Toate le-ai adus cu Cuvântul Tău şi cu Duhul, pentru bunătatea Ta, Doamne, apoi m-ai făcut ființă cuvântătoare, ca să măresc Sfânt numele Tău întrutot Puternice. Iar eu mai vârtos cu urâte faptele mele totdeauna nu Te cinstesc, ci mă iartă rogu-mă.
 
   Cunoaşte ticăloase suflete, al tău dumnezeiesc bun neam, şi moştenirea cea nestricată, şi te nevoieşte totdeauna prin fapte bune, aceasta să o apuci. Nimica din cele stricăcioase să nu te pătrundă, din partea cea de sus eşti, iar trupul este pământ și se strică, să nu biruiască cel rău pe cea mai bună.
 
   Vino prea-ticălosul meu suflete către Cel Preabun, cu lacrimi fierbinţi te apropie, cele lucrate de tine mai-nainte de judecata ta toate le vădeşte, și Milostiv pe Făcătorul fă-l ţie ticăloase, şi cere iertare, mai-nainte până ce nu-ți va încuia ție ușa, Domnul.
 
 
   Îngeri fără de trup, înaintea Scaunului lui Dumnezeu stând, și cu strălucirile cele de acolo fiind luminaţi, și cu vărsările de lumină în veci strălucind, și a doua lumină fiind, lui Hristos vă rugaţi, să dăruiască sufletelor noastre pace, şi mare milă.
 
   Îngeri nemuritori, luând viață nepieritoare cu adevărat, de la viaţa cea dintâi preafericiţilor, ai măririi celei pururea veșnice cinstiți văzători, și ai înţelepciunii celei pururea veșnice v-ați făcut, de lumină umplându-vă, şi făclii ce se învârtesc, întocmai arătându-vă.
 
   Arhangheli, îngeri, căpetenii, scaune, domnii, Serafimii cei cu câte şase aripi, şi dumnezeieşti Heruvimi cei cu ochi mulţi, organele înţelepciunii puteri, prea dumnezeieşti stăpânii. Lui Hristos vă rugaţi, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
 
   Marie cea fără prihană, şi care covârşeşti toată mintea, căruţă a curăției, pe mine cel ţinut de multe păcate şi strâmtorat, la lărgimea pocăinţei mă îndreptează, cu folosirea ta cea atotputernică, pentru că poţi, ca ceea ce eşti Maica Celui Atotputernic.
 
 
   Cât este de mult noianul greșalelor mele, Mântuitorule, și rău mă afund întru păcatele mele, dă-mi mâna și mă mântuieşte, ca lui Petru Dumnezeule, și mă miluiește.
 
 
   Că pentru gânduri rele şi fapte mai osândit Mântuitorule, dăruieşte-mi gând de întoarcere Dumnezeule, ca să strig : Mântuieşte-mă de bine făcătorule Bunule, și mă miluiește.
 
 
   Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Doamne, și ale Născătoarei de Dumnezeu pacea Ta dăne-o nouă, și ne miluiește ca un singur Îndurat.
 
 
   Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti, și pe pământ oamenilor tare folositoare, Preacurată Fecioară, mântuieşte-ne pe noi cei ce scăpăm la tine, că nădejdile după Dumnezeu, întru tine Născătoare de Dumnezeu ne-am pus.
 
 
   Întru fărădelegi zămislit fiind eu desfrânatul, nu cutez să caut la înălţimea cerului, ci îndrăznind spre iubirea Ta de oameni, strig : Dumnezeule Milostiv fii mie, și mă mântuiește.
 
    Stih : Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

   De vreme ce dreptul abia se mântuiește, dar eu unde mă voi arăta păcătosul; cel ce n-am purtat greutatea și zăduhul zilei. Ci cu cei din al unsprezecelea ceas împreună mă numără Dumnezeule, și mă mântuiește.
 
