ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ, DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMIT R I O D U L
ADICĂ TREI CÂNTĂRI CU DUMNEZEU CEL SFÂNT
După ediţia din 1946.
Care cuprinde slujba dumnezeiască, cu începere de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Sfânta Înviere.
Duminica Vameșului și a Fariseului * Duminica Fiului Risipitor *
Săptămâna Lăsatului sec de Carne *
Duminica Lăsatului sec de Carne *
Săptămâna Lăsatului sec de Brânză *
Duminica Lăsatului sec de Brânză * Din Învățătura de Tipic a lui Marcu * Săptămâna 1-a din Postul Mare *
Săptămâna a 2-a din Postul Mare
* Săptămâna a 3-a din Postul Mare *
Săptămâna a 4-a din Postul Mare
* Săptămâna a 5-a din Postul Mare *
Săptămâna a 6-a din Postul Mare * Duminica Floriilor * Săptămâna Patimilor * Cântări Treimice * Stihiri de Umilință *
Viața Cuvioasei Maria Egipteanca *
Istorie de folos
Precuvântare la cartea Triodul editată în anul 1946.
Triodul se numără printre cele mai de seamă și mai folositoare cărți de ritual. Cuprinzând îndeosebi slujbele din Postul Mare, el este poate cartea cea mai apropiată de suflet și mai răscolitoare de gânduri. Punerea Triodului, adică începutul folosirii lui, care are loc la vecernia din ajunul Duminicii vameşului și fariseului, este un eveniment pentru credincioşii legaţi strâns de Biserică, şi un eveniment deosebit în mănăstiri. „Facerile” sau, cu un cuvânt mai cunoscut, cântările înfăţişează mai toate opere de înaltă poezie şi smerită cugetare creştinească, care farmecă sufletul şi înviază vremuri de adâncă şi curată simţire evanghelică. Ele sunt nedespărţite de amintirea mişcată a ceasurilor de reculegere şi de curăţire a conştiinţei pentru oricine a avut ocazia să le petreacă în cuprinsuri mănăstireşti sau, în biserici de mir, unde se urmează după tot tipicul. Triodul oferă rugăciuni şi desfătări sufleteşti de cel mai înalt ordin; carte de meditaţie, ea îndeamnă la mărturisire şi cuprinde vibrante chemări şi rugăciuni de iertare către Dumnezeu şi Maica Domnului, „Acoperământul” tuturor necăjiţilor.
Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a voit cu tot dinadinsul să dea la lumină un Triod cu adevărat îngrijit. Nevoiţi, cu nesfârşită părere de rău, să organizăm, pentru un viitor, pe care nu-l putem hotărî, cercetarea ştiinţifică a textului şi folosirea unei limbi româneşti cât mai frumoase, am urmărit o prezentare potrivită pe hârtie aleasă şi în caractere citeţe şi elegante. Am dorit să luminăm înţelegerea bogatului său cuprins cu ilustraţii gândite după cuviinţă şi executate de artişti crescuţi în cinstirea vieţii şi simţirii bisericeşti, împrejurările nespus de potrivnice ne-au pus piedici mari şi piedici de neînvins. Am fost nevoiţi să lucrăm, în condiţii pe care le vor preţui alţii mai târziu, în anii 1943, 1944 şi 1945. Am fost siliţi, spre durerea noastră, să renunţăm la multe planuri. Nea gonit din urmă şi grăbit mereu şi nevoia de a tipări, iute, o carte de cea mai mare lipsă, din care nu mai avem niciun exemplar, mai vechi. Ne-am judecat singuri şi cunoaştem toate lipsurile cărții, pe care, am dorit-o frumoasă. Ne-au scăpat greşeli, care puteau fi îndreptate, şi unele care trebuiau îndreptate neapărat. Acestea toate sunt în legătură cu scrierea cuvintelor și cu întrebuinţarea literelor mari. Nu am ajuns apoi să întemeiem o ilustraţie nouă, și am păstrat, în mare parte, gravurile triodului Mănăstirii Neamţ, neînlocuind decât pe acelea unde putem întrebuinţa mai cu folos o idee teologică exactă. Am organizat o, poartă nouă, pe al cărei revers am vrut să rămână amintirea „Bisericii Antim” şi strălucitului ei ctitor, fiindcă în mănăstirea acestuia lucrează Institutul Biblic.
Socotim de nevoie, să adăugăm câteva lămuriri :
1. Textele apostolilor, începuturile și sfârşiturile evangheliilor, precum și paremiile, începând cu utrenia Miercurii din săptămâna a cincea, sunt date toate după Biblia din 1944.
2. Vecernia mică şi Vecernia mare de Sâmbătă, în ajunul Floriilor, s-au pus la un loc, sub o singură gravură, şi s-a aşezat ilustraţia „Intrării în Ierusalim” în fruntea slujbei de dimineaţă a Floriilor, fiindcă toate capetele de pagini, din Sâmbăta lui Lazăr până în Sâmbăta cea Mare, încep cu slujba utreniei.
3. S-a făcut cap de pagină cu ilustraţie la miezonoptică, în Sâmbăta lui Lazăr în loc de Vineri, la vecernie (în a şasea săptămână), cum era în Triodul de la Neamț.
4. Ceasurile din Vinerea Mare sunt date după Biblia din anul 1944.
5. A doua paremie din Sfânta şi Marea Vineri seara e urmată de un fragment din „Cartea Sirienească”.
6. Textul Prohodului este cel nou, după ediţia institutului aprobată de Sfântul Sinod. În textul vechi, erau capete de pagină cu frontispicii la stările a doua şi a treia. Acestea s-au desfiinţat.
7. Sinaxarele şi viața Sfintei Maria Egipteanca se datoresc părintelui „D. Fecioru” care le-a tradus din nou.
Poarta, ilustraţiile noi şi această precuvântare se datoresc profesorului „D. Ştefănescu” care a purtat şi grija înfăţişării cărții. La aceasta au ajutat, cu inimă şi deosebită pricepere, părintele protosingel „Firmilian Marin” şi domnul „Teodor N. Manolache”.
DUMINICA
ÎN CARE SE CITEŞTE SFÂNTA EVANGHELIE A PILDEI VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI
LA VECERNIE, SÂMBĂTĂ SEARA
ÎN CARE SE CITEŞTE SFÂNTA EVANGHELIE A PILDEI VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI
LA VECERNIE, SÂMBĂTĂ SEARA
După Psalmul obişnuit, cântăm Fericit bărbatul... citind Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 10, cântând din Octoih : 3 stihiri ale învierii și 4 ale lui Anatolie iar din Triod aceste două idiomela, repetând pe cea dintâi.
Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor, că cel ce se înalţă pe sine, se va smeri; ci să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin postire, strigând : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii. (de două ori)
Fariseul de slava deşartă biruindu-se, iar vameşul cu pocăinţa plecându-se, a venit la Tine însuţi, Stăpâne, Ci acela lăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta negrăind, s-a învrednicit darurilor. În aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Slavă..., Glasul al 8-lea,
Atotţiitorule, Doamne, ştiu cât pot lacrimile ! Că pe Ezechia din porţile morţii l-a ridicat, pe cea păcătoasă din păcatele cele de mulţi ani o au mântuit; iar pe vameşul, mai presus decât pe fariseul, l-a îndreptat. Ci mă rog, împreună cu aceştia numărându-mă, să mă miluieşti.
Cunoscând, suflete al meu, osebirea vameşului şi a fariseului, urăşte glasul cel trufaş al aceluia; iar a acestuia pofteşte-i rugăciunea cea cu bună umilinţă şi strigă : Dumnezeule milostivește-Te spre mine păcătosul şi mă miluieşte.
Fără sămânţă, din Dumnezeiescul Duh şi cu sfatul Tatălui, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce este din Tatăl, fără mamă mai-nainte de veci şi pentru noi din tine fără de tată fiind, cu trup L-ai născut, şi prunc cu lapte L-ai hrănit. Pentru aceasta nu înceta a-L ruga, să se mântuiască din primejdii sufletele noastre.
Îngreuiaţi fiind ochii mei, de fărădelegile mele, nu pot să privesc şi să văd înălţimea cerului; ci mă primeşte ca pe vameşul, pe mine, cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, şi mă miluieşte.
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară, cu totul cinstită; prin care Răscumpărătorul meu, Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric, s-a arătat, Soarele dreptăţii fiind, vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală, ca o Maică, către Dânsul, roagă-L neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
După cei şase psalmi, Dumnezeu este Domnul pe glasul Octoihului. Şi zicem Troparul învierii (de două ori) Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : Apoi obişnuitele Catisme. Sedelnele Octoihului, După Fericiți cei fără prihană... Troparele : Soborul îngeresc... Ipacoi, Antifoanele și Prochimenul glasului. Toată suflarea..., Evanghelia învierii, de rând. Învierea lui Hristos văzând... Psalmul 50.
Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.
În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.
La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție; Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.
Apoi Diaconul sau Preotul zice : Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... Doamne miluieşte, (de 12 ori) Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările... Canoanele se pun : Al învierii din Octoih cu irmosul pe 4, al Crucii şi învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 6. Iar de se va întâmpla pomenirea vreunui Sfânt mare, punem Canonul Învierii cu irmosul pe 4, al Sfântului pe 4 şi al Triodului pe 6.
Cu pilde îndemnând pe toţi Hristos, spre îndreptarea vieții, pe vameşul înalță din smerenie, arătând pe fariseul că s-a smerit dintru înălţare.
Din smerenie văzând cinste făcătoare de înălţime, şi din înălţare cădere rea, râvneşte la bunătăţile vameşului şi urăşte răutatea fariseului.
Din trufie se împrăştie tot binele, iar din smerenie piere toată răutatea; care să o îmbrăţişăm noi credincioşii, despreţuind, după adevăr, năravul cel măreţ.
Împăratul tuturor, vrând să fie ucenicii Lui smeriţi în cugete, sfătuindu-i, îi învăţa să râvnească suspinului vameşului şi umilinţei.
Ca vameşul suspin şi cu tânguiri neîncetate mă apropii eu, Doamne, acum la milostivirea Ta; miluieşte-mă şi pe mine, cel ce-mi petrec acum viaţa cu smerenie.
Gândul, sfatul, nădejdea, trupul, sufletul şi duhul, către tine mi-am pus, Stăpână; scapă-mă de vrăjmaşii cei cumpliţi, de supărări, şi de îngrozirea cea viitoare, şi mă mântuieşte.
Din gunoi şi din patimi se înalţă cel smerit, şi din înălţimea bunătăţilor cade rău tot cel înalt cu inima; de al căruia nărav al răutăţii să fugim.
Slava deşartă deşertează bogăţia dreptăţii; iar smerenia risipeşte mulţimea poftelor. Căruia noi urmând, aşează-ne în partea vameşului, Mântuitorule.
Ca vameşul şi noi bătându-ne în piept, strigăm cu umilinţă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii ! Ca să luăm iertarea aceluia.
Spre râvnă să venim credincioşii, săvârşind blândețile şi vieţuind cu smerenie, cu suspinarea inimii, cu plâns şi cu rugăciune; ca să luăm iertare de la Dumnezeu.
Să lepădăm, credincioşii, trufia cea fără măsură, cumplita mândrie, urâta înălţare şi cruzimea cea rea a fariseului, cea necuvioasă lui Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întru tine ceea ce eşti singură scăpare nădăjduindu-mă, să nu pierd nădejdea cea bună; ci să dobândesc Preacurată ajutorul tău, mântuindu-mă de toată spurcăciunea celor rele.
Smerenia a înălţat pe cei ruşinat de răutăţi, pe vameşul ce a suspinat şi a strigat către Ziditorul, milostiveşte-Te ! Iar înălţarea a surpat din dreptate pe ticălosul fariseu ce a grăit cu trufie. Deci să urmăm celor bune, depărtându-ne de la răutăţi.
Smerenia, odinioară, a înălţat pe vameşul ce a strigat cu plângere, milostiveşte-Te şi l-a îndreptat. Lui să ne asemănăm toţi cei ce am căzut întru adâncul răutăţilor; să strigăm Mântuitorului dintru adâncul inimii : Greşit-am ! milostiveşte-Te, Unule, Iubitorule de oameni.
Primeşte Stăpână, degrabă, rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, Doamnă cu totul fără prihană. Scapă din primejdii pe cei ce aleargă către tine; strică meşteşugirile, surpă semeţia celor ce se într-armează nedumnezeieşte, Preacurată, asupra robilor tăi.
Arătat-a, Cuvântul, smerenia a fi calea cea aleasă a înălţării, smerindu-se până şi la chipul cel de rob; Căruia urmând oricine, smerindu-se se înalţă.
Înălţatu-s-a dreptul fariseu; şi a căzut; iar vameşul cel îngreuiat cu mulţimea răutăţilor, s-a smerit şi s-a înălţat, fără nădejde îndreptându-se.
Pricinuitoare de sărăcie, din bogăţia bunătăţilor s-a arătat înălţarea; şi îndestulare iarăşi smerenia îndreptării din sărăcia cea desăvârşită, care să o câştigăm.
Zis-ai mai-nainte, Stăpâne, că stai cu adevărat împotriva celor ce se mândresc; iar celor smeriţi, le dai, Mântuitorule, darul Tău. Deci trimite-ne darul Tău nouă celor ce ne-am smerit.
Către dumnezeiasca înălţare suindu-ne pe noi pururea Mântuitorul şi Stăpânul, a arătat smerenia făcătoare de înălţime; că a spălat cu mâinile Sale picioarele ucenicilor.
Ca ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată, Fecioară, risipeşte întunericul sufletului meu cu raza cea luminătoare, şi îndreptează viaţa mea la cărările mântuirii.
Să ne sârguim a urma bunătăţilor fariseului şi a râvni smereniei vameşului; urând necuviinţa greşelilor cea de la amândoi adică trufia şi pierzarea.
Văditu-s-a călătoria dreptăţii cea deşartă, deoarece a însoţit cu dânsa fariseul trufia; asemenea şi vameşul cu bunătatea cea făcătoare de înălţime, câştigând împreună mergătoare smerenia.
Întru bunătăţi, ca un şezător în căruţă, se părea fariseului că aleargă; iar vameşul pedestru alergând, ca pe lângă o căruţă, bine a trecut, înjugând smerenia cu umilinţa.
Pilda vameşului înţelegând-o toţi cu mintea, veniţi să-i urmăm cu lacrimi, aducând lui Dumnezeu duh umilit, cerând iertare păcatelor.
Să lepădăm, înţelepţilor, departe năravul cel măreţ şi urât, trufaş şi obraznic al fariseului, cel mult lăudăros şi cumplit, ca să nu ne lipsim de dumnezeiescul Dar.
Ceea ce eşti bună, trimite toiag de putere nouă tuturor celor ce scăpăm la tine; ca să biruim în mijlocul tuturor vrăjmaşilor, ajutorându-ne şi din toată vătămarea scoţându-ne.
Prin curgerea vieţii, tot deodată, au alergat fariseul şi cu vameşul. Deci acela de mândrie fiind cuprins, s-a primejduit în chip ruşinos; iar acesta s-a mântuit prin smerenie.
Călătoria vieţii cu cea dreaptă schimbându-o, noi să urmăm înţelepciunii celei dorite a vameşului şi să fugim de trufia cea urâtă a fariseului, ca să fim vii.
Să urmăm obiceiurilor bune ale lui Iisus, Mântuitorul, şi smereniei Lui, noi cei ce dorim a dobândi sălaşul bucuriei celei fără sfârşit, sălăşluindu-ne în locul celor vii.
Arătat-ai, Stăpâne, ucenicilor Tăi smerenie înaltă; căci încingându-Te cu ştergătorul peste mijloc, şi spălându-le picioarele, le-ai poruncit să urmeze acestui obicei.
Fariseul şi-a petrecut viaţa cu bunătăţile, şi vameşul cu greşelile; ci acela, din înălţarea cea stricătoare de minte, a luat smerenia; iar acesta s-a înălţat, arătându-se smerit cu mintea.
Gol fiind zidit întru nerăutate şi întru viaţă neamăgitoare m-a îmbrăcat vrăjmaşul cu răutatea călcării de poruncă şi cu grosimea trupului; iar acum prin mijlocirea ta Fecioară mă mântuiesc.
Să fugim de vorba cea trufaşă a fariseului şi să ne învăţăm înălţimea graiurilor celor smerite ale vameşului, cu pocăinţă strigând : Mântuitorul lumii, milostiveşte-Te spre robii Tăi.
Suspinuri ca ale vameşului să aducem Domnului, şi la Dânsul să cădem ca la un Stăpân, noi păcătoşii; că voieşte mântuirea tuturor oamenilor şi dă iertare tuturor celor ce se căiesc. Că pentru noi s-a întraripat, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl; fără de început.
Pe noi înşine, fraţilor, toţi să ne smerim, cu suspinuri şi cu tânguiri să ne batem gândurile, ca atunci, la judecata cea veşnică, să ne arătăm acolo credincioşi, nevinovaţi, dobândind iertare; că acolo este odihna cea adevărată, pe care să ne rugăm acum să o vedem noi. Acolo durerea, întristarea şi suspinurile cele dintru adânc sunt depărtate, din Edenul cel minunat. Al căruia făcător este Hristos, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl, fără de început.
Sinaxarele lui Nichifor Calist Xantopol arată pentru fiecare din praznicele vestite ale Triodului pricina pentru care s-au rânduit, cum s-au rânduit, când au luat început și pentru ce sunt aşa acum. Ele au fost orânduite de sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi cu amănunţită grijă; încep de la Duminica vameşului şi fariseului şi ţin până la Duminica tuturor Sfinţilor. Se cuvine aşadar ca înainte de cântarea a şaptea a canonului să se citească mai întâi după cum este datina, sinaxarul din Minei şi apoi sinaxarul Triodului. După citirea sinaxarului din Minei vei spune aşa :
În aceeaşi zi facem pomenire de pilda din Sfânta Evanghelie a vameşului şi fariseului.
Stih : Trăind ca fariseul, departe eşti de Biserică;
Căci Hristos este înlăuntru aceluia care-L primeşte cu smerenie.
Alte stihuri la Triod :
Ziditorul al celor de sus şi al celor de jos,
Primeşte de la îngeri cântarea întreit sfântă.
Iar de la oameni, primeşte Triodul !
Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem astăzi şi Triodul. Triodul a fost întocmit cu înţelepciune şi în chipul cel mai bun şi cum se cuvenea de mulţi din sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu părinţii noştri făcători de cântări, insuflat fiind de Sfântul Duh. Primul dintre toţi părinţii, care au izvodit cântarea triodică, adică a celor trei cântări, după părerea mea spre a închipui Sfânta şi începătoarea de viaţă Treime, a fost marele poet Cosma. El a izvodit cânturile ce se cântă în marea şi sfânta săptămână a patimilor Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acrostih, după numele fiecărei zile. După pilda lui şi alţi părinţi, dar mai mult decât alţii Teodor şi Iosif, Studiții, au alcătuit, cu aceeaşi râvnă ca şi Cosma, cântări pentru celelalte săptămâni ale Sfântului şi marelui post al Patruzecimii. Cântările lor au fost întrebuinţate mai întâi la Mănăstirea Studion. În cea mai mare parte ei au alcătuit şi au cadenţat odele şi celelalte cântări ale Triodului adunând şi strângând material din Sfinţii Părinţi. Aşadar pentru că Duminica se socoteşte cea dintâi dintre zile, după cum Duminica învierii se socoteşte întâia, a opta şi cea din urmă, au făcut foarte bine când au pus Luni cântarea întâia, Marţi cântarea a doua, Miercuri cântarea a treia, Joi cântarea a patra, Vineri cântarea a cincea, Sâmbătă cântarea a şasea, a şaptea şi celelalte două, a opta şi a noua; acestea pentru că sunt mai de seamă, sunt comune tuturor zilelor săptămânii. Tot aşa a făcut şi dumnezeiescul Cosma la canonul din Marea Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru cântări : cântarea a şasea, a şaptea, a opta și a noua. Mai târziu, preaînţeleptul împărat Leon a poruncit lui Marcu monahul, episcopul Idruntului, să-i facă canon deplin. Cartea aceasta se numeşte pe nedrept Triod, căci nu are totdeauna trei cântări, ci are şi canoane depline. După părerea mea şi-a luat numele său din pricină că cele mai multe canoane au trei cântări sau pentru că, după cum am spus, canoanele din săptămâna mare au fost alcătuite la început din trei cântări. Când sfinţii noştri Părinţi au alcătuit această carte de slujbă, scopul lor a fost ca să ne aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a Triodului de toată binefacerea dintru început a lui Dumnezeu faţă de noi, ca să ne amintească tuturora că am fost plăsmuiţi de el; că prin călcarea poruncii, dată nouă spre încercare, am fost alungaţi din desfătarea paradisului; că am fost izgoniţi din pricina zavistiei şarpelui şi vrăjmaşului, începătorul răutăţii, doborât din pricina mândriei; că am fost îndepărtaţi de la bunătăţile raiului şi am ajuns să fim conduşi de diavol; că Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul, prin milostivirea milei sale, a plecat cerurile şi S-a pogorât, a locuit în Fecioară şi S-a făcut om; că ne-a arătat chipul de a ne sui la cer, prin vieţuirea Sa, prin smerenia Sa mai cu seamă, prin postul, prin îndepărtarea de rele şi prin celelalte fapte ale Lui; că a pătimit, a înviat şi S-a suit iarăşi la cer; că a trimis pe Sfântul Duh, sfinţilor Lui ucenici şi Apostoli; că Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu desăvârşit, a fost predicat de ei pretutindenea; că şi dumnezeieştii Apostoli au făcut minuni prin harul Preasfântului Duh; că în acelaşi timp au adunat prin predica lor, pe toţi sfinţii de la marginile lumii, umplând lumea cea de sus. Aceasta a şi fost la început gândul Ziditorului. Prin cele spuse am arătat care este scopul Triodului. Aceste trei sărbători; a vameşului şi fariseului, a Fiului Risipitor, și a înfricoşatei Judecăţi au fost izvodite de sfinţii Părinţi ca un fel de pregătire şi îndemnare, ca să ne pregătim şi să fim gata pentru nevoinţele duhovniceşti ale postului, lepădând deprinderea noastră cea ticăloasă. Cea dintâi din aceste sărbători ne înfăţişează pilda vameşului şi a fariseului. Această săptămână se mai numeşte şi vestitoare. În adevăr, după cum cei care vor să meargă la război sunt vestiţi mai dinainte de generali despre timpul când va începe lupta, ca să-şi curăţească şi să-şi ascută săbiile, ca să-şi cerceteze bine toate celelalte arme, ca să îndepărteze orice piedică spre a se arunca cu râvnă în luptă şi spre a-şi lua cele de trebuinţă; de multe ori, înainte de luptă, li se ţin ostaşilor cuvântări, li se spun povestiri şi pilde ca să înflăcăreze sufletele lor şi să îndepărteze de la ei lenea, trândăvia, frica şi orice altă primejdie; tot astfel şi Sfinţii Părinţi vestesc mai dinainte, ca printr-o trâmbiţă, lupta ce o vom da prin post împotriva diavolului, spre a curăţi păcatul care a pus stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre şi care s-a prefăcut în venin din pricina timpului îndelungat de când ne stăpâneşte; mai mult încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune pe care nu le avem şi, într-armându-ne cum se cuvine, să mergem pregătiţi spre nevoinţele postului. Aşadar pentru că cea dintâi armă pentru dobândirea virtuţii este pocăinţa şi smerenia, iar cea mai mare piedică mândria și îngâmfarea, Sfinţii Părinţi ne înfăţişează în cea dintâi sărbătoare a Triodului această pildă vrednică de credinţă din dumnezeiasca Evanghelie. Prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim de păcatul mândriei şi al îngâmfării iar prin vameș ne îndeamnă să ne însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi potrivnice acestui păcat. Cel dintâi şi cel mai rău dintre păcate este mândria şi îngâmfarea. Din pricina mândriei şi îngâmfării a căzut diavolul din cer; mai-nainte era și se numea luceafăr luminos; din pricina lor este şi se numeşte întuneric. Tot din pricina acestui păcat a fost alungat şi Adam, începătorul neamului omenesc din desfătarea raiului. Prin această pildă ne îndeamnă Sfinţi Părinţi să nu ne mândrim cu faptele noastre bune, să nu defăimăm pe aproapele, ci să fim totdeauna smeriţi. Căci Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Şi este mai bine ca să se întoarcă cel păcătos decât să se mândrească cel care face fapte bune. Vă spun vouă, zice Domnul, că s-a coborât vameşul mai îndreptat decât fariseul. Aşadar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebuie să se mândrească, chiar dacă face fapte bune; dimpotrivă să se smerească şi să se roage din suflet lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi căzut în cele mai mari păcate. Făcând aşa nu este departe de mântuire. Vameş este omul care ia de la ocârmuire dreptul de a lua vamă. El cumpără acest drept cu multă nedreptate şi pentru aceea ia de la oameni vamă mai mare decât se cuvine. Fariseu este omul care se socoteşte desăvârşit în toate, depăşind pe ceilalţi oameni prin ştiinţa sa. Saducheul, care îşi are numele de la un oarecare Sadochie, este omul care se crede drept căci Sedec înseamnă dreptate. La evrei erau trei erezii : eseii, fariseii şi saducheii; aceştia din urmă nu credeau în înviere, în îngeri și în Duhul Sfânt.
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi făcători de cântări, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi mântuieşte-ne pe noi, Amin.
Cu lucrurile îndreptării înălţându-se fariseul, în lațurile slavei deşarte rău s-a încurcat, lăudându-se peste măsură; iar vameşul înălţându-se cu aripile smereniei, prea uşor s-a apropiat de Dumnezeu.
Prin mijlocirea smereniei, ca de o scară servindu-se vameşul s-a înălţat la înălţimea cerurilor; iar fariseul, cu putreda uşurime a trufiei înălţându-se, s-a pogorât în adâncimea iadului.
Pe cei drepţi vânându-i vicleanul, îi fură prin mijlocirea slavei deşarte; iar pe cei păcătoşi cu lanţurile deznădăjduirii îi leagă. Ci să ne sârguim a scăpa de amândouă răutăţile, noi râvnitorii vameşului.
Cu rugăciune să cădem la Dumnezeul nostru, cu lacrimi şi cu suspinuri fierbinţi, urmând smereniei vameşului celei înălţătoare, şi să cântăm noi credincioşii : Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Învăţând pe ucenici mai înainte le-ai poruncit, Stăpâne, să nu cugete cele înalte, ci să se unească cu cei smeriţi. Pentru aceasta, Mântuitorule, noi credincioşii strigăm Ție : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Frumuseţea şi scara cea dumnezeiască, pe care mai înainte a văzut-o Iacov, de jos întinsă către înălţime, pe tine te cunoaştem a fi Preacurată; pogorând de sus pe Dumnezeu întrupat, şi pe oameni printr-însa ridicându-i.
Cu minte smerită suspinând vameşul, a aflat pe Domnul milostiv, şi s-a mântuit; iar prin mijlocirea cea rea a limbii ce grăia cu trufie, a căzut fariseul din dreptate.
De trufia gândului fariseului şi de numirea curăţiei, să fugim noi credincioşii, râvnind smereniei şi gândului vameşului, celui bine primit.
Cuvintele vameşului credincioşii să le grăim în Sfânta Biserică : Dumnezeule, milostiveşte-Te ! Ca împreună cu dânsul să aflăm iertare, scăpând de pieirea fariseului celui mult lăudăros.
Suspinării vameşului să urmăm toţi şi, cu Dumnezeu vorbind, să strigăm către Dânsul cu lacrimi fierbinţi : Iubitorule; de oameni, greşit-am ! Milostive îndurate, milostiveşte-Te; şi mă mântuieşte.
Spre suspinul vameşului s-a uitat Dumnezeu, şi pe el îndreptându-l, l-a arătat pildă tuturor; ca să se plece pururea cu suspinuri şi cu lacrimi, cerând dezlegarea păcatelor.
Nu ştiu alt sprijin afară de tine, Curată şi cu totul fără prihană. Pe tine te pun rugătoare, pe tine mijlocitoare către Cel ce S-a născut din tine; scapă-mă de toate cele ce mă întristează.
Luând de la Hristos cale de înălţare smerenia, pilda mântuirii, să dorim obiceiul vameşului și lepădând departe înălţarea trufiei, cu minte smerită să facem pe Dumnezeu îndurător.
Trufia sufletului să o lepădăm, să câştigăm cuget drept cu smerenie, să nu ne sârguim a ne îndreptăţi pe noi înşine, să urâm deşarta mândrie, şi să milostivim cu vameşul pe Dumnezeu.
Să aducem rugăciuni de umilinţă, cu osârdie, Ziditorului ca vameşul; lepădându-ne de nerecunoscătoarele rugi ale fariseului; de glasurile cele cu laudă mare, care aduc defăimare împotriva aproapelui; ca să ne agonisim pe Dumnezeu milostiv şi lumină.
Cu multă adunare de păcate îngreuindu-mă, am întrecut pe vameşul cu prisoseala răutăţii, şi am câştigat şi trufia cea lăudăroasă a fariseului, făcându-mă în totul pustiu de toate bunătăţile. Doamne, fie-Ți milă de mine.
Învredniceşte fericirii Tale pe cei ce sunt săraci cu duhul pentru Tine, că după învăţătura poruncii Tale, aducem Ție duh umilit. Şi primindu-l, Mântuitorule, mântuieşte pe cei ce-Ți slujesc Ție.
Vameşul suindu-se în Biserică cu credinţă oarecând, şi rugându-se lui Dumnezeu s-a îndreptat, căci cu suspinuri venind şi cu lacrimi şi cu sfărâmarea inimii, toată povara păcatelor a lepădat-o prin rugăciune.
Dă-ne nouă a te lăuda, a te slăvi şi a te ferici după cuviinţă, celor ce te cinstim pe tine Preacurată, şi mărim naşterea ta, ceea ce eşti singură binecuvântată. Că tu eşti lauda creştinilor, şi către Dumnezeu rugătoare bineprimită.
Să fugim de grăirea cea înaltă şi înrăutăţită a fariseului, şi să ne învăţăm smerenia vameşului cea prea aleasă, ca să ne înălţăm, strigând către Dumnezeu, împreună cu acela; Milostiveşte-Te spre robii Tăi, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Hristoase Mântuitorule, şi răbdând Crucea de voie, ai ridicat lumea Ta cu dumnezeiasca putere.
Făcătorul zidirii şi Dumnezeul tuturor a luat trup omenesc, Născătoare de Dumnezeu, din curatul tău pântece, întrutot lăudată, şi toată firea mea cea stricată o a înnoit; lăsându-te după naştere iarăşi ca şi mai-nainte de naştere. Pentru aceasta cu credinţă toţi lăudându-te, strigăm : Bucură-te lauda lumii,
Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor; că cel ce se înalţă pe sine, se va smeri. Să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin postire, strigând : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii.
Fariseul de slava deşartă biruindu-se iar vameşul, cu pocăinţă plecându-se, au venit la Tine însuţi, Stăpâne. Ci acela lăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta negrăind s-a învrednicit darurilor. Întru aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Stih : Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu; înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Cunoscând suflete al meu osebirea vameşului şi a fariseului, urăşte glasul cel trufaş al aceluia; iar a acestuia poftește-i rugăciunea cea cu bună umilinţă, şi strigă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă miluieşte.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima inima, spune-voi toate minunile Tale.
Glasul fariseului cel mult lăudăros, credincioşii urându-l şi râvnind rugăciunii vameşului, celei cu bună umilinţă, smerindu-ne pe noi înşine, să nu cugetăm cele înalte; ci să strigăm cu umilinţă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre păcatele noastre.
Pe fariseul ce se îndrepta pe sine lăudându-şi faptele, l-ai osândit, Doamne, şi pe vameşul, ce s-a smerit şi cu suspinuri a cerut iertare, l-ai îndreptat. Că nu primeşti cugetele cele măreţe şi inimile cele umilite nu le defăimezi. Pentru aceasta şi noi cu smerenie cădem înaintea Ta. Cel ce ai pătimit pentru noi, dă-ne iertare şi mare milă.
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi obişnuita Litie, în pridvor, la care cântăm : Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei de la Utrenie. După Apolisul Litiei se citește învăţătura Cuviosului Teodor Studitul şi cântăm Troparul Cuviosului Teodor pe glasul al 8-lea : Al ortodoxiei îndreptătorule..., fără a Născătoarei :
Se cade a şti : Că toate cele 11 Stihiri ale Evangheliilor de la Utrenie, începând din această Duminică până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă în pridvor, la Litiile Utreniilor, la Slavă..., Şi acum... Iarăşi să se ştie : Că dintru această Duminică începem a citi în pridvor, după Apolisul Litiei, învăţătura Sfântului Părintelui nostru Teodor Studitul, pe care o citeşte Egumenul, dacă este de faţă iar de nu, o citeşte Eclesiarhul. Fraţii stau, ascultând cu luare aminte.
Fericirile din Octoih pe 6; şi din Triod, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul Glasului de rând. Apostolul către Timotei; Evanghelia de la Luca. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri... Iar de se va întâmpla Sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Sâmbăta lăsatului de carne, slujba morţilor de seară şi de dimineaţă se cântă la Biserica cimitirului. Iar de nu este Biserică la cimitir, atunci se cântă Sâmbătă, înaintea Duminicii Fiului desfrânat iar în Sâmbăta lăsatului de carne se cântă numai slujba întâmpinării.
Glas 1.
Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor, că cel ce se înalţă pe sine, se va smeri; ci să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin postire, strigând : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii. (de două ori)
Fariseul de slava deşartă biruindu-se, iar vameşul cu pocăinţa plecându-se, a venit la Tine însuţi, Stăpâne, Ci acela lăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta negrăind, s-a învrednicit darurilor. În aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Slavă..., Glasul al 8-lea,
Atotţiitorule, Doamne, ştiu cât pot lacrimile ! Că pe Ezechia din porţile morţii l-a ridicat, pe cea păcătoasă din păcatele cele de mulţi ani o au mântuit; iar pe vameşul, mai presus decât pe fariseul, l-a îndreptat. Ci mă rog, împreună cu aceştia numărându-mă, să mă miluieşti.
Şi acum..., a Născătoarei, cea dintâi, a glasului de rând,
LA LITIE
Stihira hramului, după obicei.
Slavă..., Glasul al 3-lea,
Cunoscând, suflete al meu, osebirea vameşului şi a fariseului, urăşte glasul cel trufaş al aceluia; iar a acestuia pofteşte-i rugăciunea cea cu bună umilinţă şi strigă : Dumnezeule milostivește-Te spre mine păcătosul şi mă miluieşte.
Şi acum..., a Născătoarei învierii, aceiaşi glas.
Fără sămânţă, din Dumnezeiescul Duh şi cu sfatul Tatălui, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce este din Tatăl, fără mamă mai-nainte de veci şi pentru noi din tine fără de tată fiind, cu trup L-ai născut, şi prunc cu lapte L-ai hrănit. Pentru aceasta nu înceta a-L ruga, să se mântuiască din primejdii sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, după Alfa-Vita.
Slavă..., Glasul al 5-lea.
Slavă..., Glasul al 5-lea.
Îngreuiaţi fiind ochii mei, de fărădelegile mele, nu pot să privesc şi să văd înălţimea cerului; ci mă primeşte ca pe vameşul, pe mine, cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, şi mă miluieşte.
Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas.
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară, cu totul cinstită; prin care Răscumpărătorul meu, Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric, s-a arătat, Soarele dreptăţii fiind, vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său, cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală, ca o Maică, către Dânsul, roagă-L neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Troparul, Glasul 1 :
Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (de 3 ori).
Apoi se face binecuvântarea pâinilor şi oştire din Epistolele Apostolilor. Iar de nu se face priveghere, zicem Troparul Învierii şi al Născătoarei de Dumnezeu.
