GLASUL 1 * GLASUL 2 * GLASUL 3 * GLASUL 4 * GLASUL 5 * GLASUL 6 * GLASUL 7 * GLASUL 8

CÂNTĂRILE ÎNVIERII PE GLASUL AL CINCILEA

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

SLUJBA DE DUMINICĂ


SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne strigat-am... Punem Stihiri pe 4. Şi cântăm Stihirile învierii, ale Octoihului 3. Zicând pe cea dintâi de două ori. Glas 5.
 
    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul

   Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase pe diavolul l-ai rușinat, şi prin învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat, şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, mărimu-Te pe Tine Unule-Născut.
 
   Cela ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere s-a adus, înfricoşatu-s-au de acesta boierii iadului, și s-au ridicat porţile cele de durere, că a întrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături ieşiţi și celor din întuneric descoperiţi-vă.
 
   Mare minune, Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat cel fără de moarte. Veniţi seminţiile neamurilor, acestuia să ne închinăm, că cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda, ne-am învăţat.


Mărire... Și acum... A Născătoarei :

Dogmatica. Glas 5.

 
   Pe Fecioara cea cuviincioasă lui Dumnezeu, și vrednică de cucernicie, şi mai ales cinstită decât Heruvimii, să o cinstim. Că Ziditorul tuturor, vrând să Se facă om, negrăit S-a sălășluit într-însa. O străine lucruri ! Şi taine preamărite, cine nu se spăimântează de aceasta auzind. Că Dumnezeu Se face om, și schimbare într-însul n-a fost, şi prin uşile fecioriei a trecut, și împuţinare întru dânsa n-a rămas, precum proorocul grăieşte, om printr-însa nu va trece vreodată, fără numai însuşi Domnul Dumnezeul lui lsrail, Cel ce are mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihira învierii, Glas 5

 
   Pe Tine, Mântuitorul Hristos, Cel ce Te-ai întrupat, şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te mărim, că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.

Apoi Stihirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
 
Podobie : Bucură-te cămara cea cu bunătate...


    Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.

   Mâinile îmi întind către tine şi întinatele buze îmi deschid spre rugăciune, şi-mi plec ghenunchii inimii, și cu mintea acum mă ating de preacuratele tale picioare, şi la tine cad Curată, vindecă-mi durerile mele, tămăduiește-mi cu bunătatea ta rănile mele cele vechi și multe și nevindecate, izbăvește-mă de vrăjmaşii cei văzuţi și nevăzuţi, uşurează-mi Fecioară greutatea lenevirii mele, ca să te laud şi să te măresc pe tine, prin care a aflat lumea mare milă.

    Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.

   Bucură-te cea cu totul fără prihană, care ai zămislit nespus pe Fiul lui Dumnezeu, şi pe Acesta L-ai născut cu trup, pe Cela ce a luat pe firea noastră din sângiurile tale, şi are suflet înţelegător și de Sineşi stăpânitor. Că fără de lipsă îmbrăcându-Se întru Adam, a mântuit pe om, de a doua oară zidindu-l, pentru care în două firi Se propovăduiește de noi, ca Cela ce arată întru sineşi pe lucrarea amândurora Hristos. Pe Carele roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
 
    Stih : Ascultă, fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.
 
   Bucură-te frumuseţea lui Iacob, pe care te-a ales Dumnezeu, pe care te-a iubit, uşa celor ce se mântuiesc, cleştele cel purtător de văpaie, dezlegarea blestemului, întrutot binecuvântată, pântece de Dumnezeu încăpătoare, îndreptarea celor căzuţi, cea mai sfântă decât Herumii, şi mai înaltă decât zidirea, vederea cea cu anevoie văzută auzirea cea prea-nouă, grăirea cea netălmăcită, căruţa Cuvântului, norul dintru carele a răsărit Soarele, și mă luminează pe mine şi pe cel ce sunt întru întuneric, şi dăruieşte mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :

   Fecioară curată, proorociile cele pentru tine s-au împlinit. Pentru că unul din prooroci uşă te-a numit pe tine în Eden căutând spre răsărituri, prin care nimenea n-a trecut, iar numai Făcătorul tău, şi a toată lumea. Iar altul, rug arzând cu foc că întru tine S-a sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ai rămas nearsă. Altul munte sfânt, dintru carele s-a tăiat piatra cea din capul unghiului fără de mână de om şi a lovit chipul gânditului Nabucodonosor. Cu adevărat mare şi preamărită taină este cea întru tine, Maica lui Dumnezeu ! Pentru aceea te mărim, că prin tine s-a făcut mântuirea sufletelor noastre.

SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIA CEA MARE
 
La Doamne strigat-am... Stihirile învierii. Glas 5.
 
    Stih : Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.

   Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase pe diavolul l-ai rușinat, şi prin învierea Ta boldul păcatului l-ai stricat, şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii, mărimu-Te pe Tine Unule-Născut.

    Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

   Cela ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus, înfricoşatu-s-au de acesta boierii iadului, și s-au ridicat porţile cele de durere, că a întrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături ieşiţi și celor din întuneric descoperiţi-vă.

    Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine : Doamne, Doamne, auzi glasul meu.

   Mare minune, Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat Cel fără de moarte. Veniţi seminţiile neamurilor, Acestuia să ne închinăm, că cu milostivirea Lui din rătăcire izbăvindu-ne în trei Ipostasuri pe un Dumnezeu a lăuda, ne-am învăţat.

Alte Stihiri ale lui Anatolie.

    Stih : Fie urechile Tale luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

   Închinăciune de seară, aducem Ție, luminii neînserate, ceea ce la sfârşitul veacurilor, ca întru o oglindă prin trup, ai strălucit lumii, şi până la iad Te-ai pogorât, şi întunericul cel de acolo L-ai stricat, şi lumina învierii neamurilor ai arătat, Dătătorule de lumină Doamne, mărire Ție.

    Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea.

   Pe Începătorul mântuirii noastre, pe Hristos să-L mărim, că El din morţi înviind, lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înșelăciunea dracilor, Adam cel ce a căzut s-a sculat, diavolul s-a surpat.

    Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne, aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău ; nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.

   Cei de la strajă erau învăţaţi de cei fărădelege : Acoperiţi scularea lui Hristos, și luaţi arginţi şi ziceţi, că : Noi dormind, din mormânt s-a furat mortul. Cine a văzut, cine a auzit pe mort să-l fure vreodată ? Mai vârtos pe Cel cu smirnă uns şi gol, pe Cela ce Și-a lăsat în mormânt şi cele de îngropare ale Sale ? Nu vă amăgiţi iudei, învăţaţi-vă graiurile proorocilor, şi cunoaşteţi, că Însuşi este cu adevărat Izbăvitorul lumii și Atotputernic.

    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

   Doamne, Cela ce iadul ai prădat, şi moartea ai călcat, Mântuitorul nostru, Cela ce ai luminat lumea cu Crucea cea cinstită, miluieşte-ne pe noi.

Mărire... Și acum... A Născătoarei :

   În Marea Roşie, chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând, acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gavriil slujitor al minunii. Atuncea adâncul l-a trecut pedestru neudat Israil, iar acum pe Hristos L-a născut fără sămânţă Fecioara.

Alta tot a Născătoarei :

   Marea după trecerea lui lsrail a rămas neumblată, iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuil a rămas nestricată. Cela ce ești și mai-nainte ai fost, și Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.

LA STIHOAVNĂ 

Stihira. Glas 5.


   Pe Tine, Mântuitorule Hristoase, Cel ce Te-ai întrupat, şi de ceruri nu Te-ai despărţit, în glasuri de cântări Te mărim, că Crucea şi moartea ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni, prădând porţile iadului, a treia zi a înviat, mântuind sufletele noastre.

    Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat , îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

   Împungându-Se coasta Ta, Dătătorule de viață, izvoare de iertare tuturor ai izvorât, de viață și de mântuire, și cu trupul moarte ai primit, nemurire nouă dându-ne. Și sălășluindu-Te în mormânt, pe noi ne-ai slobozit, împreună ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm : Iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.

    Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.

   Străină este răstignirea Ta, şi pogorârea în iad, Iubitorule de oameni, că, prădându-l pe dânsul, şi pe cei legaţi dedemult, împreună cu Tine i-ai înviat, preamărit ca un Dumnezeu, raiul deschizându-l, a-l lua, pe dânsul i-ai învrednicit. Pentru aceasta și nouă celor ce mărim scularea Ta cea de a treia zi, dăruieşte curăţire păcatelor, raiului locuitori a fi învrednicindu-ne, ca un însuţi milostiv.

    Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

   Cela ce pentru noi cu trupul patimă ai primit, şi a treia zi din morţi ai înviat, patimile noastre cele trupeşti vindecă-le, şi ne ridică din greşalele cele cumplite, Iubitorule de oameni, şi ne mântuieşte pe noi.

Mărire... Și acum... A Născătoarei :

   Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun al Împăratului, Fecioară preacinstită, prin care Izbăvitorul meu Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric, S-a arătat, Soarele dreptății fiind, vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Dânsul, roagă-L neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.

Troparul învierii.

   Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să ne închinăm, că a binevoit a se sui cu trupul pe Cruce, şi moarte a răbdat, şi a sculat pe cei morţi întru mărită învierea Sa.

A Născătoarei :

   Bucură-te uşa Domnului cea neumblată, bucură-te zidul și acoperământul celor ce aleargă la tine, bucură-te limanul cel neviforat, şi neispitită de nuntă, ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu, nu lipsi a te ruga pentru cei ce laudă și se închină naşterii tale.

DUMINICĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE

După întâia Catismă, Sedelnele Învierii. Glas 5. 

Podobie : Pe Cuvântul cel împreună fără de început...

   Crucea Domnului să o lăudăm, sfântă îngroparea cu cântări să o cinstim, și învierea Lui să o preamărim, că a sculat pe cei morţi din mormânturi ca un Dumnezeu, prădând stăpânia morţii și tăria diavolului și celor din iad lumină le-a răsărit.

Mărire...

   Doamne mort Te-ai numit, Cela ce ai omorât moartea, în mormânt Te-ai pus, Cela ce ai deşertat mormânturile, sus ostaşii au străjuit mormântul, jos pe morţii cei din veac i-ai înviat, întrutot puternice şi necuprinsule, Doamne mărire Ție.

Și acum... A Născătoarei :

   Bucură-te munte sfânt, şi de Dumnezeu umblat, bucură-te rug însufleţit şi nears, bucură-te ceea ce eşti una lumii pod către Dumnezeu, care treci pe cei morţi la viață veșnică, bucură-te nestricată Fecioară, care fără ispită bărbătească ai născut pe mântuirea sufletelor noastre.

După, a 2-a Catismă, Sedealna învierii. Glas 5.
 
   Doamne, după învierea Ta cea de a treia zi, şi după închinarea Apostolilor, Petru a strigat către tine. Femeile au luat îndrăzneală, iar eu m-am temut. Tâlharul, Dumnezeu te-a cuvântat, iar eu m-am lepădat de Tine. Oare mai chema-mă-vei încă ucenic ? Au iarăşi mă vei arăta vânător adâncului ? Ci mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc Dumnezeule, și mă mântuieşte.
 
Mărire...
 
   Doamne, în mijlocul celor osândiţi Te-au pironit călcătorii de lege, şi cu suliţa coasta Ta au împuns, o Milostive, şi îngropare ai primit, Cela ce ai stricat porţile iadului, şi ai înviat a treia zi. Alergat-au femeile să Te vadă pe Tine, şi au vestit Apostolilor scularea. Preaînălţate Mântuitorule, pe Carele Te laudă îngerii, binecuvântate Doamne mărire Ție.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Neispitită de nuntă Mireasă, de Dumnezeu Născătoare, care întristarea Evei întru bucurie o ai întors, lăudămu-te credincioşii, şi ne închinăm ţie, că ne-ai scos din blestemul cel dedemult. Şi acum roagă-te neîncetat, cu totul lăudată Preasfântă, ca să ne mântuim noi.
 
După : Fericiţi cei fără prihană...
 
IPACOI
 
   De îngereasca vedere spăimântându-se cu mintea, şi cu dumnezeiasca sculare luminându-se la suflet, Mironosiţele, Apostolilor au binevestit, vestiţi întru neamuri învierea, Domnul împreună lucrând cu minunile și dăruindu-ne mare milă.
 
TREPTELE
 
Antifon 1
 
   Când mă necăjesc, ca David cânt Ție, Mântuitorul meu, izbăveşte sufletul meu de limba vicleană.
 
   Viața pustnicilor fericită este, a celor ce se într-aripează cu dumnezeiescul dor.
 
Mărire... Și acum...
 
   Cu Duhul Sfânt se ţin toate cele văzute, împreună cu cele nevăzute, că Însuşi stăpânitor fiind, din Treime, Unul este fără minciună.
 
Antifon 2
 
   La munţi suflete să ne ridicăm, mergi acolo, de unde vine ajutorul.
 
   Mâna Ta cea dreaptă, și de mine Hristoase atingându-se, de toată înşelăciunea, să mă păzească.
 
Mărire... Și acum...
 
   Sfântului Duh, teologhisind să-i zicem : Tu eşti Dumnezeu, viața, dorirea, lumina, mintea, Tu bunătatea, Tu împărăţeşti în veci.
 
Antifon 3
 
   Cei ce mi-au zis mie, în curţile Domnului să intrăm, de multă bucurie umplându-mă, rugăciune înălţaţi.
 
   În casa lui David cele înfricoşate se lucrează, că acolo este focul, carele arde toată mintea cea spurcată.
 
Mărire... Și acum...
 
   În Sfântul Duh este vrednicia cea începătoare de viață, din Carele tot, ce viază, se însufleţește, precum în Tatăl, împreună şi în Cuvântul.
 
Prochimen. Glas 5.
Scoală-Te Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, că Tu împărăteşti în veci.
Stih : Mărturisi-mă-voi ţie Doamne cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

 
    Toată suflarea să laude pe Domnul... Evangelia învierii.     
Evangheliile Învierii          Învierea lui Hristos văzând... Şi Psalm 50.
 
CANOANELE
 
Canonul Învierii

 
Cântarea 1-a, Glas 5. 
 
Irmosul :

 
   Calul şi pe călăraşul în Marea Roşie l-a scuturat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, şi pe Israil l-a mântuit, pe cela ce cântă cântare de biruinţă.
 
   Adunarea iudeilor cea purtătoare de spini, nepăzind dragostea cea de maică spre Tine, Făcătorule de bine, Hristoase, Te-a încununat pe Tine, Cela ce ai dezlegat pe începătorul neamului de pedeapsa spinului.
 
   Ridicatu-m-ai pe mine cel căzut în groapă, plecându-Te Dătătorule de viață fără cădere, și a mea stricăciune cea rău împuţită, Hristoase suferindu-o fără ispitire, cu mirul dumnezeieștii Fiinţe, de buna mireasmă m-ai umplut.
 
A Născătoarei :
 
   Dezlegatu-s-a blestemul, întristarea a încetat, că cea binecuvântată, și cu daruri dăruită, credincioşilor bucurie a răsărit. Binecuvântare tuturor marginilor ca o floare aducând pe Hristos.
 
Alt Canon, al Crucii cu al învierii.
 
Irmosul : Mântuitorului Dumnezeu...
 
   Celui ce S-a pironit pe Cruce de voie cu trupul, și din hotărârea cea dedemult pe cel căzut prin lemn l-a slobozit, Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a preamărit.
 
   Lui Hristos mortului, Celui ce a înviat din mormânt, şi pe cel căzut împreună l-a sculat, şi cu împreună şederea cea părintească l-a împodobit, Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a preamărit.
 
A Născătoarei :
 
   Preacurata Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din tine, şi din sânurile Părintelui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat, să mântuiască de toată înconjurarea, pe cei ce i-a zidit.
 
Alt canon, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
 
Cântarea 1-a,
 
Irmosul : Calul și pe călăraşul...


   Pe Lumina, ceea ce S-a sălăşluit întru tine, Preacurată, şi a luminat lumea cu razele Dumnezeirii, pe Hristos roagă-L, să lumineze pe toţi cei ce te laudă, pe tine Maică fecioară.
 
   Ca cea înfrumuseţată cu podoaba bunătăților, ceea ce ești cu daruri dăruită, pe buna cuviinţă cea de podoabă făcătoare, prin strălucirea Duhului o ai primit Preacurată, pe Cela ce toate le-a împodobit.
 
   Pe tine dedemult mai-nainte închipuindu-te, rugul în Sinai nu s-a ars Fecioară cu focul împreunându-se, că fecioară ai născut, şi fecioară ai rămas, mai presus de gând, Maică Fecioară.
 
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmosul :
 
   Cela ce ai înfipt pe nimica pământul cu porunca Ta, şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, unule Bunule şi Iubitorule de oameni.
 
   Fiere, adică, cei ce au supt miere din piatră, Ție, Celui ce ai făcut minuni în pustie, Ți-au adus Hristoase, şi oţet în loc de mană, pentru facerea de bine, Ți-au răsplătit, feciorii lui Israil cei nemulțumitori.
 
   Cei ce se acoperiseră dedemult cu nor luminos, pe Hristos, Viaţa în mormânt o au pus, ci cu a Sa putere înviind, tuturor credincioşilor a dăruit strălucirea Duhului, ceea ce de sus în taină umbrește.
 
A Născătoarei :
 
   Tu, Maică a lui Dumnezeu fără împreunare te-ai făcut, a Celui ce a strălucit din Tatăl cel nestricăcios fără dureri de maică, pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu, căci pe Cuvântul întrupat L-ai născut, cu dreaptă credință te propovăduim.
 
Al Crucii cu al învierii.
 
Irmosul : Cu puterea Cruci, tale...
 
   Înviat-ai din mormânt Hristoase, din stricăciunea morţii izbăvind, pe cei ce laudă Dătătorule de viață, răstignirea Ta cea de voie.
 
   Ca să ungă cu mir trupul Tău, Hristoase mironosiţele, s-au sârguit, şi neaflându-l, s-au întors lăudând scularea Ta.
 
A Născătoarei :
 
   Roagă neîncetat Curată, pe Cel ce S-a întrupat din coapsele tale, ca să izbăvească din înșelăciunea diavolului, pe cei ce te laudă Fecioară curată.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Cela ce ai întărit...
 
   Scara pe care S-a pogorât la noi Cel Preaînalt, ca să îndrepteze firea cea stricată, tu prea luminată curată, de toți acum eşti văzută, că prin tine Cel preabun cu lumea a petrece a binevoit.
 
   Taina cea dedemult mai-nainte hotărâtă, Fecioară, și mai-nainte de veci cunoscută, de Dumnezeu, Cel ce cunoaşte toate, acum în anii ceşti mai de pe urmă, în pântecele tău ceea ce eşti cu totul fără prihană, sfârșit luând s-a arătat.
 
   Dezlegatu-s-a osânda blestemului celui dedemult, cu mijlocirea ta Fecioară preacurată, că peste tine Domnul arătându-Se tuturor binecuvântare ca un preabun a izvorât, ceea ce eşti una podoaba oamenilor.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmosul :
 
   Dumnezeiască deşertarea Ta cunoscându-o Avvacum cu mai-nainte vederea Hristoase, cu frică a strigat Ție : Spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi, ai venit.
 
   Pe izvoarele cele prea-amare ale Merii, ca întru o închipuire mai-nainte însemnând tu preacurată Crucea Ta, care a omorât gustarea păcatului Bunule, prin lemn le-ai îndulcit.
 
   Crucea pentru lemnul cunoştinţei, fiere pentru mâncarea cea dulce, ai primit, Mântuitorul meu, și pentru stricăciunea morţii, sângele Tău cel dumnezeiesc Ți-ai vărsat.
 
A Născătoarei :
 
   Afară de împreunare ai zămislit în pântece fără stricăciune, şi mai-nainte de dureri ai născut, şi după naştere te-ai păzit, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
 
Al Crucii cu al învierii.
 
Irmosul : Auzit-am auzul tău...
 
   Dacă s-a înfipt Crucea pe pământ, în locul Căpăţânii, s-au sfărâmat încuietorile, şi portarii cei veșnici, şi-au strigat : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
   Dacă S-a pogorât Mântuitorul la cei legaţi ca un mort, au înviat împreună cu Dânsul morţii cei din veac, şi au strigat : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
A Născătoarei :
 
   Fecioara a născut, şi cele ale maicilor n-a cunoscut, ci Maică adică este, și Fecioară a rămas, pe care lăudându-o, bucură-te de Dumnezeu Născătoare strigăm.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Cu dumnezeiasca ta...
 
   Cu inima, cu mintea, şi cu sufletul, şi cu gura, mărturisindu-te pe tine cu toată credinţa, de Dumnezeu Născătoare, cu adevărat Curată, roadă de mântuire dobândesc, și mă mântuiesc Fecioară, cu rugăciunile tale.
 
   Cela ce a zidit toate din ce n-au fost, din tine Curată a Se zidi a binevoit ca un Făcător de bine, spre mântuirea celor ce te laudă cu credinţă și cu dragoste, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
   Laudă naşterea ta Preacurată cetele cele mai presus de lume, bucurându-se de mântuirea celor ce te cunosc adevărată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară neîntinată.
 
   Pe tine toiag Isaia te-a numit, din carele a odrăslit nouă floarea cea frumoasă Hristos Dumnezeu, spre mântuirea celor ce aleargă cu credinţă şi cu dragoste la acoperământul tău.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmosul :
 
   Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, la Tine mânec, şi Ție strig : Luminează sufletul meu cel întunecat Hristoase, ca un milostiv.
 
   Domnul măririi în chip de nemărire necinstindu-Se, pe lemn de voie S-a spânzurat, de dumnezeiască mărirea mea negrăit grijindu-Se.
 
   Tu m-ai îmbrăcat întru nestricăciune Hristoase, stricăciunea morţii fără de stricăciune cu trupul gustând, şi răsărind din mormânt a treia zi.
 
A Născătoarei :
 
   Tu dreptatea şi izbăvirea născând nouă pe Hristos fără sămânţă Născătoare de Dumnezeu, slobodă ai făcut de blestem firea strămoșului.
 
Al Crucii cu al învierii.
 
Irmosul : Mânecând te lăudăm pe tine...
 
   Întinsu-Ți-ai mâinile Mântuitorul nostru pe lemn, pe toţi chemându-i la Tine însuți, ca un iubitor de oameni.
 
   Prădat-ai iadul Mântuitorul nostru cu îngroparea Ta, și cu învierea Ta de bucurie toate le-ai umplut.
 
A Născătoarei :
 
   Fecioară după naştere te lăudăm pe tine de Dumnezeu Născătoare, că tu pe Dumnezeu Cuvântul cu trup lumii L-ai născut.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Cela ce Te îmbraci cu lumina...
 
   Toţi proorocii pe tine arătat mai-nainte te-au vestit, că erai să te faci Maică a lui Dumnezeu, de Dumnezeu Născătoare, preacinstită, că una te-ai aflat Curată, desăvârşit fără prihană.
 
   Nor luminos al apei celei vii, pe tine care ai plouat nouă celor deznădăjduiți, pe Hristos ploaia nestricăciunii, cinstită te cunoaştem.
 
   Ca pe o de-aproape toată, ca pe o bună şi fără prihană, pecetluită cu fecioria, curat te-a iubit, Dumnezeu, Cel ce S-a sălăşluit întru tine, ca un însuşi milostiv.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmosul :
 
   Marea patimilor cea sălbătăcită de viforul cel stricător de suflet, liniştește-o Stăpâne Hristoase, și din stricăciune mă scoate ca un milostiv.
 
   Întru stricăciune s-a alunecat începătorul neamului, Stăpâne Hristoase, mâncarea neascultării gustând, şi la viață s-a ridicat prin patima Ta.
 
   Viaţa Te-ai pogorât la iad Stăpâne Hristoase, şi stricăciune stricătorului făcându-Te, prin stricăciune ai izvorât învierea.
 
A Născătoarei :
 
   Fecioară ai născut, și după ce ai născut ai rămas Curată, pe mâini purtând pe Cela ce poartă toate, ca ceea ce ești cu adevărat Fecioară Maică.
 
Al Crucii cu al învierii,
 
Irmosul : Înconjuratu-m-a adâncul...
 
   Întinsu-ţi-ai palmele Tale, adunând adunările neamurilor Tale, cele departe despărţite Hristoase Dumnezeul nostru, cu Crucea Ta cea de viață purtătoare, ca un iubitor de oameni.
 
   Prădat-ai moartea, şi porţile iadului le-ai zdrobit, și Adam cel legat dezlegându-se, a strigat Ție : Mântuitu-m-a dreapta Ta, Doamne.
 
A Născătoarei :
 
   Pe tine rug nears, şi munte, și scară însuflețită, și uşă cerească după vrednicie te mărim, Marie mărită, lauda dreptcredincioşilor.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Viforul cel sălbătăcit...
 
   Pricinuitorul a toate, şi Carele dă tuturor spre a fi, ca pe o pricină te-a avut întrupându-Se ca noi, pe tine Maică dumnezeiască, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
   Izvor de tămăduiri, de suflete hrănitor Stăpână, izvorând celor ce aleargă cu credinţă către acoperământul tău cel bine mărit, te ştim pe tine cea cu totul fără prihană.
 
   Pe Pricinuitorul mântuirii, pe Dătătorul de viață L-ai născut nouă, Carele dăruiește veșnica izbăvire, celor ce te propovăduim, adevărată de Dumnezeu Născătoare.
 
Condac Glas 5,
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
 
   La iad Mântuitorul meu Te-ai pogorât, şi porţile zdrobindu-le ca un Atotputernic, pe cei morţi ca un Ziditor împreună i-ai înviat, și boldul morţii Hristoase l-ai zdrobit, şi Adam din blestem s-a izbăvit Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi strigăm către Tine : Mântuieşte-ne pe noi, Doamne.
 
ICOS
 
   Auzind femeile graiurile îngerului, au lepădat tânguirea, și vesele făcându-se, și cutremurându-se au văzut învierea. Și iată Hristos s-a apropiat către dânsele zicând : Bucuraţi-vă ! Îndrăzniți, Eu lumea am biruit, și pe cei legaţi i-am slobozit. Deci sârguiţi către ucenici vestindu-le lor, că voi merge mai-nainte de voi în Galileea, ca să propovăduiesc. Pentru aceasta toţi către Tine strigăm : Mântuieşte-ne pe noi, Doamne.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmosul :
 
   Domnul părinţilor cel preaînălţat, văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântă cu un glas : Dumnezeule, bine ești cuvântat.
 
