca să uşurezi greutatea fărădelegilor mele, în mijlocul celor fărădelege Te-ai spânzurat pe Cruce, Preabunule Iisuse, Dumnezeule al părinţilor, Cel preaînălţat, şi cu totul bun. Cu suliţa Te-ai împuns în dumnezeiasca Ta coastă, și alunecarea coastei o ai îndreptat Mântuitorule, iar sabiei celei de văpaie, ca să-mi dea mie întruparea raiului, pururea îi porunceşti. Mucenicine :
Stele întemeiate pe înălţimea Bisericii făcându-se Sfinţii, zidirea o luminează cu strălucirea luptelor, și cu veselia vindecărilor. Cartea celor vii de-apururea poartă scrişi într-însa pe mucenicii Domnului, cei ce cu osârdie au păzit îndreptările lui Dumnezeu cele scrise, și tare au pătimit. A Născătoarei :
Preasfânta, pe Preasfântul Cuvânt, Cel ce a răsărit dintr-însa, şi sfinţeşte pe cei pământeşti, văzându-L ridicat pe Cruce, se tânguia. Alt Canon,
Irmos : De tinerii cei din cuptor...
Bucură-te, cu mulţumire aducem ţie Maică a lui Dumnezeu, că din toată greutatea cu adevărat prin tine ne-am izbăvit, şi cu un glas strigând, întru bucurie și veselie pe tine te mărim. Sălăşluitu-ne-am seara întru plânsul necazurilor celor din năpădirea relelor, dar rugându-ne Fecioară, acoperământului tău celui cu cuviinţă dumnezeiască, am aflat bucuria, că tu Curată ne-ai izbăvit pe noi dintru tot necazul. Ca o dumnezeiască scăpare toţi câştigând către Dumnezeu acoperământul tău, întru ispite şi în goane şi în păcate la tine cădem, și prin tine dobândim izbăvire, Curată. Cu gura şi cu duhul pururea propovăduim darul solirii tale, că printr-însul şi de ispite și de tiranie și de necazul cel greu, şi de patimi toţi ne izbăvim. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Împăratul măririi, Cel unul fără de început, pe Carele Îl binecuvintează puterile cerurilor și se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălțaţi-L întru toţi vecii. Mort m-a arătat lemnul cunoştinţei, iar Tu, Hristoase al meu omorându-Te pe lemn m-ai înviat, și m-ai luminat ați cânta : Preoţi lăudaţi, popoare preaînălțați-L întru toți vecii. Adunarea cea călcătoare de lege cu mărăcini Te-a încununat pe Tine, Împărate, Cela ce ai desrădăcinat mărăcinul călcării de poruncă al lui Adam celui întâi zidit, şi Te-a înălţat pe Cruce, pe Cela ce pe toţi i-ai tras dintru adâncul înşelăciunii. Pe Tine, Cela ce ai întins cerurile cu înţelepciunea, pe lemn Te întinde poporul cel nemulţumitor, pe Cela ce vindeci cu patima Ta păcatele noastre Mântuitorule, şi ne-ai potolit durerile noastre cu durerile cele din piroane. Mucenicina :
Moaştele mucenicilor răspândesc bună mireasmă de minuni celor ce vin cu inimă neîndoită, şi putoarea patimilor o gonesc pururea, și tuturor dăruiesc întru Dumnezeu sănătate. A Născătoarei :
Cetele sfinţilor se roagă Fecioară, Stăpânului, Celui ce a ieșit din pântecele tău, Carele a arătat pe Cruce acestora calea pătimirii Curată, şi cu cântări te măresc, ca pe împărăteasa tuturor. Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeu cel ce se măreşte...
