GLASUL 1 * GLASUL 2 * GLASUL 3 * GLASUL 4 * GLASUL 5 * GLASUL 6 * GLASUL 7 * GLASUL 8

 
 
    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
 
   Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat precum însuşi a voit şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine omul cel rătăcit.
 
   Hristos Mântuitorul nostru, pe Cruce pironind, a şters zapisul cel ce era asupra noastră, şi stăpânia morţii a stricat; să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
   Cu arhangelii să lăudam Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi întru mărire înfricoşată şi întru putere tare iarăşi va să vină, să judece lumea care o a zidit.
 
 
   O, prea-mare taină ! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea, că Emanuil ușile firii a deschis ca un iubitor de oameni, iar cheile Fecioarei nu le-a stricat ca un Dumnezeu, ci aşa din pântece a ieşit, precum prin auz a întrat, aşa S-a întrupat, precum S-a zămislit fără de patimă a întrat, nespus a ieşit, după Proorocul ce grăieşte : Ușa aceasta încuiată va fi, nimenea nu va trece printr-însa, fără numai Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă.
 
 
   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat, şi a chemat făptura Ta, întrutot puternice Doamne mărire Ție.

    Stih : Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.

 
   Tuturor scârbiţilor bucurie şi asupriţilor folositoare şi flămânzilor hrană, străinilor mângâiere şi orbilor toiag, neputincioşilor cercetare, celor dosădiţi acoperământ şi sprijineală, şi sărmanilor ajutătoare, Maica Dumnezeului celui de sus, tu eşti Preacurată, rugămu-ne grăbeşte de mântuieşte pe robii tăi.
 
    Stih : Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa Părintelui tău.
 
   Toată fărădelegea, tot păcatul, fără de ferire și fără de nici o sfială am făcut eu ticălosul, de toată pedeapsa sunt vrednic, pricină de pocăință dă-mi Fecioară, ca să mă arăt acolo neosândit, că pe tine te aduc rugătoare, pe tine te chem ajutătoare, să nu mă ruşinezi pe mine, dumnezeiască Mireasă.
 
    Stih : Feţei tale se vor rugă bogaţii poporului.
 
   Curată, altă scăpare către Făcătorul şi Stăpânul nu avem noi, afară de tine dumnezeiască Mireasă, ci să nu ne lepezi din folosinţa ta cea caldă, nici să ne ruşinezi pe noi cei ce alergăm cu dragoste sub acoperământul tău. Maica Dumnezeului nostru grăbeşte de arată bogăţia milei tale, și de urgia cea de acum mântuieşte-ne pe noi.
 
 
   Cine după vrednicie te va lăuda şi te va ferici pe tine, Fecioară dumnezeiască Mireasă, pentru izbăvirea ce s-a făcut lumii prin tine; pentru care mulţumind strigăm ţie grăind : Bucură-te ceea ce ai îndumnezeit pe Adam şi cele risipite le-ai adunat. Bucură-te ceea ce ai luminat neamul nostru cu învierea cea purtătoare de lumină a Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Că pe tine neîncetat neamul creştinesc te mărim.
 
 
    Stih : Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău.
 
   Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat precum însuşi a voit şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine omul cel rătăcit.
 
    Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.
 
   Hristos Mântuitorul nostru, pe Cruce pironind, a şters zapisul cel ce era asupra noastră, şi stăpânia morţii a stricat; să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi.
 
    Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine : Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
 
   Cu arhangelii să lăudam Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi întru mărire înfricoşată şi întru putere tare iarăşi va să vină, să judece lumea care o a zidit.
 
    Stih : Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

 
   Pe Tine, Stăpânul, Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, înger Te-a propovăduit, şi a zis femeilor : Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ție unuia fără de moarte, Dătătorule de viață, Hristoase, miluieşte-ne pe noi.
 
    Stih : De Te vei uita la fărădelegi. Doamne. Doamne, cine va suferi ? Ca la Tine este milostivirea.
 
   Cu Crucea Ta, ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânia morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc, pentru aceasta strigăm Ție : Făcătorule de bine, Hristoase Dumnezeul nostru mărire Ție.
 
    Stih : Pentru numele Tău te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
 
   Deschisu-s-au Ție, Doamne, cu frică porţile morții, şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat, că porţile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi din întuneric şi din umbra morţii, şi ai rupt legăturile noastre.
 
    Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
 
   Laudă de mântuire cântând, din guri glas să înălţăm; veniţi toți în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit, şi din morţi ai înviat, și ești în Sânurile Tatălui, curăţeşte păcatele noastre.
 
 
   Trecut-a umbra Legii, și Darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas, în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
 
 
 
   Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat, şi a chemat făptura Ta, întrutot puternice Doamne mărire Ție.
 
   Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi S-a încins.
 
   Prin lemn Mântuitorule ai stricat blestemul lemnului, puterea morţii cu îngroparea Ta o ai omorât, și ai luminat neamul nostru cu scularea Ta. Pentru aceasta strigăm Ție : Dătătorule de viață Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.
 
   Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clăti.
 
   Pe Cruce arătându-Te Hristoase pironit, ai schimbat frumuseţea zidirilor, şi fără omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns; iar iudeii au cerut să pecetluiască mormântul, neştiind puterea Ta. Ci Cela ce pentru îndurarea milostivirilor Tale ai primit îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne mărire Ție.
 
    Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie Doamne, întru lungime de zile.
 
   Dătătorule de viaţă Hristoase, suferit-ai patima de voie pentru cei morţi, şi în iad pogorându-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta i-ai răpit ca dintr-o mână puternică, și raiul în locul iadului le-ai dăruit să locuiască. Pentru aceasta și nouă, celor ce mărim scularea Ta cea de a treia zi, dăruiește-ne curăţire păcatelor, şi mare milă.
 
 
   O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult ! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără bărbat, şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată zidirea ? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut, pe Carele ca pe un prunc Preacurată în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală de Maică către Dânsul câştigând, să nu încetezi a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască, și să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii, iar când ai înviat şi, pe cei morţi din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.
 
 
   Toate tainele tale sunt mai presus de cuget toate preamărite Născătoare de Dumnezeu, cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Carele roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
 

   Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l, şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus, ci a treia zi ai înviat Doamne dăruind lumii mare milă.
 
 
   Mironosiţelor femei, stând lângă mormânt îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt cuviincioase, iar Hristos putrejunii S-a arătat străin, ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
 
 
   Preamărită eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pe tine te lăudăm, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul, şi moartea s-a omorât, şi cei morţi au înviat, şi vieţii ne-am învrednicit, raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic, şi Unul mult milostiv.
 