 
   Preacurată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești în ceruri binecuvântată, şi pe pământ preamărită, bucură-te Mireasă nenuntită.
 
 
 
   Braţele părinteşti, grăbeşte a le deschide mie că curveşte am cheltuit viața mea, spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale privind Mântuitorule, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită. Căci către Tine acum cu umilinţă strig : Greşit-am Ție mântuiește-mă.
 
    Stih : Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

   Divanul Tău este înfricoşat, şi judecata dreaptă, lucrurile mele rele, ci însuți Milostive întâmpinând mă mântuiește, şi din muncă mă slobozeşte. Izbăveşte-mă Stăpâne din partea caprelor şi mă învredniceşte a sta de-a dreapta Ta, Judecătorule prea-dreptule.
 
 
   Chiverniseşte Curată, ticălosul meu suflet, şi-l miluieşte pe el cel ce s-a alunecat pentru mulţimea greşalelor, întru adâncul pierzării, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi în ceasul cel înfricoşat al morţii, să mă izbăveşti de dracii ce mă clevetesc, şi de hotărârea cea înfricoşată.
 
 
 
   Nebuneşte de la Tine depărtându-mă întrutot Îndurate, curvește am cheltuit viața mea, slujind patimilor celor dobitoceşti totdeauna, ci mă primeşte, pentru rugăciunile îngerilor Părinte Îndurate, ca pe fiul cel desfrânat, și mă mântuiește rogu-mă.
 

   Întru Tine lauda nevoinței și vrednicia cununilor, măriţii purtătorii de chinuri s-au îmbrăcat Doamne. Că cu răbdarea bătăilor, pe cei fărădelege au biruit, şi cu puterea dumnezeiască din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor slobozeşte-mă de vrăjmaşul cel nevăzut Mântuitorule, şi mă mântuiește.
 
 
 
   Covârşind uşile celor fără materie Fecioară, şi întrecând cetele cereşti, singură vrednică laudă primeşti de la dânşii, Preacurată, ci te roagă Fiului tău cu îngerii, ca să mă izbăvească din tirania patimilor, pe mine unul cel osândit.
 

 
   Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preamărit; că aceasta nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israelitenilor prin adânc cale nouă făcând.
 
   Mulţimea păcatelor mele, după mulţimea milei Tale, Hristoase pierde-o rogu-mă, şi gând de întoarcere dăruiește-mi, ca să măresc bunătatea Ta, cea mai presus de minte.
 
   Arătatu-Te-ai pentru milostivirea îndurărilor pe pământ om întrupat. Pentru aceasta pe mine cel ce am greşit mai presus decât omul, Cuvântule al lui Dumnezeu primeşte-mă, pe cel ce cu pocăinţă acum cad la îndurările Tale.
 
 
   Omorârii lui Hristos, Celui ce de voie a pătimit, urmând, şi morţii, patimi de multe feluri a-ţi răbdat şi moarte pururea măriţilor Mucenici, pentru aceasta viață fără de moarte ați dobândit.
 
   Focul dragostei celei dumnezeiești, înlăuntru arătat purtându-l mucenicilor, de foc nu v-ați temut, ci cu călduroase adăugiri de dureri, toată materia mulţimii dumnezeilor ați ars.
 
 
   Cetele celor fără de trup împreună cu noi te laudă pe tine Fecioară prealăudată că pe Cel necuprins în pântecele tău întrupat L-ai născut, rămânând Fecioară ca şi mai-nainte de naştere, dumnezeiască Mireasă.
 
 
 
 
   Înaintea Scaunului Stăpânului stând luminat preasfinţi îngeri, pe Cel împreună fără de început cu Tatăl, şi Înger al marelui sfat al Lui, rugaţi-L, ca să-mi insufle mie cuvânt celui ce vă laud pe voi.
 