Ca cei ce ne-am izbăvit din viforul păcatului, şi al patimilor şi al ispitelor, prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, cu glas de mulţumire bucură-te strigăm ţie, ca cei ce prin tine, ceea ce eşti bună, ne-am mutat din scârbă întru bucurie. Întru durerea primejdiilor strigând către tine ceea ce eşti bună, nu ne-ai trecut cu vederea, ci rugăciunea noastră cea săracă ascultându-o, ne-ai izbăvit din mare necaz, pentru aceasta cu credinţă lăudăm solirea ta, Preacurată. Pricina păcatelor şi a greşalelor acum a ridicat asupra noastră necazuri de primejdii şi de patimi, şi ispite sălbatice de la oameni : Ci cu dumnezeieştile tale rugăciuni Născătoare de Dumnezeu ne-am izbăvit de vrăjmaşi, cu preamărire. Îndurările Tale, Hristoase, Dătătorule de bine, neîncetat se trimit peste toţi cu adevărat, prin rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, că întru aceasta dobândim mila Ta noi creştinii, milostive Mântuitorule. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Prealăudată cea mai înaltă decât cerurile, care fără sămânţă ai zămislit pe Cuvântul cel fără de început, şi ai născut oamenilor pe Dumnezeu întrupat, pentru aceea toţi credincioşii pe tine pururea te mărim. Împărate al tuturor, dacă Te-a văzut înălţat pe Cruce, soarele s-a întunecat şi catapeteasma, frumusețea templului, s-a rupt, Iisuse Atotputernice. Străpuns-au cei fărădelege mâinile şi picioarele Tale, şi coasta cea purtătoare de viață o au împuns cu suliţa, şi cu oţet şi fiere Te-au adăpat Milostive, pe Tine, Cela ce ești dulceaţa tuturor, și Dumnezeul nostru. Mucenicina :
Sfărâmat-au cursele începătorului de răutate, zdrobindu-se cu toate felurile de munci, şi prin biruinţă purtători de cununi făcându-se vitejii pătimitori se fericesc. Sfinţit-au răbdătorii de chinuri cu punerea moaştelor tot pământul, şi amestecându-se cu focul, şi într-însul făcându-se tăinuit arderi de tot, au încetat urâtele jertfe ale idolilor. A Născătoarei :
Iubitoare de bine cea mai sfințită decât Heruvimii, ceea ce ai născut cu trup pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a înălţat cu trupul pe Cruce de voie, pe Acesta roagă-L cu dinadinsul pentru toţi. Alt Canon,
Irmos : Zămislirea Naşterii...
Bucură-te după vrednicie aducem ţie Fecioară cu glas de strigare împreună cu îngerul Gavriil, că prin rugăciunile tale Născătoare de Dumnezeu ne izbăvim de multe feluri de ispite. Bucurie și săltare, şi veselie dumnezeiască nouă ni s-a înmulțit de la Dumnezeu; că iată, cei ce plângem cumplit, ne bucurăm prin rugăciunile tale Fecioară neispitită de nuntă. Jertfă de laudă jertfesc ţie, Fecioară, şi cu limba şi cu glasul precum m-am făgăduit, neîncetat dându-ți cântarea cea de mulţumire, prin tine în ziua necazului izbăvindu-mă. Cu bunăcredinţă ne bucurăm împreună de dumnezeiasca ta naştere, Preacurată. Bucurie ne-ai izvorât nouă din necaz şi din ispite; pentru aceasta şi noi cu mulţumire ție împlinim cântarea. LA STIHOAVNA LAUDELOR Stihirile Crucii. Glas 7. Cela ce eşti Stăpân, Iubitorule de oameni, Dătătorule de viață, prin Crucea Ta ai răscumpărat lumea, Doamne mărire Ție. Pe Cruce Te-ai pironit Via cea adevărată, şi limbile dimpreună cu tâlharul au cules raiul. Aceasta este mărirea Bisericii. Aceasta este bogăţia împărăţiei, Cela ce ai pătimit pentru noi, Doamne mărire Ție ! Mucenicina :
Pomenirea sfinţilor Tăi răbdători de chinuri prăznuind, Te lăudăm Hristoase strigând : Doamne mărire Ție ! Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Astăzi priveghează Iuda...
Răstignire şi junghiere ca un făcător de rele ai primit îndelung-Răbdătorule, ca pe noi cei căzuţi prin lemn iarăşi să ne înalţi prin lemnul Crucii Tale. Dar Fecioara ceea ce Te-a născut văzându-Te mort, s-a spăimântat, şi suspinând striga : O nebunie nedreaptă, cum omoară cei fărădelege pe Cel drept. VINERI LA LITURGHIE
Frumos era şi bun la mâncare, rodul ce m-a omorât. Hristos este pomul vieţii, din carele mâncând nu mor, ci strig cu tâlharul : Pomeneşte-mă Doamne, întru împărăţia Ta. Vrând ca să vindeci Împărate durerea lui Adam, care a pătimit prin sfatul vrăjmaşului, Te-ai înălţat pe lemn, şi pironindu-Te, dureri ai răbdat în mâini şi în picioare; pentru aceasta Cuvântule mărim îndelungă răbdarea Ta. În mijlocul celor fărădelege adunarea evreilor Te-a răstignit Hristoase pe Tine, Carele însuţi eşti Dătătorul de lege, şi Izbăvitorul, Cela ce ai izbăvit neamul omenesc de toată fărădelegea, pentru aceea Te lăudăm. Mucenicina :
Rănile muncilor celor multe ca pe nişte podoabe frumoase purtându-le dumnezeieștii pătimitori, podoabă luminată a Bisericii s-au cunoscut că sunt, pururea rugându-se pentru sufletele noastre. Mărire...
