Biserica aduce prinosul său de slăvire, laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, printr-o serie de slujbe care se săvârşesc în fiecare zi (în mănăstiri şi catedrale) sau cel puţin în fiecare sărbătoare (în Bisericile de enorie) şi care se numesc în general, cu un termen consacrat, Cele Șapte Laude. Ele sunt următoarele :
2. Pavecerniţa sau După-cinarea (rugăciunea de după cină sau dinainte de culcare);
3. Polunoşniţa sau Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopţii);
4. Utrenia şi Ceasul întâi (slujba de dimineaţă);
5. Ceasul al 3-lea;
6. Ceasul al 6-lea;
7. Ceasul al 9-lea.
Şirul lor începe cu Vecernia, adică slujba de seară, pentru că, precum am văzut, Biserica creştină a moştenit din Vechiul Testament, între altele, şi tradiţia de a socoti începutul zilei liturgice sau bisericeşti nu de la miezul nopţii, ca în viaţa civilă, ci cu seara. De aceea, în Mineie, Octoih, Triod şi Penticostar, lauda liturgică a fiecărui sfânt sau a fiecărei zile bisericeşti începe cu slujba de seară, adică cu Vecernia. Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului găseşte acestui fapt şi o explicaţie simbolică : Începem cu Vecernia laudele sfinţilor şi ale praznicelor, ca şi cum aceştia ar vieţui ca ziua cu lumina darului lui Dumnezeu şi ca sfârşindu-şi viaţa în lumea aceasta într-o zi. Cu sufletele, ei sunt în lumina cea neapusă, iar cu trupurile sunt încă ţinuţi de moarte, aşteptând ziua de apoi cea neînserată, când, potrivit făgăduinţei, vor învia împreună cu noi, spre a primi acolo starea cea desăvârşită împreună cu trupul.
De ce li se spune acestor slujbe cele şapte Laude ? Ele sunt de fapt opt, dar Utrenia şi Ceasul I se socotesc de obicei amândouă ca o singură Laudă, aşa că rămân şapte. De aceea Ceasul I se citeşte totdeauna îndată după Utrenie, înainte de otpustul acesteia şi fără binecuvântarea de început, obişnuită la celelalte slujbe.
De ce s-a fixat numărul Laudelor zilnice la şapte, iar nu mai multe sau mai puţine ? Se ştie că la vechile popoare din Orientul apropiat, ca asiro-babilonienii, şi apoi şi la evrei, numărul şapte juca un rol însemnat, ca simbol în viaţa religioasă. Astfel, zilele creaţiei lumii erau socotite şapte; şapte zile avea şi săptămâna (erau şi săptămâni de luni şi de ani); şapte braţe avea sfeşnicul din Cortul mărturiei şi şapte candele ardeau deasupra, ca simbol al plinătăţii dumnezeieşti; şapte zile stăteau pâinile punerii înainte la altar, şapte zile ţinea sărbătoarea Paştilor sau Azimile, etc. De la evrei a moştenit şi Biserica creştină numărul de şapte al slujbelor sau momentelor din zi, în care ea se simte îndatorată să-şi aducă aminte de Dumnezeu, să-L slăvească, să-I mulţumească şi să I se roage, după cuvântul psalmistului; „ De şapte ori pe zi Te laud, Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte ” . Lingviştii ortodocşi pun de obicei numărul acesta simbolic în legătură şi cu cele şapte daruri ale Sfântului Duh, deoarece rugăciunea este privită, în viaţa religioasă creştină, ca un dar sau o roadă a Sfântului Duh; „ Vremile orânduite şi rugăciunile sunt în număr de şapte, după numărul darurilor Duhului, căci şi sfintele rugăciuni sunt prin Duhul ”, zice Simeon al Tesalonicului, referindu-se la spusele Sfântului Apostol Pavel că „ Însuşi Duhul se roagă pentru noi, cu suspine negrăite ” (Rom. VIII, 26).
Pentru fiecare din aceste laude găsim, de altfel, temeiuri scripturistice în textele Vechiului Testament şi mai ales în Psalmi. Astfel, Vecernia, Utrenia şi rugăciunile din timpul zilei (Ceasurile) pot fi considerate ca o aplicare a cuvintelor psalmistului : „ Seara şi dimineaţa şi la amiază mă voi ruga şi voi striga şi El va auzi glasul meu ” (Ps. 54, vs. 19). Mai ales rugăciunea de dimineaţă este amintită des, în multe locuri din Psalmi : „ Dimineaţa vei auzi glasul meu, împăratul meu şi Dumnezeul meu... Dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea ” (Ps. 5, vs. 2-3). A se vedea pentru aceasta mai ales psalmii de la începutul Utreniei : Ps. 62, vs. 1; ps. 94, vs. 14. şi Ps. 118, vs. 147; ps. 142, vs. 8 ş.a.). Cât priveşte Pavecerniţa, adică rugăciunea dinainte de culcare, şi Miezonoptica sau rugăciunea de la miezul nopţii, sunt şi ele amintite şi practicate de psalmist : „ Spăla-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu ” (Ps. 6, vs. 6); sau; „ În miezul nopţii m-am sculat să Te slăvesc, pentru judecăţile Tale cele drepte ” (Ps. 103, vs. 62 ş.a.). În afară de aceste temeiuri biblice, fiecare din cele şapte Laude zilnice are şi anumite înţelesuri istorice sau simbolice; ele sunt puse adică în legătură cu unele evenimente sau momente din istoria sfânta a mântuirii, pe care le comemorează zilnic sau le simbolizează, împrospătându-le astfel în amintirea noastră şi făcându-ne să ne aducem aminte totdeauna de ele. Ele corespund totodată unei nevoi psihologice a credincioşilor (îndeosebi a celor mai zeloşi), de a-şi aduce aminte necontenit de Dumnezeu şi a I se ruga în momentele mai importante ale fiecărei zile din viaţa noastră religioasă. Atât scopul particular, cât şi înţelesurile istorico-simbolice ale fiecărei slujbe în parte vor fi arătate, mai pe larg, la capitolele respective; aici le vom enunţa numai pe scurt, pentru toate laolaltă. Astfel, Vecernia se aduce ca o mulţumire la sfârşitul zilei, pentru că am ajuns cu bine la apusul soarelui şi că am adăugat încă o zi la vârsta noastră. Ea ne aduce totodată aminte şi de răstignirea şi punerea Domnului în mormânt, care a avut loc spre seară.
Pavecerniţa este slujba prin care cerem de la Dumnezeu ajutor şi pază pentru trecerea în pace a nopţii care începe, rugându-l să ne dea odihnă netulburată şi să ocrotească somnul nostru de primejdii, de năluciri şi de ispitele păcatelor, care ne pândesc mai ales noaptea, din întuneric. Ea ne duce cu gândul Ia moarte - noaptea vieţii - care este închipuită prin întunericul nopţii şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a o întâmpina pregătiţi şi fără teamă. Ne aduce aminte totodată de coborârea la iad a Mântuitorului, cu sufletul şi cu Dumnezeirea, spre a-i slobozi pe cei din veac legaţi.
Miezonoptica sau rugăciunea de la miezul nopţii este expresia nevoinţei monahale şi pustniceşti a privegherii (slujbei de noapte) şi totodată simbol şi imitaţie a laudei necurmate pe care îngerii o aduc pururea lui Dumnezeu, în ceruri. Ea ne aduce totodată aminte de începutul patimilor Domnului (prinderea Lui în grădina Ghetsimani şi aducerea la judecată), dar şi de învierea Lui, precum şi de judecata din urmă.
Utrenia exprimă primele gânduri ale sufletului credincios, îndreptate către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii, cuprinzând mulţumirea pentru trecerea în pace a nopţii şi rugăciunea pentru trăirea cu folos şi cuviinţă a zilei care începe. Ea ne aduce aminte de patimile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă (ducerea Lui de la Ana la Caiafa, scuipările şi lovirile etc.).
Ceasurile de rugăciune (I, III, VI, IX) cuprind rugăciunea adusă lui Dumnezeu în momentele cele mai de scamă ale zilei (începutul zilei, al doilea sfert din zi, miezul zilei şi ultimul sfert al zilei), simbolizând astfel lauda necurmată pe care Puterile cereşti o aduc lui Dumnezeu în tot timpul. Revenind din trei în trei ore, prin multiplii cifrei trei, ele au şi un simbolism, trinitar, exprimând lauda neîncetată adusă de Biserica pământească Sfintei Treimi şi aducându-ne aminte, totodată, de evenimentele din istoria patimilor Domnului, întâmplate la ceasurile respective (judecata în faţa lui Pilat şi osândirea la moarte, răstignirea şi moartea pe cruce). Ceasul IX încheie serviciul divin public al fiecărei zile liturgice, care începe cu Vecernia şi se termină cu Ceasul al nouălea.
Serviciul divin zilnic al celor şapte Laude este completat, desăvârşit şi încununat de slujba Sfintei Liturghii, care se săvârşeşte după Ceasul VI, sau de Obedniţă (Tipica sau Prânzândă), în zilele în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie.
Astfel, după timpul din zi în care se săvârşesc, slujbele care alcătuiesc serviciul divin public al unei zile liturgice se pot împărţi în trei cicluri sau grupe, formate fiecare din câte trei slujbe, şi anume:
Ciclul al doilea, în care intră Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul întâi, alcătuieşte rugăciunea de noapte şi de dimineaţă;
În practică, acolo unde se săvârşesc zilnic toate cele şapte Laude, adică la mănăstiri şi la catedralele episcopale, ciclul al doilea se împreună de obicei cu ciclul al treilea; toate slujbele din aceste două cicluri se săvârşesc adică în timpul dimineţii, una după alta, fără pauze sau întreruperi. La bisericile de mir - cu rare excepții - nu se mai săvârşesc de fapt decât cele trei mai importante dintre ele, adică Vecernia, Utrenia şi Liturghia, şi numai în zilele de sărbătoare. De fapt, numai pentru săvârşirea acestor trei slujbe zilnice este absolută nevoie de prezenţa preoţilor şi a cântăreţilor, ele fiind alcătuite mai ales din cântări, pe când restul celorlalte Laude, fiind alcătuite aproape numai din citiri, se pot citi şi fără preoţi, chiar afară din biserică, de către, fiecare creştin la el acasă sau de către călugări în chilii. Importanţa şi întâietatea acestor trei sfinte slujbe, faţă de celelalte, reiese şi din aceea că ele singure se încep şi se termină în altar, adică în partea cea mai dinăuntru şi cea mai sfântă a bisericii; celelalte se săvârşesc în întregime fie în naosul, fie în tinda sau pronaosul bisericii.
La slujba Vecerniei şi a Utreniei s-a aplicat, de altfel, îndeosebi, calendarul ortodox; în rânduiala lor a intrat cea mai mare parte a poeziei imnografice creştine, adică acele cântări (canoane, condace, tropare, sedelne, svetilne şi stihiri), în care imnografii sau poeţii creştini îi laudă şi îi preamăresc pe sfinţi sau evenimentele sărbătorite în fiecare zi liturgică; textele acestor cântări, care variază de la zi la zi, alcătuiesc cuprinsul de azi al Mineielor al Octoihului, al Triodului şi al Penticostarului. Participarea la cele trei slujbe zilnice principale constituie o datorie sau o obligaţie liturgică minimală a fiecărui credincios mirean, pe când participarea la celelalte, obligatorie pentru monahi, este facultativă pentru credincioşii mireni : „ Orice credincios este dator să asculte negreşit aceste slujbe (adică Vecernia, Utrenia şi Liturghia), iar pentru celelalte să se îngrijească pe cât îi va sta în putinţă ”. De aceea, în studiul separat al fiecărei laude bisericeşti, vom stărui ceva mai mult asupra Vecerniei şi Utreniei şi vom trece mai repede peste rânduiala şi explicarea Pavecerniţei, a Miezonopticii şi a Ceasurilor.
Serviciul divin public al primelor comunităţi creştine (epoca Sfinţilor Apostoli) se săvârşea noaptea, şi anume în noaptea de sâmbătă spre duminică, precum reiese, de exemplu, din descrierea activităţii Sfântului Apostol Pavel la Troia (Fapte XX, 6-11) şi din scrisoarea proconsulului Pliniu cel Tânăr al Bitiniei către împăratul Traian, scrisă prin anii 111-113.
La aceasta au contribuit mai multe cauze. Mai întâi, primii creştini, recrutaţi mai mult dintre iudei, căutau să-L imite astfel pe Mântuitorul însuşi, care instituise Sfânta Euharistie într-o seară la Cina cea de Taină; ei alegeau pentru aceasta seara de sâmbătă, păstrând oarecum importanţa pe care o avea această zi la iudei. În al doilea rând, trebuie să avem în vedere concepţia despre parusie, adică despre a doua şi apropiata venire a Domnului, idee atât de răspândită şi familiară primelor generaţii creştine. Primii creştini credeau şi nădăjduiau că Mântuitorul va veni a doua oară în timpul nopţii din ziua întâi a săptămânii, când a şi înviat. De aceea, ei aşteptau această venire petrecând noaptea de sâmbătă spre duminică în rugăciuni până la ziuă. Aşa a rezultat forma de priveghere a serviciului lor divin public. În al treilea rând, împrejurările istorice în care trăieşte Biserica creştină până la începutul veacului al IV-lea au favorizat în mare măsură, ba chiar au impus menţinerea acestei situaţii; din pricina persecuţiilor, creştinii primelor trei veacuri erau nevoiţi să se adune pentru rugăciune, de preferinţă în timpul nopţii, în locuri ferite şi ascunse, ca de exemplu în catacombe, pentru a scăpa astfel mai uşor de vigilenţa şi urmărirea persecutorilor. La aceste explicări fireşti ale caracterului nocturn al serviciului divin public de la începuturile Bisericii s-au adăugat cu timpul şi altele, de ordin teologic şi simbolic. Astfel, autorul lucrării anonime cu titlul Întrebări către conducătorul Antioh (atribuită odinioară Sfântului Atanasie) spunea că serbarea duminicii începe de sâmbătă seara, pentru ca să simbolizeze chemarea lumii de la întunericul neştiinţei la lumina cunoştinţei.