 
   Piatra mormântului a se pecetlui n-ai apărat, piatra credinţei, când ai înviat o ai dăruit tuturor, Doamne mărire Ție.
 
 
   Ceata ucenicilor Tăi împreună cu mironosiţele femei se bucură cu un glas, că praznic de obşte cu dânşii prăznuim, întru mărirea şi cinstea învierii Tale şi pentru dânşii Iubitorule de oameni Doamne, dă poporului Tău mare milă.
 
 
   Preabinecuvântată eşti de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm : Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit așa mărire Ție.
 
 
 
   După patimă mergând femeile la mormânt, ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, vâzut-au îngeri în mormânt, şi s-au spăimântat; că glas au auzit de la dânșii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
 
 
 
   Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
 
   Miluiește-ne pe noi cei ce-ţi greşim Ție mult, în tot ceasul o Hristosul meu, şi ne dă chipuri mai-nainte de sfârşit, să ne pocăim Ție.
 
 
   Sfântului Duh, a împărăţii se cuvine, a sfinţi, şi a mişca făptura, că Dumnezeu este de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.
 
 
   De n-ar fi Domnul întru noi, cine ar fi îndestulat întreg a se păzi de vrăjmaşul, împreună şi de ucigaşul de om.
 
   Dinţilor lor nu da Mântuitorule pe robul tău, că în chipul leului se pornesc asupra mea vrăjmaşii mei.
 
 
   În Sfântul Duh este începătoria vieţii și cinstea, că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este le întăreşte, împreună le păzeşte, cu Tatăl, şi cu Fiul. 
 
 
   Cei ce nădăjduiesc în Domnul se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clătesc de bântuielile lui veliar.
 
   Întru fărădelegi mâinile sale să nu-şi tindă, care dumnezeieşte viețuiesc, că nu va lăsa Hristos toiagului soarta Sa.
 
 
   Prin Duhul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea, de aici este darul Apostolilor, şi cu daruri de biruinţă se încununează mucenicii, şi proorocii văd.
 
 
 
   Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui faraon, puterea cea prea-întrarmată, iar întrupându-Se, Cuvântul a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preamărit, că cu mărire S-a preamărit.
 
   Stăpânul lumii Bunule, căruia ne-am scris, neascultând de porunca Ta, cu Crucea Ta s-a osândit, că punându-se Ție împotrivă ca unui mort, a căzut de puterea stăpânirii Tale, şi ca un neputincios s-a vădit.
 
   Izbăvitor al neamului omenesc, şi începător al vieţii celei nestricate, în lume ai venit, că scutecele morţii cu Învierea Ta le-ai rupt, pe care o mărim toţi, că cu mărire s-a preamărit.
 
 
   Mai înaltă te-ai arătat Curată pururea Fecioară decât toată zidirea cea văzută și nevăzută, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău, pe Carele cu îndrăzneală roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Putere neputincioşilor, sculare căzuţilor, și nestricăciune morţilor Te-ai făcut Hristoase, cu patima trupului Tău, că Te-ai preamărit.
 
   Miluit-a pe chipul cel căzut, și a ridicat pe cel zdrobit, făcătorul Dumnezeu şi înnoitorul, Cel ce a fost mort, că S-a preamărit.
 
 
 
   Scara cea fără materie dedemult şi calea mării, ceea ce cu străin chip uscată s-a făcut, pe naşterea ta a arătat, Curată, pe care o lăudăm toţi, că s-a preamărit.
 
   Puterea Celui Preaînalt, Ipostasul cel desăvârşit, înţelepciunea lui Dumnezeu, întrupându-Se din tine, Preacurată, cu oamenii a locuit, că S-a preamărit.
 
   Umblat-au prin ușa cea neumblată a pântecelui tău celui încuiat, Soarele dreptăţii, Curată, şi lumii a luminat, că S-a preamărit.
 
 
 
   Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
 
   Făptura întru patima Ta s-a schimbat, văzându-Te în chip de sărac de cei fărădelege batjocorit, pe Cel ce toate le-ai făcut cu voia cea dumnezeiască.
 
   Din ţărină după chip cu mâna Ta m-ai zidit, şi fiind sfărâmat iarăși în ţărâna morţii prin păcat, Hristoase pogorându-Te în iad, împreună m-ai înviat.
 
 
   Cetele îngerilor s-au mirat, Preacurată, şi inimile oamenilor s-au înfricoşat de naşterea ta, pentru aceasta de Dumnezeu Născătoare cu credinţă te cinstim.
 
 
 
   Hristos, Cel mai presus decât toate micşoratu-s-a mai puţin decât firea îngerească, prin patima trupului.
 
   Mort cu cei fărădelege fiind socotit, strălucind cu cunună de mărire Hristoase, femeilor Te-ai arătat după Înviere.
 
 
   Cel mai presus decât toată vremea, ca un Făcător al vremilor, din tine Fecioară de voie prunc S-a zidit.
 
   Pântecele cel mai desfătat decât cerurile să-l lăudăm credincioşii, prin carele Adam în ceruri bucurându-se petrece.
 
 
 
   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Domnul, Te-ai întrupat, și m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
   Stătut-ai înaintea divanului, ca un osândit Dumnezeul meu, nestrigând Stăpâne, scoţând judecată neamurilor, cu care prin patima Ta ai lucrat lumii mântuire, Hristoase.
 
   Prin patima Ta săbiile vrăjmaşului au lipsit, şi cetăţile potrivnicilor cu pogorârea Ta în iad s-au surpat, şi îndrăzneala muncitorului s-a biruit.
 
 
   Pe tine liman de mântuire, şi zid neclintit, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână, toţi credincioşii te ştim, că tu cu rugăciunile tale izbăveşti din primejdii sufletele noastre.
 
 
 
   Văzându-Te, Hristoase, pe lemn pironit, Fecioara, ceea ce Te-a născut fără durere, dureri ca o Maică a răbdat.
 
   Biruitu-s-a moartea, Mortul a prădat porţile iadului, că rupându-se mâncătorul a toate, mie toate cele mai presus de fire mi s-au dăruit.
 
 
 
   Iată s-a preaînălţat dumnezeiescul munte în casa Domnului, mai presus decât puterile, Maica lui Dumnezeu prea-arătat.
 
   Afară de legile firii, Fecioară una născând pe Stăpânul zidirii, te-ai învrednicit dumnezeieștii chemări.
 