O ! Treime Sfântă, mântuieşte pe robii Tăi cei ce Te laudă, întăreşte-i cu puterea Crucii, şi pe noi pe toţi ne povăţuieşte a merge către cetatea cea de sus, unde și ducându-ne să aflăm milă. Și acum... A Născătoarei :
Văzându-Te preacurata Fecioară pe Tine, Hristoase, înălţat cu trupul pe lemnul Crucii, neavând nici chip nici frumuseţe, cu durere striga : Vai mie Fiule, cum Te-au rupt pe Tine cei fărădelege.
La Doamne strigat-am... Stihiri Muceniceşti. Glas 7.
Sfinţilor mucenici, care bine v-ați nevoit, și v-ați încununat, rugaţi-vă Domnului, să se miluiască sufletele noastre. Defăimând toate cele pământeşti Sfinţilor Mucenici, și prin divanuri pe Hristos bărbăteşte propovăduindu-L, răsplătiri ați luat de la El pentru munci. Ci ca cei ce aveţi îndrăzneală, pe Dânsul rugaţi-L, ca pe Dumnezeu cel atotputernic, să mântuiască sufletele noastre, a celor ce alergăm către voi, rugămu-ne. Prealăudaţilor mucenici, oile cele duhovniceşti, întregile arderi cele cuvântătoare, jertfa cea primită, plăcută lui Dumnezeu, pe voi nu v-a ascuns pământul, ci cerul v-a primit, cu îngerii v-aţi făcut părtaşi, cu care dimpreună rugaţi pe Mântuitorul și Dumnezeul nostru, rugămu-vă pe voi, ca să împace lumea, şi să mântuiască sufletele noastre. Alte Stihiri.
Podobie : De acum nu vom mai fi...
Mântuitorule, când vei veni să judeci toată lumea, să nu mă ruşinezi pe mine, cel ce am făcut fapte de ruşine. Fără de număr Ți-am greşit, şi fără de număr pedepse aştept, Dumnezeul meu, milostiveşte-Te, și mă mântuieşte. A morţilor :
Odihneşte Stăpâne în curţile Tale pe cei ce au adormit întru credinţă, şi împărăţiei Tale îi învredniceşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Maică te-ai cunoscut mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu, şi ai rămas fecioară, mai presus de cuvânt şi de cuget. Şi minunea naşterii tale a o spune limba nu poate. Că preamărită fiind zămislirea, Curată, necuprins este chipul naşterii. Că unde voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii. Pentru aceasta pe tine toţi Maică a lui Dumnezeu ştiindu-te, ne rugăm ţie cu dinadinsul, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihiră Mucenicească.
Mărire Ție, Hristoase Dumnezeule, lauda apostolilor, şi bucuria mucenicilor, a cărora propovăduire este Treimea cea de o Fiinţă. Altele ale morţilor.
Stih : Fericiţi sunt, pe cei ce i-ai ales, şi i-ai primit Doamne. După chipul şi asemănarea Ta zidind pe om din început, l-ai pus în rai, ca să stăpânească zidirile Tale. Iar prin zavistia diavolului amăgindu-se, mâncării s-a împărtăşit, făcându-se călcător al poruncilor Tale. Pentru aceea iarăşi în pământ, din carele a fost luat, l-ai osândit pe el a se întoarce Doamne, și a-şi cere odihnă. Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul. Odihneşte Mântuitorul nostru, Dătătorule de viață, pe fraţii noştri, cei ce din aceste trecătoare s-au mutat, care strigă : Doamne mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Munte sfânt şi dumnezeiesc te-a văzut Daniil, iar înţeleptul Isaia, Maică a lui Dumnezeu, te-a propovăduit Curată, pe tine ceea ce în pântecele tău ai încăput pe Dumnezeul cel ce a zidit pe Adam, de a Căruia întrupare heruvimii s-au cutremurat, şi cu neîncetate glasuri întreit sfinte Îl laudă şi-L măresc. Pe Acesta roagă-L, să mântuiască sufletele noastre. SÂMBĂTĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După 1-a Catismă Sedelne Muceniceşti. Glas 7. Mucenicii Tăi, Doamne au biruit pe vrăjmaşul şi înşelăciunea idolilor o au pierdut, într-armându-se cu puterea Crucii. Pentru aceasta și împreună cu îngerii lăudându-Te strigă cântare de biruinţă, mărindu-Te pe Tine, Hristoase. Pentru rugăciunile lor dăruiește-ne nouă mila cea mare. Sfinţii Tăi, Doamne pe pământ nevoindu-se, au călcat pe vrăjmaşul și rătăcirea idolilor o au pierdut. Pentru aceasta şi cununi au luat de la Tine, Stăpâne, Iubitorule de oameni şi milostive Dumnezeule, Cel ce dăruiești lumii mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ca ceea ce ești vistieria învierii noastre, pe cei ce se nădăjduiesc spre tine Prealăudată, scoate-i din groapă şi din adâncul greşalelor, că tu pe cei vinovaţi păcatului, născând mântuirea, i-ai mântuit, care mai-nainte de naştere ai fost fecioară, şi în naştere fecioară, și după naştere iarăși ai rămas fecioară. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Sfinţilor rugaţi-vă, ca să ni se dee nouă iertare de greşalele noastre, şi să ne izbăvim de răutăţile ce ne aşteaptă şi de moartea cea amară, rugămu-ne. A morţilor :
Moartea Ta, Doamne morţilor viață a înflorit, că iadul l-ai prădat, descoperind pe cei ce şedeau întru întuneric. Pentru aceea Dătătorule de viață, ca pe Dumnezeu,Te rugăm : Pe cei ce i-ai luat de la noi cu drepţii odihneşte-i, ca să afle la judecată mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Cel neîncăput în ceruri. Bucură-te Fecioară propovăduirea proorocilor, din Care a strălucit Emanuel, bucură-te Maica lui Hristos Dumnezeu. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul tuturor sfinților.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 7. Irmosul : Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt, de a scos pe Israil, Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a preamărit. Cetele neamăgiţilor mucenici toată înşelăciunea luptătorului biruindu-o, înaintea feței Celui ce i-a zidit săltează bucurându-se. Ierarhii lui Hristos, şi toţi cuvioșii nevoindu-se, în dar s-au învrednicit desfătării celei veșnice. Izbăveşte-ne Hristoase de toată mânia, pentru rugăciunile proorocilor, şi ale cuvioşilor, şi ale sfintelor femei, şi mântuieşte sufletele noastre. A morţilor :
Cuvântule, Cela ce m-ai zidit din pământ, şi mi-ai poruncit, ca să mă întorc iarăşi în pământ, odihneşte pe cei ce întru credinţă i-ai mutat. A Născătoarei :
Preasfântă, ceea ce ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu cel Preasfânt, sfinţeşte pe toţi, cei ce cu credinţă te măresc pe tine. Alt Canon, al morților.
Cântarea 1-a, Irmosul : Cu voia ta Doamne spre chip... Podoabă înfrumuseţată cu chipurile bunătăţilor, şi dumnezeiesc dar afierosit cu multe feluri de frumuseți, strălucind cu dumnezeieştile semne, mucenicilor, lui Hristos Dumnezeu v-ați adus. Învrednicește pe robii Tăi cei mutaţi, Doamne, să câştige raza Luminii celei neapropiate şi în trei Luminători, de unde a fugit durerea şi scârba, şi suspinarea, mult-Milostive. Cela ce eşti Viața cea ipostatnică, Hristoase, Dătătorule de viață, firea cea osândită cu omorârea, o ai ridicat. Pentru aceea ca un singur îndurat pe cei mutați și la Tine cu credinţă, odihneşte-i. A Născătoarei :
Îndreptat-ai Preasfântă căderea strămoaşei, născând pe Domnul Cuvântul, Cel ce o a înviat pe dânsa, şi celor din mormânturi prin puterea Dumnezeirii viață le-a insuflat. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Mânecând Cuvântule întru mărirea şi lauda Ta neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care o ai dat nouă armă de ajutor. Sfărâmaţi fiind cu pietre, şi aruncaţi în gropi, aţi sfărâmat toată puterea celui înşelător, şi cu mintea aţi rămas sfinţilor nezdrobiţi. Cu strălucirea dumnezeieştilor învăţături, şi cu razele faptelor bune, înţelepţilor ierarhi, pe credincioşi luminându-i, toată negura eresurilor o aţi risipit. Cuvioşii Tăi, Cuvântule, omorându-se lumii, viața cea mai presus de lume o moştenesc cu adevărat. Pentru care Hristoase miluiește-ne pe toţi. A morţilor :
Pentru cei ce s-au mutat întru credinţă și nădejde toți să ne rugăm Bunului Stăpân, ca să-i miluiască pe dânşii în ceasul judecăţii. A Născătoarei :