   Oglinzi, care primesc în sine, pe cât este cu putinţă, toată strălucirea Luminii celei dumnezeieşte stăpânitoare, şi a Făcliei celei în trei Luminători, pe cetele îngereşti, mai întâi gândind Mintea cea dumnezeiască le-a înființat.
 
 
   Cela ce a împodobit ca un Dumnezeu stăpâniile cetelor puterilor celor de sus, în pântecele tău cel neispitit de nuntă, în cel mai înalt decât Serafimii S-a sălăşluit, Născătoare de Dumnezeu, şi trup fără schimbare S-a făcut.
 
 
 
   Însuţi Cela ce ştii neputinţa firii omeneşti, și cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfânt este Domnul măririi cel neasemănat întru bunătate.
 
   Scoală-te, vino o suflete, și strigă către Ziditorul tău, Cel ce ştie toate cele ascunse ale tale, și roduri de pocăinţă arată, ca să te miluiască Domnul cel Îndurat şi din focul de veci să te izbăvească.
 
   Curăţeşte-mă, Unule Bunule, curățește-mă și mă mântuiește, ca vameşul cu frică strig către Tine, mulţimea, păcatelor trăgând cu mine, şi împilat fiind cu greutatea greşalelor, şi plin de ruşine nemăsurată.
 
 
   De înţelepciune şi de cunoştinţă adevărată, Mucenicii umplându-se, înţelepciunea elinească o au făcut nebună, şi pe maestrul răutăţii l-au pierdut, și tare luptându-se, după vrednicie au luat cununi de biruinţă bucurându-se.
 
   Unimea în fire, şi Treimea în fețe nevoitorilor mărturisind, amăgirea mulțimii dumnezeilor, cu dumnezeiasca credinţă o ați pierdut, şi luminători v-aţi arătat, luminând inimile tuturor cu razele Darului.
 
 
   Sfântă dumnezeiască Mireasă curată, cu sfinţenie ai născut pe Cel ce Se odihneşte întru sfinţi, pe Fiul şi Cuvântul cel împreună fără început cu Tatăl, Cel ce sfinţeşte întru Duhul Sfânt, pe cei ce-L sfinţesc pe Dânsul cu bunăcredinţă.
 
 
 
   De lumina cea îndumnezeitoare, Serafimii fără de mijlocire apropiindu-se, şi în multe chipuri de Dânsa săturându-se, prin strălucirile cele întâi date arătat, că întâia lucrare se luminează, și ca nişte a doua lumină sunt, după dar îndumnezeindu-se.
 
   Strălucirile îngereşti a le lăuda cu osârdie dorind, ajutorul cel ce se dă de la Dumnezeu printr-înșii credincioşii să-l cerem, cu curăţia minţii şi cu preacurate guri, şi a dobândi strălucirea acestora.
 
 
   Mintea cea mai presus de fiinţă a o vedea, precum era cu cuviinţă învrednicindu-se Gavriil, Fecioară cu totul fără prihană, glas de bucurie ţi-a adus, zămislirea Cuvântului arătat vestindu-o ţie, şi naşterea cea negrăită propovăduindu-o.
 
 
 
   Munte pe tine umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avvacum, ca ochii cei de departe văzători, mai-nainte a vestit pe Sfântul lui Israil, ce vrea să iasă din tine, spre mântuirea noastră şi înnoirea.
 
   Cu cine te voi asemăna pe tine ticăloase suflete al meu, care lucrezi cele rele, şi nu faci cele bune întoarce-te strigă către Cel ce a sărăcit de voie pentru tine : Cunoscătorule de inimi, milostivindu-Te mântuieşte-mă.
 
   Rânduit-ai pocăinţă Mântuitorule celor ce se întorc, care dă-o mie Bunule, mai-nainte de sfârșitul vieţii, dându-mi umilinţă, şi suspinare ca şi desfrânatei mai-nainte, celei ce a sărutat urmele Tale, Stăpâne.
 