Pentru a se preîntâmpina oboseala privegherii continue de toată noaptea, serviciul de sâmbătă spre duminică s-a împărţit, curând, în două : o parte care se oficia devreme, seara, şi alta care se oficia după miezul nopţii sau către dimineaţă; între ele rămânea deci un răstimp de odihnă şi somn, aşa cum reiese chiar din felul cum descrie Pliniu cel Tânăr adunările de cult ale creştinilor, în scrisoarea menţionată mai înainte. Astfel, din această scindare a serviciului nocturn al primilor creştini, au rezultat cele două slujbe zilnice de căpetenie, care sunt totodată şi cele mai vechi dintre cele şapte Laude bisericeşti : Vecernia sau slujba de seară şi Utrenia, sau slujba de dimineaţă. La acestea se adaugă Liturghia, oficiată în continuare, tot în timpul nopţii (dis-de-dimineaţă), şi formată şi ea din două părţi :
A) Liturghia catehumenilor care, precum vom vedea, nu este ia origine altceva decât transpunerea creştină a serviciului sinagogii iudaice şi
B) Liturghia credincioşilor (Liturghia euharistică sau specific creştină), în timpul căreia avea loc frângerea pâinii sau imitaţia Cinei Domnului (împărtăşirea).
Toate acestea la un loc : Vecernia, Utrenia şi Liturghia, alcătuiesc serviciul divin public sau oficial al Bisericii primare, la care luau parte toţi membrii primelor comunităţi creştine, cel puţin o dată pe săptămână, şi anume sâmbătă spre duminică.
Mântuitorul ne îndemnase însă să ne rugăm în toată vremea (Lc. XXI, 36), sfat pe care Sfântul Apostol Pavel îl repeta, cu alte cuvinte, astfel : „ Rugaţi-vă neîncetat ! ”. De aceea, în afară de participarea obligatorie la serviciul comun sau public şi oficial de noapte, primii creştini au adoptat şi alte ore sau momente de rugăciune, în timpul zilei. Şi cum aceştia erau recrutaţi mai ales dintre evrei, ei au păstrat orele oficiale iudaice de rugăciune, cu care erau deprinşi : în primul rând Ceasul al treilea (ora de dimineaţă). Ceasul al şaselea (ora de amiază) şi Ceasul al nouălea (ora de seară), care erau orele de rugăciune zilnică la mai toate popoarele antichităţii şi pe care le adoptaseră şi evreii.
Sfinţii Apostoli înşişi au dat, cei dintâi, exemplu în acest sens. Astfel, Sfântul Apostol Pavel se roagă la Iope în foişorul de sus, la vremea Ceasului al şaselea (Fapte X, 9). Tot el, împreună cu Sfântul Ioan, se suie la templul din Ierusalim la vremea rugăciunii şi anume la Ceasul al nouălea (Fapte III, 1), iar în ziua Cincizecimii, toţi Sfinţii Apostoli se aflau adunaţi pentru rugăciune în foişorul Cinei, la Ceasul al treilea, în clipa pogorârii Sfântului Duh (Fapte II, 15). Puţin mai târziu (pe la sfârşitul secolului I), Sfântul Clement Romanul face aluzie clară la existenţa unor ore stabilite (reglementate) pentru rugăciune, deosebite de Liturghia euharistică, în Didahia celor 12 Apostoli (cap. 8) reglementează numărul acestor ore şi caută să le imprime totodată un conţinut sau un caracter creştin, recomandând credincioşilor să se roage de trei ori pe zi, zicând Tatăl nostru, în opoziţie cu practicile fariseice. Desigur, se vede de aici şi preocuparea de a-i sustrage pe primii creştini de la frecventarea templului şi a sinagogii, prescriindu-le o rugăciune specific creştină, acasă la ei. Aceste ore de rugăciune zilnică aveau, deci, la început, un caracter particular, neoficial şi totodată facultativ sau benevol.
Încă din a doua jumătate a secolului întâi, cultul creştin era alcătuit, deci, din două cicluri de rugăciune :
A) Unul nocturn, cu caracter public şi oficial, care se săvârşea o dată pe săptămână, adică în noaptea de sâmbătă spre duminică, de care era legată amintirea învierii Domnului şi nădejdea parusiei Lui, precum şi în ajunul aniversărilor martirilor, iar mai târziu, şi în fiecare miercuri şi vineri;
B) Altul, de ziuă, cu caracter neoficial sau particular şi facultativ, care se săvârşea zilnic, fiind lăsat pe seama evlaviei sau pietăţii personale a fiecăruia.
Situaţia aceasta se menţine în tot timpul, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Chiar atunci când cele două părţi ale privegherii originare de noapte (Vecernia şi Utrenia) au început să fie oficiate zilnic, ele au rămas singurele Laude sau slujbe zilnice cu caracter comun şi obligatoriu, adică intrate în canonul oficial de rugăciune al Bisericii; de aceea, Tertulian le numeşte legitimae orationes, pe când celelalte aveau caracter facultativ, depinzând de pietatea sau râvna individuală a fiecăruia.
Astfel, în sec. III, Tradiţia apostolică, atribuită de obicei lui Ipolit Romanul, dar care era poate de origine orientală, prescrie următoarele momente de rugăciune particulară zilnică, obligatorii pentru orice creştin :
Dimineaţa, îndată după scularea din somn şi spălare; la Ceasul al IlI-lea; la Ceasul al Vl-lea; la Ceasul al IX-lea; înainte de culcare; la miezul nopţii; la cântarea cocoşului (dimineaţa)
Aceleaşi momente de rugăciune zilnică sunt prescrise şi într-un alt document de mai târziu, derivat din Tradiţia apostolică, şi anume Testamentum Domini. În Constituţiile apostolice, redactate în forma de azi spre sfârşitul secolului la IV-lea, este păstrat acelaşi program al rugăciunii zilnice, dar fără rugăciunea de la miezul nopţii, dându-se şi o explicare a rostului fiecăruia din aceste momente, în viaţa religioasă a creştinilor :
Dimineaţa., rugaţi-vă pentru că Domnul v-a luminat, alungând noaptea şi aducând ziua.
La Ceasul al treilea, pentru că în acest moment a primit Domnul de la Pilat hotărârea de osândă.
La Ceasul al şaselea, pentru că atunci a fost răstignit.
La Ceasul al nouălea pentru că toate s-au cutremurat când Domnul a fost răstignit, înfricoşându-se de îndrăzneala nelegiuiţilor iudei şi neputând răbda batjocura adusă Domnului.
Seara (la Vecernie), drept mulţumire pentru că v-a dat noaptea spre odihnă de ostenelile din timpul zilei.
La cântatul cocoşilor (la Utrenie), pentru că acest ceas vesteşte sosirea zilei, spre a face lucrurile luminii.
Precum se vede, repetarea rugăciunii la aceste momente din cursul fiecărei zile ţintea la aplicarea poruncii Mântuitorului de a se ruga neîncetat (Luca XXI, 36) şi de a întreţine permanentă amintirea Sa, care-i întărea pe credincioşi în osteneli şi ispite.
Consacrarea oficială ca servicii divine publice şi, deci, obligatorii, a orelor de rugăciune din timpul zilei, alături de cele din serviciul de noapte, s-a făcut în cursul jumătăţii a doua a secolului al IV-lea. Orele de rugăciune din timpul zilei, care până aici constituiau un sfat sau o problemă de pietate individuală, deveniră acum o poruncă valabila pentru toţi credincioşii. La aceasta a contribuit, în cea mai mare parte, influenţa crescândă a monahismului asupra vieţii religioase a laicilor. Se ştie că vechii asceţi din timpul primelor trei veacuri creştine trăiau în general în mijlocul lumii, sub numele de solitari sau asceţi şi fecioare, ducând o viaţă de înfrânare şi de continuă rugăciune; ei alcătuiau un fel de stare sau categorie intermediară între clerici şi laici. Se înţelege că zelul lor pentru rugăciune, mult mai mare decât al laicilor, era pilduitor şi molipsitor pentru mulţi dintre laici. Dar începând din epoca de pace a Bisericii, în viaţa vechilor asceţi se întâmplă o schimbare fundamentală. Ei părăsesc de aici înainte lumea, pentru a se retrage în pustie, punând temelia vieţii chinovitice şi eremitice (idioritmice), pentru a se putea astfel consacra mai uşor şi deplin desăvârşirii spirituale, prin asceză şi neîncetată rugăciune. În bisericile lor se îndeplinea în chipul cel mai complet şi mai riguros, ba chiar cu prisosinţă, pravila de rugăciune zilnică, a cărei practică însă ei o aduceau de fapt, după mărturia Sfântului Vasile cel Mare, tot din bisericile de enorie, de unde proveneau. Prestigiul monahismului a făcut ca bisericile mănăstireşti să devină apoi exemple şi modele în această privinţă, mai întâi pentru bisericile catedrale (din oraşe) cu cler mai numeros şi apoi şi pentru bisericile de enorie.
Cel mai mult a contribuit la generalizarea serviciului Laudelor bisericeşti, aşa cum se oficia în mănăstiri, Sfântul Vasile cel Mare, prin Regulile sale pentru viaţa monahală în care el enumeră şi consideră obligatorii pentru toţi creştinii nu numai Laudele existente până atunci, ci şi altele noi, care se dezvoltaseră între timp în serviciul mănăstiresc, expunând şi temeiurile sau motivele lor biblice şi disciplinare sau morale. El enumera în plus : rugăciunea din amurg sau de la începutul nopţii (deosebită de cea de la Ceasul al IX-lea şi cea de la sfârşitul zilei sau Vecernia), cea de la miezul nopţii şi rugăciunea de dimineaţă, care se făcea după revărsatul zorilor (deosebită de Utrenie), înainte de Ceasul al treilea. Rugăciunea aceasta de dimineaţă, de care vorbeşte Sfântul Vasile, nu poate fi altceva decât Ceasul I, după care veneau Ceasul al III-lea, al Vl-lea şi al IX-lea precum şi rugăciunea de seară (Vecernia), mai dinainte cunoscute şi practicate; rugăciunea din amurg sau de la începutul nopţii (la care se citea Psalmul XC) nu e altceva decât Pavecerniţa cea de la miezul nopţii e Miezonoptica, iar cea din zorii zilei. Utrenia. Iar cum în chip practic Ceasul I nu putea fi oficiat decât unit cu Utrenia, adică după ea, ca şi azi, putem spune că spre sfârşitul secolului al IV-lea găsim deja încheiat numărul de şapte Laude, preconizat de glasul psalmistului (Ps. 118, vs. 164 : „ De şapte ori pe zi Te laud. Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte ”), număr la care Biserica a rămas şi pe care l-a consacrat oficial în cele din urmă, adică :
a) Ceasul al IX-lea, b) Vecernia, c) Pavecerniţa, d) Miezonoptica, e) Utrenia cu Ceasul I, f) Ceasul al IlI-lea şi g) Ceasul al VI-lea.
După cum se vede, toate aceste slujbe şi-au luat denumirea după momentul din zi în care se săvârşeau la început în mănăstiri. Împăcând astfel, pe de o parte, recomandarea apostolică de a se ruga neîncetat (I Tes. V, 17), pe de alta, datoria monahilor de a lucra zi şi noapte, după pilda Sfântului Apostol Pavel (2 Tes., III, 8), se ajunge la împlinirea idealului muncii şi rugăciunii continue, cărora se vor consacra vieţuitorii mănăstirilor de obşte.
Rânduiala serviciului divin zilnic din mănăstirile Sfântului Vasile a fost adoptată apoi de mănăstirea Sfântului Sava de lângă Ierusalim, care a dat Ortodoxiei răsăritene, dintre călugării ei, teologi şi imnografi iluştri, ca Sfântul Sofronie al Ierusalimului, Sfântul Ioan Damaschinul, Cosma de Maiuma şi Ştefan Melodul, ale căror imne şi rugăciuni au contribuit mult la dezvoltarea cultului ortodox în general şi îndeosebi a serviciului Laudelor zilnice. Din mănăstirile savaite, rânduiala aceasta a trecut mai târziu (secolele VIII-IX) în cele studite, din jurul Constantinopolului, înfiinţate sau organizate de cei doi fraţi : Teodor şi Iosif Studitul, dintre care al doilea a ajuns mai târziu episcop al Tesalonicului. O ultimă fază de dezvoltare, în care se ajunge aproape de rânduiala de azi, capătă serviciul Laudelor zilnice în mănăstirile din Athos, începând din secolul X, când Sfinţii Atanasie Atonitul fondează (în 963) Marea Lavră. De aici, datorită mai ales expansiunii panortodoxe a marii mişcări spirituale a isihasmului, rânduiala s-a întins şi s-a generalizat în mănăstirile din Balcani, prin traducerile slave ale cărţilor de slujbă datorate patriarhului Eftimie al Bulgariei (sec. XIV), în cele din Ţările Române, prin călugărul Nicodim şi mitropolitul Antim Critopulos, iar în Rusia prin mitropolitul Grigore (Ciprian) Ţamblac (1406), recunoscut în 1390 ca mitropolit al întregii Rusii.
Generalizarea tuturor celor şapte Laude în pravila sau canonul oficial de slujbă a Bisericii nu s-a făcut dintr-o dată peste tot. Completarea numărului Laudelor bisericeşti şi generalizarea lor în practica tuturor bisericilor mănăstireşti şi de enorie se datoreşte nu numai influentei monahismului, precum am spus, ci şi ierarhilor care, fiind recrutaţi în general dintre monahi şi având strânse legături cu aceştia, erau un fel de exponenţi ai vieţii monahale în mijlocul lumii şi căutau să impună astfel şi bisericilor de mir rânduiala de slujba cu care erau obişnuiţi în mănăstiri. Definitivarea şi uniformizarea rânduielii de slujbă a celor şapte Laude, care au intrat în cuprinsul cărţii de slujbă numită Ceaslov sau Orologion, a fost realizată, în sfârşit, prin tipărirea acestei cărţi, începând cu ediţiile slave de la sfârşitul secolului XV (Cracovia, 1491, şi Veneţia, 1493) şi cea greacă de la începutul secolului XVI (Veneţia, 1509),
În Apus, introducerea şi generalizarea Ceasurilor zilnice de rugăciune s-a făcut sub influenţa Regulilor monahale ale Sfântului Ioan Cassian, organizatorul monahismului apusean din Galia (1435) şi ale Sfântului Benedict de Nursia (sec. VI). Un rol important îl avusese de asemenea, încă mai dinainte Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului (1397), care a introdus acolo, cel dintâi, modul de cântare antifonică a psalmilor şi a imnelor noi în cursul laudelor bisericeşti, ca mijloc de luptă împotriva ereziei ariene.