   Cu trupul înfăşurându-Te, ca cu o mâncare de înşelăciune, ce se pune în undiţă, cu dumnezeiască puterea Ta, pe şarpele jos l-ai tras, scoţând pe cei ce strigă : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
   Cela ce a înființat alcătuirea pământului cea nemăsurată, în groapă S-a acoperit cu trupul cel neîncăput, Căruia toţi cântăm : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
A Născătoarei :
 
   Un Ipostas în două firi ai născut, ceea ce ești cu totul fără prihană, Dumnezeu întrupat, Căruia toți cântăm : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
Al Crucii cu al învierii.
 
Irmosul : În cuptorul cel cu foc...
 
   Cela ce prin lemnul Crucii ai stricat înşelăciunea idolilor : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cela ce ai înviat din morţi, şi pe cei din iad împreună i-ai sculat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
A Născătoarei :
 
   Cela ce din Fecioară Te-ai născut, și Născătoare de Dumnezeu pe aceasta o ai arătat : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noştri.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Domnul Părinţilor...
 
   Cel nehotărât rămânând neschimbat, cu trupul după ipostas S-a împreunat ca un milostiv, întru tine cea preasfântă, Cel ce este Unul binecuvântat.
 
   Mireasă pe tine cu totul fără prihană, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână, cu un glas te mărim, și scaun al Făcătorului tău, Căruia toți îi cântăm : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
   Maică a Împăratului tuturor ai fost, curățindu-te cu Duhul, Fecioară a Celui ce te-a zidit pe tine, Căruia toți cântăm : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
   Mântuitu-m-a Domnul, Maică a lui Dumnezeu preacurată, cu haina trupului din tine îmbrăcându-Se, Căruia, toți cântăm : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmosul :
 
   Ție Făcătorului a toate, în cuptor tinerii danţ a toată lumea împreunând cântau : Toate lucrurile pe Domnul lăudați-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Tu pentru paharul cel de voie al mântuitoarei patimi Te-ai rugat, ca cum ar fi fost fără de voie, că două voi potrivite amândurora fiinţelor porți Hristoase în veci.
 
   Cu pogorârea Ta a Celui atotlucrător, Hristoase, iadul batjocorit fiind, a vărsat pe toți cei dedemult cu înşelăciunea omorâţi, pe cei ce Te înalță întru toţi vecii.
 
A Născătoarei :
 
   Pe tine ceea ce mai presus de minte cu dumnezeiască bărbăţie, prin cuvânt ai născut pe Domnul, şi fecioreşti; toate făpturile Fecioară te binecuvântăm, şi te preaînălţăm întru toți vecii.
 
Al Crucii cu al învierii.
 
Irmosul : Din Tatăl mai-nainte...
 
   Pe Cel ce şi-a întins palmele pe Cruce de voie, şi legăturile morţii le-a rupt, pe Hristos Dumnezeu, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Pe Cela ce ca un mire din mormânt a răsărit, Hristos Dumnezeu, şi mironosiţelor S-a arătat, și bucurie lor a vestit, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
A Născătoarei :
 
   Mai înaltă decât Heruvimii te-ai arătat, de Dumnezeu Născătoare curată, în pântecele tău purtând pe Cela ce Se poartă de dânşii, pe Carele împreună cu cei fără de trup oamenii Îl preamărim întru toți vecii.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Pe tine Ziditorul...
 
   Încetat-a acum întristarea strămoșilor, bucurie născând tu Maica lui Dumnezeu, pentru aceasta neîncetat te lăudăm Fecioară, şi te preaînălţăm întru toți vecii.
 
   Cântă împreună cu noi soborul celor fără de trupuri Fecioară, naşterea ta cea necuprinsă, un danţ alcătuind cu dorire, şi preaînălţându-o pe dânsa în veci.
 
   Curgere prea-limpede a nemuririi Fecioară, din tine a ieşit Domnul tuturor, spălând întinăciunea celor ce te laudă pe tine cu credinţă, şi te preaînalță întru toți vecii.
 
   Scaun dumnezeiesc cu adevărat, şi de lumină purtător, şi tăbliţa a darului te mărturisim pe tine Fecioară, ca pe ceea ce ai primit pe Cuvântul Tatălui, pe Carele Îl preaînălţăm întru toți vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmosul :
 
   Isaie dănţuieşte ! Fecioara a avut în pântece, şi a născut Fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu și omul, Răsăritul este numele Lui. Pe Carele mărindu-L, pe Fecioara o fericim.
 
   Pe omul cel căzut l-ai primit asupră-Ți, Stăpâne Hristoase, din pântecele Fecioresc tot întrupându-Te; şi nici cu un păcat împărtăşindu-Te, pe el tot din stricăciune Tu l-ai slobozit, cu preacurate patimile Tale.
 
   Prin sângele cel din Dumnezeu curs, ce s-a deşertat Stăpâne Hristoase, din preacurata și de viață făcătoare coasta Ta, jertfa idolească cu adevărat a încetat, iar tot pământul jertfă de lauda Ta îți aducem.
 
A Născătoarei :
 
   Nu Dumnezeu fără trup, nici iarăşi om gol a adus curata Fecioară şi cinstită, ci om desăvârşit, și fără minciună desăvârşit Dumnezeu, pe Carele Îl mărim, împreună cu Tatăl, și cu Duhul.
 
Al Crucii cu al învierii.
 
Irmosul : Pe tine cea mai presus...
 
   Pe Tine, Cela ce ai primit patimile pe Cruce, şi cu moartea ai zdrobit puterea iadului, credincioşii cu dreaptă credinţă Te mărim.
 
   Pe Tine, Cela ce ai înviat din mormânt a treia zi și iadul ai prădat, şi lumea ai luminat, credincioşii cu un gând Te mărim.
 
A Născătoarei :
 
   Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, pe Carele L-ai născut, roagă-L să dăruiască iertare de greşale, celor ce cu credinţă te laudă pe tine.
 
Al Născătoarei de Dumnezeu.
 
Irmosul : Isaie dănţuieşte...
 
   Din curate sângiurile tale, s-a închegat mai presus de fire trupul Ziditorului a toate, şi Unuia-Născut, Fiului Părintelui, nu din bărbat, ci fără sămânţă, cu minte și însuflețit, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară.
 
   Pornirea morţii cea mâncătoare neţinută, o ai oprit, născând trupeşte cu adevărat, mai presus de minte, pe Viața cea veșnică, de Care atingându-se cu gura cea amară iadul, s-a stricat, Preasfântă Maică Fecioară.
 
   Pe scaun stăpânesc şezând Fiul tău, pe tine ceea ce cu lucruri de aur cu fapte dumnezeiești, luminat ești strălucită, de-a dreapta sa te-a pus, dându-ţi cinste ca unei Maici, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
LA LAUDE
 
Stihirile învierii. Glas 5.
 
    Stih :
Ca să facă între dânşii judecată scrisă, slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.

 
   Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fărădelege, ai ieşit din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. N-au cunoscut, cum Te-ai întrupat, îngerii Tăi cei fără de trup. N-au simţit, când ai înviat, ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă s-au pecetluit de către cei ce ispiteau, şi s-au arătat minunile celor ce se închină cu credinţă tainei. Pe care celor ce o lăudăm, dă-ne nouă bucurie și mare milă.
 
    Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
 
   Doamne, încuietorile cele veșnice zdrobindu-le şi legăturile rupându-le, din mormânt ai înviat, lăsând cele de îngropare ale Tale, întru mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Și ai mers mai-nainte în Galileia, Cela ce ai fost străjuit în peşteră. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne pe noi.
 
    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
 
   Doamne, femeile au alergat la mormânt, să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi, și venind au aflat înger şezând pe piatră, de frică răsturnată fiind, şi către dânsele a strigat, grăind : A înviat Domnul, spuneţi ucenicilor, că a înviat din morţi, Cela ce mântuiește sufletele noastre.
 
   Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
 
   Doamne, precum ai ieşit din groapă pecetluită, așa ai întrat și la ucenicii Tăi, uşile fiind încuiate, arătându-le lor patimile trupului, care le-ai primit Mântuitorule îndelung răbdând, căci ca Cela ce ești din sămânţa lui David, răni ai răbdat, iar ca un Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit. Mare este mila Ta, Mântuitorule cel necuprins, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
 
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
 
    Stih :
Lăudaţi-L pe EI în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

 
   Doamne, Împărate al veacurilor, şi Făcătorule al tuturor, Cela ce pentru noi răstignire şi îngropare cu trupul ai primit, ca pe noi pe toţi din iad să ne slobozeşti, Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
    Stih :
Lăudaţi-L pe EI în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe EI în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
 
   Doamne, minunile Tale cele preastrălucite cine le va spune ? Sau cine va vesti tainele Tale cele înfricoşate ? Că întrupându-Te pentru noi, precum însuţi ai voit, tăria puterii Tale ai arătat. Că cu Crucea Ta ai deschis tâlharului raiul, şi cu îngroparea Ta ai zdrobit încuietorile iadului, şi cu învierea Ta toate le-ai îmbogăţit, Milostive, mărire Ție.
 
    Stih : Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
 
   Mironosiţele femei, la mormântul Tău ajungând foarte de dimineaţă, Te-au căutat cu miruri să Te ungă, pe Tine, Cuvântul cel fără de moarte şi Dumnezeu, şi graiurile îngerului în urechi luând, s-au întors de bucurie, să vestească Apostolilor luminat, că ai înviat viaţa tuturor, şi ai dăruit lumii, curăţire, și mare milă.
 
    Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
 
   Străjerii mormântului Tău celui de Dumnezeu primitor către iudei au zis : O sfatul vostru cel cu minte deşartă ! A străjui pe Cel nescris împrejur ispitindu-vă, în zadar v-ați arătat, o adunarea voastră cea cu minte deşartă ! Ce iarăşi a o ascunde vă sfătuiți, ceea ce nu se ascunde ? Ci mai vârtos de la noi ascultaţi, şi voiţi a crede adevărul celor ce s-au făcut. Înger purtător de lumină din cer pogorându-se, piatra a răsturnat, de a căruia frică cu amorţire eram cuprinşi, şi strigând mironosiţelor celor cu minte tare, a zis : Femeilor, au nu vedeţi amorţirea străjerilor, și dezlegarea peceților, şi deșertarea iadului ? Pentru ce pe Cela ce a surpat biruinţa iadului, și boldul morţii l-a zdrobit ca pe un mort Îl căutaţi ? Ci degrab mergând, binevestiţi Apostolilor învierea, fără frică strigând : Adevărat a înviat Domnul, Cel ce are mare milă.
 
    Mărire… Stihira Evangeliei.      LUMINÂNDELE       Și acum… Prea binecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu…  Doxologia cea mare. Ectenia şi Otpustul.

LA LITURGHIE

 
Fericirile
 
   Tâlharul pe Cruce pe Tine, Dumnezeu a fi crezându-Te Hristoase, Te-a mărturisit curat din inimă : Pomenește-mă Doamne, strigând, întru împărăţia Ta.
 
   Pe Cela ce pe lemnul Crucii a înflorit viață neamului nostru, și a uscat blestemul cel din lemn, ca pe Mântuitorul şi Făcătorul, cu un glas să-L lăudăm.
 
   Cu moartea Ta, Hristoase, ai stricat puterea morţii, şi împreună ai sculat pe cei morţi din veac, care Te laudă pe Tine adevăratul Dumnezeu, şi Mântuitorul nostru.
 
   La mormântul Tău, Hristoase venind cinstitele femei, Te-au căutat Dătătorule de viață cu mir să Te ungă, şi li s-a arătat lor îngerul strigând; a înviat Domnul.
 
   Răstignindu-te Tu, Hristoase, în mijlocul a doi tâlhari osândiţi, unul hulindu-Te s-a osândit după dreptate, iar altul mărturisindu-Te, în rai s-a sălăşluit.
 
   La ceata Apostolilor venind cinstitele femei, au strigat : Hristos a înviat, ca Stăpânului şi Făcătorului, să ne închinăm Lui.
 
Mărire...
 
   Treime nedespărţită, Unime atotlucrătoare, şi atotputernică, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, pe Tine Te lăudăm adevăratul Dumnezeu și Mântuitorul nostru.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Bucură-te Biserica lui Dumnezeu cea însufleţită, şi uşă neumblată. Bucură-te scaun nears şi în chipul focului, bucură-te Maică a lui Emanuil a lui Hristos Dumnezeului nostru.





SLUJBA DE LUNI

DUMINICĂ SEARA, LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 5.
 
Podobie : Bucură-te cămara...

 
   Vai mie celuia ce Te-am mâniat pe Tine, milostivul meu Dumnezeu și Domn, de câte ori m-am făgăduit a mă pocăi Hristoase, și m-am aflat mincinos eu neînţelegătorul, haina cea dintâi a botezului o am întinat, de tocmelile cele către Tine m-am lenevit, încă şi pe această făgăduinţă de a doua, care o am mărturisit Ție înaintea îngerilor şi a oamenilor, în chipul cel de plângere fiind îmbrăcat, o am lepădat, ci Tu, Mântuitorule nu mă lăsa să pier pană în sfârșit.
 
   Ce răspuns vei afla sufletul meu în ziua judecăţii ? Sau cine te va scoate din osânda focului celui veșnic, şi din toate minunile ? Nimenea, de nu tu singur vei face milostiv pe Cel îndurat, lăsând faptele tale cele fărădelege, şi viață lui Dumnezeu plăcută câştigându-ţi, plângând în toate zilele păcatele tale cele fără măsură, care în tot ceasul greşeşti, cu lucrul, cu cuvântul, și cu gândul, pe Hristos rugând, ca să-ţi dea pentru acestea iertare desăvârşit.
 
   Să nu mă biruiască Mântuitorule obiceiul păcatului cel ce mă trage, nici să mă stăpânească dracul cel ce pururea se luptă cu mine, şi să mă ducă către voia lui, ci răpeşte-mă cu mâna Ta cea tare, Atotputernice de la stăpânirea lui, şi împărățeşte întru mine Tu, Iubitorule de oameni, și mă învredniceşte să fiu tot al Tău, și să viețuiesc Cuvântule după a Ta voie, şi să am odihnă întru Tine, și să aflu curăţire, mântuire, și mare milă.
 
Ale Sfinţilor Îngeri. Asemenea.
 
   Stricăciunea patimilor mă munceşte, și mi-au întunecat ochii inimii mele, şi nu pot nicicum a vedea căile cele mântuitoare, umblând mă rătăcesc, și cumplit mă prăpăstuiesc în prăpăstiile iadului. Iar aducându-mi aminte de minunile voastre arhanghelilor, mă tămăduiesc de toată boala. Să văd milostivirea voastră acum prea-degrab preacinstiţilor, sârguiţi, de-mi stingeţi văpaia patimilor, şi către lumina mântuirii povăţuindu-mă, dăruiţi-mi dezlegare răutăților mele.
 
   Vicleanul cel dedemult avea starea bunei măriri, împreună cu voi mai-marilor voievozi, și împreună cu voi ca un luceafăr răsărea, iar din răutate s-a surpat împotrivă luptătorul la pământ, şi cu întunericul s-a înnegurat, şi se sileşte a mă surpa împreună cu dânsul, și pe mine, carele sunt cinstit cu chipul Celui ce m-a zidit, dar deşi am căzut mai-nainte, Hristos m-a ridicat. Deci o înţelepţilor, arătaţi-vă mie ticălosului, folositor, şi de grijă purtător, şi ajutător, mântuire cerându-mi și mare milă.
 
   Făcându-mă după chipul lui Dumnezeu, şi împreună cu voi mai-marilor voievozi numărându-mă, mi se cădea să nu mă plec nicidecum vicleanului vrăjmaş, dar vai mie, că din sfatul pierzătorului nu v-am râvnit vouă, ci am lepădat porunca, și am căzut din cinstea Făcătorului, și sunt tras întru robie. Ci căutând spre mine cel pătruns de patimi, daţi-mi mâna, care mă duce către cărarea cea preaînaltă, ca să dobândesc mântuirea, cerându-mi și frumuseţea măririi celei dintâi.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Maică Fecioară, ceea ce ai zămislit pe Lumina adevărului, şi ai născut pe Dumnezeu cu trup, străluceşte-mi lumina ta, mie celui ce mă aflu la întunericul relelor, scoate-mă degrab dintru adâncimea deznădăjduirii, şi pe piatra vieţuirii celei fără greşeală întăreşte paşii sufletului meu, judecă pe dracii, care neîncetat mă necăjesc, conteneşte degrab durerea ticăloasei mele inimi, ceea ce eşti nădejdea marginilor, care dăruiești lumii mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiri de umilinţă.
 
   Doamne, păcătuind nu încetez, învrednicindu-mă iubirii Tale de oameni nu cunosc, ci biruieşte întunecarea mea, Cela ce ești unul bun, și mă miluiește.
 
   Doamne, şi de frica Ta mă tem, și a face rău nu încetez, cine nu se teme la judecată de judecător ? Sau cine vrând ca să se vindece, mânie pe doctorul precum eu ? Îndelung-răbdătorule Doamne, milostivește-Te spre neputinţa mea, şi mă miluieşte.
 
A Născătoarei :
 
   Toate cele pământeşti defăimându-le, şi asupra muncilor bărbătește îndrăznind, de la fericitele nădejdi nu v-aţi îndepărtat, ci ai împărăţiei celei cereşti moşteni v-ați făcut, prealaudaţilor mucenici. Având îndrăznire către Iubitorul de oameni, Dumnezeu, pace lumii cereţi, şi sufletelor noastre mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Înfricoşată şi preamărită, şi mare este taina : Cel neîncăput, în pântece S-a încăput, şi Maica după naştere iarăşi a rămas fecioară, că a născut dintr-însa pe Dumnezeu întrupat Aceluia să-i strigăm, Aceluia să-i grăim, cu îngerii cântând : Sfânt eşti Hristoase Dumnezeule, Cela ce Te-ai făcut om pentru noi, mărire Ție.
 
LUNI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, Sedelne de umilinţă. Glas 5.

 
   Judecătorul şezând, și îngerii înainte stând, trâmbiţa glăsuind, şi văpaia arzând, ce vei face suflete al meu fiind dus la judecată ? Că atunci răutăţile tale vor sta înainte, şi păcatele tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceea mai-nainte de sfârşit strigă : Doamne, Dumnezeule curățește-mă și mă mântuieşte.
 
   Suflete, cele de aici sunt vremelnice, iar cele de acolo veșnice, văd judecata, şi pe Judecătorul pe scaun, şi mă cutremur de hotărâre, întoarce-te dar suflete cu sârguire, că judecata este fără iertare.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Folositoarea cea fierbinte şi nebiruită, nădejdea cea adevărată și neruşinată, zidul și acoperământul, şi limanul celor ce aleargă la tine Curată pururea Fecioară, roagă împreună cu îngerii pe Fiul tău și Dumnezeu, să dea pace lumii, şi mântuire, și mare milă.
 
După a 2-a Catismă, Sedelne.
 
   Toţi să priveghem, şi pe Hristos să-L întâmpinăm, cu mulţime de untdelemn, și cu făclii luminoase, ca să ne învrednicim a fi înlăuntru cămării, că Cel ce va rămâne afară de uși, în deşert va striga lui Dumnezeu, miluieşte-mă.
 
   Pe patul greşalelor mele celor multe zăcând, furat sunt de nădejdea mântuirii mele, că somnul trândăvirii mele, pricinuieşte sufletului meu muncă. Ci Tu, Dumnezeule, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, ridică-mă către lauda Ta, ca să Te măresc.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Pe tine, Prealăudată, care eşti mai sfântă decât Heruvimii, şi mai înaltă decât cerurile, cu adevărat de Dumnezeu Născătoare mărturisindu-te, te avem păcătoşii folositoare, și mântuire te aflăm întru ispite. Pentru aceea nu înceta a te ruga pentru noi, ceea ce ești puterea şi stăpânirea sufletelor noastre.
 
După a 3-a Catismă Sedelne. Glas 5.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
 
   Mă cutremur de judecata cea înfricoşată, și de hotărârea dreptului Judecător mă tem, pentru că ştiinţa pururea mă mustră, şi întru nepurtare de grijă vieţuind nu mă pricep, şi mă înfricoşez, cu sfintele voastre rugăciuni arhanghelilor, izbăviţi-mă de foc, că voi sunteți păzitorii credincioşilor.
 
Mucenicina :
 
   Străluceşte astăzi pomenirea purtătorilor de chinuri, pentru că are şi din cer rază, ceata îngerilor prăznuieşte, şi neamul omenesc dimpreună serbează. Pentru aceea se roagă Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei, Asemenea.
 
   Gavriil ție Curată, din ceruri cu preamărire, pe pământ ţi-a adus, bucură-te, că pe Făcătorul îngerilor întru tine întrupat văzându-L, cântarea cea de bucurie ţie a cântat, Preacinstită, printr-însa, pe oameni învăţându-i, cum că tu singură pricina bucuriei tuturor oamenilor te-ai arătat.
 
Psalmul 50.
 
CANOANELE

Canonul de umilinţă.
 
Facere a lui Iosif.
 
Cântarea 1-a, Glas 5.
 
Irmosul :

 
   Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut minuni minunate în Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
 
   Pe mine cel tras, şi amăgit de multele amăgiri ale celui străin, Hristoase, întoarce-mă, miluieşte-mă, ca un milostiv.
 
   Hristoase, Cela ce ai deschis urechile surdului, deschide și urechile sufletului meu cele asurzite rogu-mă, ca să aud cuvintele Tale.
 
Mucenicine :
 
   Mucenicilor, cei ce v-aţi arătat stele noi ale soarelui dreptăţii, risipiţi întunericul inimilor noastre.
 
   Mucenicii arătându-se săgeţi înfocate cu dumnezeiești cărbuni ai Sfântului Duh sfărâmă toate săgeţile şarpelui.
 
A Născătoarei :
 
   Ușa dumnezeieștii măriri, mă rog, deschide-mi uşile pocăinţei, şi din porţile iadului, scoate sufletul meu cel smerit.
 
Alt Canon, al Sfinţilor îngeri.
 
Cântarea 1-a,
 
Irmosul : Calul şi pe călăraşul...

 
   Tainicilor ai dumnezeieștii Începătorii celei dătătoare de lumină, ca cei ce cu razele Acesteia întâi vă străluciţi îngerilor, pe Stăpânul rugaţi-L; cu lumină să lumineze sufletul meu.
 
   Având îndrăzneală, ca cei ce stați înaintea scaunului Celui Înalt, pe toţi cei ce cu bunăcredinţă vă laudă pe voi, izbăviţi-i de primejdii, o arhistrategilor, cei ce sunteţi întâi stătători ai cetei cereşti.
 
A Născătoarei :
 
   Dezlegatu-s-a blestemul, întristarea a încetat, că cea binecuvântată, şi cu daruri dăruită, a răsărit credincioşilor bucurie, binecuvântare tuturor marginilor, înflorind pe Hristos.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmosul :
 
   Dumnezeu a împărăţit peste limbi, Dumnezeu șade pe scaunul cel sfânt al Său, şi să-i cântăm Lui cu înţelegere, ca Împăratului Dumnezeu.
 
   Bunule Doamne, Cela ce nu voieşti să piară niciunul, pe mine cel ce pier miluieşte-mă, şi mă mântuieşte cu dumnezeiască pogorâre a milei Tale, întrutot Îndurate.
 
   Căci întru ştiinţă, şi întru neştiinţă am greşit Ție, Doamne Hristoase, pentru aceasta la Tine, Cela ce toate le știi, vin și cad, primeşte-mă ca și pe desfrânatul.
 
Mucenicine :
 
   Ca să omorâţi păcatul cel viu, şi ca să arătaţi mort pe vrăjmaşul, n-aţi grijit de moartea cea trupească, fericiţi mucenici.
 
   Împestrindu-vă cu patimile, și cu hainele cele cu sânge vopsite împodobindu-vă mucenicilor, înaintea Împăratului tuturor acum staţi, purtând cununi.
 
A Născătoarei :
 
   Fecioară Maică, ceea ce pe Dumnezeu L-ai întrupat, primeşte glasurile celor ce strigă ţie pururea, și ne izbăveşte de multe feluri de înconjurări.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce cu porunca Ta...
 
   Cela ce cu cuvântul înţelepţeşte ai înfiinţat danțurile puterilor celor de sus, arătând bunătatea puterii Tale cea nemăsurată. Cu ale acestora ocrotiri Biserica Ta o întăreşte, unule Bunule și Iubitorule de oameni.
 
   Hristoase, Cela ce ai înfrumuseţat cu nespusă lumină pe îngerii Tăi, şi printr-înşii ai întărit Biserica Ta, Milostive, mă rog Ție, Stăpâne, ticălosul meu suflet, printr-înşii luminează-l, nepomenind păcatele mele cele fără de număr.
 
A Născătoarei :
 
   Preacurată Fecioară, prealăudată, tu fără de împreunare ai fost Maică lui Dumnezeu, Celuia ce luminează cetele cele fără de trupuri, ca să cânte neîncetat în trei sfinţiri și Domnii, o dumnezeiască Începătorie.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmosul :
 
   Lucrurile iconomiei Tale, Doamne, au spăimântat pe Proorocul Avvacum, că ai ieşit spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.
 
   Lucrurile ce am săvârşit în viață, sunt cumplite şi rele; dintru carele izbăveşte-mă Hristoase Dumnezeule, dăruindu-mi adevărata pocăinţă.
 
   Toată cinstita poruncă am defăimat, frica Ta am lepădat Hristoase, şi mă tem, că nu voi scăpa de judecata Ta, întru care să nu mă osândeşti Milostive.
 
Mucenicine :
 
   Mucenicii Tăi, Cuvântule cu adevărat, cu curele de peste toate părţile întinzându-se, şi de bătăi cheltuindu-se cumplit, şi cu unghii de fier strujindu-se, cu credinţă se bucură.
 
   A vă clinti pe voi pătimitorilor, din statornicia cea dumnezeiască, nicicum n-a putut vicleanul, pentru aceea a multor clătiţi vitejilor, dumnezeiască întărire v-ați arătat.
 
A Născătoarei :
 
   Prealăudată, din cinstitele tale sângiuri Se întrupează Domnul, pocăinţă dăruind prin a ta bună mijlocire, celor ce te cinstesc pe tine ca un milostiv, şi însuşi Iubitor de oameni.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Dumnezeiasca ta deşertare...
 
   Înfiinţând strălucirile îngerilor, cu raze dumnezeiește lucrătoare, cu bună dăruire le-ai strălucit ca un puternic întru tărie, cuvântul Tău plinind, Iubitorule de oameni.
 