 
 
   Mijlocitor lui Dumnezeu şi oamenilor Te-ai făcut Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău începătorul luminii, din noaptea necunostinței, aducere am aflat.
 
   Ca pe nişte cedri, Hristoase, semeţia vrăjmaşilor ai sfărâmat, de voie Stăpâne înălţându-Te cu trupul, pe chiparos şi pe pin și pe cedru, precum bine ai voit.
 
   În groapă prea-adâncă, Hristoase, pusu-Te-au mort fără suflare, ci cu rana Ta, Mântuitorule, pe cei răniţi uitaţi, ce dormeau în mormânturi, împreună cu Tine i-ai înviat.
 
 
   Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Fecioară curată, celor robiți ce nădăjduiesc spre tine, izbăvire pașnică de înconjurarea cea potrivnică să le dăruiască.
 
 
 
   A se posti lepădându-se Adam cel dintâi, gustat-a din pomul cel aducător de moarte, ci păcatul aceluia l-a pierdut al doilea Adam, Cel ce S-a răstignit.
 
   Pe firea cu care Te-ai făcut pătimitor şi muritor, Cel ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea cea fără materie, nestricată făcându-o, pe cei omorâţi Hristoase, din adâncul iadului i-ai înviat.
 
 
 
   Nori, dulceaţă de veselie stropiți celor de pe pământ, că prunc S-a dat Cel ce este mai-nainte de veci, întrupându-Se din Fecioară, Dumnezeul nostru.
 
   Vieţii şi trupului meu lumină a strălucit şi mâhnirea păcatului o a dezlegat, în vremile cele mai de pe urmă, din Fecioară, fără de sămânţă întrupându-Se, Cel Preaînalt.
 
 
 
   Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.
 
   Ca un făcător de rău, Cel drept S-a judecat, şi cu cei fărădelege pe lemn S-a pironit, celor vinovaţi iertare cu sângele Său dăruindu-le.
 
   Printr-un om, adică prin Adam cel dintâi, a întrat dedemult în lume moartea şi prin unul Fiul lui Dumnezeu s-a arătat Învierea.
 
 
   Neispitită de bărbat Fecioară ai născut şi rămâi Fecioară, arătând semnele adevăratei Dumnezeiri a Fiului şi Dumnezeului tău.
 
 
 
   Pus-ai celui căzut Heruvimi, străjeri ai pomului vieţii, dar văzându-Te pe Tine, au deschis porţile, că Te-ai arătat făcând cale tâlharului în rai.
 
   Pustiu și sărac iadul s-a făcut prin moartea a Unuia, că de acea bogăţie multă ce adunase, Unul pentru noi toţi Hristos l-a deşertat.
 
 
 
   Firea omenească, ceea ce slujea păcatului, Stăpână curată, prin tine slobozire a dobândit, că Fiul tău ca un miel pentru toţi S-a junghiat.
 
   Strigăm toţi ţie adevăratei Maicii lui Dumnezeu; izbăveşte pe robii cei ce Îl mâniem, că singură către Fiul ai câștigat îndrăzneală.
 
 
 
   Sculatu-Te-ai din mormânt Mântuitorule, Atotputernice, şi iadul văzând minunea s-a spăimântat şi morţii s-au sculat şi zidirea văzând se bucură de Tine, şi Adam împreună se veseleşte și lumea Mântuitorul meu Te laudă pururea.
 
 
   Tu ești lumina celor întunecaţi, Tu eşti Învierea tuturor şi viaţa oamenilor şi pe toţi împreună i-ai înviat, puterea morţii Mântuitorule prădând, şi porţile iadului ai zdrobit Cuvântule. Și morţii văzând minunea s-au mirat, şi toată zidirea împreună se bucură întru Învierea Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi mărim şi lăudăm plecăciunea Ta, şi lumea Mântuitorul meu Te laudă pururea.
 
 
 
   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce este binecuvântat şi preamărit.
 
   N-ai suferit Stăpâne pentru milostivirea, să vezi pe om muncindu-se de moartea păcatului, ci ai venit şi l-ai mântuit cu sângele Tău, făcându-Te om, Cela ce eşti binecuvântat şi preamărit.
 
   Văzându-Te îmbrăcat în haină de izbândă, s-au spăimântat portarii iadului, Hristoase, că pe tiranul rob cel nemulțumitor Stăpâne ai venit să-l supui cu mâna, Cel ce eşti binecuvântat şi preamărit.
 
   Sfânta sfintelor te cunoaştem pe tine, ca pe singură ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neîntinată, Maică nenuntită, că tuturor credincioşilor ai izvorât nestricăciune cu dumnezeiască naşterea ta.
 
 
 
   Osândit-a pe strămoşul dedemult neascultarea cea din Eden, ci de voie s-a judecat, dezlegând greşala celui călcător de poruncă, Dumnezeul părinţilor Cel mai presus de Dumnezeire şi preamărit.
 
   Mântuit-ai pe cel rănit cu limba cea veninată în Eden, că muşcarea cea de voie, cu patima cea de voie o ai vindecat, Dumnezeul părinţilor cel mai presus de Dumnezeire și preamărit.
 
 
   Pe mine cel ce umblam în umbra morţii, m-ai chemat la lumină, pe iadul cel cu chip întunecat, lovindu-l cu fulgerul Dumnezeirii, Dumnezeul părinţilor cel mai presus de Dumnezeire și preamărit.
 
 
   Văzut-a Iacob noaptea cu adevărat, ca întru închipuire pe Dumnezeu întrupat, iar din tine întru strălucire S-a arătat celor ce cântă : Dumnezeul părinţilor Cel mai presus de Dumnezeire şi preamărit.
 
   Semnele negrăitei împreunări celei întru tine mai-nainte vestindu-le, S-a luptat cu Iacob, prin Care de voie S-a împreunat cu oamenii, Curată : Dumnezeul părinţilor Cel mai presus de Dumnezeire şi preamărit.
 
   Necurat este cel ce nu Te propovăduiește pe Tine unul Fiul Fecioarei din Prealăudata Treime, cu minte neîndoită și cu limba strigând : Dumnezeul părinţilor Cel mai presus de Dumnezeire şi preamărit.
 
 
 
   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiască poruncă pe haldei arzând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Cu sângele Tău, Hristoase, văzând haina trupului Tău roșită, cu cutremur s-au mirat de multă îndelungă răbdarea Ta, cetele îngerilor strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Tu a mea omorâre o ai îmbrăcat Îndurate întru fără nemurire cu scularea Ta. Pentru aceasta veselindu-se, cu mulțumire cântă Ție poporul cel ales Hristoase strigând Ție : Înghiţitu-s-a cu adevărat întru biruinţă moartea.
 