Nedeşertând sânurile părinteşti, Cuvântul, în sânurile tale ca un prunc ţinându-Se S-a arătat, Preacurată, început luând din tine, Cel fără de început. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cela ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul tău cel atotputernic Doamne, Mântuitorule, și cu Duhul cel atotlucrător şi dumnezeiesc toată puterea lor, pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale mă întăreşte. 1234 Vitejească şi statornică răbdare cetele mucenicilor bărbătește au arătat, că pornirea bătăilor au suferit, şi rănile muncilor, Mântuitorule, dorind mărirea și frumusețea Ta cea nestricată. Primeşte, Milostive, sufletele celor răposaţi întru nădejdea vieţii celei veșnice, și înlăuntru în sânurile cele dorite și dumnezeieşti, Îndurate, ale dumnezeiescului Avraam a se sălășlui cu Lazăr, şi cu aleşii Tăi împreună numără-i. Cela ce Te-ai pogorât din cer, ca să mântuiești neamul omenesc, Îndurate Mântuitorule, învredniceşte pe cei ce s-au mutat cu bunăcredinţă, a se desfăta de nematerialnica lumină, și de dumnezeiasca Ta mărire și bucurie prin milostivirea Ta. A Născătoarei :
Legile firii s-au dezlegat întru tine, Curată, ceea ce ai zămislit pe Cuvântul cel neajuns de minte, şi lege dumnezeiască s-a dat nouă, care dă iertare de greşale tuturor celor deznădăjduiți prin darul dumnezeieștii bunătăți. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Venirea Ta cea în trup Hristoase încredințându-o Proorocul Avvacum, a strigat : Mărire puterii Tale, Doamne. Întărindu-se cu dragostea cea către Domnul, mucenicii, au slăbănogit puterea vrăjmaşului, pentru aceea se fericesc. Ca nişte oi și miei ai Păstorului și Mielului, fericiţilor ierarhi, mai mari v-aţi făcut peste turma cea cuvântătoare prin dumnezeiescul Dar. Ca nişte stele mult luminoase cu strălucirile faptelor bune aţi strălucit împlinirea credincioşilor, cuvioşilor părinţi ai noştri. Însoţirea femeilor celor tari, și adunarea Sfinţilor Prooroci, au câştigat cereştile bunătăţi. A Născătoarei :
Prealăudată, roagă pe, Dumnezeu, Cel ce L-ai născut, ca să se izbăvească turma ta de toate felurile de ispite şi de necazuri. Alt Canon,
Irmos : Cela ce sânurile Tatălui...
Durerile nevoinţelor cu răbdare suferindu-le mucenicii, cu cununile dreptăţii Tale, Hristoase, sau încununat, și au mărit puterea Ta. Măririi Tale celei mai presus de fire, Hristoase, pe cei mutați cu credinţă învrednicește-i, când vei veni întru mărirea Ta, împreună cu îngerii Tăi, ca un îndurat şi mult-Milostiv. De raza cea în trei Luminători, şi de strălucirea a unei Dumnezeiri, învredniceşte a se îndulci Bunule pe cei mai-nainte răposaţi, şi care Te măresc pe Tine, Iubitorule de oameni. A Născătoarei :
Cela ce n-a lăsat sânurile părinteşti, în sânurile tale Fecioară, Hristos S-a sălăşluit, şi a izbăvit din moarte pe cei ce te fericesc pe tine Maica lui Dumnezeu, Una prealăudată. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Mânecă Duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină eşti, şi poruncile Tale s-au făcut vindecări robilor Tăi, Iubitorule de oameni. Rănile trupului le-aţi defăimat, tarilor pătimitori, şi vindecaţi rănile și patimile tuturor. Luat-aţi putere a lega, şi a dezlega pe pământ, arhierei ai lui Hristos, pentru aceea poverile răutăţilor noastre dezlegaţi-le pururea. Cu minte curată împreunându-se cu Dumnezeu, cetele pustnicilor, ale proorocilor, şi ale drepţilor, şi ale femeilor, dănţuiesc dănțuire neîncetată. A morţilor :
Hristoase ca Cela ce eşti Unul mult-Milostiv, pe cei ce cu credinţă s-a mutat din viață, fă-i părtaşi raiului, Iubitorule de oameni. A Născătoarei :
Ceea ce te-ai arătat cămară nestricată a lui Dumnezeu, Preasfântă Fecioară, pe Acela roagă-L, să mă facă lucrător al cămării celei gândite. Alt Canon,
Irmos : Doamne Dumnezeul meu...