   Gândurile cele pământeşti ale trupurilor să le lepădăm credincioşii, urmând cu petrecerea cetelor celor fără de trupuri, şi acum să ne într-aripăm cu Duhul.
 
A Născătoarei :
 
   Ceea ce ești cu totul fără prihană, fii mie folositoare, scăpare, şi liman, gonind viforul patimilor, ceea ce pe cetele îngerilor cu frumuseţea fără de asemănare le-ai întrecut.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmosul :
 
   Hristoase Dumnezeule, Lumina cea adevărată, de noapte mânecă către Tine duhul meu, arată spre mine faţa Ta.
 
   Deşteaptă-te o suflete, deşteaptă-te din somnul cel greu al cumplitului meu păcat, şi cu lumina pocăinţei luminează-te.
 
   Să înnoim sufletul cu osârdia, şi cu ploile umilinţei să ne adăpăm, ca să odrăslim spice de pocăinţă.
 
Mucenicine :
 
   Cu cărbunii dragostei ascuțindu-vă, săbii cereşti lucrate tăind taberele vrăjmaşilor, v-ați arătat răbdătorilor de chinuri.
 
   Nerobiți făcându-vă vrăjmașului, pe acesta l-aţi robit, purtătorilor de biruinţă, şi prieteni adevăraţi ai lui Hristos v-ați arătat.
 
A Născătoarei :
 
   Fecioară între femei binecuvântată, dăruieşte milele tale poporului tău, că Maică te-ai arătat Celui milostiv.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce te îmbraci...
 
   Înconjurând toate marginile pământului, facerile de bine ale Stăpânului le aduceţi celor credincioşi, şi îi păziţi întrutot măriţilor arhangheli.
 
   Cuvântule al lui Dumnezeu şi Tatălui, supunându-se cuvântului Tău măritele podoabe ale începătoriei cetei celei cereşti, cu lumina strălucirii Tale se luminează.
 
A Născătoarei :
 
   Toată dorirea mea mută-o către tine, Preacurată, ceea ce ai adus dulceaţa doririi celei mai presus de cuvânt, celor ce te cunosc de Dumnezeu Născătoare.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmosul :
 
   Din chit pe Proorocul l-ai izbăvit, iar pe mine dintru adâncul păcatelor scoate-mă Doamne, și mântuieşte.
 
   Nu este în viață păcat, pe carele eu ticălosul însumi să nu-l fi săvârșit, Unule, Cel fără de păcate miluiește-mă.
 
   Cu vetrela osârdiei să ne întraripăm, şi de mântuitoarea pocăinţă toţi să ne apucăm, ca să ne mântuim.
 
Mucenicine :
 
   Cu patimile bunilor vestitori Apostoli şi ale mucenicilor, zidirea se luminează, prin care şi pe noi luminează-ne, Iubitorule de oameni.
 
   Pe razele cele ce au început strălucirea dumnezeieștii și cinstitei dării de lumină, pe mucenici toți să-i cinstim.
 
A Născătoarei :
 
   Fecioară folositoarea credincioşilor, roagă pe Domnul, ca să se izbăvească robii tăi de tot păcatul.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Marea patimilor alină-o...
 
   Cu sfinţenie împodobindu-vă alese soboare ale îngerilor, cu strălucirile cele dătătoare de lumină vă luminaţi, arătările de taine cele dumnezeieşte lucrătoare cu taină învățându-vă.
 
   Cu razele celor trei luminători din-destul înfrumuseţându-vă, îngerilor şi arhanghelilor, cu chip dumnezeiesc, ticălosul meu suflet să-l luminaţi, prin rugăciunile voastre.
 
A Născătoarei :
 
   Zămislit-ai Preacurată pe Ziditorul tuturor și Dumnezeu, pe Carele cu cutremur Îl văd toţi îngerii bucurându-se, prea cu bună evlavie stându-i înainte.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmosul :
 
   Bine ești cuvântat Dumnezeule, Cela ce vezi adâncurile, și șezi pe scaunul măririi, Cel prealăudat şi preamărit.
 
   Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Carele pentru milostivire pe toţi cei ce se pocăiesc, îi primeşti, Cel prealăudat și preamărit.
 
   Vindecă milostive Mântuitorule patimile mele cele multe, Cela ce cunoşti neputinţa mea, Cel prealăudat şi preamărit.
 
Mucenicine :
 
   Cu dumnezeiasca putere, întărindu-se ceata purtătorilor de chinuri, pe vrăjmaşi biruindu-i strigă : Cel prealăudat şi preamărit.
 
   Cuvântule, Cela ce ai întărit pe înţelepţii purtători de chinuri, a răbda muncile cele cu multe împletituri, pentru rugăciunile lor miluieşte-ne pe toți.
 
A Născătoarei :
 
   Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Cel ce Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, şi ai mântuit pe om, Cel prealăudat şi preamărit.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Domnul părinţilor...
 
   Hristos arătând puterea cea cu nemărginire puternică, arhistrategilor, v-au înfiinţat, învăţând a cânta : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
   Cela ce ai împodobit cu bunătatea mulţimea cea fără de număr a cetelor celor fără de trupuri, pe adunările credincioşilor, învrednicește-le a cânta Ție : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
A Născătoarei :
 
   Pe mine cel clintit de patimi, Fecioară, acum tu mă întăreşte, ceea ce tuturor credincioşilor ai izvorât nepătimire, celor ce cu credinţă cântă : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmosul :
 
   Pe Făcătorul a toată zidirea, de Carele se spăimântează îngerii, lăudaţi-L popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe mine cel ce m-am omorât cu călcările de porunci, Doamne înviază-mă, ca să Te măresc întru toți vecii.
 
   Luminându-mă prin pocăinţă, de întunericul păcatelor izbăveşte-mă Doamne, ca să Te măresc întru toţi vecii.
 
Mucenicine :
 
   Purtătorii de chinuri mucenici, văpaia înşelăciunii au călcat, cu preamărire primind rouă din cer.
 
   Sfinţilor, ca nişte pământ gras, spic cu adevărat însutit, lui Hristos puitorului de lupte, aţi rodit.
 
A Născătoarei :
 
   Dintru tine a răsărit Dumnezeu, și cu cunoştinţă de Dumnezeu a luminat pe cei întunecaţi, prealăudată Fecioară.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Ţie Făcătorului a toate...
 
   Mă trage acum dragostea inimii, a lăuda cu cântări pe cetele îngerilor, cu care dimpreună cânt : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Tăinuitorilor ai strălucirii celei singuratice și în trei luminători, rugaţi-vă, ca să se mântuiască cei ce cu credinţă cântă : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
A Născătoarei :
 
   Ceea ce eşti uşa Luminii Maică Fecioară curată, cu lumina ta luminează pe cei ce scapă la tine cu credință, că tu ești nădejdea și folositoarea, una Preasfântă pururea binecuvântată.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmosul :
 
   Pe tine cea fericită între femei și binecuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cântări te mărim.
 
   Milostiv fi mie Doamne, celui ce fără de număr nebuneşte Ți-am greşit, şi împărăţiei Tale, Cuvântule mă învredniceşte.
 
   Unule Mântuitorule, precum dedemult ai mântuit pe ninivitenii cei ce s-au pocăit; și pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine, mântuiește-ne cu mila Ta.
 
Mucenicine :
 
   Dându-vă trupul la toate rănile, sufletul nerănit l-ați mântuit, purtători de chinuri ai Domnului, părtaşilor ai măririi celei dumnezeiești.
 
   Stele ce luminează ziua, pe pământ v-aţi arătat, purtători de chinuri ai Domnului, sufletele tuturor luminându-le.
 
A Născătoarei :
 
   Ca un scaun de foc porţi pe Cela ce poartă toate cu voia, și alăptezi Fecioară pe Cel ce hrăneşte toate.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Isaie dănţuieşte...
 
   Cei ce sunteţi începători cetelor îngereşti, prealuminate Mihaile și dumnezeiescule Gavriile, cela ce ai fost prea-adevărat propovăduitor al dumnezeieşti întrupări, păziţi pe toţi, cei ce vă laudă pe voi măriţilor.
 
   Cela ce cu bogate dări reverşi vistieria Ta, Cela ce ai adus dintru nefiinţă cetele cele îngereşti, cu care vei să vii ca un Judecător şi Dumnezeu a toate, fie-Ți milă de mine, Stăpâne, cel ce scap la mila Ta.
 
   Curată cinstită, de Dumnezeu Născătoare, gânditori arhanghelii, stăpânirile, scaunele, heruvimii, puterile şi serafimii, îngerii cei luminaţi, începătoriile și domniile, Fiului tău, Preafericită, cu cutremur slujesc.
 
LA STIHOAVNA LAUDELOR
 
Stihiri de umilinţă
 
   Vai mie, cum m-am asemănat eu smochinului celui neroditor, și mă tem de blestemul cel cu tăiere, ci Tu, Cerescule lucrător, Hristoase Dumnezeule, sufletul meu cel înţelenit, arată-l de roadă aducător şi mă, primeşte ca pe fiul cel desfrânat și mă miluiește.
 
   Mulţimile greşalelor mele trece-le Doamne, Cela ce Te-ai născut din Fecioară şi şterge toate fărădelegile mele, dându-mi cuget de întoarcere, ca un Iubitor de oameni, și mă miluiește, rogu-mă.
 
Mucenicina :
 
   Binecuvântată este oastea Împăratului Ceresc, că de au și fost pământeni purtătorii de chinuri, dar s-au nevoit să ajungă la vrednicia îngerească, trupurile defăimându-le, şi prin patimi s-au învrednicit cinstei celor fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor Doamne, trimite nouă mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Conteneşte durerile mult suspinătorului meu suflet, ceea ce ai potolit toată lacrima de la faţa pământului, că tu goneşti durerile oamenilor şi scârbele păcătoşilor le risipeşti, că pe tine toţi te-am câştigat nădejde şi întărire preasfântă Maică Fecioară.
 
LUNI LA LITURGHIE
 
   Tâlharul pe Cruce pe Tine, Dumnezeu a fi crezându-Te, Hristoase, Te-a mărturisit curat din inimă : Pomeneşte-mă Doamne, strigând, întru împărăţia Ta.
 
   Tâlharii cei stricători de suflet, întâmpinându-mă pe calea vieţii m-au rănit. Ci acum alerg Hristoase, către a Ta milostivire, vindecă-mă și mă mântuiește, rogu-mă.
 
   Cetele cereşti cu laude Te măresc pe Tine, Dumnezeule a toate, pentru sfintele acestora soliri, Stăpâne, treci cu vederea răutăţile mele cele multe, și mă mântuieşte, rogu-mă.
 
Mucenicina :
 
   Cu cetele îngerilor numărându-vă; pătimitori ai lui Hristos şi umplându-vă de lumina cea neînserată, patimile cele puturoase ale inimii mele împuţinați-le.
 
Mărire...
 
   O ,Treime, Care cu mărire Te lauzi de glasurile îngerilor, pe sufletul meu cel vătămat de draci, rogu-mă, arată-l cu mila Ta sănătos cu totul.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Curată, ceea ce ai primit bucuria prin înger în pântecele tău, sufletul meu cel mâhnit prin faptele cele viclene, umple-l de bucurie, povăţuindu-mă la lumină.




SLUJBA DE MARŢI


LUNI SEARA, LA VECERNIE

 
La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 5.
 
Podobie : Bucură-te cămara...
 
   Risipeşte Mântuitorule întunecarea inimii mele, care mi-au făcut dracii, şi-mi dă ploi de lacrimi ale pocăinţei, ca să-mi plâng greşalele mele cele multe, şi să-mi spăl toată întinăciunea, ce-mi spurcă gândul și să mă izbăvesc de întunecarea uitării, şi să mă ridic spre înţelegerea bunătăţilor, ia aminte spre mine şi ascultă, curăţeşte Doamne și slobozeşte ticălosul meu suflet, din patimile cele ce mă tiranisesc, ca să aflu întru Tine repaus, şi să fac voile Tale.
 
   Buze întinate îți mişc şi mâini pângărite către Tine, Preabunule, şi inimă îngropată în gânduri rele, că ochi orbi având eu ticălosul, sufletul îl port întunecat cu patimile şi cu totul sunt acoperit de necuvioasele dulceţi eu spurcatul şi nu am răsuflare. Tinde-ţi preacuratele Tale palme, o Iubitorule de oameni, mântuiește-mă Mântuitorule strig Ție și mă curăţeşte de întinăciunea multor greşale, și de relele care-mi vin asupra, ca un mult milostiv.
 
   Usucă, Iisuse, curgerile cele tulburi şi opreşte pâraiele, şi dăruieşte, Bunule, inimii mele ploi de multe lacrimi întru umilinţa sufletului, că iată m-am depărtat de la Tine ca fiul cel desfrânat şi m-am golit de toată voinţa bunătăţii Tale, mult-Milostive Doamne, greşit-am, să nu mă treci cu vederea, să nu mă apuce desăvârşit, ca pe cela ce sunt vinovat, mândrul şi prea-vicleanul vrăjmaş. Ci degrab Stăpâne mă izbăveşte din tirania lui.
 
Alte Stihiri ale Mergătorului înainte. Asemenea.
 
   Curgere repede şi foarte cumplită a viscolului patimilor inimii mele s-a vărsat și mă îneacă şi mă împinge întru adâncul cel întunecat al necuvioasei deznădăjduiri. Ci tu Mergătorule înainte, însuți cu venirea de față a ta cea nevăzută arată-te, și cu puterea cinstitei milostivirii tale usucă-o pe aceasta şi o pierde cu totul, dăruindu-mi râuri revărsate, care adapă gândurile şi mintea şi tot cugetul, prin care ca să odrăslesc curăţire și mântuire, dă-mi Preamărite.
 
   Întru tine, Înţelepte, mi-am pus toată inima mea şi cugetul, fii mie folositor fierbinte, nădejde de mântuire, ajutător și păzitor şi întărire, străjuitor prea-tare, ocârmuitor prea-bun, liman și zid, și mă izbăveşte Mergătorule înainte din primejdii, răpindu-mă dintre cumpliţii vrăjmaşi, pentru că ai putere şi solire nebiruită, ai îndurări şi milostiviri nenumărate, întru-tot fericite, prin care acopere-mă, păzeşte-mă dându-mi mare milă.
 
   Dă-mi a mă desfăta întru prea-bine încuviinţată și strălucită frumusețea ta, curăţind toată întinăciunea vieţuirii celei pătimaşe, prin pocăinţă şi lacrimile mele, că tu cunoşti dragostea sufletului meu, şi dorul cel dumnezeiesc şi dragostea cea nemăsurată, care am, mărindu-te pe tine Mergătorule înainte. Pentru aceea împlineşte-mi dorirea, deși îmi este mare cererea, deşi covârşeşte pe măsurile ticăloasei mele vrednicii, şi roagă pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Opreşte râurile patimilor, usucă noianul păcatului meu, cu curgerile rugăciunilor tale şi către limanul dumnezeieștilor voi ale lui Dumnezeu mă adăpostește; îneacă întru prăpăstiile pierzării pe vrăjmaşii, care în toate zilele necăjesc și tulbură sufletul meu cu pofte necuvioase, umple inima mea de bucurie şi de veselie; risipeşte norul mâhnirii mele, Preacurată, ţie strig : Şi roagă pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiri de umilinţă
 
   Doamne, păcătuind nu încetez, învrednicirea iubirii Tale de oameni, nu cunosc, ci biruiește întunecarea mea, Cela ce eşti bun, și mă miluiește.
 
   Doamne, şi de frica Ta mă tem și a face rău nu încetez : Cine nu se teme la judecată de judecător ? Sau cine vrând ca să se vindece, mânie pe doctorul precum eu ? Îndelung-răbdătorule Doamne, milostiveşte-Te spre neputinţa mea şi mă miluieşte.
 
Mucenicina :
 
   Sfinţii Tăi, Doamne, cu pavăza credinţei îmbrăcându-se și cu chipul Crucii pe sineşi întărindu-se, la munci bărbăteşte au alergat şi trufia diavolului şi vicleşugul au surpat. Pentru rugăciunile lor ca un Dumnezeu Atotputernic, trimite lumii pace, și sufletelor noastre mare milă.
 
Mărire... Şi acum... A Născătoarei :
 
   Fericimu-te, de Dumnezeu Născătoare fecioară, și te mărim credincioşii după datorie, pe tine cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.
 
MARȚI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
 
După, întâia Catismă, Sedelne de umilinţă. Glas 5.
 
   Judecătorul şezând şi îngerii înainte stând, trâmbița glăsuind și văpaia arzând, ce vei face suflete al meu fiind dus la judecată ? Că atunci răutăţile tale vor sta înainte și păcatele tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceea mai-nainte de sfârşit strigă : Dumnezeule curățește-mă și mă mântuieşte.
 
   Suflete, cele de aici sunt vremelnice, iar cele de acolo veșnice, văd judecata şi pe Judecătorul pe scaun şi mă cutremur de hotărâre, întoarce-te dar suflete cu sârguire, că judecata este fără iertare.
 
Mărire... Şi acum... A Născătoarei :
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
 
   Rădăcină, ceea ce ai odrăslit floarea cea dumnezeiască, chivote şi sfeşnice, năstrapă cu totul de aur, masă sfântă, ce porţi pe Hristos, Pâinea vieţii, ca pe Fiul tău şi Dumnezeu, roagă-L cu Sfântul Mergătorul înainte, ca să se îndure și să ne mântuiască pe noi, cei ce te mărturisim pe tine de Dumnezeu Născătoare.
 
După a 2-a Catismă, Sedelne.
 
   Tânguiește-te suflete al meu pentru lenevirea ta, voiește de aici mai-nainte de sfârşit a te întoarce; depărtează-te de tulburările vieţii acesteia, lipeşte-te de Dumnezeul cel bun și te va mântui pe tine, ca un singur Iubitor de oameni.
 
Podobie : Pe cuvântul...
 
   Toţi, care am păcătuit, să auzim glasul Domnului, întâiului Păstor, că pentru noi S-a arătat pe pământ cu trup, ca pe cei păcătoşi ca şi mine să-i cheme la pocăinţă, îndrăzniţi şi nu vă spăimântaţi, că puţină este osteneala, dar dulce răsplătirea.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Înfricoşată minunea zămislirii şi chipul cel negrăit al naşterii, întru tine s-a cunoscut cu adevărat o pururea Fecioară. Îmi spăimântează mintea, şi-mi înfricoşează gândul, mărirea ta, Născătoare de Dumnezeu, cea tinsă tuturor, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
După a 3-a Catismă, Sedelne. 
 
Podobie : Pe cuvântul cel împreună...
 
   Elisabeta de sterpiciune s-a slobozit și Fecioara iarăși fecioară a rămas, când prin glasul lui Gavriil în pântece a zămislit. Ci mai-nainte săltează în pântece Mergătorul înainte Ioan, mai-nainte cunoscând pe Dumnezeu şi Stăpânul, în pântecele cel fecioresc întrupat, spre mântuirea noastră. 
 
Mucenicina :
 
   De isprăvile sfinţilor ;ucenici, puterile cereşti s-au prea minunat, că fiind în trup muritor, bine nevoindu-se au biruit nevăzut pe vrăjmaşul cel fără de trup, cu puterea Crucii, şi se roagă Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, zidul creştinilor, grăbeşte de izbăveşte după obicinuinţă pe poporul tău, carele strigă cu dinadinsul către tine, stai împotriva gândurilor celor de ruşine și mândre, ca să strigăm ţie : Bucură-te pururea Fecioară.
 
Psalmul 50.
 
CANOANELE

Canonul de umilinţă.
 
Facere a lui Iosif.
 
Cântarea 1-a, Glas 5. 
 
Irmosul :

 
   Pământul peste carele niciodată n-a răsărit, nici l-a văzut soarele, adâncul, pe carele nu l-a văzut gol lăţimea cerului, Israil neudat l-a trecut Doamne, şi l-ai băgat pe dânsul în muntele sfinţeniei Tale, pe cel ce laudă și cântă cântare de biruinţă.
 
   Dăruieşte-mi curăţire faptelor mele, Mântuitorule, şi mă iartă mai-nainte de a mă duce de aici, curăţeşte-mă de multa putrejune Doamne, Cela ce ai curăţit pe cei leproşi şi mă învredniceşte şi pe mine fără de prihană a sta înaintea Ta, Celui ce vei să vii să judeci viii şi morţii.
 
   Urdorile cele ce zac în ochii sufletului meu, şi mă opresc a vedea razele Tale, pe care arătându-Te le-ai întins, Cela ce eşti Soare neapus, pe acestea curățește-le Mântuitorule, şi-mi dă să privesc Doamne bunule Îndurate, lumina darurilor Tale.
 
Mucenicine :
 
   Deşteptaţi păzitori fiind ai poruncilor lui Hristos, adormiţi toată răutatea vrăjmaşului fericiţi nevoitori. Pentru aceea pe mine cel îngreuiat cu somnul păcatelor, mă rog, să mă deşteptaţi către dumnezeiască privegherea pocăinţei.
 
   Cu trupul împleticindu-vă cu luptătorul vrăjmaş mucenicilor, l-aţi biruit cu arma Crucii, și l-aţi înecat întru vărsarea sângelui şi aţi luat cununi de biruinţă de la Dumnezeu, lăudând și cântând cântare de biruință.
 
A Născătoarei :
 
   Stăpână Fecioară curată, izbăveşte-mă de obiceiul cel rău, întăreşte-mă pe piatra poruncilor, pe mine cel răsturnat de meşteşugurile vechiului împiedicător şi mă învredniceşte bine să plac lui Hristos, lăudându-L şi cântându-i cântare de biruinţă.
 
Alt canon, al Cinstitului Mergătorului înainte.
 
Facere a lui Iosif
 
Cântarea 1-a,
 
Irmosul : Calul şi pe călăraşul...

 
   Viaţă curată şi petrecere nematerialnică ai arătat Proorocule, în trup materialnic. Pentru aceea te rugăm, următori ţie să ne faci, pe cei ce cu credinţă te fericim.
 
   Cela ce ai afundat pe Hristos adâncul milostivirii, în curgerile râurilor, pe Acela roagă-L Mergătorule înainte, să-mi usuce adâncul răutăţilor mele rogu-mă şi să-mi lumineze cugetul meu.
 
   Mergătorule înainte al Mântuitorului, pricini de pocăinţă, care îmi pricinuiesc umilinţă, mă rog ţie, roagă pe Iubitorul de oameni să-mi dea mie, ca să mă spele de tina împuţitului păcat.
 
A Născătoarei :
 
   Născut-ai negrăit fără dureri prealăudată Stăpână pe Cela ce Tatăl mai-nainte de veci, fără stricăciune L-a născut, pe Carele roagă-L, să ne mântuiască din toată vătămarea, pe cei ce alergăm la tine.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmosul :
 
   Inima mea, cea clătită cu valurile vieţii, întăreşte-o Doamne, îndreptându-o la limanul cel lin ca un Dumnezeu.
 
   A mă pocăi mă făgăduiesc Ție, Dumnezeule, şi iarăşi păcătuind, ce voi face ? Cum mă voi arăta, când vei judeca lumea.
 
   Căci întru ştiinţă şi întru neştiinţă am greşit Ție, Hristoase Doamne, Celuia ce toate le cunoşti. Pentru aceasta cad la Tine, primeşte-mă ca pe desfrânatul.
 
Mucenicine :
 
   Cu gând mort călcătorii de lege, pe cei ce iubeau viaţa, îi munceau, pe purtătorii de biruinţă mucenici, care mărturiseau pe Hristos.
 
   Cetele mucenicilor s-au numărat cu cetele îngerilor celor înţelegători, întocmai cu îngerii făcându-se, cu darul Dumnezeiescului Duh.
 
A Născătoarei :
 
   Fecioară, ceea ce ești uşa Luminii, deschide-mi mie acum uşile pocăinţei, iar intrările patimilor despre smeritul meu suflet, închide-le.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce cu porunca ta...
 
   Cela ce izvorăşti pururea vindecări celor ce cu credinţă se apropie către casa ta, minunate Proorocule, rogu-mă, vindecă patimile inimii mele, care prea ticăloşeşte au crescut cu mine din neluarea aminte, Preafericite.
 
   Suspin şi de tânguire sunt ţinut pururea, cugetând la judecata ta cea nemitarnică, Unule prea-dreptule Judecătorule, la care Doamne Dumnezeul meu, mă păzeşte neosândit, pentru rugăciunile Botezătorului Tău.
 
   Mijlocitor al legii celei vechi şi a celei noi făcându-te, cu dumnezeieştile tale mijlociri, mărite Mergătorule înainte, pe mine cel învechit cu multe păcate, cu pocăinţă strig, înnoiește-mă ca să te cinstesc cu laude.
 
A Născătoarei :
 
   Sfântă Fecioară Maică, una Prealăudată, izbăveşte-ne pe noi de prihana greşalelor, luminează gândul nostru, inima o sfinţeşte, şi ne izbăveşte pe toți de osânda cea veșnică, rugămu-ne.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmosul :
 
   Auzit-am Doamne auzul Tău şi m-am temut, înțeles-am iconomia Ta şi Te-am preamărit, Unule, Iubitorule de oameni.
 
   Defăimând graiurile Tale cele ce mă luminează Doamne, lucrurile întunericului am lucrat şi mă tem de judecata Ta cea mare de acolo.
 
   Cu vetrela fricii celei dumnezeieşti să întraripăm corabia sufletului, şi către limanul pocăinţei să ajungem, fugind de valurile răutăţilor.
 
Mucenicine :
 
   Arătatu-v-aţi mucenicilor munţi dumnezeiești, ce picaţi dulceaţă şi rai sădit de Dumnezeu, pom de viață având pe Dumnezeu.
 
   Cu săgetăturile răbdării şi ale suferirii, Sfinţilor, aţi junghiat pe dracii cei luptători şi cununile măririi ați luat.
 
A Născătoarei :
 
   Preacurata Stăpână, folositoarea celor ce greşesc, dumnezeiasca îndreptare a celor ce cad, ca ceea ce a născut pe Dumnezeu se măreşte.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Dumnezeiasca smerenie...
 
   Botezătorule, ca un ostaş adevărat al Împăratului Hristos, te-ai sălăşluit întru împărăţiile cele de sus, pe Acela roagă-L neîncetat, ca să miluiască pe poporul cel ce te cinsteşte pe tine.
 