 
   Tu pe Cel nedespărţit de Tatăl, pe Cel ce dumnezeiește bărbăteşte a vieţuit, în pântece fără de sămânţă L-ai zămislit şi negrăit L-ai născut Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceasta pe tine mântuirea noastră a tuturor te știm.
 
 
 
   Văzutu-Te-ai pe Cruce pironit Cel bogat în milă, și de voie Te-ai îngropat, şi a treia zi ai înviat, şi ai izbăvit pe toţi oamenii Iubitorule de oameni, pe cei ce cântă cu credinţă : Să laude pe Domnul toată făptura şi să-L preaînalțe întru toți vecii.
 
   Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos, Cuvântule al lui Dumnezeu ca să izbăveşti din stricăciune pe cela ce l-ai zidit cu dumnezeiască puterea Ta Hristoase și nestricăcios făcându-l părtaș al măririi Tale celei deapururea veșnice, l-ai lucrat, carele striga : Să laude toată zidirea şi să preaînalțe pe Hristos în veci.
 
 
 
   Văzutu-S-a pe pământ prin tine, și cu oamenii împreună a petrecut, Cel neasemănat cu bunătatea şi cu puterea, Căruia cântând toți credincioşii strigăm : Toată făptura cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalțe întru toţi vecii.
 
   Cu adevărat pe tine, Curată, vestindu-te te mărim Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut întrupat pe Unul din Treime, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul toţi cântăm : Să laude toată zidirea pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toți vecii.
 
 
 
   Fiul Părintelui celui fără început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.
 
   Fiind sădit ca în rai în locul Căpăţânii, Mântuitorule, lemnul cel de trei ori fericit, al preacuratei Crucii Tale şi adăpat cu sângele şi cu apa cea dumnezeiască, ca dintru un izvor din dumnezeiască coasta Ta, Hristoase, viață nouă ne-a înflorit.
 
   Pogorât-ai pe cei puternici, răstignindu-Te ca un puternic a toate și firea omenească, care zăcea jos în temniţa iadului, ridicându-o, o ai pus să şadă pe Scaunul Tatălui, cu care împreună venind Tu, închinându-ne Ție, Te mărim.
 
 
   Unimea cea cu întreit număr, Treimea cea de o Fiinţă, Firea cea netăiată şi mai presus de Dumnezeire în trei străluciri, Raza cea neînserată, și una nemuritoare, Care a strălucit nouă Lumina, cu dreaptă credinţă să o lăudăm credincioşii și să o mărim.
 
 
 
   În mijlocul celor osândiţi ca un miel Te-ai spânzurat Hristoase pe Cruce în locul Căpăţânii, cu suliţa în coastă fiind împuns, viață ne-ai dăruit nouă celor din ţărână; ca un bun, celor ce cu credinţă cinstim dumnezeiască Învierea Ta.
 
   Lui Dumnezeu, Celui ce cu moartea Sa pe stăpânia morţii cu putere o a stricat, toți credincioşii să ne închinăm, că pe morţii cei din veac împreună i-a înviat şi tuturor viaţă le-a dăruit și înviere.
 
 
 
   Toiag de tărie s-a dat firii celei slabe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, Curată, şi pe aceasta o a sculat fiind alunecată până la iad. Pentru aceasta pe tine Preacurată ca pe Născătoarea de Dumnezeu te mărim.
 
   Primeşte Stăpâne cu milostivire rugătoare pentru noi pe Maica Ta, ceea ce o ai ales, şi de a Ta bunătate toate se vor umplea, ca toţi pe Tine, ca pe făcătorul de bine să Te mărim.
 
 
    Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.
 
   Toată suflarea şi toată zidirea pe Tine te măreşte Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăți popoarelor Învierea Ta cea din morți, ca un iubitor de oameni.
 
    Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
 
   Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul; că pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii; sau pe Cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând : Mărire mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.
 
    Stih : Lăudaţi pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui
 
   Bucuraţi-vă popoare și vă veseliţi, îngerul carele a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii, şi a umplut toate de bună mireasmă, bucuraţi-vă popoare şi vă veseliţi.
    Stih : Lăudaţi pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
 
   Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne : Bucură-te ! Celei cu daruri dăruite i-a adus. Înger încă şi la Învierea Ta piatra măritului Tău mormânt o a răsturnat. Acela adică în locul întristării semne de veselie a vestit, iar acesta în locul morţii pe, Stăpânul, Dătătorul de viaţă ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ție : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne mărire Ție.
 
 
    Stih : Lăudaţi pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.
 
   Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele : A înviat Domnul.
 
    Stih : Lăudaţi pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul
 
   Să laude neamurile și popoarele pe Hristos Dumnezeul nostru, Carele de voie pentru noi Crucea a răbdat și în iad până a treia zi a fost, şi să se închine Învierii Lui celei din morţi, prin care s-au luminat toate marginile lumii.
 
    Stih : Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit
 
   Răstignitu-Te-ai și Te-ai îngropat, Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un Dumnezeu şi Stăpân, dăruind lumii viață veșnică, și mare milă.
 
    Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
 
   Cu adevărat călcătorilor de lege, pecetluind voi piatra, de mai mare minune pe noi ne-ați învrednicit; au cunoştinţă străjerii, cărora ieşind de la mormânt le-ați zis : Ziceţi, că noi dormind au venit ucenicii și L-au furat pe El. Şi cine fură mort, mai ales şi gol ? Însuși a înviat cu a Sa putere ca un Dumnezeu, lăsând şi în mormânt cele de îngropare ale Sale. Veniţi de vedeţi iudeilor, cum n-a rupt peceţile Cel ce a călcat moartea, și neamului omenesc viață nesfârşită a dăruit, și mare milă.
 

    Mărire… Stihira Evangeliei.      LUMINÂNDELE       Și acum… Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu… Doxologia cea mare și otpustul.

 
LA LITURGHIE
 
Fericirile

      Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

   Glasul tâlharului îţi aducem, şi strigăm Ție : Pomenește-ne pe noi Mântuitorule întru Împărăţia Ta.
 
      Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

   Crucea aducem Ție spre iertarea greşalelor, care pentru noi ai luat, Iubitorule de oameni.
 
      Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

   Închinămu-ne îngropării Tale, Stăpâne, şi sculării, prin care din stricăciune ai izbăvit lumea, Iubitorule de oameni.
 
      Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.

   Cu moartea Ta, Doamne, s-a omorât moartea, cu Învierea Ta, Mântuitorule, lumea ai mântuit.
 
      Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

   Pe mironosiţe ai întâmpinat sculându-Te din mormânt, şi ucenicilor ai zis, să spună Învierea Ta.
 
       Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

   Cei ce dormeau întru întuneric, văzându-Te pe Tine, Lumina, întru cele mai de jos ale iadului Hristoase au înviat. 
 

   Pe Tatăl să-L preamărim, Fiului să ne închinăm toți, și pe Duhul Sfânt cu credinţă să-L lăudăm.
 
 
   Bucură-te scaunul cel în chipul focului, bucură-te Mireasă nenuntită, bucură-te Fecioară, care pe Dumnezeu oamenilor L-ai născut.

 
   Pironindu-Te pe Cruce, Mântuitorule, soarele văzând s-a întunecat de frica Ta, şi catapeteasma Bisericii s-a rupt, iar pământul s-a cutremurat, şi pietrele aşijderea de cutremur se despicau, neputând să vadă pe Ziditorul lor şi Dumnezeu, pe lemn de voie pătimind fără dreptate, şi de cei fărădelege batjocorindu-Se.
 
   Tot s-a surpat în pământ, tot s-a răsturnat, şi zace cădere de spaimă prea-vicleanul şarpe, înălţându-te Tu pe lemn Iubitorule de oameni, și Adam din blestem se dezleagă, şi se mântuieşte cel mai-nainte osândit. Pentru aceea și noi ne rugăm, mântuieşte-ne, miluieşte-ne pe toţi, şi Împărăţiei Tale ne învredniceşte.
 
   Judecată ai primit, Unule Împărate, Cela ce vei să judeci pe toate întru venirea Ta, şi cu cunună de spini Te-ai încununat, Mântuitorule, smulgând Iubitorule de oameni cu puterea Ta spinul cel dintru înşelăciune înrădăcinat și sădit, întru cei ce cu credinţă se închină răstignirii Tale şi cunoştinţei îndurării Tale.
 
 
   Stăpână tu eşti bogăţia săracilor şi desfătarea și scăparea lipsiţilor şi nădejdea sărmanilor, şi pe tine te mărim cei ce în necaz strigăm, Sfântă a sfinţilor, apucă mai-nainte, de mântuieşte și acum pe robii tăi de toată ispita dracilor, şi de cumplita muncă şi de osânda cea veșnică.
 
   Cu adevărat, mulţimea greşalelor mele au prea covârşit capul meu, şi fărădelegile mele s-au prea înmulţit, şi poveri grele de ţinut şi fără de număr, mi-am agonisit eu ticălosul şi neîndreptatul. Ci tu, Curată Fecioară, cu rugăciunea ta cea fierbinte, apucă mai-nainte şi mă mântuieşte, ceea ce însuţi eşti îndreptarea păcătoşilor.
 
   Ca la un liman alergând sub acoperământul tău cel sfânt, Maică Fecioară curată, mă rog, milostiveşte-te şi să nu mă lepezi, ci mă izbăveşte pe mine robul tău de necazul ce a venit acum asupră-mi, ca ceea ce ai firească milostivire, Maica lui Dumnezeu Celui Preaînalt, totdeauna rugându-te, mântuieşte de toată înconjurarea pe robii tăi.
 
 
   Pe Strugurul cel prea copt, Preacurată, pe Carele nelucrat L-ai purtat în pântece, dacă L-ai văzut spânzurat pe lemn, plângând cu tânguire te văitai, şi strigai : Fiule, izvorăşte must, prin care se va ridica toată beţia patimilor, prin mine care Te-am născut, cu dumnezeieştile mângâieri, ca un îndurat, Făcătorule de bine.
 
 
   Mântuieşte-mă Hristoase Mântuitorule, cu puterea Crucii, Cela ce ai mântuit pe Petru din mare, și mă miluiește Dumnezeule.
 
   Lemnul Crucii Tale, Hristoase Dumnezeule, lemn de viață l-ai arătat nouă, celor ce credem întru Tine, şi printr-însul surpând pe cela ce avea stăpânia morţii, ne-ai înviat pe noi cei omorâţi prin păcat. Pentru aceea strigăm Ție : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne mărire Ție.
 
 
   Cetele mucenicilor s-au împotrivit tiranilor grăind, noi ne oştim Împăratului puterilor, de ne veţi da pe noi şi focului şi muncilor, nu ne vom lepăda de puterea Treimii.
 
 
   Multe dureri suferind, întru răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, Preacurată, suspin-ai lăcrimând şi strigând : Vai mie dulcele meu Fiu, cum pătimeşti fără dreptate, vrând să izbăveşti pe pământenii cei din Adam ? Pentru aceea Preasfântă Fecioară, ţie ne rugăm cu credinţă, fă-L nouă pe Dânsul milostiv.
 
 
   Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule, pe Cruce întinzându-Ți preacuratele Tale mâini, adunând toate limbile, care strigă : Doamne mărire Ție.
 
   De viață făcătoare Crucea bunătăţii Tale, Doamne pe care o ai dăruit nouă nevrednicilor, Ție o aducem întru rugăciune. Mântuieşte pe împăraţi şi cetatea Ta, dăruind pace, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
 
 
   Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort întins pe lemn, plângând cu amar grăia : Fiul meu, ce taină înfricoşată este aceasta, Cela ce tuturor dăruiești viață veșnică, cum mori pe Cruce de voie cu moarte de ocară.
 
 
   Preacuratului tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie bine ai voit cu trupul a Te sui pe Cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului, pe care i-ai zidit. Pentru aceea cu mulțumire strigăm Ție : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.
 
   Cela ce ai luminat cele pământeşti, prin Cruce, Stăpâne, şi ai chemat la pocăinţă pe păcătoşi, nu mă despărţi de turma Ta, Păstorule cel bun, ci mă caută pe mine cel rătăcit, şi cu sfântă turma Ta mă numără, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.
 
 
   Stând lângă Crucea Ta, Hristoase, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, şi nesuferind să Te vadă pătimind fără, dreptate, se tânguia cu plângere, şi striga Ție : Cum pătimeşti dulcele meu Fiu, Cela ce din fire eşti fără patimă, laud bunătatea Ta cea nemărginită.
 