O dezvoltare mai nouă a serviciului Ceasurilor din mănăstiri o reprezintă Mezorele s-au Mijloceasurile (rugăciuni care se citesc numai în mănăstiri, între Ceasuri) şi Obedniţa sau Prânzânda, (rugăciunea de la amiază)
Preotul cu epitrahilul pe grumaz din fața uşilor împărăteşti, cu dvera închisă, dă binecuvântarea. zicând : Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin ! Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... (Se fac trei închinăciuni, iar dacă este post, se fac trei metanii). Slavă..., Şi acum..., Preasfântă Treime..., Doamne, miluiește... (de 3 ori), Slavă.... Şi acum... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia..., Doamne, miluiește... (de 12 ori). Slavă... Şi acum.... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), în acest timp preotul se închină, de trei ori. și intră în Sfântul altar, pe ușa dinspre miazăzi.
Simbolul Credinţei :
Apoi troparele acestea, glasul al 8-lea :
Strana : Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte ! Preotul : Dumnezeule, milostivește-te spre noi și ne binecuvintează, luminează fața Ta spre noi şi ne miluieşte. Şi dacă este Aliluia ! sau Postul Mare se zice rugăciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în trei stări, cu trei metanii mari :
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Iar dacă nu este Aliluia sau Postul Mare, se lasă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul : Doamne şi Stăpânul vieţii mele... și metaniile și se zice numai rugăciunea de mai sus : Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice... Apoi se zice : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori),
Iată acum binecuvântați pe Domnul toate slugile Domnului, care stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicați mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântați pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion , Cel ce a făcut cerul și pământul.
Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le, că nimeni nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cela ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.
Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule Făcătorule, fă odihnă Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Pomeneşte, Doamne, pe cei întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, părinţii şi fraţii noştri, şi pe toţi, care în cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul au greşit ei, şi-i aşează pe dânşii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţii sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice, şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preaslăvită pururea fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere ca să mântuiască pentru tine sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
În timpul troparelor de umilinţă, preotul iese din Sfântul Altar în fața ușilor împărăteşti și cu fața către răsărit, zice ectenia : Miluieşte-ne pe noi. Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte ! Strana : Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Preotul : Încă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele : de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.
Apoi Preotul se întoarce către răsărit şi zice ectenia aceasta : Să ne rugăm pentru pacea lumii. Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte o dată). Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini. Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos. Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi. Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe. Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului. Pentru arhiereii ortodocşi și pentru toţi ortodocşii creştini. Să ne rugăm pentru conducătorii ţării. Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia. Pentru părinţii şi învăţătorii noştri. Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia. Strana : Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi . Strana : Amin !
Preotul, cu epitrahilul pe grumaz, din fața uşilor împărătești, cu dvera închisă, face începutul. după obicei zicând : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Strana : Amin ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția..., Doamne, miluieşte... (de 12 ori); Slavă... Şi acum...Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) Preotul se închină de trei ori și intră în sfântul altar.
Apoi Catisma a 9-a :
Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul. Cântaţi numele Lui; daţi slava laudei Lui. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale ! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi. Tot pământul să se închine Ţie, şi să cânte Ţie, să cânte numelui Tău. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El, de Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să nu se înalţe întru sine. Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă glasul laudei Lui, Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru; Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă. Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi Ţie făgăduinţele mele, Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul meu. Arderi de tot grase voi aduce Ţie, cu tămâie şi berbeci; îţi voi jertfi boi şi ţapi. Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu. Către Dânsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura mea. Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; Luat-a aminte glasul rugăciunii mele. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine.
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte, Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Lauda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povăţui. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.
Psalmul 68
Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care n-are fund. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşalele mele de la Tine nu s-au ascuns. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine. Dumnezeul lui Israel. Că pentru Tine am suferit ocara, acoperit-a batjocura obrazul meu. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, Că râvna casei Tale m-a mâncat, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocara mie. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor, Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui. Auzi-mă, Doamne, ca bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă, Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea; Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz, Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era, şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală; Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă, şi spinarea lor pururea o gârboveşte. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei; Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori; Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit, şi au înmulţit durerea rănilor lui. Adăugă fărădelege la fărădelegea lor, şi să nu intre întru dreptatea Ta; Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă; Şi-i va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru ! Că a auzit pe cei săraci Domnul, şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda, şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el; Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el, şi cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.
Şi troparele acestea, glasul al 2-lea :
Slavă...
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeşte. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta și ieşirea ta de acum şi până în veac.
Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul și pământul.
Apoi troparele acestea, glasul al 2-lea :
Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule Făcătorule, fă odihnă Doamne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă...
Preaslăvită pururea fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere ca să mântuiască pentru tine sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Doamne miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre; ci caută acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
În timpul troparelor de umilinţă, preotul iese din Sfântul Altar în fața ușilor împărăteşti și cu fața către răsărit, zice ectenia : Miluieşte-ne pe noi. Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte ! Strana : Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Preotul : Încă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele : de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.
Şi preotul zice vosglasul : Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Preotul zice ecfonisul : Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălțăm. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin ! Preotul : Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie ! Strana : Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Cuvioase părinte binecuvântează ! Iar preotul. întorcându-se cu fața către credincioși zice otpustul cel mic : Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Apoi plecându-se Preotul către strane, îşi cere obişnuita iertăciune, zicând : Binecuvântaţi, părinţi sfinţi, şi mă iertaţi pe mine păcătosul. Iar fraţii, fiecare răspunde : Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, părinte sfinţite.
Apoi Preotul se întoarce către răsărit şi zice ectenia aceasta : Să ne rugăm pentru pacea lumii. Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte o dată). Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini. Pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Preasfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos. Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi. Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe. Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului. Pentru arhiereii ortodocşi și pentru toţi ortodocşii creştini. Să ne rugăm pentru conducătorii ţării. Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia. Pentru părinţii şi învăţătorii noştri. Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia. Strana : Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi . Strana : Amin !
Dacă cel ce citeşte este Monah ori mirean, (dacă lipsește preotul) în locul ecteniilor , care se zic numai de preot şi de diacon zice aceste rugăciuni :
Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşalele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea ai cu gândul, toate le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni. Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt întru neputinţă cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare ocârmuieşte-i; cu cei călători împreună călătoreşte. Pe conducători înțelepțește. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri şi le fă lor odihnă unde cercetează lumina feţei Tale. Pomeneşte Doamne pe fraţii noştri cei robiţi şi-i izbăveşte pe dânşii de toată neputinţa. Pomeneşte Doamne pe cei ce aduc daruri şi fac bine întru Sfintele Tale Biserici, şi le dă lor cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte Doamne şi pe părintele nostru (N) şi pe toţi fraţii noştri cei întru Hristos, şi le dă lor toate cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne Doamne şi pe noi smeriţii, păcătoşii, şi nevrednicii robii Tăi, şi luminează mintea noastră cu lumina cunoştinţei Tale, şi ne îndreptează pe noi în calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Maria, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte ! (de 3 ori). Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin !
Preotul cu epitrahilul pe grumaz din fața uşilor împărăteşti, cu dvera închisă, dă binecuvântarea. zicând : Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Noi : Amin ! Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... (Se fac trei închinăciuni, iar dacă este post, se fac trei metanii). Slavă..., Şi acum..., Preasfântă Treime..., Doamne, miluiește... (de 3 ori), Slavă.... Şi acum... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia..., Doamne, miluiește.... (de 12 ori). Slavă... Şi acum.... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), în acest timp preotul se închină, de trei ori. și intră în Sfântul altar, pe ușa dinspre miazăzi.
Cade-se cu adevărat, a Te mări pe Tine, Dumnezeu Cuvântul, de Carele se înfricoşează și se cutremură Heruvimii și Te măresc puterile cereşti. Pe Cel ce ai înviat a treia zi din mormânt, Hristoase, Dătătorule de viață, cu frică Te mărim.
Să lăudăm toţi cum se cuvine lui Dumnezeu, cu cântări dumnezeiești, pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul Cel Dumnezeiesc, Stăpânia cea în trei Ipostasuri, pe o Împărăţie şi o Domnie.
Pe Care o laudă toţi pământenii și o măresc puterile cereşti, pe Cea de toți credincioşii închinată, Unimea cea după Fiinţă, pe Cea în trei Ipostasuri.
Domnească începătorie peste Heruvimi, şi dumnezeiască Stăpânie fără de asemănare peste Serafimi, Treimea cea nedespărţită în Unime, ceea ce eşti după adevăr dumnezeiască Stăpânie, pe Tine, Te mărim.
Tatălui, Celui fără de început și Dumnezeu Cuvântului, Celui împreună fără început şi Duhului mă închin, Fiinţa cea nedespărțită, Una împreunată, Unimea cea întreit numărată, cu laude să o cinstim.
Fulgerele Tale cele cu raze strălucitoare străluceşte-le mie Dumnezeul meu, Cela ce ești în trei Ipostasuri, Atotlucrătorule, și casă mă arată a măririi Tale celei neapropiate, luminată și purtătoare de lumină și neschimbată.
De Carele se înfricoşează şi se cutremură Heruvimii, şi-L măresc oștile îngereşti, pe Cel ce din Fecioară negrăit S-a întrupat, pe Hristos, Dătătorul de viață, cu frică să-L mărim.
Părinte Atotţiitorule, Cuvinte al lui Dumnezeu, întrutot Duhule Sfinte, o Putere şi un Chip, o Împărăţie, o Dumnezeire şi o Stăpânire, miluieşte şi mântuieşte pe cei ce se închină Ţie.
Din morţi văzând pe Fiul tău, preacurată Fecioară, înviat cu cuviinţă dumnezeiască, de bucurie negrăită lumea s-a umplut, pe Acela mărindu-L, şi pe tine cinstindu-te.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia..., Ipacoi al glasului de rând. TROPARELE ÎNVIERII Doamne, miluieşte... (de 40 de ori). Slavă.... Şi acum.... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii.... Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte ! Preotul : Dumnezeule milostiveşte-Te spre noi și ne binecuvintează... Apoi citeşte din fața uşilor împărăteşti, în genunchi, cu fața spre apus, această Rugăciune către Preasfânta Treime. Facere a lui Marcu Monahul
Facerea lui Marcu Monahul :
După terminarea rugăciunii, sculându-se. preotul zice : Slavă Ţie. Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie. Strana : Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Părinte, binecuvintează ! Preotul : Cel ce a înviat din morţi, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor. Strana : Amin. Apoi preotul își ia cuvenita iertare şi, întorcându-se iarăşi cu faţa spre răsărit, zice ectenia : Să ne rugăm pentru pacea lumii. Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte odată). Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini. Pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.. Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi. Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe. Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului. Pentru arhiereii ortodocşi și pentru toţi ortodocşii creştini. Să ne rugăm pentru conducătorii ţării. Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia. Pentru părinţii şi învăţătorii noştri. Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia. Strana : Doamne miluieşte... (de 3 ori) Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi . Strana : Amin.
După ce preotul binecuvintează din fața Sfintei Mese : Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., având epitrahilul pe grumaz, dacă este Postul Mare. se zice : Sfinte Dumnezeule.... Preasfântă Treime.... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia... . Doamne, miluieşte... (de 12 ori). Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). În acest timp cântăreţul (citeţul) se închină de trei ori. Iar dacă nu este Postul Mare, după ce binecuvintează preotul, se zice : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) şi psalmii 19 şi 20. Dacă în biserică nu s-a săvârşit Miezononoptica. se începe cu : Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc.... Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime.... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia.... Doamne, miluieşte... (de 12 ori). Veniți să ne închinăm..., (de 3 ori), apoi cei doi psalmi :
Psalmul 20
Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului; veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta, peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde, şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă drept-credincioşilor creştini, asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Preotul, din fața Sfintei Mese zice ectenia aceasta, la care se răspunde : Doamne, miluieşte (de 3 ori). Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui. Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii țării noastre, pentru maimarii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi mântuirea lor. Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi cucernicii şi drept-măritorii creştini, pentru sănătatea şi mântuirea lor. Ecfonis : Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Preotul : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă Făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin ! Iar cântărețul cel rânduit (sau cel mai mare), cu evlavie și cu frica lui Dumnezeu, zice :
Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc ! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu : ” Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui ! ” Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă Dumnezeul meu; că Tu ai bătut pe toţi ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi : Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
Psalmul 37 :
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de către faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele, de către faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea au apăsat peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări, şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmașii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi : Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi : În dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori) , fără închinăciuni. Doamne miluieşte ! (de 3 ori) . Slavă... Şi acum... Preotul iese din Sfântul Altar, îşi descoperă capul şi citeşte în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineaţă, înaintea uşilor împărăteşti.
Psalmul 87 :
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi, ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor, închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni ? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine ? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării ? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat ? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine ? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoșările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii mei, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.
Şi iarăși : Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102 :
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăşi : În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Psalmul 142 :
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.
Stih : Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
Stih : Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.
Stih : Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri.
Dacă nu este Postul Mare Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… şi îndată se începe citirea catismelor de rând din Psaltire PSALTIREA LUI DAVID (duminică se citeşte Catisma a 2-a, a 3-a şi a 17-a, care se înlocuieşte cu Polieleul în duminicile în care cade praznic împărătesc sau sfânt cu Polieleu, precum şi în toate duminicile dintre 22 septembrie şi 20 decembrie şi cele dintre 14 ianuarie şi Duminica lăsatului sec de brânză); După prima catismă, preotul zice ectenia mică (cu ecfonisul : Că a Ta este stăpânirea…), iar la strană se cântă primul rând de sedelne ale învierii de la glasul de rând, din Octoih. OCTOIHUL MARE în sărbătoriri sau zile de rând se cântă sedelnele din Minei MINEIELE BISERICII ORTODOXE Apoi din nou : Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… şi se citeşte a doua catismă, dacă este Postul Mare se citesc sedelnele din Triod TRIODUL după care se zice din nou ectenia mică (cu ecfonisul : Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…) şi se cântă al doilea rând de sedelne ale glasului de rând, din Octoih. Apoi se citeşte a treia catismă de rând, care, în duminicile când se cântă Polieleul, se înlocuieşte cu Polieleul : Robii Domnului… Dacă este Postul Mare citim și din Sedelnele Octoihului
Glasul al 5-lea :
Pentru ce miruri prin milostivire cu lacrimi o uceniţe amestecaţi ? Îngerul cel ce a strălucit în mormânt a zis mironosiţelor, vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la groapa Ta tânguindu-se, ci înaintea lor a stătut îngerul şi a zis : Vremea tânguirii a încetat nu plângeţi, ci învierea apostolilor spuneţi.