 
   De apele duhului umplându-se Mucenicii Hristoase, râuri de apă vie s-au arătat, cu voinţa lui Dumnezeu, și au uscat întru duhul pâraiele înşelăciunii cele tulburi, şi gândurile credincioşilor au adăpat.
 
   Mult s-au nevoit dumnezeieștii Mucenici, că foc şi sabie şi toată cazna cea rea au răbdat. Pentru rugăciunile lor, Cuvântule al lui Dumnezeu, de cea mai mare şi veșnică muncă izbăveşte pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
 
 
   Fiul, Cel ce S-a născut dedemult din Tatăl cel nenăscut, naștere sub ani a avut, din tine Fecioară născându-Se; pe războiul pământenilor cel vechi vrând să-l strice ca un milostiv, Cel ce este mai presus decât zilele şi anii.
 
 
 
   Scaunele umplând frumuseţea cea dintâi, și Heruvimii şi Serafimii, cu razele dumnezeiești fără mijlocire se luminează, cu stăpâniile cetelor cele dumnezeieşte lucrătoare împreunându-se, acum cântă : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
   Laudă pe Unimea cea întreit numărată a Dumnezeirii, prin întreite sfinţiri, cu neîncetate glasuri Serafimii, arătând preacurată taina teologiei, şi credinţa dreptcredincioasă învăţând.
 
   Vărsarea înţelepciunii, şi lăţimea cunoștinței, a însăși Înţelepciunii celei ce este una şi una singură, Heruvimii cu sfială luând, dau celorlalţi lui Dumnezeu urmând, slobozindu-le lor strălucire.
 
 
   Cela ce se înţelege mai presus de toată zidirea, ca să săvârşească minuni cu adevărat, al facerii de ființe cele ce se fac de El, Carele este mai presus de minte începător de viață, în pântecele tău cel luminat cu strălucirile fecioreşti, S-a sălășluit Preacurată.
 
 
 
   Cela ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hristoase, și ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoştinţei Dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.
 
   Căzut-am în stricăciunea patimilor, și mă tem de judecata Ta cea dreaptă dreptule Doamne. Pentru aceasta mă rog Ție, întăreşte-mă să fac fapte bune, care să mă îndrepteze pe mine.
 
   Cele nearătate şi cele ascunse ale inimii mele, Tu le ştii Dumnezeule, şi ziditorul meu şi Domnul, deci să nu mă osândeşti în ceasul judecăţii, când vei veni să judeci împreună toate.
 
 
   Sfinţii împreunându-se cu focul, arătat-au aprinderea dragostei lor celei dumnezeieşti. Pentru aceasta răcoriţi fiind, cu aşteptarea celor viitoare, purtătorii de Dumnezeu s-au veselit.
 
   Întăriţi fiind mucenicii cu nădejdea bunătăţilor, au suferit ruperile mădularelor prea cu răbdare; pe cel mult măiestru cu binele răbdării lor celei neslăbite l-au sugrumat.
 
 
   Gură ritoricească nu va putea să spună minunea naşterii tale cea negrăită, Mireasă dumnezeiască, că pe Cel nespus L-ai născut, și L-ai purtat în braţe, pe Cela ce ţine cu mâna împreună toate.
 
 
 
   Cu dragoste dumnezeiască fiind aprinse Domniile, Stăpâniile, Puterile, cetele cele de al doilea, cu netăcute guri laudă cu cântări o Fiinţă dumnezeiește stăpânitoare şi o Putere.
 
   Rânduiescu-se cetele arhanghelilor prin Duhul, şi ale îngerilor, şi ale căpeteniilor, împreună cu nenumărate oşti, o Fiinţă în trei Ipostasuri luminătoare a o cinsti, luminat învăţându-se.
 
 
   Înfrumuseţatu-te-ai mai presus decât toată bună-cuviinţa îngerilor, că pe Făcătorul acestora şi Domnul l-ai zămislit, Maica lui Dumnezeu preacurată, şi întrupat L-ai născut negrăit din sângiurile tale.
 