 
   Ca tâlharul mărturisesc, şi strig către Tine, Bunule : Pomeneşte-mă Doamne întru Împărăţia Ta, şi împreună cu dânsul mă număra, Cela ce de voie ai primit patimile pentru noi.
 
 
   Purtătorilor de chinuri ai Domnului, fericit este pământul carele s-a adăpat cu sângiurile voastre, şi sfinte sunt lăcaşurile, care au primit trupurile voastre că în privelişte pe vrăjmaşul aţi biruit, şi pe Hristos cu îndrăzneală aţi propovăduit, pe Dânsul ca pe Cel bun rugaţi-L, să mântuiască, rugămu-ne, sufletele noastre.
 
 
 
   Cea cu totul fără prihană, văzând pe Fiul său pironit pe Cruce, striga : O minune nouă ! Cel ce cuprinde cu mâna toate, suferă patimă, şi ca un osândit se judecă, Cel ce dăruieşte tuturor iertarea.

 
   Întru adânc au aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată iar întrupându-Se, Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preamărit, că cu mărire S-a preamărit.
 
   Pe întâia poruncă călcând, dedemult cel întâi zidit, moarte din pom a cules. Iar Cel nemuritor înălţându-Se pe lemn, şi moarte gustând, tuturor oamenilor nemurire a dăruit.
 
   Înfigându-se Crucea pe pământ, a căzut întărâtarea vrăjmașilor, şi de tot s-a pierdut, iar omul cel mai-nainte lepădat iarăși se întoarce către rai, mărire Ție, unuia Dumnezeul nostru, Carele bine ai voit așa.
 
 
   Ca nişte berbeci, ca nişte miei cuvântători, junghiindu-vă, şi mădularele bucăţi fără milă tăindu-vi-se, prealăudaţilor Mucenici, v-aţi adus Celui ce S-a jertfit ca o oaie, şi acum Sfânta Biserică a celor întâi născuţi o aţi luminat.
 
   Totdeauna făcând împotrivire tare înţelepţilor, pe viclenii vrăjmaşi i-aţi surpat, cu săbii tăindu-vă şi în foc şi în apă aruncându-vă. Pentru aceea fericitului sfârşit v-ați învrednicit, purtătorilor de chinuri.
 
 
   Sfinţita ceată a proorocilor pe tine te numea, ușa neumblată, pământ ales, şi munte netăiat, Preasfântă Stăpână, că ai născut pe Stăpânul tuturor, Carele de voie răstignire cu trupul a primit.
 
 
   Dumnezeu alegându-te, ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, în pântecele tău cel fără de prihană S-a sălăşluit, pe Carele roagă-L ceea ce eşti cu totul fără prihană, de prihană greşalelor să se izbăvească toți cei ce te laudă pe tine.
 
   Precum zice psalmistul, stătut-ai Preacurată ca o împărăteasă, de-a dreapta Împăratului, Celui ce a strălucit din pântecele tău, pe Carele roagă-L, ca să mă arate stătător de-a dreapta, în ziua răsplătirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
   Firea oamenilor cea înțelenită cu toate cele necuvioase o ai înnoit toată, născând pe ploaia cea cerească. Ci mă rog, brazda sufletului meu cea înțelenită arată-o aducătoare de roadă, Mireasă a lui Dumnezeu.
 
 
 
   Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
 
   Răstignindu-te, toată făptura ai clintit Doamne, şi pe credincioşi i-ai întărit, care au cunoscut puterea Ta, Cuvântule, şi negrăită pogorârea Ta.
 
   Prin Crucea Ta raiul ai deschis Stăpâne, și pe tâlharul l-ai băgat într-însul, carele a cunoscut Împărăţia Ta, şi bogăţia dumnezeieștii Tale milostiviri.
 
 
   Înflorit-au mucenicii, ca nişte trandafiri cu bun miros, în văile cele înţelegătoare, şi înşelăciunea cea cu rea putoare o au micşorat, şi inimile credincioşilor de bun miros le-au umplut.
 
   Sfinţilor luminători a toată lumea, mântuitori ai credincioşilor, cu luminătoarele raze ale Duhului luminaţi pe toţi, care după datorie vă fericesc pe voi.
 
 
   Văzând pe Dătătorul de viaţă înălţat pe lemn, și de voie murind şi tuturor viață dăruind, se clătea la cele dinlăuntru, cea cu totul fără prihană.
 
 
 
   Întru mine omul îmbrăcându-Se, Făcătorul, a ieşit din pântecele tău Preacurată, dăruind haina nestricăciunii celor ce prin multe necuvioşii s-au golit.
 
   Născut-ai Curată, pe Dumnezeu Cuvântul cel preacinstit, pe Carele cu dinadinsul roagă-L, ca să miluiască smeritul meu suflet, cel mâhnit de necinstea dulceţilor.
 
   Vindecă Preacurată rănile sufletului meu, și smerita mea inimă, cea otrăvită de veninul şarpelui, tămăduiește-o cu doctoria ta cea lucrătoare.
 
 
 
   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Doamne, Te-ai întrupat, şi pe mine tot omul m-ai mântuit, pentru aceea strig Ție : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
   Surpat-ai stăpânirile luptătorului celui cumplit, înălţându-Te pe lemn, şi ai pierdut blestemul. Pentru aceea Te mărim cei mântuiţi prin Tine, Unule Doamne.
 
   Întinsu-Te-ai pe Cruce, şi soarele văzându-Te şi-a strâns lumina, munţii şi pietrele s-au despicat, şi catapeteasma Bisericii s-a rupt, Atotputernice.
 
 
   Omorându-vă, pe vrăjmaşul de tot l-ați omorât, cu fier strujindu-vă, v-aţi dezbrăcat de patima omorâciunii celei de piele, dumnezeiești Mucenici, şi cu mărire v-ați îmbrăcat.
 
   Tăindu-li-se capetele mucenicilor, capetele viclenelor puteri întru uimire le-au tăiat, și veșnica mărire au moştenit bucurându-se.
 
 
   Răsărit-a din pântecele tău Hristos, raza Tatălui, şi a luminat lumea, răstignindu-Se Fecioară neispitită de nuntă, şi întunericul dracilor l-a pierdut.
 
 
 
   Picătură de umilinţă plouă-mi mie, Stăpână, ridicând tot zăduful inimii mele şi oprind greşitele aduceri aminte ale gândului meu.
 