Se cade să ştim : Slujba Sfântului care cade în Duminica aceasta şi în Duminica fiului desfrânat o punem Vineri la Pavecerniţă sau când va socoti cel mai mare. Dacă Sfântul care cade în aceste Duminici este Sfânt mare, slujba lui nu se amână. Deasemenea dacă Sfântul din aceste Duminici este sfânt mic, însă este hramul Bisericii, slujba lui nu se amână. Ci facem priveghere şi cântăm slujba hramului, ca pe a Întâmpinării Domnului. Despre tipicul întâmpinării Domnului, caută la sfârşitul acestei cărţi la litera A.
DUMINICĂ, LA UTRENIE
După cei şase psalmi, Dumnezeu este Domnul pe glasul Octoihului. Şi zicem Troparul învierii (de două ori) Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : Apoi obişnuitele Catisme. Sedelnele Octoihului, După Fericiți cei fără prihană... Troparele : Soborul îngeresc... Ipacoi, Antifoanele și Prochimenul glasului. Toată suflarea..., Evanghelia învierii, de rând. Învierea lui Hristos văzând... Psalmul 50.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.
Apoi : Glasul al 6-lea,
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.
Şi Stihira aceasta :
La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție; Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.
Apoi Diaconul sau Preotul zice : Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... Doamne miluieşte, (de 12 ori) Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările... Canoanele se pun : Al învierii din Octoih cu irmosul pe 4, al Crucii şi învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 6. Iar de se va întâmpla pomenirea vreunui Sfânt mare, punem Canonul Învierii cu irmosul pe 4, al Sfântului pe 4 şi al Triodului pe 6.
CANONUL
Facere a lui Gheorghie
Cântarea 1, Glasul al 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Cu pilde îndemnând pe toţi Hristos, spre îndreptarea vieții, pe vameşul înalță din smerenie, arătând pe fariseul că s-a smerit dintru înălţare.
Din smerenie văzând cinste făcătoare de înălţime, şi din înălţare cădere rea, râvneşte la bunătăţile vameşului şi urăşte răutatea fariseului.
Din trufie se împrăştie tot binele, iar din smerenie piere toată răutatea; care să o îmbrăţişăm noi credincioşii, despreţuind, după adevăr, năravul cel măreţ.
Împăratul tuturor, vrând să fie ucenicii Lui smeriţi în cugete, sfătuindu-i, îi învăţa să râvnească suspinului vameşului şi umilinţei.
Slavă...
Ca vameşul suspin şi cu tânguiri neîncetate mă apropii eu, Doamne, acum la milostivirea Ta; miluieşte-mă şi pe mine, cel ce-mi petrec acum viaţa cu smerenie.
Şi acum..., a Născătoarei :
Gândul, sfatul, nădejdea, trupul, sufletul şi duhul, către tine mi-am pus, Stăpână; scapă-mă de vrăjmaşii cei cumpliţi, de supărări, şi de îngrozirea cea viitoare, şi mă mântuieşte.
Catavasie : Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este Sfânt precum Tu, Doamne...
Din gunoi şi din patimi se înalţă cel smerit, şi din înălţimea bunătăţilor cade rău tot cel înalt cu inima; de al căruia nărav al răutăţii să fugim.
Slava deşartă deşertează bogăţia dreptăţii; iar smerenia risipeşte mulţimea poftelor. Căruia noi urmând, aşează-ne în partea vameşului, Mântuitorule.
Ca vameşul şi noi bătându-ne în piept, strigăm cu umilinţă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii ! Ca să luăm iertarea aceluia.
Spre râvnă să venim credincioşii, săvârşind blândețile şi vieţuind cu smerenie, cu suspinarea inimii, cu plâns şi cu rugăciune; ca să luăm iertare de la Dumnezeu.
Slavă...
Să lepădăm, credincioşii, trufia cea fără măsură, cumplita mândrie, urâta înălţare şi cruzimea cea rea a fariseului, cea necuvioasă lui Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întru tine ceea ce eşti singură scăpare nădăjduindu-mă, să nu pierd nădejdea cea bună; ci să dobândesc Preacurată ajutorul tău, mântuindu-mă de toată spurcăciunea celor rele.
Sedealna glasul al 4-lea,
Podobia : Degrab ne întâmpină...
Smerenia a înălţat pe cei ruşinat de răutăţi, pe vameşul ce a suspinat şi a strigat către Ziditorul, milostiveşte-Te ! Iar înălţarea a surpat din dreptate pe ticălosul fariseu ce a grăit cu trufie. Deci să urmăm celor bune, depărtându-ne de la răutăţi.
Slavă...
Smerenia, odinioară, a înălţat pe vameşul ce a strigat cu plângere, milostiveşte-Te şi l-a îndreptat. Lui să ne asemănăm toţi cei ce am căzut întru adâncul răutăţilor; să strigăm Mântuitorului dintru adâncul inimii : Greşit-am ! milostiveşte-Te, Unule, Iubitorule de oameni.
Şi acum..., a Născătoarei :
Primeşte Stăpână, degrabă, rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, Doamnă cu totul fără prihană. Scapă din primejdii pe cei ce aleargă către tine; strică meşteşugirile, surpă semeţia celor ce se într-armează nedumnezeieşte, Preacurată, asupra robilor tăi.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Arătat-a, Cuvântul, smerenia a fi calea cea aleasă a înălţării, smerindu-se până şi la chipul cel de rob; Căruia urmând oricine, smerindu-se se înalţă.
Înălţatu-s-a dreptul fariseu; şi a căzut; iar vameşul cel îngreuiat cu mulţimea răutăţilor, s-a smerit şi s-a înălţat, fără nădejde îndreptându-se.
Pricinuitoare de sărăcie, din bogăţia bunătăţilor s-a arătat înălţarea; şi îndestulare iarăşi smerenia îndreptării din sărăcia cea desăvârşită, care să o câştigăm.
Zis-ai mai-nainte, Stăpâne, că stai cu adevărat împotriva celor ce se mândresc; iar celor smeriţi, le dai, Mântuitorule, darul Tău. Deci trimite-ne darul Tău nouă celor ce ne-am smerit.
Slavă...
Către dumnezeiasca înălţare suindu-ne pe noi pururea Mântuitorul şi Stăpânul, a arătat smerenia făcătoare de înălţime; că a spălat cu mâinile Sale picioarele ucenicilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată, Fecioară, risipeşte întunericul sufletului meu cu raza cea luminătoare, şi îndreptează viaţa mea la cărările mântuirii.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea Ta...
Să ne sârguim a urma bunătăţilor fariseului şi a râvni smereniei vameşului; urând necuviinţa greşelilor cea de la amândoi adică trufia şi pierzarea.
Văditu-s-a călătoria dreptăţii cea deşartă, deoarece a însoţit cu dânsa fariseul trufia; asemenea şi vameşul cu bunătatea cea făcătoare de înălţime, câştigând împreună mergătoare smerenia.
Întru bunătăţi, ca un şezător în căruţă, se părea fariseului că aleargă; iar vameşul pedestru alergând, ca pe lângă o căruţă, bine a trecut, înjugând smerenia cu umilinţa.
Pilda vameşului înţelegând-o toţi cu mintea, veniţi să-i urmăm cu lacrimi, aducând lui Dumnezeu duh umilit, cerând iertare păcatelor.
Slavă...
Să lepădăm, înţelepţilor, departe năravul cel măreţ şi urât, trufaş şi obraznic al fariseului, cel mult lăudăros şi cumplit, ca să nu ne lipsim de dumnezeiescul Dar.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti bună, trimite toiag de putere nouă tuturor celor ce scăpăm la tine; ca să biruim în mijlocul tuturor vrăjmaşilor, ajutorându-ne şi din toată vătămarea scoţându-ne.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Prin curgerea vieţii, tot deodată, au alergat fariseul şi cu vameşul. Deci acela de mândrie fiind cuprins, s-a primejduit în chip ruşinos; iar acesta s-a mântuit prin smerenie.
Călătoria vieţii cu cea dreaptă schimbându-o, noi să urmăm înţelepciunii celei dorite a vameşului şi să fugim de trufia cea urâtă a fariseului, ca să fim vii.
Să urmăm obiceiurilor bune ale lui Iisus, Mântuitorul, şi smereniei Lui, noi cei ce dorim a dobândi sălaşul bucuriei celei fără sfârşit, sălăşluindu-ne în locul celor vii.
Arătat-ai, Stăpâne, ucenicilor Tăi smerenie înaltă; căci încingându-Te cu ştergătorul peste mijloc, şi spălându-le picioarele, le-ai poruncit să urmeze acestui obicei.
Slavă...
Fariseul şi-a petrecut viaţa cu bunătăţile, şi vameşul cu greşelile; ci acela, din înălţarea cea stricătoare de minte, a luat smerenia; iar acesta s-a înălţat, arătându-se smerit cu mintea.
Şi acum..., a Născătoarei :
Gol fiind zidit întru nerăutate şi întru viaţă neamăgitoare m-a îmbrăcat vrăjmaşul cu răutatea călcării de poruncă şi cu grosimea trupului; iar acum prin mijlocirea ta Fecioară mă mântuiesc.
CONDACUL Glasul al 4-lea, după Podobia : Arătatu-Te-ai astăzi...
Să fugim de vorba cea trufaşă a fariseului şi să ne învăţăm înălţimea graiurilor celor smerite ale vameşului, cu pocăinţă strigând : Mântuitorul lumii, milostiveşte-Te spre robii Tăi.
Alt condac, glasul al 3-lea, după Podobia : Fecioara astăzi...
Suspinuri ca ale vameşului să aducem Domnului, şi la Dânsul să cădem ca la un Stăpân, noi păcătoşii; că voieşte mântuirea tuturor oamenilor şi dă iertare tuturor celor ce se căiesc. Că pentru noi s-a întraripat, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl; fără de început.
ICOS
Pe noi înşine, fraţilor, toţi să ne smerim, cu suspinuri şi cu tânguiri să ne batem gândurile, ca atunci, la judecata cea veşnică, să ne arătăm acolo credincioşi, nevinovaţi, dobândind iertare; că acolo este odihna cea adevărată, pe care să ne rugăm acum să o vedem noi. Acolo durerea, întristarea şi suspinurile cele dintru adânc sunt depărtate, din Edenul cel minunat. Al căruia făcător este Hristos, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl, fără de început.
PROLOG
PE SCURT DESPRE SINAXARELE LUI XANTOPOL LA SLUJBA TRIODULUI.
Sinaxarele lui Nichifor Calist Xantopol arată pentru fiecare din praznicele vestite ale Triodului pricina pentru care s-au rânduit, cum s-au rânduit, când au luat început și pentru ce sunt aşa acum. Ele au fost orânduite de sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi cu amănunţită grijă; încep de la Duminica vameşului şi fariseului şi ţin până la Duminica tuturor Sfinţilor. Se cuvine aşadar ca înainte de cântarea a şaptea a canonului să se citească mai întâi după cum este datina, sinaxarul din Minei şi apoi sinaxarul Triodului. După citirea sinaxarului din Minei vei spune aşa :
În aceeaşi zi facem pomenire de pilda din Sfânta Evanghelie a vameşului şi fariseului.
Stih : Trăind ca fariseul, departe eşti de Biserică;
Căci Hristos este înlăuntru aceluia care-L primeşte cu smerenie.
Alte stihuri la Triod :
Ziditorul al celor de sus şi al celor de jos,
Primeşte de la îngeri cântarea întreit sfântă.
Iar de la oameni, primeşte Triodul !
Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem astăzi şi Triodul. Triodul a fost întocmit cu înţelepciune şi în chipul cel mai bun şi cum se cuvenea de mulţi din sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu părinţii noştri făcători de cântări, insuflat fiind de Sfântul Duh. Primul dintre toţi părinţii, care au izvodit cântarea triodică, adică a celor trei cântări, după părerea mea spre a închipui Sfânta şi începătoarea de viaţă Treime, a fost marele poet Cosma. El a izvodit cânturile ce se cântă în marea şi sfânta săptămână a patimilor Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acrostih, după numele fiecărei zile. După pilda lui şi alţi părinţi, dar mai mult decât alţii Teodor şi Iosif, Studiții, au alcătuit, cu aceeaşi râvnă ca şi Cosma, cântări pentru celelalte săptămâni ale Sfântului şi marelui post al Patruzecimii. Cântările lor au fost întrebuinţate mai întâi la Mănăstirea Studion. În cea mai mare parte ei au alcătuit şi au cadenţat odele şi celelalte cântări ale Triodului adunând şi strângând material din Sfinţii Părinţi. Aşadar pentru că Duminica se socoteşte cea dintâi dintre zile, după cum Duminica învierii se socoteşte întâia, a opta şi cea din urmă, au făcut foarte bine când au pus Luni cântarea întâia, Marţi cântarea a doua, Miercuri cântarea a treia, Joi cântarea a patra, Vineri cântarea a cincea, Sâmbătă cântarea a şasea, a şaptea şi celelalte două, a opta şi a noua; acestea pentru că sunt mai de seamă, sunt comune tuturor zilelor săptămânii. Tot aşa a făcut şi dumnezeiescul Cosma la canonul din Marea Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru cântări : cântarea a şasea, a şaptea, a opta și a noua. Mai târziu, preaînţeleptul împărat Leon a poruncit lui Marcu monahul, episcopul Idruntului, să-i facă canon deplin. Cartea aceasta se numeşte pe nedrept Triod, căci nu are totdeauna trei cântări, ci are şi canoane depline. După părerea mea şi-a luat numele său din pricină că cele mai multe canoane au trei cântări sau pentru că, după cum am spus, canoanele din săptămâna mare au fost alcătuite la început din trei cântări. Când sfinţii noştri Părinţi au alcătuit această carte de slujbă, scopul lor a fost ca să ne aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a Triodului de toată binefacerea dintru început a lui Dumnezeu faţă de noi, ca să ne amintească tuturora că am fost plăsmuiţi de el; că prin călcarea poruncii, dată nouă spre încercare, am fost alungaţi din desfătarea paradisului; că am fost izgoniţi din pricina zavistiei şarpelui şi vrăjmaşului, începătorul răutăţii, doborât din pricina mândriei; că am fost îndepărtaţi de la bunătăţile raiului şi am ajuns să fim conduşi de diavol; că Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul, prin milostivirea milei sale, a plecat cerurile şi S-a pogorât, a locuit în Fecioară şi S-a făcut om; că ne-a arătat chipul de a ne sui la cer, prin vieţuirea Sa, prin smerenia Sa mai cu seamă, prin postul, prin îndepărtarea de rele şi prin celelalte fapte ale Lui; că a pătimit, a înviat şi S-a suit iarăşi la cer; că a trimis pe Sfântul Duh, sfinţilor Lui ucenici şi Apostoli; că Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu desăvârşit, a fost predicat de ei pretutindenea; că şi dumnezeieştii Apostoli au făcut minuni prin harul Preasfântului Duh; că în acelaşi timp au adunat prin predica lor, pe toţi sfinţii de la marginile lumii, umplând lumea cea de sus. Aceasta a şi fost la început gândul Ziditorului. Prin cele spuse am arătat care este scopul Triodului. Aceste trei sărbători; a vameşului şi fariseului, a Fiului Risipitor, și a înfricoşatei Judecăţi au fost izvodite de sfinţii Părinţi ca un fel de pregătire şi îndemnare, ca să ne pregătim şi să fim gata pentru nevoinţele duhovniceşti ale postului, lepădând deprinderea noastră cea ticăloasă. Cea dintâi din aceste sărbători ne înfăţişează pilda vameşului şi a fariseului. Această săptămână se mai numeşte şi vestitoare. În adevăr, după cum cei care vor să meargă la război sunt vestiţi mai dinainte de generali despre timpul când va începe lupta, ca să-şi curăţească şi să-şi ascută săbiile, ca să-şi cerceteze bine toate celelalte arme, ca să îndepărteze orice piedică spre a se arunca cu râvnă în luptă şi spre a-şi lua cele de trebuinţă; de multe ori, înainte de luptă, li se ţin ostaşilor cuvântări, li se spun povestiri şi pilde ca să înflăcăreze sufletele lor şi să îndepărteze de la ei lenea, trândăvia, frica şi orice altă primejdie; tot astfel şi Sfinţii Părinţi vestesc mai dinainte, ca printr-o trâmbiţă, lupta ce o vom da prin post împotriva diavolului, spre a curăţi păcatul care a pus stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre şi care s-a prefăcut în venin din pricina timpului îndelungat de când ne stăpâneşte; mai mult încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune pe care nu le avem şi, într-armându-ne cum se cuvine, să mergem pregătiţi spre nevoinţele postului. Aşadar pentru că cea dintâi armă pentru dobândirea virtuţii este pocăinţa şi smerenia, iar cea mai mare piedică mândria și îngâmfarea, Sfinţii Părinţi ne înfăţişează în cea dintâi sărbătoare a Triodului această pildă vrednică de credinţă din dumnezeiasca Evanghelie. Prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim de păcatul mândriei şi al îngâmfării iar prin vameș ne îndeamnă să ne însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi potrivnice acestui păcat. Cel dintâi şi cel mai rău dintre păcate este mândria şi îngâmfarea. Din pricina mândriei şi îngâmfării a căzut diavolul din cer; mai-nainte era și se numea luceafăr luminos; din pricina lor este şi se numeşte întuneric. Tot din pricina acestui păcat a fost alungat şi Adam, începătorul neamului omenesc din desfătarea raiului. Prin această pildă ne îndeamnă Sfinţi Părinţi să nu ne mândrim cu faptele noastre bune, să nu defăimăm pe aproapele, ci să fim totdeauna smeriţi. Căci Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Şi este mai bine ca să se întoarcă cel păcătos decât să se mândrească cel care face fapte bune. Vă spun vouă, zice Domnul, că s-a coborât vameşul mai îndreptat decât fariseul. Aşadar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebuie să se mândrească, chiar dacă face fapte bune; dimpotrivă să se smerească şi să se roage din suflet lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi căzut în cele mai mari păcate. Făcând aşa nu este departe de mântuire. Vameş este omul care ia de la ocârmuire dreptul de a lua vamă. El cumpără acest drept cu multă nedreptate şi pentru aceea ia de la oameni vamă mai mare decât se cuvine. Fariseu este omul care se socoteşte desăvârşit în toate, depăşind pe ceilalţi oameni prin ştiinţa sa. Saducheul, care îşi are numele de la un oarecare Sadochie, este omul care se crede drept căci Sedec înseamnă dreptate. La evrei erau trei erezii : eseii, fariseii şi saducheii; aceştia din urmă nu credeau în înviere, în îngeri și în Duhul Sfânt.
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi făcători de cântări, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi mântuieşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Dătător de rouă...
Cu lucrurile îndreptării înălţându-se fariseul, în lațurile slavei deşarte rău s-a încurcat, lăudându-se peste măsură; iar vameşul înălţându-se cu aripile smereniei, prea uşor s-a apropiat de Dumnezeu.
Prin mijlocirea smereniei, ca de o scară servindu-se vameşul s-a înălţat la înălţimea cerurilor; iar fariseul, cu putreda uşurime a trufiei înălţându-se, s-a pogorât în adâncimea iadului.
Pe cei drepţi vânându-i vicleanul, îi fură prin mijlocirea slavei deşarte; iar pe cei păcătoşi cu lanţurile deznădăjduirii îi leagă. Ci să ne sârguim a scăpa de amândouă răutăţile, noi râvnitorii vameşului.
Cu rugăciune să cădem la Dumnezeul nostru, cu lacrimi şi cu suspinuri fierbinţi, urmând smereniei vameşului celei înălţătoare, şi să cântăm noi credincioşii : Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Învăţând pe ucenici mai înainte le-ai poruncit, Stăpâne, să nu cugete cele înalte, ci să se unească cu cei smeriţi. Pentru aceasta, Mântuitorule, noi credincioşii strigăm Ție : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Frumuseţea şi scara cea dumnezeiască, pe care mai înainte a văzut-o Iacov, de jos întinsă către înălţime, pe tine te cunoaştem a fi Preacurată; pogorând de sus pe Dumnezeu întrupat, şi pe oameni printr-însa ridicându-i.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Cu minte smerită suspinând vameşul, a aflat pe Domnul milostiv, şi s-a mântuit; iar prin mijlocirea cea rea a limbii ce grăia cu trufie, a căzut fariseul din dreptate.
De trufia gândului fariseului şi de numirea curăţiei, să fugim noi credincioşii, râvnind smereniei şi gândului vameşului, celui bine primit.
Cuvintele vameşului credincioşii să le grăim în Sfânta Biserică : Dumnezeule, milostiveşte-Te ! Ca împreună cu dânsul să aflăm iertare, scăpând de pieirea fariseului celui mult lăudăros.
Suspinării vameşului să urmăm toţi şi, cu Dumnezeu vorbind, să strigăm către Dânsul cu lacrimi fierbinţi : Iubitorule; de oameni, greşit-am ! Milostive îndurate, milostiveşte-Te; şi mă mântuieşte.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Spre suspinul vameşului s-a uitat Dumnezeu, şi pe el îndreptându-l, l-a arătat pildă tuturor; ca să se plece pururea cu suspinuri şi cu lacrimi, cerând dezlegarea păcatelor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nu ştiu alt sprijin afară de tine, Curată şi cu totul fără prihană. Pe tine te pun rugătoare, pe tine mijlocitoare către Cel ce S-a născut din tine; scapă-mă de toate cele ce mă întristează.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea...
Luând de la Hristos cale de înălţare smerenia, pilda mântuirii, să dorim obiceiul vameşului și lepădând departe înălţarea trufiei, cu minte smerită să facem pe Dumnezeu îndurător.
Trufia sufletului să o lepădăm, să câştigăm cuget drept cu smerenie, să nu ne sârguim a ne îndreptăţi pe noi înşine, să urâm deşarta mândrie, şi să milostivim cu vameşul pe Dumnezeu.
Să aducem rugăciuni de umilinţă, cu osârdie, Ziditorului ca vameşul; lepădându-ne de nerecunoscătoarele rugi ale fariseului; de glasurile cele cu laudă mare, care aduc defăimare împotriva aproapelui; ca să ne agonisim pe Dumnezeu milostiv şi lumină.
Cu multă adunare de păcate îngreuindu-mă, am întrecut pe vameşul cu prisoseala răutăţii, şi am câştigat şi trufia cea lăudăroasă a fariseului, făcându-mă în totul pustiu de toate bunătăţile. Doamne, fie-Ți milă de mine.
Învredniceşte fericirii Tale pe cei ce sunt săraci cu duhul pentru Tine, că după învăţătura poruncii Tale, aducem Ție duh umilit. Şi primindu-l, Mântuitorule, mântuieşte pe cei ce-Ți slujesc Ție.
Slavă...
Vameşul suindu-se în Biserică cu credinţă oarecând, şi rugându-se lui Dumnezeu s-a îndreptat, căci cu suspinuri venind şi cu lacrimi şi cu sfărâmarea inimii, toată povara păcatelor a lepădat-o prin rugăciune.
Şi acum..., a Născătoarei :
Dă-ne nouă a te lăuda, a te slăvi şi a te ferici după cuviinţă, celor ce te cinstim pe tine Preacurată, şi mărim naşterea ta, ceea ce eşti singură binecuvântată. Că tu eşti lauda creştinilor, şi către Dumnezeu rugătoare bineprimită.
LUMINÂNDA
A Învierii din Octoih. Slavă..., a Triodului, după Podobia : Cu ucenicii să ne suim...
Să fugim de grăirea cea înaltă şi înrăutăţită a fariseului, şi să ne învăţăm smerenia vameşului cea prea aleasă, ca să ne înălţăm, strigând către Dumnezeu, împreună cu acela; Milostiveşte-Te spre robii Tăi, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Hristoase Mântuitorule, şi răbdând Crucea de voie, ai ridicat lumea Ta cu dumnezeiasca putere.
Şi acum..., a Născătoarei :
Făcătorul zidirii şi Dumnezeul tuturor a luat trup omenesc, Născătoare de Dumnezeu, din curatul tău pântece, întrutot lăudată, şi toată firea mea cea stricată o a înnoit; lăsându-te după naştere iarăşi ca şi mai-nainte de naştere. Pentru aceasta cu credinţă toţi lăudându-te, strigăm : Bucură-te lauda lumii,
LA LAUDE
Stihiri : Din Octoih 4 ale învierii, și ale Triodului aceste 4 idiomele :
Glasul 1.
Fariseul de slava deşartă biruindu-se iar vameşul, cu pocăinţă plecându-se, au venit la Tine însuţi, Stăpâne. Ci acela lăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta negrăind s-a învrednicit darurilor. Întru aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Glasul al 3-lea.
Stih : Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu; înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Cunoscând suflete al meu osebirea vameşului şi a fariseului, urăşte glasul cel trufaş al aceluia; iar a acestuia poftește-i rugăciunea cea cu bună umilinţă, şi strigă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă miluieşte.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima inima, spune-voi toate minunile Tale.
Glasul fariseului cel mult lăudăros, credincioşii urându-l şi râvnind rugăciunii vameşului, celei cu bună umilinţă, smerindu-ne pe noi înşine, să nu cugetăm cele înalte; ci să strigăm cu umilinţă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre păcatele noastre.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Pe fariseul ce se îndrepta pe sine lăudându-şi faptele, l-ai osândit, Doamne, şi pe vameşul, ce s-a smerit şi cu suspinuri a cerut iertare, l-ai îndreptat. Că nu primeşti cugetele cele măreţe şi inimile cele umilite nu le defăimezi. Pentru aceasta şi noi cu smerenie cădem înaintea Ta. Cel ce ai pătimit pentru noi, dă-ne iertare şi mare milă.
Şi acum...
Prea binecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu...
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi obişnuita Litie, în pridvor, la care cântăm : Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei de la Utrenie. După Apolisul Litiei se citește învăţătura Cuviosului Teodor Studitul şi cântăm Troparul Cuviosului Teodor pe glasul al 8-lea : Al ortodoxiei îndreptătorule..., fără a Născătoarei :
Ceasul 1 şi Apolisul deplin.
Se cade a şti : Că toate cele 11 Stihiri ale Evangheliilor de la Utrenie, începând din această Duminică până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă în pridvor, la Litiile Utreniilor, la Slavă..., Şi acum... Iarăşi să se ştie : Că dintru această Duminică începem a citi în pridvor, după Apolisul Litiei, învăţătura Sfântului Părintelui nostru Teodor Studitul, pe care o citeşte Egumenul, dacă este de faţă iar de nu, o citeşte Eclesiarhul. Fraţii stau, ascultând cu luare aminte.
LA LITURGHIE
Fericirile din Octoih pe 6; şi din Triod, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul Glasului de rând. Apostolul către Timotei; Evanghelia de la Luca. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri... Iar de se va întâmpla Sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Sâmbăta lăsatului de carne, slujba morţilor de seară şi de dimineaţă se cântă la Biserica cimitirului. Iar de nu este Biserică la cimitir, atunci se cântă Sâmbătă, înaintea Duminicii Fiului desfrânat iar în Sâmbăta lăsatului de carne se cântă numai slujba întâmpinării.
DUMINICA
ÎN CARE SE CITEŞTE SFÂNTA EVANGHELIE CU PILDA FIULUI CELUI DESFRÂNAT
LA VECERNIE, SÂMBĂTĂ SEARA
După psalmul cel obişnuit, cântăm Fericit bărbatul..., Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10, cântând din Octoih 6 Stihiri ale învierii, 3 ale lui Anatolie şi ale Triodului pe 4, repetându-le.
În ţară fără de păcat şi plină de viață m-am încredinţat şi, semănând păcatul, cu secera am secerat spicele lenevirii şi, în loc de snopi, am grămădit stogurile faptelor mele, pe care nu le-am şi aşternut în aria pocăinţei. Ci Te rog pe Tine, prea-Veşnicul, lucrătorul nostru Dumnezeu, vântură pleava lucrurilor mele în vântul milostivirii Tale, şi adună grâu; iertarea sufletului meu; încuindu-mă în jitniţa Ta cea cerească, şi mă mântuieşte. (de două ori)
Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei, că preabunul părinte, întâmpinând pe fiul cel desfrânat, carele s-a întors de la păcat la casa părintească, îl îmbrăţişează şi iarăşi îi dăruieşte cunoştinţele slavei sale; şi veselie de taină face celor de sus, înjunghiind viţelul cel hrănit; ca noi să vieţuim cu vrednicie Celui ce a junghiat atunci, iubitorului de oameni Părinte, şi Celui slăvit, ce S-a junghiat, Mântuitorului sufletelor noastre. (de două ori)
O, de cât bine m-am lipsit, eu ticălosul, pe mine însumi ! O, de la ce împărăţie am căzut, eu pătimaşul. Avuţia care am luat, o am cheltuit, porunca o am călcat. Vai mie ticăloase suflete; că în focul cel veşnic, vei să te osândeşti. Pentru aceasta mai-nainte de sfârşit, strigă către Hristos Dumnezeu : Primeşte-mă, Dumnezeule, ca pe fiul cel desfrânat, şi mă miluieşte.
Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate, carele toată viaţa o am cheltuit întru înstrăinare; risipit-am bogăţia, care mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Risipind bogăţia darului celui părintesc, m-am păscut, eu ticălosul, împreună cu dobitoacele cele necuvântătoare şi, poftind hrana lor, leşinam de foame, nesăturându-mă. Ci întorcându-mă la Tatăl cel milostiv, strig cu lacrimi : Primeşte-mă ca pe un năimit, pe mine cel ce cad la iubirea Ta de oameni, şi mă mântuieşte.
Făcătorul şi răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se din blestemul cel dintâi, pe Adam l-a slobozit Pentru aceasta, ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te ! Bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
Şi cealaltă urmare a Privegherii, după obicei. Iar de nu este Priveghere, zicem : troparul Învierii şi al Născătoarei. Apoi Apolisul.
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii, de două ori; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, şi obişnuitele Catisme. Polieleul, cei doi Psalmi obişnuiţi, la care adăugăm și al treilea Psalm; La râul Babilonului... cu Aliluia, frumos. Antifoanele şi prochimenul glasului. Toată suflarea..., Evanghelia învierii, Învierea lui Hristos... Psalmul 50. Slavă..., Glasul al 8-lea. Uşile pocăinţei... Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas : În cărările mântuirii... Apoi Stihira, Glasul al 6-lea. Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta... La mulţimea faptelor mele... (Caută-le înapoi la Litia din Duminica vameșului și fariseului) Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... şi Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările...
Canoanele se pun : Al învierii, din Octoih, cu irmosul pe 4, al Crucii şi al învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 6. Iar slujba de la Minei o cântăm la Pavecerniţă, Vineri seara.
Iisuse, Dumnezeule, primeşte-mă acum şi pe mine cel ce mă pocăiesc, ca pe fiul cel desfrânat; căci toată viaţa în lene mi-am petrecut şi pe Tine Te-am mâniat.
Rău am risipit dumnezeiasca bogăţie, care mai-nainte mi-ai dat; depărtatu-m-am de la Tine, necurat vieţuind, milostive Părinte. Primeşte-mă dar şi pe mine cel ce mă întorc.
Braţele părinteşti acum tinzându-le, primeşte-mă, Doamne şi pe mine ca pe desfrânatul, prea Îndurate; ca să Te slăvesc cu mulţumire.
Arătându-Ți, Dumnezeule, toată bunătatea spre mine, treci mulţimea greşalelor mele, ca un făcător de bine; pentru dumnezeieştile rugăciuni ale Maicii Tale.
Cântarea lui Moise luând, suflete, strigă : Ajutor şi acoperitor mi-a fost mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi preaslăvi pe El.
Ieşindu-mi cu totul din fire, ca un stricat la minte, m-am lipit de izvoditorii poftelor; ci mă primeşte, Hristoase, ca pe desfrânatul.
Urmând glasului celui pierdut, strig : Greşit-am, Părinte, îmbrăţişează-mă şi pe mine ca pe acela, şi nu mă lepăda.
Tinzându-Ți, Hristoase, braţele Tale cu milostivire, primeşte-mă pe mine, carele mă întorc din latura cea depărtată a păcatului şi a poftelor.
Ceea ce eşti bună între femei, îmbogăţeşte-mă, Preacurată, cu chipurile bunătăţilor tale şi pe mine, cel ce am sărăcit pentru păcate multe; ca să te slăvesc.
Mintea mea cea neroditoare, aducătoare de roadă arată-o, Dumnezeule; Lucrătorule al bunătăţilor şi Săditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
Grăbeşte de-mi deschide braţele părinteşti, că rău mi-am cheltuit viaţa mea. Ci căutând spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale, Mântuitorule, nu-mi trece cu vederea acum inima mea cea sărăcită; că Ție, Doamne, cu umilinţă strig : Greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea Ta.
Ceea ce nu ştii de mire, curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care singură eşti folositoarea şi acoperământul credincioşilor, izbăveşte de primejdii şi de necazuri şi de cumplitele nevoi pe toţi cei ce-şi au nădejdile spre tine, Fecioară; şi cu dumnezeieştile tale rugăciuni mântuieşte sufletele noastre.
Bogăţia bunătăţilor, care mi-ai dat, cerescule Părinte, o am risipit rău, făcându-mă rob străinilor cetăţeni. Pentru aceasta strig : Greşit-am Ție primeşte-mă ca odinioară pe desfrânatul, întinzându-mi braţele Tale.
La toată răutatea m-am robit plecându-mă ca un ticălos făcătorilor de pofte, şi din firea mea ieşindu-mi prin nebăgare de seamă, miluieşte-mă, Mântuitorule, cerescule Părinte, pe mine, cel ce scap la îndurările Tale cele multe.
De toată ruşinea m-am umplut, necutezând a căuta la înălţimea cerului, că fără socoteală m-am plecat păcatului. Iar acum întorcându-mă, cu umilinţă strig : Greşit-am Ție, Împărate al tuturor, primeşte-mă.
Ajutătoarea oamenilor, nădejdea cea tare a tuturor creştinilor, scăparea celor ce se mântuiesc, Preacurată Fecioară, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale cele de Maică şi vieţii celei ce va să fie mă învredniceşte.
Nașterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai-nainte văzându-o, a propovăduit strigând : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; că de la amiază-zi şi din muntele cel sfânt şi umbrit ai venit, Hristoase.
Robitu-m-am cetăţenilor celor străini, şi la loc stricăcios m-am depărtat, şi de ruşine m-am umplut; iar acum întorcându-mă, strig Ție, Îndurate : Greşit-am !
Deschide-mi acum milostivirea cea părintească, mie celui ce mă întorc de la răutăţi, cerescule Părinte, şi nu mă lepăda, Cela ce ai milă prea îndestulată.
Nu cutez a căuta sus la înălţime, că Te-am mâniat pe Tine, Hristoase, fără măsură; ci ştiind milostivirea Ta, Îndurate, strig Ție : Greşit-am ! Milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.
Preasfântă Fecioară plină de dar, ceea ce ai născut curăţirea tuturor, uşurează povara cea grea a păcatelor mele, cu rugăciunile tale.
Noaptea trecând, s-a apropiat ziua şi lumina în lume a strălucit. Pentru aceasta Te laudă cetele îngereşti şi Te slăvesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.
Adâncul păcatelor mă cuprinde pururea şi valul greşalelor mă cufundă; îndreptează-mă la limanul vieţii, Hristoase Dumnezeule, şi mă mântuieşte, Împărate al slavei.
Bogăţia părintească o am risipit rău şi, sărăcind, m-am umplut de ruşine, rob făcându-mă gândurilor celor neroditoare. Pentru aceasta strig Ție, Iubitorule de oameni, îndurându-Te, mântuieşte-mă.
Pe mine cel rupt de foamea a tot felul de bunătăţi şi înstrăinat de la Tine Preabunule, miluieşte-mă şi mă mântuieşte, Hristoase, acum pe cel ce mă întorc şi laud iubirea Ta de oameni.
Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul şi Domnul, mântuirii învredniceşte-mă; că am sărăcit de tot felul de bunătăţi, Fecioară curată, ca să laud slăvirile tale.
Întru adâncul păcatelor sunt cuprins, Mântuitorule, şi în marea vieţii mă cufund; ci precum ai scos pe Iona din fiară, aşa mă scoate şi pe mine din patimi, şi mă mântuieşte.