 
   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti neputincioşilor tărie şi îndreptare.
 
   Doctor fiind Hristoase, vindecă patimile inimii mele, şi mă spală de toată întinăciunea, cu râurile umilinţei Iisuse al meu, ca să laud şi să măresc milostivirea Ta.
 
   Pe mine cel ce rătăcesc în căile pierzării, şi în gropile greşalelor cad, întoarce-mă Hristoase, şi la cărările cinstitelor Tale îndreptări cele nerătăcitoare mă povăţuieşte, ca să Te măresc pe Tine.
 
 
   Pietrele cu adevărat cele de mult preţ, cu pietre fiind grămădiţi, nu s-au lepădat de Piatra vieţii, nici pietrelor celor cioplite n-au jertfit, măriţii purtătorii de cununi, mucenicii Domnului.
 
   Ogorându-şi sufletele cu plugul credinţei, spicul muceniciei cu Dumnezeiescul Duh însutit l-au crescut mucenicii, şi desfătării celei fericite s-au învrednicit.
 
 
   Născând Focul slugilor celor de foc, te-ai arătat cu totul fără prihană, şi mai întâi decât toată făptura, Preacurată Fecioară covârşind, între femei binecuvântată de Dumnezeu dăruită.
 
 
 
   Cetele celor fără de trup Doamne, stând înaintea Scaunului măririi Tale, cu neîncetate glasuri îngereşti Te laudă; că Tu eşti tăria lor Hristoase şi lauda.
 
   Faţa Ta văzând îngerii, frumuseţea cea necuprinsă, buna-cuviinţă cea mai presus de Dumnezeire, cu dumnezeieştile raze se luminează. Că Tu eşti lumina lor Hristoase și bucuria.
 
 
   Întrupatu-s-a Cel ce a fost mai-nainte fără de trup, Cuvântul, din tine Preacurată, Carele toate le-a făcut cu voia, Cela ce oștile celor fără de trup le-a adus din ce n-au fost, ca un Atotputernic.
 
 
 
   Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor gândit te înţelegem credincioşii, că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînălţat, şi pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.
 
   Leilor dedemult Daniil le-a astupat gurile, împreună cu sine având locuitoare fapta bună; aceluia râvneşte o suflete, şi pe cel ce răcneşte pururea ca un leu, şi va să te cuprindă, cu privirea la Dumnezeu cea de-a pururea, nelucrător îl fă.
 
   Cu prea înmulţirea curviei sufletul rău mi-am spurcat Doamne, însă preamultă bunătate având Tu, Hristoase, primeşte-mă ca pe cel desfrânat, şi mă miluieşte pe cel ce cânt : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat și preamărit.
 
 
   Cu legea lui Hristos tare fiind întăriţi, sfaturile celor fărădelege le-au pierdut bărbăteşte, nebiruiţii Mucenici, şi după lege sfârşindu-se cântau : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.
 
   Mucenicii Domnului cei de Dumnezeu luminaţi, luminându-vă cu lumina Treimii arătat, întunericul muncilor şi negura înşelăciunii a-ţi trecut cântând : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.
 
 
   Legile firii întru tine se înnoiesc, că pe Dătătorul de lege Hristos, afară de legile trupeşti L-ai născut, ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe Cel ce legiuieşte izbăvirea tuturor celor ce cântă : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.
 
 
 
   Lumină fără de început Tu eşti Stăpâne, strălucind din Tatăl lumina, oștile îngereşti lumini le-ai aşezat, oglinzi care primesc strălucirea cea neapusă : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.
 
   Neamul omenesc Cela ce eşti Domnul tuturor, cu isprăvniciile îngereşti arătat îl mântuieşti, că pe aceştia i-ai aşezat peste toţi cei ce cred, şi cu dreaptă credinţă Te laudă pe Tine : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat și preamărit.
 