   Pe mine cel ce sunt rănit cu sabia dezmierdărilor, şi zac rănit, nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci mă vindecă cu suliţa şi cu sângele Celui răstignit Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
 
   Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânirea a toată zidirea, pe mine cela ce rău am sărăcit de dumnezeiescul dar, miluieşte-mă, ca să te măresc ca pe o bună a mea folositoare, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
 
 
   Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor Hristoase Dumnezeule; că prin Tine, Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat.
 
   Pe Cruce pironindu-Te, temeliile pământului le-ai clintit şi cu suliţa împungându-Te, pe vrăjmaşul începătorul răutăţii l-ai junghiat, şi izvoare de mântuire tuturor ai izvorât, Hristoase.
 
   Nesuferind a vedea rătăcit pe cela ce l-ai zidit cu mâinile, mâinile Ți-ai întins Cuvântule, omorându-Te pe lemn, şi pe acesta l-ai înviat, carele oarecând murise pe lemn.
 
 
   Prietenii lui Dumnezeu, folositorii oamenilor cei fierbinţi, cinstitele flori, luminatele vase ale Duhului, înţelepţii purtători de chinuri, după vrednicie se fericesc.
 
   După lege pătimind ceata cea sfântă a pătimitorilor Tăi, pe cei fărădelege i-a rușinat cu puterea Ta, Unule, Dătătorule de lege și alergarea săvârşind, muceniceşte s-a încununat.
 
 
   Arătatu-te-ai Curată după naştere fără stricăciune, că Dumnezeu S-a născut din tine ca un om, pe Carele văzându-L răstignit, nesuferind cu durerea celor dinlăuntru te tânguiai.
 
 
 
   Preacurată, ceea ce ai născut calea vieţii, povăţuiește-mă la calea cea dreaptă, pe mine, cel ce acum mă prăpăstuiesc dobitoceşte în căi neumblate şi în prăpăstiile cumplitelor întâmplări.
 
   Înstrăinându-mă pe sine-mi cu cuget nemulțumitor, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, curveşte am vieţuit, în latură depărtată rătăcindu-mă, ci întoarce-mă și mă mântuieşte cu mângâierile tale.
 
   Din apele tale cele de viață curgătoare adapă pe robul tău, cela ce se arde de văpaia păcatelor, și se primejduieşte de năvălirile dracilor, Fecioară, Maică preacurată.
 
 
 
   Către Domnul, Iona din chit a strigat, Tu pe mine scoate-mă din fundul iadului, rogu-mă, ca cu glas de laudă, şi cu Duh adevărat, să jertfesc Ție ca Izbăvitorului.
 
   Oarecând punând Iacob palmele pe capetele cele tinere, Crucea mai-nainte a însemnat, pe care Cuvântule palmele Ți-ai întins; și din mâna amăgitorului luptător ai izbăvit omenirea, Hristoase.
 
   Răstignindu-te Tu, Hristoase, Împărate al tuturor de voie, păcatul stăpânitor s-a izgonit, iar Adam cel izgonit din rai oarecând, într-însul iarăşi se sălăşluieşte, lăudându-Te pe Tine.
 
 
   Pe sfinţii cei înfrumuseţați cu rănile, pe cei îmbrăcaţi cu buna-cuviinţă cea cerească, pe cei cu adevărat iubiţi Mucenici ai Domnului, cu neîndoită inimă să-i lăudăm.
 
   Păzind candela sa nestinsă dumnezeieștii Mucenici, cu sângiurile lor din-destul o au adăpat, şi în dumnezeiască cămară intrare au dobândit bucurându-se.
 
 
   Lăudămu-te, Prealăudată, ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel Prealăudat, Carele pe lemn pe tiranul cel începător de răutate cu a Sa putere l-a pierdut, spre mântuirea noastră şi lauda.
 
 
 
   Să nu mă arăţi dracilor bucurie, la judecata ce va să fie Stăpână, ci roagă pe Judecătorul și Fiul tău, ca să caute spre mine cu blândeţe.
 
   Cu gândurile şi cu faptele mele cele rele şi necuvioase pe Tine, Doamne pornindu-Te spre mânie, pe Maica Ta aduc Ție spre îmblânzire, ci îndurându-Te mântuieşte-mă.
 
   De osândă izbăveşte-mă Stăpână, pe cel ce însumi sunt osândit cu greşalele ca ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor şi Domnul.
 
 
 
   Porunca tiranului călcător de lege, cea potrivnică lui Dumnezeu, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce este binecuvântat şi preamărit.
 
   Sabia, ceea ce mai-nainte se învârtea, îmi dă mie dosul, de când Te-ai împuns cu suliţa, înălțându-Te pe Cruce, îndurate Doamne. Pentru aceea Te măresc, aflând nepătimire prin cinstită, patima Ta.
 
   Șarpele înălţându-se de Moise, închipuia dumnezeiasca spânzurare a lui Hristos pe lemn, a Celui ce a omorât pe şarpele cel viclean, şi pe noi cei omorâţi cu călcările de poruncă pe toți ne-a înviat.
 
 
   Urmând preacuratei patimi a Fiului celui fără început, sfinţilor, v-aţi făcut fii prin dumnezeiasca împărtăşire ai Tatălui celui fără de început, pentru aceea frați pe voi şi moştenitori ai Împărăţiei Lui vă numeşte.
 
   Pe Cruce spânzurându-se ca Stăpânul, şi cu suliţa împungându-se, şi cu sabia tăindu-se, şi în foc şi în apă aruncându-se, și cu roate zdrumicându-se se bucurau, de Dumnezeu purtătorii Mucenici.
 
 
   Pe Strugurul cel copt, pe Carele nelucrat L-ai odrăslit Preacurată, dacă L-ai văzut spânzurat pe lemn, ai strigat : Preadulcele meu Fiu, izvorăște must, prin carele beţia patimilor se va opri.
 
 
 
   Tăria mea și lauda, și mântuirea, şi adevărata sprijineală, și zid nebiruit fiind, Stăpână, pe dracii, cei ce se luptă cu mine, surpă-i, care pururea caută, să mă omoare.
 
   Pe Dumnezeu întrupându-L din fecioreştile tale sângiuri, ai îndumnezeit Fecioară omenirea. Pentru aceea pe mine cel spurcat cu patimile, şi stricat cu meşteşugurile vrăjmașului, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă.
 
   Cuptorul mai-nainte a închipuit naşterea ta, ceea ce ești cu totul fără prihană. Că pe tineri nu i-a ars, precum nici Focul cel nesuferit pântecele tău. Pentru aceea te rugăm, izbăveşte de focul cel veșnic pe robii tăi.
 