Cu omorâre purtătoare de viață ţesută cu muncile, îmbrăcându-vă luminat prealăudaților mucenici, dumnezeiască odihnă cereţi sufletelor celor mai-nainte adormiţi. Cela ce verşi milostivire din vistieriile cele necheltuite, sufletele ce le-ai mutat binevoieşte Mântuitorule a se sălăşlui împreună cu cei întâi născuţi ai Tăi în corturile cele nestricăcioase. Hristoase, pe robii Tăi cei ce au lepădat greutatea, şi acum de legături s-au dezlegat și către viața cea de sus s-au mutat, Mântuitorule binevoiește a se desfăta întru strălucirile sfinţilor Tăi. A Născătoarei :
Stăpână, Maica lui Dumnezeu, dă-mi dezlegare păcatelor mele, şi-mi dăruieşte iertare greşalelor, Preacurată, ceea ce ai născut lumii Viaţa cea ipostatnică. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Iona din pântecele iadului a strigat, scoate din stricăciune viaţa mea, iar noi strigăm Ție : Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. Surpat-ați înălţările vrăjmaşului, înălţându-vă prin patimi către Dumnezeu preamăriților ostaşi, și v-aţi făcut locuitori ai cerurilor. Arhiereii lui Hristos cei adevăraţi, gonind iarna eresurilor, mulţimea celor binecredincioşi o au mutat la primăvara adevărului. Cu puterea Ta, Hristoase, mulţimile cuvioșilor, ale proorocilor și ale sfintelor femei s-au îndreptat, şi de lumina Ta cea neapusă se îndulcesc. Al morţilor :
Mutat-ai pe robii Tăi, Îndurate, din ceste trecătoare, ci Însuți veșnicei Tale veselii, și vieţii celei adevărate învrednicește-i. A Născătoarei :
Sfinţeşte pe robii tăi, Preasfântă Fecioară, ceea ce ai născut cu trup pe Preasfântul Cuvânt, pe Carele cu sfinţenie Îl laudă toată suflarea. Alt Canon,
Irmos același :
Cel ce înot în valul grijilor lumeşti, şi mă înec de păcatele cele împreună înotătoare, și la fiara cea stricătoare de suflet mă arunc, ca Iona, Hristoase, strig Ție : Dintru adâncul cel purtător de moarte scoate-mă. Ceata mucenicilor tare răbdând cumplitele dureri cele prea grele de suferit, desfătările cele fără de dureri și fără de chinuri au moştenit, luând cununile dreptăţii din dreapta cea purtătoare de viață. Împreună cu drepţii unde sunt cetele îngerilor şi unde sunt strălucirile sfinţilor, și îndulcirea vieţii celei veșnice, rânduiește Milostive pe robii Tăi cei adormiţi mai-nainte, ca un Dumnezeu nemuritor. A Născătoarei :
Cela ce cu dumnezeiasca voie și cu puterea cea ziditoare, toate le-a înfiinţat dintru ce n-au fost, din pântecele tău Preacurată a ieşit, şi pe toţi cei ce erau întru întunericul morţii ca un Dumnezeu din stricăciune i-a răpit. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Dumnezeul părinţilor, și al nostru bine ești cuvântat în veci. Cu curgerile sângiurilor răbdătorii de chinuri văpaia păgânătăţii o au stins. Pe ierarhii cei ce au fost luminători ai lumii îi lăudăm. Cu laude să se cinstească sfânta adunare a proorocilor, și a cuvioşilor. A morţilor :
Izbăveşte de gheenă, Hristoase îndurate, pe credincioşii robii Tăi cei ce i-ai luat.
A Născătoarei :
Pe Născătoarea de Dumnezeu, ca pe ceea ce este mai cinstită decât îngerii, cu cântări o lăudăm. Alt Canon,
Irmos : Tinerii în cuptor...
Cetele mucenicilor purtând cununi, gânditori înconjură luminat pe, Împăratul Hristos, împreună, cu cetele îngerilor strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Îndurate, Cela ce ai putere peste moarte şi peste viață, desfătării celei dumnezeieşti învredniceşte pe robii Tăi cei ce întru credinţă mai-nainte au adormit : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Cela ce ai strălucit cu lumina, pe vărsările de lumină cele nematerialnice, sufletele pe care însuţi le-ai mutat, sălăşluiește-le în corturile cele veșnice : Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Hristos, Cela ce mai-nainte fără de mamă din Tatăl, acum fără de tată din tine Fecioară nespus S-a născut, şi pentru noi oamenii de voie a sărăcit : Bine este cuvântat Preacurată rodul pântecelui Tău. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Tinerilor celor din cuptor, care au primit roua Duhului urmând, cu credinţă strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Capiştile idoleşti le-aţi surpat prealăudaţilor purtători de chinuri, şi v-aţi zidit pe voi case ale Duhului, săvârşind bărbăteşte alergarea. Arătatu-v-aţi ierarhilor ca nişte crini binemirositori, sufletele credincioşilor veselindu-le prin cunoștințele bunei credinţe, pentru aceea după vrednicie vă fericiţi. Nemernicind cuvioşilor în tot pământul, ca nişte prooroci ai lui Dumnezeu v-aţi făcut, cugetând la moştenirea cea de sus, și la mărirea cea pururea veșnică. A morţilor :
Cuvântule ca Cela ce eşti Domn viilor şi morţilor, pe robii Tăi cei adormiţi întru credinţă, cu cetele tuturor celor mântuiţi numără-i, ca un singur iubitor de oameni. A Născătoarei :
Adunarea tuturor femeilor, ceea ce au căutat pe Domnul prin nevoinţe şi prin chinuri, se roagă neîncetat feţei tale celei dumnezeiești, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Alt Canon,
Irmos : Pe unul împăratul...