Mironosiţele femei cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit zicând : Pentru ce cu cei morţi pe Cel viu socotiţi ? Căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.
Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, Sfintei Treimi întru o Fiinţă, cu Serafimii strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne.
După Psalmul 50, la strană se cântă : Slavă… Şi acum… Pentru rugăciunile… şi stihira învierii (Înviind Iisus din mormânt…) cu stihul respectiv (vezi Catavasierul). Apoi preotul zice, din altar, rugăciunea : Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău… (prima cerere a ecteniei de la Litie), încheind-o cu ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările… (când este diacon, rugăciunea o zice el, din faţa icoanei Mântuitorului). Apoi se închide dvera.
Urmează CÂNTĂRILE LUI MOISE după care citirea (cântarea) canoanelor, cu rânduiala lor şi cu catavasiile de rând. MINEIELE BISERICII ORTODOXE OCTOIHUL MARE TRIODUL PENTICOSTARUL După Cântarea a 3-a a canoanelor, preotul zice ectenia mică, la strană se cântă (sau se citeşte) condacul, icosul şi catismala (sedealna) sfântului (sărbătorii) din Minei; după Cântarea a 6-a, preotul zice din nou ectenia mică şi se citeşte condacul şi icosul Învierii, ale glasului de rând din Octoih şi sinaxarul zilei, din Minei.
Iar preotul (sau diaconul, dacă este) ia cădelniţa şi cădeşte în faţa sfintei mese, zicând : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstind-o, să o mărim. La strană se cântă stihurile mărimurilor sfintei Fecioare :
După ce s-a cântat irmosul Cântării a 9-a, cu care se încheie cântarea catavasiilor, se cântă :
Urmează ectenia mică, cu ecfonisul : Că pe Tine te laudă toate Puterile cereşti… Iar dacă este Duminică la strană se cântă : Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori), iar a treia oară se zice : Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, (închinăciune) că sfânt este. şi luminânda sau svetilna de rând (din cele 11 ale învierii, adică cea corespunzătoare voscreasnei indicată în calendarul de perete), LUMINÂNDELE OCTOIHUL MARE Slavă… luminânda sfântului de la Minei, MINEIELE BISERICII ORTODOXE Şi acum… a Născătoarei-învierii. În perioada Octoihului, în duminicile în care cade unul dintre cele patru praznice împărăteşti cu date fixe : Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Schimbarea la faţă şi înălţarea sfintei Cruci, se cântă luminânda praznicului respectiv, fără Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…
Duminica îndată după luminânde, la strană se începe cântarea Laudelor (Toată suflarea să laude pe Domnul…), cu stihurile şi stihirile învierii de la glasul de rând al Octoihului. Duminica avem la Laude opt stihiri ale Octoihului, care se cântă toate, dacă la Minei nu sunt stihiri la Laude; dacă însă sfântul zilei de la Minei are stihiri la Laude, se cântă patru de la Octoih şi patru de la Minei. La Slavă… de la Laude, se cântă voscreasna sau stihira Evangheliei (eotinala) de rând, din cele 11 ale învierii (indicată în calendarul de perete). În ultimele două duminici dinainte de Crăciun (Duminica Strămoşilor şi Duminica Părinţilor după trup ai Domnului) se cântă stihira respectivă de la Slavă… de la Laude, indicată în Mineiul pe decembrie. La Şi acum… se cântă Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară… pe glasul voscreasnei de rând.
Psalmul 149
Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; Lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. Pe 4 : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; Lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Prea binecuvântată ești Născătoare de Dumnezeu fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm : Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, mărire Ție.
Dacă este Praznic, sfânt cu Doxologie sau sfânt cu Polieleu se cântă Slavă..., Şi acum..., din Minei, Triod sau Penticostar). Apoi Preotul sau diaconul zice : Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina ! Strana cântă : Doxologia
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire. Lăudămu-Te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pre noi, Cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin ! În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului . Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-mă îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis : Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, către Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină . Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine .
Ţie slavă se cuvine, Doamne, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !
Preotul : Slavă Ţie Celui ce ne-ai arătat nouă lumina. Cântăreţul : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... Şi Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă...
Dacă este Duminică în timp ce se cântă ultimele stihuri ale doxologiei şi Sfinte Dumnezeule… preotul iese prin uşile împărăteşti şi vine în faţa analogului pe care se află aşezată sfânta Evanghelie, se închină şi o sărută ca şi la scoaterea ei în mijlocul bisericii; apoi o ia şi merge spre altar, mergându-i înainte un purtător de lumină. Ajungând pe solee, se întoarce cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântează, făcând semnul crucii cu sfânta Evanghelie spre ei, apoi se întoarce, intră în sfântul altar prin uşile împărăteşti, şi aşază sfânta Evanghelie la locul ei.
După ce s-a cântat pentru ultima oară Sfinte Dumnezeule… de la sfârşitul doxologiei, la strană se cântă unul din cele două tropare finale ale învierii, adică : Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut… în duminicile în care este de rând unul dintre primele patru glasuri, ori Înviat-ai din mormânt… în duminicile în care este de rând unul din celelalte glasuri.
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut, să cântăm Celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre. Că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.
Înviind din mormânt, şi legăturile iadului rupând, stricat-ai osânda morţii Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-Te pe sineţi apostolilor Tăi, i-ai trimis pe ei la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dat lumii, Unule mult-Milostive.
Apoi preotul (ori diaconul, dacă este) rosteşte ectenia întreită (Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…) şi îndată ectenia cererilor (Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineaţă Domnului…). După ecfonisul acesteia, întorcându-se cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântează, rostind : Pace tuturor ! şi apoi Capetele noastre, Domnului să le plecăm şi întorcându-se iarăşi cu faţa spre sfânta masă, preotul citeşte încetişor, cu capul plecat şi descoperit, rugăciunea plecării capetelor din Liturghier (Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti…), în timp ce la strană se cântă rar, Ţie Doamne ! După ecfonisul acestei rugăciuni, preotul vine între uşile împărăteşti şi face otpustul (apolisul) slujbei, după rânduială (vezi în urmă, la rânduiala Vecerniei sărbătorilor).
Stih 1 : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta. Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru anii în care am văzut rele. Şi caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.
Stih 2 : Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numelui Tău, Preaînalte. A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea (fără metanii).
După aceea : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime.... Tatăl nostru... Şi troparul sfântului. SINAXAR Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu. TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU Preotul zice ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta...
Citeţul :
În Biserica slavei tale stând, în cer a sta ni se pare; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească, deschide nouă uşa milei tale.
Doamne, miluieşte ! (de 40 de ori). Slavă..., Şi acum.... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Întru numele Domnului, binecuvintează părinte ! Preotul, din faţa Sfintei Mese : Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Cântăreţul : Amin !
Împărate ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocrotește-l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Dacă este Duminică, după sfârşitul doxologiei şl Sfinte Dumnezeule..., se cântă troparul învierii. TROPARELE ÎNVIERII
După care se citeşte condacul sfântului sau al sărbătorii, SINAXAR TROPARE ȘI CONDACE CONDACELE DE OBȘTE Doamne, miluieşte... (de 12 ori) Și această Rugăciune :
Preasfântă Treime, Stăpânie de o Fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă închin Ţie şi să zic : Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Psalmul 5
Graiurile mele ascultă-le, Doamne ! Înţelege strigarea mea ! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne ! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei ! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei-voiri ne-ai încununat pe noi.
Psalmul 89
Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis : “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârșit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşalele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne ! Până când vei sta departe ? Mângâie pe robii Tăi ! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
Psalmul 100
Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine ? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.Iar dacă se cântă : Dumnezeu este Domnul..., se zice : Slavă… şi se citeşte troparul sfântului din Minei, Și acum..., Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har...? (vezi mai jos). Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei, TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARE ȘI CONDACE TROPARELE DE OBȘTE
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească toată fărădelegea.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
Faţa Ta arată-o peste robul Tău, şi mă învaţă îndreptările Tale .
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
Dacă nu este Postul Mare, se zice Condacul Sfântului, dacă are, sau al Praznicului ce se va întâmpla. SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE Duminica, la praznice sau Ia sfinţi cu doxologie sau cu polieleu, se citeşte condacul glasului de rând, sau al sărbătorii respective. TROPARELE ÎNVIERII
Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi… Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Şi de este Postul Mare zicem îndată : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :
Apărătoare Doamnă pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ție : Bucură-te Mireasă pururea fecioară.
Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), şi apoi aceşti psalmi :
Psalmul 45
Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este întru cele înalte, Domnul. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
CEASUL AL TREILEA
Preotul, cu epitrahilul pe grumaz, dă binecuvântarea Bine cuvântat este Dumnezeul nostru…, din faţa uşilor împărăteşti. La strană : Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne miluieşte (de 12 ori); Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). după Tatăl nostru… preotul rosteşte ecfonisul : Că a Ta este împărăţia… se închină şi intră în altar, iar cântăreţul continuă cu Veniţi să ne închinăm… şi citeşte Psalmii 16, 24 şi 50.
Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat în mine nedreptate. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă de faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. Scoală-te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşitele pruncilor. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.
Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmașii mei, pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine te-am aşteptat toată ziua. Adu-ți aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcatele tinereţilor mele şi ale neștiinței mele nu le pomeni. După mila Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu, că mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul ? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din laț picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei, ca s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că te-am aşteptat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
Dacă este Aliluia sau Postul Mare, se cântă Troparul acesta pe glasul al 6-lea :
În acest timp se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri ce urmează :
Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi… Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Şi de este Postul Mare zicem îndată : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :
Dacă este post zicem şi :
Psalmul 29
Înălţa-Te-voi, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşul meu împotriva mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cel ce se coboară în groapă. Cântaţi Domnului cei cuvioși ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. Iar eu am zis întru îndestularea mea: ”Nu mă voi clătina în veac !” Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când Ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga. Ce folos ai de sângele meu de mă pogor în stricăciune ? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău ? Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu ! Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie, ca slava mea să-Ţi cânte Ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!
Psalmul 31
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta, şi am căzut în suferinţa când ghimpele Tău mă împungea, păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am : ” Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului ”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge, ca să nu se apropie de tine. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.
Psalmul 60
Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale, că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău. Zile la zilele Împăratului adaugă, anii lui din neam în neam. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi. Aşa voi cântă numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.
Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…
Și se zic troparele acestea, glasul al 4-lea :
Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci cu noi, după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.
Slavă…
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au şi ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :
Născătoare de Dumnezeu, fecioară, care eşti zid nesurpat nouă, creştinilor, către tine scăpând, nevătămaţi rămânem; şi iarăşi greşind, pe tine te avem rugătoare. Pentru aceea mulţumind strigăm ţie : Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Domnul este cu tine.
Doamne miluieşte... (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii… Întru numele Domnului, binecuvintează părinte ! Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… Şi se zice : Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Apoi această : Rugăciune a Marelui Vasile
Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce dai pacea Ta oamenilor şi harul Preasfântului Tău Duh l-ai trimis ucenicilor şi apostolilor Tăi şi prin limbile cele de foc cu puterea Ta ai deschis gurile lor, deschide şi gurile noastre, ale păcătoşilor, şi ne învaţă cum se cuvine a ne ruga pentru toate trebuinţele. Îndreptează viaţa noastră cea cu valuri de liman lin şi arată nouă calea pe care vom merge. Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale noastre şi cu duh stăpânitor întăreşte cugetele noastre ca să nu alunece; ca în toate zilele, de Duhul Tău Cel Bun fiind povăţuiţi către cele de folos, să ne învrednicim a face poruncile Tale şi a ne aduce aminte pururea de preaslăvita a doua venire, când vor fi cercetate faptele oamenilor, şi să nu fim aflaţi amăgiţi de frumuseţile cele stricăcioase ale acestei lumi; ci ne întăreşte dori răsplătirea bunătăţilor ce vor să fie, că bine eşti cuvântat şi lăudat de toţi sfinţii Tăi, în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. Că iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei. De bunăvoie voi jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun, că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.
Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmășit. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine; teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Şi am zis: " Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc ?" Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de puţinătatea sufletului şi de vifor. Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile lor că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate; şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat, şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu, care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând ! Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, că vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor. Iar eu, către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile lor împotriva aliaţilor lor, întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi. Aruncă spre Domnul grija ta, şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.
Psalmul 90
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului : " Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul ". Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o arma te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. " Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea ".Iar dacă se cântă : Dumnezeu este Domnul..., se zice Troparul Sfântului ce se va întâmpla. Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei, Şi acum… troparul Născătoarei din Ceaslov. TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE TROPARE ȘI CONDACE
În Postul Mare, aici se cântă, din Triod, Troparul profeţiei, TRIODUL Slavă..., Şi acum..., acelaşi Tropar, apoi se citeşte Paremia, tot de acolo, şi se continuă cu Troparul următor :
Degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută nouă Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău. Doamne, izbăveşte-ne pe noi, şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.
Dacă nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului ce se va întâmpla. SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE iar Duminica se citeşte condacul învierii de la glasul de rând. TROPARELE ÎNVIERII Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :
Iar dacă este Postul Mare, se zic Troparele acestea, pe glasul al 2-lea :
Luni, Marţi şi Joi, zicem :
Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi… și îndată zicem : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Dumnezeule şi Doamne al puterilor şi Ziditor a toată făptura, Care, pentru milostivirea milei Tale celei neasemănate, pe Unul-Născut, Fiul Tău, pe Domnul nostru lisus Hristos, L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru şi, prin cinstită Crucea Lui, zapisul păcatelor noastre l-ai rupt şi ai biruit întru Dânsul stăpâniile şi puterile întunericului; însuţi Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte aceste rugăciuni de mulţumire şi de cerere ale noastre, ale păcătoşilor, şi ne izbăveşte pe noi de toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi întunecată şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi care caută să ne facă rău. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele, ci, cu dorirea Ta, hrăneşte sufletele noastre. Ca, spre Tine totdeauna căutând şi cu lumina cea de la Tine povăţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea neapropiată şi pururea fiitoare privind, neîncetată mărturisire şi mulţumire Ţie să înălţăm, Tatălui, Celui fără de început, împreună Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar dacă este AIiluia, aceasta se citeşte după Ceasul al nouălea.