De la părintească slava Ta depărtându-mă neînțelepţeşte, întru răutăţi am risipit bogăţia care mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfrânatului aduc Ție : Greşit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca pe unul din argaţii Tăi.
Să auzim scripturile Mântuitorului nostru, care ne învaţă totdeauna cu glasul Său, pentru cel ce a fost desfrânat şi în urmă iarăşi s-a înţelepţit şi cu credinţă să urmăm pocăinţei celei bune a acestuia; şi, Celui ce ştie toate cele ascunse, cu inimă smerită să strigăm : Greşit-am Ție, Părinte îndurate, şi nu suntem vrednici nici odinioară să ne chemăm fii ai Tăi, ca mai înainte; ci ca Cela ce eşti din fire iubitor de oameni, Tu ne primeşte şi ne fă ca pe unul din argaţii Tăi.
În aceeaşi ai facem pomenire de pilda fiului desfrânat din Sfânta Evanghelie; pe care dumnezeieştii noştri Părinţi au aşezat-o în a doua Duminică a Triodului.
Stih : Chiar dacă ai fi desfrânat ca şi mine, îndrăznind, vino;
Căci ușa milostivirii dumnezeieşti a fost deschisă tuturor !
Sunt unii oameni, care, cunoscând că au săvârşit multe fapte rele, că au trăit din tinereţe în chip destrăbălat, că şi-au petrecut viaţa în beţii şi desfrânări şi că au căzut astfel în adâncul păcatelor, ajung în deznădejde, care este odrasla mândriei. Din pricina deznădejdii nu vor cu niciun chip să se mai sârguiască să fie virtuoşi, aşa că săvârşesc un roi de păcate şi cad mereu în aceleaşi şi mai mari păcate. Sfinţii Părinţi, purtându-se faţă de astfel de oameni cu multă dragoste şi părinteşte şi voind să-i scoată din deznădejde, au aşezat acum, după pilda vameşului şi fariseului, pilda fiului desfrânat. Prin aceasta ei le smulg din rădăcină, păcatul deznădejdii şi-i ridică iarăşi spre săvârşirea virtuţii; arată prin fiul cel desfrânat, oamenilor încărcaţi cu multe păcate îndurarea iubitoare, de oameni şi prea bună a lui Dumnezeu; înfăţişează prin pilda spusă de Hristos, că nu este nici un păcat care să biruiască voinţa cea iubitoare de oameni a Domnului. Doi sunt fiii omului, adică ai Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat : drepţii şi păcătoşii. Fiul cel mai mare este omul care stăruie totdeauna în poruncile şi în calea cea bună a lui Dumnezeu şi niciodată nu se depărtează de El. Fiul cel mai tânăr este omul care a poftit păcatul, care a tăgăduit prin fapte ruşinoase împreună-vieţuirea cu Dumnezeu, care a trăit în chip desfrânat, cheltuind iubirea de oameni ce o avea Dumnezeu pentru el, care n-a păstrat în el întreg chipul lui Dumnezeu, care a urmat vicleanului diavol, care a slujit, prin plăcerile sale, voinţei diavolului, care n-a putut să-și sature pofta. În adevăr păcatul este fără de saţ; prin deprindere, păcatul încântă prin ceea ce vremelnic face plăcere. El se aseamănă cu roşcovele, mâncarea porcilor. Roşcovele, în adevăr, la început sunt dulci, dar mai pe urmă sunt amare şi asemănătoare paielor. Tot aşa este îndeobşte şi păcatul. Dar fiul cel desfrânat, pentru că pierise de foamea virtuţii, şi-a venit îndată în fire şi vine la Tatăl său zicând : Tată am păcătuit la cer şi înaintea ta ! Nu mai sunt vrednic să mă mai numesc fiul tău ! Tatăl îl primeşte pe cel ce se căieşte; nu-l ţine de rău; dimpotrivă, îl strânge la piept şi-l îmbrăţişează, arătându-i îndurările sale dumnezeiești şi părinteşti îi dă haină, adică Sfântul Botez, pecete şi inel, adică harul Preasfântului Duh. Pe lângă aceasta îi dă şi încălţăminte, ca să nu mai fie vătămate umbletele sale cele potrivit voii lui Dumnezeu de şerpi şi de scorpii, ci mai degrabă să poată zdrobi capetele lor. În urmă, Tatăl, cuprins de mare bucurie, junghie pentru el viţelul cel gras, adică pe Fiul său Unul-Născut, şi îi dă să se împărtăşească cu trupul şi sângele lui. Fiul cel mai mare, minunându-se de milostivirea nemăsurată a Tatălui, cârteşte. Dar Tatăl cel iubitor de oameni îi închide gura, întorcându-l de la gândurile lui cu linişte, prin vorbe blânde şi binevoitoare, spunându-i : Tu totdeauna eşti cu mine; tu trebuia să te bucuri și să te veseleşti împreună cu Tatăl tău, căci acest fiu al meu a fost mai-nainte mort prin păcat şi a înviat, căindu-se de toate cele ce fără de judecată le săvârşise; a fost pierdut, pentru că s-a îndepărtat de mine prin deprinderea plăcerilor, dar a fost găsit de mine, care am suferit din adâncul inimii pentru el şi l-am chemat înapoi prin dragostea sufletului meu. Această pildă poate să se ia şi despre poporul evreu şi despre noi. Sfinţii Părinţi deci au orânduit în această Duminică, pilda fiului desfrânat pentru această pricină : ca să curme deznădejdea și teama de a ne apuca de fapte bune şi ca să îndemne spre pocăinţă şi căinţă pe păcătos, ca şi pe fiul cel desfrânat. În adevăr căinţa este cea mai bună armă şi o pavăză puternică pentru înlăturarea săgeţilor vrăjmaşului.
Cu iubirea Ta de oameni cea negrăită, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, Amin.
Desfătărilor trupeşti m-am plecat ca un ticălos şi m-am făcut rob cu totul născocitorilor de pofte; şi m-am înstrăinat de la Tine, Iubitorule de oameni. Iar acum strig cu glasul celui rătăcit : Greşit-am, Hristoase, nu mă trece, ca Cela ce eşti însuţi milostiv.
Nicicum îndrăznind a căuta la înălţimea cerului, strig Ție, Împărate al tuturor; căci cu nepriceperea eu însumi Te-am mâniat, nebăgând seamă de poruncile Tale. Pentru aceasta ca Cela ce eşti însuţi bun, nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta.
Cu rugăciunile apostolilor şi ale proorocilor, ale cuvioşilor şi ale cinstiţilor mucenici, şi ale drepţilor, iartă-mi, Doamne, toate câte am greşit, mâniind, Hristoase, bunătatea Ta; ca să Te laud întru toţi vecii.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te-ai arătat mai luminată decât heruvimii şi decât toate oştile cereşti, cu aceştia roagă pe Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui celui fără început, pe Carele L-ai întrupat Preacurată, ca toţi să ne învrednicim binelui celui veşnic.
Heruvimilor asemănându-se tinerii, dănţuiau în cuptor, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.
Cela ce Te-ai pogorât pe pământ cu sărăcie de bunăvoie, ca să mântuieşti lumea, pentru multa milostivire; mântuieşte-mă pe mine, cela ce am sărăcit acum de toată fapta bună, ca un milostiv.
De la poruncile Tale depărtându-mă, m-am făcut rob înşelătorului, ca un ticălos. Iar acum întorcându-mă, primeşte-mă, ca odinioară pe desfrânatul; pe mine cel ce cad înaintea Ta, cerescule Părinte.
Supunându-mă cugetelor celor de stricăciune făcătoare, m-am întunecat şi de la Tine m-am depărtat, cu totul ieşindu-mi din minte, Îndurate. Pentru aceasta pe mine, cel ce cad cu pocăinţă înaintea Ta mântuieşte-mă.
Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti singură îndreptarea celor căzuţi, îndreptează-mă şi pe mine cel zdrobit, cu tot felul de păcate şi smerit.
Pe Cela ce a închipuit mai-nainte în rug, lui Moise, minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Vezi-mi, Hristoase, necazul inimii, vezi întoarcerea mea, vezi-mi lacrimile, Mântuitorule, şi nu mă trece pe mine; ci mă îmbrăţişează iarăşi cu milostivire, numărându-mă împreună cu mulţimea celor mântuiţi; ca să laud cu mulţumire milele Tale.
Ca tâlharul Te rog, pomeneşte-mă ca vameşul întristându-mă, mă bat în piept și strig : Milostiveşte-Te, primeşte-mă, prea-Îndurate, ca pe cel desfrânat, pe mine cel ce mă întorc de la toate răutăţile mele, Împărate al tuturor; ca să laud plecăciunea Ta cea prea multă.
Suspină acum suflete al meu prea-ticăloase, şi strigă lui Hristos : Doamne, Cela ce ai sărăcit de a Ta voie pentru mine, însuţi Tu mă îmbogăţeşte pe mine cel sărăcit de toată fapta bună, cu bogăţia bunătăţilor, ca un bun şi milostiv.
Veselia care ai făcut oarecând, Bunule, pentru întoarcerea cea de voie a fiului pierdut, fă-o acum şi spre mine, păcătosul, tinzându-mi cinstitele Tale braţe; ca mântuindu-mă, să laud plecăciunea Ta cea prea multă.
Cu luminătoarele tale rugăciuni, Fecioară, luminează-mi, rogu-mă, ochii cei înţelegători, ce sunt întunecaţi cu răutatea, şi la calea pocăinţei mă povăţuieşte. Ca, după datorie, să te laud pe tine, ceea ce ai întrupat mai presus de cuvânt pe Cuvântul.
Din pământeni cine a auzit una ca aceasta; sau cine a văzut vreodinioară : Fecioară să se fi aflat având în pântece, şi fără durere să fi născut prunc ? În acest chip este minunea ta, şi pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te mărim.
Bogăţia darului, care mi-ai dat, Mântuitorule, ducându-mă în ţări străine eu ticălosul, rău o am cheltuit, vieţuind desfrânat, şi o am risipit dracilor, înşelându-mă; ci acum întorcându-mă, primeşte-mă ca pe rătăcitul, Părinte, îndură-Te şi mă mântuieşte.
Cheltuind avuţia Ta, Doamne, o am risipit, şi m-am supus eu ticălosul dracilor celor vicleni; ci Tu, preamilostive Mântuitorule, îndură-te spre mine desfrânatul şi mă curăţeşte pe mine spurcatul, dându-mi haina cea dintâi a împărăţiei Tale.
Sfântă Maică Fecioară, binevestirea cea mare a apostolilor şi a mucenicilor, a proorocilor şi a cuvioşilor, fă milostiv nouă robilor tăi pe Fiul tău şi Domnul, de Dumnezeu Născătoare, când va şedea să judece pe fiecare după vrednicia faptelor.
Glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne, greşit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăţia darurilor Tale; ci mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Stih : Scoală-te Doamne, Dumnezeul meu înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate, carele toată viaţa o am cheltuit în ţări străine; risipit-am bogăţia care mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Cheltuind în desfrânări averea părintească şi risipindu-o, pustiu m-am făcut, sălăşluindu-mă în oraşul viclenilor cetăţeni; dar neputând mai mult răbda locuirea cea dimpreună cu dânşii, întorcându-mă strig Ție, înduratului Părinte : Greşit-am la cer şi înaintea Ta; și nu sunt vrednic să mă chem fiul Tău; fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi, Dumnezeule şi mă miluieşte.
Bunule Părinte, depărtatu-m-am de la Tine, ci nu mă părăsi, nici să mă faci netrebnic împărăţiei Tale. Vrăjmaşul cel cu totul viclean m-a dezbrăcat şi mi-a luat bogăţia; darurile cele sufleteşti le-am risipit ca un desfrânat. Deci sculându-mă şi întorcându-mă către Tine strig : Fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi, Cela ce pentru mine Ți-ai întins pe Cruce preacuratele Tale mâini; ca să mă scoţi de la fiara cea cumplită şi cu haina cea dintâi să mă îmbraci, ca un mult milostiv.
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi obişnuita Litie, în pridvor, La care cântăm : Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei de la Utrenie. Apoi se citeşte învăţătura Cuviosului Teodor şi celelalte, ca la Duminica vameşului şi fariseului, Ceasul 1 şi Apolisul deplin.
Fericirile din Octoih, pe 3, şi din Triod, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul glasului de rând. Apostolul către Corinteni; Evanghelia de la Luca. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...
Cade-se a şti : Că în săptămâna lăsatului de carne, nu cântăm Aliluia, Deasemenea lăsăm, din Psaltire o catismă de la Utrenie şi o citim la Vecernie. Nu se citesc nici Mijloceasurile şi nici Canonul de rugăciune al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de la Pavecerniță. Iar Pavecernița se citeşte cea mică. Lafel facem și la săptămâna brânzei, afară, de Miercuri și Vineri; despre care vezi însemnarea din aceste zile. În această săptămână citim în fiecare zi, la Utrenie, cuvântul Sfântului Macarie despre Patruzecime şi Cincizecime; cuvânt care începe aşa : Fiii mei, se bucură inima mea de voi...,
Să se știe : Că slujba sfinţilor ce vor cădea în Sâmbăta şi Duminica lăsatului de carne, se cântă, mai înainte, la Pavecernițele ce au trecut. Asemenea facem şi în Sâmbăta şi în Duminica lăsatului de brânză, sau cum va voi cel mai mare; afară de cazul când s-ar întâmpla pomenirea vreunui Sfânt mare, sau hramul Bisericii.
Glasul 1.
În ţară fără de păcat şi plină de viață m-am încredinţat şi, semănând păcatul, cu secera am secerat spicele lenevirii şi, în loc de snopi, am grămădit stogurile faptelor mele, pe care nu le-am şi aşternut în aria pocăinţei. Ci Te rog pe Tine, prea-Veşnicul, lucrătorul nostru Dumnezeu, vântură pleava lucrurilor mele în vântul milostivirii Tale, şi adună grâu; iertarea sufletului meu; încuindu-mă în jitniţa Ta cea cerească, şi mă mântuieşte. (de două ori)
Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei, că preabunul părinte, întâmpinând pe fiul cel desfrânat, carele s-a întors de la păcat la casa părintească, îl îmbrăţişează şi iarăşi îi dăruieşte cunoştinţele slavei sale; şi veselie de taină face celor de sus, înjunghiind viţelul cel hrănit; ca noi să vieţuim cu vrednicie Celui ce a junghiat atunci, iubitorului de oameni Părinte, şi Celui slăvit, ce S-a junghiat, Mântuitorului sufletelor noastre. (de două ori)
Slavă..., Glasul al 2-lea.
O, de cât bine m-am lipsit, eu ticălosul, pe mine însumi ! O, de la ce împărăţie am căzut, eu pătimaşul. Avuţia care am luat, o am cheltuit, porunca o am călcat. Vai mie ticăloase suflete; că în focul cel veşnic, vei să te osândeşti. Pentru aceasta mai-nainte de sfârşit, strigă către Hristos Dumnezeu : Primeşte-mă, Dumnezeule, ca pe fiul cel desfrânat, şi mă miluieşte.
Şi acum..., a Născătoarei, cea dintâi a glasului de rând.
Vohod : Lumină lină...
Prochimenul : Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat.
LA LITIE
Stihira hramului după obicei.
Slavă..., Glasul al 4-lea.
Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate, carele toată viaţa o am cheltuit întru înstrăinare; risipit-am bogăţia, care mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas.
Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, potolind pornirile cele rele împotriva noastră, din tot necazul izbăvindu-ne pe noi; că pe tine singură te avem ancoră tare şi neclintită, şi a ta ocrotire am dobândit. Să nu fim ruşinaţi, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te, Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului după Alfa-Vita.
Slavă..., Glasul al 6-lea.
Risipind bogăţia darului celui părintesc, m-am păscut, eu ticălosul, împreună cu dobitoacele cele necuvântătoare şi, poftind hrana lor, leşinam de foame, nesăturându-mă. Ci întorcându-mă la Tatăl cel milostiv, strig cu lacrimi : Primeşte-mă ca pe un năimit, pe mine cel ce cad la iubirea Ta de oameni, şi mă mântuieşte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Făcătorul şi răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se din blestemul cel dintâi, pe Adam l-a slobozit Pentru aceasta, ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te ! Bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
Troparul, de trei ori : Născătoare de Dumnezeu Fecioară...
Şi cealaltă urmare a Privegherii, după obicei. Iar de nu este Priveghere, zicem : troparul Învierii şi al Născătoarei. Apoi Apolisul.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii, de două ori; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, şi obişnuitele Catisme. Polieleul, cei doi Psalmi obişnuiţi, la care adăugăm și al treilea Psalm; La râul Babilonului... cu Aliluia, frumos. Antifoanele şi prochimenul glasului. Toată suflarea..., Evanghelia învierii, Învierea lui Hristos... Psalmul 50. Slavă..., Glasul al 8-lea. Uşile pocăinţei... Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas : În cărările mântuirii... Apoi Stihira, Glasul al 6-lea. Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta... La mulţimea faptelor mele... (Caută-le înapoi la Litia din Duminica vameșului și fariseului) Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... şi Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările...
Canoanele se pun : Al învierii, din Octoih, cu irmosul pe 4, al Crucii şi al învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 6. Iar slujba de la Minei o cântăm la Pavecerniţă, Vineri seara.
CANONUL Triodului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, Glasul al 2-lea,
Irmos : Cântarea lui Moise...
Iisuse, Dumnezeule, primeşte-mă acum şi pe mine cel ce mă pocăiesc, ca pe fiul cel desfrânat; căci toată viaţa în lene mi-am petrecut şi pe Tine Te-am mâniat.
Rău am risipit dumnezeiasca bogăţie, care mai-nainte mi-ai dat; depărtatu-m-am de la Tine, necurat vieţuind, milostive Părinte. Primeşte-mă dar şi pe mine cel ce mă întorc.
Slavă...
Braţele părinteşti acum tinzându-le, primeşte-mă, Doamne şi pe mine ca pe desfrânatul, prea Îndurate; ca să Te slăvesc cu mulţumire.
Şi acum..., a Născătoarei :
Arătându-Ți, Dumnezeule, toată bunătatea spre mine, treci mulţimea greşalelor mele, ca un făcător de bine; pentru dumnezeieştile rugăciuni ale Maicii Tale.
Catavasie, zicem Irmoasele Canonului.
Cântarea lui Moise luând, suflete, strigă : Ajutor şi acoperitor mi-a fost mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi preaslăvi pe El.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Mintea mea cea neroditoare...
Ieşindu-mi cu totul din fire, ca un stricat la minte, m-am lipit de izvoditorii poftelor; ci mă primeşte, Hristoase, ca pe desfrânatul.
Urmând glasului celui pierdut, strig : Greşit-am, Părinte, îmbrăţişează-mă şi pe mine ca pe acela, şi nu mă lepăda.
Slavă...
Tinzându-Ți, Hristoase, braţele Tale cu milostivire, primeşte-mă pe mine, carele mă întorc din latura cea depărtată a păcatului şi a poftelor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti bună între femei, îmbogăţeşte-mă, Preacurată, cu chipurile bunătăţilor tale şi pe mine, cel ce am sărăcit pentru păcate multe; ca să te slăvesc.
Catavasie :
Mintea mea cea neroditoare, aducătoare de roadă arată-o, Dumnezeule; Lucrătorule al bunătăţilor şi Săditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
Sedealna, Glasul 1,
Podobie : Mormântul Tău...
Grăbeşte de-mi deschide braţele părinteşti, că rău mi-am cheltuit viaţa mea. Ci căutând spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale, Mântuitorule, nu-mi trece cu vederea acum inima mea cea sărăcită; că Ție, Doamne, cu umilinţă strig : Greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea Ta.
Slavă...
Tot Sedealna : Grăbeşte de-mi deschide...
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce nu ştii de mire, curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care singură eşti folositoarea şi acoperământul credincioşilor, izbăveşte de primejdii şi de necazuri şi de cumplitele nevoi pe toţi cei ce-şi au nădejdile spre tine, Fecioară; şi cu dumnezeieştile tale rugăciuni mântuieşte sufletele noastre.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Naşterea Ta cea din Fecioară...
Bogăţia bunătăţilor, care mi-ai dat, cerescule Părinte, o am risipit rău, făcându-mă rob străinilor cetăţeni. Pentru aceasta strig : Greşit-am Ție primeşte-mă ca odinioară pe desfrânatul, întinzându-mi braţele Tale.
La toată răutatea m-am robit plecându-mă ca un ticălos făcătorilor de pofte, şi din firea mea ieşindu-mi prin nebăgare de seamă, miluieşte-mă, Mântuitorule, cerescule Părinte, pe mine, cel ce scap la îndurările Tale cele multe.
Slavă...
De toată ruşinea m-am umplut, necutezând a căuta la înălţimea cerului, că fără socoteală m-am plecat păcatului. Iar acum întorcându-mă, cu umilinţă strig : Greşit-am Ție, Împărate al tuturor, primeşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ajutătoarea oamenilor, nădejdea cea tare a tuturor creştinilor, scăparea celor ce se mântuiesc, Preacurată Fecioară, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale cele de Maică şi vieţii celei ce va să fie mă învredniceşte.
Catavasie :
Nașterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai-nainte văzându-o, a propovăduit strigând : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; că de la amiază-zi şi din muntele cel sfânt şi umbrit ai venit, Hristoase.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Noaptea trecând...
Robitu-m-am cetăţenilor celor străini, şi la loc stricăcios m-am depărtat, şi de ruşine m-am umplut; iar acum întorcându-mă, strig Ție, Îndurate : Greşit-am !
Deschide-mi acum milostivirea cea părintească, mie celui ce mă întorc de la răutăţi, cerescule Părinte, şi nu mă lepăda, Cela ce ai milă prea îndestulată.
Slavă...
Nu cutez a căuta sus la înălţime, că Te-am mâniat pe Tine, Hristoase, fără măsură; ci ştiind milostivirea Ta, Îndurate, strig Ție : Greşit-am ! Milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Fecioară plină de dar, ceea ce ai născut curăţirea tuturor, uşurează povara cea grea a păcatelor mele, cu rugăciunile tale.
Catavasie :
Noaptea trecând, s-a apropiat ziua şi lumina în lume a strălucit. Pentru aceasta Te laudă cetele îngereşti şi Te slăvesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Întru adâncul păcatelor...
Adâncul păcatelor mă cuprinde pururea şi valul greşalelor mă cufundă; îndreptează-mă la limanul vieţii, Hristoase Dumnezeule, şi mă mântuieşte, Împărate al slavei.
Bogăţia părintească o am risipit rău şi, sărăcind, m-am umplut de ruşine, rob făcându-mă gândurilor celor neroditoare. Pentru aceasta strig Ție, Iubitorule de oameni, îndurându-Te, mântuieşte-mă.
Slavă...
Pe mine cel rupt de foamea a tot felul de bunătăţi şi înstrăinat de la Tine Preabunule, miluieşte-mă şi mă mântuieşte, Hristoase, acum pe cel ce mă întorc şi laud iubirea Ta de oameni.
Şi acum..., a Născătoarei :
Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul şi Domnul, mântuirii învredniceşte-mă; că am sărăcit de tot felul de bunătăţi, Fecioară curată, ca să laud slăvirile tale.
Catavasie :
CONDACUL Glasul al 8-lea, după Podobia : Fecioara astăzi...
De la părintească slava Ta depărtându-mă neînțelepţeşte, întru răutăţi am risipit bogăţia care mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfrânatului aduc Ție : Greşit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca pe unul din argaţii Tăi.
ICOS
Să auzim scripturile Mântuitorului nostru, care ne învaţă totdeauna cu glasul Său, pentru cel ce a fost desfrânat şi în urmă iarăşi s-a înţelepţit şi cu credinţă să urmăm pocăinţei celei bune a acestuia; şi, Celui ce ştie toate cele ascunse, cu inimă smerită să strigăm : Greşit-am Ție, Părinte îndurate, şi nu suntem vrednici nici odinioară să ne chemăm fii ai Tăi, ca mai înainte; ci ca Cela ce eşti din fire iubitor de oameni, Tu ne primeşte şi ne fă ca pe unul din argaţii Tăi.
SINAXAR
LA DUMINICA FIULUI DESFRÂNAT
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
LA DUMINICA FIULUI DESFRÂNAT
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi ai facem pomenire de pilda fiului desfrânat din Sfânta Evanghelie; pe care dumnezeieştii noştri Părinţi au aşezat-o în a doua Duminică a Triodului.
Stih : Chiar dacă ai fi desfrânat ca şi mine, îndrăznind, vino;
Căci ușa milostivirii dumnezeieşti a fost deschisă tuturor !
Sunt unii oameni, care, cunoscând că au săvârşit multe fapte rele, că au trăit din tinereţe în chip destrăbălat, că şi-au petrecut viaţa în beţii şi desfrânări şi că au căzut astfel în adâncul păcatelor, ajung în deznădejde, care este odrasla mândriei. Din pricina deznădejdii nu vor cu niciun chip să se mai sârguiască să fie virtuoşi, aşa că săvârşesc un roi de păcate şi cad mereu în aceleaşi şi mai mari păcate. Sfinţii Părinţi, purtându-se faţă de astfel de oameni cu multă dragoste şi părinteşte şi voind să-i scoată din deznădejde, au aşezat acum, după pilda vameşului şi fariseului, pilda fiului desfrânat. Prin aceasta ei le smulg din rădăcină, păcatul deznădejdii şi-i ridică iarăşi spre săvârşirea virtuţii; arată prin fiul cel desfrânat, oamenilor încărcaţi cu multe păcate îndurarea iubitoare, de oameni şi prea bună a lui Dumnezeu; înfăţişează prin pilda spusă de Hristos, că nu este nici un păcat care să biruiască voinţa cea iubitoare de oameni a Domnului. Doi sunt fiii omului, adică ai Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat : drepţii şi păcătoşii. Fiul cel mai mare este omul care stăruie totdeauna în poruncile şi în calea cea bună a lui Dumnezeu şi niciodată nu se depărtează de El. Fiul cel mai tânăr este omul care a poftit păcatul, care a tăgăduit prin fapte ruşinoase împreună-vieţuirea cu Dumnezeu, care a trăit în chip desfrânat, cheltuind iubirea de oameni ce o avea Dumnezeu pentru el, care n-a păstrat în el întreg chipul lui Dumnezeu, care a urmat vicleanului diavol, care a slujit, prin plăcerile sale, voinţei diavolului, care n-a putut să-și sature pofta. În adevăr păcatul este fără de saţ; prin deprindere, păcatul încântă prin ceea ce vremelnic face plăcere. El se aseamănă cu roşcovele, mâncarea porcilor. Roşcovele, în adevăr, la început sunt dulci, dar mai pe urmă sunt amare şi asemănătoare paielor. Tot aşa este îndeobşte şi păcatul. Dar fiul cel desfrânat, pentru că pierise de foamea virtuţii, şi-a venit îndată în fire şi vine la Tatăl său zicând : Tată am păcătuit la cer şi înaintea ta ! Nu mai sunt vrednic să mă mai numesc fiul tău ! Tatăl îl primeşte pe cel ce se căieşte; nu-l ţine de rău; dimpotrivă, îl strânge la piept şi-l îmbrăţişează, arătându-i îndurările sale dumnezeiești şi părinteşti îi dă haină, adică Sfântul Botez, pecete şi inel, adică harul Preasfântului Duh. Pe lângă aceasta îi dă şi încălţăminte, ca să nu mai fie vătămate umbletele sale cele potrivit voii lui Dumnezeu de şerpi şi de scorpii, ci mai degrabă să poată zdrobi capetele lor. În urmă, Tatăl, cuprins de mare bucurie, junghie pentru el viţelul cel gras, adică pe Fiul său Unul-Născut, şi îi dă să se împărtăşească cu trupul şi sângele lui. Fiul cel mai mare, minunându-se de milostivirea nemăsurată a Tatălui, cârteşte. Dar Tatăl cel iubitor de oameni îi închide gura, întorcându-l de la gândurile lui cu linişte, prin vorbe blânde şi binevoitoare, spunându-i : Tu totdeauna eşti cu mine; tu trebuia să te bucuri și să te veseleşti împreună cu Tatăl tău, căci acest fiu al meu a fost mai-nainte mort prin păcat şi a înviat, căindu-se de toate cele ce fără de judecată le săvârşise; a fost pierdut, pentru că s-a îndepărtat de mine prin deprinderea plăcerilor, dar a fost găsit de mine, care am suferit din adâncul inimii pentru el şi l-am chemat înapoi prin dragostea sufletului meu. Această pildă poate să se ia şi despre poporul evreu şi despre noi. Sfinţii Părinţi deci au orânduit în această Duminică, pilda fiului desfrânat pentru această pricină : ca să curme deznădejdea și teama de a ne apuca de fapte bune şi ca să îndemne spre pocăinţă şi căinţă pe păcătos, ca şi pe fiul cel desfrânat. În adevăr căinţa este cea mai bună armă şi o pavăză puternică pentru înlăturarea săgeţilor vrăjmaşului.
Cu iubirea Ta de oameni cea negrăită, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Heruvimilor asemănându-se...
Desfătărilor trupeşti m-am plecat ca un ticălos şi m-am făcut rob cu totul născocitorilor de pofte; şi m-am înstrăinat de la Tine, Iubitorule de oameni. Iar acum strig cu glasul celui rătăcit : Greşit-am, Hristoase, nu mă trece, ca Cela ce eşti însuţi milostiv.
Nicicum îndrăznind a căuta la înălţimea cerului, strig Ție, Împărate al tuturor; căci cu nepriceperea eu însumi Te-am mâniat, nebăgând seamă de poruncile Tale. Pentru aceasta ca Cela ce eşti însuţi bun, nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta.
Slavă...
Cu rugăciunile apostolilor şi ale proorocilor, ale cuvioşilor şi ale cinstiţilor mucenici, şi ale drepţilor, iartă-mi, Doamne, toate câte am greşit, mâniind, Hristoase, bunătatea Ta; ca să Te laud întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te-ai arătat mai luminată decât heruvimii şi decât toate oştile cereşti, cu aceştia roagă pe Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui celui fără început, pe Carele L-ai întrupat Preacurată, ca toţi să ne învrednicim binelui celui veşnic.
Catavasie :
Heruvimilor asemănându-se tinerii, dănţuiau în cuptor, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe Cela ce a închipuit...
Cela ce Te-ai pogorât pe pământ cu sărăcie de bunăvoie, ca să mântuieşti lumea, pentru multa milostivire; mântuieşte-mă pe mine, cela ce am sărăcit acum de toată fapta bună, ca un milostiv.
De la poruncile Tale depărtându-mă, m-am făcut rob înşelătorului, ca un ticălos. Iar acum întorcându-mă, primeşte-mă, ca odinioară pe desfrânatul; pe mine cel ce cad înaintea Ta, cerescule Părinte.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Supunându-mă cugetelor celor de stricăciune făcătoare, m-am întunecat şi de la Tine m-am depărtat, cu totul ieşindu-mi din minte, Îndurate. Pentru aceasta pe mine, cel ce cad cu pocăinţă înaintea Ta mântuieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti singură îndreptarea celor căzuţi, îndreptează-mă şi pe mine cel zdrobit, cu tot felul de păcate şi smerit.
Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cela ce a închipuit mai-nainte în rug, lui Moise, minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Din pământeni cine a auzit...
Vezi-mi, Hristoase, necazul inimii, vezi întoarcerea mea, vezi-mi lacrimile, Mântuitorule, şi nu mă trece pe mine; ci mă îmbrăţişează iarăşi cu milostivire, numărându-mă împreună cu mulţimea celor mântuiţi; ca să laud cu mulţumire milele Tale.
Ca tâlharul Te rog, pomeneşte-mă ca vameşul întristându-mă, mă bat în piept și strig : Milostiveşte-Te, primeşte-mă, prea-Îndurate, ca pe cel desfrânat, pe mine cel ce mă întorc de la toate răutăţile mele, Împărate al tuturor; ca să laud plecăciunea Ta cea prea multă.
Suspină acum suflete al meu prea-ticăloase, şi strigă lui Hristos : Doamne, Cela ce ai sărăcit de a Ta voie pentru mine, însuţi Tu mă îmbogăţeşte pe mine cel sărăcit de toată fapta bună, cu bogăţia bunătăţilor, ca un bun şi milostiv.
Slavă...
Veselia care ai făcut oarecând, Bunule, pentru întoarcerea cea de voie a fiului pierdut, fă-o acum şi spre mine, păcătosul, tinzându-mi cinstitele Tale braţe; ca mântuindu-mă, să laud plecăciunea Ta cea prea multă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu luminătoarele tale rugăciuni, Fecioară, luminează-mi, rogu-mă, ochii cei înţelegători, ce sunt întunecaţi cu răutatea, şi la calea pocăinţei mă povăţuieşte. Ca, după datorie, să te laud pe tine, ceea ce ai întrupat mai presus de cuvânt pe Cuvântul.
Catavasie :
Din pământeni cine a auzit una ca aceasta; sau cine a văzut vreodinioară : Fecioară să se fi aflat având în pântece, şi fără durere să fi născut prunc ? În acest chip este minunea ta, şi pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te mărim.
LUMINÂNDA a Învierii din Octoih.
Apoi a Triodului, după Podobia : Femei auziţi glas...
Bogăţia darului, care mi-ai dat, Mântuitorule, ducându-mă în ţări străine eu ticălosul, rău o am cheltuit, vieţuind desfrânat, şi o am risipit dracilor, înşelându-mă; ci acum întorcându-mă, primeşte-mă ca pe rătăcitul, Părinte, îndură-Te şi mă mântuieşte.
Slavă..., Asemenea.
Cheltuind avuţia Ta, Doamne, o am risipit, şi m-am supus eu ticălosul dracilor celor vicleni; ci Tu, preamilostive Mântuitorule, îndură-te spre mine desfrânatul şi mă curăţeşte pe mine spurcatul, dându-mi haina cea dintâi a împărăţiei Tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
Sfântă Maică Fecioară, binevestirea cea mare a apostolilor şi a mucenicilor, a proorocilor şi a cuvioşilor, fă milostiv nouă robilor tăi pe Fiul tău şi Domnul, de Dumnezeu Născătoare, când va şedea să judece pe fiecare după vrednicia faptelor.
LA LAUDE
Stihiri : din Octoih, 4 ale învierii şi 1 a lui Anatolie; și ale Triodului aceste 3 idiomele.
Glasul al 2-lea.
Glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne, greşit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăţia darurilor Tale; ci mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Glasul al 4-lea.
Stih : Scoală-te Doamne, Dumnezeul meu înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate, carele toată viaţa o am cheltuit în ţări străine; risipit-am bogăţia care mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Glasul al 8-lea.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Cheltuind în desfrânări averea părintească şi risipindu-o, pustiu m-am făcut, sălăşluindu-mă în oraşul viclenilor cetăţeni; dar neputând mai mult răbda locuirea cea dimpreună cu dânşii, întorcându-mă strig Ție, înduratului Părinte : Greşit-am la cer şi înaintea Ta; și nu sunt vrednic să mă chem fiul Tău; fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi, Dumnezeule şi mă miluieşte.
Slavă..., glasul al 8-lea.
Şi acum..., Prea binecuvântată eşti...
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi obişnuita Litie, în pridvor, La care cântăm : Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei de la Utrenie. Apoi se citeşte învăţătura Cuviosului Teodor şi celelalte, ca la Duminica vameşului şi fariseului, Ceasul 1 şi Apolisul deplin.
LA LITURGHIE
Fericirile din Octoih, pe 3, şi din Triod, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul glasului de rând. Apostolul către Corinteni; Evanghelia de la Luca. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...