   Domnul te-a sfinţit pe tine din pântece, văzând mai-nainte noblețea inimii tale deapururea fericite, pe Acela roagă-L, pe noi pe toţi să ne sfinţească, rugămu-ne.
 
   Morţilor ai binevestit venirea Celui ce a murit pentru noi. Pe Acela roagă-L Mergătorule înainte, și pe mine cel omorât de păcate să mă învieze și să mă mântuiască.
 
   În legături şi temniţe pentru Hristos petrecând, Fericite, dezleagă legăturile răutăţilor mele, şi mă întăreşte a păzi cinstitele porunci, rogu-mă.
 
   Miluieşte-mă una Prealăudată, care pentru covârşirea bunătăţii, netâlcuit ai născut pe milostivul Dumnezeu şi mă izbăveşte de veșnicele munci.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmosul :
 
   Ticălosul meu suflet, cela ce se luptă cu noaptea întunericului patimilor, întâmpinându-l miluieşte-l şi străluceşte întru mine soarele înţelegător, razele cele ca ziua de luminoase, ca să-mi despartă noaptea de lumină.
 
   Din lucruri nu-mi este mie mântuire, că multe am greşit pe pământ ticălosul, şi mă cutremur de înfricoşatul Tău divan, când vei vrea Dumnezeule, să osândeşti pe călcătorii poruncilor Tale.
 
   Cum m-am făcut de nebun ? Cum m-am întunecat făcând fapte rele ? Cum n-am înţeles frica Ta, Hristoase ? Ci în pământ am căutat și m-am asemănat dobitoacelor celor necuvântătoare, întoarce-mă Dumnezeule a toate.
 
Mucenicine :
 
   Norul mucenicilor a risipit pe norii amarelor munci, și a strălucit ziua cunoştinţei celei adevărate, și a stricat întunericul mulțimii dumnezeilor și la lumina cea neapusă a ajuns.
 
   Rogu-mă Hristoase, sfinţeşte mintea mea, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici, şi o arată plină de luminare şi veșnicei măriri părtaşă, ca mărindu-Te să Te laud pe Tine, Mântuitorule.
 
A Născătoarei :
 
   Maică Fecioară, cu negrăit cuvânt ai născut pe Dumnezeu, Carele, prin mijlocirea ta cea bună ne dă pocăinţă nouă tuturor, celor ce multe îi greşim, ceea ce eşti scăparea şi limanul credincioşilor.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce te îmbraci cu lumina...
 
   Mergătorule înainte, pe tine te-a născut pântecele cel sterp, carele pe inimile cele sterpe de bunătăţi le arăţi bine născătoare, cu cuvintele tale cele roditoare, pentru aceasta te fericim.
 
   Înflorit-ai ca un crin cu bun miros în pustii pururea pomenite, pentru aceea strig ţie, Mergătorule înainte, toată împuţiciunea răutăţilor de la sufletul meu goneşte-o.
 
   Stătut-ai în mijlocul legii și al darului, Înţelepte, pentru aceea strig, Mergătorule înainte, pe mine cel biruit de legea păcatului, carele cu ticăloşie mă primejduiesc, miluiește-mă.
 
A Născătoarei :
 
   Preacurată, ceea ce eşti uşă neumblată a măririi, deschide-mi uşile pocăinţei, care îmi pricinuiesc dumnezeieştile intrări şi odihna cea de acolo.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmosul :
 
   Precum ai izbăvit Doamne pe Proorocul din fiară şi pe mine din adâncul necuratelor patimi scoate-mă, rogu-mă, ca să adaug a privi la Biserica Ta cea Sfântă.
 
   Iată vreme de întoarcere, şi eu zac jos pururea, ţinut de multă nesimţire totdeauna, întunecarea inimii mele dezlegându-o Cuvântule, miluieşte-mă.
 
   Pe mine, ca cela ce suspin, Hristoase îndurate, miluieşte-mă, precum oarecând pe vameşul și mă învredniceşte ca desfrânata a plânge cu căldură, ca să-mi spăl şi eu norul păcatelor mele celor multe.
 
Mucenicine :
 
   Marilor mucenici ai lui Hristos, pe mine cela ce foarte am greşit, de văpaia cea mare a gheenei ce mă aşteaptă acolo izbăviți-mă, ca și eu tare să măresc pomenirea voastră pururea.
 
   Nevoindu-se bine, strălucit s-au încununat pătimitorii Tăi, Dumnezeule și Doamne, cu dreapta Ta cea purtătoare de viață. Pentru ale acestora cinstite rugăciuni, mântuieşte pe tot poporul Tău.
 
A Născătoarei :
 
   De Dumnezeu dăruită, cortule al sfinţirii, chivote cinstite, sfeşnice al dumnezeieștii Lumini, masă a Pâinii celei de viață, palatul cel însufleţit al Cuvântului, arată-mă pe mine casă a Duhului.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Marea patimilor alină-o...
 
   Cu nespuse raze strălucind, Mergătorule înainte al lui Hristos, cu lucrătoarea ta rugăciune luminează inimile celor ce te lăudăm pe tine cu bunăcredinţă.
 
   Pe mine cel ţinut de somnul lenei Mergătorule înainte al lui Hristos, luminându-mă cu darul, ridică-mă, ca cu osârdie să fac dumnezeieştile voi.
 
   De tot păcatul cel potrivnic izbăveşte-ne pe noi, cei ce ne-am îmbogăţit cu tine părtinitorul cel dumnezeiesc şi rugătorul către Stăpânul, fericite.
 
A Născătoarei :
 
   Viscolul păcatului mă viscoleşte preacurată Fecioară, sârguieşte, de mă scoate şi mă bagă în limanurile pocăinţei, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmosul :
 
   Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcorind cuptorul, propovăduitoare a minunii, neaprinzând nici arzând pe cântăreţii de laude ai Dumnezeului părinţilor noştri.
 
   Fărădelegile mele, nedreptăţile mele, greşalele cele fără de număr Hristoase Mântuitorule iartă-le, și de munca ceea ce va să fie, mă izbăveşte, pentru mulţimea îndurărilor Tale.
 
   Cu desfrânatul acum am cheltuit bogăţia, care am luat, şi mă topesc de foame, fiind lipsit de hrana cea dumnezeiască, pe mine cela ce mă pocăiesc Mântuitorule, primeşte-mă şi mă mântuieşte.
 
Mucenicine :
 
   Mort aţi făcut pe luptătorul vrăjmaş, omorându-vă mădularele cu multe munci, vrednicilor de minuni mucenici ai Domnului, pentru aceea credincioşii vă lăudăm pe voi cu dreaptă credinţă.
 
   Taberele dracilor, toată mulţimea tiranilor o aţi rănit mucenicilor cu săgetăturile răbdării şi ale vitejiei, şi către viața cea adevărată acum v-ați mutat.
 
A Născătoarei :
 
   Liman de mântuire tuturor te-ai arătat, Curată, potolind viscolul patimilor şi la liniştea pocăinţei pe toţi cei smeriţi la pământ ducându-i, Cinstită.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Domnul cel preaînălţat...
 
   Pe tine Mergătorule înainte al Cuvântului cu cuvinte te rugăm, precum întru naşterea ta ai dezlegat glasul părintesc, aşa dezleagă şi lanţurile greşalelor noastre.
 
   Cela ce eşti soare mult luminos, strălucește-mi strălucirea cea mântuitoare a pocăinţei, şi de întunericul patimilor celor ce tulbură inima mea cea întunecată izbăveşte-mă.
 
   Suflet neroditor am câştigat şi inimă stearpă, cela ce eşti dumnezeiască odraslă a celei sterpe, Botezătorule al lui Hristos, roagă-te neîncetat, roduri de pocăinţă să odrăslesc.
 
A Treimii :
 
   Întocmai cu Tatăl mărim pe Fiul şi pe Duhul cel Sfânt, Treimea cea nedespărţită, dumnezeieşte cântând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
 
A Născătoarei :
 
   Prunc tânăr ai născut cea cu totul fără prihană pe Hristos, Cel ce a lucrat înnoirea noastră, a celor învechiţi dedemult, cu călcarea poruncii.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmosul :
 
   Adunarea îngerilor, soborul oamenilor, pe Împăratul și Ziditorul a toate, lăudaţi-L preoţi, leviţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţați întru toți vecii.
 
   Iată că au putrezit şi s-au împuţit rănile sufletului meu, Hristoase, şi ticăloşindu-mă m-am gârbovit de tot. Ci cu doctoriile pocăinţei Mântuitorule lecuieşte-mă.
 
   Cu vicleşug şarpele cel prea-viclean jefuindu-mă, m-a umplut de răutăţi şi suspinând strig : Să nu mă lepezi Cuvântule pe mine smeritul și osânditul.
 
Mucenicine :
 
   Nu v-aţi abătut din starea cea mai bună prealăudaţilor, iar pe vrăjmaşii Crucii, care socoteau să vă împiedice pe voi, i-aţi surpat de tot, biruindu-se ei de voi înţelepţilor.
 
   Prealăudaţilor mucenici ai Domnului, pe voi nici focul, nici sabia, nici fiarele, nici foamea, nici roata ceea ce zdrumică, nici alte munci, nu v-au putut despărţi de Dumnezeu, Iubitorul de oameni.
 
A Născătoarei :
 
   Lauda îngerilor şi mântuirea oamenilor, fii mie chezăşuitoare Maica lui Dumnezeu, ca să mă întorc şi să iau dezlegare de cele ce mai-nainte cu știință şi cu neştiinţă am greşit.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Ţie Făcătorului a toate...
 
   Adunări de popoare în repejunile Iordanului speli, propovăduind pocăinţa, prea-mare Mergătorule înainte. Pentru aceea strig ţie : Curgerile patimilor mele usucă-le, trimițându-mi izvoare de lacrimi.
 
   Cutremură-te cu totul suflete, cugetând la judecata Atotţiitorului, strigând : Milostive, pentru Botezătorul Tău, milostivește-Te mântuiește-mă și din munci izbăveşte-mă.
 
   Buze necurate şi limbă întinată mişc ţie spre rugăciune, Sfinte Mergătorule înainte, sârguieşte, de-mi ajută degrabă, la toate felurile de năvăliri ale înşelătorului, mie celui ce neîncetat mă clătesc.
 
A Treimii :
 
   Părinte și Fiule şi Duhule, Treime de o Fiinţă, plouă-ne nouă iertare de păcate, ca dobândind mântuire desăvârşit, să Te preaînălţăm întru toţi vecii.
     
A Născătoarei :
 
   Fecioară de Dumnezeu cu daruri dăruită, prin naşterea ta cea preaînaltă, pe noi ne-ai înălţat din prăpăstiile căderii. Pentru aceea cu glasuri mulţumitoare, cu credinţă te lăudăm întru toți vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmosul :
 
   Pentru că ţi-a făcut măriri Cel puternic, arătându-te pe tine după naştere fecioară curată, ca pe ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău. Pentru aceea Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
   Ca să măresc îndelungă răbdarea Ta, Puternice, mai îngăduiește-mă și să nu mă tai Cuvântule, ca pe smochinul cel neroditor, strig Ție, ca să aduc Ție, roduri de pocăinţă.
 
   Cât eşti de înfricoşat Tu, Unule, Atotțiitorule și Puternice și cine va putea suferi înfricoşata Ta îngrozire, când vei vrea să șezi însuţi la judecată ! La care ferește-mă neosândit.
 
Mucenicine :
 
   Durerile trupurilor, cu dumnezeieştile voastre dureri le scoateţi pătimitori ai Domnului, pentru aceea vindecaţi patimile cele prea-cumplite ale sufletului meu, ca cei ce sunteţi doctori prea-iscusiţi.
 
   Mai luminoase decât razele soarelui, sicriul moaştelor voastre purtătorilor de chinuri, sloboade razele dumnezeiescului Dar, și luminează inimile și străluceşte sufletele, celor ce cu credinţă vă laudă pe voi.
 
A Născătoarei :
 
   Nor luminos, ce povăţuieşte înaintea poporului celui nou, la pământul făgăduinţei, cu adevărat ceea ce eşti cu daruri dăruită te-ai arătat şi poartă ce duce la viață. Pentru aceea de Dumnezeu Născătoare te mărim.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Isaie dănțuieşte...
 
   Iată bună-cuviința casei tale, ca un cer se cunoaşte pe pământ, Mergătorule înainte al lui Hristos, întru care venind, luminezi cu dumnezeiești raze pe cei ce în toate zilele într-însa acum pururea te fericesc.
 
   Botezătorule, ca cela ce eşti prieten de-aproape al Stăpânului, întărește-mă, Preafericite, ca neîncetat să-L iubesc şi eu cu dreaptă socoteală, şi mă scârbesc de faptele cele făcătoare de stricăciune, ce mă împing către pieire.
 
   Înțelepte, tu nu te-ai născut trestie clătită de vânturi potrivnice, ci dumnezeiască întărire şi sprijineală neclintită a Bisericii noastre, pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o neclintită, potolindu-i toată sminteala.
 
   Venirea Ziditorului este lângă uşi, deci pentru ce nu te tânguieşti pe tine ticăloase suflete, ci vieţuieşti în nepurtare de grijă; Deşteaptă-te, strigă Domnului, cruță-mă Mântuitorule, pentru rugăciunile Mergătorului înainte, ca un iubitor de oameni.
 
A Născătoarei :
 
   Căruţă purtătoare de lumină te-ai arătat cu adevărat, a Soarelui celui ce a strălucit din coapsele tale curată Fecioară şi a dezlegat cumplitul întuneric al înşelăciunii. Pentru aceea după datorie pe tine cu credinţă te mărim.
 
LA STIHOAVNA LAUDELOR
 
Stihiri de umilinţă
 
   Vai mie, cum m-am asemănat eu smochinului celui neroditor, şi mă tem de blestemul cel cu tăiere, ci Tu, Cerescule lucrător, Hristoase Dumnezeule, sufletul meu cel înţelenit, arată-l de roadă aducător și mă primeşte ca pe fiul cel desfrânat și mă miluiește.
 
   Mulţimile greşalelor mele trece-le Doamne, Cela ce Te-ai născut din Fecioară şi şterge toate fărădelegile mele, dându-mi cuget de întoarcere, ca un iubitor de oameni și mă miluieşte, rogu-mă.
 
Mucenicina :
 
   Sfinţii mucenici pe pământ s-au nevoit, în ger au răbdat, focului s-au dat, apa pe ei i-a primit, al lor este glasul : Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă. Pentru rugăciunile lor, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Nădejdea celor deznădăjduiți, viaţa celor împuţinaţi, sprijineala celor ce aleargă la tine, Sfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, trimite-ne nouă ajutorul tău.
 
MARȚI LA LITURGHIE
 
   Tâlharul pe Cruce, pe Tine Dumnezeu a fi crezându-Te, Hristoase, Te-a mărturisit curat din inimă : Pomeneşte-mă Doamne, strigând întru împărăţia Ta.
 
   Precum ai îndreptat Hristoase pe desfrânata, ceea ce plângea din tot sufletul, aşa Stăpâne bunule şi pe mine cel deznădăjduit, izbăvește-mă din toată munca, rogu-mă.
 
   Pe cela ce a mers înaintea lui Hristos și a gătit căile cele bune, cu un glas să fericim pe Ioan, ca cu ale acestuia dumnezeieşti rugăciuni, să ne izbăvim de greşale.
 
Mucenicina :
 
   Mucenicilor, cei ce cu suflet osârduitori aţi băut paharul lui Hristos, pe noi de păcatele cele tulburi şi de neputinţe, izbăviţi-ne Sfinţilor, cu ploile dumnezeieștilor rugăciuni.
 
Mărire...
 
   Necuprinsu-le Dumnezeule, Treime şi Unime Atotputernică, pentru rugăciunile Mergătorului Tău înainte, mântuiește-mă, izbăvindu-mă de întunericul şi de văpaia focului ce-mi stă înainte.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Fecioară Stăpână, eu cela ce totdeauna cu fapte rele mă întinez, pe tine cea neîntinată Maica Stăpânului te rog, de toată spurcăciunea curățește-mă.






SLUJBA DE MIERCURI

MARŢI SEARA, LA VECERNIE


La Doamne strigat-am... Shihiri podobnice Stăpâneşti. Glas 5.
 
Podobie : Bucură-te cămara...
 
   Conteneşte năvălirile dracilor, care vin asupra mea, Iubitorule de oameni, ale celor ce caută să omoare smeritul meu suflet şi să mă pogoare întru pierzare, fă zadarnice sfaturile lor şi gândirile cele din noapte şi din zi şi din tot ceasul şi mă izbăveşte Stăpâne dintru acestea, încetează viforul vieţii cel mult tulburător, izbăveşte-mă de gheenă şi de întunericul cel veșnic, rogu-mă Hristoase, când vei veni cu mărire să judeci lumea ca un prea bun.
 
   Deschizându-se cărţile, în ziua înfricoşatei venirii Tale, Hristoase, și toţi stând înaintea judecăţii Tale, și văzând hotărârea şi focul trăgându-se pe dinaintea scaunului şi trâmbiţa foarte glăsuind. Ce voi face eu ticălosul, mustrat fiind de ştiinţă și osândit în văpaia cea nestinsă ? Pentru aceea mă rog, să aflu mai-nainte de sfârşit, dezlegarea greșalelor mele, Hristoase Dumnezeul meu, Cela ce dăruiești lumii mare milă.
 
   Pe umeri Hristoase, ai ridicat Crucea Ta venind la patimă şi ne-ai dat pilda nouă celor ce voim, ca să trăim întru Tine, cum să ne preamărim împreună cu Tine și să vieţuim. Însuți învredniceşte-ne şi pe noi, să ne facem părtaşi ai patimilor şi ai măririi Tale, purtând omorârea Ta întru noi. Omoară, Iubitorule de oameni, săltările trupului nostru și cu dumnezeiasca Ta frică pătrunde mădularele lui, mort către lume şi viu numai poruncilor Tale făcându-mă.
 
Alte Stihiri ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Asemenea.
 
   Plâng şi mă mâhnesc cu amar, socotind înfricoşata dare de seamă, din lucruri neavând pricină de nici un mic răspuns, eu ticălosul. Pentru aceea mă rog, Preacurată, mai-nainte până a nu mă ajunge sfârşitul vieţii cel nearătat, mai-nainte de seceriș, mai-nainte de moarte, mai-nainte de judecată, mai-nainte de a-mi lua nădejdea acolo, unde este focul cel nestins şi întunericul cel dinafară, unde este viermele acela ce mănâncă pe cei păcătoşi, dăruieşte-mi izbăvire de greşale şi mare milă.
 
   Scaun de Heruvimi cu adevărat te-ai făcut, că întru tine, ca întru ceea ce eşti mai înaltă decât zidirile, dumnezeiescul Cuvânt, S-a sălășluit, vrând ca să înnoiască chipul nostru și dintru tine a ieşit purtător de trup ca un îndurat, Crucea şi patima pentru noi a primit şi înviere ca un Dumnezeu ne-a dăruit. Pentru aceasta, ca ceea ce ai împăcat firea noastră cea osândită cu Ziditorul lui, împreună și ție mulțumind strigăm : Dă-ne nouă iertare greşalelor cu rugăciunile tale și mare milă.
 
   Curgerile lacrimilor mele ce se varsă din ochii mei, Fiule preadorite, vremea nu va putea vreodată a le usca, cea Curată plângând grăia. Că Tu eşti Lumina cea neapusă, ce luminezi luminile, prin Care s-a închegat luminătorii cei mari ai cerului şi toată făptura s-a înființat. Ce folos îmi este să văd soarele, Lumina mea apunând ? Lumina mea cea dulce ! Cum Te-ai stins luminarea feței mele ? De aceea pierde-voi prin curgerile lacrimilor mele luminile ochilor mei.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Mieluşeaua văzând odinioară pe Mielul său grăbindu-Se spre junghiere, urmă cu sârguire grăindu-i acestea : Unde mergi Fiul meu preadulce ? Hristoase îndelung-răbdătorule. Pentru ce alergi fără preget în călătoria aceasta ? Iisuse preadorite, Cel fără de păcate, mult-Milostive Doamne, dă-mi cuvânt mie roabei Tale, Fiul meu preaiubite Îndurate, nu mă trece cu vederea tăcând, pe mine ceea ce Te-am născut înfricoşat pe Tine, Dumnezeule, Dătătorule de viață, Cela ce dăruiești lumii mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Crucii. Glas 5.
 
   Crucea Ta, Hristoase, măcar deșii lemn se vede cu fiinţa, dar este îmbrăcată cu dumnezeiască putere, şi simţitor lumii arătându-se, gânditor lucrează a noastră mântuire, Căruia închinându-ne, Te mărim pe Tine, Mântuitorule, miluiește-ne pe noi.
 
   Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, înșelăciunea s-a izgonit şi darul a înflorit, că de acum nu va mai fi nădejde a osândirii, ci biruinţă a mântuirii s-a arătat nouă. Crucea este întărirea noastră, Crucea lauda noastră, Crucea bucuria noastră.
 
Mucenicina :
 
   Rugați-vă pentru noi Sfinţilor Mucenici, ca să ne izbăvim de fărădelegile noastre, că vouă vi s-a dat dar a vă ruga pentru noi.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
Podobie : Bucură-te cămara...
 
   Stând lângă Cruce ceea ce Te-a născut pe Tine, Iisuse, plângând se tânguia strigând : Fiule nu sufăr a vedea răstignit pe lemn pe Cela ce l-am născut. Că eu am scăpat de dureri ca una ce sunt fără de bărbat și cum acum sunt cuprinsă de durere, şi mă rup la inimă ceea ce sunt fără prihană. Acum s-a împlinit cuvântul, carele a zis Simeon, că sabie va intra în inima mea. Ci o Fiul meu ! Scoală-Te acum şi mântuieşte pe cei ce Te laudă.
 
MIERCURI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, Sedelnele Crucii. Glas 5.
 
   Locul Căpăţânii rai s-a făcut, că numai cât s-a înfipt lemnul Crucii, deîndată a odrăslit Strugurul vieţii, pe Tine, Mântuitorule, spre a noastră veselie, mărire Ție.
 
   Lemnul Crucii Tale, Mântuitorul nostru s-a arătat a lumii mântuire, că pe acela pironindu-Te de voie, ai izbăvit din blestem neamul omenesc, Cela ce ești viața tuturor, Doamne mărire Ție.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
Podobie : Pe Cuvântul...
 
   Pe Cruce văzându-Te Hristoase, Maica Ta, de a Ta voie în mijlocul tâlharilor spânzurat fiind, sfărâmându-se cu inima ca o Maică grăia : Fiule cel fără de păcate, cum Te-ai pironit fără dreptate pe Cruce, ca un făcător de răutăţi, vrând pe neamul omenesc să-l înviezi ca un prea bun.
 
După, a 2-a Catismă, Sedelne.
 
Podobie : Pe Cuvântul...
 
   Pe Mântuitorul şi Izbăvitorul nostru, Cel ce S-a răstignit de voie precum a ştiut, şi precum a binevoit, să-L lăudăm credincioşii şi să ne închinăm, că a pironit pe Cruce păcatele oamenilor, izbăvind din rătăcire neamul omenesc şi împărăţiei ne-a învrednicit.
 
   Cela ce ai răbdat Cruce de voie şi pe oameni din stricăciune i-ai izbăvit, Mântuitorule, lăudămu-Te credincioşii şi ne închinăm Ție, că ne-ai luminat pe noi cu puterea Crucii, şi cu frică Te mărim, Iubitorule de oameni şi Îndurate, ca pe Dătătorul de viață și Domnul.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Cu Crucea Fiului tău, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită, toată rătăcirea idolească s-a pierdut şi puterea dracilor s-a călcat. Pentru aceasta credincioşii după datorie totdeauna te lăudăm, și te binecuvântăm, şi Născătoare de Dumnezeu cu adevărat mărturisindu-te, te mărim.
 
După a 3-a Catismă, Sedelne.
 
Podobie : Pe Cuvântul...
 
   Prorociile proorocilor iată s-au plinit, sfatul tău cel dedemult a luat sfârşitul, că Tu de voie Împărate a toate, cu trupul sărăcind Hristoase, ai primit pentru noi a Te sui pe Cruce și moarte a răbda. Pentru aceea mărim, Cuvântule, pogorârea Ta, cea mai presus de minte.
 
Mucenicina :
 
   Minunile sfinţilor Tăi mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile lor, risipeşte sfaturile neamurilor şi sceptrele împărăţiei le întăreşte, ca un bun şi de oameni iubitor.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Înaintea ochilor preaiubite Fiule, văzându-Te pe Tine cu luminile închise, lumina mea mi se stinge, că nicidecum nu sufăr a vedea soarele. Aș fi voit Cuvântule să mi se scoată ochii mei, întunecă-te lumină a soarelui, pentru că Cela ce cu un cuvânt ți-a dat ție lumină, Și-a închis ochii Lui pe Cruce.

Psalmul 50.
 
CANOANELE
 

Canonul Crucii

 
Facere a lui Iosif
 
Cântarea 1-a, Glas 5.
 
Irmosul :

 
   Calul şi pe călăraşul în Marea Roşie l-a scuturat, Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt şi pe Israil l-a mântuit, pe cela ce cânta cântare de biruinţă.
 
   Pe Cel înţeles cu necuprindere, pe Cel ce S-a întrupat şi lumii S-a arătat cu trup, voind El, dedemult pe lemn L-a spânzurat adunarea cea prea-călcătoare de lege a iudeilor.
 
   Când pe Tine, Hristoase, via cea roditoare pe lemnul Crucii evreii înnebunindu-se Te-au înălţat, atunci Cuvântule, vin de veselie ai izvorât, curățind toată beţia răutăţilor.
 
Mucenicine :
 
   Legilor laudelor, răbdarea voastră mucenicilor nu se supune, pentru că mai presus decât toată firea omenească dureri ați răbdat, și la odihna cea fără osteneală v-ați sălăşluit bucurându-vă.
 
   Înotând peste valurile muncilor, cu ocârmuirea Cuvântului, prealăudaţi pătimitori ai lui Hristos, la limanurile cele cereşti aţi ajuns, dumnezeiasca linişte cu adevărat dobândind. 
 
A Născătoarei :
 
   Când ai văzut pe, Domnul, Cel născut din pântecele tău, fără dreptate pe lemn înălţat, Fecioară ai lăcrimat și nemărginita cu adevărat pogorâre a Lui ai lăudat.
 
Alt Canon, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
 
Cântarea 1-a,
 
Irmos acelaşi :

 
   Ceea ce eşti uşa dumnezeieștii măriri, care ai deschis ușa raiului, uşile pocăinţei deschide-mi rogu-mă, şi mintea mea o luminează, ca să te laud pe tine cea de Dumnezeu cu daruri dăruită.
 