 

   Cuptorul cel cu foc în Babilon oarecând lucrările și-a despărţit, cu porunca lui Dumnezeu, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Cu sângele Tău cel curs din nestricăcioasă coasta Ta, îndelung-Răbdătorule zidirea s-a sfinţit, și râurile mulțimii dumnezeilor s-au uscat, şi ploile bunei credinţe s-au arătat, oprind seceta înşelăciunii.
 
   Soarele s-a sfiit de răstignirea Ta, Cuvântule, şi razele şi-a ascuns, şi pietrele s-au despicat, şi iadul jos s-a înfricoşat, iar duhurile drepţilor au săltat, aşteptând izbăvirea cea cu totul desăvârşită.
 
 
   Tămăduire izvorăște totdeauna credincioşilor pulberea moaştelor purtătorilor de chinuri, şi sângiurile lor tămăduiesc patimile cele anevoie de tămăduit. Cât de minunat ești Doamne, întru sfinții Tăi mucenici, cu mulţumire strigăm.
 
   Gurile fiarelor, și fierberile căldărilor, și îngheţarea gerului greutatea zăduhului, şi zgârieturile unghiilor, și închisorile şi moartea cea silnică, purtători de chinuri prea-tare aţi răbdat, pentru aceea împreună cu Hristos vă veseliţi.
 
 
   Trup din pântecele tău de voie, și văzut Se face Cel nevăzut, şi răstignire primeşte, şi blestem Se numeşte, scoţând pe toţi din blestem, Fiul tău Stăpână, de Dumnezeu dăruită.
 
 
 
   Râvneşte cele bune, de cele rele depărtându-te, prin lucrarea dumnezeieştilor fapte, având pe Maica lui Dumnezeu și folositoarea tuturor cea neruşinată rugătoare pentru tine suflete al meu, ca pe o milostivă și de bine iubitoare.
 
   Dezlegat-ai omenirea din legătura osândirii celei dedemult Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog ţie, Preacurată, ca să dezlegi toată legătură răutăţii inimii mele, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.
 
   Raza măririi Tatălui născându-o Născătoare de Dumnezeu, luminează inima mea cea mâhnită pentru nemărirea greşalelor şi măririi celei pururea veșnice mă arată părtaş, binecuvântată, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
 
 
   Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate ai să adune cele risipite. Pentru aceasta pe cea întrutot lăudată Născătoare de Dumnezeu o mărim.
 
   Vindecat-ai zdrobirea şi ticăloşia mea cu rana Ta, Cuvântule, Cela ce eşti necuprins; și chipul cel îngropat cu viclenele patimi, cu patima Ta l-ai curăţit, Doamne Dumnezeul mântuirii mele.
 
   Văzutu-Te-ai înălţat Stăpâne pe chiparos și pe pin şi pe cedru pentru bunătatea, Unul fiind din Sfânta Treime, Cela ce ai un Ipostas în două voi, ca să mântuiești omenirea.
 
 
   Cu Crucea ca cu o pavăza îmbrăcându-vă mucenicilor, nevătămaţi v-aţi arătat de toate săgeţile ziditorului de răutate. Pentru aceea acum pe dânsul îl călcaţi, batjocorindu-l pururea ca pe o pasăre ticăloasă.
 
   Pământul adică acum sângiurile voastre primeşte, iar cerul câştigă dumnezeieştile duhuri, cu cetele cele de foc înaintea dumnezeiescului scaun stând, purtătorilor de chinuri Mucenici, cei ce sunteți turnuri neclintite ale Bisericii.
 
 
   Înnoit-ai firea strămoşului cea stricată, născând mai presus de fire pe Ziditorul a toată firea şi rămânând Fecioară. Pe Carele dedemult văzându-L spânzurat pe Cruce, te tânguia-i preasfântă Maică Fecioară.
 
 
 
   Gustând Adam din mâncarea ceea ce nu se cădea, moarte din pom cu amar a cules, iar Fiul tău pironindu-Se pe lemn, dulceaţa nemuririi a izvorât Preacurată, pentru aceasta te cinstim.
 
   Împărăteasă eşti Fecioară, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Împăratul Domnul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului, pe Carele cu dinadinsul roagă-L, să învrednicească împărăţiei celei de sus pe toţi cei ce te laudă.
 
   Îmbunătăţește Stăpână smerita inima mea, cea neclintită de undele dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe Cel bun, şi bună fiind toată, bagă-mă în porţile cele bune ale pocăinţei.
 
 
 
   Să se răstignească, strigat-au cei ce pururea se desfătau de darurile Tale, și în locul Făcătorului de bine cereau să ia pe făcătorul de rele, ucigaşii drepţilor, şi tăcea-i Hristoase suferind obrăznicia lor, vrând să pătimeşti, şi să ne mântuieşti pe noi, ca un iubitor de oameni.
 
   De voie sărăcind cu sărăcia lui Adam, Hristoase Dumnezeule, venit-ai pe pământ, întrupându-Te din Fecioară şi răstignire ai primit, ca să ne slobozeşti din robia vrăjmaşului, Doamne mărire Ție.
 
 
   Mulţimile sfinţilor Tăi, Te roagă Hristoase, miluieşte-ne ca un iubitor de oameni.
 
 
 
   Când Te-a spânzurat pe lemn poporul cel fărădelege Mântuitorule pe Tine, Viaţa tuturor, atunci cea cu totul fără prihană și curată Maica Ta, stând înainte, tânguindu-se striga : Vai mie preadulcele meu Fiu, lumina ochilor mei, cum ai suferit a Te pironi pe lemn în mijlocul făcătorilor de rele, Cela ce peste ape ai spânzurat pământul ?
 
   Glasul tâlharului îţi aducem şi strigăm Ție : Pomeneşte-ne Mântuitorule întru Împărăţia Ta.
 
   Pe Cruce înălțându-Te, Mântuitorule, împreună ai înălțat toată firea omenească, care Te laudă neîncetat.
 
   Zapisul lui Adam cu suliţa Ta l-ai rupt, scriindu-l pe el în cartea celor vii, Iubitorule de oameni.
 
 
   Următori fiind Celui ce a răbdat Crucea, părtaş ai măririi cu Dânsul v-ați făcut mucenicilor.
 
 
   Tatăl, Cel mai-nainte fără de început, Fiul, Cel împreună fără de început, Se laudă întru o cinste şi mărire împreună cu Duhul.
 
 
   Dacă ai văzut pe Cruce pe Cel ce L-ai născut fără de sămânţă, lăudai Fecioară, negrăita milă a Acestuia.