Psalmul 55
Miluieşe-mă Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme : Ce-mi va face mie omul ? Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău. Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; şi vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule. Viaţa mea am spus-o Ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme : Ce-îmi va face mie omul ? În mine sunt, Dumnezeule făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
Psalmul 56
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea. Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeți şi limba lor sabie ascuţită. Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta ! Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea ! Cânta-voi şi voi lăuda slava mea. Deşteaptă-te slava mea ! Deşteaptă-te psaltire şi alăută ! Deştepta-mă-voi dimineaţa. Lăuda-te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău. Înălţa-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta !
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : “ Bine, bine ! ”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : “ Slăvit să fie Domnul ! ”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.
Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…
Și troparele acestea, glasul 1 :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Slavă…
Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un Îndurat.
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie).
Iar de nu este post, citim Obedniţa precum se arată.
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, Că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Psalmul 145
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Pe 6 : OCTOIHUL MARE (Fericirile cele de la Sfânta Liturghie)
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Pe 4 :
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
Şi dacă este Postul Mare, amândouă stranele cântă împreună cu umilinţă : Pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., în trei stări, cu trei metanii mari. Iar dacă nu este Postul Mare, citeşte degrab aşa : Slavă..., Şi acum...
Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta.
Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.
Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.
Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate cereştile puteri, Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.
Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni.
Slavă...
Sâmbăta zicem aceasta :
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Cei ce pot, după Prânzândă, citesc Acatistul Mântuitorului sau alt Acatist.
Intrând în biserică, preotul zice rugăciunea : Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea. În mijlocul bisericii se opreşte sub policandru şi se închină de trei ori spre răsărit, zicând încetişor, de fiecare dată : Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, şi mă miluieşte. Merge la iconostas (tetrapod), se închină de două ori, zicând troparul sfântului sau al sărbătorii, sărută icoana, se închină încă o dată; merge şi depune metanie (se pleacă) în faţa tronului arhieresc (în mânăstiri, îşi ia binecuvântarea de la cel mai mare, dacă este de faţă). Apoi intră în altar, pe uşa dinspre miazăzi, sărutând chipul sfântului Arhanghel zugrăvit pe ea şi zicând rugăciunea : Intra-voi în casa Ta… face două metanii mari în faţa sfintei mese şi sărută sfânta masă, sfânta Evanghelie şi sfânta cruce şi face încă o metanie (dacă poartă culion, îşi descoperă capul, ori de câte ori sărută sfânta masă sau sfintele icoane); apoi îşi pune epitrahilul şi ieşind pe uşa dinspre miazănoapte, vine în faţa uşilor împărăteşti (atât sfintele uşi cât şi perdeaua fiind închise), se închină şi dă binecuvântarea pentru începerea slujbei :
Apoi : Veniţi să ne închinăm ... (de trei ori)
Psalmul 83
Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor ! Doreşte şi se şfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi : Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus, în valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Ca binecuvântare va da Cel ce pune lege; merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea ! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob ! Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule, şi caută spre faţa unsului Tău ! Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în Casa lui Dumnezeu, mai vârtos decât a locui în locaşurile păcătoşilor. Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slava va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.
Psalmul 84
Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, şi-Ţi întoarce mânia Ta de la noi. Oare, în veci Te vei mânia pe noi ? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam ? Dumnezeule, Tu, întorcându-Te, ne vei dărui viaţă, şi poporul Tău se va veseli de Tine. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul. Dar mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru. Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său; dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.
Psalmul 85
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele. În ziua necazului meu, am strigat către Tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele Tău. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu. Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul, slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.
Dacă este Aliluia, se cântă Troparul acesta, glasul al 8-lea :
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :
Apoi, rugăciunile începătoare : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... după Tatăl nostru… preotul rosteşte din altar ecfonisul obişnuit : Că a Ta este împărăţia… apoi la strană se citeşte condacul sfântului (al sărbătorii, pe care îl găsim în Minei, după Cântarea a 6-a a canonului), SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE
În mijlocul a doi tâlhari, cumpănă dreptăţii s-a aflat Crucea Ta; unul adică s-a pogorât în iad cu îngreuierea hulei, iar celălalt s-a uşurat de greşeli, spre cunoaşterea cuvântării de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
Şi acum...
Iar preotul (din altar) zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte. Îndată la strană se citeşte rugăciunea sfântului Vasile cel Mare : Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…, cu care se sfârşeşte Ceasul al nouălea (în timpul acestei rugăciuni, preotul iese şi se închină pentru Vecernie, precum se arată mai pe larg la începutul rânduielii Vecerniei).
Şi dacă este Post, adică Postul Naşterii lui Hristos şi al Sfinţilor Apostoli, se fac cele 16 metanii obişnuite, pentru că se cântă mijloceasurile. Şi, în loc de : Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (vezi mai departe), se zice : Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice...
Dacă Ceasul al nouălea s-a citit în pronaosul (tinda) bisericii, cum se obişnuieşte în mânăstiri, atunci, după rugăciunea de mai sus, preotul, înainte de a începe Vecernia, face otpustul (apolisul) mic, astfel : Preotul : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Cântăreţul : Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Binecuvântează ! Preotul : Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne mântuiască şi să ne miluiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Preotul : Pentru rugăciunile… După aceasta, preotul şi credincioşii (monahii) înaintează în naosul (sânul) Bisericii şi se începe Vecernia.
Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi aceşti psalmi :
Psalmul 112
Lăudați, tineri, pe Domnul, lăudați numele Domnului. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte şi spre cele smerite priveşte, în cer şi pe pământ ? Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aseze cu cei mari, cu cei mari ai poporului său. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.
Psalmul 137
Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele, şi înaintea îngerilor îţi voi cânta. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău. În orice zi Te voi chema, degrab mă auzi ! Sporeşte în sufletul meu puterea. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale, şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. De ajung la necaz, viază-mă ! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Psalmul 139
Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte, care gândeau nedreptate în inima, toată ziua îmi duceau război. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală. Zis-am Domnului : ” Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele ”. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mâna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei ! Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire, ştiu că Domnul va face judecata celui sărac şi dreptate celor sărmani. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.
Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…,
Și troparele acestea :
Cel ce ai luminat pe pământeni cu Crucea şi ai chemat pe păcătoşi la pocăinţă, să nu mă desparţi de turma Ta, Păstorule bun. Ci, Stăpâne, caută-mă pe mine rătăcitul şi mă numără cu turma Ta cea sfântă, ca un milostiv şi de oameni iubitor.
Slavă..
Ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie, Bunule : Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta şi mă însoţeşte şi pe mine cu el, Cel ce de voie ai pătimit pentru noi.
Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :
Pe Cel ce pentru noi S-a răstignit, veniţi toţi să-L lăudăm, că pe Acesta văzându-L Maria pe Cruce, a grăit : Deşi rabzi răstignire, dar Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.
Doamne miluieşte... (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii…, Şi trei metanii mari :
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Apoi se zice : Rugăciunea Marelui Vasile :
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pentru greşelile noastre, şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine-cunoscător, intrare în Rai i-ai făcut şi cu moartea pe moarte ai sfărâmat; curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, că am greşit şi fărădelegi am făcut, şi nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea cerului, pentru că am lăsat calea dreptăţii Tale, şi am umblat în voile inimii noastre. Ci, ne rugăm neasemănatei bunătăţii Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulţimea milei Tale, şi ne mântuieşte pe noi pentru sfânt numele Tău, că s-au stins întru deşertăciuni zilele noastre. Scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre şi omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Şi aşa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veşnică să ajungem, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat veselia cea adevărată, şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău, Celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Iar după sfârşitul rugăciunii se zice : Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori). şi otpustul Mijloceasului al nouălea.
Dacă este Sâmbătă seara citim și VECERNIA MARE la timpul ei (după ce citim Pavecernița mică) și după rânduiala cuvenită (o găsim la Slujba Privegherii) iar dacă este Praznic la care se face Priveghere citim Slujba Privegherii adică Vevernia Mare unită cu Utrenia așa cum are rânduiala în Ceaslov, Minei și Octoihul Mare.
Dacă s-a citit Ceasul al nouălea, în timp ce la strană se citeşte rugăciunea de la sfârşitul acestei slujbe Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…, preotul lasă epitrahilul pe sfânta masă, se închină în faţa sfintei mese, iese pe uşa dinspre miazănoapte, vine în mijlocul bisericii (sub policandru), se închină de trei ori spre răsărit, merge şi depune metanie la scaunul arhieresc (în mânăstiri ia binecuvântare de la cel mai mare, dacă este de faţă), apoi intră în altar pe uşa dinspre miazăzi, se închină şi sărută sfânta masă şi apoi îşi pune din nou epitrahilul, cu rânduiala ştiută. Deschide dvera (perdeaua uşilor împărăteşti) şi dă binecuvântarea Bine cuvântat este Dumnezeul nostru…, stând în faţa sfintei mese şi închinându-se. Cântăreţul (în mânăstiri, cel mai mare, dacă este de faţă) răspunde : Amin ! Veniţi să ne închinăm… (de trei ori) şi citeşte, cu glas lin şi dulce, Psalmul 103 : Bine cuvintează suflete al meu, pe Domnul….
Psalmul 103
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul ! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte ! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac ! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoșii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Și la Psaltire catisma de seară : PSALTIREA LUI DAVID
Psalmul 140
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să tăgăduiesc răspunsurile cele din păcate.
Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul-de-lemn al păcătosului să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este întru bune-vrerile lor, înghițitu-s-au lângă piatră judecătorii lor.
Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit, ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-sau oasele lor lângă iad.
Căci, către Tine Doamne, Doamne ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie, şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii, deosebi sunt eu până ce voi trece.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintre mine duhul meu şi Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am către Tine, Doamne, zis-am : Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.
Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai vârtos decât mine.
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău.
Pe mine mă aşteaptă, drepţii, până ce vei răsplăti mie.
Fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele.
De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ! Că la Tine este milostivirea.
Pentru numele Tău Te-am așteptat, Doamne, aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu spre Domnul.
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israil spre Domnul ;
Că, la Domnul este milă şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israil de toate fărădelegile lui.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Slavă..., a sfântului, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei, Octoih, Triod sau Penticostar. La sfinţii cu doxologie mare, sfinţii cu polieleu, praznice, sâmbătă seara şi la sfintele Liturghii unite cu Vecernia, acum se face vohod ca cădelniţa sau cu Sfânta Evanghelie, dacă este rânduit a se citi pericopă evanghelică, în zilele de rând nu se face vohod.
După aceasta, preotul, stând în latura de răsărit a sfintei mese, cu faţa spre credincioşi şi cu mâinile strânse la piept, zice : Să luăm aminte ! Pace tuturor ! Cântăreţul : Şi duhului tău ! Preotul : Înţelepciune ! Să luăm aminte ! La strană se cântă prochimenul zilei săptămânale cu stihurile respective, care se găsesc în Ceaslov sau în Octoihul mic. PROCHIMENE, ALILUIA ŞI CHINONICE PESTE TOATĂ SĂPTĂMÂNA Sâmbătă seara se cântă : Domnul a împărăţit…
La sărbătorile sfinţilor şi ale praznicelor care au paremii (citiri din cărţile Sfintei Scripturi), îndată după prochimen urmează citirea paremiilor, de pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii. În perioada Octoihului, paremiile sunt de obicei trei şi se citesc astfel :
Preotul, stând în latura de răsărit a sfintei mese : Înţelepciune ! Cântăreţul : De la… (titlul cărţii) …citire. Preotul : Să luăm aminte !, iar cântăreţul (cititorul) citeşte paremia respectivă (aşa se face la începutul fiecărei paremii).
În timpul citirii paremiilor, preotul rămâne în latura de răsărit a sfintei mese, unde poate sta şi jos (dacă are scaun), iar credincioşii pot şedea în strane.
La sfârşitul paremiilor sau îndată după prochimen, când nu sunt paremii, preotul închide uşile împărăteşti, îşi acoperă capul (dacă poartă culion), apoi rosteşte, din altar, ectenia întreită : Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru… După aceasta, cântăreţul (la mânăstiri, cel mai mare) citeşte rugăciunea :
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale; Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
După care preotul rosteşte, din altar, ectenia cererilor : Să plinim rugăciunea noastră cea de seară... După ecfonisul acestei ectenii, preotul se întoarce cu faţa spre credincioşi şi îi binecuvântează, zicând : Pace tuturor ! Se întoarce din nou cu faţa spre răsărit şi zice : Capetele noastre Domnului să le plecăm ! şi în timp ce la strană se cântă, rar : Ţie, Doamne ! preotul citeşte în taină, cu capul descoperit şi plecat, rugăciunea plecării capetelor : Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile…, pe care o încheie cu ecfonisul : Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată…
Dacă se face Litie (Priveghere), se cântă acum stihirile Litiei (vezi mai departe la rânduiala Litiei); dacă se face numai Vecernia, la strană se cântă acum stihoavna, cu stihirile şi stihurile ei, astfel :
Sâmbătă seara se cântă stihirile stihoavnei glasului de rând de la Octoih, în număr de patru (prima fără stih, celelalte trei cu stihurile respective, precum se arată în Catavasierul practic, Octoihul mare OCTOIHUL MARE şi în Vecernierul uniformizat); apoi Slavă… a sfântului zilei, de la Minei, MINEIUL Şi acum… a Născătoarei din Octoih, de la glasul pe care s-a cântat Slavă… a sfântului; iar dacă la Minei nu are Slavă… atunci se cântă Slavă… Şi acum… a Născătoarei, din Octoih, de la glasul de rând.
La sărbătorile din cursul săptămânii, stihirile stihoavnei sunt în număr de trei şi se cântă toate de la Minei, pe glasul arătat acolo (prima fără stih, a doua şi a treia cu stihurile scrise în Minei); apoi Slavă… a sfântului (a sărbătorii) din Minei, Şi acum… a Născătoarei, arătată în Minei.