Cade-se a şti : Că în săptămâna lăsatului de carne, nu cântăm Aliluia, Deasemenea lăsăm, din Psaltire o catismă de la Utrenie şi o citim la Vecernie. Nu se citesc nici Mijloceasurile şi nici Canonul de rugăciune al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de la Pavecerniță. Iar Pavecernița se citeşte cea mică. Lafel facem și la săptămâna brânzei, afară, de Miercuri și Vineri; despre care vezi însemnarea din aceste zile. În această săptămână citim în fiecare zi, la Utrenie, cuvântul Sfântului Macarie despre Patruzecime şi Cincizecime; cuvânt care începe aşa : Fiii mei, se bucură inima mea de voi...,
Să se știe : Că slujba sfinţilor ce vor cădea în Sâmbăta şi Duminica lăsatului de carne, se cântă, mai înainte, la Pavecernițele ce au trecut. Asemenea facem şi în Sâmbăta şi în Duminica lăsatului de brânză, sau cum va voi cel mai mare; afară de cazul când s-ar întâmpla pomenirea vreunui Sfânt mare, sau hramul Bisericii.
ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE.
Facem pomenirea tuturor celor din veac adormiţi ortodocşilor creştini, părinților şi fraţilor noştri.
LA VECERNIE : VINERI SEARA
După Psalmul începător şi obişnuita Catismă, la Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6, cântând din Octoih 3 stihiri mucenicești ale glasului de rând şi din Triod aceste 3 podobnice.
Astăzi, credincioşii săvârşim pomenirea tuturor morţilor celor din veac, anume; a celor ce întru credinţă au vieţuit creştineşte. Să lăudăm pe Mântuitorul şi Domnul şi să cerem cu dinadinsul, ca să dea ei răspuns bun, în ceasul judecăţii, la însuşi Dumnezeul nostru, Cel ce va să judece tot pământul dobândind cu bucurie starea cea dea-dreapta Lui, în partea drepţilor şi întru moştenirea cea luminată a sfinţilor; şi să se facă vrednici împărăţiei Lui celei cereşti.
Mântuitorule, Cela ce ai răscumpărat pe oameni cu sângele Tău şi, cu moartea Ta, din moartea cea amară ne-ai mântuit pe noi şi viaţa veşnică ne-ai dat cu învierea Ta. Odihneşte, Doamne, pe toți cei adormiţi întru buna-credinţă, în pustii sau în cetăţi, în mare sau pe pământ şi în tot locul; pe împăraţi, pe arhierei şi preoţi, pe sihaștri şi pe cei laolaltă adunaţi, din toată vârsta, din tot neamul; şi-i învredniceşte împărăţiei Tale celei cereşti.
După scularea Ta din morţi, Hristoase, moartea nu mai stăpâneşte pe cei ce au murit în buna-credinţă. Pentru aceasta ne rugăm cu dinadinsul, odihneşte în curţile Tale, în sânul lui Avraam pe robii Tăi, cei ce Ți-au slujit Ție în curăţie, de la Adam până astăzi; pe părinţii şi pe fraţii noştri, prietenii şi rudele şi pe tot omul ce a lucrat ale vieţii cu credinţă şi la Tine, Dumnezeule, s-au mutat în multe feluri şi în multe chipuri, şi-i învredniceşte pe ei împărăţiei Tale celei cereşti.
Plâng şi mă tânguiesc, când gândesc la moarte şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noastră, cea zidită după chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită, neavând chip. O minune ! Ce taină este aceasta, care s-a făcut pentru noi ? Cum ne-am dat stricăciunii ? Cum ne-am înjugat cu moartea ? Cu adevărat, precum este scris, după porunca lui Dumnezeu, a Celui ce dă odihnă celor răposaţi.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
Începătură şi stat mi-a fost mie porunca Ta cea ziditoare, că voind să mă alcătuieşti vieţuitor, din fire văzută şi nevăzută, trupul mi-ai zidit din pământ, şi suflet mi-ai dat cu dumnezeiasca şi de viaţă făcătoarea Ta suflare. Pentru aceasta, Mântuitorule, odihneşte pe robii Tăi, în latura celor vii şi în corturile drepţilor.
Cu rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, şi ale mucenicilor Tăi, ale apostolilor, ale proorocilor, ale arhiereilor, ale cuvioşilor, ale drepţilor, şi ale tuturor sfinţilor; pe robii Tăi cei adormiţi odihneşte-i.
Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chiverniseşti şi cele de folos tuturor le dăruiești, Însuţi Făcătorule odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi; că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Pe tine zid şi liman te avem, şi rugătoare bineprimită către Dumnezeu; pe Carele L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, nenuntită, mântuirea credincioşilor.
Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului; să aflu şi eu calea, prin pocăinţă; eu sunt oaia cea pierdută, cheamă-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor; Aceluia cu dinadinsul, mucenicilor, vă rugaţi să ne dăruiască nouă dezlegare datoriilor.
Cei ce aţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu scârbe, toţi care în viaţă Crucea ca jugul aţi luat şi Mie Mi-aţi urmat cu credinţă; veniţi de luaţi darurile, care am gătit vouă, şi cununile cereşti.
Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, măcar deşi port rănile păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta, şi moştenirea cea dorită dăruieşte-mi, făcându-mă pe mine iarăşi cetăţean raiului.
Cela ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ, din carele am fost luat; la cel după asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă.
Odihneşte, Dumnezeule, pe robii Tăi şi-i aşează în rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc. Pe adormiţii robii Tăi îi odihneşte, trecându-le lor toate greşalele.
Pe o Dumnezeire în trei străluciri cu buna-credinţă să o lăudăm, strigând : Sfânt eşti Părinte, fără de început, Fiule cel împreună fără de început, şi Duhule cel dumnezeiesc; luminează-ne pe noi, care cu credinţă slujim Ție, şi ne scoate din focul cel de veci.
Bucură-te Curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, spre mântuirea tuturor; că neamul omenesc a aflat mântuire prin tine; şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu, curată şi binecuvântată.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie Dumnezeule. (de trei ori) După aceasta, Ectenia pentru cei morţi : Iară şi iară cu pace... Preotul zice : Dumnezeul duhurilor..., iar noi : Doamne miluieşte ! (de trei ori). Şi după Ecfonis :
Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu cei drepţi pe robii Tăi, şi-i sălăşluieşte pe ei în curţile Tale, precum este scris; trecându-le ca un bun greşalele lor, cele de voie şi cele fără de voie, şi toate cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, Iubitorule de oameni.
Cela ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi printr-însa fii luminii ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.
Iar canoanele se cântă : Al hramului cu Irmosul pe 6, şi în Triod pe 8, Şi cântăm şi a doua cântare, fără stihuri; iar celelalte cu stihuri.
Toţi să ne rugăm lui Hristos, făcând astăzi pomenire morţilor celor din veac, ca să izbăvească de focul cel veşnic pe cei ce au adormit în credinţă şi în nădejdea vieţii celei veşnice.
Cu adâncul judecăţilor Tale, Hristoase, prea înţelepţeşte ai rânduit mai înainte sfârşitul vieţii fiecăruia, hotarul şi locul. Pentru aceasta mântuieşte, prea Îndurate, la judecată, pe cei ce i-a acoperit pământul în tot locul.
Cela ce ai dat hotarele vieţii noastre, Însuţi pe cei ce au trecut din noaptea vieţii acesteia, arată-i fii zilei celei neînserate, Doamne; pe preoţii ortodocşi şi pe împăraţi şi pe tot poporul Tău.
Pe credincioşii pe care i-a acoperit apa, şi războiul i-a secerat, şi pe care i-a omorât cutremurul, şi tâlharii i-au ucis, şi pe cei ce i-a ars focul, Milostive, rânduieşte-i în partea drepţilor.
Toate datoriile trupului trecându-le cu vederea, Mântuitorul nostru, în orice vârstă a întregului neam omenesc, pune-i înaintea judecăţii Tale, să răspundă neosândiţi Ție, Ziditorului.
Trei Feţe în Ipostasurile sale ale unei Firi laud : Pe Tatăl, Cel nenăscut, pe Fiul, Cel ce S-a născut, şi pe Duhul Sfânt; o Împărăţie fără început, o Stăpânire şi o Dumnezeire.
Cu adevărat tu te-ai arătat cer pe pământ, mai mare decât cerul cel mai de sus, Fecioară, ceea ce nu ştii de mire; că din tine a răsărit Soarele în lume, Cel ce stăpâneşte dreptatea.
Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Cela ce a mântuit pe Israil din robie; cântare de biruinţă cântând şi strigând : Să cântăm Ție, Cela ce eşti însuţi Stăpân.
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce M-am născut mai înainte de veci din Tatăl şi din Fecioară, mai pe urmă, fără bărbat M-am întrupat şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam, ca un iubitor de oameni.
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, Carele cu dreaptă judecată am întărit hotarele vieţii, Cel ce primesc din stricăciune, întru nestricăciune, pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii celei veşnice.
Doamne, Cela ce primeşti din cele patru margini ale lumii pe cei ce au adormit cu credinţă, în mare sau pe pământ, în râuri, în izvoare sau în bălţi şi în puţuri, pe cei ce s-au făcut mâncare fiarelor şi pasărilor şi jigăniilor, pe toţi îi odihneşte.
Doamne, Cela ce cu palma Ta toate le-ai despărţit mai înainte, pe cei ce s-au dezlegat în patru stihii alcătuieşte-i şi-i înviază la venirea Ta; toate datoriile cele întru ştiinţă şi cele întru neştiinţă iertându-le lor.
O, cât va fi de înfricoşată a doua venire a Ta, Doamne ! Că venind în chipul fulgerului, pe pământ, vei să scoli toată zidirea să se judece. Atuncea pe cei ce au vieţuit Ție cu credinţă învredniceşte-i să fie împreună cu Tine, întâmpinându-Te.
Unime prea desăvârşită, Dumnezeule Preaînalte, Cela ce eşti în trei Ipostasuri, Părinte, Cel nenăscut, Fiule, Unul-Născut, şi Duhule, Cel ce purcezi din Tatăl, şi prin Fiul Te arăţi; o Fiinţă, o Fire, o Domnie, o Împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară că în ce chip ai şi născut şi împreună curată petreci ? Cum ai născut prunc, şi nu ştii nicicum de ispită bărbătească ? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine mai presus de fire, cu cuvioasă înnoire.
Pe cei ce şi-au petrecut călătoria vieţii cu credinţă dreaptă, învredniceşte-i, Dumnezeule, a se încununa cu cununa dreptăţii şi a dobândi bunătăţile cele veşnice.
Pe cei răpiţi fără veste, pe cei arşi de trăsnete, pe cei ce au murit de ger şi de toată bătaia, odihneşte-i Dumnezeule, când toate cu foc le vei lămuri.
Pe cei ce au înotat în marea vieţii cea deapururea furtunoasă, învredniceşte-i să apuce la limanul nestricatei vieţii Tale, Hristoase, cei ce au fost ocârmuiţi în viață de dreapta credinţă.
Pe cei ce i-au luat spre mâncare toată firea celor din mare şi a păsărilor cerului, pentru judecăţile Tale, Hristoase Dumnezeule, înviază-i cu cinste în ziua cea de apoi.
Unimea cea dumnezeiască când o despart cu gândul în trei Feţe, fără amestecare, îndată împreun cele nedespărţite; că precum este graba fulgerului, aşa şi cea întreit strălucitoare se vede întru o Unime.
Necunoscută este minunea ta, că ai născut fără de bărbat, şi fecioria ta, după ce ai născut, curată o păzeşti. Pentru aceasta mulţimea îngerilor şi neamul omenesc te laudă în veci.
Cuvântule al lui Dumnezeu, Cela ce ai întărit cerurile cu mâna Ta, întăreşte şi inimile noastre, ale celor ce nădăjduim spre Tine, întru lumina cunoştinţei Tale celei adevărate.
Cela ce pentru noi ai răbdat Crucea şi moartea şi ai omorât iadul, şi împreună ai sculat pe cei morţi, odihneşte Mântuitorule pe cei ce s-au mutat de la noi, ca un Dumnezeu, iubitor de oameni Şi la înfricoşata şi îngrozitoarea Ta venire, Dătătorule de viaţă, învredniceşte-i împărăţiei Tale, ca Cela ce ai mulţime de îndurări.
Acoperământul tău cel grabnic şi ajutorul şi mila arată-o spre robii tăi; şi alină valurile gândurilor celor deşarte, Preacurată. Şi sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu; că ştiu, Fecioară ştiu că poţi câte voieşti.
Pe părinţi, pe moşi, pe strămoşi, de la cei dintâi până la cei de apoi, care s-au mutat în bună lege şi în bunăcredinţă, pe toţi pomeneşte-i, Mântuitorul nostru.
Pe cei ce li s-a întâmplat a-şi sfârşi viaţa cu credinţă în munte, în cale, în locuri pustii; pe sihaștri şi pe cei laolaltă adunaţi, pe tineri şi pe bătrâni, cu sfinţii, Hristoase, sălăşluieşte-i.
Pe cei ce cu credinţă şi-au mutat viaţa degrab, din întristare şi din bucuria ce le va fi venit fără nădejde, pe cei ce au pătimit în zile bune sau în nenorocire, pe toţi odihneşte-i Mântuitorul nostru.
Pe cei ce i-a omorât frigul sau i-a răpit calul, sau grindina zăpada şi ploaia înmulţită; şi pe cei ce i-a omorât cărămida, sau ţărâna i-a împresurat, Hristoase, Mântuitorul nostru odihneşte-i.
Minunat lucru, că Dumnezeirea este una şi întreită toată în fiecare faţă fără despărţire; că Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt ne închinăm, ca unui Dumnezeu.
Îndreptează-ne cu rugăciunile tale, ocârmuindu-ne, pe noi cei înviforaţi de valul păcatului, la limanul cel de mântuire, Născătoare de Dumnezeu, şi ferindu-ne de toate răutăţile.
Vrând a Te întrupa din muntele cel umbros, Cuvinte, din singură Născătoarea de Dumnezeu, proorocul a cunoscut cu privire dumnezeiască şi cu frică a slăvit puterea Ta.
Făcând astăzi pomenire tuturor celor ce au murit cu bunăcredinţă din veac, Doamne, cu dinadinsul strigăm Ție : Pe toţi odihneşte-i cu sfinţii Tăi.
Pe cei ce i-ai luat din tot neamul şi neamul, din împăraţi, din boieri, sau din sihaştri, întru credinţă dreaptă, Îndurate, izbăveşte-i de munca cea veşnică.
Ştiind cele de folos ale tuturor celor ce i-ai zidit, pe care i-ai lăsat, Doamne, să moară prin căderi năprasnice fără veste, mântuieşte-i de toată munca, Dumnezeul nostru.
De focul cel pururea arzător, şi de întunericul cel îngrozitor, şi de scrâşnirea dinţilor, și de viermele cel ce munceşte fără de sfârşit, şi de toată munca, izbăveşte Mântuitorul nostru, pe toţi cei ce cu credinţă au murit.
Unime în trei Ipostasuri, Ceea ce eşti de un scaun, fără început, Care Unime o ai cu despărţirea Feţelor şi firea în feţe; uneşte-ne pe noi întru o voie a poruncilor Tale.
Mai presus slăvită decât serafimii cei cu chipuri de foc, te-ai arătat Preacurată; că ai născut pe Acela, de Care ei nu se pot apropia, pe Iisus Mântuitorul; Care cu întruparea a îndumnezeit frământătura pământenilor.
Mânecă Duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile venirii Tale. Deci întru acelea luminează mintea noastră, Stăpâne, şi ne povăţuieşte pe calea vieţii.
Cela ce ai dezlegat durerile morţii, pătimind, Începătorule al vieţii, Dumnezeul nostru, pe robii Tăi, cei din veac adormiţi, odihneşte-i.
Pe cei ce, cu judecăţile Tale cele negrăite, i-au omorât băuturile cele cu farmece, otrăvite, înecările de oase, cu sfinţii, Doamne odinneşte-i.
Când vei judeca toate, stând goale şi descoperite înaintea feţei Tale, atunci, Îndurate, să-Ți fie milă de cei ce Ți-au slujit cu credinţă, Dumnezeule.
Trâmbiţând arhanghelul Tău cu trâmbiţa cea de apoi, spre scularea în viaţă a tuturor, atunci, Hristoase, odihneşte pe robii Tăi.
Învredniceşte, Dumnezeule, împreună cu slugile Tale pe credincioşii cei din veac, pe care i-ai luat, şi pe tot neamul omenesc, ca să Te slăvească.
Stăpânie dumnezeiască întreit Sfântă, Ceea ce eşti de un scaun, Părinte, Fiule, şi Duhule; Tu eşti Dumnezeul meu, Cela ce cu stăpânirea Ta cea atotputernică toate le cuprinzi.
Saltă Iesee, strămoşule, că din rădăcina ta, din Curata Fecioară a răsărit floare de viață, Hristos Dumnezeu, Cel ce a mântuit lumea.
Primeşte-mă pe mine cel cuprins de păcate multe, Iubitorule de oameni, carele cad la îndurările Tale, şi ca pe proorocul, Doamne mântuieşte-mă.
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin; ci viață fără de sfârşit.
Tu însuţi eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge, precum mi-ai poruncit, Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce, unde vom merge toţi pământenii, făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare : Aliluia.
În aceeaşi zi dumnezeieștii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, întru bunăcredinţă, în nădejdea învierii veşnice.
Stih : Uită, Cuvinte, celor morţi greşalele
Nearătându-ţi moartă mila Ta cea mare !
Unii oameni adeseori au murit pe neaşteptate printre străini : Pe mare, în munţi neumblaţi, în prăpăstii, în crăpăturile pământului, de ciuma, de foame, în războaie, de foc, de ger şi de alte felurite morţi. Şi se poate că din pricina sărăciei şi a lipsei n-au avut parte să li se facă slujba şi pomenirea orânduită. Pentru aceea dumnezeieştii Părinţi, mânaţi de dragostea de oameni şi fiind învăţaţi de sfinţii Apostoli, au hotărât ca întreaga Biserică să facă pomenire de obşte pentru toţi aceştia, ca şi ei, care la rândul lor n-au avut parte de slujbele cele orânduite, din pricina unei întâmplări oarecare, să fie cuprinşi în pomenirea obştească de acum. Sfinţii Părinţi arată că slujbele făcute pentru ei le pricinuiesc mare folos. Aceasta este cea dintâi pricină pentru care Biserica lui Dumnezeu săvârşeşte pomenirea sufletelor. În al doilea loc, este cu cale să se facă azi şi pomenirea sufletelor, pentru că mâine are să se prăznuiască a doua venire a lui Hristos; prin aceasta Biserica îmblânzeşte pe înfricoşătorul şi dreptul Judecător, ca să se poarte faţă de suflete cu obişnuita sa milă şi să le aşeze întru desfătarea cea făgăduită, Dar mai cu seamă şi pentru următoarea pricină : Sfinţii Părinţi aveau să aşeze în Duminica viitoare pomenirea izgonirii lui Adam din rai; de aceea izvodesc, prin prăznuirea de azi a tuturor morţilor, o oarecare odihnă şi popas, punând astfel, prin odihna de azi, sfârşit tuturor prăznuirilor faptelor săvârşite de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. În chipul acesta, odată cu Duminica izgonirii lui Adam se ia din nou, ca de la început, pomenirile tuturor celor săvârşite de Dumnezeu pentru noi. În adevăr cea mai de pe urmă faptă a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră va fi cercetarea vieţii noastre de dreptul Judecător; iar prin pomenirea ei, Biserica înfricoşează pe oameni spre a săvârşi cu uşurinţă nevoinţele postului. Sâmbăta facem totdeauna pomenirea sufletelor celor adormiţi, căci Sâmbăta înseamnă în limba ebraică odihnă. Aşadar facem, în ziua de odihnă a zilelor, rugăciuni pentru cei care au murit, deoarece ei s-au odihnit de toate lucrurile pământeşti şi de toate celelalte; iar pomenirea lor s-a orânduit să se facă în fiecare Sâmbătă. Astăzi, însă, facem pomenire de obşte, rugându-ne pentru tot creştinul. Dumnezeieștii Părinţi, cunoscând că parastasele, pomenile şi liturghiile făcute pentru răposaţi le pricinuiesc mare uşurare şi folos, au poruncit ca Biserica să le facă şi îndeosebi şi de obşte. Ei au primit, după cum s-a spus, această poruncă de la sfinţii Apostoli, precum zice şi Dionisie Areopagitul. Că slujbele făcute pentru suflete le sunt de folos se vede între multe altele şi din Istoria Sfântului Macarie. Sfântul Macarie a găsit pe când mergea pe drum o căpăţână uscată a unui elin păgân şi a întrebat :
Au oare păgânii vreodată oarecare mângâiere în iad ?
Căpăţâna a răspuns : Au, Părinte mare uşurare când te rogi tu pentru cei răposaţi !
Marele Macarie, rugându-se lui Dumnezeu, a făcut aceasta, pentru că dorea să ştie dacă slujbele pentru cei mai dinainte adormiţi le sunt de vreun folos. Dar şi Grigorie Dialogul a mântuit, prin rugăciunile sale, pe împăratul Traian. Dumnezeu, însă, i-a spus să nu se mai roage niciodată pentru păgâni. Mai mult, după cum se istoriseşte, împărăteasa Teodora, prin rugăciunile sfinţilor şi mărturisitorilor bărbaţi, a scos din chinurile iadului şi a mântuit pe urâtorul de Dumnezeu Teofil. Şi Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea fratelui său Chesarie, arată că sunt bune pomenile făcute pentru cei răposaţi. Iar marele Hrisostom, în tâlcuirea la Epistola către Filipeni, spune astfel : Să purtăm grijă de folosul celor care au răposat să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii şi prinoase, căci aceasta le aduce uşurare, mare câştig şi folos. În adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar şi la întâmplare şi nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de preaînţelepţii ucenici al Domnului, ca preotul să facă pomenire la înfricoşatele taine de cei în credinţă adormiţi. Şi iarăşi : La împărţeala averii tale, testamentul tău să aibă împreună-moştenitor cu copiii şi rudele tale şi numele dreptului Judecător, iar pomenirea săracilor să nu fie dată la o parte. Eu sunt chezaş de folosul ce-l vei avea ! Marele Atanasie spune : Chiar dacă s-ar risipi în aer cel săvârşit în credinţă, nu înceta de a aprinde la mormânt candelă şi lumânări chemând în ajutor pe Hristos Dumnezeu. Candela şi lumânările sunt primite de Dumnezeu şi aduc multă răsplată; dacă mortul a fost un păcătos, ca să-i dezlege păcatele; dacă a fost un om drept, ca să se facă adăugire de răsplată iar dacă a fost poate cineva străin şi sărac, şi nu are pe nimeni care să-i poarte de grijă întru acestea, atunci Dumnezeu, care este drept şi iubitor de oameni, va da pe deasupra şi aceluia din pricina sărăciei, în chip potrivit, mila după cum însuşi ştie. Dealtfel şi cel care aduce prinoase pentru unii ca aceştia ia parte împreună cu ei la răsplată, ca unul ce a aţâţat dragostea pentru mântuirea aproapelui, ca şi acela care unge cu mir pe altul, el mai întâi miroase frumos, Şi dimpotrivă cei care nu îndeplinesc făgăduinţele şi legămintele făcute de cei morţi vor fi negreşit osândiţi. După cum spun dumnezeieștii Părinţi, sunt de folos celor morţi, toate cele ce se fac pentru ei până la a doua venire a lui Hristos şi mai cu seamă acelora care au săvârşit puţine fapte bune în timpul când erau printre cei vii. Şi cu toate că dumnezeiasca Scriptură îngrozeşte uneori, după cum se şi cuvine, spre îndreptarea celor mulţi, totuşi, în mare parte, iubirea de oameni a lui Dumnezeu biruieşte. În adevăr dacă în balanţă se va găsi că sunt egale faptele bune cu cele rele, atunci biruie iubirea de oameni a lui Dumnezeu; iar dacă talerul cu fapte rele atârnă mai puţin, şi atunci biruieşte marea lui bunătate. Trebuie să se ştie că dincolo ne vom cunoaşte toţi unii pe alţii şi vom cunoaşte chiar pe aceia pe care nu i-am văzut niciodată, după cum spune dumnezeiescul Hrisostom, care dovedeşte aceasta din pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Cu toate acestea nu ne vom vedea sub un chip trupesc; toți vom avea aceeaşi vârstă; nu ne vom cunoaşte după înfăţişarea trupului, ci cu ochiul pătrunzător al sufletului după cum spune Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea lui Chesarie : Atunci, preaiubite frate, te voi vedea luminos şi slăvit, aşa cum de multe ori mi te-ai arătat în vis. Iar marele şi slăvitul Atanasie, deşi în întrebările către prefectul Antioh nu spune aşa, totuşi în cuvântul despre cei adormiţi zice : Şi până la învierea obştească s-a dat sfinţilor să se cunoască unul pe altul şi să se bucure împreună; dar păcătoşii sunt lipsiţi de acest har; sfinţilor Mucenici li s-a dat să privească şi să cerceteze cele ce se fac de noi. La învierea cea de obşte, însă, când se vor arăta faptele ascunse ale tuturora, toţi ne vom cunoaşte unii pe alţii. Trebuie să se ştie că acum sufletele drepţilor petrec în nişte locuri osebite; şi dimpotrivă sufletele păcătoşilor, la rândul lor, unele se bucură în nădejdea mântuirii, iar altele se întristeasă în aşteptarea cumplitelor munci. În adevăr sfinţii, după cum spune dumnezeiescul Apostol, n-au primit încă făgăduinţa bunătăţilor, căci Dumnezeu, rânduind mai dinainte ceva mai bun pentru noi, n-a voit ca să ajungă la desăvârşire fără noi. Trebuie să se ştie că nu toţi cei care au căzut în prăpăstii, în foc şi în mare, şi au murit din pricina acestora, şi cei care au pierit de frig şi de foame, pătimesc acestea din porunca lui Dumnezeu. Hotărârile lui Dumnezeu sunt aşa : Unele din ele se fac prin bunăvoinţa sa, iar altele prin îngăduinţă; dar şi unele şi altele se săvârşesc spre înştiinţarea, îngrozirea şi îndreptarea celorlalţi. Dumnezeu, prin raţiunea sa mai-nainte cunoscătoare, ştie şi cunoaşte totul şi se săvârşesc toate prin voinţa lui, după cum spune Sfânta Evanghelie despre vrăbii. Nu este, însă, Dumnezeu cel care hotărăşte ca omul să moară într-un chip sau altul, că întâmplarea face unul să moară spânzurat, altul de moarte bună, unul să moară bătrân, iar altul tânăr. Dimpotrivă Dumnezeu a hotărât odată pentru totdeauna îndeobşte, lungimea vieţii omeneşti şi felurile în câte poate muri omul. În curgerea atâtor ani ai vieţii omeneşti, se petrec diferite feluri de morţi; Dumnezeu, însă, nu hotărăşte dintru început felul morţii fiecărui om, ci numai îl cunoaşte. Iar dacă marele Vasilie vorbeşte de predestinarea vieţii, atunci face aluzie la cuvintele : Pământ eşti şi în pământ vei merge ! Căci Apostolul spune scriind Corintenilor : Pentru că vă împărtăşiţi cu nevrednicie, pentru aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor. Iar David spune : Nu mă smulge în mijlocul zilelor mele; şi : Cu palme măsurate ai pus zilele mele Iar Solomon zice : Fiule, cinsteşte pe tatăl tău ca să trăieşti mulţi ani; şi iarăşi : Ca să nu mori înainte de vreme. În cartea lui Iov, Dumnezeu zice lui Elifas : V-aş fi pierdut pe voi, dar n-am făcut-o din pricina robului meu Iov. Din aceste locuri din Scriptură, se vede că viaţa nu are hotar. Iar dacă afirmă cineva aceasta, atunci înţelege prin hotar voinţa lui Dumnezeu. În adevăr Dumnezeu adaugă zile cui vrea, iar altuia le micşorează; pe toate însă le orânduiește spre folos. Iar când Dumnezeu va voi, rânduieşte şi felul şi timpul morţii. Prin urmare hotarul vieţii fiecărui om, după cum spune marele Atanasie, este voinţa şi sfatul lui Dumnezeu. Cu acest cuvânt şi cu adâncul judecăţilor Tale, Hristoase, vei tămădui şi spusei Marelui Vasilie, care zice : Moartea vine când se împlineşte hotarul vieţii. Noi însă spunem că hotarul vieţii este voinţa lui Dumnezeu. Căci dacă este hotar vieţii, pentru ce ne rugăm de Dumnezeu şi de doctori, şi ne rugăm pentru copii ? Trebuie să se ştie şi aceasta ca pruncii morţi botezați se bucură de desfătarea bunătăţilor cereşti; iar cei morţi nebotezaţi şi pruncii păgânilor nu vor merge nici în desfătarea raiului, nici în gheenă. După ce a ieşit sufletul din trup nu se mai îngrijeşte de cele de aici, ci totdeauna se îngrijeşte de cele de acolo. Facem parastas de trei zile, pentru că în a treia zi omul îşi schimbă, înfăţişarea; praznic de nouă zile, pentru că, atunci începe să se descompună trupul, afară de inimă; şi parastas de patruzeci de zile, pentru că, atunci se pierde şi inima. Alcătuirea omului se face tot la fel : În a treia zi se formează inima; și în a noua zi se fixează în trup; iar în a patruzecea zi, se alcătuieşte desăvârşit trupul.
Aşează, Stăpâne Hristoase, sufletele celor mai dinainte adormiţi în corturile celor drepţi ai Tăi, şi ne miluieşte pe noi, ca Cela ce eşti fără de moarte, Amin.
Săvârşind pomenirile celor ce au murit, cu bunăcredinţă, din veac, strigăm : Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe cei ce au murit în buna-credinţă fără veste şi pe credincioşii ce au adormit de lovirea a tot felul de aruncare, a fierului, a lemnului, a tot felul de piatră odihneşte-i, Dumnezeule.
La înfricoşată venirea Ta, Îndurate, pune dea-dreapta oilor Tale pe cei ce Ți-au slujit Ție, Hristoase, în viaţa, cu dreaptă credinţă, şi la Tine s-au mutat.
Rânduiește pe robii Tăi, Hristoase, în ceata aleşilor Tăi, ca să strige Ție : Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cela ce ai zidit din pământ ţărâna trupului şi cu duh o ai înviat, îndurate Mântuitorule; pe cei ce i-ai luat odihneşte-i, Dumnezeule, întru viaţa cea neîmbătrânitoare.
Să se laude Dumnezeirea ca şi cum ar fi trei Sori, cu o amestecare a Luminii : Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh, Unul în Fire, şi în trei Ipostasuri.
Cântarea lui David cântăm ţie, munte al lui Dumnezeu, numindu-te Fecioară, întru carele sălăşluindu-Se Cuvântul după trup, ne-a îndumnezeit pe noi duhovniceşte întru Sine.
Cela ce ai întemeiat pământul întru început şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cela ce ai risipit mai înainte umbra morţii, răsărind ca soarele din mormânt, fii ai învierii şi măririi veşnice fă, Doamne, pe toţi cei ce au murit cu credinţă.
Cunoscătorule al celor nearătate şi ascunse, când vei vrea să descoperi lucrurile întunericului şi sfaturile inimilor noastre, atunci să nu pui în socoteală faptele tuturor celor ce au adormit întru credinţă.
Când vei şedea pe scaun şi vei porunci să stea la judecată cei adunaţi, cu trâmbiţa, de la marginile pământului, să-i ierţi atunci pe toţi, Hristoase, ca un milostiv.
Pe cei ce au murit din întâmplări de năprasnă, şi din chiotul tare, şi din alergarea grabnică, de palmă, de pumn şi de lovirea cu piciorul, Doamne al slavei, de vreme ce au adormit întru credinţă, iartă-i în veci.
Ca pe o Unime întru o fiinţă Te laud, ca pe o Treime în feţe Te cinstesc, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule, Stăpânia cea fără de început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Izvor pecetluit al apei vieţii te-ai arătat Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, că, pe Domnul fără de bărbat născându-L, adăpi pe credincioşi cu apa nemuririi în veci.
Pe Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi a arătat lui Moise în rug, prin foc, taina pururea Fecioarei, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Unde este locaşul sfinţilor Tăi, celor ce se veselesc, acolo învredniceşte, Doamne, să se bucure toţi cei din veac adormiţi întru credinţă şi întru nădejde.
Pe toţi credincioşii ce au pierit din mânia lui Dumnezeu, cu feluri de trăsnete de moarte din cer căzute, sau pământul desfăcându-se, sau marea învăluindu-se, Hristoase, odihneşte-i.
Pe cei ce au murit de muşcăturile cele veninate, de înghiţirea şerpilor, de călcarea cailor, de spânzurare şi de sugrumarea de cel de aproape, care au slujit Ție cu credinţă, odihnește-i.
Toată vârsta, pe bătrâni şi tineri, pe voinici şi copilandri, pe copii şi pe pruncii cei fără de vreme, firea bărbătească şi cea femeiască odihneşte, Dumnezeule, pe credincioşii care i-ai luat.
Pe fiecare anume, din cei ce au murit cu credinţă, din veac şi din neamuri şi din neam, atunci, Hristoase, întru venirea Ta, învredniceşte-i fără de osândă a sta înaintea Ta.
Cela ce eşti un Dumnezeu în Treime, slavă Ţie neîncetat ! Că deşi este fiecare faţă Dumnezeu, dar în Fire, unul este Tatăl şi Fiul şi Duhul, cu cele trei luminate osebiri.
Mai presus de minte este naşterea ta, că ai născut pe Cela ce este de mai înainte, şi ai alăptat negrăit pe Dătătorul de hrană lumii, şi ai culcat pe Cela ce cuprinde toate, pe însuşi Mântuitorul nostru, Hristos; ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Naşterea pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte legiuitorului în munte, prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate să o slăvim.
Cela ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, odihneşte pe robii Tăi în locaşurile aleşilor Tăi; că de au şi greşit, Mântuitorule, dar nu s-au depărtat de la Tine.
Odihneşte pe robii Tăi în locul celor vii, Doamne, de unde s-a depărtat durerea, scârba şi suspinarea; iartă-le, ca un iubitor de oameni, cele ce în viaţă au greşit; că singur eşti fără de păcat, şi Stăpân celor morţi şi celor vii.
Marie, mireasă dumnezeiască, roagă neîncetat pe Hristos pentru robii tăi, împreună cu proorocii grăitori de Dumnezeu şi cu adunările mucenicilor, cu arhiereii şi cu cuvioşii, şi împreună cu toţi drepţii, ca să ne facem moştenitori împărăţiei cerurilor.
Veniţi fraţilor, toţi mai înainte de sfârşit, ca văzând ţărâna noastră şi neputinţa firii noastre, să ne vedem sfârşitul şi părţile vasului celui trupesc; şi că praf este omul, mâncare viermilor şi stricăciune; că uscate sunt oasele noastre şi nici suflare având. Să ne uităm în mormânturi, ca să vedem unde este slava ? Unde frumuseţea chipului ? Unde este limba care grăia frumos ? Unde sunt sprâncenele sau unde este ochiul ? Toate sunt pulbere şi umbră. Pentru aceasta fie-Ți milă, Mântuitorule, de noi păcătoşii.
Pentru ce se înşală omul, lăudându-se ? De ce se tulbură în deşert lutul, cel ce peste puţin iar aceiaşi se face ? Căci nu socoteşte ţărâna, că praf este frământătura, lepădare putrejunii şi stricăciunii ! Deci de vreme ce lut suntem noi oamenii, pentru ce ne lipim de pământ ? Şi deoarece suntem de un neam cu Hristos, de ce nu alergăm la Dânsul ? Deci toată viaţa cea muritoare şi curgătoare lăsând, să urmăm vieţii celei nestricăcioase, care este Hristos, luminarea sufletelor noastre.
Cela ce ai zidit pe Adam cu mâna Ta şi ai pus hotar nestricăciunii şi morţii, Mântuitorule, şi vieţii celei după dar, şi l-ai mântuit de stricăciune, mutându-l la viaţa cea dintâi; însuţi, Stăpâne, fă robilor Tăi, pe care i-ai luat de la noi, odihnă cu drepţii, în ceata celor aleşi; şi scriindu-le numele lor în cartea vieţii şi, întru glasul arhanghelului, înviindu-i prin sunetul trâmbiţei, învredniceşte-i pe ei împărăţiei Tale celei cereşti.