   Oprit-ai pornirea morţii, ceea ce ești cu totul fără prihană, născând pe Cel ce stăpâneşte peste moarte şi peste viață. Deci pe Acela roagă-L, ca greșalele cele ce omoară pe sufletul meu, să le oprească şi să mă mântuiască.
 
   Pe tine una, ceea ce eşti frumusețea lui Iacob, te-a ales din neamuri Cuvântul, Cel ce este împreună cu Tatăl fără de început, şi din sângiurile tale Stăpână, S-a întrupat, mântuindu-mă cu rugăciunile tale.
 
   Pe Cel ceresc ce S-a pogorât peste tine ca o ploaie pe lână, L-ai primit Preacurată, pentru aceea ploile patimilor mele mă rog usucă-le Maică Fecioară.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmosul :
 
   Cela ce ai înfipt pe nimica pământul cu porunca Ta, şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale Hristoase, întăreşte Biserica Ta, unule bunule și Iubitorule de oameni.
 
   Răstignitu-Te-ai şi raiul iarăşi s-a deschis, și tâlharul bucurându-se mai-nainte de toți intră. Omorâtu-Te-ai Iisuse al meu, și vrăjmaşul cel înşelător s-a omorât; Adam cel omorât a înviat. Mărire multei milostivirii Tale.
 
   Răstignindu-Te, Iisuse pe lemn pentru bunătate ai stins văpaia păcatului, legându-te ai dezlegat amăgirea, golindu-te ai îmbrăcat pe om cu haina măririi. Mărire multei milostivirii Tale.
 
Mucenicine :
 
   Cela ce ai arătat pe mucenici stele pururea strălucitoare, care gonesc întunericul păgânătăţii. Pentru rugăciunile lor Hristoase, noaptea patimilor mele goneşte-o, şi-mi luminează întunecata mea inimă.
 
   După lege au făcut vitejie măriţii mucenici, prin credinţa cea după lege s-au încununat şi de la sfaturile celor fărădelege înţelepţeşte s-au arătat şi dumnezeiasca desfătare au luat şi sălăşluirea raiului.
 
A Născătoarei :
 
   Cetele îngereşti te laudă, Prealăudată, pe tine ceea ce îi covârşeşti pe ei cu neasemănare, că ai născut cu trup pe Dumnezeu, Cel ce cu lemnul a pierdut blestemul cel prin lemn şi ne-a izvorât binecuvântare.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Pe mine cel rănit cu săgeata păcatului, însănătoşează-mă Curată cu doctoria cea întru tine și de durerea ceea ce mă ține izbăveşte-mă, ceea ce ai izbăvit neamul omenesc din dureri cu naşterea ta.
 
   Vrăşmaşii cei nevăzuţi, care necăjesc în deşert smerită inima mea, şi caută să mă omoare de părtinirea ta surpându-se Stăpână rămân nelucrători, umplându-se de ruşine.
 
   De apele cele făcătoare de viață umple-mă Stăpână, ceea ce ai izvorât lumii apa cea dumnezeiască, usucă izvoarele cele cumplite ale fărădelegilor mele, şi valurile inimii mele, cu dumnezeiasca ta linişte le îmblânzeşte.
 
   Trecut-au cele ce umbros se săvârşeau de lege, că pe Hristos, Dătătorul de lege L-ai născut preacurată Fecioară, pe Cela ce dar, curăţire și luminare ne-a legiuit nouă şi ne-a scos din blestem, întru-tot lăudată.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmosul :
 
   Dumnezeiască deşertarea Ta cunoscându-o Avvacum cu mai-nainte vedere, Hristoase, cu frică a strigat Ție : Spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi, ai venit.
 
   Făcând Hristoase sufletelor izbăvirea cea desăvârşită, în mâinile Tatălui ai dat preasfântul Tău suflet, de voie spânzurându-Te pe lemn.
 
   Judecătorul cel nedrept, Te-a osândit pe Tine, drepte Judecătorule Iisuse să mori pe lemn spânzurat, ca să ne îndreptezi pe noi, cei ce ne-am fost supus vrăjmaşului celui nedrept.
 
Mucenicine :
 
   A vedea v-aţi învrednicit mucenicilor bunătăţile cele veșnice, cu prea-multe primejdii şi scârbe și cu neasemănate munci pe pământ arătat împreunându-vă.
 
   Iarna ispitelor o aţi trecut, şi către primăvara răsplătirilor cereşti aţi ajuns şi cu cetele îngerilor, cinstiţilor mucenici, v-aţi numărat.
 
A Născătoarei :
 
   Sabie a trecut binecuvântată prin sufletul tău, Maică a lui Dumnezeu, când ai văzut pe Fiul tău răstignit şi sufletul punându-şi în mâinile cele părinteşti.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Din lucruri nu-mi este mie mântuire, pentru aceea sub acoperământul tău, cu nădejdea alerg Stăpână prealăudată, pe mine cel deznădăjduit, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale.
 
   Lăcaşul cel curat al Luminii, căruţa cea cinstită a Soarelui, inima mea cea cumplit întunecată de negura răutăţilor, luminează-o Stăpână şi mă mântuiește.
 
   Ceea ce ai ţesut veșmânt din sângiurile tale cele fecioreşti, Celui ce îmbracă cerul cu nori, Fecioară, cu haina nestricăciunii îmbracă-mă pe cel prin înşelăciune dezgolit.
 
   Din văile lumeşti, ca pe un crin primindu-te Făcătorul, din tine lumii a suflat bună mireasmă duhovnicească, Fecioară preasfântă, dumnezeiască Mireasă.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmosul :
 
   Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, la Tine mânec și Ție strig : Luminează sufletul meu cel întunecat Hristoase, ca un milostiv.
 
   Stătut-ai judecat Dreptule Judecătorule, Hristoase, și ai osândit prin trup vrajba, bătut fiind cu trestie și slobozenie desăvârșit mie iscălindu-mi.
 
   Hristoase, dacă Te-a văzut soarele cu trupul răstignit pe lemn şi-a schimbat lumina întru întuneric şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat.
 
Mucenicine :
 
   Plinirile pământului aţi sfinţit, căci ca nişte plinitori ai legilor dumnezeiești, prealăudaţilor mucenici pătimind, sfinţenia ați moştenit.
 
   Preaînfrumuseţaţii şi de Dumnezeu preastrăluciţii mucenici, cei ce s-au îmbrăcat cu dumnezeiasca mărire şi-au dezgolit răutatea vrăjmaşului, să se cinstească.
 
A Născătoarei :
 
   Pe tine cea cu totul fără prihană Născătoare de Dumnezeu te fericim, prin care blestemul s-a stârpit şi s-a dat izbăvirea și binecuvântarea.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Ajutătoare să te aflu pe tine, Fecioară, în ceasul cel de judecată al osândirii, când voi sta înaintea, Judecătorului, Celui ce S-a născut din tine.
 
   Curată, pe mine cel biruit de legea păcatului şi de amăgirile celui străin adeseori rătăcit şi în prăpastia păcatelor surpat, întoarce-mă.
 
   Ceea ce ai născut cărbunele, pe Carele l-a văzut Isaia, arde materia păcatelor mele, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi mă luminează, rogu-mă.
 
   Trup dând împrumut lui Hristos din sângiurile tale Fecioară, patimile mele trupeşti de tot le curăţeşte, şi-mi arată calea nepătimirii.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmosul :
 
   Marea patimilor cea sălbătăcită de viforul cel stricător de suflet, linişteşte-o Stăpâne Hristoase şi din stricăciune mă scoate ca un milostiv.
 
   Înălţându-Te pe lemn îndelung-Răbdătorule, toate înălţările vrăjmaşului le-ai surpat şi ai mântuit pe cei căzuţi, pentru multă bunătatea Ta.
 
   Sufletele drepţilor, dacă Te-au simţit pe Tine dedemult Stăpâne pe lemn dându-ţi sufletul, din veșnicele legături, Cuvântule se slobozeau.
 
Mucenicine :
 
   Ca nişte diamante tari, toată înfocarea muncilor cu gând răbdător ați suferit și smerindu-vă, pe vrăjmaşul l-aţi surpat.
 
   Următori patimilor lui Hristos făcându-vă, ați ridicat toată tirania, răbdătorilor de chinuri ai Domnului. Pentru aceasta frumuseţilor celor cereşti v-ați învrednicit.
 
A Născătoarei :
 
   Minunată este naşterea ta, ceea ce face mari minuni şi întru sfinţi se preamăreşte de Dumnezeu Născătoare, una întrutot minunată Stăpână.
 
Alt Canon,
 
Irmos același :
 
   Să nu mă înghită pe mine Stăpână adâncul trândăvirii, nici valurile păcatelor să nu mă acopere, ci cu singură rugăciunea ta, să mă mântuiesc.
 
   Preasfânta Stăpână iubitoare de bine, ceea ce ai născut pe Cel bun pe Făcătorul de bine şi Ziditorul, sufletului meu celui năcăjit fă-i bine.
 
   Sfeşnicul legii, mai-nainte te închipuia pe tine, ceea ce ai născut Lumina, care luminează pe toate Preacurată. Pentru aceea strig ție : Pe mine cel întunecat luminează-mă.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmosul :
 
   Domnul părinţilor Cel preaînălţat, văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas : Dumnezeule, bine ești cuvântat.
 
   Încoronatu-te-au cu spini adunarea cea călcătoare de lege, Împărate fără de moarte, pe Tine, Cela ce din rădăcină ai tăiat mărăcinii rătăcirii, Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
   Ca să mă îmbraci Cuvântule cu veșmânt nestricat, Te-ai golit de voie, şi suferi scuipări şi răstignire şi patimă, Cela ce eşti după fiinţă fără patimă.
 
Mucenicine :
 
   Închipuindu-vă sfinţilor patimilor Celui ce stăpâneşte peste toţi, după cuviinţă sunteţi fii şi moşteni ai împărăţiei celei neclintite.
 
   Lemnelor necuvântătoare nu ați dat cinste, mucenici ai lui Hristos, ci pe Cel ce şi-a întins mâinile pe lemn, L-aţi cinstit, ca pe un Împărat şi Stăpân al tuturor.
 
A Născătoarei :
 
    Străină este naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că ai născut pe Dumnezeu, cel ce cu lemnul a stins văpaia răutăţii și a luminat lumea.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Te laud pe tine cea cu totul fără prihană, că pe Dumnezeu cel prealăudat, fără de sămânţă L-ai născut, Fecioară preasfântă, Carele îndumnezeieşte pe cei ce cântă : Dumnezeule bine ești cuvântat.
 
   Omoară patimile mele, ceea ce ai născut viaţa, şi pe cel ce zac, ridică-mă din groapa nesimţirii, ca cu dragoste să te măresc pe tine dumnezeiască Mireasă.
 
   Pe Cel cu nemărginire puternic, Carele a purtat neputinţa noastră, L-ai născut Curată, pe Carele roagă, să vindece sufletul meu cel cumplit slăbănogit.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmosul :
 
   Ție, Făcătorului a toate, în cuptor tinerii danț a toată lumea împreunând cântau : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Preaînalte Dumnezeule, pe Cruce Te-ai ridicat, cu fiere adăpându-Te, Cela ce eşti dulceaţa vieţii și cu suliţa Te-ai împuns, junghiind pe şarpele cel ce a surpat pe Adam în rai.
 
   Mă dezlegi de legăturile păcatului, Cuvântule, legându-Te de voie şi cu veșnice legături Mântuitorule legând pe vrăjmaşul Veliar. Pentru aceea măresc patima Ta în veci.
 
Mucenicine :
 
   Arătatu-v-aţi întru împărtăşire nematerialnică a luminii, cei ce sunteţi a doua lumină Sfinţilor Mucenici, ridicând întunericul rătăcirii și dumnezeieşte luminând inimile tuturor credincioșilor.
 
   Ai Ierusalimului celui de sus slobozi fii v-ați făcut mucenicilor, luminând Biserica celor întâi născuţi şi înălţând pe Hristos în veci.
 
A Născătoarei :
 
   Stătut-ai lângă Cruce privind Fecioară pe Hristos pironit, pe Carele L-ai născut Stăpână. Pentru aceea ai strigat : Să nu mă arăţi fără de fiu, Cela ce ești fără de început, Fiule şi Cuvântule, al Tatălui celui fără de început.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Ceea ce eşti preafrumoasă şi cu dumnezeiască strălucire Fecioară, cu chinurile bunătăţilor înfrumuseţează-mă, luminează-mă, ca să strig : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie uşa cea strălucitoare de lumină a pocăinţei, arătându-mi toată calea dreaptă a dreptăţii, ce duce către intrările voii celei dumnezeiești.
 
   Pe Sfântul Cuvânt, ce sfinţeşte pe credincioşi, negrăit L-ai născut Preasfântă curată. Pe Acela roagă-L, smeritul meu suflet cel spurcat cu răutatea, acum să-l sfințească.
 
   Curgere luminată, izvor al nemuririi, dintru tine Sfântă Stăpână a ieşit. Pentru aceea strig ție, Curată : Râurile răutăţilor mele usucă-le cu ploile rugăciunilor tale.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmosul :
 
   Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut Fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu şi omul, Răsărit este numele Lui. Pe Carele mărindu-L pe Fecioara o fericim.
 
   Ca un miel Te-ai spânzurat pe lemn Stăpâne Hristoase, fălcile lupului celui gândit zdrobindu-le şi din gura lui răpind oile Tale cele cuvântătoare şi aducându-le Părintelui.
 
   Cu cunună de spini Te-ai încununat ca un Împărat al împăraţilor, Hristoase, pierzând împărăţiile celui viclean și mărăcinul înşelăciunii din rădăcină tăind. Pentru aceea cu credinţă te mărim Bunule.
 
Mucenicine :
 
   Strălucit-a ca soarele, cea tare a voastră și statornică împotrivire şi toată negura vrăjmaşului o a risipit, nebiruiţilor mucenici, luminătorii tuturor credincioşilor, turnurile cele neclintite, vrednicilor de cununi ai bunei credinţe.
 
   Ceată de Dumnezeu adunată, popor dumnezeiesc, sobor ales, tabără sfântă v-ați arătat voi prealăudaţilor mucenici, pierzând taberele celui viclean, cu dumnezeiescul dar al Mântuitorului.
 
A Născătoarei :
 
   Născut-ai pe Ziditorul, Săditorul bunei credinţe, Carele a sădit pe pământ cunoştinţa cea adevărată și a dezlegat blestemul cel odrăslit din pom, pe Carele mărindu-L, pe tine Fecioară te fericim.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Născut-ai Preacurată, temelie neclintită a mântuirii, pe Cela ce cu dumnezeiască poruncă a întemeiat pământul pe ape, întru care roagă-te să ne întărim noi, cei ce cu adevărat te fericim.
 
   În calea păcii a dumnezeieştilor tale porunci celor nerătăcitoare, fă-mă Curată a călătorii neabătut, gonind tulburarea dracilor şi împresurările patimilor și mintea mea luminându-o.
 
   Ținut cu dormitarea lenevirii, văzându-mă vrăjmaşul, mă împresoară fără de ruşine, prin somnul dulceţii nădăjduindu-se a mă jefui, ci însăţi mă păzeşte Curată cu neadormită rugăciunea ta, Maică Fecioară.
 
   Ca un singur de sineşi osândit, iau în minte mulţimea păcatelor mele și înfricoşatul divan al Judecătorului, la carele am a mă judeca. Ci tu Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul Dumnezeu, păzeşte-mă atunci neosândit.
 
LA STIHOAVNA LAUDELOR
 
Stihirile Crucii. Glas 5.

 
   Doamne, oarecând pe vremea lui Moise Prorocului, numai chipul Crucii Tale arătându-se, a biruit pe vrăjmaşii tăi; iar acum pe însăşi Crucea Ta ţinându-o, cerem ajutor. Întăreşte Biserica Ta și dăruieşte poporului nostru ca lui Constantin biruinţă, pentru multă milostivirea Ta, Iubitorule de oameni.
 
   Crucea Ta, Hristoase, nu numai a sfărâmat puterea iadului, ci și pe neamul omenesc l-a mântuit și din stricăciune lumea izbăvind, tâlharului raiul i-a deschis, Căruia închinându-ne, Te mărim pe Tine, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
Mucenicina :
 
   Răbdătorii Tăi de chinuri, Doamne, pe cetele îngerilor urmându-le ca nişte fără de trupuri în munci au răbdat, numai o nădejde cugetată având, îndulcirea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor Hristoase Dumnezeul nostru, pace lumii Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
Podobie : Fericimu-te pe tine...
 
   Mieluşeaua şi Fecioara, văzându-Te pe Tine Cuvântule ca pe un miel mergând spre junghiere, striga : O străină îndrăzneală ! Cum cei fărădelege junghie pe Cel ce înviază pe oameni ? Mare este mila Ta, Fiul meu.
 
MIERCURI LA LITURGHIE 

   Tâlharul pe Cruce pe Tine, Dumnezeu a fi crezându-Te, Hristoase, Te-a mărturisit curat din inimă : Pomeneşte-mă Doamne, strigând, întru împărăţia Ta.
 
   Suindu-Te pe Cruce, toată mulţimea dracilor o ai clintit și ai surpat stăpânirea muncitorului cea pierzătoare Stăpâne Hristoase, mântuind omenirea.
 
   Împunsu-Te-ai în coastă, izvoare de iertăciune izvorându-mi și mâinile Ți-ai pironit pe Cruce, toată înţelegerea cea pătimaşă a oamenilor pironindu-o.
 
Mucenicina :
 
   Următori ai patimilor lui Hristos făcându-vă, fericiţilor purtători de chinuri ai Domnului, toată munca trecându-o, frumuseților celor cereşti, v-ați învrednicit.
 
Mărire...
 
   Cu credinţă ne închinăm Ție unuia Celui în trei fețe Dumnezeu, firii celei nedespărţite şi întocmai cinstite, strigându-Ți : Mărire Ție, Treime de o Fiinţă.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită, stând lângă Cruce și văzând rănile Fiului tău, la suflet te-ai rănit, lăudând multa cu adevărat pogorârea Lui.




SLUJBA DE JOI

MIERCURI SEARA, LA VECERNIE


La Doamne strigat-am... Stihiri Apostoleşti. Glas 5.
 
Podobie : Bucură-te cămara...
 
   Fericiţilor Apostoli, ca nişte săgeţi ascuţite de la Cel puternic v-ați trimis în toată lumea cu grăbnicie neînaripată arătat, toate cumplitele săgeţi ale dracilor, cele cu foc învăpăiate le-aţi stricat, izgonind mulţimea dumnezeilor şi pe toţi învăţându-i buna-credinţă.
 
   Oi fiind ale lui Hristos Dumnezeului nostru, mai marelui păstorului cu adevărat, Carele pe voi prin mijlocul lupilor v-a trimis, ca prin credinţă să îmblânziţi sălbătăcia lor.
 
   Cuvântului lui Dumnezeu celui ipostatnic ucenici v-aţi făcut, Celui ce S-a împreunat cu oamenii, pentru iubirea de oameni cea desăvârşită şi a luat cu adevărat firea lor şi o a îndumnezeit. Deci urmelor Lui celor dumnezeieşti urmând, ați urmat preaînţelepţilor şi sărăciei Lui, pe toate gunoaie socotindu-le măriţilor. Pentru aceea ați lepădat haina cea de a doua, nici toiege, nici traiste ducând asupră-vă pe cale şi acum v-aţi învrednicit de moșteniți vistieriile cele cereşti.
 
   De valul ispitelor şi de cumplita prigonire a necinstitelor eresuri, de sfatul cel rău al dracilor şi de răzvrătirea cea amară a oamenilor și de viscole, de focul cel neluminat şi de viermele cel veșnic, de scrâșnirea dinţilor şi de toate alte munci, cu rugăciunile cele către Domnul preafericiţilor, izbăviţi-ne pe toţi şi pe Dânsul rugaţi-L, prin înfrânare şi osteneli să câştigăm răsplătirea faptelor celor bune şi moştenirea împărăţiei cerurilor şi mare milă.
 
Alte Stihiri ale Sfântului Nicolae. Asemenea.
 
   Bucură-te capul cel sfinţit, lăcaşul cel curat al faptelor bune, dumnezeiasca îndreptare a preoţiei celei dumnezeieşti, marele Păstor cel prealuminat, ce porţi haine luminate de biruinţă cela ce cu milă te pleci spre cei ce se roagă ţie, şi asculţi rugăciunile neputincioşilor, cela ce eşti prea-gata izbăvitor, păzitor mântuitor al tuturor, celor ce cinstesc cu credinţă preacinstită pomenirea ta. Pe Hristos roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
 
   Bucură-te preasfințită Minte, lăcaşul cel curat al Treimii, stâlpul Bisericii, întărirea credincioşilor, ajutorul celor dosădiţi; stea, care cu strălucirile rugăciunilor celor bineprimite, risipeşti pururea întunericul ispitelor şi al scârbelor Ierarhe Nicolae, limanul cel prea lin, la carele alergând cei înconjuraţi de valurile vieţii se mântuiesc. Pe Hristos roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
 
   Bucură-te cela ce te-ai umplut de râvnă dumnezeiască şi cu starea ta de faţă cea înfricoşată şi cu venirile prin visuri ai izbăvit din năpasta cea cumplită, pe cei ce erau sa moară pe nedreptate, izvorule, carele ai izvorât în Mira şi ai adăpat Nicolae sufletele cu bogate miresme, sabie, care tai neginele rătăcirii, lopată, care vânturi învăţăturile cele plevoase ale lui Arie. Roagă pe Hristos, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Având mulţime de păcate, sunt orbit de tot și la minte întunecat, cu umilinţă şi cu zdrobirea cugetelor strig către tine Preacurată : Luminează luminile sufletului meu, pentru că tu ai născut Lumina cea neînserată, care cu strălucirile cunoştinţei Sale luminează marginile lumii. Ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mi mintea și cu strălucirile rugăciunilor tale învrednicindu-mă a fi fiu al luminii, rugând pe Hristos, Cel ce dăruiește lumii mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiri Apostoleşti. Glas 5

 
   Ucenici ai Mântuitorului, cei ce înșivă ați fost văzători de taine, pe Cela ce este nevăzut şi început nu are, l-aţi propovăduit grăind : Întru început era Cuvântul. N-ați fost zidiţi mai-nainte decât îngerii, nici de la oameni v-ați învățat, ci de la Înţelepciunea cea de sus. Pentru aceea având îndrăznire, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
 
   Pe Apostolii Domnului cu glasuri întru cântări să-i lăudăm, că îmbrăcându-se întru toată întrarmarea Crucii, înșelăciunea idolească au surpat, şi purtători de biruinţă s-au arătat încununaţi, pentru ale cărora rugăciuni, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
Mucenicina :
 
   Cu dragoste nesăţioasă a sufletului, de Hristos nu v-aţi lepădat sfinţilor mucenici, muncile cele cumplite și de multe feluri ale pătimirilor aţi răbdat, semeţiile tiranilor le-aţi surpat, credinţa nemişcată şi nevătămată păzind, la ceruri v-aţi mutat. Pentru aceea şi îndrăznire către Dânsul câştigând, cereţi să ne dăruiască nouă mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Bucură-te cea cu daruri dăruită Maica lui Hristos Dumnezeu că s-a arătat ţie Împăratul măririi şi Duhul cel Preasfânt te-a umbrit pe tine. Ci ca ceea ce ai îndrăzneală, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
 
JOI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, Sedelne Apostoleşti. Glas 5. 
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...

 
   Pe înţelepţii Apostoli, ca pe nişte singuri văzători ai Cuvântului şi slugi ale lui Hristos, să-i mărim toți credincioşii, cu cântări duhovniceşti și cu laude, că aceştia cu dinadinsul se roagă lui Hristos pentru noi, cei ce lăudăm sfântă pomenirea lor, și ne închinăm moaştelor lor.
 
   Pe Apostoli cu un glas să-i lăudăm, că tuturor credincioşilor au propovăduit nemincinoasa și dreptmăritoarea învăţătură a Domnului și au gonit negura eresurilor şi luminare duhovnicească au răsărit în lume, pe darul dogmelor, şi se roagă ca să ne mântuim noi.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Neispitită de nuntă Mireasă pururea Fecioară, împreună cu dumnezeieștii văzători de Dumnezeu te lăudăm, că întru tine Cel puternic măriri a făcut. Fiul tău și Dumnezeu, Cel ce este mai-nainte de veci din Tatăl, în pântecele tău sălăşluindu-Se a binevoit a Se naşte, ca din rătăcire să mântuiască neamul omenesc.
 
După a 2-a Catismă, Sedelne.
 
Podobie : Pe Cuvântul...
 
   Pe Apostoli cu cântări să-i lăudăm, ca pe nişte singuri văzători ai Cuvântului şi propovăduitori dumnezeieşti şi de neamuri vânători duhovniceşti, că arătat ne-au adus pe noi la cunoştinţa lui Hristos și izbăvind de înşelăciune neamul omenesc, împărăţiei l-au învrednicit.
 
   Ucenici ai Mântuitorului și dumnezeieşti Apostoli, cei ce ați semănat Cuvântul cel mântuitor, la marginile pământului, şi aţi luminat pe cei ce şedeau întru întuneric și în umbra morţii, sufletul meu cel întunecat cu negura patimilor, luminaţi-l cu rugăciunile voastre preaînţelepţilor.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Fecioară Preacurată, ceea ce eşti acoperământ celor ce-şi pun nădejdile din suflet întru tine, slobozeşte-ne pe noi de ispite şi de înconjurări şi de cumplitele primejdii, rugând pe Fiul tău, împreună cu Apostolii Săi, şi mântuieşte Preacurată, pe toţi cei ce te laudă pe tine.
 
După a 3-a Catismă, Sedelne. 
 
Podobie : Doamne de paharul patimii...
 
   Doamne, nespusă taina întrupării Tale propovăduindu-o cei ce nu erau filozofi, pe filozofi i-au ruşinat, pescarii pe ritori i-au amuţit şi s-au făcut ai neamurilor înţelepţi învăţători, luminând marginile cu lumina dumnezeieștii cunoştinţe, pentru dânşii dă-ne nouă mare milă.
 
Mucenicina :
 
   Doamne, de paharul patimii Tale purtătorii Tăi de chinuri râvnind, au lăsat frumusețea lumească şi s-au făcut ai îngerilor părtaşi, pentru rugăciunile lor, dăruiește sufletelor noastre curăţire de păcate şi mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
Podobie : Pe Cuvântul cel...
 