Căutând către mărirea cea cerească mucenicii, mărirea pământească o au defăimat cei ce sunt martori venirii lui Hristos, cu bunăcredinţă lăudându-L pe El ca pe Împăratul întru toţi vecii. Cela ce ai stricat casa cea pământească, a celor ce s-au mutat întru nădejdea vieţii, dăruieşte-le sălășluirea cea cerească, şi în corturile drepţilor pe aceştia îi odihneşte, întru toți vecii. Cela ce dăruiești ca un Dumnezeu odihnă celor morţi, Carele ai izvorul vieţii, Tu pe cei mai-nainte adormiţi adapă-i cu pârâul desfătării, ca un însuţi bun, întru toți vecii. A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, primind în pântecele tău negrăit Lumina cea neapropiată, pe cei dintru întunericul lumii i-ai luminat, ca să mărească cu bunăcredinţă pe Hristos, Cel ce negrăit a ieşit din tine. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Pe ceea ce este mai presus de fire Maică şi după fire fecioară, pe cea una între femei binecuvântată, Născătoare de Dumnezeu, cu laude credincioşii să o mărim. Pentru rugăciunile preasfinţiţilor mucenici, Hristoase, și ale proorocilor şi ale drepţilor celor ce din veac au bineviețuit, miluiește sufletele noastre. Ca nişte slujitori ai Stăpânului sfințitori de taine arătându-vă, v-aţi împreunat cu slujitorii cei cereşti. Cu care împreună rugăciunile cele pentru noi aduceți-le. Împreună cu femeile cele ce cu fericire au săvârşit alergarea, să cinstim sfintele cete ale pustnicilor, ca prin sfinţirile acestora, să câştigăm cererea. A morţilor :
Măririi celeia ce s-au învrednicit toate cetele sfinţilor, Hristoase, a se împărtăşi învredniceşte pe cei mutaţi, care Ți-au slujit Ție cu dreaptă credinţă. A Născătoarei :
Iubitor de păcate fiind, de înfricoşata judecată a Celui ce S-a născut din tine, Curată, mă cutremur, întru care mă păzeşte neosândit ca o bună. Alt Canon,
Irmos :
Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară, ceea ce ai născut și după naştere iarăși ai rămas fecioară, nu lucru al firii ci al pogorârii lui Dumnezeu este. Pentru aceea pe tine ca pe una ce te-ai învrednicit dumnezeieştilor minuni, pururea te mărim. Arătat luminează lumea vitejii mucenici, stâlpii credinţei, turnurile cele prea neclintite ale Bisericii, şi zidurile cele apărătoare ale dreptei credinţe. Pe aceştia după vrednicie cu credinţă să-i fericim. Izbăveşte de focul gheenei, Stăpâne, pe cei ce s-au mutat de la noi, cu suliţa coastei Tale rupând zapisul păcatelor acestora, ca un însuți iubitor de oameni, și strălucirii sfinţilor învrednicește-i. Ca un bun din fire şi iubitor de oameni, ca un milostiv și îndurat, ca o vistierie nedeșertată a vieţii celei fără de moarte Mântuitorule, pe cei întru credinţă mai-nainte adormiţi, învredniceşte-i desfătării Tale celei necuprinse de minte. A Născătoarei :
Umbrele Legii şi cele de mai-nainte întunecate vorbe, cu naşterea ta au trecut pentru că plinirea Legii şi a proorocilor, Hristos a fost. Pe Carele în două ființe lăudându-L, pe tine pururea Fecioară Curată te fericim. LA LAUDE
Stihiri Muceniceşti. Glas 7. În mijlocul priveliştei celor fărădelege bucurându-se purtătorii de chinuri strigau : Doamne mărire Ție. Luminători s-au arătat ai lumii, prealăudaţii răbdători de chinuri, strigând lui Hristos : Doamne mărire Ție. Una suflând şi spre un lucru uitându-se răbdătorii de chinuri mucenici, o cale a vieţii aflând moartea cea pentru Hristos, râvnind unul altuia sfârşitul, O ! minune, ca pe nişte vistierii muncile mai-nainte răpindu-le; unul către altul grăiau că : Deșii nu vom murii acum, dar tot vom să murim și vom să slujim facerii cu cele îndatorite firii, să facem nevoia voie, lucrul cel de obşte, ca al fiecăruia deosebit să-l socotim, viața cu moartea să o cumpărăm. Pentru rugăciunile lor Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Pomenirea sfinţilor Tăi răbdători de chinuri prăznuind, Te lăudăm Hristoase strigând : Doamne mărire Ție. A morţilor :