Hristos a înviat, dezlegând din legături pe Adam cel întâi zidit şi sfărâmând tăria iadului; îndrăzniți toţi morţii, că s-a omorât moartea, s-a prădat şi iadul împreună cu dânsa, şi Hristos a luat împărăţia, Cel ce S-a răstignit şi a înviat. Acesta ne-a dăruit nouă nestricăciunea trupului; acesta ne va scula pe noi şi ne va dărui învierea, şi slavei aceleia va învrednici, cu veselie, pe toţi câţi cu credinţă neabătută au crezut într-Însul, cu căldură.
Ca o floare se veştejeşte şi ca un vis se trece şi se dezleagă tot omul. Şi iarăşi sunând trâmbiţa, morţii ca dintr-un cutremur, toţi se vor scula, întru întâmpinarea Ta, Hristoase, Dumnezeule. Atuncea, Stăpâne, pe cei ce i-ai mutat de la noi, aşează-i în locaşurile sfinţilor Tăi, odihnind sufletele robilor Tăi, Hristoase.
Bucură-te, Marie, Născătoare de Dumnezeu, locaşul cel nestricat şi cu totul sfânt, precum strigă proorocul : Sfânt este locaşul tău, minunat întru dreptate !
Durere s-a făcut lui Adam gustarea din pom, dedemult în Eden, când şarpele şi-a vărsat veninul; că printr-însul a intrat moartea, care mănâncă pe tot neamul omenesc. Ci venind Stăpânul, a surpat balaurul şi ne-a dăruit nouă odihnă. Deci, către Dânsul să strigăm : Fie-ţi milă, Mântuitorule, şi pe cei ce i-ai luat odihneşte-i împreună cu aleşii Tăi.
Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele cu înţelepciune toate le-ai făcut şi le-ai plinit, prooroci ai trimis, Hristoase, ca să proorocească venirea Ta, şi ucenici ca să propovăduiască măririle tale : Aceia au propovăduit venirea Ta, iar aceştia cu botezul au luminat pe păgâni; iar mucenicii, pătimind, au dobândit cele ce au poftit. Şi cetele acestora se roagă Ție împreună cu ceea ce Te-a născut, să odihneşti, Dumnezeule, sufletele pe care le-ai luat, iar pe noi să ne învredniceşti împărăţiei Tale; Cela ce ai răbdat Crucea pentru mine osânditul, Mântuitorule şi Dumnezeul meu.
Bine este a se mărturisi... Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Şi Troparul : Cela ce cu adâncul înţelepciunii..., Slavă..., Şi acum..., Pe tine zid şi liman... Apoi Ceasul 1 şi Apolisul.
Fericirile din Canonul Triodului, Cântarea 3-a şi a 6-a Prochimen, Apostolul către Corinteni şi al morţilor, către Tssaloniceni; Evanghelia de la Luca, şi a morţilor de la Ioan. CHINONICUL : Fericiţi pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor în neam şi în neam...
CADE-SE A ŞTI : Că această rânduială a morţilor se face neschimbată şi la Sâmbăta Rusaliilor. De va cădea, în această zi, Sfântul sau sfânta al căror hram îl are Biserica, slujba morţilor din această Sâmbătă se cântă la Biserica cimitirului, dacă parohia are Biserică aparte a cimitirului; iar în Biserica principală se cântă slujba hramului.
Glasul al 8-lea, după Podobia : În raiul cel din Eden...
Astăzi, credincioşii săvârşim pomenirea tuturor morţilor celor din veac, anume; a celor ce întru credinţă au vieţuit creştineşte. Să lăudăm pe Mântuitorul şi Domnul şi să cerem cu dinadinsul, ca să dea ei răspuns bun, în ceasul judecăţii, la însuşi Dumnezeul nostru, Cel ce va să judece tot pământul dobândind cu bucurie starea cea dea-dreapta Lui, în partea drepţilor şi întru moştenirea cea luminată a sfinţilor; şi să se facă vrednici împărăţiei Lui celei cereşti.
Mântuitorule, Cela ce ai răscumpărat pe oameni cu sângele Tău şi, cu moartea Ta, din moartea cea amară ne-ai mântuit pe noi şi viaţa veşnică ne-ai dat cu învierea Ta. Odihneşte, Doamne, pe toți cei adormiţi întru buna-credinţă, în pustii sau în cetăţi, în mare sau pe pământ şi în tot locul; pe împăraţi, pe arhierei şi preoţi, pe sihaștri şi pe cei laolaltă adunaţi, din toată vârsta, din tot neamul; şi-i învredniceşte împărăţiei Tale celei cereşti.
După scularea Ta din morţi, Hristoase, moartea nu mai stăpâneşte pe cei ce au murit în buna-credinţă. Pentru aceasta ne rugăm cu dinadinsul, odihneşte în curţile Tale, în sânul lui Avraam pe robii Tăi, cei ce Ți-au slujit Ție în curăţie, de la Adam până astăzi; pe părinţii şi pe fraţii noştri, prietenii şi rudele şi pe tot omul ce a lucrat ale vieţii cu credinţă şi la Tine, Dumnezeule, s-au mutat în multe feluri şi în multe chipuri, şi-i învredniceşte pe ei împărăţiei Tale celei cereşti.
Slavă..., Glasul al 8-lea,
Plâng şi mă tânguiesc, când gândesc la moarte şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noastră, cea zidită după chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită, neavând chip. O minune ! Ce taină este aceasta, care s-a făcut pentru noi ? Cum ne-am dat stricăciunii ? Cum ne-am înjugat cu moartea ? Cu adevărat, precum este scris, după porunca lui Dumnezeu, a Celui ce dă odihnă celor răposaţi.
Şi acum..., a Născătoarei, pe glasul de rând. În locul Prochimenului, cântăm Aliluia ! pe Glasul al 8-lea.
Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
LA STIHOAVNĂ
Două stihiri ale mucenicilor şi una a morţilor, din Octoih ale glasului de rând, cu stihurile de mai sus.
Slavă..., Glasul al 6-lea
A lui Ioan Damaschin
Începătură şi stat mi-a fost mie porunca Ta cea ziditoare, că voind să mă alcătuieşti vieţuitor, din fire văzută şi nevăzută, trupul mi-ai zidit din pământ, şi suflet mi-ai dat cu dumnezeiasca şi de viaţă făcătoarea Ta suflare. Pentru aceasta, Mântuitorule, odihneşte pe robii Tăi, în latura celor vii şi în corturile drepţilor.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, şi ale mucenicilor Tăi, ale apostolilor, ale proorocilor, ale arhiereilor, ale cuvioşilor, ale drepţilor, şi ale tuturor sfinţilor; pe robii Tăi cei adormiţi odihneşte-i.
Apoi : Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru... Şi îndată :
Troparul glasul al 8-lea,
Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chiverniseşti şi cele de folos tuturor le dăruiești, Însuţi Făcătorule odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi; că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.
Pe tine zid şi liman te avem, şi rugătoare bineprimită către Dumnezeu; pe Carele L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, nenuntită, mântuirea credincioşilor.
Apoi Ectenia și Apolisul.
După apolisul Vecerniei, facem Panihidă pentru cei morţi; şi cântăm canonul morţilor al glasului de rând.
LA UTRENIE
După cei 6 Psalmi, Aliluia ! pe glasul al 8-lea, apoi Troparul (de două ori)
Cela ce cu adâncul înţelepciunii...
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : Pe tine zid şi liman...
După obişnuitele Catisme, se citeşte cuvânt pentru cei morți, din epistola Întâia către Corinteni. Şi se cântă : Fericiți cei fără prihană..., pe două stări, cu stihul pe glasul al 5-lea. Bine eşti cuvântat Doamne...
Iar după aceasta, Troparele morţilor, glasul al 5-lea cu pripeala :
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.
Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului; să aflu şi eu calea, prin pocăinţă; eu sunt oaia cea pierdută, cheamă-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.
Bine eşti cuvântat Doamne...
Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor; Aceluia cu dinadinsul, mucenicilor, vă rugaţi să ne dăruiască nouă dezlegare datoriilor.
Bine eşti cuvântat Doamne...
Bine eşti cuvântat Doamne...
Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, măcar deşi port rănile păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta, şi moştenirea cea dorită dăruieşte-mi, făcându-mă pe mine iarăşi cetăţean raiului.
Bine eşti cuvântat Doamne...
Cela ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ, din carele am fost luat; la cel după asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă.
Bine eşti cuvântat Doamne...
Odihneşte, Dumnezeule, pe robii Tăi şi-i aşează în rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc. Pe adormiţii robii Tăi îi odihneşte, trecându-le lor toate greşalele.
Slavă...
Pe o Dumnezeire în trei străluciri cu buna-credinţă să o lăudăm, strigând : Sfânt eşti Părinte, fără de început, Fiule cel împreună fără de început, şi Duhule cel dumnezeiesc; luminează-ne pe noi, care cu credinţă slujim Ție, şi ne scoate din focul cel de veci.
Şi acum...
Bucură-te Curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, spre mântuirea tuturor; că neamul omenesc a aflat mântuire prin tine; şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu, curată şi binecuvântată.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie Dumnezeule. (de trei ori) După aceasta, Ectenia pentru cei morţi : Iară şi iară cu pace... Preotul zice : Dumnezeul duhurilor..., iar noi : Doamne miluieşte ! (de trei ori). Şi după Ecfonis :
Sedealna glasul al 5-lea,
Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu cei drepţi pe robii Tăi, şi-i sălăşluieşte pe ei în curţile Tale, precum este scris; trecându-le ca un bun greşalele lor, cele de voie şi cele fără de voie, şi toate cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cela ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi printr-însa fii luminii ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.
Psalmul 50. Şi cântăm stihurile : Să cântăm Domnului...
Iar canoanele se cântă : Al hramului cu Irmosul pe 6, şi în Triod pe 8, Şi cântăm şi a doua cântare, fără stihuri; iar celelalte cu stihuri.
CANONUL Triodului
Facere a lui Teodor Studitul,
Cântarea 1-a, Glasul al 8-lea,
Irmos : Cântare să înălţăm popoare...
Toţi să ne rugăm lui Hristos, făcând astăzi pomenire morţilor celor din veac, ca să izbăvească de focul cel veşnic pe cei ce au adormit în credinţă şi în nădejdea vieţii celei veşnice.
Cu adâncul judecăţilor Tale, Hristoase, prea înţelepţeşte ai rânduit mai înainte sfârşitul vieţii fiecăruia, hotarul şi locul. Pentru aceasta mântuieşte, prea Îndurate, la judecată, pe cei ce i-a acoperit pământul în tot locul.
Cela ce ai dat hotarele vieţii noastre, Însuţi pe cei ce au trecut din noaptea vieţii acesteia, arată-i fii zilei celei neînserate, Doamne; pe preoţii ortodocşi şi pe împăraţi şi pe tot poporul Tău.
Pe credincioşii pe care i-a acoperit apa, şi războiul i-a secerat, şi pe care i-a omorât cutremurul, şi tâlharii i-au ucis, şi pe cei ce i-a ars focul, Milostive, rânduieşte-i în partea drepţilor.
Toate datoriile trupului trecându-le cu vederea, Mântuitorul nostru, în orice vârstă a întregului neam omenesc, pune-i înaintea judecăţii Tale, să răspundă neosândiţi Ție, Ziditorului.
Slavă..., a Treimii :
Trei Feţe în Ipostasurile sale ale unei Firi laud : Pe Tatăl, Cel nenăscut, pe Fiul, Cel ce S-a născut, şi pe Duhul Sfânt; o Împărăţie fără început, o Stăpânire şi o Dumnezeire.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu adevărat tu te-ai arătat cer pe pământ, mai mare decât cerul cel mai de sus, Fecioară, ceea ce nu ştii de mire; că din tine a răsărit Soarele în lume, Cel ce stăpâneşte dreptatea.
Catavasie, zicem Irmoasele acestui Canon.
Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Cela ce a mântuit pe Israil din robie; cântare de biruinţă cântând şi strigând : Să cântăm Ție, Cela ce eşti însuţi Stăpân.
Cântarea a 2-a,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce M-am născut mai înainte de veci din Tatăl şi din Fecioară, mai pe urmă, fără bărbat M-am întrupat şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam, ca un iubitor de oameni.
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, Carele cu dreaptă judecată am întărit hotarele vieţii, Cel ce primesc din stricăciune, întru nestricăciune, pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii celei veşnice.
Doamne, Cela ce primeşti din cele patru margini ale lumii pe cei ce au adormit cu credinţă, în mare sau pe pământ, în râuri, în izvoare sau în bălţi şi în puţuri, pe cei ce s-au făcut mâncare fiarelor şi pasărilor şi jigăniilor, pe toţi îi odihneşte.
Doamne, Cela ce cu palma Ta toate le-ai despărţit mai înainte, pe cei ce s-au dezlegat în patru stihii alcătuieşte-i şi-i înviază la venirea Ta; toate datoriile cele întru ştiinţă şi cele întru neştiinţă iertându-le lor.
O, cât va fi de înfricoşată a doua venire a Ta, Doamne ! Că venind în chipul fulgerului, pe pământ, vei să scoli toată zidirea să se judece. Atuncea pe cei ce au vieţuit Ție cu credinţă învredniceşte-i să fie împreună cu Tine, întâmpinându-Te.
Slavă..., a Treimii :
Unime prea desăvârşită, Dumnezeule Preaînalte, Cela ce eşti în trei Ipostasuri, Părinte, Cel nenăscut, Fiule, Unul-Născut, şi Duhule, Cel ce purcezi din Tatăl, şi prin Fiul Te arăţi; o Fiinţă, o Fire, o Domnie, o Împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară că în ce chip ai şi născut şi împreună curată petreci ? Cum ai născut prunc, şi nu ştii nicicum de ispită bărbătească ? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine mai presus de fire, cu cuvioasă înnoire.
Catavasie : Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu...
Cântarea a 3-a,
Irmos : Cuvântule al lui Dumnezeu...
Pe cei ce şi-au petrecut călătoria vieţii cu credinţă dreaptă, învredniceşte-i, Dumnezeule, a se încununa cu cununa dreptăţii şi a dobândi bunătăţile cele veşnice.
Pe cei răpiţi fără veste, pe cei arşi de trăsnete, pe cei ce au murit de ger şi de toată bătaia, odihneşte-i Dumnezeule, când toate cu foc le vei lămuri.
Pe cei ce au înotat în marea vieţii cea deapururea furtunoasă, învredniceşte-i să apuce la limanul nestricatei vieţii Tale, Hristoase, cei ce au fost ocârmuiţi în viață de dreapta credinţă.
Pe cei ce i-au luat spre mâncare toată firea celor din mare şi a păsărilor cerului, pentru judecăţile Tale, Hristoase Dumnezeule, înviază-i cu cinste în ziua cea de apoi.
Slavă..., a Treimii :
Unimea cea dumnezeiască când o despart cu gândul în trei Feţe, fără amestecare, îndată împreun cele nedespărţite; că precum este graba fulgerului, aşa şi cea întreit strălucitoare se vede întru o Unime.
Şi acum..., a Născătoarei :
Necunoscută este minunea ta, că ai născut fără de bărbat, şi fecioria ta, după ce ai născut, curată o păzeşti. Pentru aceasta mulţimea îngerilor şi neamul omenesc te laudă în veci.
Catavasie :
Cuvântule al lui Dumnezeu, Cela ce ai întărit cerurile cu mâna Ta, întăreşte şi inimile noastre, ale celor ce nădăjduim spre Tine, întru lumina cunoştinţei Tale celei adevărate.
Sedealna, glasul al 5-lea, de două ori,
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
Cela ce pentru noi ai răbdat Crucea şi moartea şi ai omorât iadul, şi împreună ai sculat pe cei morţi, odihneşte Mântuitorule pe cei ce s-au mutat de la noi, ca un Dumnezeu, iubitor de oameni Şi la înfricoşata şi îngrozitoarea Ta venire, Dătătorule de viaţă, învredniceşte-i împărăţiei Tale, ca Cela ce ai mulţime de îndurări.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Acoperământul tău cel grabnic şi ajutorul şi mila arată-o spre robii tăi; şi alină valurile gândurilor celor deşarte, Preacurată. Şi sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu; că ştiu, Fecioară ştiu că poţi câte voieşti.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Vrând să Te întrupezi...
Pe părinţi, pe moşi, pe strămoşi, de la cei dintâi până la cei de apoi, care s-au mutat în bună lege şi în bunăcredinţă, pe toţi pomeneşte-i, Mântuitorul nostru.
Pe cei ce li s-a întâmplat a-şi sfârşi viaţa cu credinţă în munte, în cale, în locuri pustii; pe sihaștri şi pe cei laolaltă adunaţi, pe tineri şi pe bătrâni, cu sfinţii, Hristoase, sălăşluieşte-i.
Pe cei ce cu credinţă şi-au mutat viaţa degrab, din întristare şi din bucuria ce le va fi venit fără nădejde, pe cei ce au pătimit în zile bune sau în nenorocire, pe toţi odihneşte-i Mântuitorul nostru.
Pe cei ce i-a omorât frigul sau i-a răpit calul, sau grindina zăpada şi ploaia înmulţită; şi pe cei ce i-a omorât cărămida, sau ţărâna i-a împresurat, Hristoase, Mântuitorul nostru odihneşte-i.
Slavă..., a Treimii :
Minunat lucru, că Dumnezeirea este una şi întreită toată în fiecare faţă fără despărţire; că Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt ne închinăm, ca unui Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Îndreptează-ne cu rugăciunile tale, ocârmuindu-ne, pe noi cei înviforaţi de valul păcatului, la limanul cel de mântuire, Născătoare de Dumnezeu, şi ferindu-ne de toate răutăţile.
Catavasie :
Vrând a Te întrupa din muntele cel umbros, Cuvinte, din singură Născătoarea de Dumnezeu, proorocul a cunoscut cu privire dumnezeiască şi cu frică a slăvit puterea Ta.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Mânecă duhul meu către...
Pe cei ce i-ai luat din tot neamul şi neamul, din împăraţi, din boieri, sau din sihaştri, întru credinţă dreaptă, Îndurate, izbăveşte-i de munca cea veşnică.
Ştiind cele de folos ale tuturor celor ce i-ai zidit, pe care i-ai lăsat, Doamne, să moară prin căderi năprasnice fără veste, mântuieşte-i de toată munca, Dumnezeul nostru.
De focul cel pururea arzător, şi de întunericul cel îngrozitor, şi de scrâşnirea dinţilor, și de viermele cel ce munceşte fără de sfârşit, şi de toată munca, izbăveşte Mântuitorul nostru, pe toţi cei ce cu credinţă au murit.
Slavă..., a Treimii :
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai presus slăvită decât serafimii cei cu chipuri de foc, te-ai arătat Preacurată; că ai născut pe Acela, de Care ei nu se pot apropia, pe Iisus Mântuitorul; Care cu întruparea a îndumnezeit frământătura pământenilor.
Catavasie :
Mânecă Duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile venirii Tale. Deci întru acelea luminează mintea noastră, Stăpâne, şi ne povăţuieşte pe calea vieţii.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Primeşte-mă pe mine...
Cela ce ai dezlegat durerile morţii, pătimind, Începătorule al vieţii, Dumnezeul nostru, pe robii Tăi, cei din veac adormiţi, odihneşte-i.
Pe cei ce, cu judecăţile Tale cele negrăite, i-au omorât băuturile cele cu farmece, otrăvite, înecările de oase, cu sfinţii, Doamne odinneşte-i.
Când vei judeca toate, stând goale şi descoperite înaintea feţei Tale, atunci, Îndurate, să-Ți fie milă de cei ce Ți-au slujit cu credinţă, Dumnezeule.
Trâmbiţând arhanghelul Tău cu trâmbiţa cea de apoi, spre scularea în viaţă a tuturor, atunci, Hristoase, odihneşte pe robii Tăi.
Învredniceşte, Dumnezeule, împreună cu slugile Tale pe credincioşii cei din veac, pe care i-ai luat, şi pe tot neamul omenesc, ca să Te slăvească.
Slavă..., a Treimii :
Stăpânie dumnezeiască întreit Sfântă, Ceea ce eşti de un scaun, Părinte, Fiule, şi Duhule; Tu eşti Dumnezeul meu, Cela ce cu stăpânirea Ta cea atotputernică toate le cuprinzi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Saltă Iesee, strămoşule, că din rădăcina ta, din Curata Fecioară a răsărit floare de viață, Hristos Dumnezeu, Cel ce a mântuit lumea.
Catavasie :
Primeşte-mă pe mine cel cuprins de păcate multe, Iubitorule de oameni, carele cad la îndurările Tale, şi ca pe proorocul, Doamne mântuieşte-mă.
CONDAC Glasul al 8-lea.
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin; ci viață fără de sfârşit.
ICOS
Tu însuţi eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge, precum mi-ai poruncit, Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce, unde vom merge toţi pământenii, făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare : Aliluia.
SINAXAR
ÎN SÂMBĂTA LĂSATULUI DE CARNE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta :
ÎN SÂMBĂTA LĂSATULUI DE CARNE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta :
În aceeaşi zi dumnezeieștii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, întru bunăcredinţă, în nădejdea învierii veşnice.
Stih : Uită, Cuvinte, celor morţi greşalele
Nearătându-ţi moartă mila Ta cea mare !
Unii oameni adeseori au murit pe neaşteptate printre străini : Pe mare, în munţi neumblaţi, în prăpăstii, în crăpăturile pământului, de ciuma, de foame, în războaie, de foc, de ger şi de alte felurite morţi. Şi se poate că din pricina sărăciei şi a lipsei n-au avut parte să li se facă slujba şi pomenirea orânduită. Pentru aceea dumnezeieştii Părinţi, mânaţi de dragostea de oameni şi fiind învăţaţi de sfinţii Apostoli, au hotărât ca întreaga Biserică să facă pomenire de obşte pentru toţi aceştia, ca şi ei, care la rândul lor n-au avut parte de slujbele cele orânduite, din pricina unei întâmplări oarecare, să fie cuprinşi în pomenirea obştească de acum. Sfinţii Părinţi arată că slujbele făcute pentru ei le pricinuiesc mare folos. Aceasta este cea dintâi pricină pentru care Biserica lui Dumnezeu săvârşeşte pomenirea sufletelor. În al doilea loc, este cu cale să se facă azi şi pomenirea sufletelor, pentru că mâine are să se prăznuiască a doua venire a lui Hristos; prin aceasta Biserica îmblânzeşte pe înfricoşătorul şi dreptul Judecător, ca să se poarte faţă de suflete cu obişnuita sa milă şi să le aşeze întru desfătarea cea făgăduită, Dar mai cu seamă şi pentru următoarea pricină : Sfinţii Părinţi aveau să aşeze în Duminica viitoare pomenirea izgonirii lui Adam din rai; de aceea izvodesc, prin prăznuirea de azi a tuturor morţilor, o oarecare odihnă şi popas, punând astfel, prin odihna de azi, sfârşit tuturor prăznuirilor faptelor săvârşite de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. În chipul acesta, odată cu Duminica izgonirii lui Adam se ia din nou, ca de la început, pomenirile tuturor celor săvârşite de Dumnezeu pentru noi. În adevăr cea mai de pe urmă faptă a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră va fi cercetarea vieţii noastre de dreptul Judecător; iar prin pomenirea ei, Biserica înfricoşează pe oameni spre a săvârşi cu uşurinţă nevoinţele postului. Sâmbăta facem totdeauna pomenirea sufletelor celor adormiţi, căci Sâmbăta înseamnă în limba ebraică odihnă. Aşadar facem, în ziua de odihnă a zilelor, rugăciuni pentru cei care au murit, deoarece ei s-au odihnit de toate lucrurile pământeşti şi de toate celelalte; iar pomenirea lor s-a orânduit să se facă în fiecare Sâmbătă. Astăzi, însă, facem pomenire de obşte, rugându-ne pentru tot creştinul. Dumnezeieștii Părinţi, cunoscând că parastasele, pomenile şi liturghiile făcute pentru răposaţi le pricinuiesc mare uşurare şi folos, au poruncit ca Biserica să le facă şi îndeosebi şi de obşte. Ei au primit, după cum s-a spus, această poruncă de la sfinţii Apostoli, precum zice şi Dionisie Areopagitul. Că slujbele făcute pentru suflete le sunt de folos se vede între multe altele şi din Istoria Sfântului Macarie. Sfântul Macarie a găsit pe când mergea pe drum o căpăţână uscată a unui elin păgân şi a întrebat :
Au oare păgânii vreodată oarecare mângâiere în iad ?
Căpăţâna a răspuns : Au, Părinte mare uşurare când te rogi tu pentru cei răposaţi !
Marele Macarie, rugându-se lui Dumnezeu, a făcut aceasta, pentru că dorea să ştie dacă slujbele pentru cei mai dinainte adormiţi le sunt de vreun folos. Dar şi Grigorie Dialogul a mântuit, prin rugăciunile sale, pe împăratul Traian. Dumnezeu, însă, i-a spus să nu se mai roage niciodată pentru păgâni. Mai mult, după cum se istoriseşte, împărăteasa Teodora, prin rugăciunile sfinţilor şi mărturisitorilor bărbaţi, a scos din chinurile iadului şi a mântuit pe urâtorul de Dumnezeu Teofil. Şi Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea fratelui său Chesarie, arată că sunt bune pomenile făcute pentru cei răposaţi. Iar marele Hrisostom, în tâlcuirea la Epistola către Filipeni, spune astfel : Să purtăm grijă de folosul celor care au răposat să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii şi prinoase, căci aceasta le aduce uşurare, mare câştig şi folos. În adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar şi la întâmplare şi nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de preaînţelepţii ucenici al Domnului, ca preotul să facă pomenire la înfricoşatele taine de cei în credinţă adormiţi. Şi iarăşi : La împărţeala averii tale, testamentul tău să aibă împreună-moştenitor cu copiii şi rudele tale şi numele dreptului Judecător, iar pomenirea săracilor să nu fie dată la o parte. Eu sunt chezaş de folosul ce-l vei avea ! Marele Atanasie spune : Chiar dacă s-ar risipi în aer cel săvârşit în credinţă, nu înceta de a aprinde la mormânt candelă şi lumânări chemând în ajutor pe Hristos Dumnezeu. Candela şi lumânările sunt primite de Dumnezeu şi aduc multă răsplată; dacă mortul a fost un păcătos, ca să-i dezlege păcatele; dacă a fost un om drept, ca să se facă adăugire de răsplată iar dacă a fost poate cineva străin şi sărac, şi nu are pe nimeni care să-i poarte de grijă întru acestea, atunci Dumnezeu, care este drept şi iubitor de oameni, va da pe deasupra şi aceluia din pricina sărăciei, în chip potrivit, mila după cum însuşi ştie. Dealtfel şi cel care aduce prinoase pentru unii ca aceştia ia parte împreună cu ei la răsplată, ca unul ce a aţâţat dragostea pentru mântuirea aproapelui, ca şi acela care unge cu mir pe altul, el mai întâi miroase frumos, Şi dimpotrivă cei care nu îndeplinesc făgăduinţele şi legămintele făcute de cei morţi vor fi negreşit osândiţi. După cum spun dumnezeieștii Părinţi, sunt de folos celor morţi, toate cele ce se fac pentru ei până la a doua venire a lui Hristos şi mai cu seamă acelora care au săvârşit puţine fapte bune în timpul când erau printre cei vii. Şi cu toate că dumnezeiasca Scriptură îngrozeşte uneori, după cum se şi cuvine, spre îndreptarea celor mulţi, totuşi, în mare parte, iubirea de oameni a lui Dumnezeu biruieşte. În adevăr dacă în balanţă se va găsi că sunt egale faptele bune cu cele rele, atunci biruie iubirea de oameni a lui Dumnezeu; iar dacă talerul cu fapte rele atârnă mai puţin, şi atunci biruieşte marea lui bunătate. Trebuie să se ştie că dincolo ne vom cunoaşte toţi unii pe alţii şi vom cunoaşte chiar pe aceia pe care nu i-am văzut niciodată, după cum spune dumnezeiescul Hrisostom, care dovedeşte aceasta din pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Cu toate acestea nu ne vom vedea sub un chip trupesc; toți vom avea aceeaşi vârstă; nu ne vom cunoaşte după înfăţişarea trupului, ci cu ochiul pătrunzător al sufletului după cum spune Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea lui Chesarie : Atunci, preaiubite frate, te voi vedea luminos şi slăvit, aşa cum de multe ori mi te-ai arătat în vis. Iar marele şi slăvitul Atanasie, deşi în întrebările către prefectul Antioh nu spune aşa, totuşi în cuvântul despre cei adormiţi zice : Şi până la învierea obştească s-a dat sfinţilor să se cunoască unul pe altul şi să se bucure împreună; dar păcătoşii sunt lipsiţi de acest har; sfinţilor Mucenici li s-a dat să privească şi să cerceteze cele ce se fac de noi. La învierea cea de obşte, însă, când se vor arăta faptele ascunse ale tuturora, toţi ne vom cunoaşte unii pe alţii. Trebuie să se ştie că acum sufletele drepţilor petrec în nişte locuri osebite; şi dimpotrivă sufletele păcătoşilor, la rândul lor, unele se bucură în nădejdea mântuirii, iar altele se întristeasă în aşteptarea cumplitelor munci. În adevăr sfinţii, după cum spune dumnezeiescul Apostol, n-au primit încă făgăduinţa bunătăţilor, căci Dumnezeu, rânduind mai dinainte ceva mai bun pentru noi, n-a voit ca să ajungă la desăvârşire fără noi. Trebuie să se ştie că nu toţi cei care au căzut în prăpăstii, în foc şi în mare, şi au murit din pricina acestora, şi cei care au pierit de frig şi de foame, pătimesc acestea din porunca lui Dumnezeu. Hotărârile lui Dumnezeu sunt aşa : Unele din ele se fac prin bunăvoinţa sa, iar altele prin îngăduinţă; dar şi unele şi altele se săvârşesc spre înştiinţarea, îngrozirea şi îndreptarea celorlalţi. Dumnezeu, prin raţiunea sa mai-nainte cunoscătoare, ştie şi cunoaşte totul şi se săvârşesc toate prin voinţa lui, după cum spune Sfânta Evanghelie despre vrăbii. Nu este, însă, Dumnezeu cel care hotărăşte ca omul să moară într-un chip sau altul, că întâmplarea face unul să moară spânzurat, altul de moarte bună, unul să moară bătrân, iar altul tânăr. Dimpotrivă Dumnezeu a hotărât odată pentru totdeauna îndeobşte, lungimea vieţii omeneşti şi felurile în câte poate muri omul. În curgerea atâtor ani ai vieţii omeneşti, se petrec diferite feluri de morţi; Dumnezeu, însă, nu hotărăşte dintru început felul morţii fiecărui om, ci numai îl cunoaşte. Iar dacă marele Vasilie vorbeşte de predestinarea vieţii, atunci face aluzie la cuvintele : Pământ eşti şi în pământ vei merge ! Căci Apostolul spune scriind Corintenilor : Pentru că vă împărtăşiţi cu nevrednicie, pentru aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor. Iar David spune : Nu mă smulge în mijlocul zilelor mele; şi : Cu palme măsurate ai pus zilele mele Iar Solomon zice : Fiule, cinsteşte pe tatăl tău ca să trăieşti mulţi ani; şi iarăşi : Ca să nu mori înainte de vreme. În cartea lui Iov, Dumnezeu zice lui Elifas : V-aş fi pierdut pe voi, dar n-am făcut-o din pricina robului meu Iov. Din aceste locuri din Scriptură, se vede că viaţa nu are hotar. Iar dacă afirmă cineva aceasta, atunci înţelege prin hotar voinţa lui Dumnezeu. În adevăr Dumnezeu adaugă zile cui vrea, iar altuia le micşorează; pe toate însă le orânduiește spre folos. Iar când Dumnezeu va voi, rânduieşte şi felul şi timpul morţii. Prin urmare hotarul vieţii fiecărui om, după cum spune marele Atanasie, este voinţa şi sfatul lui Dumnezeu. Cu acest cuvânt şi cu adâncul judecăţilor Tale, Hristoase, vei tămădui şi spusei Marelui Vasilie, care zice : Moartea vine când se împlineşte hotarul vieţii. Noi însă spunem că hotarul vieţii este voinţa lui Dumnezeu. Căci dacă este hotar vieţii, pentru ce ne rugăm de Dumnezeu şi de doctori, şi ne rugăm pentru copii ? Trebuie să se ştie şi aceasta ca pruncii morţi botezați se bucură de desfătarea bunătăţilor cereşti; iar cei morţi nebotezaţi şi pruncii păgânilor nu vor merge nici în desfătarea raiului, nici în gheenă. După ce a ieşit sufletul din trup nu se mai îngrijeşte de cele de aici, ci totdeauna se îngrijeşte de cele de acolo. Facem parastas de trei zile, pentru că în a treia zi omul îşi schimbă, înfăţişarea; praznic de nouă zile, pentru că, atunci începe să se descompună trupul, afară de inimă; şi parastas de patruzeci de zile, pentru că, atunci se pierde şi inima. Alcătuirea omului se face tot la fel : În a treia zi se formează inima; și în a noua zi se fixează în trup; iar în a patruzecea zi, se alcătuieşte desăvârşit trupul.
Aşează, Stăpâne Hristoase, sufletele celor mai dinainte adormiţi în corturile celor drepţi ai Tăi, şi ne miluieşte pe noi, ca Cela ce eşti fără de moarte, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Cel ce ai întemeiat pământul...
Săvârşind pomenirile celor ce au murit, cu bunăcredinţă, din veac, strigăm : Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe cei ce au murit în buna-credinţă fără veste şi pe credincioşii ce au adormit de lovirea a tot felul de aruncare, a fierului, a lemnului, a tot felul de piatră odihneşte-i, Dumnezeule.
La înfricoşată venirea Ta, Îndurate, pune dea-dreapta oilor Tale pe cei ce Ți-au slujit Ție, Hristoase, în viaţa, cu dreaptă credinţă, şi la Tine s-au mutat.
Rânduiește pe robii Tăi, Hristoase, în ceata aleşilor Tăi, ca să strige Ție : Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cela ce ai zidit din pământ ţărâna trupului şi cu duh o ai înviat, îndurate Mântuitorule; pe cei ce i-ai luat odihneşte-i, Dumnezeule, întru viaţa cea neîmbătrânitoare.
Slavă..., a Treimii :
Să se laude Dumnezeirea ca şi cum ar fi trei Sori, cu o amestecare a Luminii : Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh, Unul în Fire, şi în trei Ipostasuri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cântarea lui David cântăm ţie, munte al lui Dumnezeu, numindu-te Fecioară, întru carele sălăşluindu-Se Cuvântul după trup, ne-a îndumnezeit pe noi duhovniceşte întru Sine.
Catavasie :
Cela ce ai întemeiat pământul întru început şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe Cel ce S-a preaslăvit...
Cela ce ai risipit mai înainte umbra morţii, răsărind ca soarele din mormânt, fii ai învierii şi măririi veşnice fă, Doamne, pe toţi cei ce au murit cu credinţă.
Cunoscătorule al celor nearătate şi ascunse, când vei vrea să descoperi lucrurile întunericului şi sfaturile inimilor noastre, atunci să nu pui în socoteală faptele tuturor celor ce au adormit întru credinţă.
Când vei şedea pe scaun şi vei porunci să stea la judecată cei adunaţi, cu trâmbiţa, de la marginile pământului, să-i ierţi atunci pe toţi, Hristoase, ca un milostiv.
Pe cei ce au murit din întâmplări de năprasnă, şi din chiotul tare, şi din alergarea grabnică, de palmă, de pumn şi de lovirea cu piciorul, Doamne al slavei, de vreme ce au adormit întru credinţă, iartă-i în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Ca pe o Unime întru o fiinţă Te laud, ca pe o Treime în feţe Te cinstesc, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule, Stăpânia cea fără de început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Şi acum..., al Născătoarei :
Izvor pecetluit al apei vieţii te-ai arătat Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, că, pe Domnul fără de bărbat născându-L, adăpi pe credincioşi cu apa nemuririi în veci.
Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm...
Pe Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi a arătat lui Moise în rug, prin foc, taina pururea Fecioarei, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...
Unde este locaşul sfinţilor Tăi, celor ce se veselesc, acolo învredniceşte, Doamne, să se bucure toţi cei din veac adormiţi întru credinţă şi întru nădejde.
Pe toţi credincioşii ce au pierit din mânia lui Dumnezeu, cu feluri de trăsnete de moarte din cer căzute, sau pământul desfăcându-se, sau marea învăluindu-se, Hristoase, odihneşte-i.
Pe cei ce au murit de muşcăturile cele veninate, de înghiţirea şerpilor, de călcarea cailor, de spânzurare şi de sugrumarea de cel de aproape, care au slujit Ție cu credinţă, odihnește-i.
Toată vârsta, pe bătrâni şi tineri, pe voinici şi copilandri, pe copii şi pe pruncii cei fără de vreme, firea bărbătească şi cea femeiască odihneşte, Dumnezeule, pe credincioşii care i-ai luat.
Pe fiecare anume, din cei ce au murit cu credinţă, din veac şi din neamuri şi din neam, atunci, Hristoase, întru venirea Ta, învredniceşte-i fără de osândă a sta înaintea Ta.
Slavă..., a Treimii :
Cela ce eşti un Dumnezeu în Treime, slavă Ţie neîncetat ! Că deşi este fiecare faţă Dumnezeu, dar în Fire, unul este Tatăl şi Fiul şi Duhul, cu cele trei luminate osebiri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mai presus de minte este naşterea ta, că ai născut pe Cela ce este de mai înainte, şi ai alăptat negrăit pe Dătătorul de hrană lumii, şi ai culcat pe Cela ce cuprinde toate, pe însuşi Mântuitorul nostru, Hristos; ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasie :
Naşterea pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte legiuitorului în munte, prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate să o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobia : Cela ce ai împodobit cerul...
Cela ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, odihneşte pe robii Tăi în locaşurile aleşilor Tăi; că de au şi greşit, Mântuitorule, dar nu s-au depărtat de la Tine.
Slavă..., asemenea.
Odihneşte pe robii Tăi în locul celor vii, Doamne, de unde s-a depărtat durerea, scârba şi suspinarea; iartă-le, ca un iubitor de oameni, cele ce în viaţă au greşit; că singur eşti fără de păcat, şi Stăpân celor morţi şi celor vii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Marie, mireasă dumnezeiască, roagă neîncetat pe Hristos pentru robii tăi, împreună cu proorocii grăitori de Dumnezeu şi cu adunările mucenicilor, cu arhiereii şi cu cuvioşii, şi împreună cu toţi drepţii, ca să ne facem moştenitori împărăţiei cerurilor.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, Glasul al 8-lea.
Podobia : În raiul cel din Eden...
Veniţi fraţilor, toţi mai înainte de sfârşit, ca văzând ţărâna noastră şi neputinţa firii noastre, să ne vedem sfârşitul şi părţile vasului celui trupesc; şi că praf este omul, mâncare viermilor şi stricăciune; că uscate sunt oasele noastre şi nici suflare având. Să ne uităm în mormânturi, ca să vedem unde este slava ? Unde frumuseţea chipului ? Unde este limba care grăia frumos ? Unde sunt sprâncenele sau unde este ochiul ? Toate sunt pulbere şi umbră. Pentru aceasta fie-Ți milă, Mântuitorule, de noi păcătoşii.
Pentru ce se înşală omul, lăudându-se ? De ce se tulbură în deşert lutul, cel ce peste puţin iar aceiaşi se face ? Căci nu socoteşte ţărâna, că praf este frământătura, lepădare putrejunii şi stricăciunii ! Deci de vreme ce lut suntem noi oamenii, pentru ce ne lipim de pământ ? Şi deoarece suntem de un neam cu Hristos, de ce nu alergăm la Dânsul ? Deci toată viaţa cea muritoare şi curgătoare lăsând, să urmăm vieţii celei nestricăcioase, care este Hristos, luminarea sufletelor noastre.
Cela ce ai zidit pe Adam cu mâna Ta şi ai pus hotar nestricăciunii şi morţii, Mântuitorule, şi vieţii celei după dar, şi l-ai mântuit de stricăciune, mutându-l la viaţa cea dintâi; însuţi, Stăpâne, fă robilor Tăi, pe care i-ai luat de la noi, odihnă cu drepţii, în ceata celor aleşi; şi scriindu-le numele lor în cartea vieţii şi, întru glasul arhanghelului, înviindu-i prin sunetul trâmbiţei, învredniceşte-i pe ei împărăţiei Tale celei cereşti.
Hristos a înviat, dezlegând din legături pe Adam cel întâi zidit şi sfărâmând tăria iadului; îndrăzniți toţi morţii, că s-a omorât moartea, s-a prădat şi iadul împreună cu dânsa, şi Hristos a luat împărăţia, Cel ce S-a răstignit şi a înviat. Acesta ne-a dăruit nouă nestricăciunea trupului; acesta ne va scula pe noi şi ne va dărui învierea, şi slavei aceleia va învrednici, cu veselie, pe toţi câţi cu credinţă neabătută au crezut într-Însul, cu căldură.
Slavă..., Glasul al 2-lea.
Ca o floare se veştejeşte şi ca un vis se trece şi se dezleagă tot omul. Şi iarăşi sunând trâmbiţa, morţii ca dintr-un cutremur, toţi se vor scula, întru întâmpinarea Ta, Hristoase, Dumnezeule. Atuncea, Stăpâne, pe cei ce i-ai mutat de la noi, aşează-i în locaşurile sfinţilor Tăi, odihnind sufletele robilor Tăi, Hristoase.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, Marie, Născătoare de Dumnezeu, locaşul cel nestricat şi cu totul sfânt, precum strigă proorocul : Sfânt este locaşul tău, minunat întru dreptate !
LA STIHOAVNĂ
Stihirile podobnice ale lui Teofan, din Octoih, ale glasului de rând.
Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Damaschin.
Durere s-a făcut lui Adam gustarea din pom, dedemult în Eden, când şarpele şi-a vărsat veninul; că printr-însul a intrat moartea, care mănâncă pe tot neamul omenesc. Ci venind Stăpânul, a surpat balaurul şi ne-a dăruit nouă odihnă. Deci, către Dânsul să strigăm : Fie-ţi milă, Mântuitorule, şi pe cei ce i-ai luat odihneşte-i împreună cu aleşii Tăi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele cu înţelepciune toate le-ai făcut şi le-ai plinit, prooroci ai trimis, Hristoase, ca să proorocească venirea Ta, şi ucenici ca să propovăduiască măririle tale : Aceia au propovăduit venirea Ta, iar aceştia cu botezul au luminat pe păgâni; iar mucenicii, pătimind, au dobândit cele ce au poftit. Şi cetele acestora se roagă Ție împreună cu ceea ce Te-a născut, să odihneşti, Dumnezeule, sufletele pe care le-ai luat, iar pe noi să ne învredniceşti împărăţiei Tale; Cela ce ai răbdat Crucea pentru mine osânditul, Mântuitorule şi Dumnezeul meu.
Bine este a se mărturisi... Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Şi Troparul : Cela ce cu adâncul înţelepciunii..., Slavă..., Şi acum..., Pe tine zid şi liman... Apoi Ceasul 1 şi Apolisul.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Triodului, Cântarea 3-a şi a 6-a Prochimen, Apostolul către Corinteni şi al morţilor, către Tssaloniceni; Evanghelia de la Luca, şi a morţilor de la Ioan. CHINONICUL : Fericiţi pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor în neam şi în neam...
CADE-SE A ŞTI : Că această rânduială a morţilor se face neschimbată şi la Sâmbăta Rusaliilor. De va cădea, în această zi, Sfântul sau sfânta al căror hram îl are Biserica, slujba morţilor din această Sâmbătă se cântă la Biserica cimitirului, dacă parohia are Biserică aparte a cimitirului; iar în Biserica principală se cântă slujba hramului.
După, Psalmul cel obișnuit, cântăm : Fericit bărbatul..., citind Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 10, Cântând din Octoih : 3 stihiri ale învierii şi 3 ale lui Anatolie iar ale Triodului 4 podobnice.
Glasul al 6-lea, după Podobia : Toată nădejdea punându-și...
Când vei vrea să vii să faci judecată dreaptă, dreptule Judecător, şezând pe scaunul slavei Tale, râu de foc înfricoşând, va trage înaintea divanului Tău pe toţi, stând înaintea Ta, puterile cereşti, şi oamenii cu frică judecându-se, fiecare, precum a lucrat; atunci să-Ți fie milă de noi, şi să ne învredniceşti, Hristoase, în partea celor mântuiţi, ca un îndurat, cu credinţă Te rugăm.
Cărţile se vor deschide şi se vor arăta faptele oamenilor înaintea divanului Tău celui de nesuferit, şi va răsuna toată valea plângerii cu groaznică scrâşnire, văzând pe toţi cei ce au greşit trimişi în muncile cele veşnice, cu dreaptă judecata Ta, şi fără de folos plângând, Îndurate. Pentru aceasta Te rugăm pe Tine, Bunule, să-Ți fie milă de noi, cei ce Te lăudăm, Unule, mult-Milostive.
Trâmbiţele vor suna, şi mormânturile se vor deşerta, şi se va scula toată firea omenească, cutremurându-se; cei ce au făcut bine, cu bucurie se vor bucura, aşteptând să ia plată; iar cei ce au greşit, vor tremura cumplit văitându-se, în muncă trimițându-se și de cei aleşi despărţindu-se. Doamne al slavei, milostiveşte-Te spre noi, ca un bun, şi ne învredniceşte stării celor ce Te-au iubit pe Tine.
Plâng şi mă tânguiesc, când îmi vine în simţire focul cel veșnic, întunericul cel mai dinafară şi tartarul, viermele cel cumplit şi scrâşnirea dinţilor cea neîncetată, şi durerea ce va să fie celor ce au greşit peste măsură, şi pe Tine cel preabun, cu vicleană voie, Te-au mâniat, dintre care unul şi cel dintâi sunt eu, ticălosul. Ci Judecătorule, ca un îndurat, mântuieşte-mă cu mila Ta.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Când se vor aşeza scaunele şi se vor deschide cărţile şi Dumnezeu va şedea la judecată, o ! ce frică va fi atunci ! Îngerii stând înainte cu frică şi râul de foc curgând, ce vom face atunci noi oamenii cei vinovaţi cu multe păcate ? Şi când Îl vom auzi chemând pe cei binecuvântaţi ai Tatălui întru împărăţie, iar pe cei păcătoşi trimiţându-i în muncă, cine va suferi acea înfricoşată răspundere ? Ci Unule, Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Împărate al veacurilor, mai înainte până ce va sosi sfârşitul, prin pocăinţă întorcându-mă, miluieşte-mă.
Şi acum..., a Născătoarei, cea dintâi, a glasului de rând.
Vohod : Lumină lină...
Prochimenul : Domnul s-a împărăţit... Şi celelalte.
LA LITIE
Stihira hramului după obicei.
Slavă..., Glasul al 7-lea.
Cunoscând poruncile Domnului, aşa să vieţuim; pe flămânzi să-i hrănim, pe setoşi să-i adăpăm, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe străini să-i aducem în casă, pe bolnavi şi pe cei din temniţă să-i căutăm; ca să zică şi către noi, Cel ce va să judece tot pământul : Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, de moşteniţi împărăţia ce s-a gătit vouă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Sub acoperământul tău, Stăpână, toţi pământenii scăpând, strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră; izbăveşte-ne pe noi de greşalele cele fără de măsură, şi mântuieşte sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, după Alfa-Vita.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Vai mie, înegritule suflete ! Până când de la răutăţi nu te mai curmezi ? Până când zaci în lene ? De ce nu-ţi aduci aminte de înfricoşatul ceas al morţii ? De ce nu te cutremuri cu totul de înfricoşata judecată a Mântuitorului ? Oare ce vei să răspunzi, sau cum vei să dai seamă ? Lucrurile tale stau faţă, spre mustrarea ta, faptele tale te vădesc, pârându-te. Deci, o suflete ! Vremea a sosit, aleargă, apucă înainte şi cu credinţă strigă; Greșit-am, Doamne, greşit-am Ție; ci ştiu, Iubitorule de oameni, bunătatea Ta; Păstorule cel bun, nu mă despărţi pe mine de la starea cea dea-dreapta Ta, pentru mare mila Ta.
Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas.
Fecioară ce nu ştii de mire, care ai zămislit negrăit pe Dumnezeu cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, primeşte rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care dăruiești tuturor curăţire de greşale; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toţi.
Troparul, de trei ori : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... Şi cealaltă urmare a privegherii, după obicei. Şi se face citire din Faptele Apostolilor. Iar de nu este priveghere după, Acum slobozeşte..., Troparul învierii, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, şi Apolisul.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de două ori; Slavă..., Și acum..., a Născătoarei şi obişnuitele Catisme. Citim, apoi, Cuvântul Sf Grigorie Teologul, în trei părţi, despre iubirea de săraci, care începe aşa : Bărbaţi fraţi, dimpreună cu cei săraci... După aceea Polieleul, Antifoanele, Prochimenul glasului și Evanghelia învierii. Învierea lui Hristos..., Psalmul 50.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea Sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.
Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas
În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.
Apoi Stihira, Glasul al 6-lea :
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.
La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... Şi Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările...
Canoanele se pun; al învierii, din Octoih. Cu irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 8.
CANONUL Triodului
Facere a lui Teodor Studitul.
Cântarea 1-a, Glasul al 6-lea,
Irmos : Ajutor şi acoperitor...
Ziua cea înfricoşată a venirii Tale, celei cu totul negrăite, mă cutremur cugetându-o, şi cu frică mai-nainte o văd; întru care vei şedea să judeci pe cei vii şi pe cei morţi, Dumnezeul meu, Atotputernice.
Când vei veni, Dumnezeule, cu mii şi cu negure de puteri cereşti ale îngerilor, învredniceşte-mă, Hristoase, şi pe mine, ticălosul, a Te întâmpina pe nori.
Vino, suflete al meu de ia întru tine ziua aceea și ceasul întru care Dumnezeu de faţă va veni; şi te tânguiește şi plângi, ca să te afli curat în ceasul întrebării.
Mă îngrozeşte şi mă înfricoşează focul cel nestins al gheenei, viermele cel cumplit, scrâşnirea dinţilor; ci slăbeşte şi-mi lasă greşalele, şi în starea cea dimpreună cu aleşii Tăi, Hristoase, rânduiește-mă.
Glasul Tău cel dorit, care va chema la bucurie pe sfinţii Tăi, să-l aud şi eu, ticălosul, şi să aflu nespusa desfătare a împărăţiei cereşti.
Să nu intri cu mine la jucată, aducând faptele mele, cercând cuvintele şi îndreptând poruncile. Ci cu îndurările Tale, trecând cu vederea răutăţile mele, mântuieşte-mă, Atotputernice.
Slavă..., a Treimii :
Unime în trei Ipostasuri, prea stăpânitoare, Domnie a tuturor, prea desăvârşit stăpânitoare, Stăpânie peste toate, Tu însuţi mântuieşte-ne pe noi, Părinte şi Fiule şi Duhule Preasfinte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cine a născut fiu nesemănat după legea părintească ? Pe Acesta dar Îl naşte Tatăl fără de maică. Preaslăvită minune ! Că tu ai născut, Curată, pe Dumnezeu împreună şi om.
Catavasie :
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi preaslăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Întăreşte, Doamne, pe piatra...
Domnul vine, şi cine va su feri frica Lui ? Cine se va arăta feţei Lui ? Ci fii gata, o suflete, spre întâmpinarea Lui.
Mai înainte să apucăm să plângem, şi să ne împăcăm cu Dumnezeu mai-nainte de sfârşit, că înfricoşat este divanul la care toţi cu grumazii plecaţi vom sta.
Miluieşte-mă, Doamne, miluieşte-mă, strig Ție, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplăteşti tuturor după vrednicia faptelor.
Cum voi răbda nesuferita mânie a judecăţii Tale, Doamne, neascultând porunca Ta ? Ci să Te înduri de mine în ceasul judecăţii.
Întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, mai-nainte până ce va lua sfârşit turnul vieţii, până nu-ţi va închide Domnul ușa cămării.
Păcătuit-am, Doamne, ca altul nimenea din oameni, greşind mai presus decât omul; ci mai înainte de judecată fii mie milostiv, Iubitorule de oameni.
Slavă..., a Treimii :
Treime neamestecată, nezidită, Fire fără început, Ceea ce eşti lăudată în trei Feţe, mântuieşte-ne pe noi, cei ce ne închinăm cu credință stăpânirii Tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
Odrăslit-ai, Preacurată, cu naştere fără de sămânţă, pe Cuvântul cel viu, întrupându-Se în pântecele tău, iar nu schimbându-Se. Slavă naşterii tale, Maica lui Dumnezeu.
Catavasie :
Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea, ceea ce se clăteşte, că singur eşti sfânt şi drept.
Sedealna, Glasul al 6-lea.
Gândesc la ziua cea înfricoşată şi plâng de faptele mele cele viclene; cum voi răspunde Împăratului celui nemuritor; şi cu ce îndrăzneală mă voi uita la Judecătorul, eu dezmierdatul ? Milostive Părinte, Fiule Unule-Născut şi Duhule Sfinte, miluieşte-mă.
Slavă...
În valea plângerii, în locul ce ai rânduit, când vei şedea, Milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor; ci Te milostiveşte, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nădejdea lumii cea bună, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, a ta singură şi înfricoşată ajutorinţă cer; milostiveşte-te spre poporul cel ce lesne se primejduieşte, roagă pe milostivul Dumnezeu, să izbăvească sufletele noastre de toată certarea, ceea ce eşti una binecuvântată.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Auzit-a proorocul de venirea ta...
Sosit-a ziua, iată înaintea uşilor este judecata; suflete priveghează aici împăraţii, împreună şi boierii, bogaţii, săracii se vor aduna şi îşi va lua fiecare om după vrednicia faptelor.
Întru a sa rânduială, sihastrul şi arhiereul, bătrânul şi tânărul, sluga şi stăpânul, se vor întreba; văduva şi fecioara se vor îndrepta; ci vai atunci de toţi cei ce nu vor avea viață nevinovată.
Nemitarnică este judecata Ta, neînşelat divanul Tău de graiul cel meşteşugit, că nu ascunde dreptatea vorba cea iscusită a ritorilor, nici aducerea martorilor o amăgeşte; că la Tine, Dumnezeule, cele ascunse ale tuturor stau de faţă.
Să nu vin la pământul plângeri să nu văd locul întunericului, Hristoase al meu, Cuvinte, nici legându-mă de mâini şi de picioare să fiu lepădat afară din cămara Ta, având îmbrăcămintea nestricăciunii întinată, eu nevrednicul.
Când vei despărţi pe păcătoşi de cei drepţi, judecând lumea, rânduieşte-mă a fi una din oile Tale, alegându-mă dintre capre, Iubitorule de oameni, ca să aud glasul Tău cel binecuvântat.
Făcându-se întrebare de lucruri şi cărţile deschizându-se, ce vei să faci, o ticăloase suflete ! Ce vei să răspunzi la judecată, neavând roduri de dreptate, ca să aduci lui Hristos, Ziditorul tău ?
Auzind cuvântul cel cu plângere al bogatului în văpaia muncilor, plâng ticălosul şi mă tânguiesc, întru aceeaşi osândă fiind, şi mă rog : Miluieşte-mă, Mântuitorul lumii, în vremea judecăţii.
Slavă..., a Treimii :
Pe Fiul din Tatăl, şi pe Duhul slăvesc, ca din soare lumina şi raza; însă pe Fiul după naştere, că şi naştere este, iar pe Duhul după ieşire că şi ieşire este; pe dumnezeiasca Treime cea împreună fără început, Căreia se închină toată făptura.
Şi acum..., a Născătoarei :
Fecioară, prunc născând şi curăţia păzind, tu cinstită te-ai arătat născând pe Dumnezeu şi omul, pe Acelaşi unul în amândouă chipurile; minunea ta, Fecioară Maică, spăimântează tot auzul şi cugetul.
Catavasie :
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară, şi oamenilor să Te arăţi, şi a zis : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a,
Irmos : De noapte mânecând eu...
Cutremur nepovestit şi frică va fi acolo; că va veni Domnul, şi împreună cu Dânsul lucrul fiecăruia din oameni. Şi cine dar de aici nu se va plânge ?
Râul cel de foc mă tulbură, mă topeşte, mă roade scrâşnirea dinţilor şi întunericul adâncului; deci, în ce chip şi cum voi face să milostivesc pe Dumnezeu ?
Iartă, Doamne, pe robul Tău, ca nu cândva să mă dai muncitorilor celor amare, îngerilor celor cumpliţi, între care nu poate, acolo, a se afla odihnă.
Domnul şi voievodul dimpreună acolo, bogatul şi cel neslăvit, cel mare împreună şi cel mic, se vor îndrepta întocmai; ci vai fiecăruia, care nu va fi gata.
Slăbeşte, lasă, Doamne, şi iartă câte ţi-am greşit Ție, şi să nu mă arăţi acolo înaintea îngerilor, întru osânda focului şi a ruşinii celei fără de sfârşit.
Fie-Ți milă, fie-Ți, Doamne, de zidirea Ta; greşit-am Ție, iartă-mă; că, din fire, curat numai Tu eşti, şi altul afară de Tine nimenea nu este fără spurcăciune.
Slavă..., a Treimii :
Una în fire, pe Tine, Treime Te laud, Care eşti fără de început, necuprinsă de minte, stăpânitoare, împărăţitoare, Unime, prea desăvârşită Dumnezeu, şi lumină, şi viaţa, şi făcătoare lumii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întru cinstită naşterea ta cea mai presus de fire, legile firii arătat se dezleagă; că fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu, Cel născut din Tatăl mai-nainte de veacuri.
Catavasie :
De noapte mânecând eu, Iubitorule de oameni, luminează-mă, rogu-mă; şi mă îndreptează şi pe mine spre poruncile Tale şi mă învaţă Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Strigat-am cu toată inima...
La înfricoşata venirea Ta, Hristoase, când Te vei arăta din cer, şi se vor pune scaunele, şi se vor deschide cărţile, fie-Ți milă, fie-Ți, atunci, Mântuitorule, de zidirea Ta.
Acolo nimica nu va putea ajuta, fiind judecător Dumnezeu; nici învăţătura, nici meşteşugul, nici mărirea, nici prieteşugul; fără numai puterea Ta, cea din fapte, o suflete al meu !
Acolo împreună va fi domnul şi voievodul, săracul şi bogatul, suflete ! Nici tată va putea, nici mamă va ajuta, nici frate va izbăvi de osândire.
La înfricoşata întrebare a Judecătorului cugetând suflete, îngrozeşte-te de aici, găteşte-ţi răspunsul, ca să nu te osândeşti în legăturile cele veşnice.
Să nu aud, Doamne, zicându-mi-se : Ia-ţi al tău, de la Tine gonit fiind; nici : Du-te în locul cel blestemat ! Ci glasul cel dorit al drepţilor.
Din porţile iadului izbăveşte-mă, Doamne; mântuieşte-mă din prăpastie şi din întunericul cel adânc, din cele dedesubt ale pământului şi din focul cel nestins, şi de toată altă pedeapsă veşnică.
Slavă..., a Treimii :
Dumnezeirea, Unimea Treimii o laud; pe Tatăl şi pe Fiul, şi Dumnezeiescul Duh, puterea a unei Stăpânii ce se desparte în trei Ipostasuri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu eşti uşa, prin care singur Iisus, Fiul tău, a trecut, Cel ce a intrat şi a ieşit, şi cheile fecioriei nu le-a stricat, Curată; Cel ce a zidit pe Adam.
Catavasie :
Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cei mai de jos, şi a scos din stricăciune viaţa mea.
CONDAC, Glasul 1.
Când vei veni, Dumnezeule, pe pământ cu mărire şi toate se vor cutremura, şi râul cel de foc înaintea divanului va curge, cărţile se vor deschide şi cele ascunse se vor vădi; atunci să mă izbăveşti de focul cel nestins şi să mă învredniceşti a sta dea-dreapta Ta, Judecătorule preadrepte.
ICOS
De înfricoşat divanul Tău aducându-mi aminte, preabunule Doamne, şi de ziua judecăţii mă înfricoşez şi mă tem, vădit fiind de cunoştinţa mea, când vei şedea pe scaunul Tău şi vei face întrebare, atunci nimenea nu va putea tăgădui păcatele, adevărul vădindu-le; şi frica cuprinzând. Că tare va suna atunci focul gheenei, şi păcătoşii vor scrâşni; ci mă miluieşte, mai-nainte de sfârşit, şi mă iartă, Judecătorule preadrepte.
SINAXAR
LA DUMINICA LĂSATULUI DE CARNE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi facem pomenirea venirii a doua, întru slavă, a Domnului nostru Iisus Hristos.
LA DUMINICA LĂSATULUI DE CARNE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi facem pomenirea venirii a doua, întru slavă, a Domnului nostru Iisus Hristos.
Să mă judeci, vrednic fiind de cuvântul : Veniţi la Mine !
După cele două pilde din Duminicile trecută, pilda vameşului şi fariseului și pilda fiului risipitor, dumnezeieștii Părinţi au rânduit în această Duminică, pomenirea celei de a doua veniri a Domnului, pentru ca nu cumva omul, aflând din acele pilde despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu, să trăiască fără nicio grijă, spunându-şi : Dumnezeu este Iubitor de oameni ! Dacă mă voi depărta de păcat, îndată voi dobândi totul. Au rânduit deci dumnezeieștii Părinţi în această Duminică pomenirea înfricoşatei zile a celei de a doua veniri a Domnului, ca înfricoşându-i pe oameni prin moarte şi prin aşteptarea chinurilor ce vor să fie, să-i întoarcă spre virtute pe cei ce trăiesc fără nicio grijă şi să nu se încreadă numai în iubirea sa de oameni, ci să se uite şi la aceea că Dumnezeu este un Judecător drept, care răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. Dealtfel trebuia să vină şi Judecătorul sufletelor care au mers mai-nainte. Într-un fel oarecare, sărbătoarea de azi pune oarecum astăzi sfârşit tuturor sărbătorilor, deoarece a doua venire va fi cea din urmă faptă din toate cele săvârşite de Dumnezeu pentru noi. Căci trebuie să avem în vedere că în Duminica viitoare, dumnezeieştii Părinţi au aşezat pomenirea începutului lumii şi a izgonirii lui Adam din rai, iar în sărbătoarea de astăzi este pomenirea sfârşitului tuturor faptelor noastre şi a însăşi lumii. Socotesc că au aşezat această sărbătoare în Duminica lăsatului de carne pentru a ne opri, de frica sărbătorii, de la desfătări şi de la mâncări prea multe şi pentru a ne îndemna spre dragostea de aproapele. Şi altfel, se pune aici sărbătoarea de faţă, pentru că din pricina desfătării am fost izgoniţi din rai şi am ajuns sub judecată şi blestem, şi pentru că în Duminica viitoare avem să fim izgoniţi din rai, în chip simbolic, prin Adam, până când va veni Hristos spre a ne duce iarăşi în rai. Se numeşte a doua venire, pentru motivul că întâia oară Hristos a trăit cu trupul printre noi, dar blând şi fără slavă. La a doua venire, însă, va veni din cer cu minuni mai presus de fire şi cu mare strălucire; va veni în trup ca să fie cunoscut de toţi că el este cel care a venit întâia oară spre a mântui neamul omenesc, iar acum a doua oară, ca să-l judece dacă a păzit bine poruncile ce i-au fost date. Nimeni nu ştie când va fi venirea lui. Domnul a ascuns-o chiar Apostolilor săi. Cu toate acestea a arătat că înainte de venirea sa vor fi unele semne, lămurite mai pe larg de unii din sfinţi. Se spune că a doua venire va fi după trecerea celor şapte mii de ani. Înainte de venirea lui va veni antihrist. Se va naşte, după cum spune, Sfântul Ipolit al Romei, dintr-o femeie desfrânată, fecioară cu numele, dintre evrei, din seminţia lui Dan, fiul lui Iacov. Se va purta ca şi cum ar trăi după Hristos, va face minuni, câte a făcut şi Hristos, şi va învia morţi. Totuşi pe toate le va face în chip mincinos, nu cu adevărat; şi naşterea şi trupul şi toate celelalte minuni, după cum zice Apostolul. Atunci, zice el, se va descoperi fiul pierzării, cu toată puterea şi semne şi minuni mincinoase. Dar, după cum spune Ioan Damaschin, nu se va întrupa diavolul, ci va fi un om născut din desfrânare. Va lua asupra sa toată lucrarea satanei şi se va arăta pe neaşteptate. Apoi se va arăta bun şi blând tuturora. Va fi atunci foamete mare. Va veni, aşa zicând, în ajutorul poporului; va cerceta dumnezeieştile Scripturi; va ţine post şi va fi silit de oameni să fie ales împărat. Va iubi mai cu seamă pe poporul evreu, se va aşeza în Ierusalim şi va zidi templul iudeilor. Cu şapte timpuri înainte, după cum zice Daniil, va veni Enoh şi Ilie, propovăduind poporului să nu-l primească, antihrist însă îi va prinde şi-i va munci, apoi le va tăia capetele. Cei care vor voi să rămână credincioşi vor fugi departe; pe cei care îi va găsi în munţi îi va ispiti prin draci. Dar, din pricina celor aleşi, se vor micşora cele şapte timpuri. Va fi foamete mare; toate stihiile lumii se vor schimba încât aproape să dispară toate. După acestea va fi pe neaşteptate venirea Domnului din cer, ca un fulger, mergând înainte cinstita lui Cruce. Râu de foc clocotitor va merge înainte, curăţind tot pământul de miasme. Îndată, va fi prins antihrist şi slugile lui şi vor fi daţi focului veşnic. La sunetele de trâmbiţă ale îngerilor, va veni deodată, de la marginile pământului şi din toate stihiile, tot neamul omenesc în Ierusalim, căci acesta este centrul lumii, şi acolo vor sta tronurile de judecată. Toţi oamenii se vor schimba întru nestricăciune cu propriile lor trupuri şi suflete şi vor avea aceeaşi formă. Însăşi stihiile lumii vor primi o schimbare în mai bine. Domnul, printr-un singur cuvânt, va despărţi pe drepţi de păcătoşi. Şi vor merge lucrătorii faptelor bune spre a primi viaţa veşnică, iar păcătoşii iarăşi spre a primi chinul veşnic. Şi nu vor înceta niciodată acestea, nici viaţa veşnică, nici chinul veşnic. Dar trebuie să se ştie că Hristos nu va întreba atunci nici de post, nici de sărăcie, nici de minuni, cu toate că sunt bune şi acestea, ci de cele ce sunt cu mult mai bune decât acestea, de milostenie şi de milă. Va spune drepţilor şi păcătoşilor şase lucruri : Am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi mi-aţi dat să beau; străin am fost şi m-aţi primit; gol am fost şi m-aţi îmbrăcat : bolnav am fost şi m-aţi cercetat; în, temniţă am fost şi aţi venit la mine. Întrucât ați făcut unuia dintre aceşti mai mici, mie aţi făcut ! Aceste fapte bune poate să le facă oricine după puterea sa. Aşadar, atunci toată limba va mărturisi că Domnul este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Chinurile despre care vorbeşte sfânta Evanghelie sunt acestea : Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor; viermele lor nu se va sfârşi şi focul lor nu se va stinge; şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Pe toate acestea Biserica lui Dumnezeu hotărât le primeşte. Biserica lui Dumnezeu socoteşte că desfătarea şi Împărăţia Cerurilor este petrecerea sfinţilor cu Dumnezeu, strălucirea ce o vor avea şi urcarea la Dumnezeu; iar chinul şi întunericul şi cele asemenea este depărtarea de Dumnezeu şi mustrarea sufletelor pricinuită de conştiinţă că au fost lipsite, din pricina nepăsării şi a desfătării trecătoare, de strălucirea dumnezeiască.
Cu iubirea Ta de oameni cea negrăită, Hristoase Dumnezeule, învredniceşte-ne de glasul Tău cel dorit, numără-ne în rândul celor dea-dreapta Ta şi ne miluieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Greşit-am fărădelege...
Să cădem, credincioşilor, şi să plângem mai înainte de judecata aceea; când cerurile vor pieri, stelele vor cădea şi tot pământul se va clăti; ca să aflăm milostiv, la sfârşit, pe Dumnezeul părinţilor.
Nemitarnică va fi întrebarea, înfricoşată va fi acolo judecata, unde înaintea Judecătorului nu se va tăinui nimica, unde nu va fi cu putinţă a se face fățărie cu daruri; ci fie-ţi milă de mine, Stăpâne, şi mă apără de mânia Ta cea înfricoşată.
Domnul vine să judece, cine va suferi arătarea Lui ? Înfricoşează-te, ticăloase al meu suflete, înfricoşează-te, şi-ţi găteşte lucrurile tale spre ieşirea ta; ca să afli milostiv şi îndurat pe însuşi Dumnezeul părinţilor.
Focul cel nestins mă tulbură, şi îngrozirea cea amară a viermilor; iadul cel stricător de suflet mă sperie, şi îndeajuns de umilit nicidecum nu mă fac; ci, Doamne, Doamne ! mai-nainte de sfârşit, întăreşte-mă cu frica Ta.
Cad înaintea Ta şi aduc Ție, ca nişte lacrimi, graiurile mele. Greşit-am, precum nici păcătoasa n-a greşit, şi fărădelege am făcut ca altul nimenea pe pământ; ci Te îndură, Stăpâne, spre făptura Ta, şi iarăşi mă cheamă.
Întoarce-te, căieşte-te, descoperă cele ascunse zi lui Dumnezeu, Celui ce toate le ştie : Tu ştii ascunsurile mele, unule Mântuitorule; Tu însuți mă miluieşte, precum cântă David, după mare mila Ta.
Slavă..., a Treimii :
Pe trei, ca pe unul, întru o Fiinţă, şi unul în trei feţe Te laud; acestea sunt : Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; o putere, o voie şi lucrare; un Dumnezeu întreit Sfânt, o Împărăţie singură stăpânitoare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ieşit-a Dumnezeu, Cel prea frumos, din cămara pântecelui tău, ca un împărat îmbrăcat cu haină țesută de Dumnezeu, roşită în vopseaua cea de taină a preacuratului tău sânge, ceea ce nu ştii de mire, şi împărățeşte tot pământul.
Catavasie :
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ai poruncit nouă. Ci nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Pe Cel ce-L slăvesc oştile...
Cugetând la întâmpinarea înfricoşatei venirii Tale celei de a doua, Doamne, mă cutremur de certarea Ta, mă tem de mânia Ta şi strig Ție : Mântuieşte-mă de ceasul acela în veci.
Când vei judeca Tu, Dumnezeule, toate, cine din pământeni, fiind înconjuraţi de patimi, vor suferi ? Că atunci focul cel nestins şi viermele cel neadormit va cuprinde în veci pe cei osândiţi.
Când vei chema toată suflarea laolaltă, ca să iei seama, Hristoase, mare frică va fi atunci, mare nevoie, deoarece numai faptele singure vor ajuta în veci.
Judecătorule a toate, Dumnezeul meu şi Doamne, fă să aud atunci glasul Tău cel dorit, să văd lumina Ta cea mare, să privesc la corturile Tale, să mă uit la slava Ta, bucurându-mă întru, toţi vecii.
Drepte Judecătorule, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă scapă de focul şi de îngrozirea ce am sa întâmpin pe dreptate la judecată; lasă-mi mai înainte de sfârşit mântuire, prin fapta bună şi prin pocăinţă.