   Grabnicul tău acoperământ şi ajutorul şi mila, arată spre robul tău şi valurile cugetelor celor deşarte le alină Curată, și sufletul meu cel căzut ridică-l de Dumnezeu Născătoare, că ştiu, Fecioară ştiu, că poţi câte voiești.
 
Psalmul 50.
 
CANOANELE

Canonul Sfinților Apostoli
 
Cântarea 1-a, Glas 6.
 
Irmosul :

 
   Calul şi pe călăraşul în Marea Roşie l-a scuturat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt şi pe Israil l-a mântuit, pe cela ce cânta cântare de biruinţă.
 
   Cu strălucirea cea dătătoare de lumină, a Celui ce a primit a petrece cu trup împreună cu oamenii, mai întâi îmbogăţindu-vă măriţilor, tot întunericul sufletului meu risipiţi-l, dumnezeieştilor Apostoli.
 
   Încordând dumnezeiescul arc, ca pe nişte săgeţi v-au trimis în toată lumea pe voi Apostoli, ca să zdrobiţi toate săgeţile lui Veliar și să vindecaţi rănile credincioşilor.
 
   Având pe însăşi Înţelepciunea dascăl aţi înţelepţit Apostolilor toate marginile. Pentru aceea luminaţi-mă, gonind toată facerea de răutate a vrăjmașului.
 
A Născătoarei :
 
   Una binecuvântată de Dumnezeu cu daruri dăruită, cu binecuvântări neamul omenesc dăruindu-l, pe Hristos roagă-L cu dumnezeieștii Apostoli, Preacurată, să ne mântuiască pe noi.
 
Alt Canon, al Sfântului Ierarh Nicolae.
 
Facere a lui Iosif.
 
Cântarea 1-a,
 
Irmos acelaşi :

 
   Prin credinţă şi prin dragoste Părinte împreunându-te cu Dumnezeu, ai plinit voile Lui cele preasfinte, prin care după toate te-ai făcut sfânt, purtătorule de Dumnezeu, Părinte Nicolae.
 
   Avându-te, Fericite, părtinitor către Cel îndurat noi cei cuprinşi de înconjurări și de necazuri, la tine scăpăm, dă-ne mână, care să ne mântuiască pe noi de toată strâmtorarea.
 
   Hristos te-a uns arhiereu al Mirelor, carele bine ne mirezmeşti pe noi cu bunele miresme ale minunilor tale. Pentru aceea te rugăm pe tine Nicolae, de reaua mireasmă a păcatului, să ne izbăveşti pe noi.
 
A Născătoarei :
 
   Fecioară, ceata proorocilor oarecând, te-a numit munte dumnezeiesc și uşă neumblată. Pentru aceea te rugăm Maică preacurată, deschide nouă uşile pocăinţei.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmosul :
 
   Cela ce ai înfipt pe nimica pământul cu porunca Ta, şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, unule Bunule și Iubitorule de oameni.
 
   Cela ce a răsărit cu trupul, pentru covârşirea bunătăţii, v-a îmbogăţit cu tot felul de daruri, pe voi măriţilor Apostoli, care pentru Dânsul aţi sărăcit şi aţi luminat marginile cu dumnezeiești și cinstite cunoştinţe.
 
   Rănindu-mă cu veninată muşcarea balaurului și inimă rănită am câştigat. Pentru aceasta strig Ție, Hristoase, Celui ce pentru mine Te-ai rănit : Cu rugăciunile Apostolilor Tăi vindecă-mă şi mă mântuieşte rogu-mă.
 
   Cu năvodul rugăciunilor voastre preafericiţilor, din adâncul răutăţii luptătorului şi din întreitele valuri ale cugetelor şi din patimile cele stricătoare de suflet scoțându-mă, duce-ţi-mă mântuit la Dumnezeul tuturor.
 
A Născătoarei :
 
   Preacurată, ceea ce ai primit ploaia cea cerească, roagă-L împreună cu Apostolii, ca să oprească ploile patimilor mele, să usuce noianul păcatului meu, şi să mă mântuiască pe mine, carele curat pe tine te măresc.
 
Alt Canon,
 
Irmos același :
 
   Stricat-ai săgeţile vicleanului, Cuvioase, cu tăria dumnezeieştilor tale osteneli, ci cu rugăciunile tale, Înţelepte, de răutatea şi de asupreala acestuia, păzeşte-ne nestricaţi prea-mare Nicolae.
 
   Cela ce ai arătat pe pământ viață îngerească, acum stai pururea înaintea scaunului Treimii cu sfinţenie, de ispitele noastre şi de păcate cerându-ne slobozenie, Părinte Ierarhe Nicolae.
 
   Toate întunecările minţii mele goneşte-le cu rugăciunile tale cele purtătoare de lumină Nicolae, încetează viforul patimilor, povăţuieşte-mă Părinte către limanul nepătimirii rogu-mă, ca întru laude să te măresc pe tine.
 
A Născătoarei :
 
   Stătut-ai ca o împărăteasă de-a dreapta lui Hristos, cu ciucuri de aur îmbrăcată cu adevărat, de Dumnezeu cu daruri dăruită, cu rugăciunile tale pricinuindu-ne nouă împărăţia cerului Fecioară prin mijlocirea ta.
 
Cântarea a 4-a :

Irmosul :

   Dumnezeiască deşertarea Ta cunoscându-o Avvacum cu mai-nainte vedere Hristoase, cu frică a strigat Ție : Spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unșii Tăi ai venit.
 
   Uşa Iisus, Dumnezeul nostru, deschizând Apostolilor a Sa cunoștință, tuturor neamurilor a deschis ușa, cu ale lor învățături.
 
   Fiule al lui Dumnezeu, fii ai Tatălui Tău celui ceresc cu împărtăşirea ai arătat pe Apostoli. Deci pentru rugăciunile lor, fă-ne pe noi pe toţi fii ai luminii.
 
   Cei ce pe douăsprăzece scaune împreună cu Judecătorul şi Împăratul, cu preamărire veţi să şedeţi, atunci izbăviţi-mă Apostolilor de înfricoşata şi groaznica judecată.
 
A Născătoarei :
 
   Chivote al dumnezeieștii sfinţenii, sfințește sufletul meu, luminează-mi cugetul, totdeauna rugând pe Hristos împreună cu Apostolii, ca să mă mântuiesc.
 
Alt Canon,
 
Irmos același :
 
   Cele trecătoare le-ai schimbat spre cele ce vor să fie, cărora ne fă și pe noi moştenitori, cu sfintele tale rugăciuni Nicolae; de toate ispitele vieţii izbăvindu-ne.
 
   Al Mirelor întâi şezător pe scaun fiind, Nicolae, toate simţirile inimii mele, cu mir de bună mireasmă unge-le, Sfinte, şi patimile cele puturoase goneşte-le dintr-însa totdeauna, cu rugăciunile tale.
 
   Zdrobind măiestriile vrăjmaşului, pe vrăjmaşii noştri cei văzuți și nevăzuţi, care totdeauna se luptă cu noi, trimite-i Nicolae întru pierderea cea fără de sfârşit.
 
A Născătoarei :
 
   Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, ajută-mi mie, celui ce totdeauna mă înec întru dulceţile trupului şi pe patul lenevirii totdeauna zac şi suspin.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmosul :
 
   Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, la Tine mânec, şi Ție strig : Luminează sufletul meu cel întunecat Hristoase, ca un milostiv.
 
   Ritorii cei duhovniceşti, înţelepţii Apostoli, în foişor în chip de foc văzând pe Duhul Sfânt către dânşii venind, înfricoşat L-au primit.
 
   Săgeţi alese v-a trimis Hristos pe voi, frângând săgeţile răutăţii. Pentru aceea vindecaţi-mă pe mine, cel rănit de săgeţile vrăjmaşului.
 
   Cei ce aţi surpat pământul păgânătăţii, cugetul meu cel sfărâmat cu greşalele, cu rouă de vindecări Apostolilor vindecaţi-l.
 
A Născătoarei :
 
   Să nu mă osândeşti pe mine, nici să mă lepezi de la faţa Ta mult-Milostive, Te roagă pe Tine ceea ce cu curăţie Te-a născut şi adunarea Apostolilor.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Capiştile idolilor le-ai sfărâmat Sfinte Nicolae şi sfaturile ereticilor le-ai arătat nelucrătoare, şi pe cei aduşi la moarte i-ai răpit.
 
   Mânecat-ai către Domnul din pruncie, Cuvioase, şi cu vărsările de lumină cele de acolo, cu totul te-ai luminat. Pentru aceea mă rog, norii sufletului meu goneştei.
 
   Pe tine te rugăm Părinte Nicolae, în ceasul acesta vino în mijlocul tuturor celor ce te chemăm şi ne dă nouă cererile cele către mântuire.
 
A Născătoarei :
 
   Cel necuprins cu mintea, ceea ce ești de Dumnezeu cu daruri dăruită, purtător de trup făcându-Se, cuprindere pe tine te-a avut, care izbăveşti pe oameni de necazul ce-i cuprinde.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmosul :
 
   Marea patimilor cea sălbătăcită de viforul cel stricător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, și din stricăciune mă scoate ca un milostiv.
 
   Putreziciunea răutăţii, ceea ce se tindea pe sufletele neamurilor, Iubitorule de oameni, cu sarea învăţăturilor sfinţilor Tăi ucenici o ai oprit.
 
   Adâncul răutăţilor mele îl ştii, Stăpâne Hristoase, dă-mi mâna și mă mântuieşte Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi Apostoli.
 
   Judecătorule prea-drepte, în ziua înfricoşatei judecăţi, de groaznica aceea osândire izbăveşte-mă, pentru rugăciunile bine măriţilor Tăi Apostoli.
 
A Născătoarei :
 
   Pe mine cel deznădăjduit de mulţimea fărădelegilor, fă-mă Doamne vrednic de mântuire, pentru rugăciunile ucenicilor și ale Maicii Tale.
 
Alt Canon,
 
Irmos același :
 
   Fă milostiv pe Stăpânul, cu rugăciunile tale Nicolae, tuturor celor ce te cinstesc pe tine, ca să ne dăruiască nouă dezlegare de greşale.
 
   De neputinţe izbăveşte-ne şi de smintelile lumeşti, de ispite şi de scârbe Nicolae, pe noi cei ce te-am câştigat către Domnul rugător.
 
   Doctor prea bun te-a arătat Stăpânul Hristos. Pentru aceea vindecă bolile celor ce se apropie către tine cu bunăcredinţă Nicolae.
 
A Născătoarei :
 
   Născătoare fără bărbat, Maică a lui Dumnezeu tu ai fost Curată. Pentru aceea cu credinţă te rog, trândăvirea sufletului meu goneşte-o.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmosul :
 
   Domnul părinților, Cel preaînălţat, văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas : Dumnezeule, bine ești cuvântat.
 
   Domnul Părinților, Cel preaînălţat, pe voi v-a preaînălţat şi toată puterea vrăjmaşului o a sfărâmat, ucenici ai lui Hristos, văzători de Dumnezeu.
 
   Întinăciunea răutăţii mele, cu râurile umilinţei, prin rugăciunile voastre Apostolilor spălaţi-o, învăţându-mă a striga : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
 
   Cu focul Dumnezeiescului Duh ați ars materia a toată deșertăciunea. Pentru aceea izbăviţi-mă pe mine de gheena, ceea ce învăpăiază, ucenici ai lui Dumnezeu Cuvântului.
 
A Născătoarei :
 
   Ceea ce eşti îndreptarea căderii lui Adam, ridică-mă pe mine cel căzut în prăpăstiile răutăţilor, cu rugăciunile tale, Fecioară, şi ale dumnezeieştilor Apostoli.
 
Alt Canon,
 
Irmos același :
 
   Cu totul dându-te lui Dumnezeu, Nicolae, de tot mă mântuieşte pe mine cela ce pururea ticăloşeşte în patimile vieţii cad, de Dumnezeu cugetătorule.
 
   Luminătorule de Dumnezeu preastrălucitule, mintea mea ceea ce pururea se întunecă de negura patimilor, luminează-o şi-mi dă ca să umblu cu bun chip în viață.
 
   Toată ruga cea preavicleană, ce s-a deschis asupra mea, îngrădeşte-o cu rugăciunile tale, Nicolae, şi mă izbăveşte, de vrăjmaşii cei văzuţi și nevăzuţi.
 
A Născătoarei :
 
   Dintru tine norule cu totul luminat a răsărit nouă soarele cel neînserat, Hristos, Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întunericul necunoştinţei, de Dumnezeu Născătoare.
 
Cântarea a 8-a :

Irmosul :

   Ție, Făcătorului a toate în cuptor tinerii danț a toată lumea împreunând cântau : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe norii cei gândiţi, pe Apostolii Tăi, Cuvântule i-ai întins, care ne plouă nouă ploaia înţelepţilor și dumnezeieştilor învăţături şi ne adapă pe noi întru toți vecii.
 
   Prea-înfrumusețaților stâlpi ai Bisericii, cei ce o ţineţi pe aceasta cu dogmele credinţei, casa sufletului meu putrezită, cu istețimea dumnezeieștii lucrări întăriți-o, văzătorilor de Dumnezeu.
 
   Suspină suflete şi izvoare de lacrimi din toată inima adu, strigând : Unule Îndurate, mântuieşte-mă, şi mă curăţeşte, pentru rugăciunile cele bineprimite ale ucenicilor Tăi.
 
A Născătoarei :
 
   Sioane, cetate aleasă a Împăratului, fă-mă cetățean al cetății celei de sus, rugând, împreună cu ucenicii pe Fiul tău Cel fără de ani, Preacurată Fecioară.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Nicolae, cela ce ai fost al Mirelor mare arhiereu, simţirile sufletului meu umple-le de bună mireasmă, ca să fug de putoarea cea rea a patimilor, şi să primesc darul Mântuitorului.
 
   Oprit-ai, Înțelepte, cu râurile limbii tale celei sfinte râurile cele hulitoare ale lui Arie. Pentru aceea strig ţie Nicolae preafericite, cu rugăciunile tale usucă curgerea patimilor mele.
 
   Izbăveşte-ne pe noi cu rugăciunile tale de păcate, de răutățile dracilor, de robirea neamurilor și de vătămarea cea prea rea a tuturor oamenilor, ca să te lăudăm pe tine ca pe izbăvitorul nostru.
 
A Treimii :
 
   Cei ce întreit pe Cea una începătorie cu credinţă neîncetat o mărim, să strigăm : Părinte şi Cuvântule şi Duhule Preasfinte, cu cântări Te mărim întru toți vecii.
 
A Născătoarei :
 
   Dumnezeu, pentru noi purtând dintru tine trup, pe tine Curată şi prea fără prihană, a tot neamului nostru dumnezeiască folositoare te-a arătat Fecioară. Pentru aceea credincioşii cu mare glas te lăudăm.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmosul :
 
   Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu şi omul. Răsărit este numele Lui, pe Carele mărindu-L, pe Fecioara o fericim.
 
   Ceruri cu stele luminate cu strălucirile dumnezeieştilor bunătăţi gânditori v-aţi arătat, în mijloc pe Hristos ca un soare avându-L, împlinirea pământului înţelepţilor o aţi înnoit, pentru aceasta vă fericiţi.
 
   Rănile lui Hristos, pe dumnezeieştile voastre trupuri, ca o podoabă cu toată buna-cuviinţă purtându-le înţelepţilor, sufletul meu cel rănit de săgetăturile dracilor, cu mijlocirile cele către Domnul vindecaţi-l.
 
   Pe mine cel ce zac în groapa cea mai dedesubt a păcatului, Hristoase, şi mi-am îngreuiat sufletul cu somnul cumplitei leneviri, pentru ucenicii Tăi ,Cuvântule, precum ai ridicat pe Lazăr, mântuieşte-mă Doamne.
 
A Născătoarei :
 
   Tălpile sufletului meu îndreptează-le Cuvântule al lui Dumnezeu, la cărările poruncilor Tale cele nerătăcitoare, având rugătoare pe curata Fecioară, ceea ce Te-a născut şi pe preaînţelepţii Tăi Apostoli, mult-Milostive.
 
Alt Canon,
 
Irmos acelaşi :
 
   Arhiereu dumnezeiesc fiind, toate poruncile lui Hristos ai păzit. Pentru aceea al celor credincioşi praznic dumnezeiesc ai fost Părinte Nicolae, apărându-i de toate supărările şi necazurile.
 
   Precum oarecând ca un păstor bun, Cuvioase, ai hrănit cetatea ta, ce era lipsită de pâine în foamete, aşijderea și sufletul meu, celui ce te-am câştigat bun folositor, hrăneşte-l cu pâine gândită, Părinte Nicolae.
 
   Pe tine soarele cel mare al Bisericii lui Hristos, carele stai la înălţime pururea, cuvioase păstorule, cu credinţă te rugăm, cu strălucirile cele purtătoare de lumină, întunericul cel adânc al păcatului din sufletele noastre goneşte-l.
 
   Apropiatu-s-a precum scrie, ziua cea luminată a venirii lui Hristos, neroditorule suflete leapădă lenea şi cu osârdie lui Hristos strigă : Mântuieşte-mă Doamne, pentru rugăciunile lui Nicolae.
 
A Născătoarei :
 
   Preacurată, pe tine sfeşnic luminos, mai-nainte te-a văzut Proorocul, purtând pe Hristos făclia cea gândită, prin care ne-am luminat, cei ce zăceam întru întunericul răutăţilor, pentru aceasta te fericim de Dumnezeu Născătoare pururea fecioară.
 
LA STIHOAHNA LAUDELOR
 
Stihiri Apostoleşti. Glas 5.
 
   Ucenici ai Mântuitorului, înși-vă fiind văzători ai tainelor, pe Cel nevăzut şi fără de început L-aţi propovăduit grăind : Întru început era Cuvântul. N-ați fost zidiţi mai-nainte de îngeri, nici de la oameni v-ați învăţat, ci de la Înţelepciunea cea de sus. Pentru aceea având îndrăznire, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
 
   Pe Apostolii Domnului cu glasuri întru cântări să-i lăudăm, că îmbrăcându-se întru toată întrarmarea Crucii, înşelăciunea idolilor au surpat şi purtători de biruinţă s-au arătat încununaţi. Pentru ale cărora rugăciuni, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
Mucenicina :
 
   În munci fiind sfinţii, bucurându-se strigau : Schimbare sunt nouă acestea către Stăpânul; că în locul rănilor ce ni se fac pe trupuri, luminoasă îmbrăcăminte la înviere va înflori nouă, în loc de temniţe, raiul, şi pentru osândirea cea cu tâlharii, petrecerea cea împreună cu îngerii. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântuieşte sufletele noastre.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Ceea ce eşti mai-nainte aleasă, ascultă glasul nostru şi dăruieşte cererile cele de folos sufletelor noastre și ne izbăveşte din patimi și dureri, pentru Apostoli, că toate le poţi ca o Maică a lui Dumnezeu.
 
JOI LA LITURGHIE
 
   Tâlharul pe Cruce pe Tine, Dumnezeu a fi crezându-Te Hristoase, Te-a mărturisit curat din inimă : Pomeneşte-mă Doamne strigând întru împărăţia Ta.
 
   Ca nişte nori luminaţi, pământul l-ați străbătut, dumnezeieştilor ucenici, plouând apă de viață și inimile cele topite de păcate, din-destul le-aţi adăpat.
 
   Ca nişte raze de taină, ale Soarelui celui ce a răsărit din curata Fecioară, aţi luminat pe cei ce şedeau întru întunericul necunoştinţei, ucenici ai lui Hristos, Dumnezeului nostru.
 
Mucenicina :
 
   Aprinderile cumplitelor munci răbdându-le cu suflet osârduitor, ați ars înşelăciunea idolească şi către dumnezeiasca odihnă ați trecut mucenicilor.
 
Mărire...
 
   Ca să scoţi Hristoase drahma cea îngropată întru adâncul păcatelor şi să o aduci Tatălui, pe Apostoli propovăduitori i-ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Ceea ce ești de la Dumnezeu plină de daruri şi Apostolilor podoabă, pe mine cel întunecat cu dulcețile lumeşti, luminează-mă cu strălucirile pocăinţei, ca să te fericesc pe tine.




SLUJBA DE VINERI

JOI SEARA, LA VECERNIE


La Doamne strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 5.
 
Podobie : Burură-te Cămara...

 
   Vrând să încetezi durerile oamenilor, şi ocările preabunule Doamne, Mântuitorul meu, răstignire de ocară ai răbdat şi fiere ai gustat, Cela ce eşti fără de răutate Doamne, toată amărăciunea noastră cea prea-rea ridicându-o. Rănitu-Te-ai cu suliţa în coasta cea nestricăcioasă, rănile noastre ca un Stăpân vindecându-le. Pentru aceasta lăudăm acum mărită răstignirea Ta, și închinându-ne cinstim sulița, buretele şi trestia, prin care ai dăruit lumii Tale pace și mare milă.
 
   Patima Ta, Hristoase, mai-nainte închipuindu-o marele Moise sluga Ta, a înălţat Îndurate şarpe de aramă, scoţând pe oameni din vătămarea mușcării şerpilor cea veninată, şi acum răstignindu-te Tu pe lemn îndelung-Răbdătorule, lumea ai izbăvit de vătămarea şarpelui şi o ai înălțat de pe pământ la cele cereşti. Pentru aceasta și bucurându-ne lăudăm puterea Ta, și Crucea Ta o cinstim și ne închinăm ei Iubitorule de oameni, prin care toată zidirea a aflat vrednicie fără durere şi mare milă.
 
   Vrând să curăţeşti de tot patimile și durerea lui Adam celui întâi zidit, Iubitorule de oameni, ca un făcător al lui Adam, cu piroane Te-ai pironit Hristoase, Cel ce eşti fără de păcate și cu suliţa în coasta cea dumnezeiască împungându-Te pentru noi, ai oprit Cuvântule sabia cea de văpaie, ca să nu ne oprească nouă robilor Tăi intrarea. Pentru aceasta mărindu-Te pe Tine, lăudăm stăpânirea Ta și Crucea Ta o cinstim și ne închinăm ei Iubitorule de oameni, prin care toată făptura a aflat vrednicie fără durere şi mare milă.
 
Alte Stihiri ale Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
 
   Având grumazul sufletului meu Stăpână însărcinat pururea de mulţimea păcatelor şi de primejdii cumplite, nu cutez să-mi ridic ochii spre înălţime. Pentru aceasta uitându-mă în pământ, din inimă strig către tine, miluieşte-mă ceea ce ai răsărit pe Dumnezeu cel prea milostiv, din preacurat pântecele tău, arată mulţimea cea nemăsurată a minunilor tale, şi întinzându-ți preacuratele și dumnezeieştile palme, către Fiul tău Fecioară, dă-mi mântuire cu rugăciunile tale.
 
   Viforul cel cumplit al păcatelor în noianul vieţii m-a aruncat, şi furtuna şi valurile inima mea întru adâncul deznădăjduirii o împinge, Curată cu rugăciunile tale îndreptează viaţa, la limanul cel neînviiorat al vieţii, la pocăinţă şi la îndreptare desăvârşit, vezi neputinţa mea, şi ia aminte la judecata mea, dă-mi mână de ajutorul tău, Prealăudată, mie celui ce zac, că tu ai născut pe Hristos, cel ce dă lumii mare milă.
 
   Mulțime de păcate cumplite adunând, mi-am învistierit mie, și mă cutremur de fața Fiului tău, ceea ce ești bună, cum voi suferi atunci judecata ? Pentru că râul cel de foc se va trage dinaintea divanului, şi mii de îngeri înainte stând, vor arunca într-însul pe cei ce fac fărădelege. Pentru aceasta mai-nainte de ieșirea mea din viață, mă rog, Preacurată, roagă pentru mine pe Judecătorul cel iubitor de oameni, să Se milostivească și să-mi dea iertare și mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Tot chipul meu luând Făcătorul și Dumnezeu, S-a îmbrăcat într-însul, vrând să închipuiască chipul lui Adam cel căzut mai-nainte pe Cruce S-a înălţat de voie, ca un vinovat, şi mâinile pironindu-şi, acum a vindecat pe cele slăbănogite dedemult pentru mâncarea din pom, pe Carele Preacurata văzându-L, a strigat : Ce este aceasta neasemănată îndelungă răbdare a Ta, Fiul meu ? Nu pot suferi, să Te văd pe Cruce ridicat pe Tine Hristoase, Cela ce Ții în mână toate.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Crucii. Glas 5.
 
   Doamne, oarecând pe vremea lui Moise prorocului, numai chipul Crucii Tale arătându-se, a biruit pe vrăjmaşii Tăi; Iar acum pe însăşi Crucea Ta ţinându-o, cerem ajutor. Întăreşte Biserica Ta şi dăruieşte poporului nostru, ca lui Constantin biruinţă, pentru multă milostivirea Ta, Iubitorule de oameni.
 
   Crucea Ta, Hristoase, măcar deşii lemn se vede cu ființa, dar este îmbrăcată cu dumnezeiască putere, şi simţitor lumii arătându-se, gânditor cu minune lucrează a noastră mântuire, Căruia închinându-ne, Te mărim pe Tine Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
Mucenicina :
 
   Toate cele pământeşti nebăgându-le în seamă, şi spre munci bărbăteşte îndrăznind, de la fericitele nădejdi n-aţi greşit, ci împărăţiei cerurilor moştenitori v-ați făcut, prealăudaţilor mucenici, având îndrăznire către Iubitorul de oameni, Dumnezeu, pace lumii cereţi, şi sufletelor noastre mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
Podobie : Bucură-te Cămara...

 
   Cu suliţa coasta Ta împunsă o Fiule văzându-o, mă rănesc cu cumplită sabia întristării, și suspinul din suflet a-l lepăda nicicum nu pot, Preacurata zicea, stând de faţă la patima Ta, şi junghierea Ta cea nedreaptă văzându-o, a strigat cu lacrimi : Preabunule Doamne, Cela ce ești fără de răutate, unde-mi sunt bunele vestiri ? Unde este acela, ce mi-a zis : Bucură-te ! Unde-mi este naşterea cea negrăită ? Unde Petru prietenul ? Ci mărire îndelungii răbdării Tale celei negrăite.
 
VINERI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
 
După întâia Catismă, Sedelnele Crucii. Glas 5. 
 
Podobie : Taina cea minunată a fecioriei...