La sărbătorile din celelalte zile se cântă troparele aşa cum se arată la Minei : la sărbătorile sfinţilor : troparul sfântului respectiv (pe care îl găsim de obicei la Vecernia mică) de două ori (a doua oară cu Slavă…), apoi Şi acum… al Născătoarei, pe glasul troparului sfântului. La praznicele împărăteşti se cântă numai troparul respectiv de trei ori (a doua oară cu : Slavă… a treia oară cu : Şi acum…). TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARELE DE OBȘTE TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU
În ajunul sărbătorilor care cad în alte zile, formula de otpust se va schimba după ziua săptămânală respectivă, aşa cum arată învăţătura despre otpusturi (sau apolise) din Liturghier (formulele pentru otpustul Vecerniei din fiecare zi a săptămânii sunt aşezate în Liturghier, de regulă, după rânduiala împărtăşirii (numai în ediţia Bucureşti 1937, ele sunt aşezate îndată după rânduiala Vecerniei, p. 3638).
Praznicele împărăteşti au formulele lor de otpust, pe care le găsim în Liturghier (aşezate după rânduiala împărtăşirii).
După otpust, preotul se întoarce cu faţa spre răsărit şi închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi ! Cântăreţul : Amin ! iar preotul intră în sfântul altar, închide uşile împărăteşti şi dvera, dezbracă sfintele veşminte şi dacă are timp citeşte acum Canonul împărtăşirii (până la rugăciunile de mulţumire), în vederea pregătirii pentru slujba Sfintei Liturghii de a doua zi.
Şi nefiind Preot zicem noi : Pentru rugăciunile…
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi; ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvântată. (aceasta se zice fără metanie)
Apoi :
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Preasfântă Treime, Stapânie de o Fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, binevoieşte şi pentru mine, păcătosul; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinarea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă închin Ţie şi să zic : Unul Sfânt, unul Domn, lisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul meu, auză cei blânzi şi să se veselească. Măriţi pe Domnul cu mine, şi să înălţăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă luminaţi, şi feţele voastre nu se vor ruşina. Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit pe dânsul, şi din toate necazurile lui l-a mântuit. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, şi-i va izbăvi pe ei. Gustaţi şi vedeţi, că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte spre Dânsul. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dânsul. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit; iar cei ce caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune ? Opreşte-ţi limba ta de la rău, şi buzele tale, ca să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile Lui spre rugăciunea lor. Iară Faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii, şi Domnul i-a auzit pe dânşii, şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei smeriţi cu Duhul îi va mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbăvi pe ei Domnul. Păzeşte Domnul toate oasele lor, nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătosului este cumplită, şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.
Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti. Măreția slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor istorisi. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze. Slavă împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul în cuvintele Sale şi cuvios în toate lucrurile Sale. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cel ce-L cheamă pe El întru adevăr. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde. Laudă Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele cel Sfânt al Lui, în veac şi în veacul veacului.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează... Apoi se face Otpustul. Acestea se fac când e Postul Mare.Bine eşti cuvântat Stăpâne, Atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea o ai strălucit cu raze ca de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta; ocrotește-ne cu sfinţii Tăi îngeri; întrarmează-ne cu armele dreptăţii Tale; îngrădeşte-ne cu adevărul Tău; păzeşte-ne cu puterea ta; mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleşugul celui protivnic şi ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine, desăvârşit sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală, fără nălucire şi toate zilele vieţii noastre. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, cari Ţi-au plăcut din veac. Amin.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Preotul face otpustul, adică sfârşitul; iar în lipsa Preotului, Diaconul, Monahul ori mireanul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin .
(VECERNIA MARE UNITĂ CU UTRENIA)
La puţin timp după apusul soarelui, paracliserul merge şi face metanie la cel mai mare, apoi bate clopotul cel mare şi toaca cea mare, fără să se grăbească şi spunând în gând : Fericiţi cei fără de prihană... sau Psalmul 50 de 12 ori. După aceea intră şi aprinde candelele şi pregăteşte cădelniţa. Apoi iarăşi iese şi bate toate clopotele, apoi întorcându-se în Biserică aprinde o lumânare în sfeşnic şi pune sfeşnicul în preajma Sfintelor Uşi. Apoi face metanie preotului care este de rând, iar preotul merge şi face metanie la cel mai mare, înaintea Sfintelor Uşi şi apoi la amândouă stranele, câte o închinăciune, iar fraţii stau toţi în strane (stasidii / scaune). Şi intrând în Sfântul Altar, preotul care urmează să slujească pune epitrahilul pe grumaz, sărutând Crucea care este deasupra lui, deschide Sfintele Uşi şi luând cădelniţa şi stând înaintea Sfintei Mese pune tămâie şi zice rugăciunea tămâiei, în taină. Şi aşa cădeşte Sfânta Masă în chipul Crucii de jur împrejur şi tot Altarul. Iar paracliserul luând sfeşnicul pus în mijlocul Bisericii în dreptul Sfintelor uşi, zice cu glas mare : Sculaţi-vă ! ţinând în mâini sfeşnicul cu făclia aprinsă. Şi toţi se ridică, şi ieşind preotul printre Sfintele Uşi, face Cruce cu cădelniţa înaintea Sfintelor Uşi apoi cădeşte în părţi şi la toate Sfintele Icoane după rânduială. După aceasta îi cădeşte pe cei mai mari şi amândouă stranele, paracliserul mergând cu sfeşnicul înaintea lui. Iar când preotul face Cruce cu cădelniţa se închină puţin şi se închină şi paracliserul, apoi ies în pridvor, cădind după rânduială pe fraţi. Întorcându-se iarăşi în Biserică şi stând în mijlocul ei, însemnează cu cădelniţa în chipul crucii, cădind către răsărit şi rostind cu glas mare : Doamne, binecuvântează ! Şi îndată cădeşte icoana Mântuitorului Hristos şi a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pe cel mai mare la locul lui şi intrând preotul în Sfântul Altar şi stând înaintea Sfintei Mese însemnează cu cădelniţa de trei ori. După aceasta zice cu glas mare : Slavă Sfintei şi celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin.
Amin. Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu, încet şi cu glas lin. Apoi a doua oară puţin mai tare : Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu, iar a treia oară, cu glas şi mai înalt, zicând : Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru. Apoi deosebit zice : Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui. Şi îndată începe Psalmul 103 cu Anixandarele obişnuite.
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul ! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte ! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut ! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; (De aici începe cântat.)
Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate. (Bine ești cuvântat Doamne.)
Dară întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărâna lor se vor întoarce. (Bine ești cuvântat Doamne.)
Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. (Bine ești cuvântat Doamne.)
Fie mărirea Domnului în veac ! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. (Bine ești cuvântat Doamne.)
Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. (Minunate-s lucrurile Tale Doamne.)
Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi. (Minunate-s lucrurile Tale Doamne.)
Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. (Minunate-s lucrurile Tale Doamne.)
Piară păcătoșii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu fie ei. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. (Minunate-s lucrurile Tale Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut. Slavă Ţie Doamne, Cela ce ai făcut toate)
Iar când încep a cânta : Toate cu înţelepciune le-ai făcut şi Slavă Ţie Doamne, Cela ce ai făcut toate, atunci preotul merge înaintea Uşilor celor Împărăteşti, cu epitrahilul şi stând cu capul descoperit citeşte Rugăciunile Luminilor. Iar după sfârşitul Psalmului zice : Ectenia cea mare : Cu pace Domnului să ne rugăm ... şi după Ectenie, Ecfonisul : Că Ţie se cuvine... Deci cântăm din PSALTIREA LUI DAVID pe glas 8, Catisma cea dintâi : Fericit bărbatul..., Antifonul cel dintâi, iar al doilea şi al treilea Antifon îl cântăm pe glasul zilei. Şi după sfârşitul fiecărui Antifon, Ectenia cea mică şi Ecfonisul. După Antifonul întâi, Ecfonisul : Că a Ta este stăpânirea..., după Antifonul al doilea, Ecfonisul : Că bun şi iubitor de oameni... Iar cântându-se şi al treilea Antifon iese diaconul şi punând metanie la cel mai mare intra în Sfântul Altar şi merge cu dânsul şi preotul cel de rând. Şi luând diaconul Stiharul şi Orarul, ia binecuvântare de la preot şi sărutând dreapta lui se îmbracă în Stihar după obicei şi zice : Ectenia cea mai de pe urmă iar preotul zice : Ecfonisul : Că tu eşti Dumnezeul nostru.... Iar după sfârşitul obişnuitelor Stihologii, canonarhul face metanie şi spune pe glasul Octoihului sau al Mineiului iar noi cântăm : Doamne strigat-am..., pe glasul Octoihului, ce se va întâmpla. Preotul stă la locul său cel obişnuit. Şi când încep a cânta Doamne, strigat-am... atuncea cădeşte preotul sau diaconul după cum este obiceiul, şi întorcându-se pune cădelniţa la locul ei făcând închinăciune la cel mai mare. Iar noi punem zece Stihiri, începând cu Scoate din temniţă sufletul meu... şi cântăm Stihirile Învierii ale glasului 3 şi ale glasului 4 şi trei ale Sfântului din Minei; Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei pe glasul de rând. Şi când zicem Stihul : Că s-a întărit mila Lui peste noi... cântă amândouă stranele împreună.
Doamne strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte glasul rugăciunii mele când strig către Tine.
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să tăgăduiesc răspunsurile cele din păcate.
Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul-de-lemn al păcătosului să nu ungă capul meu.
Că încă şi rugăciunea mea este întru bune-vrerile lor, înghițitu-s-au lângă piatră judecătorii lor.
Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit, ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-sau oasele lor lângă iad.
Căci, către Tine Doamne, Doamne ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie, şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii, deosebi sunt eu până ce voi trece .
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintre mine duhul meu şi Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am către Tine, Doamne, zis-am : Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.
Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai vârtos decât mine.
Aici începe cântarea stihirilor Vecerniei MINEIELE BISERICII ORTODOXE OCTOIHUL MARE pe 10, pe 8, pe 6, sau pe 4, după importanța zilei zilei liturgice sau a sărbătorii prăznuite, combinate cu stihurile care urmează.
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău.
Pe mine mă aşteaptă, drepţii, până ce vei răsplăti mie.
Psalmul 129
Stih pe 8 :
Fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele.
De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ! Că la Tine este milostivirea.
Pentru numele Tău Te-am așteptat , Doamne, aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu spre Domnul.
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israil spre Domnul ;
Că , la Domnul este milă şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israil de toate fărădelegile lui.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Slavă... a Sfântului (dacă are, iar dacă nu are, Slavă... Şi acum...) Dogmatica glasului de rând. La stihul : Că s-a întărit mila Lui peste noi..., preotul face metanie celui mai mare şi intrând în Sfântul Altar se îmbracă în felon, iar când la strană se cântă Slavă..., deschide Sfintele Uşi, începând Intrarea cu cădelniţa. Înainte merg doi paracliseri (sau unul singur) cu sfeşnice aprinse, apoi diaconul ţinând cădelniţa, iar după dânsul preotul îmbrăcat în felon. Preotul se opreşte în mijlocul Bisericii în dreptul Sfintelor Uşi, iar diaconul stă de-a dreapta preotului puţin mai deoparte şi plecându-se, ţine orarul cu trei degete ale mâinii drepte, şi zice încet : Domnului să ne rugăm. Iar preotul în taină zice rugăciunea : Seara şi dimineaţa şi la amiazăzi..., iar după rugăciune, diaconul ridicându-şi capul şi arătând către răsărit, zice către preot : Binecuvântează, Părinte, Sfânta intrare, iar preotul binecuvântând spre răsărit zice : Binecuvântată este intrarea Sfinţilor Tăi, Doamne..., iar diaconul merge şi cădeşte Sfintele Icoane, stranele apoi revine la locul unde stătea mai înainte, aşteptând sfârşitul Stihirii. Şi sfârşindu-se Stihira merge diaconul pe solee şi cădind cruciş zice : Înţelepciune drepţi ! iar noi cântăm imnul : Lumină lină...
Lumină lină a sfintei slave, a Tatălui Ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru aceasta lumea Te slăveşte.
Iar preotul închinându-se înaintea Sfintelor Uşi şi sărutându-le intra şi apoi închide Sfintele Uşi. Iar după ce se termină de cântat imnul Lumină lină zice diaconul : Să luăm aminte ! iar preotul : Pace tuturor ! şi iarăşi diaconul : Înţelepciune să luăm aminte ! iar canonarhul făcând metanie la cel mai mare spune Prochimenul şi Stihurile lui. Iar clericii cântă :
Prochimenul zilei pe glas 6 : Domnul a împărăţit întru podoaba s-a îmbrăcat !.
Stihul : Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi s-a încins.
Stihul : Pentru că am întărit lumea care nu se va clinti.
Alt Stih : Casei Tale i se cuvine Doamne sfinţenie întru de lungime de zile;
Și iarăşi Domnul a împărăţit... iar canonarhul având mâinile sale strânse la piept sta în mijlocul Bisericii aşteptând sfârşitul Prochimenului şi făcând închinăciune se duce la locul său. Dacă este Polieleu după Prochimen urmează citirile. MINEIELE BISERICII ORTODOXE OCTOIHUL MARE După aceasta iese diaconul şi stând la locul său obişnuit în mijlocul Bisericii zice Ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul... Şi preotul spune Ecfonisul : Că milostiv şi iubitor de oameni... şi după Ecfonis, zice cel mai mare sau citeşte cel rânduit : Învrednicește-ne Doamne...
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale: Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
Iar diaconul şi întreg poporul face trei închinăciuni după care urmează Ectenia : Să plinim rugăciunile noastre... cu Ecfonisul, apoi Pace tuturor ! Iar diaconul spune : Capetele noastre Domnului să le plecăm. Preotul zice rugăciunea în taină şi Ecfonisul : Fie stăpânirea împărăţiei Tale..., iar Strana începe Stihirile Litiei. MINEIELE BISERICII ORTODOXE Iar preotul, fiind îmbrăcat în felon, iese pe uşa de miazănoapte, având înainte doi paracliseri cu două sfeşnice şi diaconul cu cădelniţa, iar cântăreţii merg în urma lor cântând Stihirile Hramului (sau ale Praznicului sau Sfântului, dacă are), ieşind toţi în pridvor. Şi acolo cădeşte diaconul Sfintele Icoane şi pe cel mai mare şi stranele după rânduială. Iar la sfârşitul Stihirilor, zice cu glas tare rugăciunea : Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... până la sfârşit, iar strana spune : Doamne miluieşte, de 40 de ori. diaconul : Încă ne rugăm pentru binecredinciosul... strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de treizeci de ori) Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru... (sau Episcopul), [iar în mănăstire şi pentru Arhimandritul nostru (numele)] iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de cincizeci de ori). Diaconul zice : Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta... iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de trei ori), diaconul spune : Încă ne rugăm ca să audă Domnul Dumnezeul nostru glasul rugăciunii noastre... iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de trei ori), după aceasta zice preotul : Auzi-ne pe noi Dumnezeule... iar strana răspunde : Amin. Preotul zice : Pace tuturor iar diaconul : Capetele noastre Domnului să le plecăm !. Şi plecându-şi toţi capetele preotul se întoarce cu faţa spre apus şi zice cu glas mare : Stăpâne mult-Milostive... şi după împlinirea rugăciunii noi spunem : Amin ! (iar până se fac acestea afară, paracliserul sau alt frate pune tetrapodul cel mic în mijlocul Bisericii şi pe dânsul pune un vas cu grâu şi cinci pâini şi în partea dreaptă un vas mic cu ulei, iar spre strana stângă un vas cu vin.)
Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israil.
Și citeţul : Sfinte Dumnezeule... şi celelalte. După Tatăl nostru..., Ecfonisul Că a ta este împărăţia... apoi troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (de trei ori).
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.
Atunci preotul luând cădelniţa face de trei ori cădirea în jurul mesei, iar diaconul stă în partea opusă având o lumânare aprinsă în mână. După cădire, diaconul zice : Domnului să ne rugăm, apoi protosul zice rugăciunea : Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... şi ridicând o pâine însemnează cu ea pe celelalte pâini. Iar când zice : Însuţi binecuvântează..., arată cu mâna dreaptă spre pâini, asemenea spre vin şi spre untdelemn. După Amin, cântăm : Fie numele Domnului... (de trei ori) apoi citim Psalmul 33 : Bine-voi cuvânta pe Domnul... până la Stihul : Bogaţii au sărăcit... care se cântă de trei ori.
Preotul merge şi stă înaintea Sfintelor Uşi, cu faţa spre apus, şi zice : Binecuvântarea Domnului peste voi..., citeţul răspunzând : Amin ! Preotul spune apoi : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... şi se dezbracă împreună cu diaconul de veşminte şi ies şi se aşează fiecare la locul lui, la strană începând citirea Prologului.
ÎNSEMNĂRI : Din Duminica Sfintelor Paşti şi până la Duminica Tuturor Sfinţilor, după binecuvântarea pâinilor şi în timp ce se împart acestea, se citesc din Faptele Sfinţilor Apostoli, iar în celelalte duminici de peste an, se citesc cele şapte Epistole Soborniceşti ale Sfinţilor Apostoli, cele paisprezece Epistole ale Sfântului Apostol Pavel şi Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul. În timpul citirii Prologului, în mare linişte, eclesiarhul ajutat de paracliser împarte pâinea înmuiată în vin, din cele ce s-au binecuvântat. Iar după acesta nimeni să nu îndrăznească a gusta ceva, pentru că urmează Împărtăşirea cu Preacuratele ale lui Hristos Taine. După citirea Prologului, iese paracliserul şi trage toate clopotele. Apoi sculându-se cel mai mare zice : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... (de trei ori), Doamne, buzele mele vei deschide...(de două ori) şi cei şase Psalmi cu glas încet şi lin.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de trei ori) Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. (de două ori)
Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc ! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu : ” Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui ! ” Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă Dumnezeul meu; că Tu ai bătut pe toţi ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi : Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de către faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele, de către faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea au apăsat peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări, şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmașii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi : Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul Cel Sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi : În dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori) , fără închinăciuni. Doamne miluieşte ! (de 3 ori) . Slavă... Şi acum... Preotul iese din Sfântul Altar, îşi descoperă capul şi citeşte în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineaţă, înaintea uşilor împărăteşti.
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi, ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor, închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni ? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine ? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării ? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat ? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine ? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoșările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii mei, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.
Şi iarăși : Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăşi : În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Şi iarăşi : Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (de 2 ori) Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul dreptăţii. Slavă... Şi acum... Aliluia ! (de 3 ori).
După primii trei Psalmi preotul, în epitrahil citeşte Rugăciunile Utreniei, stând înaintea Sfintelor Uşi cu capul descoperit . Iar după sfârşitul celor şase Psalmi spune Ectenia mare : Cu pace Domnului să ne rugăm. Şi după Ecfonisul Ecteniei merge şi stă la locul său, iar canonarhul care a spus şi Prochimenul de seară, făcând metanie la cel mai mare, zice : Dumnezeu este Domnul..., cu Stihurile lui , pe glasul cel ce va fi de rând.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.
Stih : Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
Stih : Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
Stih : Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.
Stih : Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri.
Și cântăm Τroparele : al Învierii (de două ori), Slavă... al Sfântului..., Şi acum... al Născătoarei Învierii pe glasul Τroparului Sfântului. TROPARELE ÎNVIERII Şi îndată strana zice : Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă... iar citeţul : Şi acum... apoi citeşte Catisma : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea... şi după sfârşitul fiecărei Catisme – Ectenia mică şi Ecfonisul după obicei. Şi cântăm primul rând de Sedelne ale Învierii după care citim din Tâlcuirea Evangheliei . Apoi cealaltă Catismă şi Sedealna a doua, apoi cântăm pe glasul 5 Psalmul 118 : Fericiţi cei fără prihană..., la care preotul face cădire. PSALTIREA LUI DAVID şi îndată Τroparele : Soborul îngeresc...,
Ce se cântă după : Fericiţi cei firă prihană.... în toate duminicile de peste an. La fiecare tropar, se zice : Binecuvântat eşti, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale.
Soborul îngeresc s-a mirat, văzându-te întru cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii Mântuitorule stricând, şi împreună cu tine pe Adam sculând, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri prin milostivire cu lacrimi o uceniţe amestecaţi ? Îngerul cel ce a strălucit în mormânt a zis Mironosiţelor, vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă Mironosiţele au alergat la groapa ta tânguindu-se, ci înaintea lor a stătut îngerul şi a zis : Vremea tânguirii a încetat nu plângeţi, ci învierea Apostolilor spuneţi.
Mironosiţele femei cu miruri venind la groapa ta Mântuitorule au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit zicând : Pentru ce cu cei morţi pe cel viu socotiţi ? Căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.
Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând : Sfânt, sfânt, sfânt eşti Doamne.
Pe Dătătorul de viață născându-l Fecioară, de păcat pe Adam l-ai izbăvit, şi bucurie Evei în locul întristării ai dăruit, și pe cei căzuţi din viață i-ai îndreptat la aceeaşi, cel ce s-a întrupat din tine Dumnezeu şi om.
Ipacoi al glasului apoi „Antifoanele treptelor” după glasul de rând, în timpul cărora paraclisierul bate clopotele. OCTOIHUL MARE MINEIELE BISERICII ORTODOXE Iar după Antifoane diaconul zice : Să luăm aminte; Înţelepciune ! iar canonarhul spune Prochimenul glasului. Şi după sfârşitul Prochimenului diaconul zice : Domnului să ne rugăm. Preotul spune : Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru... iar strana răspunde : Amin. Apoi diaconul zice : Toată suflarea să laude pe Domnul cu stihurile din Liturghier, după care : Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm. Strana răspunde : Doamne miluieşte (de trei ori). Diaconul spune : Cu înţelepciune drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie, preotul zice : Pace tuturor ! iar strana răspunde : Şi duhului tău. După acestea preotul numeşte evanghelistul de la care se va citi Evanghelia. Strana zice : Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! Diaconul zice : Să luăm aminte ! şi citeşte preotul Evanghelia Învierii de rând (una din cele unsprezece) . EVANGHELIA După Evanghelie strana iarăşi zice : Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! După aceasta zice : Învierea lui Hristos... (o singură dată).
Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm, Sfintei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna; binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat.
Și Psalmul 50 şi citindu-se acestea, preotul iese prin Sfintele Uşi cu Evanghelia, mergând înaintea sa, de amândouă laturile, două sfeşnice cu făclii aprinse şi o pune pe analog în mijlocul Bisericii, iar sfeşnicele stau de amândouă părţile analogului. Şi merge întâi cel mai mare singur, face două închinăciuni şi apoi sărută Evanghelia şi iarăşi face o închinăciune. Închinăciunile însă nu le face mari (adică metanii până la pământ), ci mici, pentru că în Duminici şi în Praznicele Împărăteşti şi în toate zilele Cincizecimii metanii mari nu se fac. Iar după ce se închină cel mai mare şi sărută Evanghelia, se duce la locul lui.
Apoi şi fraţii toţi merg doi câte doi după rânduială, făcând şi ei mai întâi două închinăciuni, sărută Sfânta Evanghelie şi iarăşi o închinăciune, apoi pleacă capetele spre cei din strane şi revin la locurile lor.
La strană, după Psalmul 50, se cântă Slavă..., Pentru rugăciunile Apostolilor..., Şi acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., apoi stihul Miluieşte-mă Dumnezeule... şi Stihira Învierii, glasul 6 : Înviind Iisus din mormânt.... Apoi Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările... şi după Amin. Începem Irmosul Canonului Învierii. Şi cântăm Canonul Învierii cu Irmosul pe patru, al Crucii Învierii pe trei, al Născătoarei de Dumnezeu tot pe trei şi al Sfântului din Minei pe patru. Iar dacă Mineiul are două Canoane, atunci cel al Crucii Învierii din Octoih se lasă. MINEIELE BISERICII ORTODOXE OCTOIHUL MARE Şi după sfârşitul Cântării a treia, diaconul zice Ectenia mică, iar preotul spune Ecfonisul (din Sfântul Altar) : Că Tu eşti Dumnezeul nostru..., apoi urmează Condacul şi Sedealna Sfântului din Minei. După cântarea a şasea, diaconul iarăşi zice Ectenia mică înaintea Sfintelor Uşi, iar preotul Ecfonisul : Că Tu eşti Împăratul păcii..., apoi Condacul Învierii şi Icosul şi citim Sinaxarul.
După sfârşitul Cântării a opta, facem închinăciuni spunând : Să lăudăm, bine să cuvântăm... şi Catavasia. Iar diaconul, după sfârşitul Cântării a opta, cădind Sfânta Masă zice : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim. Şi noi cântăm în Stihuri : Măreşte suflete al meu pe Domnul..., apoi : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... şi facem câte o închinăciune mică după fiecare Cântare, ieşind din strane.
Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântându-i şi prea-înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Iar preotul (sau diaconul, dacă este) ia cădelniţa şi cădeşte în faţa sfintei mese, zicând : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstind-o, să o mărim. La strană se cântă stihurile mărimurilor sfintei Fecioare :
Măreşte suflete al meu pe Domnul, şi s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi Sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de Dânsul.
Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.
Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
După a noua Cântare, Ectenia mică şi Ecfonisul : Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti..., apoi diaconul spune : Sfânt este Dumnezeul nostru, cu stihurile. Urmează Luminânda Învierii, Slavă... a Sfântului dacă are, Şi acum..., a Născătoarei Învierii.
La Laude se cântă : Toată suflarea..., pe glasul de rând cu stihurile pe opt : ale Învierii din Octoih pe patru şi ale Răsăritului tot pe patru, Slavă... Stihira Evangheliei de rând, Şi acum..., Prea binecuvântată eşti... pe glasul Slavei Laudelor.
Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Să se veselească Israil de Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în Psaltire să-i cânte Lui. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va înălţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor. Ca să facă izbândă între neamuri, mustrări între popoare. Pe 8 : Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier. Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.
Pe 6 :
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Slavă..., Stihira Evangheliei LUMINÂNDELE Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu :
Preabinecuvântată ești Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că prin cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm : Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeule, cel ce bine ai voit aşa, mărire ţie.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire. Lăudămu-te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pre noi, Cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin ! În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului . Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-mă îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis : Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, către Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină . Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine .
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori). Slavă..., Şi acum.... Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Apoi mai pe larg : Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.. Apoi :
Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-ne îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înțelepțește-ne cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi Τroparele Învierii (unul din cele două) : de la gl. 1 până la 4 : Astăzi mântuirea la toată lumea..., iar de la 5 la 8 : Înviat-ai din mormânt...,
La glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, acest Tropar al învierii, pe glasul al 4-lea :
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut, să cântăm celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre. Că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.
La glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea. acest Tropar al învierii, pe glasul al 8-lea :
Înviind din mormânt, şi legăturile iadului rupând, stricat-ai osânda morţii Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-te pe sineţi Apostolilor tăi, i-ai trimis pe ei la propovăduire, şi printr-înşii pacea ta ai dat lumii, unule mult-Milostive.
Apoi preotul sau diaconul zice Ectenia : Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule... şi Ecfonisul : Că milostiv.... După acestea spune : Să plinim rugăciunea noastră ... şi Ecfonisul : Că Dumnezeul milelor... apoi preotul spune : Pace tuturor ! strana răspunde : Şi duhului tău iar diaconul zice : Capetele noastre Domnului să le plecăm, şi Ecfonisul : Că Ţie se cuvine a ne milui... Urmează Apolisul mare, adică : Înţelepciune ! iar strana : Binecuvântează ! Preotul zice : Cel ce este binecuvântat..., iar strana răspunde : Amin. Întăreşte Dumnezeule...; preotul : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu... şi strana răspunde : Ceea ce eşti mai cinstită... şi celelalte după obicei. Apoi facem ieşire în pridvor cântând Stihira idiomelă (samoglasnică) după obicei şi citind din învăţătura Sfântului Teodor Studitul. Şi după citirea Τroparului Sfântului Teodor şi apoi Ceasul întâi.
La Ceasul întâi spunem Τroparul Învierii, Slavă... al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru Condacul Învierii şi Otpustul mic.
CEASUL ÎNTÂI
Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori)
Psalmul 5
Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis : “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârșit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşalele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne ! Până când vei sta departe ? Mângâie pe robii Tăi ! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine ? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.
Slavă… şi se citeşte troparul sfântului din Minei, Si acum..., Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har...? (vezi mai jos). Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei, TROPARELE ÎNVIERII SINAXAR TROPARE ȘI CONDACE TROPARELE DE OBȘTE
Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har ! Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii ? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii ? Fecioară, că ai rămas nestricată ? Maică Curată, că ai avut în sfintele tale braţe, Fiu, pe Dumnezeul tuturor ? Pe Acela roagă-l să mântuiască sufletele noastre .
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească toată fărădelegea.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
Faţa Ta arată-o peste robul Tău, şi mă învaţă îndreptările Tale .