Când vei şedea, Judecătorule, ca un milostiv, şi vei arăta, Hristoase, înfricoşată slava Ta, o, ce frică va fi atunci ! Cuptorul arzând, şi toţi temându-se de judecata cea nesuferită.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe un Dumnezeu după Fiinţă cinstesc, trei Feţe laud după osebire; altele, iar nu de alt fel; că Dumnezeirea una este, în trei Feţe : Tatăl, Fiul şi Dumnezeiescul Duh.
Şi acum..., a Născătoarei :
Din luminatul pântecele tău ieşind Hristos, ca un mire din cămară, a luminat lumină mare celor din întuneric; pentru că strălucind Soarele dreptăţii, lumea a luminat, Curată.
Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm...,
Pe Cel ce-L slăvesc ostile cereşti, şi de Dânsul se înfricoşează heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Naşterea zămislirii...
Domnul vine ca pe păcătoşi să-i muncească, pe drepţi să-i mântuiască; să ne înfricoşăm şi să plângem, şi să luăm simţire de ziua aceea, întru care descoperind cele nearătate şi cele ascunse ale oamenilor, va răsplăti cele după vrednicie.
Înfricoşatu-s-a şi s-a îngrozit Moise văzându-Te din spate; dar eu ticălosul cum voi suferi văzând faţa Ta atunci, când vei veni din cer; ci să-Ţi fie milă de mine, Doamne, cu îndurare căutând spre mine.
Daniil s-a temut de ceasul întrebării, iar eu ticălosul ce voi pătimi, Doamne, venind la acea zi înfricoşată ? Ci îmi dă mai-nainte de sfârşit, cu plăcere a sluji Ţie, ca să dobândesc împărăţia Ta.
Focul se găteşte, viermele se rânduieşte; cinstea veseliei, iertarea, lumina cea neînserată, bucuria drepţilor. Deci, cine este acel fericit, ca să scape de munca celor dintâi, şi să moştenească cele de-a doua ?
Să nu mă întoarcă de la faţa Ta, Doamne, mânia urgiei Tale, nici să aud glasul Tău cel de blestem trimiţându-mă în foc; ci să intru în bucuria cămării Tale celei nestricăcioase, şi eu atunci, cu sfinţii Tăi.
Mintea mi s-a rănit, trupul mi s-a trândăvit, mi se bolnăveşte duhul, cuvântul a slăbit, viaţa mi s-a omorât, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face când va veni Judecătorul să cerce ale tale ?
Slavă..., a Treimii :
Unule, Născătorule al Unuia, Părinte al Fiului celui Unul-Născut, şi unule Fiule al unuia, lumină şi strălucirea luminii, şi unule Duhule Sfinte, numai al unuia Dumnezeu, Care eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime, Unime Sfântă, mântuieşte-mă pe mine, cel ce grăiesc de Dumnezeirea Ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Minunea naşterii tale mă uimeşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană; spune cum ai zămislit fără sămânţă pe Cel necuprins ? cum ai rămas Fecioară, născând ca o Maică ? Acest lucru peste fire, cu credinţa primindu-l, închină-te Celui născut, căci câte le voieşte le şi poate.
Catavasie :
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netălmăcită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat, că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe tine, toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.
LUMINÂNDA
A învierii din Octoih; apoi a Triodului, după Podobia : Cu ucenicii să ne suim...
La ziua cea înfricoşată a judecăţii şi a slavei Tale celei negrăite gândind, mă îngrozesc cu totul, Doamne, şi tremurând strig cu frică : Când vei veni, Hristoase Dumnezeule, cu slavă pe pământ, ca să judeci toate câte sunt, atunci să mă izbăveşti de toată munca pe mine ticălosul, învrednicindu-mă a sta dea-dreapta Ta, Stăpâne.
Slavă...
Podobie : Femei auziţi...
Iată vine ziua Domnului Atotstăpânitorului, şi cine va suferi frica venirii Lui ? Căci cuptorul arzător şi ziua mâniei este, întru care Judecătorul va şedea, dând fiecăruia după vrednicia faptelor.
Şi acum..., a Născătoarei :
La ceasul întrebării şi al venirii celei înfricoşate a Stăpânului celui iubitor de oameni, gândind, cu totul mă cutremur şi, întristându-mă, strig către Tine, prea-drepte Judecătorul meu şi Unule mult-Îndurate : Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
LA LAUDE
Stihiri : din Octoih 4 ale învierii și una a lui Anatolie; și ale Triodului aceste 4 Idiomele.
Glasul al 6-lea,
Gândesc la ziua aceea şi la ceasul, când avem să stăm toţi goi, ca nişte osândiţi, înaintea nemitarnicului Judecător; că atunci trâmbiţa va suna tare, şi temeliile pământului se vor clăti, şi morţii din mormânturi vor învia, şi toţi de o vârstă se vor face; şi cele ascunse ale tuturor vor sta de faţă înaintea Ta. Şi vor plânge şi se vor tângui şi în focul cel mai dinafară vor merge cei ce nici odinioară nu s-au pocăit; iar ceata drepţilor va intra în bucurie şi în veselie, în cămara cerească.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
O, ce ceas va fi atunci, şi ce zi înfricoşată, când va şedea Judecătorul pe scaunul cel înfricoşat ! Cărţile se vor deschide, şi faptele se vor vădi, şi cele ascunse ale întunericului se vor arăta; îngerii vor alerga împrejur, adunând toate neamurile. Veniţi de auziţi împăraţi şi domni, robi şi cei slobozi, păcătoşii şi drepţii, bogaţii şi cei săraci, că vine Judecătorul, Cel ce va să judece toată lumea. Şi cine va putea sta înaintea feţei Lui, când îngerii vor sta vădind lucrurile, cugetele, şi gândurile cele din noapte şi cele din zi ? O, ce ceas va fi atunci ! Ci mai-nainte de ce va sosi sfârşitul, sârguieşte-te suflete, strigând : Dumnezeule, întoarce-mă şi mă mântuieşte ca un îndurat.
Glasul al 8-lea,
Stih : Veseli-mă-voi şi mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numele Tău, înalte.
Daniil proorocul, bărbatul doririlor fiind, dacă a văzut puterea lui Dumnezeu, aşa a strigat : Judecătorul a şezut şi cărţile s-au deschis. Vezi, suflete al meu, de posteşti, nu defăima pe vecinul tău. Fereşte-te de bucate, dar nu osândi pe fratele tău; ca nu cumva trimiţându-te în foc, să te topeşti ca ceara; ci fără împiedicare să te ducă Hristos întru împărăţia Sa.
Glasul 1.
Stih : Scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârşit.
Să ne curățim mai-nainte pe noi, fraţilor, cu împărăteasa bunătăţilor; că iată a venit, aducându-ne nouă bogăţie nepieritoare; potoleşte umflarea poftelor şi împacă cu Stăpânul pe cei ce au greşit. Pentru aceasta cu veselie să o primim pe dânsa, strigând lui Hristos Dumnezeu : Cela ce ai înviat din morţi, păzeşte-ne neosândiţi pe noi, cei ce Te slăvim pe Tine, Cela ce însuţi eşti fără de păcat.
Slavă..., tot acesta.
Şi acum..., a Născătoarei : Prea binecuvântată eşti...
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul.
Apoi obişnuita Litie, în pridvor la care cântăm : Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei de la Utrenie. Apoi se citește învăţătura Cuviosului Teodor Studitul, şi celelalte după obicei.
Ceasul 1 şi Apolisul deplin.
LA LITURGHIE
Fericirile din Octoih pe 6 şi din Canonul Triodului, Cântarea a 6-a, pe 4 Apostolul Către Corinteni; Evanghelia de la Matei. Chinonicul : Lăudați pe Domnul din ceruri... Altul : Bucuraţi-vă drepţi întru Domnul...
În săptămâna lăsatului sec de brânză
LA VECERNIE DUMINICĂ SEARA
La Doamne strigat-am... cântăm, după obicei, 3 Stihiri din Octoih şi 3 ale Sfântului de la Minei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
LA STIHOAVNĂ
Cântăm, din Triod Samoglasnica zilei.
Glasul al 8-lea.
Cântăm, din Triod Samoglasnica zilei.
Glasul al 8-lea.
Lăcomind, ne-am supus goliciunii celei dintâi, biruiţi fiind de gustarea cea amară, şi de la Dumnezeu ne-am lepădat. Ci să ne întoarcem la pocăinţă, şi să ne curăţim simţirile asupra cărora este războiul, făcând începerea postului; cu nădejdea darului inimile întărindu-ne, iar nu cu mâncările, întru care cei ce au umblat nu s-au folosit. Şi întru acest chip vom mânca Mielul lui Dumnezeu, întru sfânta şi purtătoarea de lumină noaptea Învierii, Cel ce s-a adus junghiere pentru noi şi S-a împărtăşit pe Sine ucenicilor la Cina cea de taină; Care risipeşte întunericul necunoştinţei cu lumina Învierii Sale.
Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
Tot această Samoglasnică.
Apoi Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.
A mucenicilor :
Mucenici ai Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi. Şi acum rugaţi-vă, să se mântuiască din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Cele cereşti te laudă pe tine, cea plină de dar Maică, care nu ştii de mire; şi noi slăvim naşterea ta cea neurmată, Născătoare de Dumnezeu. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Să se ia aminte : Cade-se a şti că, începând din această zi până la Sâmbăta din săptămâna a şasea, Stihoavnele Vecerniei şi Utreniei din Octoih se lasă şi, în locul lor, se cântă stihirile samoglasnice ale zilei din Triod. Tipicul despre înaintea-prăznuirii Întâmpinării Domnului, caută-l la sfârşitul cărţii, la lit. B, Iar tipicul despre Praznicul întâmpinării, caută-l la lit. D,
În Lunea brânzei
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului, de 2 ori; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, după glasul troparului. După întâia Catismă, cântăm Sedealna din Octoih, şi citim cuvântul marelui Vasilie, despre post, cu începutul : Să luăm aminte de noi...
După a doua Catismă, cântăm din Triod gedealna, glasul 1.
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
Deschisu-s-au porţile dumnezeieştii pocăinţe, să ne apropiem cu grabă curăţindu-ne de mâncări şi de pofte, ca nişte ascultători ai lui Hristos, Cel ce a chemat lumea întru împărăţia cerească. Zeciuiala a tot anul aducând Împăratului tuturor, ca şi învierea Lui, cu dragoste, să o vedem.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Fecioară, întinzându-ţi dumnezeieştile tale mâini cu care ai purtat pe Ziditorul, Care S-a întrupat cu Dumnezeirea, roagă-L ca să ne izbăvim de ispite, şi de patimi, şi de primejdii, noi cei ce te lăudăm pe tine cu dragoste şi strigăm ţie : Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce S-a născut din tine; slavă Celui ce ne-a liberat pe noi prin naşterea ta.
Canoanele se cântă, după obicei, din Octoih şi din Minei. Iar la Cântările la care Triodul are Tricântare, lăsăm din Octoih amândouă canoanele şi punem; Tricântarea din Triod şi canonul din Minei.
CANONUL
Al Sfântului din Minei cu Irmosul pe 6 și această Tricântare :
TRICÂNTARE
Compunere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul 1,
Irmos : Cântare de biruinţă...
Luminate sunt cele dinaintea prăznuirii înfrânării; strălucite sunt astăzi începuturile postului. Pentru aceasta să alergăm împreună, fraţilor, cu nădejde şi cu multă osârdie.
Lui Adam, strămoşului, urmând cu călcarea de poruncă, m-am scos din desfătare eu ticălosul. Drept aceasta cad înaintea Ta cu pocăinţă şi cu plângere : Doamne, mântuieşte-mă.
Începutul umilinţei şi al pocăinţei este înstrăinarea de răutăţi şi oprirea de pofte. Pentru aceasta să ne sârguim a face tăierea lucrurilor viclene.
A Născătoarei :
De noaptea păcatelor fiind întunecat, la tine acum alerg cu dinadinsul Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Soarele dreptăţii, celor dintru întuneric; mântuieşte-mă.
Altă Tricântare,
Glas şi Irmos acelaşi :
Iată, mai-nainte s-a deschis uşa pocăinţei, veniţi dar iubitorilor de Dumnezeu, să ne sârguim să intrăm printr-însa, mai-nainte până ce nu o va închide pe ea Hristos nouă, ca unor nevrednici.
Apropiatu-s-a această întrutot cinstită săptămână de acum, mai-nainte curățitoare, vestindu-ne primăvara Sfântului Post, care luminează trupurile şi sufletele tuturor.
Slavă..., a Treimii :
Neamestecată, nezidită Treime Sfântă, Unime preabună, Părinte şi Fiule şi Duhule cel de o fire, păzeşte pururea pe cei ce se închină Ție cu credinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Biruitu-s-au hotarele firii întru tine, Fecioară, cu totul curată, că născând fără de bărbat pe Dumnezeu, ai rămas curată, ca şi mai-nainte de naştere, iarăşi, nevătămată.
Irmosul :
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minunate semne, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a preaslăvit,
După a 3-a cântare, Sedealna de la Minei; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : După a 6-a Cântare, condacul şi Icosul Sfântului.
Cântarea a 8-a,
Irmos : De care se înfricoşează...
Viaţa mea toată în desfrânări cheltuindu-mi, m-am făcut rob amarilor și viclenilor cetăţeni. Ci acum, poftind să mă întorc către îndurările Tale, Hristoase, nu mă trece.
Petrecerea vieţii mele este cumplită şi ruşinată, iar mila îndurării Tale este nemăsurată, Iubitorule de oameni, Mântuitorule; ci îmi dă vreme de pocăinţă mie, celui ce cer şi cu dragoste Te laud.
Viaţa cea ticăloasă a lui Cain am poftit, vrednicia minţii mele omorându-mi cu adevărat, şi tremur, Făcătorule de bine, de judecata Ta; să nu mă osândeşti cu acela în veci.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară prealăudată, care singură eşti ajutătoare tare credincioşilor către Dumnezeu, izbăveşte-mă de întuneric şi de munca ce este gătită celor ce vieţuiesc rău.
Altă Tricântare,
Irmos : Cântarea celor fără de trup...
Aceasta este vremea pocăinţei, pentru aceasta cu bun gând să începem fraţilor, strigând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Astăzi de mâncări lepădându-ne, să ne sârguim a ne lepăda şi de lucrarea păcatelor, pocăindu-ne şi după vrednicie strigând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl...
A Treimii :
Slavă Ție, Treime Sfântă, nevăzută, Căreia întru Unime ne închinăm şi cu credinţă Te slăvim. Mântuieşte pe robii Tăi de toată vătămarea.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, întrutot fericită curată Fecioară; bucură-te, slujitoare şi Maică a Domnului; bucură-te acoperământul lumii, Născătoare de Dumnezeu, binecuvântată Marie, cu totul luminată.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Cântarea celor fără de trup aducem Ție, ca şi tinerii în cuptor; şi cântând, zicem : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Norul cel purtător...
Cu paşnică aşezare, cu dragoste curată, să primim credincioşii, preasfinţită vremea Sfântului Post, cerând iertare de cele ce am greşit fiecare, ca să dobândim bucuria cea de acolo.
Iată vremea pocăinţei, început este aceasta de înainte prăznuire a postului. Scoală, suflete al meu, cu căldură; împacă-te cu făcătorul de bine, Dumnezeu, ca să scapi de acea judecată dreaptă şi înfricoşată cu adevărat.
Intrările şi uşile cele dinaintea postului, să nu le spurcăm nimenea, cu neînfrânarea şi cu beţia. Ci prin curăţia gândurilor, cu osârdie să intrăm, ca să luăm cununile nestricăciunii şi rodurile ostenelilor, după vrednicie.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Nu înceta rugând pentru noi pe Cel bun, care singur ştie neputinţa noastră, să izbăvească de foamete şi de pierzare de cutremur şi de toată răutatea, cetatea care te cinsteşte pe tine, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea pământenilor.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe tine, uşa cea văzută...
Intrat-a vremea pocăinţei, nu pregeta suflete al meu; dă pâine flămânzilor, roagă-te Domnului zi şi noapte şi în tot ceasul, ca să te odihnească.
Precum ne-am părăsit de cărnuri şi de multe mâncări, aşa şi de toată vrajba cea către aproapele, de desfrânare şi de minciună şi de tot răul să fugim.
Slavă.... a Treimii :
Închinu-mă Dumnezeirii celei fără de început, Care este una în fire şi în trei feţe; slăvesc în Treime, Unimea cea nedespărţită şi de un scaun.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu eşti lauda credincioşilor, Fecioară, nădejdea şi folosinţa. Pe tine cu versuri de cântări te slăvim neîncetat, Născătoare de Dumnezeu, Marie; mântuieşte pe robii tăi.
Irmosul :
Pe tine, uşa cea văzută de Iezechiil profetul, prin care nimenea n-a trecut, fără numai Dumnezeu singur, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cu cântări te slăvim.
Luminânda, din Octoih; Slavă..., a Sfântului dacă are; iar dacă nu Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica, glasul al 3-lea
În toată vremea postul este de folos celor ce-l iubesc şi-l fac pe dânsul. Că nici supărările drăceşti nu îndrăznesc asupra celui ce posteşte, ci încă şi păzitorii vieţii noastre, îngerii, mai cu dinadinsul stau pe lângă noi, cei care ne curăţim cu postul.
Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Şi iarăşi aceeaşi Stihiră,
A mucenicilor :
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Fără sămânţă ai zămislit din Duhul Sfânt şi pentru aceasta privindu-te, pe tine te lăudăm. Bucură-te, Preasfântă Fecioară !
Să se știe, că Luni în săptămâna brânzei, mâncăm de două ori în zi.
În săptămâna lăsatului sec de brânză
LA VECERNIE, LUNI SEARA
La Doamne strigat-am..., cântăm, după obicei : 3 stihiri din Octoih și 3 ale Sfântului, de la Minei. Slavă..., a Sfântului, dacă are; iar dacă nu, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica, Glasul al 8-lea :
Samoglasnica, Glasul al 8-lea :
Prin post să ne sârguim a ne curăţi de spurcăciunea păcatelor noastre şi, prin milostenie şi prin iubirea de oameni către săraci, a intra în cămara mirelui Hristos, Cel ce ne dă nouă mare milă. (de două ori)
Şi zicem Stihurile cele obişnuite, ca şi Duminică seara. Apoi, A Mucenicilor :
Mucenicii Domnului, rugaţi pe Dumnezeul nostru şi cereţi sufletelor noastre mulţimea îndurărilor şi iertare de multe greşeli, rugămu-vă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Pe cea slăvită şi preacurată, adevărat Născătoare de Dumnezeu, să o lăudăm cu bunăcredinţă, ca pe o Maică a lui Dumnezeu, zicându-i ca îngerul, să se bucure : Bucură-te, Maică Sfântă a Fiului lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat; bucură-te, locaşul Sfântului Duh; ceea ce te rogi pururea pentru noi, ca să se mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului şi al Născătoarei.
Să se ia aminte : De se va întâmpla praznicul Întâmpinării Domnului în săptămâna brânzei : Luni, Marţi, sau Joi, să se caute Tipic, la sfârşitul cărţii, la litera E. Iar dacă Înainte-prăznuirea întâmpinării, sau după prăznuirea se va întâmpla Luni sau Miercuri în această săptămână, caută la tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera F.
În Marţea Brânzei
LA UTRENIE
După întâia Catismă, cântăm Sedelnele de la Octoih.
După a doua Catismă, cântăm din Triod,
Sedealna glasul al 8-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea...
Preabunule Cuvinte, Care împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ai zidit cele văzute şi cele nevăzute cu înţelepciunea Ta cea negrăită, binevoieşte, Milostive, să trecem cu pace adâncă vremea luminatului post, risipind înşelăciunea păcatului cel amar; dându-ne umilinţă şi lacrimi de tămăduiri şi iertare de greşale, ca postind cu suflet neîndoit şi cu duh osârduitor, să lăudăm stăpânirea Ta, împreună cu îngerii.
Slavă..., tot aceatsta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe Înţelepciunea şi Cuvântul, în pântecele tău zămislindu-L negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ţine lumea. Şi în braţe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul firii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă curăţeşti de păcate, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu; Stăpână Fecioară curată, dă-mi atunci ajutorul tău. Pentru că poţi câte le voieşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Apoi citim cuvântul marelui Vasile cu începutul : Pentru mulţumire... Apoi Psalmul 50.
CANOANELE
Se cântă din Octoih şi din Minei, precum s-a arătat Luni; şi celelalte urmează tot aşa.
Şi Tricântarea lui Iosif.
TRICÂNTARE
Facere a lui Iosif.
Cântarea a 2-a glasul al 3-lea,
Irmos : Ca ploaia pe troscot...
Strălucitu-ne-au nouă luminat ca nişte zori razele pocăinţei, adică înainte intrările înfrânării.
De întunericul cel mai dinafară mântuieşte-mă, Hristoase, cu mulţimea milei Tale, ca un îndurat.
Scoate-mă din foc şi de la viermele cel neadormit, Mântuitorule, cu nevoinţa pocăinţei curăţindu-mă.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară prealăudată, fii nouă cale de pocăinţă, îndreptându-ne spre uşile mântuirii.
Altă Tricântare,
Irmos : glasul al 2-lea : Luaţi aminte poporul meu...
Vremea pocăinţei a sosit, să ne grăbim iubitorilor de Hristos, să ne curăţim de toate păcatele, şi să ne arătăm Stăpânului fericiţi.
Postire curată, fără păcat, să ne sârguim să săvârşim acum neîncetat, ca să aflăm iertarea greşalelor.
Mult-Milostiv eşti, Hristoase, că primeşti pururea, Bunule, pe toţi întru pocăinţă. Pentru aceasta toţi Te slăvim pururea.
Slavă..., a Treimii :
Pe Treimea întru o Unime să o lăudăm, netăiată, neamestecată, nedespărţită în Fiinţă, şi despărţită în Fețe, pe un Dumnezeu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Curată Fecioară Maică, roagă pe Cel ce L-ai întrupat ca pe un om, Preasfântă, şi ca pe un Cuvânt, ca să mântuiască din primejdii pe robii tăi.
Irmosul :
Luaţi aminte poporul Meu la legea Mea, plecaţi urechea voastră spre graiurile gurii Mele; că numele Tău, Doamne, am chemat.
Cântarea 8-a,
Irmos : Din Tatăl, Cel fără de început...
Vremea de pocăinţă este; grăbeşte a arăta lui Dumnezeu roduri vrednice de pocăinţă, suflete al meu. Scoală-te şi strigă cu dinadinsul prin posturi şi prin rugăciuni : Lăudaţi, binecuvântaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Să ne curăţim mai înainte, fraţilor, simţirile cele sufleteşti. Şi de Domnul să ne lipim acum cu deprinderi de umilinţă; cu pocăinţă curată strigând necurmat : Lăudaţi, binecuvântaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Să ne grăbim a omorî pe vrăjmaşul cel ce ne vânează cu aduceri aminte de lăcomie, şi care ne înşeală simţirea cu neînfrânarea dulceţii celei scurte. Cu rugăciunea neîncetată lăudând, binecuvântând şi preaînălţând pe Hristos întru toţi vecii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară, ceea ce ai făcut cerească frământătura noastră cea pământească, fă roditoare de bunătăţi, cu ploaia îndurărilor tale, brazda sufletului meu cea înţelenită şi stricată, care strigă şi înalţă pe Hristos în veci.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Cel ce a închipuit...
Să ne curăţim acum mai-nainte nu numai de mâncări, ci şi de faptele rele, şi să începem credincioşii cu gând călduros a ne arăta Ziditorului luminaţi, în veci.
Aşa se cade nouă să postim, nu cu vrajbă şi cu sfadă, nu cu pizma şi cu prigonire, nu cu îngâmfare şi cu vicleşug ascuns, ci ca şi Hristos, cu smerenie.
Cei ce miluiesc pe săraci, spre mântuire; Unule Mântuitorule, mult-Milostive, împrumută înţelepţeşte pe Mântuitorul. O, bucurie neasemănată ! Că dă, din-destul, răsplătirile bunătăţilor, întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, că un Dumnezeu sunt aceşti trei; şi împreună cu îngerii, noi oamenii neîncetat Te lăudăm pe Tine Preasfântă Treime întru toţi vecii.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, Fecioară curată Născătoare de Dumnezeu, Marie, curăţirea lumii, fruntea ortodoxiei. Roagă-te să se mântuiască din focul cel nestins, cei ce te slăvesc pe tine întru toţi vecii.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cela ce a închipuit mai înainte oarecând în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe tine rugul cel nears...
Deschide-ne nouă milostivirile cele preacurate ale îndurării Tale, Cela ce ai dăruit oamenilor, pocăinţă spre mântuire, Unule Mântuitorule, mult-Milostive.
Vai mie, cât este de înfricoşat judeţul cel fără de mită, la care goi avem a da răspuns, pentru răutăţile care am făcut în viaţă.
Rourează-ne nouă picătura milostivirii, Făcătorule de bine, ca să cufunde toată spurcăciunea noastră, dându-ne pricini de pocăinţă.
Intrând toţi cu inimă voioasă şi luminaţi prin uşile cele dinaintea Sfântului Post, să aducem lui Hristos cântări de mulţumire.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe tine, sprijinitoarea cea tare şi nădejdea cea adevărată, lăudându-te, cu bunăcredinţă te rugăm : Roagă pe Fiul Tău, Fecioară, să ne mântuiască pe noi.
Altă Tricântare,
Irmos : Fecioria ta...
Acum mai-nainte să ne curăţim cu post şi cu lacrimi, şi cu fapte mari, ca să aflăm milă mare.
Să urmăm acum fecioarelor celor înţelepte, iubitori de Hristos, şi să ne sârguim a întâmpina pe Hristos cu făclii luminoase.
Acum să urmăm lui Ilie, care a postit şi a fugit de Izabela cea vicleană; ca în acest chip să ne înălţăm de la pământ.
Slavă..., a Treimii :
Sfânt, Sfânt, Sfânt, întreit Sfinte Părinte atotţiitorule, şi Fiule cel de o Fiinţă cu Duhul, o Dumnezeire.
Şi acum..., a Născătoarei :
Întru tine ne lăudăm, şi la tine scăpăm curată, cinstită pururea Fecioară, scapă-ne de muncă pe noi pe toți.
Irmosul :
Fecioria ta Născătoare de Dumnezeu cea nespurcată, care nu o a ars Focul Dumnezeirii, pe aceasta pururea o slăvim.
LA STIHOAVNĂ
Stihira, glasul al 3-lea.
Să primim popoarelor postul cu dragoste, că a sosit începătura duhovniceştilor nevoinţe. Să lăsăm dulcea patimă a trupului şi să creştem darurile sufletului. Să pătimim împreună ca nişte robi ai lui Hristos, ca să ne şi preaslăvim împreună ca nişte fii ai lui Dumnezeu; și Duhul Cel Sfânt sălăşluindu-Se întru noi, va lumina sufletele noastre.
Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Tot acea Stihiră.
Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.
A Mucenicilor :
Frica împăraţilor şi a tiranilor o au lepădat ostaşii lui Hristos, şi cu bună îndrăzneală şi bărbăteşte L-au mărturisit pe El, Domn tuturor, Dumnezeu şi Împărat al nostru; şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, folositoare tuturor celor ce se roagă, spre tine ne încredem şi cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră; roagă pe Cel ce S-a născut din tine, pentru netrebnicii robii tăi.
În săptămâna lăsatului sec de brânză
LA VECERNIE, MARŢI SEARA
De la începutul Vecerniei începem metaniile şi Catisma după obicei, la rând. La Doamne strigat-am... cântăm 3 stihiri din Octoih, ale pocăinţei, şi 3 din Minei, ale Sfântului; Slavă..., a Sfântului; iar dacă nu are, Slavă..., Și acum..., a Năcătoarei Crucii.
Prochimenul zilei : Învredniceşte-ne, Doamne..., şi Ecteniile.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica, glasul 1.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica, glasul 1.
Cu bucurie să primim credincioşilor vestirea postului, cea insuflată de Dumnezeu, precum mai înainte Ninivitenii, şi apoi desfrânatele şi vameşii, vestirea pocăinţei de la Ioan. Prin înfrânare, să ne gătim spre împărtăşirea stăpâneştei sfinţenii celei din Sion; cu lacrimi să ne curăţim mai-nainte spre dumnezeiasca spălare, cea printr-însul; să ne rugăm a vedea săvârşirea Paştilor celor ce se închipuiesc aici, şi arătarea celor adevărate; să ne gătim spre închinarea Crucii şi a Învierii lui Hristos Dumnezeu, strigând către Dânsul : Nu ne ruşina pe noi din nădăjduirea noastră, Iubitorule de oameni.
Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
Şi iarăşi această stihiră.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.
A Mucenicilor :
O, cât este de bună neguţătoria voastră, sfinţilor, că sângiurile v-aţi dat şi cerurile aţi moştenit, şi în scurtă vreme fiind ispitiţi, în veci vă bucuraţi. Cu adevărat bună este neguţătoria voastră, că cele stricăcioase părăsind, cele nestricăcioase aţi luat; şi cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîncetat pe Treimea cea de o Fiinţă.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
Curata Fecioară, oarecând văzând pe lemn, pe Cel ce L-a născut din pântece fără sămânţă nerăbdând rănirea inimii, mâhnindu-se a zis : Cela ce cu voia ții toată făptura, cum Te-ai ridicat pe Cruce ca un osândit ? Vrând cu adevărat să mântuieşti pe om.
Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., Şi după Tatăl nostru..., Troparele : Născătoare de Dumnezeu... (o metanie) Slavă..., Botezătorul lui Hristos..., iarăşi o metanie Şi acum..., Rugaţi-vă pentru noi..., încă o metanie, Sub milostivirea ta..., fără metanie. Doamne miluieşte ! de 40 ori. Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru, numele Domnului binecuvintează părinte, Preotul : Cel ce este binecuvântat Hristos, Dumnezeul nostru... Şi noi zicem rugăciunea : Împărate ceresc, pe credinciosul... și trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem : Doamne și Stăpânul vieţii mele... şi celelalte 12 închinăciuni; şi sfârşind iar zicem rugăciunea, precum s-a zis mai sus : Doamne şi Stăpânul vieţii mele... şi o metanie mare. Apoi Sfinte Dumnezeule..., şi după Tatăl nostru..., Doamne miluieşte ! de 12 ori, Slavă..., Şi acum.... Doamne miluieşte ! de trei ori, Binecuvintează ! Şi otpustul. Pavecerniţa cea mare, cu metanii. După, Cade-se să te fericim..., Troparele zilei şi al hramului şi otpustul cel mic. Tot aşa facem şi Joi seara.
Să se ia aminte : De-se va-întâmpla înainte-prăznuirea întâmpinării Domnului Miercuri sau Vineri, în săptămâna brânzei, caută la sfârşitul cărţii la litera G. Iar de se va întâmpla Praznicul întâmpinării Miercuri sau Vineri, în săptămâna brânzei, să se caute la sfârşitul cărţii la litera H.
În Miercurea brânzei
Miezonoptica, cu metaniile ei.
LA UTRENIE
Cântăm Aliluia, pe glasul Octoihului, şi troicinele glasului. Apoi, două Catisme, cele obişnuite.
SĂ SE ŞTIE CĂ : Miercuri şi Vineri, în săptămâna brânzei, cântăm Aliluia şi facem metanii şi seara şi dimineaţa precum s-a arătat mai sus; şi ajunăm după rânduială. Mijloceasurile nu le citim, chiar dacă s-ar întâmpla vreun sfânt, şi ar avea el Tropar; fără numai dacă va fi praznicul întâmpinării sau Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan înainte Mergătorul, sau hramul Sfântului; că atunci cântăm Troparul, şi nu facem decât numai trei metanii mari.
După întâia Catismă, cântăm Sedelnele, din Octoih, ale Crucii.
După a doua Catismă, Sedealna Triodului glasul al 2-lea.
Podobie : Ceea ce ești izvorul milei...
Binevoieşte, Hristoase Dumnezeule, cu nespusa Ta iubire de oameni, să trecem noi smeriții cu pace săptămâna cea curăţite are dinaintea postului; surpă meşteşugurile vrăjmaşului, şi cu Crucea Ta pe toţi ne mântuieşte, Cela ce însuţi ştii ale inimilor.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei Crucii.
Stând înaintea Crucii Tale, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, şi nesuferind a Te vedea fără dreptate pătimind, s-a tânguit cu plângere şi a strigat : Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire nepătimitor, prea-dulcele meu Fiu ? Laud bunătatea Ta cea preamultă.
Apoi, citim Cuvântul marelui Vasilie despre post, cu începutul : Mângâiaţi-vă, mângâiaţi-vă poporul meu..., Psalm 50.
Canoanele se cântă : din Octoih al Crucii cu Irmosul pe 6, din Minei al Sfântului pe 4, şi din Triod pe 4. Iar în care Cântare ne vine Tripeznețul, cântăm din Triod, cu Irmosul pe 6, şi Tripeznețul pe 8, Apoi Irmosul : În acest fel de Cântare se lasă Canonul Ootoihului şi ai Sfântului din Minei; şi cântăm Mineiul în cântările cele ce sunt mai sus, în acest chip : Întâia Cântare a Canonului din Octoih cu Irmosul pe 4, şi din Minei al Sfântului, Cântarea 1-a şi a 3-a, pe 6, şi în Triod pe 4. Asemenea cântăm Cântarea 8-a cu a 6-a, şi a 9-a cu a 7-a.
CANONUL Triodului
Facere a lui Andrei Criteanul.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos :
Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului şi ai acoperit căruţele lui Faraon şi puterea lui.
Postind Domnul după omenire spre învăţătura noastră, a biruit pe ispititorul; arătând cele ce sunt ale firii noastre şi hotar punându-ne nouă.
Dumnezeiescul Moise prin postire s-a învrednicit în Sinai a vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă; aceluia credincioşii să râvnim.
Milostiveşte-te, Doamne, spre poporul Tău, şi căutând, ca un Dumnezeu, cu ochi milostiv, cercetează pe toţi cu mulţimea îndurărilor Tale.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Toţi la tine alergăm, Născătoare de Dumnezeu, ca la o ajutătoare tare, spre rugăciuni îndemnându-te, ca să scapi turma ta, de toată primejdia.
Cântarea a 3-a,
Irmos :
Întru Domnul Dumnezeul meu s-a întărit inima mea, pentru aceasta cei neputincioşi s-au încins cu putere.
Minunatul Enoh prin postire s-a mutat de pe pământ aceluia râvnind, să ne mutăm de la stricăciune la viaţă.
Cu rugăciuni şi cu posturi să facem milostiv pe Mântuitorul; că se bucură Ziditorul de pocăinţa făpturilor Sale.
Găteşte-te, o suflete, şi te curăţeşte mai-nainte de patima lui Hristos, ca să prăznuieşti la înviere duhovniceşte, împreună cu El.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, roagă-L neîncetat pentru noi; că la tine năzuim, Născătoare de Dumnezeu, noi păcătoşii.
Apoi Tricântarea lui Iosif.
Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea,
Irmos : Pe poarta credinţei...
Întinsu-Ţi-ai palmele pe Cruce, omorât-ai blestemul cu moartea Ta şi ai înviat cu patima Ta pe oameni, Pentru aceasta lăudăm dumnezeiască răstignirea Ta, Iisuse Iubitorule de oameni, Dumnezeul nostru.
Cu mâncarea cea din lemn omorându-ne, cu lemnul Crucii Tale ne-am înviat. Ci aceasta o aducem Ţie spre rugăciune, trimite-ne nouă dar şi milă, făcătorule de bine, Stăpâne mult-Îndurate.
Uşile cele dinaintea postului s-au deschis, nevoinţa înfrânării se apropie; cu călduroasă voinţă să ne sculăm ca să luăm darul cel dat de Dumnezeu, care potoleşte arsura păcatului.
Vremea cea fericită a postului, care străluceşte razele pocăinţei a răsărit; sa ne apropiem cu grabă, scuturând întunericul cel prea adânc al lenevirii, toţi veselindu-ne.
Postul să-l sfinţim cu dragoste; să propovăduim oprirea poftelor, să strigăm cu lacrimi către Stăpânul : Dă-ne Doamne dar, să ne ajutorezi spre voile Tale, mult-Îndurate.