   Limba şi mintea nu poate Stăpâne să spună minunile Tale, și bună cuviinţa lucrurilor. Că Tu ai luminat toată podoaba puterilor cereşti : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preamărit.
 
 
   Din tine Curată, Fiul, S-a întrupat, Cel ce mai-nainte fără mamă din Tatăl, şi fără tată om ca noi pentru noi S-a făcut, Căruia şi acum îi slujesc cetele celor fără de trup, ca Dumnezeului părinţilor, Celui lăudat şi preamărit.
 
 
 
   În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălucit grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Izbăvitorul meu milostive Hristoase, de toată negura păcatelor, ce mă ține acum, și de toate ispitele mă izbăveşte, pe cela ce strig : Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Când vei veni Hristoase întru mărire să judeci lumea, cu starea aleşilor Tăi împreună să mă numeri şi pe mine, cela ce strig şi grăiesc : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   La pământul cel sfânt înţelepţilor Mucenici aţi ajuns, că pe pământ mult nevoindu-vă, viaţa cerească a-ţi luat, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Dezbrăcându-vă de trupul cel stricăcios, în haina nestricăciunii ca nişte Mucenici biruitori v-aţi îmbrăcat de sus, lui Hristos strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Sfinţitele glasuri de departe mai-nainte te-au vestit, a fi tu Maică lui Dumnezeu celui ce a făcut toate, Căruia cântăm Preacurată : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
 
   Oştilor îngereşti celor strălucite şi luminate, cu razele frumuseţii celei cu trei Luminători, credincioşii urmând, să cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ca o izvorâtoare de toate bunătăţile, dumnezeiasca Putere cea prea dumnezeieşte stăpânitoare, a adus pe luminile cele de al doilea, care primesc pe lumina cea dintâi, şi cântă : Toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Mintea cea dintâi şi ziditoare, pe minţile îngereşti cele mai presus de lume, mai presus de fire le-a înfiinţat, pe cele ce se apropie arătat de Dânsul şi strigă : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Mai presus de cuvânt pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, negrăit L-ai născut nouă Fecioară cu totul fără prihană, Căruia strigăm : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
 
   Chipul Curatei naşterii tale l-a arătat rugul cel aprins cu foc rămânând nears, şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te mărim pe tine de Dumnezeu Născătoare neîncetat.
 
   Ca şi cananeanca strig către Tine, miluieşte-mă Cuvântule, că suflet am cu drăceşti bântuieli chinuindu-se. Şi fără pricepere cele ce nu se cade lucrând, și nesimțind dumnezeiască frica Ta îndelung-Răbdătorule.
 
   Pune Doamne pe piatra poruncilor Tale picioarele sufletului meu, şi pe şarpele cel ce voieşte fără de ruşine să mă împiedice, împiedică-l, şi mă izbăveşte de lucrarea lui cea rea, ca un Bun şi mult-Milostiv.
 
 
   Acum trecând mucenicilor apa ispitelor cea nesuferită, şi viforul bătăilor celor cumplite, aţi ajuns arătat la limanul Împărăţiei celei de sus, cu dumnezeiasca linişte desfătându-vă.
 
   Luminii celei neînserate, Mucenicilor, în chipul luminii făcându-vă, v-ați învrednicit, și în Biserica celor întâi născuţi vă veseliţi, şi cu cetele îngereşti vă bucuraţi, cu care Dătătorului de viață pentru noi rugaţi-vă.
 
 
   Purtat-ai pe Cel ce poartă toate, şi L-ai hrănit cu lapte pe Cel ce dă hrană tuturor. Mare şi înfricoşată este taina ta cea mai presus de minte, chivote al cinstitei sfinţenii, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pentru aceasta pe tine cu credinţă te fericim.
 