În latura drepţilor Tăi, Milostive, pe cei ce întru credinţă s-au mutat dintru acestea vremelnice către Tine, rânduieşte-i iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Roagă-te Fecioară, cu apostolii şi cu mucenicii, ca să afle cei mutaţi la judecată mare milă. LA STIHOAVNĂ
Stihiri. Ale lui Teofan. Glas 7. Podobie : Defăimând toate... Omorât Te-ai văzut pe Cruce, Unule nemuritorule, şi Te-ai pus în mormânt ca un mort, izbăvind pe oameni din omorâre și din stricăciune și din moarte. Ci ca Cela ce eşti noianul milostivirii cel nedeşertat şi izvorul bunătăţii, odihneşte sufletele robilor Tăi, ce s-au mutat de la noi. Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales, şi i-ai primit Doamne. Cu podoaba cea nestricăcioasă și cu dulceaţa frumuseţii și cu razele dumnezeieștii Tale lumini, a se străluci cei ce s-au mutat la Tine, Bunule, învrednicește-i, întru vărsarea de lumină cea fără de materie a arătării Tale de lumină, dănţuind împreună cu îngerii împrejurul Tău, Stăpâne şi Împărate al măririi şi Doamne. Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul. Ca Cela ce ai încuviinţată mărime de daruri necheltuită, ca o vistierie neîmpuţinată a bunătăţii celei bogate, sălăşluieşte ca un Dumnezeu, pe cei ce s-au mutat la Tine, în latura aleşilor Tăi, în locul odihnei, în casa măririi Tale, în cămara fecioarelor ca un milostiv. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Fecioară, tu ai născut pe împlinirea Legii, pe Izbăvitorul, Carele S-a făcut trup, că nu s-a făcut celor mai-nainte îndreptarea prin Lege, ci răstignindu-Se Hristos pentru noi, ne-a îndreptat. Deci ca ceea ce ai îndrăzneală, roagă prealăudată pe Fiul tău cel milostiv, să odihnească sufletele celor ce s-au mutat cu bunăcredinţă de la noi. SÂMBĂTĂ LA LITURGHIE
Frumos era şi bun la mâncare rodul ce m-a omorât. Hristos este pomul vieţii, din carele mâncând nu mor, ci strig cu tâlharul : Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta. Prealăudaţllor mucenici, săvârșind nevoinţa cea bună, și credinţa păzindu-o, cununile nestricăciunii de la Dumnezeu le-aţi luat și măririi lui v-ați învrednicit, locuitori împreună cu îngerii făcându-vă. Soboarele lucrătorilor de sfinţenie, și ale cuvioșilor, și ale proorocilor, și sfințita adunare a cinstitelor femei să se cinstească, că în corturile celor întâi născuţi acum viețuiesc întru bucurie, şi locuiesc împreună cu cetele celor fără de trupuri. A morţilor :
Cuvântule al lui Dumnezeu, rânduieşte în corturile drepţilor pe cei ce i-ai mutat de la noi, trecându-le acestora păcatele cele sufletești, care întru ştiinţă şi întru neştiinţă au făcut pe pământ, pentru mila Ta cea mare. Mărire...
O, Treime Sfântă, robii Tăi cei muritori la Tine aleargă, cerând ca să se izbăvească de văpaia cea înfricoşată, şi ca să câştige bunătăţile sfintei Tale măriri, în ziua judecăţii. Și acum... A Născătoarei :
Sălăşluitu-S-a în pântecele tău, Preasfântă Curată, raza Părintelui, şi pe cei ce erau surpaţi cu sfatul cel rău al vrăjmaşului și căzuţi întru stricăciune, iarăși i-a înnoit. Sfârşitul glasului al şaptelea.
|