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
Sfinte Dumnezeire... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... după care se citeşte condacul sfântului sau al sărbătorii, SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE iar duminica se citeşte condacul învierii de la glasul de rând. TROPARELE ÎNVIERII
Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.
Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ eşti închinat şi slăvit; Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult Îndurate, Care pe cei drepţi iubeşti, şi pe cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însuţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii, înconjoară-ne pe noi cu Sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că bine eşti cuvântat, în vecii vecilor. Amin !
Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi… Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Hristoase Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina Feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin !
Apărătoare Doamnă pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu noi robii Tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm Ţie : Bucură-te Mireasă pururea Fecioară.
La Ceasul trei se pune şi Τroparul şi Condacul Sfântului, iar la Ceasul şase cele ale Hramului.
La Liturghie Fericirile Octoihului pe opt. Apoi Τroparul Învierii, al Hramului şi al Sfântului (şi al celui de-al doilea Sfântul, dacă sunt doi) apoi Condacul Învierii şi al Hramului, Slavă... al Sfântului, Şi acum... al Născătoarei : Ceea ce eşti folositoare creştinilor... Dacă Biserica poartă Hramul Maicii Domnului, atunci la Şi acum..., se pune Condacul Hramului, iar dacă este un Hram al Domnului Hristos, duminica (peste an), la Liturghie nu zicem Τroparul şi Condacul Hramului pentru că se pun ale Învierii. Prochimenul şi Aliluia pe glasul de rând; Chinonicul duminicii, iar dacă este un Sfânt cu Doxologie mare, se pune şi cel al Sfântului.
Dacă este Postul Mare vom citi Pavecerniţa Mare :
PAVECERNIȚA MARE
După apolisul Vecerniei, preotul, având epitrahilul pe grumaz şi stând în faţa uşilor împărăteşti (atât uşile împărăteşti cât şi dvera sunt şi rămân închise în tot timpul slujbei), se închină şi dă binecuvântarea pentru începutul slujbei : Bine cuvântat este Dumnezeul nostru… Cântăreţul : Amin ! Veniţi să ne închinăm… şi citeşte Psalmii 50, 62 şi 142, iar preotul se închină şi intră în altar, ori trece la strană dacă vrea. Dacă Pavecernița se slujește după masa de seară slujba se începe așa : Preotul : Bine cuvântat este Dumnezeul nostru… Cântăreţul : Amin ! Slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție ! Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule.... (de trei ori), Slavă... Și acum..., Preasfântă Treime..., Doamne miluiește ! (de trei ori) Slavă... Și acum..., Tatăl nostru..., Că a ta este împărăția... Doamne miluieşte... (de 12 ori) Slavă...Şi acum... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori).
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întărește. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbește-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : “ Bine, bine ! ”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : “ Slăvit să fie Domnul ! ”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.
Psalmul 142
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bună voire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule născut Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis : Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, către Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Învredniceşte-ne Doamne în noaptea aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi precum am nădăjduit şi noi întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o Fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont , a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii, a Căruia împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Carele din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru una Sfântă sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea :
Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi cu vison Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştei Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Urmează condacul : Sâmbătă seara al învierii, de la glasul de rând din Octoih, OCTOIHUL MARE iar în celelalte zile al sfântului sau al sărbătorii respective din Minei SINAXAR CONDACELE DE OBȘTE MINEIELE BISERICII ORTODOXE
Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.
Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-Ţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pre noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
De este post cu metanii, se zice întâi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul : Doamne și Stăpânul vieții mele..., cu 3 metanii şi cu 12 închinăciuni. Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte…, (de 12 ori). Şi rugăciunea aceasta cu umilinţă :
Preaslăvită pururea Fecioară, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare; du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi cere ca să mântuiască prin tine sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie.
Toată nădejdea mea, spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu; păzeşte-mă sub acoperământul tău.
După aceasta se citesc la strană troparele de umilinţă : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi..., Slavă..., Doamne miluieşte-ne pe noi... Şi acum..., Uşa milostivirii deschide-o nouă...,
Preotul iese în faţa uşilor împărăteşti şi zice, cu capul acoperit, ectenia întreită (Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…), care se găseşte în Ceaslov, la sfârşitul Miezonopticii de toate zilele. Apoi, întorcându-se cu faţa spre credincioşi, face apolisul mic (Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru… şi celelalte). Se întoarce din nou cu faţa spre răsărit şi rosteşte ectenia de obşte : Să ne rugăm pentru pacea lumii. Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte odată). Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini. Pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.. Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste. Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi. Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii. Pentru izbăvirea celor robiţi. Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe. Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer. Pentru cei ce zac în neputinţe. Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului. Pentru arhiereii ortodocşi, și pentru toţi ortodocşii creştini. Să ne rugăm pentru conducătorii ţării. Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia. Pentru părinţii şi învăţătorii noştri. Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia. Strana : Doamne miluieşte... (de 3 ori) Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi . Strana : Amin. Apoi încheie cu : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… (în mânăstiri, aceasta o face cel mai mare, dacă este de faţă).
O, Preasfântă Doamnă, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, primeşte nevrednica mea rugăciune; şi mă păzeşte de moarte năpraznică, şi-mi dăruieşte pocăinţă înaintea sfârşitului meu. Amin (de 3 ori).
Psalmul 69
Psalmul 4
Psalmul 24
Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi este Dumnezeu.
Că iarăşi veţi putea şi iarăşi veţi fi biruiţi, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi cuvântul pe care îl grăiţi nu va rămânea întru voi, căci cu noi este Dumnezeu.
De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu.
Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe Acela vom sfinţii, şi El va fi nouă frică, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, va fi mie spre sfinţire, căci cu noi este Dumnezeu.
Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.
Poporul cel ce umbra întru întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu.
Cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi, căci cu noieste Dumnezeu.
Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-a dat nouă, căci cu noi este Dumnezeu.
A Cărui stăpânire s-a făcut peste umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi păcii Lui nu este hotar, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi se cheamă numele Lui înger de mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.
Sfetnic minunat, căci cu noi este Dumnezeu.
Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, căci cu noi este Dumnezeu.
Părinte al veacului ce va să fie, căci cu noi este Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Căci cu noi este Dumnezeu.
Strana întâia :
Strana întâia : Şi acum...
Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse, izbăveşte-mă de dânsele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un iubitor de oameni.
Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu, pe Cel ce S-a născut din tine, roagă-L Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv este şi poate să mântuiască Cel ce a primit a pătimi pentru noi.
Neadormirea nevăzuţilor mei vrăjmaşi o şti, Doamne, şi slăbiciunea ticălosului meu trup o cunoşti, Cel ce m-ai zidit. Pentru aceasta în mâinile Tale voi da duhul meu. Acoperă-mă cu aripile bunătăţii Tale, ca nu cumva să adorm întru moarte. Şi ochii minţii mele luminează-le întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte; şi mă deşteaptă la vreme potrivită, spre a Ta slăvire, ca un bun şi de oameni iubitor.
Cât va fi de înfricoşătoare judecata Ta, Doamne ! Îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărţile deschizându-se, faptele cercetându-se. gândurile întrebându-se. Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate ? Cine-mi va stinge văpaia ? Cine-mi va lumina întunericul, de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni ?
Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase şi mă învredniceşte să ud picioarele Tale, care din calea rătăcirii pe mine m-au izbăvit. Şi să aduc Ţie mir de bună mireasmă, viaţă curată, întru pocăinţă mie agonisind; ca să aud şi eu glasul Tău cel dorit: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace !
Neînfruntată nădejdea ta, Născătoare de Dumnezeu, având, mă voi mântui. Folosinţa ta agonisind, Preacurată, nu mă voi mântui. Izgoni-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi birui pe ei, îmbrăcându-mă numai cu acoperământul tău ca şi cu o platoşă; şi întru ajutorul tău cel atotputernic rugându-mă, strig către tine : Stăpână, mântuieşte-mă cu rugăciunile Tale şi mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slăvire, cu puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.
Doamne miluieşte ! (de 40 de ori), Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cintită decât Heruvimii ... Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... Apoi se citeşte această rugăciune :
Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit de toată săgeata ce zboară în zi, izbăveşte-ne şi de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Primeşte jertfa cea de seară, ridicările mâinilor noastre, şi ne învredniceşte şi măsura nopţii fără de prihană a o trece, neispitiţi de rele, şi ne izbăveşte de toată tulburarea şi îngrozirea care ne vin de la diavol. Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi gândurilor noastre grijire de întrebarea ce va să fie la înfricoşătoarea şi dreapta judecată. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară mădularele noastre cele pământeşti, ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Întoarce de la noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare şi ne ridică în vreme de rugăciune, întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale, cu bună vrerea şi bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu care binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea, la Tine să ajungă ! Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta ! În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă ! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi băutura mea cu plângere am amestecat-o, din pricina, urgiei Tale şi a mâniei Tale; că, ridicându-mă eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul; că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile, ca să slujească Domnului. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.
Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor, Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi ! Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, Căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce Ți-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi ; pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu Ți-au greşit Ție, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, însă cer, rugându-Te : Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin !
Apoi troparele aceste, glasul al 6-lea :
Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii ... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri ... Şi această : Rugăciune a lui Mardarie :
Psalmul 69
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : " Bine, bine ! ". Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : " Slăvit sa fie Domnul ! ". Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun mă va povăţui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte, Atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cela ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatul lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis : Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul Meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.
Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea, că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi se zice Canonul de rând al sfântului din Minei (cel de la Pavecerniţă) sau al Născătoarei de Dumnezeu. MINEIELE CANOANELE MAICII DOMNULUI Aici poți citi din canoanele de la Utrenie din Săptămâna Patimilor și din perioada Penticostarului. ( Cele care nu se pot citi la timpul cuvenit datorită unor sărbători mai mari ale zilelor respective ) În loc de troparele Pavecerniţei se cântă troparul praznicului respectiv; în locul troparelor de umilinţă se citeşte condacul praznicului.
Dacă însă se face Litie unită cu Pavecerniţă, atunci, după doxologia mică de la Pavecerniţă nu se mai citeşte canonul, ci urmează îndată Litia (preotul îşi pune atunci din nou felonul), suprimându-se astfel toată partea finală a Pavecerniţei (a se vedea rânduiala completă în Mineiele respective), în unele părţi (ca, de exemplu, în nordul Moldovei) Pavecerniţa mare a acestor două praznice, cu sau fără Litie, se săvârşeşte dimineaţa, în însăşi ziua praznicului, înainte de Utrenie (ţinând deci locul Miezonopticii).
În anii în care cele două ajunuri cad sâmbătă sau duminica, nu se mai săvârşeşte Pavecerniţa mare, ci dimineaţa se săvârşeşte Sfânta Liturghie (a sfântului Ioan Gură de Aur) după Utrenie, iar seara se oficiază, la vremea obişnuită, Vecernia praznicului cu Litia (Priveghere).
Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi (de două ori fără stih). Apoi se cântă însoţit de stih :
Doamne, de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a Te lăuda pe Tine, pe Care Te binecuvintează neîncetat îngerii ? Ştiutorul inimilor, iartă sufletele noastre.
Multe sunt mulţimile greşalelor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine am scăpat, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mă lăsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă sprijineşte şi mă miluieşte.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-Ţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pre noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca, cu mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
Doamne miluieşte... (de 3 ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Întru numele Domnului, binecuvintează părinte ! Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi... Și Rugăciunea Sfântului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru stihuri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slugii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu, Mireasă, Stăpână, care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni, Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă, de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu darul și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut, Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început a Lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi ne dă nouă Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului şi de toată întunecata şi cea de noapte patima a dulceţii. Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgețile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleşug. Zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc, adoarme-l. Şi ne dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor şi de toată nălucirea satanei nestrămutat. Şi ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriţi în poruncile Tale, şi pomenirea judecăţilor Tale în noi nestricată avându-o. Cuvântare de slavă Ta în toată noaptea ne dăruieşte, ca să cântăm, să binecuvântam şi să slăvim prea cinstitul şi prea încuviinţatul Tău nume : Al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !
Preaslăvită pururea Fecioară, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi cere ca să mântuiască prin tine sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Preotul, numai în primele cinci zile din săptămâna întâi a Postului Mare, îmbracă felonul, deschide sfintele uşi şi citeşte Evanghelia rânduită, apoi închide uşile şi dezbracă felonul. Urmează otpustul. Preotul, din faţa sfintelor uşi : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule... Cântăreţul : Slavă..., Şi acum..., Doamne miluieşte..., (de 3 ori), Părinte binecuvintează; iar noi, toţi, ne plecăm la pământ şi preotul, tot în genunchi, cu faţa la apus, zice cu glas mare această rugăciune :
Stăpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor cereştilor puteri celor fără de trupuri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului prooroc înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tăi, bineprimită fă rugăciunea noastră; dăruieşte-ne iertare de greşealele noastre; acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; izgoneşte de la noi pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul; împacă viaţa noastră; Doamne miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor.
Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie, cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni.
Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt în neputinţă, cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare, ocârmuieşte-i. Cu cei călători împreună călătoreşte. Pe cei din văzduh ocroteşte-i. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri, şi-i odihneşte unde luminează lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei din necazuri şi-i izbăveşte de toată primejdia. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine în Sfintele Tale Biserici şi le dă lor cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne, Doamne, şi pe noi, smeriţii, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, luminează mintea noastră cu lumina cunoștinței Tale şi ne îndreptează pe calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm, Sfintei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna; binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat (de 3 ori).
Venit-au mai înainte de dimineaţă, cele ce au fost cu Maria, şi aflând piatra răsturnată de pe Mormânt, auzit-au de la înger : Pe Cela ce este în Lumina cea pururea fiitoare, cu morţii pentru ce Îl căutaţi, ca pe un mort ? Vedeţi înfăşurăturile cele de îngropare, alergaţi şi lumii propovăduiţi, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cela ce a mântuit neamul omenesc.
De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit, şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe : „ Bucuraţi-vă ” şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce ai dat celor căzuţi ridicare.
În Mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe Scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cela ce eşti necuprins.
Slavă...
Şi acum...
Bine ești cuvântat, Stăpâne Atotţiitorule, care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai strălucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocrotește-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Întrarmează-ne cu armele dreptății Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleșugul celui potrivnic şi ne dăruieşte în acestă seară cu noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre desăvârşit, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, care Ţi-au plăcut din veac. Amin.