 
 
   Tăinuitoare ale măririi Tale celei negrăite, pe minţile cele fără de trup Mântuitorule le-ai înfiinţat, şi acum printr-înşii păzeşte pe poporul Tău, cel ce aleargă la Tine cu credinţă şi cu dragoste, ca pe Tine stăpânul neîncetat să Te mărim.

   Trimiţi îngerul păcii de apără turma Ta, Atotţiitorule, că al păcii și al dragostei Tu eşti pricina, şi păzeşte credinţa cea înţeleaptă, și toate eresurile cu puterea Ta le surpă.
 
   Cela ce eşti lăudat, cum că eşti cu totul dulceaţă, luminarea cea dulce a celor cereşti sădeşte-o în Bisericile Tale, Stăpâne, şi le dă aşezarea cea bine rânduită, ca pe Tine, Mântuitorule, neîncetat să Te mărim.
 
 
   Cetele îngereşti Preacurată acum fără tăcere pe Cel născut al tău laudă. Că pe El mai mare peste cete văzându-L, de bucuria Lui se umplu, şi pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat te măresc.
 
 

 
   Altă lume pe tine suflete te aşteaptă, şi judecătorul va să vădească cele ascunse ale tale și rele. Deci nu rămâne întru aceste de aici, ci apucă înainte strigând către Judecătorul : Dumnezeule, Milostiv fii mie și mă mântuiește.
 
    Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

   Nu mă lăpăda Mântuitorul meu, pe mine cel cuprins cu lenea păcatului, ridică-mi gândul meu spre pocăinţă, şi lucrător iscusit al viei Tale mă arată, dându-mi plata ceasului celui de al unsprezecelea, şi mare milă.
 
    Stih : Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

 
   Pe purtătorii de nevoinţă ai lui Hristos, veniţi toate popoarele să-i cinstim, cu laude şi cu cântări duhovniceşti, pe luminătorii lumii, şi propovăduitorii credinţei pe izvorul cel pururea curgător, din carele izvorăsc credincioşilor vindecări. Pentru rugăciunile lor Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte pace lumii Tale, şi sufletelor noastre mare milă.
 
 
   Ceea ce eşti mai sfântă decât toate sfintele puteri, şi mai cinstită, decât toată zidirea, Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna lumii, care ai născut pe Mântuitorul, mântuieşte-ne pe noi de întunerece de păcate ca o bună, şi de nevoi, cu rugăciunile tale.
 
 
   Prin mâncare a scos din rai vrăjmaşul pe Adam, iar prin Cruce a băgat Hristos pe tâlharul într-însul, pe cel ce a strigat : Pomeneşte-mă când vei veni întru împărăţia Ta.
 
   Izvor de umilinţă dăruieşte-mi, cu milostivirea Ta, Hristoase Dumnezeule, carele să mă curăţească de toată întinăciunea răutăţilor celor fără număr, şi Împărăţiei Tale, Făcătorule de bine mă fă părtaş.
 
   Cetele îngerilor Tăi, spre rugăciune le aducem Ție, Hristoase, mântuieşte, şi Te milostiveşte spre noi, pentru dânşii ca un Preabun trecând cu vederea toate greşalele noastre cele cu ştiinţă, şi cu neştiinţă.
 
 
   Cu curgerile sângiurilor voastre sfinţilor a-ţi înecat aievea pe faraon cel gândit, şi acum izvorâţi izvoare de minuni, care usucă marea bolilor, pentru aceasta sunteţi fericiţi.
 
 
   Tatălui să ne închinăm, şi pe Fiul să-l mărim, şi pe Duhul Cel Preasfânt toţi credincioşii să-L lăudăm, strigând şi grăind : Preasfântă Treime, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
 
 
   Ceea ce ai născut lumina cea fără de ani, sufletul meu cel întunecat pururea cu bântuielile dracilor, luminează-l, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi de focul ce va să fie cu mijlocirile cele dumnezeieşti îl izbăveşte.