 
   Lemnul Crucii Tale, Mântuitorul nostru s-a arătat a lumii mântuire, că pe acela pironindu-Te de voie, ai izbăvit din blestem neamul omenesc, Cela ce ești viața tuturor, Doamne mărire Ție.
 
Podobie : Pe Cuvântul...
 
   De voie, Îndurate, Crucea ai răbdat, şi blestemul cel dedemult, carele prin mâncare se făcuse, ca un Dumnezeu atotputernic Tu l-ai pierdut. Pentru aceasta dumnezeieştile și cinstitele Tale patimi Stăpâne Hristoase le lăudăm, şi ne închinăm, mărind neîncetat iconomia Ta, cea mai presus de minte.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Lângă Crucea Domnului stând Născătoarea de Dumnezeu, plângând striga : Vai mie Fiul meu cel dumnezeiesc, lumina mea cea prea dulce, cum Te-ai întins pe Cruce; Cela ce ai întins ca un Dumnezeu cerul ca o piele, şi din mare aduci izvoare de ape cu porunca Ta.
 
După a 2-a Catismă, Sedelne.
 
Podobie : Pe Cuvântul...
 
   Crucea ai răbdat cu sfatul cel de voie, şi din stricăciune pe oameni i-ai slobozit Mântuitorule, lăudămu-Te credincioşii şi ne închinăm Ție, că ne-ai luminat pe noi cu puterea Crucii și cu frică te mărim, Iubitorule de oameni şi Îndurate, ca pe Dătătorul de viață şi Domnul.
 
   Locul Căpăţânii rai s-a făcut, că numai cât s-a înfipt lemnul Crucii, deîndată a odrăslit Strugurul vieţii, pe Tine, Mântuitorule, spre a noastră veselie, mărire Ție.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Pe Cruce văzându-Te pe Tine, Hristoase, Maica Ta, de voie pironit ca un miel fără de răutate, plângere cu jale a pornit, şi se zdrobea, vai mie strigând cu amar, cum Te-ai stins lumina mea. Şi cum mori ca un nedrept, în mijlocul făcătorilor de rele; Fiul meu, Împărate a toată zidirea.
 
După a 3-a Catismă, Sedelne.
 
Podobie : Pe Cuvântul...
 
   Din lemn amărăciune Adam a cules, la stricăciune alunecându-se prin pizma şarpelui, iar Tu pironindu-Te Iisuse, viață a cules, şi prin lemnul Crucii iarăşi s-a sălăşluit în ceruri, şi s-a surpat şarpele, și stricăciunea s-a înghiţit, şi toți aducem Ție mărire.
 
Mucenicina :
 
   Străluceşte astăzi pomenirea purtătorilor de chinuri, că are şi din cer rază, ceata îngerilor serbează, şi neamul omenesc împreună prăznuieşte. Pentru aceasta se și roagă Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
Podobie : Pe Cuvântul...
 
   Gavriil mie mai-nainte aceasta bucură-te mi-a adus strigând, că vei fi cu mine Doamne, Născătoarea de Dumnezeu întru plângere cu amar a grăit, dar cum bucuria spre întristare acum mi s-a făcut mie Fiule. Şi cum mă arăt ca o lipsită de Fiu. Ceea ce Te-am născut fără de ispită bărbătească, pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
Psalmul 50.
 
CANOANELE

Canonul Crucii
 
Facere a lui Iosif
 
Cântarea 1-a, Glas 5. 
 
Irmosul :

 
   Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate, şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-i cântăm, ca S-a preamărit.
 
   Patimă ucigătoare de patimi, de voie însuți Hristoase ai suferit, şi ai ucis pe cela ce ne-a ucis pe noi dedemult în rai. Pentru aceasta mărim bunătatea Ta.
 
   Înălţatu-Te-ai pe Cruce, şi s-a înghiţit vrăjmaşul, şi cei ce am căzut ne-am ridicat, și cetățeni ai raiului Hristoase ne-am făcut. Pentru aceasta mărim puterea milostivirii Tale.
 
Mucenicine :
 
   Cu pavăza Crucii întrarmându-vă bine, împotriva a toată lupta celui pierzător aţi năvălit, înţelepţilor marilor mucenici, şi pe acela biruindu-l, mărire ați dobândit.
 
   Ca nişte miei cinstiţi, Mielului celui ce s-a junghiat pentru noi, v-aţi adus nevoitorilor, jertfele cele pângărite arătat contenindu-le. Pentru aceasta vă fericim pe voi prealăudaţilor.
 
A Născătoarei :
 
   Prunc tânăr pe Cel vechi de zile L-ai născut nouă curată Fecioară prea fără prihană, pe Cela ce cu dumnezeiască patima Sa a înnoit firea omenească cea învechită.
 
Alt Canon, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
 
Cântarea 1-a, 
 
Irmosul : Calul şi pe călăraşul...

 
   Ceea ce eşti uşă a Luminii celei neapropiate, ceea ce eşti cu totul fără prihană, uşile pocăinţei deschide-le sufletului meu, şi-i dă intrarea bucuriei celei de acolo și a frumuseţii.
 
   Avându-te pe tine Născătoare de Dumnezeu părtinitoare nebiruită, şi zid nesurpat şi acoperământ nestricat, m-am izbăvit de balaurul cel viclean, Preacurată, carele căuta dedemult să mă înghită pe mine.
 
   Să nu mă desgoleşti pe mine de dumnezeiescul tău acoperământ, preacurată Stăpână, nici să mă arăţi deșert de darul tău, nici să mă lepezi ruşinat, ci-mi dă mie mila ta.
 
   Potoleşte durerea cea nesuferită a inimii mele celei ticăloase şi prea năcăjite, Născătoare de Dumnezeu şi-mi dăruieşte Maica lui Dumnezeu strălucirea cea dumnezeiască și mântuitoare, a mântuirii tale.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmosul :
 
   Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud și să măresc acum răstignirea Ta cea mântuitoare.
 
   Uscat-ai roada stricăciunii, pe lemn Mântuitorule înălţându-Te, și izvoare de nestricăciune din coastă ai izvorât nouă, Stăpâne.
 
   Junghiatu-Te-ai pe Cruce ca un miel, însemnând pragurile sufletelor noastre, cu dumnezeiesc sângele Tău, Stăpâne. Pentru aceasta cu frică Te mărim.
 
Mucenicine :
 
   Sucindu-vi-se mădularele nevoitorilor ai lui Hristos, și în multe chipuri bătându-vă, și la fiare aruncându-vă, neschimbaţi ați rămas.
 
   Ca nişte struguri din via vieţii, vinul muceniciei au izvorât, mucenicii Dumnezeului nostru, carele veseleşte inimile credincioşilor.
 
A Născătoarei :
 
   Pricinuitor nouă de viață, murind pe lemn S-a arătat Curată, Fiul tău şi Domnul, Cela ce măreşte pe cei ce te laudă pe tine.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce ai înfipt pe...
 
   Scăparea lumii tu eşti Preacurată, şi tot carele aleargă la tine cu gând călduros, se izbăveşte de nevoi. Pentru aceasta pe mine cel ce alerg la acoperământul tău, izbăveşte-mă de toată supărarea cea rea.
 
   Ceea ce eşti una sprijineala tuturor pământenilor, tu mă sprijineşte cu mila ta, Stăpâna lumii cea bună, şi mă păzeşte cu dumnezeiască cercetarea puterii tale, că ai putere nebiruită.
 
   Cu puterea ta din mâna luptătorului, şi din tirania lui răpeşte-mă Stăpâna lumii cea bună, ca nu biruindu-mă să mă apuce, şi să mă înghită, şi la pierderea muncii celei veșnice să mă ducă.
 
   Cu frică şi cu cutremur căzând, strig către tine, Născătoare de Dumnezeu, tu-mi fi mie ajutătoare Stăpâna lumii cea bună, în ceasul morţii, când voi vrea să fac răspunsuri de cele ce am făcut în viață.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmosul :
 
   Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa, şi am strigat : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
   Când ai apus pe Cruce, Soare al dreptăţii, Hristoase, lumina neînserată ne-ai răsărit nouă, celor ce lăudăm Cuvântule înfricoşată plecăciunea Ta.
 
   Stând Tu, Judecătorul Hristoase, înaintea judecăţii oarecând, ai osândit pe vrăjmaşul cel nedrept, și Te-ai răstignit în mijlocul celor osândiţi, pe noi îndreptându-ne.
 
Mucenicine :
 
   Încununându-se cu cununi de biruinţă nevoitorii lui Hristos, au ruşinat pe vrăjmaşul cel nevăzut, şi au strigat : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
   Pe florile cele neveştejite ale raiului celui înţelegător, pe vasele lui Hristos cele de mult preţ, pe purtătorii de nevoinţă, credincioşii să-i cinstim cu cântări.
 
A Născătoarei :
 
   Dacă ai văzut pe Cruce pe Hristos, pe Carele L-ai născut, Curată, te-ai mirat de îndelungă răbdarea Lui cea negrăită. Pentru aceasta împreună cu Dânsul te mărim.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Dumnezeiasca Ta cunoştinţă...
 
   Ceea ce covârşeşti pe toţi cei născuţi, ca ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Stăpânul și Dumnezeu, pe Cela ce este mai presus decât toţi oamenii, milostiveşte-te spre mine cel greşit.
 
   Mișcările trupului meu şi poftele, stinge-le cu ploile rugăciunilor tale, Preacurată, şi făclia sufletului meu cea stinsă, o aprinde cu focul dragostei celei dumnezeieşti.
 
   Ceea ce ești tăria celor neputincioşi, prea fără prihană, nădejdea celor deznădăjduiţi şi mângâierea celor ce plâng, dă-mi plângere de bucurie făcătoare, prin care să aflu iertare.
 
   Pe tine zid şi întărire, Stăpână, pe tine folositoarea nemincinoasă, pe tine turn nebiruit al credincioşilor pururea agonisindu-te, mă nădăjduiesc a dobândi prin tine mântuire.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmosul :
 
   Mânecând strigăm către Tine, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
   Pietrele pe Tine, Hristoase, simţindu-Te pe piatră înălțat, s-au despicat, şi temeliile pământului s-au clintit.
 
   Soarele lumina şi-a lepădat, înălţându-Te pe lemn Tu, Soarele dreptăţii, îndelung-Răbdătorule.
 
Mucenicine :
 
   Cu lumina minunilor străluciți sfinţilor, întunericul bolilor gonindu-l cu Darul.
 
   Tăiatu-v-aţi la trupuri o, mucenicilor, iar Duhul de dragostea cea dumnezeiască netăiat l-aţi avut.
 
A Născătoarei :
 
   Văzând pe lemn pe Stăpânul adormit, cu plângere te tângui-ai, Fecioară Maică cu totul fără prihană.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce te îmbraci cu...
 
   Cine va rupe mie zapisul greşalelor, şi al păcatelor celor nemăsurate, Curată ? De nu vei apuca tu înainte, şi să-mi dai izbăvire.

   Venit-am întru deznădăjduire din nepricepere multă, socotind mulţimea răutăților mele, Fecioară. Pentru aceasta strig către tine : Miluieşte-mă și mă mântuieşte.
 
   Maica lui Dumnezeu cea nestricată, a lui Dumnezeu Născătoare, a lui Dumnezeu celui ce a săvârșit toate numai cu voirea, izbăveşte-mă de veșnica pedeapsă pe mine robul tău.
 
   Având luminată lauda fecioriei, ca o Maică a lui Dumnezeu iarăşi te lauzi mai presus, Preacurată. Pentru aceasta bucură-te a lui Gavriil, aducem ție.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmosul :
 
   Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, și m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
 
   Crucea pe pământ s-a înfipt, și cădere dracilor s-a făcut, şi întărirea credinţei începere a luat, şi răutatea din mijloc s-a izgonit.
 
   Soarele s-a stins, trupul Tău, Doamne, ca o făclie aprinzându-l pe lemn, şi drahma s-a aflat, cea îngropată în patimile cele întunecate.
 
Mucenicine :
 
   Înălţându-Te Iubitorule de oameni pe lemn, cete de mucenici urmând urmelor Tale ai avut, care au râvnit patimii Tale celei pricinuitoare de nepătimire.
 
   Pâraiele înşelăciunii le-aţi uscat cu curgerile sângiurilor, și focul dracilor cel străin l-ați stins cu dumnezeiasca rouă, purtătorilor de cununi mucenici.
 
A Născătoarei :
 
   Sabie prin inima ta a trecut, când ai văzut răstignit pe Ziditorul, Fecioară cu totul fără prihană, şi cu suliţa în dumnezeiasca Lui coastă pătruns.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Valul cel învăluit...
 
   Ceea ce ai născut Viaţa cea fiinţească, Stăpână curată, răpeşte-mă din moartea cea gândită, și vieţii celei veșnice mă învredniceşte.
 
   Pe tine cea neasămănată cu adevărat, întru frumusețe cu toți cei născuţi te rog, Stăpână, Mireasă dumnezeiască, izbăveşte-mă de răutatea cea grozavă.
 
   Nu am sprijinitoare în lume, afară de tine ceea ce ești bună. Pentru aceasta către tine cad, şi strig ţie : Să nu te depărtezi de la robul tău, Preacurată.
 
   Vicleanul lucrător de rele, mintea mea cu desfătări pururea o tulbură, Stăpână, ajută-mi, răpindu-mă din vicleşugul acestuia.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmosul :
 
   Cela ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvântători de cântare, i-a mântuit; bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Ca să ne izbăvim noi de păcatul cel îndulcitor, fiere ai gustat Hristoase, Cela ce ești dulceaţa vieţii.
 
   Tu pe Cruce rănindu-Te, Iisuse, s-au vindecat rănile lui Adam, cele de mulţi ani.
 
Mucenicine :
 
   Cinstind pe Hristos prin necinstea cea cu durere, cinstea cea mai de sus o ați dobândit nevoitorilor.
 
   Cu pornirile cele de voie, mergând spre patimă, pătimitorii, biruitori s-au arătat.
 
A Născătoarei :
 
   După naştere, Curată, ca şi mai-nainte de naştere ai rămas, că Dumnezeu era Cel ce S-a născut, ca să îndumnezeiască pe oameni.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cel preaînălţat...
 
   O, de Dumnezeu fericită, Născătoare de Dumnezeu, preacurată, vindecă necazul sufletului meu, și dăruieşte-i liniştea mântuirii, și veselia vieţii.
 
   Ceea ce eşti uşă neumblată, închide-mi uşile cuvintelor deşertăciunii, prin care a întrat întru mine moartea, şi pierzarea păcatului.
 
   Izvorât-a Cel născut al tău râurile nestricăciunii, ci cu rugăciunile tale, găteşte-mi şi mie bogăţia și curgerea milostivirii Lui cea nemăsurată.
 
   Izbăveşte-mă Prealăudată de toată vătămarea, de asuprelile vieţii, de înconjurări, de rele şi de necazuri şi de primejdii şi de clevetirea cea cumplită.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmosul :
 
   Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, Fiul și Dumnezeu, și în anii cei mai de pe urmă din Fecioară, S-a întrupat. Preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Cela ce blestemul lemnului prin lemn l-ai vindecat şi binecuvântare ai izvorât oamenilor Preabunule, pe Tine, Mântuitorule, Te lăudăm, şi Te preaînălțăm întru toți vecii.
 
   Pe şarpele cel preaînălțat cu Crucea Ta l-ai smerit, şi pe cel căzut cumplit, smerindu-Te l-ai înălţat; pe Tine, Mântuitorule, Te lăudăm, şi Te preaînălțăm întru toți vecii.
 
Mucenicine :
 
   Pe surpătorii înşelăciunii, și pe apărătorii dumnezeieștii credinţe, pe stâlpii Bisericii, şi pe diamantele cele tari cu adevărat, pe purtătorii de nevoinţă cei într-armați ai lui Hristos, credincioşii să-i cinstim întru laude.
 
   Măriţii purtătorii de nevoinţă, ca soarele strălucind, norii durerilor i-au risipit cu darul, și negura păgânătăţii o au pierdut cu credinţa Treimii.
 
A Născătoarei :
 
   Aducătorul bunei-vestiri Gavriil, la tine Fecioară fiind trimis, bucură-te a strigat grăind : Palat prealuminat al lui, Hristos, Împăratului tuturor, întru care sălăşluindu-Se, va îndumnezei pe toţi oamenii.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Ţie Făcătorului a toate...
 
   Întru ispite folositoare, în necazuri apărătoare, în nevoi ajutătoare, în primejdii liman de mântuire și întru toată întristarea mângâiere, să te aflu pe tine, Preacurată.
 
   Vezi credinţa mea Fecioară cinstită, vezi și dorirea mea care am către tine, vezi dragostea sufletului meu cea dumnezeiască, şi-mi dă mie înmulţit darul tău.
 
   Ceea ce pe lumina cea gândită o ai zămislit în pântece, luminează-mi ochii inimii mele, dezleagă întunericul datoriilor mele şi negura greşalelor o risipeşte.
 
   Ceea ce ai născut mântuirea cea mai presus de minte, pe Cela ce tuturor oamenilor dăruiește mântuire, Fecioară, dă-mi dumnezeiască mântuire, potolindu-mi vătămarea păcatelor.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmosul :
 
   Pe tine, Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte şi de cuvânt, ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.
 
   Tăria vrăjmaşului şi puterea i-a lipsit, unule Puternice Doamne, pe Cruce înălţându-te Tu, şi degetele pe dânsa sângerându-Ți.
 
   Străpuns-au Hristoase mâinile şi picioarele Tale, şi oasele Tale le-au numărat cei fărădelege, care Te-au răstignit, şi cu fiere împreună cu oţet Te-au adăpat.
 
Mucenicine :
 
   Cu gură luminată pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om, l-aţi propovăduit purtătorilor de chinuri, înaintea tiranilor, şi mărirea o ați moştenit.
 
   Dureri au luat vrăjmaşii, cei ce v-au rănit cu bătăi și cu feluri de munci, pe voi preacinstiţilor doctori ai durerilor, dumnezeieștilor mucenici.
 
A Născătoarei :
 
   Lumină a răsărit nouă din tine, Curată, Iisus, şi a luminat zidirea, răstignindu-Se şi întunericul dracilor l-a gonit.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Isaie dănţuieşte...
 
   Cu dureri multe fiind înconjurat, genunchii îmi plec către tine, Curată, cu fața la pământ cad ca un ticălos, lăcrimând strig către tine : Izbăveşte-mă de cei ce mă caută, ceea ce ești bună, și răsărit de mângâiere arată-te mie.
 
   Puterea deznădăjduirii întru mine se întăreşte, deci din buze spurcate ce cântare va fi ţie ? Şi de la cei ce au inimă spurcată, ce primire ? Ci minunează spre cei ticăloşi milele tale.
 
   Schimbatu-m-am de necazuri, negritu-s-au mintea şi ochiul, înconjurat-au viaţa mea dureri cumplite, lângă acestea mă topesc şi îngrozirile cele de acolo, de care izbăveşte-mă Preacurată, şi-mi schimbă durerile.
 
   Traiul vieţii mele cel scurt se cheltuiește întru răutăți, și întru mulţimea necazurilor și a durerilor. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut bucuria tuturor, acestea cu rugăciunile tale cele bineprimite le uşurează.
 
LA STIHOAVNA LAUDELOR
 
Stihirile Crucii. Glas 2.
 
   Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, înșelăciunea s-a izgonit, și darul a înflorit, că de acum nu va mai fi pedeapsă a osândirii, ci biruinţă a mântuirii s-a arătat nouă. Crucea este întărirea noastră, Crucea lauda noastră, Crucea bucuria noastră.
 
   Crucea Ta, Hristoase, nu numai a sfărâmat puterea iadului, ci şi pe neamul omenesc l-a mântuit şi din stricăciune lumea izbăvind, tâlharului raiul i-a deschis, Căruia închinându-ne, Te mărim pe Tine, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
 
Mucenicina :
 
   Binecuvântată este oastea cerescului Împărat, că de au fost şi pământeni purtătorii de nevoinţă, dar s-au nevoit a ajunge vrednicia îngerească, de trupuri nebăgând seamă, şi prin patimi, cinstei celor fără de trupuri învrednicindu-se. Pentru rugăciunile lor, Doamne, trimite nouă mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Potoleşte durerea sufletului meu celui mult chinuit, strigat-a către Hristos cea fără prihană tânguindu-se, că deşi mântuiești pe oameni cu patima Ta, dar răneşti sufletul meu, Cuvântule. Tu eşti lumina mea cea preadulce, Tu, Fiul şi Făcătorul meu, laud îndelungă răbdarea Ta.
 
VINERI LA LITURGHIE
 
   Tâlharul pe Cruce, pe Tine Dumnezeu a fi crezându-Te, Hristoase, Te-a mărturisit curat din inimă : Pomeneşte-mă Doamne, strigând, întru împărăţia Ta.
 
   Omorându-Te pe Cruce, pe noi cei căzuţi prin mâncare ne-ai înviat, Dătătorule de viață, Îndurate, și iarăşi cetăţeni raiului ne-ai arătat, Bunule.
 
   Pironitu-Te-ai pe Cruce, Hristoase, via cea adevărată, şi ai izvorât băutură de mântuire, care veseleşte inimile tuturor credincioşilor, celor ce Te laudă pe Tine.
 
Mucenicina :
 
   Bătuţi fiind înţelepţilor, şi bucăţi tăiați, aţi închipuit junghierea Stăpânului. Pentru aceasta mucenici ai lui Hristos, pururea vă fericiţi.
 
Mărire...
 
   Pe Cruce, Cel nedespărţit de Tatăl şi de Dumnezeiescul Duh, a răbdat de voie patimă, toate patimile noastre cele făcătoare de stricăciune, din mijloc luându-le.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Cu tânguiri te-ai sfărâmat pe tine Stăpână, văzând pe lemnul Crucii pe Viaţa noastră de voie omorâtă. Pentru aceasta toţi pe tine cu dumnezeiești glasuri pururea te fericim.




SLUJBA DE SÂMBĂTĂ

VINERI SEARA, LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 5.
 
Podobie : Bucură-te Cămara...
 
   Fie-Ți milă de robul Tău, Hristoase, când va vrea să se despartă sufletul meu de trup, cu porunca Ta, a Celui ce ai adus întru una ţarină și duhul, cu dumnezeiasca Ta voie; izbăveşte-mă de năvălirea și răutatea nevăzuţilor vrăjmaşi, care pândesc să mă rupă fără de milă, și să mă facă a lorusi mâncare; învrednicește-mă ca să aflu odihna, de unde au fugit durerea și suspinarea, unde este pârâul desfătării şi glasul şi bucuria celor ce prăznuiesc.
 
   Temându-mă de ceasul sfârşitului, și de ridicarea asupră-mi a dracilor cea înfricoşată strig Ție eu ticălosul din suflet cu durere : Stăpâne Doamne cu puterea Ta, zdrobeşte cursele şi smintelile lor, şi să nu laşi pe robul Tău să se facă cheltuială a răutăţii lor. Vezi mâhnirea mea, și ia aminte la necazul meu, şi-mi slobozeşte ticălosul meu suflet din dureri, Dumnezeule preamilostive, Cela ce dăruiești lumii mare milă.
 
   Ca și cananeianca strig și eu Ție, Mântuitorule, tămăduieşte sufletul meu, şi-l izbăveşte de vătămarea dracilor, şi de asupreala vrăjmaşilor celor ce afară de fire mă supără pururea, şi strică pe cel după chipul Tău, Doamne, şi judecata gândului o trag spre pomeniri netrebnice şi defăimate, pe care șterge-le din inima mea, rogu-mă, şi într-însa sădeşte preacurată frica Ta, și dă-mi a săvârşi viața mea în pace şi întru smerenia sufletului.
 
Alte Stihiri Muceniceşti. Glas acelaşi.
 
   Cu pavăza credinţei îmbrăcându-se, și cu semnul Crucii pe sineşi întărindu-se, la munci bărbăteşte au năvălit, și înşelăciunea diavolului și semeţia au pierdut sfinţii Tăi, Doamne. Pentru rugăciunile lor ca un atotputernic Dumnezeu, trimite lumii Tale pace, şi sufletelor noastre mare milă.
 
    Stih : Rugaţi-vă pentru noi Sfinţilor Mucenici, ca să ne izbăvim de fărădelegile noastre, că vouă vi s-a dat har a vă ruga pentru noi.
 
   Din dragostea cea fără de saţiu a sufletului, de Hristos nu v-aţi lepădat Sfinţilor Mucenici, care multe feluri de chinuri și de pătimiri răbdând, mândriile tiranilor le-aţi surpat şi credinţa nemişcată şi nevătămată păzind, la ceruri v-aţi mutat. Pentru aceea și îndrăznire către Dânsul câştigând, cereţi să dăruiască nouă mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   În Marea Roşie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris oarecând. Acolo Moise despărţitor al apei, iar aici Gravriil slujitor al minunii. Atunci adâncul l-a trecut pedestru neudat Israil, iar acum pe Hristos l-a născut fără sămânţă, Fecioara. Marea după trecerea lui Israil a rămas neumblată, iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuil, a rămas nestricată. Cela ce ești, și mai-nainte ai fost, şi Te-ai arătat ca un om, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiră Mucenicească Glas 5.
 
   De toate cele pământeşti nebăgând seamă, și spre munci bărbăteşte îndrăznind, de la fericitele nădejdi nu aţi greşit, ci ai împărăţiei celei cereşti moşteni v-ați făcut, prealăudaţilor mucenici. Având îndrăznire către Iubitorul de oameni Dumnezeu, pace lumii cereţi, şi sufletelor noastre mare milă.
 
A morţilor :
 
    Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales, şi i-ai primit Doamne.
 
   Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă : Eu sunt pământ și cenuşă. Și iarăşi am luat seama în mormânturi, şi am văzut oase goale, şi am zis : Oare cine este împăratul, sau ostaşul, sau bogatul, sau săracul, sau dreptul, sau păcătosul ? Ci odihneşte Doamne cu drepţii pe robii Tăi, ca un iubitor de oameni.
 
    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui, şi seminţia lor va moşteni pământul.
 
   Tu Doamne m-ai zidit, şi ai pus peste mine mâna Ta şi mi-ai poruncit, şi mi-ai zis : Din pământ eşti, şi în pământ iarăşi vei merge. Povăţuieşte-mă la calea Ta cea dreaptă, iartă-mi greşalele mele, şi-mi lasă mie rogu-mă, ca un iubitor de oameni.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Pe tine te rugăm, ca pe Maica lui Dumnezeu, binecuvântată, roagă-te ca să ne mântuim noi.
 
SÂMBĂTĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
 
După întâia Catismă. Sedelne Muceniceşti. Glas 5.
 
   Doamne paharului pătimirii Tale, purtătorii Tăi de chinuri râvnind, au lăsat frumuseţea vieţii, şi s-au făcut ai îngerilor părtaşi. Pentru rugăciunile lor, dăruiește sufletelor noastre curăţire de păcate, şi mare milă.
 
   De faptele Sfinţilor Mucenici, puterile îngerilor s-au prea minunat, că fiind în trup muritor, bine nevoindu-se, au biruit nevăzut pe vrăjmaşul cel fără de trup, cu puterea Crucii, şi se roagă Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Bucură-te uşa Domnului cea neumblată, bucură-te zidul și acoperământul celor ce aleargă la tine, bucură-te limanul cel neviforat, şi neispitită, de nuntă, ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tău și Dumnezeu, nu lipsi a te ruga pentru cei ce laudă, și se închină naşterii tale.
 
După a 2-a Catismă, Sedelne Muceniceşti. Glas 5.
 
   Minunile sfinţilor Tăi mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă, Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile lor, risipeşte sfaturile păgânilor şi sceptrurile împărăţiei le întăreşte, ca un însuți Bun și de oameni iubitor.
 
A morţilor :
 
   Odihneşte Mântuitorul nostru cu drepţii pe robii Tăi, şi îi sălăşluieşte pe ei în curţile Tale; precum este scris, trecând ca un bun greşalele lor, cele de voie, și cele fără de voie, și toate cele în ştiinţă și întru neştiinţă, Iubitorule de oameni.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   De Dumnezeu Născătoare fecioară, Maică nenuntită, care ai purtat în pântecele tău pe Mântuitorul lumii, şi L-ai născut în două firi desăvârşit, Acestuia te roagă împreună cu sfinţiţii prooroci, și cu mucenicii, şi cu cuvioșii, pentru pacea lumii și mântuirea sufletelor noastre.
 
Psalmul 50.
 
CANOANELE

Canonul tuturor sfinților.
 
Facere a lui Iosif
 
Cântarea 1-a, Glas 5.
 
Irmosul :

 
   Pământul peste carele niciodată n-a strălucit, nici l-a văzut soarele, adâncul, pe carele nu l-a văzut gol înălţimea cerului, Israil neudat l-a trecut Doamne şi l-ai băgat pe dânsul în muntele sfinţeniei Tale, lăudând şi cântând cântare de biruinţă.
 
   Trupurile dându-vă judecătorilor celor neîmblânziţi, aţi răbdat nesuferite chinuri, vitejilor pătimitori, aşteptând să luaţi de sus darurile biruinţei, şi v-a băgat pe voi Hristos, în lăcaşurile cele veșnice, bucurându-vă, şi cântând cântare de biruinţă.
 
   Cuvioşii şi drepţii şi arhiereii cei bine măriţi, împlinind poruncile lui Hristos, păscut-au popoare şi bine le-au povăţuit la apa cunoştinţei şi izvoarele dulceţii, după vrednicie au luat, izvorând pururea râuri de vindecări.
 
   Pentru rugăciunile preamăriţilor prooroci, şi ale înţelepţilor arhierei şi ale sfintelor femei, celor ce tare au pătimit, și cu minte bărbătească pururea au călcat pe stăpânitorii întunericului, povăţuiește-mă Doamne la limanul vieţii, pe mine carele cânt cântare de biruinţă.
 
A morţilor :
 
   Pe Tine, Te rugăm Dumnezeule lesne iertătorule, odihneşte în sânurile lui Avraam pe robii Tăi, Hristoase, pe care i-ai mutat cu credinţă din tulburările vieţii, şi-i învredniceşte pe dânşii veșnicei lumini, trecându-le lor greşalele ca un bun.
 
A Născătoarei :
 
   Bucură-te strigăm ţie Preacurată, ceea ce ai născut bucuria, luminează mintea și sufletul nostru, şi la cărările cunoştinţei pe toţi îi îndreptează, şi roagă Stăpână Preacurată, pe Fiul tău şi Dumnezeu, ca să dea tuturor iertare păcatelor.
 
Alt Canon, al morților.
 
Cântarea 1-a, 
 
Irmosul : Mântuitorului Dumnezeu...

 
   Purtătorii de nevoinţe ai lui Hristos, prin dumnezeiasca dragoste, semeţia tiranilor o au surpat, şi credincioşilor celor ce s-au mutat, cer prea-milostivă iertare și înviere.
 
   În lăcaşurile sfinţilor, în curţile Tale, Hristoase, pe cei mutaţi sălăşluieşte-i, Stăpâne, pentru dânşii plătind datoria, cu sângele Tău cel preascump.
 
   Cela ce eşti înţelepciunea lui Dumnezeu, chipul cel adevărat, Cela ce porţi toate ale Tatălui, pe cei ce i-ai luat Îndurate, însuți odihneşte-i, dându-le lor fericirea cea deapururea veșnică.
 
A Născătoarei :
 
   Cort purtător de lumină, chivot în chipul aurului, te-ai arătat cea cu totul fără prihană, care ai cuprins pe Cuvântul cel dumnezeiesc, Cel ce S-a întrupat pentru noi, şi a sfărâmat puterea morţii.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmosul :
 
   Inima mea cea clătită de valurile vieţii, întăreşte-o Doamne, îndreptându-o la limanul cel lin ca un Dumnezeu.
 
   De trupul cel ce se bătea cu toiege, nu v-a fost milă, prealăudaţilor ostaşi, pentru nădejdile veșnicelor frumuseţi, mucenicilor.
 
   Arhierescul veșmânt l-aţi luminat cu chipurile faptelor bune, păscând turma lui Hristos la păşuni de viață.
 
   Cuvioşii, trupul omorându-şi cu înfrânarea, de viața cea dumnezeiască s-au împărtăşit. Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Hristoase, izbăveşte-ne din nevoi.
 
A morţilor :
 
   Celor adormiţi, Iubitorule de oameni, dăruiește-le odihna cea de acolo, iertându-le ca un Dumnezeu greşalele ce au făcut pe pământ.
 
A Născătoarei :
 
   Pe tine cea binecuvântată între femei, dacă te-a văzut adunarea femeilor, au pătimit, şi Fiului tău, Maică Fecioară, s-au adus.
 

Alt Canon,
 
Irmos :
 
   Întăreşte-ne pe noi Dumnezeule, Mântuitorule, cu puterea Ta, și surpă întărâtările ereticilor, şi înalţă cornul nostru.
 
   Mucenicii bărbăteşte nevoindu-se, au stătut împotriva semeţiei tiranilor, şi se roagă Hristoase pentru cei adormiţi.
 
   Pe cei mutați, ce s-au hrănit cu poruncile Tale, Preabunule, primindu-i, odihneşte-i întru lăcaşurile Tale cele luminate.
 
   Unule Milostive, Dumnezeule, pe cei ce i-ai ales, învrednicește-i strălucirii sfinţilor, trecându-le lor greşalele.
 
A Născătoarei :
 
   Lăudăm naşterea ta, Curată, prin care de blestemul şi de osânda cea dintâi ne-am izbăvit, și din moarte ne-am slobozit.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmosul :
 
   Auzit-am Doamne auzul Tău şi m-am temut, înțeles-am iconomia Ta, şi Te-am preamărit, Unule, Iubitorule de oameni.
 
   Cu puterea Ta, Doamne, purtătorii de nevoinţă puterile vrăjmaşului au călcat, și tărie s-au făcut a credincioşilor, și mare întărire.
 
   Cuvioşii toţi cu bucurie se bucură, și se îmbracă dumnezeieștii preoţi cu dreptatea ca cu o haină.
 
   Să lăudăm toţi pe dumnezeieștii grăitori de Dumnezeu prooroci, și să cinstim adunarea femeilor, celor ce bine au săvârşit alergarea.
 
A morţilor :
 
   Întru limanul împărăţiei Tale, Stăpâne, ducând pe cei ce i-ai mutat din tulburare, şi din viforul vieţii acesteia, odihneşte-i.
 
   Cel fără de ani, acum sub ani s-a făcut din tine, Fecioară, pe Acela roagă-L, să dezlege toate păcatele sufletului meu, cele de mulţi ani.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Auzit-am auzul...
 
   Pe Tine, Hristoase, deapururea împreună veșnic cu Tatăl, mărturisindu-Te cu bunăcredinţă mucenicii, s-au ucis şi strigă Ție : Mântuieşte pe robii Tăi, cei ce i-ai luat la Tine.
 
   Hristoase, Cela ce ai fost însuţi întru cei morţi mort slobod, și dai viață veșnică celor morţi, dăruiește acum odihnă robilor Tăi celor mutaţi.
 
   Hristoase, Cela ce ai venit ca să mântuieşti pe cel rătăcit, învredniceşte a locui raiul, pe cei ce i-ai mutat prin credinţă, îndreptându-i şi prin dar.
 
A Născătoarei :
 
   Umbrit-a întru tine Fecioară puterea Celui Preaînalt, şi rai al vieţii te-ai făcut, carele ai în mijloc pomul, pe Mijlocitorul și Domnul.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmosul :
 
   Ticălosul meu suflet, cela ce se luptă cu noaptea întunericului patimilor, întâmpinându-l miluieşte-l, şi străluceşte întru mine Soare înţelegător, razele cele ca ziua de luminoase, ca să-mi despartă noaptea de lumină.
 
   Vindecare celor bolnavi izvorăsc oasele mucenicilor, că nesfârâmându-se de răutate, ca pe nişte ţărână au zdrumicat toate oasele relei credinţe, și zdrobirea noastră o îndreptează.
 
   Legile Tale păzind ierarhii, au păscut popoare, și le-au povăţuit Îndurate către viața ceea ce rămâne, iar cuvioşii au omorât tirania patimilor cu minte desăvârşită.
 
   Să se cinstească proorocii, şi împreună cu dânşii toţi drepţii cu credinţă, și să se laude și dumnezeieştile femei, cele ce au viețuit cu cuvioşie, și au strălucit prin munci pe pământ, ca nişte roabe ale lui Hristos.
 
A morţilor :
 
   Pe credincioşii robii Tăi, pe care i-ai luat de pe pământ, aşează-i în corturile cereşti, trecând cu vederea greşalele acestora, pentru covârşirea bunătăţii, Cela ce Te-ai întrupat pentru noi oamenii.
 
A Născătoarei :
 
   Te lăudăm Fecioară, prin care s-a arătat Dumnezeu pe pământ, făcându-Se om, şi strigăm : Bucură-te pământule bine roditor, carele ai rodit Spicul cel de taină, ce hrăneşte toată suflarea.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Mânecând strigăm ţie...
 
   Doamne, primind rugăciunile mucenicilor, sufletele cele ce le-ai mutat, cu aleşii Tăi împreună le numără.
 
   Zis-ai mai-nainte, că nu va vedea moarte cel ce crede întru Tine, drept aceea odihneşte Stăpâne pe cei mutaţi.
 
   Doamne, învredniceşte pe robii Tăi, să câştige frumuseţea casei Tale, şi împărtăşirea cea dulce.
 
A Născătoarei :
 
   Cuvântul cel deapururea veșnic cu Tatăl, din Fecioară întrupându-Se, a omorât cu moartea pe moarte.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmosul :
 
   Precum ai izbăvit Doamne pe proorocul din fiară, şi pe mine dintru adâncul necuratelor patimi mă scoate rogu-mă, ca să adaug a căuta la Biserica Ta cea Sfântă.
 
   Mucenicii dându-şi la bătăi trupurile, în mâinile tiranilor, se veseleau cu sufletul, că vedeau cu adevărat dumnezeiasca desfătare cea veșnică, și dumnezeieştile răsplătiri.
 
   Hristoase, Tu eşti mărirea înţelepţilor arhierei, şi a cuvioşilor, cu ale căror rugăciuni miluieşte pe poporul Tău, pe carele l-ai câştigat cu sângele Tău, ca un iubitor de oameni.
 
   De la Tine, Doamne, luminându-se cu mintea proorocii, arată de departe pe cele ce vor să fie luminat, iar femeile cu puterea Ta, stăpânirea vrăjmaşului o au biruit, prin nevoinţe şi prin pătimire.
 
A morţilor :
 
   Doamne, pe credincioşii robii Tăi, cei de la noi mutaţi, cu cetele aleşilor Tăi împreună numărându-i, odihneşte-i Bunule, trecându-le cu vederea toate greşalele lor, pentru milostivirea Ta.
 
   Doamne, Cela ce dintru început ai zidit pe Eva, în pântecele Fecioarei intrând, ai lucrat a mea înoire, în chip de rob îmbrăcându-Te, Stăpânul tuturor.
 
Alt Canon,
 
Irmos :
 
   Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
 
   Oştile mucenicilor Tăi, Hristoase, urmând puterilor celor de sus, Te roagă, să dăruieşti Iubitorule de oameni celor mutați îndulcirea cea de la Tine.
 
   În locurile de liniște, în locurile strălucirii sfinţilor, în locuri de odihnă, pe robii Tăi cei ce i-ai luat, învredniceşte-i, ca un iubitor de oameni.
 
   Curăţeşte pe robii Tăi, şi le dă lor iertare greşalelor, rugămu-ne, şi vieţii celei nepieritoare, și moştenirii celei fericite învredniceşte-i.
 
A Născătoarei :
 
   Minunea zămislirii tale celei fără de sămânţă, ce cuvânt poate a o spune, ceea ce eşti cu totul fără prihană ? Că pe Dumnezeu, Cela ce a venit pentru milostivire către noi, L-ai născut.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmosul :
 
   Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcorind cuptorul, propovăduitoare a minunii, neaprinzând, nici arzând pe cuvântătorii cântăreţi de laude ai Dumnezeului părinţilor noştri.
 
   Voi măriţilor mucenici, fiind aprinşi cu văpaia cumplitelor munci, pe dragostea cea către Domnul mai fierbinte o ați arătat, care vă răcorea prin gândul cel bine cinstitor.
 
   Cu înţelepciunea Duhului împodobindu-vă, înţelepţilor, popoarele le-aţi povăţuit, cu sfinţenie lucrând Evanghelia Darului. Deci ca pe nişte slujitori ai lui Dumnezeu, vă lăudăm pe voi.
 
   Omorându-vă trupul cu multe dureri cuvioşilor, vieţii ce va să fie v-aţi învrednicit, rugându-vă, ca să o dobândim pe aceasta și noi cei omorâţi de supărările patimilor.
 
   Pe voi, preafericita ceată a proorocilor lui Dumnezeu, şi adunarea mucenicilor, care bine v-aţi nevoit prin pustnicie şi prin pătimire, şi aţi surpat pe vrăjmaşul, cu credinţă vă lăudăm.
 
A morţilor :
 
   Cuvântule, Cela ce eşti viaţa tuturor, numărându-Te cu cei morţi, pe cei ce acum au lăsat tulburarea vieţii, îndreptează-i către limanul Tău cel Dumnezeiesc, trecându-le cu vederea păcatele lor, Bunule.
 
A Născătoarei :
 
   Cei ce de Dumnezeu Născătoare te credem pe tine cu socoteală dreaptă, prin mijlocirea ta, Stăpână, să ne izbăvim de focul cel veșnic, şi de întuneric, şi de vrăjmaşii cei nevăzuţi, care ne luptă pe noi.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce în cuptorul cel...
 
   Învredniceşte Mântuitorule pe cei mutaţi, a se sătura acum de lumina Ta cea neapropiată, pentru rugăciunile purtătorilor Tăi de nevoință.
 
   În Biserica celor întâi născuţi, milostive Hristoase, învredniceşte pe cei ce s-au sfârşit întru buna-credinţă.
 
   Pe robii Tăi cei împodobiţi cu hainele nestricăciunii, ce s-au mutat la Tine, Mântuitorule, odihneşte-i.
 
A Născătoarei :
 
   Curgerea morţii o ai curmat, Preacurată, zămislind Viața cea de o fiinţă fără de sămânţă, întrutot curată.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmosul :
 
   Adunarea îngerilor, soborul oamenilor, pe Împăratul şi Ziditorul a toate, lăudaţi-L preoţi, leviţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Înotând peste luciul muncilor, pătimitorilor, cu ocârmuirea Cuvântului în curgerea sângiurilor aţi înecat toate taberele vicleanului, şi vieţuiţi în veci.
 
   Înţelepţilor, făcându-vă lucrători de sfinţenie, cu sfinţire la apa bunei credinţe turma cea încredinţată vouă o aţi hrănit, cu adevărat de dulceaţa Izvorului celui frumos, vă desfătaţi în veci.
 
   Luminători ai credincioşilor v-ați arătat cuvioşilor, ca cei ce ați săvârșit lucrurile luminii, şi către dumnezeiasca Lumină v-aţi mutat. Rugaţi-vă lui Hristos, să ne slobozească pe noi de întuneric.
 
   Bucură-te adunarea femeilor, care ai săvârşit nevoinţa cea plină de multe feluri de munci, veseleşte și tu ceata proorocilor şi a drepţilor, a celor ce bine aţi plăcut lui Hristos în veci.
 
A morţilor :
 
   Sabia ceea ce se învârtea, acum dăruieşte Stăpâne robilor Tăi celor mutaţi din viață, să o treacă fără de oprire, sălăşluindu-i pe dânşii ca un milostiv, înlăuntrul raiului.
 
A Născătoarei :
 
   Ca pe o poartă ce duce către dumnezeiasca intrare, ca pe o scară a lui Domnezeu cu bun suiş, ca pe o nerătăcită povăţuitoare a celor ce se mântuiesc, pe Fecioara Maria cea plină de daruri să o lăudăm.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Pe Fiul şi Dumnezeu...
 
   Cela ce ai primit luptele Sfinţilor Mucenici, şi pentru dânşii pe cei adormiţi întru credinţa Ta îi odihneşti, pe Tine, Mântuitorule, Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toți vecii.
 
   Cu strălucirile măririi Tale celei mai presus de lume, învredniceşte ca un milostiv, a se străluci cei mutaţi de la noi, care pe Tine, Mântuitorule, Te laudă, şi Te prealnalţă întru toți vecii.
 
   Cu cetele sfinţilor, pe cei ce i-ai mutat aşează-i, și în sânurile lui Avraam cu Lazăr împreună îi numără, care Te laudă pe Tine, Mântuitorule, şi Te preaînalță întru toți vecii.
 
A Născătoarei :
 
   Maică Fecioară cea împodobită cu frumusețea curăției, făcutute-ai lăcaş de binefăcător al buneicuviinţe. Pentru aceea te lăudăm şi te preaînălţăm întru toți vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmosul :
 
   Că ţi-a făcut ţie mărire Cel puternic, arătându-te pe tine după naştere Fecioară curată, ca pe ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău, pentru aceea Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
   Lucrătorii de sfinţire păstorii ceata Sfinţilor Prooroci, mulţimea cea nenumărată a drepţilor, adunarea mucenicilor, cu sfinte cântări să se fericească, că ei se roagă, să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Soborul sfinţilor, ca un minunat înţelepţeşte nevoindu-se, cu arătări de multe minuni acum s-au minunat. Pentru rugăciunile lor minunate Doamne, minunează spre toţi milele Tale.
 
   Împreună cu Sfinţiţii Mucenici, mulţimea cea fără de număr a femeilor celor ce bine au săvârşit călătoria, şi cu dragoste au pătimit şi s-au nevoit, să se fericească cu credinţă, fiindcă petrece cu cetele îngerilor.
 
A morților :
 
   Mulţimea tuturor sfinţilor Te roagă pe Tine, Cuvântule, odihneşte mulţimea celor ce s-au mutat întru credinţă de pe pământ, pentru mulţimea milei, trecându-le cu vederea cele lucrate de dânşii în viață.
 
A Născătoarei :
 
   Cu vătămarea de minte multe păcate am făcut, Fecioară, şi aştept munca, de care izbăveşte-mă pe mine cel ce năzuiesc cu inimă neîndoită la dumnezeiescul tău acoperământ, că tu ești folositoarea credincioşilor.
 
Alt Canon,
 
Irmos :
 
   Pe tine Maica lui Dumnezeu ceea ce mai presus de minte și de cuvânt în ani negrăit ai născut pe Cel fără de ani, credincioşii cu un cuget te mărim.
 
   Sfinţii Mucenici, pentru sfintele lupte luând răsplătirea, acum Te roagă, Mântuitorule, ca să dăruiești iertare celor ce întru credinţă s-au mutat.
 
   Omorâre ai răbdat, Unule, Cela ce ești fără de moarte, Carele dăruiești înviere morţilor, ca un milostiv, și strălucirea nemuririi.
 
   Îndreptatu-ne-ai pe noi cei căzuţi în moarte, și viața cea veșnică a nădăjdui ne-ai învăţat, pe care Mântuitorule dăruieşte, ca să o câştige robii Tăi.
 
A Născătoarei :
 
   Umbrele legii au trecut cu naşterea ta, adevărul a strălucit, darul s-a dăruit, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea pe tine te mărim.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiri Muceniceşti. Glas 5.
 
   Sfinţii Mucenici, pe pământ s-au nevoit, gerul au răbdat, şi focului sau dat, apa pe ei i-a luat. Al lor este glasul : Trecut-am prin foc, şi prin apă şi ne-ai scos pe noi la odihnă. Pentru rugăciunile lor Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
   Purtătorii Tăi de chinuri, Doamne, cetelor îngereşti urmând, ca și cum ar fi fost fără de trupuri au răbdat în munci, numai o nădejde în minte având, desfătarea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, pace lumii Tale dăruieşte, și sufletelor noastre mare milă.
 
   În munci fiind sfinţii, se bucurau strigând : Schimbări sunt nouă acestea către Stăpânul; că în locul rănilor ce ni se fac pe trupuri, luminoasă îmbrăcăminte la înviere va înflori nouă; în loc de ocară cununile; în loc de temniţă raiul; şi pentru osândirea cea cu tâlharii, petrecerea cea împreună cu îngerii. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântuieşte sufletele noastre.
 
A morţilor :
 
   Nu este nimic din cele ce sunt dulci în viață, care să nu treacă, nici bogăţie, nici împărăţie, nici floarea tinereţilor, că moartea pe toate deopotrivă le strică, și urmează cele neclintite, că se seamănă întru stricăciune, şi se scoală întru nestricăciune, se seamănă întru necinste, şi se scoală întru slavă. Pentru aceasta, Hristoase, pe robii Tăi, care i-ai primit, odihnește-i cu drepţii.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru strâmtorare, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una Curată, una binecuvântată.
 
LA STIHOAVNA LAUDELOR
 
Stihirile morţilor
 
Facere a lui Teofan. Glas 5.
 
Podobie : Bucură-te cămara...

 
   Întru strălucirea feței Tale, Hristoase, ca un îndurat aşează pe cei mutaţi, sălăşluindu-i în loc cu verdeaţă, la apele desfătării Tale celei curate şi dumnezeiești, în sânurile cele de odihnă ale strămoşului Avraam, unde străluceşte lumina Ta curat, și se varsă izvoarele bunătăţilor, unde săltează, şi arătat se veselesc cetele tuturor drepţilor pentru a Ta bunătate, cu care împreună, aşează pe robii Tăi, dându-le lor mare milă.
 
    Stih : Fericiţi sunt, pe care i-ai ales, şi i-ai primit Doamne.
 
   A cânta cu glas bine întocmit, şi a mări a Ta putere, binevoiește Îndurate, cei ce s-au mutat dintru aceste vremelnice, la Tine, Stăpânul tuturor și Iubitorul de oameni. Dându-le să se lumineze cu frumuseţea podoabei Tale, şi să se îndulcească de împărtășirea Ta cea dulce și veselă, și să se desfăteze mai luminat, unde îngerii dănţuiesc împrejurul scaunului Tău şi cetele sfinţilor cu bucurie stau împrejur, cu care împreună dă robilor Tăi odihnă și mare milă.
 
    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
 
   Unde este ceata proorocilor, şi adunările apostolilor, şi ale mucenicilor, și toți cei ce s-au îndreptat din veac cu mântuitoarea Ta patimă şi cu sângele, cu carele ai răscumpărat pe omul cel robit, acolo odihneşte pe cei ce au adormit întru credinţă, ca un Iubitor de oameni, iertându-le câte au păcătuit; că Tu însuţi fără de păcate ai vieţuit pe pământ singur sfânt, și singur slobod întru cei morţi. Pentru aceea dă odihnă robilor Tăi, și mare milă.
 
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
 
   Pe noi cei robiţi de legea păcatului ne-ai slobozit, Stăpână, ceea ce ai zămislit în pântece pe Dătătorul de lege, şi Împăratul Hristos, Maică Fecioară, prin carele ne îndreptăm în dar și în har. Pe Acela acum roagă-L, Sufletele celor ce te ştiu pe tine Maică a lui Dumnezeu, să le scrie în cartea vieţii, ca prin mijlocirea ta, ceea ce ești cu totul fără prihană, mântuindu-se, să câştige izbăvirea cea preaiubită a Fiului tău, lăudându-L pe El, Carele dă lumii mare milă.
 
SÂMBĂTĂ LA LITURGHIE
 
   Tâlharul pe Cruce pe Tine, Dumnezeu a fi crezându-Te, Hristoase, Te-a mărturisit curat din inimă : Pomeneşte-mă Doamne, strigând, întru împărăţia Ta.
 
   Murind mucenicilor, aţi pierdut pe vrăjmaşul începătorul de răutate, și încununați cu dumnezeiești biruinţe, v-ați suit către cele de sus, și staţi înaintea lui Dumnezeu, Împăratului a toate.
 
   Cu lumina preoţiei arhiereii luminându-se, s-au preamărit și mulţimea cuvioşilor, au câștigat viaţa cea deapururea veșnică, pentru aceea se fericesc.
 
A morţilor :
 
   Stăpâne Mântuitorule, pe cei ce i-ai mutat, sălășluiește-i cu cetele celor aleşi, în loc de odihnă, și treci cu vederea Cuvântule păcatele lor, ce au greşit pe pământ.
 
Mărire...
 
   O, Treime, milostivă fi pentru luptele arhiereilor, şi ale mucenicilor celor cinstiţi, şi celor ce cu credinţă au răposat, dăruiește-le mântuire sufletească și mare milă.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Pe Cel neîncăput nicăieri, de Dumezeu cu daruri dăruită, L-ai încăput, şi L-ai născut mai presus de fire şi de cuvânt, pe Acesta ca să fie milostiv tuturor, Stăpână roagă-L.
 
Sfârșitul glasului al cincilea.