Primind darul postului, să preaslăvim pe Cel ce ni l-a dat spre mântuire; şi să-l lucrăm cu dinadinsul, ca să luăm iertarea greşalelor noastre, din mâna Celui ce ne-a făcut.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Potoleşte tulburarea poftelor mele, tămăduieşte rănile sufletului meu, ridică-mă din somnul lenevirii cu mijlocirea ta, cu ajutorul tău Preasfântă Stăpână, Maică Fecioară.
Altă Tricântare,
Irmos, același glas : Mintea, mea cea stearpă...
Înălțându-Te de voie pe Cruce, Mântuitorule, toată făptura pământului s-a clintit, şi s-a rupt catapeteasma Bisericii.
Rănitu-Te-ai pe Cruce, Iisuse al meu, pentru mine, şi Te-ai împuns în coastă, Bunule; pentru aceasta cu credinţă mă închin dumnezeieştii stăpânirii Tale.
Slavă..., a Treimii :
Plecând genunchii la pământ, mă închin Tatălui, pe Fiul slăvesc, şi pe Duhul laud, stăpânirea cea cu o voie şi în trei Ipostasuri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Necuprinsă este taina naşterii tale, preacurată Marie, că ai născut pe Dumnezeu fără ispită bărbătească, şi ai rămas nestricată.
Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Sfinţind, Hristoase, vremea postului cu puterea Ta, mântuieşte-ne pe noi, cei ce ne închinăm Ţie, de toate laturile vrăjmaşului.
Irmosul :
Mintea mea cea stearpă fă-o roditoare de bunătăţi, Lucrătorule al celor bune, Săditorule al celor folositoare, cu milostivirea Ta.
Sedealna din Minei, a Sfântului. Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei.
Cântarea a 4-a,
Irmos :
Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, cunoscut-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne.
Avraam, prin bunătăţi şi prin iubirea de străini, a primit pe Treimea, Care a venit la el îngereşte.
Bogăţia nefurată este darul postului, şi cel ce se îmbogăţeşte cu aceasta, se va îmbogăţi de Dumnezeire.
Veniţi să plângem împreună cu cuvântul, prin credinţă strigând : Dumnezeule, fii milostiv nouă, celor ce am greşit mult.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Maică fără prihană, binecuvântată Fecioară curată, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru pentru lume.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Cela ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile, şi ai arătat ziua, slavă Ţie; slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.
Postind odinioară Moise în muntele Sinai, văzător de Dumnezeu s-a făcut, şi Ilie pe căruţă de foc s-a înălţat.
Prin postire a gustat odinioară înţeleptul Isaia din cărbunele acela, când s-a atins cu cleştele de buzele lui.
Postind mai-nainte Daniil împreună cu cei trei tineri, fălcile leilor au sfărâmat şi au călcat văpaia cea arzătoare.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Curată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce fără stricăciune ai purtat pe Dumnezeu în pântecele tău, păzeşte turma ta şi o fereşte nevătămată.
Cântarea a 6-a,
Irmos :
Precum ai mântuit pe Iona Proorocul, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine scoate-mă dintru adâncul greşalelor şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.
Pe Iona, cinstitul post l-a păzit de chit oarecând; să postim dar din inimă, ca să scăpăm de nevoia gheenei.
Ninivitenii, cu pocăinţă fierbinte şi cu dragoste, au prefăcut urgia lui Dumnezeu; acelora, cu pofta, toţi să urmăm.
Postul de acum ne cheamă pe noi la pocăinţă; să alergăm dar toţi, cu dragoste, şi să cunoaştem ce este darul postirii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce ai născut cu mijlocire nespusă pe Mântuitorul lumii Hristos, Dumnezeul nostru, pe Acela nu înceta rugându-L, să mântuiască tot neamul celor ce te laudă pe tine.
După a 6-a cântare, Condacul Sfântului; iar dacă nu are Sfântul Condac, zicem; a mucenicilor, de la Sedelne.
Cântarea a 7-a,
Irmos :
Dumnezeul părinţilor, nu ne ruşina pe noi, Iubitorule de oameni, rugămu-ne; ci fă cu noi după blândețile Tale în veci.
Să ne facem şi noi ca Daniil acela, care prin post a îmblânzit în groapă pe leii cei ce răcneau.
Celor trei tineri să urmăm cu frică, ca să scăpăm şi noi de focul gheenei, precum şi aceia de cuptorul Babilonului.
Să postim şi noi cu inima curată, şi să ne curăţim trupul, şi tot duhul cu totul lui Dumnezeu să-i închinăm.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fecioară Maică curată, nu înceta rugând pe Cuvântul cel mai-nainte de veacuri, Carele S-a întrupat din tine, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 8-a,
Irmos :
Să slăvim pe Împăratul Hristos, Domnul, pe care L-au mărturisit în cuptor tinerii cei robiţi, cu glas mare grăind : Toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Postind mai-nainte Iosif, a scăpat de amestecarea femeii celei fărădelege, şi împărăţia a dobândit. Pentru aceasta şi noi să stingem, cu postul, săgeţile cele aprinse ale vrăjmaşului Veliar.
Cu postul, David a căpătat biruinţă asupra celui de alt neam şi împărăţia a aflat. Pentru aceasta şi noi, prin înfrânare, să luăm biruinţă asupra vrăjmaşilor, şi întru Domnul să ne încununăm.
Să păzim şi noi bunătăţile acestora : bărbăţia lui Iov, neviclenia lui Iacov, credinţa lui Avraam, curăţia lui Iosif şi vitejiile lui David.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria, şi după naştere a rămas Fecioară curată, toate lucrurile lăudaţi-L, ca pe un Domn, şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât...
În chipul Crucii ridicându-şi Moise palmele, în munte, a biruit pe vrăjmaşi; iar Tu, Mântuitorule, pe Cruce mâinile întinzându-Ţi, ai omorât tăria iadului cea atot pierzătoare.
Cu piroane pe Cruce pironindu-Te şi în coastă împuns fiind, Hristoase Mântuitorul meu, ai izbăvit pe pământeni din blestem şi bucuriei celei fără de sfârşit părtaşi i-ai arătat; pentru aceasta binecuvântăm iubirea Ta de oameni.
Răsărind vremea postului, duhovniceşte luminează simţirile sufletului şi goneşte negura patimilor. Pentru aceasta să-l cuprindem din inimă, înălţând pe Hristos întru toţi vecii.
Postul omoară patimile cele de suflet pierzătoare, şi desfătările cele omorâtoare, şi cu adevărat aşează pornirile şi mişcările inimii. Deci, să-l primim cu credinţă şi cu osârdie.
Nu ca pe o începere de post, ştiind credincioşii această sfântă zi, o cinstim cu gând curat, ci pentru că este intrare şi mergere către uşile cele dinaintea postului.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Deschide-ne nouă, celor ce batem, şi mila ta chemăm Fecioară, ceea ce eşti a oamenilor grabnică scăpare şi întru toate tare ajutătoare, şi celor din nevoi adevărată sprijinitoare.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe Cel ce a închipuit...
Ridicându-Te pe Cruce, Stăpâne al tuturor, iarăşi ai chemat pe Adam împreună cu Eva, Hristoase Mântuitorule, şi ducându-i în rai, Te laudă pe Tine întru toţi vecii.
Înălţându-te Tu, Hristoase, pe Cruce de voie, razele soarelui de frică s-au stins şi ziua a apus. Pentru aceasta tâlharul Te-a mărturisit pe Tine, Dumnezeu întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Întocmai cu Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt credem a fi, Sfânta Treime întru o Dumnezeire, Căreia cu credinţă ne închinăm, învăţătura lui Arie pururea călcând-o.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cum te voi lăuda după cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, eu cel întunecat acum cu multe păcate ? Ci o Preasfântă ! Iartă-mi îndrăzneala proastei mele cântări.
Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție !
Cruce, nădejdea credincioşilor, arma împăraţilor, slava preoţilor, tăria sihaştrilor, cu puterea ta pe toţi cei ce te slăvesc mântuieşte-i în veci.
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Cel ce a închipuit mai-nainte oarecând în rug, lui Moise, minunea Fecioarei în muntele Sinai, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită...
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mântuitorul nostru, Cela ce eşti slava robilor Tăi şi cununa credincioşilor; Cel ce ai slăvit proslăvirea celeia ce Te-a născut pe Tine.
Moise în Egipt marea a desfăcut şi pe popor l-a trecut şi l-a hrănit în pustia cea neumblată, cu postul făcând minuni.
Iisus al lui Navi cu înfrânare a a sfinţit pe popor şi cu sorţi le-a împărţit pământul făgăduinţei, trecându-i mai-nainte Iordanul.
Ghedeon acela numai cu trei sute de bărbaţi, cu luminile, a biruit pe cei de alt neam, cu înfrânarea şi cu rugăciunea; aceluia şi noi râvnind să ne asemănăm.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Bucură-te Curată, preacinstită, lauda fecioriei, întărirea îngerilor, ajutătoarea oamenilor, bucuria lumii, Marie, Maica şi slujitoarea Dumnezeului nostru.
Apoi Tricântarea,
Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...
Pe Cruce dumnezeieştile palme întinzându-Ţi ai împreunat cele de mai-nainte osebite, Mântuitorule; şi mijlocind, ai adus ca un dar Tatălui fiinţa omenească cea osândită. Pentru aceasta lăudăm preacurată răstignirea Ta.
Darul Sfântului Post strălucind, ne trimite nouă raze, curăţind mai-nainte curgerea gândurilor şi gonind întunericul saţiului. Pentru aceasta cu osârdie să-l primim credincioşii.
Postul cel purtător de lumină plinind, paharul dumnezeieştilor daruri astăzi mai-nainte ni-l arată tuturor; ci vrând să luăm şi noi parte din acestea, spre folosul sufletului, să ne rugăm Stăpânului tuturor ca să ne ajute.
Cu piroanele dumnezeieştilor Tale mâini, ai pironit Îndurate păcatele noastre pe Cruce, şi cu suliţa coastei Tale ai rupt viclenele scrisori ale păcatelor şi smintelilor celor rele; pentru aceasta lăudăm preacurata Ta răstignire.
Cărarea cea bună a bunătăţilor se deschide, nevoinţa dumnezeieştilor posturi, iată, tuturor se găteşte; cei ce voiţi să vă nevoiţi după lege, rugaţi pe Hristos să ne dăruiască nouă pace de sus.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Cu rugăciunea cea prea grabnică, cu acoperământul tău cel priveghetor, cu ajutorul tău cel tare Stăpână curată, păzeşte acum pe credincioşii robii tăi, de toată asupreala potrivnică, de patimi, de greşeli, şi de ispite mântuieşte-ne.
Altă Tricântare,
Irmos : Pe ceea ce a zămislit...
Pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te, pe noi pe toţi ne-ai mântuit din blestemul legii. Pentru aceasta după datorie pe Tine Te slăvim, Hristoase.
Toți ne închinăm patimilor Tale, Mântuitorule, care de bunăvoie le-ai primit, ca să scapi neamul omenesc din robia vrăjmaşului.
Slavă..., a Treimii :
Din veac şi fără stricăciune a născut Tatăl pe Fiul şi Duhul este de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul, Treime nedespărţită.
Şi acum..., a Născătoarei :
Prea binecuvântată Marie, roagă pe Mântuitorul, Cel ce S-a întrupat din tine, ca să ne dea iertarea păcatelor, nouă păcătoşilor.
Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Pe cei ce te iubesc pe tine, Cruce, învredniceşte-i cu puterea ta de a trece vremea postului cu pace, şi-i scapă de robia vrăjmaşului.
Irmos :
Pe ceea ce a zămislit după trup în pântece, mai presus de fire, pe Cuvântul, Cel ce a strălucit mai-nainte fără de ani din Tatăl, pe singură Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o slăvim.
Luminânda glasului din Octoih, a Treimii, (de trei ori)
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul 1.
De bucate postind, suflete al meu, şi de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea; că de nu ţi se va face ţie pricină spre îndreptare, ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu, şi răilor draci te vei asemăna, care nici odinioară nu mănâncă. Deci caută să nu faci netrebnic postul, păcătuind; ci nemişcat să rămâi spre pornirile cele fără cale, părându-ţi că stai înaintea Mântuitorului, Celui ce S-a răstignit, şi mai ales că te răstigneşti împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru tine; strigând către El : Pomeneşte-mă, ! Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Şi aceiaşi Stihiră.
Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.
A Mucenicilor :
Pe voi prealăudaţilor mucenici nici scârba, nici strâmtorarea, nici foamea, nici goana, nici primejdia, nici mânia fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngrozitor n-au putut să vă despartă de Dumnezeu. Ci mai vârtos pentru dragostea ce ați avut către Dânsul nevoindu-vă, ca şi cum aţi fi fost cu trupuri străine, nu v-aţi adus aminte de fire, nebăgând seamă de moarte. Pentru aceasta după vrednicie, pentru durerile voastre, aţi luat plată; împărăţiei cerurilor moştenitori v-aţi făcut. Rugaţivă pentru sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Podobia : Ceea ce eşti bucuria... (a Crucii)
Fecioara cea fără prihană dacă a văzut pe Mielul înălţat pe Cruce, plângând a strigat : Prea-dulcele meu fiu, ce vedere nouă şi preaslăvită este aceasta ? Cum, Cela ce ţii toate cu mâna, Te-ai pironit pe lemn cu trupul ?
Apoi : Bine este a ne mărturisi... Sfinte Dumnezeule... după Tatăl nostru... Troparul : În Biserica slavei Tale stând..., Doamne miluieşte ! (de 40 de ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...., Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul : Cel ce este bine cuvântat Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. Apoi : Împărate ceresc, pe credinciosul..., Şi facem trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem : Doamne şi stăpânul vieții mele... După aceasta, facem 12 închinăciuni mici, zicând în taină la fiecare îchinăciune : Dumnezeule curăteşte-mă pe mine păcătosul. Şi sfârşitul închinăciunile, zicem iarăşi rugăciunea toată : Doamne şi stăpânul vieţii mele..., Şi o metanie mare. Adăugăm şi ceasul întâi, la care citim învăţătura pentru credinţă a Sfântului Teodor Studitul. La ceasul întâi, Troparul : Dimineaţa auzi glasul meu..., fără cântare. Paşii mei..., și; Să se umple rugăciunea..., După Sfinte Dumnezeule..., Troparul, Degrab ne întâmpină pe noi..., Doamne miluieşte ! de 40 ori. Şi rugăciunea : Cela ce în toată vremea..., Doamne miluieşte ! de 3 ori, Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Şi metaniile obişnuite. Sfinte Dumnezeule..., Doamne miluieşte ! (de 12 ori) Hristoase, Lumina cea adevărată..., Şi Otpustul. Apoi Litie în pridvor şi ecteniile pentru morţi.
Întru aceeaşi Miercuri a brânzei, citim ceasul al 3-lea şi al 6-lea, cu metanii şi cu Troparele postului. La ceasuri, în clopot nu lovim.
La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, glasul al 8-lea.
Troparul proorociei, glasul al 8-lea.
Împărate Sfinte, Atotputernice, de Care se înfricoşează şi se cutremură toate, mântuieşte-ne pe noi; că poţi ierta păcatele ca un milostiv.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Apoi Prochimen, glasul al 6-lea :
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Stih : Către Tine, Doamne, voi striga, Dumnezeul meu să nu taci de către mine.
Din proorocia lui Ioil citire :
Cap. 2, Vers. 12-26.
Acestea grăieşte Domnul : Întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post şi cu plângere şi cu tânguire, şi vă rupeţi inimile voastre, iar nu hainele voastre. Şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru; că milostiv şi îndurat este, îndelung răbdător şi mult-Milostiv; şi-i pare rău de răutăţile oamenilor. Cine ştie, doară se va întoarce şi se va căi, şi va lăsa după sine binecuvântare şi aducere de jertfe şi de dar Domnului Dumnezeului vostru. Trâmbiţaţi cu trâmbiţă în Sion, sfinţiţi postul, vestiţi vindecarea, adunaţi popor, sfinţiţi adunare, alegeţi preoţi, adunaţi pruncii care sug ţâţă. Să iasă mirele din aşternutul său şi mireasa din cămara sa. Între tindă şi între altar vor plânge preoţii, care slujesc Domnului, şi vor zice; îndură-Te, Doamne, de poporul Tău, şi nu da moştenirea Ta spre ocară, ca să o stăpânească pe dânsa păgânii ? Ca să nu se zică în neamuri; Unde este Dumnezeul lor ? Şi s-a făcut Domnului milă de pământul Său, şi s-a îndurat de poporul Său. Şi a răspuns Domnul, şi a zis poporului Său; Iată Eu vă voi trimite vouă grâu şi vin şi untdelemn, şi vă veţi sătura de dânsele, şi nu vă voi mai da pe voi spre ocară între neamuri, și pe cela ce este despre miazănoapte îl voi goni de la voi şi-l voi alunga în pământ fără apă, şi voi pierde faţa lui la marea cea dintâi, şi dosul lui în marea cea de apoi; şi se va înălţa putrejunea lui, şi se va ridica putoarea lui; că Și-a slăvit Domnul lucrurile Sale. Cutează pământule, bucură-te şi te veseleşte; că a mărit Domnul ca să facă. Îndrăzniți voi, dobitoacele câmpului, că au încolţit câmpiile pustiei, că pomul şi-a dat rodul, via și smochinul şi-au dat tăria lor. Şi voi, fii Sionului, bucuraţi-vă și vă veseliţi întru Domnul, Dumnezeul vostru; că va da vouă bucate întru dreptate, şi va trimite vouă ploaie timpurie şi târzie, ca şi mai înainte. Şi se vor umple ariile de grâu, şi se vor vărsa teascurile de vin şi de untdelemn. Şi voi răsplăti vouă pentru anii care l-au mâncat lăcustele, omizile şi gândacii şi pălitura; puterea mea cea mare care am trimis-o asupra voastră. Şi mâncând veţi mânca, şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, Care a făcut minuni cu voi; şi nu se va ruşina poporul meu în veac.
Prochimen, glasul al 7-lea :
Domnul va da tărie poporului Său. Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.
Stih : Aduceţi Domnului pe fii lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste.
Apoi : Degrab să ne întâmpine îndurările Tale..., Sfinte Dumnezeule..., Şi celelalte obişnuite ale postului. Apoi rugăciunea : Dumnezeule şi Doamne ai puterilor... Şi citim împreună şi Ceasul al 9-lea. După aceasta, Obedniţa şi Fericirile, fără cântare, Slavă..., Şi acum..., Pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., Şi închinăciuni trei, Ceata cerească..., Şi celelalte. Şi după, Tatăl nostru..., Condacul hramului şi al Sfântului, Slavă..., Cu sfinţii odihneşte, Hristoase..., Şi acum..., Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., Doamne miluieşte..., (de 40 de ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Trei metanii mari, şi cele 12 închinăciuni. După aceasta se începe Vecernia : Veniţi să ne închinăm..., (de trei ori)
La Doamne strigat-am... Punem stihirile după obicei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Prochimen, glasul al 5-lea :
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă, şi întru puterea Ta mă judecă.
Stih : Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.
Din proorocia lui Ioil citire :
Cap. 4. Vers. 12-21.
Prochimen, glasul al 5-lea :
Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă, şi întru puterea Ta mă judecă.
Stih : Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.
Din proorocia lui Ioil citire :
Cap. 4. Vers. 12-21.
Acestea grăieşte Domnul : Să se scoale și să se suie toate neamurile la valea lui Iosafat; că acolo voi şedea să judec toate neamurile dimprejur. Trimiteţi cosoare, că a sosit culegerea de struguri; intraţi şi călcaţi, că este plin jgheabul; se varsă tocitorile, că s-au înmulţit răutăţile lor. Glasuri au răsunat în valea uciderii; că aproape este ziua Domnului, în valea judecăţii. Soarele şi Luna se vor întuneca, şi stelele își vor ascunde lumina lor; şi Domnul din Sion va striga, şi din Ierusalim îşi va da glasul Său. Şi se va clăti cerul şi pământul, şi Domnul nu se va îndura de poporul Său, şi va întări pe feciorii lui Israil. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce locuiesc în Sion, în muntele cel sfânt al Meu, și va fi Ierusalimul sfânt, şi străinii nu vor mai trece printr-însul. Şi va fi în ziua aceea, pica-va din munţi dulceaţa şi din dealuri va curge lapte, şi din toate izvoarele Iudeii vor izvorî ape, şi izvorî din casa Domnului va ieşi şi va adăpa Valea Sitimului. Egiptul spre pierdere va fi şi Idumeea un câmp pustiu, pentru nedreptăţile făcute feciorilor Iudei, căci au vărsat sânge drept în pământul lor. Şi Iudeea în veci va avea locuitori, şi Ierusalimul din neam în neam. Şi voi cere înapoi sângele lor şi nu-l voi curăţi; şi Domnul va locui în Sion.
Prochimen, glasul al 6 lea :
Să nădăjduiască Israil spre Domnul de acum şi până în veac.
Stih : Doamne, nu s-a înălţat inima mea, nici s-au înălţat ochii mei.
Apoi : Învrednicește-ne Doamne în seara aceasta...
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 3-lea.
Răsărit-a primăvara postului şi floarea pocăinţei. Deci să ne curăţim pe noi fraţilor de toată spurcăciunea, şi Dătătorului de lumină cântând să-i zicem : Slavă Ţie, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
Şi iarăşi Samoglasnica.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.
A Mucenicilor :
Mucenicii Tăi, Doamne, cu credinţă întărindu-se, cu nădejdea adeverindu-se şi cu dragostea Crucii Tale sufleteşte unindu-se, au stricat tirania vrăjmaşului, şi dobândind cununile, cu cei fără de trup se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti mai întâi Sfântă curată, lauda cetelor cereşti, cântarea Apostolilor, plinirea proroocilor, Stăpână primeşte rugăciunile noastre.
Acum slobozeşte..., după Tatăl nostru..., Troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, Apoi Ecteniile : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., Şi trei metanii mari. Fie numele Domnului..., Bine voi cuvânta pe Domnul..., Cade-se să te fericim..., Apolisul, ieşirea în Pridvor, și Litie pentru cei morţi, după, obicei.
CADE-SE A ŞTI : Că în Palestina, care este în părţile Ierusalimului, nu am apucat de la Sfinţii Părinţi să se facă nici Liturghie obişnuită, nici Liturghia mai înainte sfinţită, Miercurea şi Vinerea, în săptămâna brânzei; că întru aceste două zile cântăm Aliluia ! cu metanii seara şi dimineaţa, precum s-a arătat mai sus. Iar după Vecernie, în aceste două zile mâncăm brânzâ şi ouă, păzind pravila celui între sfinţi Părintelui nostru Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, mărturisitorul.
SĂ SE ŞTIE DEASEMENEA : Că în Miercurea brânzei seara citim Pavecerniţa mică şi cântăm din Minei slujba Sfântului ce se va întâmpla Sâmbătă la rând; Canonul şi Stihirile Vecerniei.
PENTRU PRAZNICUL AFLĂRII CINSTITULUI CAP AL SF. IOAN ÎNAINTE MERGĂTORUL : De se va întâmpla Luni sau Marţi sau Joi în săptămâna brânzei, să se caute tipicul la sfârşitul cărţii, la litera I. Iar de se va întâmpla Miercuri sau Vineri în săptămâna brânzei, să se caute la sfârşitul cărţii, la litera J.
Joi la Utrenie
După întâia Catismă, Sedelnele din Octoih ale Apostolilor.
După a doua Catismă, Sedelnele Triodului, glasul al 5-lea.
Podobia : Pe Cuvântul cel împreună...
Astăzi încununează toţi Apostolii postul cel de patru-zeci de zile şi mai înainte curăţitor, şi sfinţesc vremea postului cu puterea lui Hristos Mântuitorului, vestind mai-nainte tuturor învierea Lui şi se roagă Domnului, ca să miluiască sufletele noastre.
Slavă..., tot aceasta. Şi acum... a Născătoarei :
Fecioară Preacurată, ceea ce eşti acoperământ celor ce necurmat nădăjduiesc întru tine, mântuieşte-i de tot felul de ispite şi de nevoi şi de primejdii cumplite, rugându-te Fiului Tău împreună cu Apostolii Lui; şi mântuieşte pe toţi cei ce te laudă pe tine.
Apoi citim Cuvântul Sfântului Anastasie egumenul muntelui Sinai. Şi psalmul 50. Iar Canoanele cântăm, precum este obiceiul, din Octoih şi din Minei, iar la Cântările care au tricântare, lăsăm la o parte cântările din Octoih.
Tricântarea lui Iosif.
Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea,
Irmos : Auzit-a Proorocul...
Luminat-au lumea cu raza cunoştinţei de Dumnezeu ucenicii Tăi, Doamne, şi rătăcirea o au întunecat, risipind întunericul înşelăciunii; cu rugăciunile lor mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.
Uşile cele dinaintea postului, ce sunt încununate cu bunele roduri ale nevoințelor, primesc pe cei ce aleargă cu trezvie. Deci să alergăm împreună toţi credincioşii degrab, cu laude şi cu cântări de taină.
Pentru îndrăzneala neînfrânării, primind haine de muritor, m-am îmbrăcat în ele, eu ticălosul; ci Tu, Fiul lui Dumnezeu, îmbracă-mă cu veșmântul luminat al naşterii de-a doua.
Viaţa mea s-a sfârşit cu vicleşuguri şi cu toată necurăţia, ci scap la Tine, Cel prea îndurat; apucă înainte şi mă mântuieşte, Hristoase, Dumnezeule, cu bunătatea Ta.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Zămislit-ai în pântece, mai presus de cuvânt, şi ai născut mai presus de fire, de Dumnezeu Născătoare, pe Stăpânul făpturii. Căruia neîncetat te roagă, să ne mântuiască de toată mânia, pe noi cei ce te fericim pe tine.
Altă Tricântare,
Irmos, glasul al 2-lea : Venit-ai din Fecioară...
Risipind întunericul neînfrânării cu razele învăţăturilor voastre, Apostoli aţi luminat cu înfrânarea pe toți cei păcătoşi şi pe cei drepţi, ca nişte prealăudaţi.
Ca nişte mărgăritare luminoase, Apostoli ai Cuvântului, toate marginile le-aţi împodobit cu postirea şi aţi înfrumuseţat acum cu adevărat spiţa cea de bun neam a sufletelor noastre.
Cuptorul poftelor cu roua postului răcorindu-l Apostoli, pe toţi oamenii i-aţi învățat să-l aibă ca o cetate nejefuită și locuinţă de sfinţenie.
Slavă...
Greşit-am mai mult decât toţi oamenii, eu ticălosul, şi am păcătuit fără căinţă, ca Manase; ci fă-mi, Doamne, mijlocire de pocăinţă, mai înainte de a mă topi moartea.
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine liman de mântuire şi zid nemişcat, toţi credincioşii te ştim, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; că tu cu rugăciunile tale, scapi din primejdii sufletele noastre.
Irmos :
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger; ci Tu însuţi, Domnul, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Toate le-ai aşezat...
Tot pământul s-a umplut de lauda Ta, Doamne, că peste el a trecut dumnezeiasca vestire a dumnezeieştilor Tăi ucenici; din adâncul necunoștinței întorcându-l la cunoştinţă, ca să cânte : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălțați în veci.
Darul pocăinţei cel dumnezeiesc s-a arătat, mântuire aducând celor ce petrec întru nevoinţele şi în luptele sudorilor şi ostenelilor ei. Pentru aceasta aleargă sufletul meu către Stăpânul tău, cerând să iei iertare păcatelor tale celor multe.
Curgerea postului celui dat de Dumnezeu s-a deschis. Deci să-l întâmpinăm luminat, cei ce avem trebuinţă de milă; că însetează Înduratul de mântuirea noastră, şi se întinde să dea iertare celor ce-L caută cu osârdie şi Îi slujesc cu dragoste.
Suflete, opreşte-ţi gura cu postul şi cu cuget de pace şi hrăneşte pe Domnul cu facerea de bine, aducându-i Lui bucatele bunătăţilor, ca nişte jertfe bine mirositoare, şi strigă neîncetat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce stăpâneşti pe toţi, primind rugăciunile robilor tăi, mântuieşte-mă de întuneric şi de focul cel nestins, curăţind mulţimea răutăţilor mele cu mijlocirea ta, şi cu singură dumnezeiască rugăciunea ta.
Altă Tricântare,
Irmos : Înfricoşatu-s-au de nespurcatul...
Pe voi Apostoli, dându-vă Hristos ca pe o lumină în toate marginile lumii, v-a zis : Mergând între neamuri învăţaţi ca să Mă ştie pe Mine, că fiind cu trup M-am hrănit cu postul, şi călcând toată puterea vrăjmaşului, am arătat oamenilor calea cea dreaptă.
Arătat-ai, Hristoase, postul spre iertarea oamenilor, şi spre lepădarea poftelor; că printr-însul Apostolii Tăi bine Ți-au plăcut, şi luminători luminaţi pe pământ s-au arătat; propovăduind pe Domnul în trei Feţe şi întru o Fiinţă tuturor celor ce-L laudă.
Trimişi aţi fost de învăţătorul Hristos, o ucenicilor, propovăduitori neamurilor, ca să le luminaţi cugetele cu dumnezeieştile învăţături, să se oprească de pofte şi de bucate, să iubească înfrânarea, şi să-L cunoască pe Dânsul, Domn şi Ziditor lumii şi Făcător de bine tuturor.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Precum Cain ucigaşul oarecând, aşa şi eu, nu am adus jertfa sufletului meu fără prihană, Hristoase, fiind biruit de cuget necurat; ci nu mă urî pe mine cel ce vin cu post către Tine, preabunule Mântuitorul meu. Caută spre darurile care cu dragoste le aduc Ţie, Dumnezeul meu, în vremea postului.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
Fericit s-a făcut pântecele Maicii lui Dumnezeu de vreme ce a primit pe Cuvântul, Carele S-a amestecat cu chipul omenesc după ipostas, prin grosimea trupului ce a luat dintr-însa; şi s-a arătat cetate lui Dumnezeu, întru care a binevoit a locui Cel Preaînalt şi Domnul Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm ţie : Bucură-te, cea plină de Dar, curată Născătoare de Dumnezeu.
Irmos : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Înfricoşatu-s-a de nespurcatul trup, cel întru o podoabă cu sufletul, al tinerilor celor cu bunăcredinţă, şi s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă materie; şi văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare veșnică se cântă : Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi se cântă : Ceea ce ești mai cinstită...
Cântarea a 9-a,
Irmos : Că mi-a făcut mie mărire...
Pentru că v-a trimis ca pe nişte luminători neînșelători în lume, ca să ne scoateţi din adâncul păcatelor, lăudăm cu bucurie pe Cel ce v-a întărit pe voi, ca pe nişte Apostoli ai Săi.
Pentru că v-a trimis Hristos pe voi înţelepţilor, ca nişte sare în lumea cea dedemult neînţeleaptă, ca să o înţelepţiţi spre cunoştinţa Lui, Îl lăudăm cu credinţă.
Pentru că mulţimea greşelilor celor cumplite m-a cuprins, cu lacrimi cad înaintea Ta, Hristoase, cerând să-mi dai loc de iertare în vremea postului.
Pentru că sunt legat cu lanţuri nedezlegate ale poftelor mele, suspin şi strig către Tine, Mântuitorule : Slobozeşte-mă şi pe mine, ca să laud cu bucurie milostivirea Ta.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Fiindcă te-a arătat Dumnezeu pe tine, Fecioară Curată, ajutătoare neamului omenesc, nu lipsi rugându-L cu deadinşul pentru noi credincioşii.
Altă Tricântare,
Irmos : Ceea ce ai încăput în pântece...
Postul a arătat ceata Apostolilor în toată lumea, strălucind cu raza Ta cea dumnezeiască și luminând neamurile.
Ceata Ucenicilor Tăi, Iisuse, Iubitorule de oameni, a învăţat neamurile păgânilor să strângă bogăţia postului.
Glăsuirea cea de douăsprezece strune, adică adunarea Apostolilor Tăi, dăruieşte oamenilor bogăţia înfrânării şi izvorul mântuirii.
Slavă...
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Dumnezeu, ca pe un om, şi viaţa lumii ai izvorât; pe tine te lăudăm, preasfântă Fecioară.
Irmos :
Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeu cel neîncăput, şi ai născut bucuria lumii, pe tine te lăudăm preasfântă Fecioară.
Luminânda glasului.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei glasul al 3-lea.
Strălucit-a buna podoabă a înfrânării, care goneşte negura cea drăcească; sosit-a cinstea postului, aducând tămăduirea patimilor sufleteşti. Cu aceasta oarecând Daniil şi tinerii cei din Babilon într-armându-se, acela a înfrânat gura leilor, iar aceştia au stins văpaia cuptorului. Cu care împreună mântuieşte-ne şi pe noi prin acelaşi post, Hristoase, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Tot Stihira aceasta.
Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.
A Mucenicilor :
Ca nişte luminători în lume străluciţi şi după moarte, sfinților, cu nevoinţă bună nevoindu-vă; deci având îndrăzneală, rugaţi pe Hristos, să miluiască sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti între femei sfântă, Născătoare de Dumnezeu, Maică care nu ştii de nuntă, roagă pe împăratul şi Dumnezeul, pe carele L-ai născut, să ne mântuiască pe noi, ca un iubitor de oameni.
Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului..., Apoi : Sfinte Dumnezeule..., După, Tatăl nostru..., Troparul; Slavă..., Şi acum... A Născătoarei de Dumnezeu : ceasul 1, după obicei şi Otpustul.
În săptămâna lăsatului sec de brânză
LA VECERNIE, JOI SEARA
Începem slujba cu metanii, şi celelalte toate; precum am arătat şi mai înainte, în Marţea brânzei. La Doamne strigat-am..., Stihirile după obicei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu. Lumină lină... Prochimenul zilei,
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 2-lea.
Samoglasnica zilei, glasul al 2-lea.
Crucea Domnului este înfrânarea a toată desfătarea, şi lege de postire celor ce se închină ei fără încetare. Că cei ce privesc neîncetat la Cel ce S-a pironit pe dânsa, îşi răstignesc trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dintru care să ne sârguim să ne facem şi noi curaţi prin post; să ne împărtăşim cu Cela ce S-a împărtăşit nouă cu iubirea de oameni prin patimi şi dintru a Sa nepătimire a împărţit firii noastre, Cela ce are mare milă.
Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
Şi iar aceasta :
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.
A Mucenicilor :
Mucenicii cei ce n-au poftit desfătarea pământească, cereştilor bunătăţi s-au învrednicit şi s-au făcut împreună cetăţeni cu îngerii. Doamne, cu rugăciunile lor miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Pe Strugurul cel prea copt, pe Care nelucrat L-ai purtat în pântece, Curată, dacă L-ai văzut spânzurat pe lemn, plângând te-ai tânguit şi ai strigat : Fiule, pentru mine, ceea ce Te-am născut, pică dulceaţă, făcătorule de bine, prin care să se curăţească toată beţia patimilor, cu dumnezeieştile mângâieri, ca un milostiv.
Acum slobozeşte pe robul Tău..., Troparul : Născătoare de Dumnezeu..., și celelalte, făcând metaniile cele mari. Apoi Apolisul Citim Pavecerniţa cea mare cu metanii, precum s-a arătat Marţi.
În Vinerea Brânzei
LA UTRENIE
LA UTRENIE
După cei 6 Psalmi, cântăm : Aliluia ! pe glasul Octoihului şi Treimicele glasului :
După întâia Catismă, Şezândele Crucii, din Octoih,
După a doua Catismă, Şezândele Triodului. Glasul al 7-lea.
Înalţă cornul Bisericilor, cinstită Cruce, surpă trufia ereticilor cu puterea ta şi veseleşte cetele ortodocşilor; învredniceşte-ne să ajungem şi noi toţi la înălţarea ta şi să ne închinăm ţie, aşternutului picioarelor lui Hristos, că întru tine ne lăudăm lemn binecuvântat.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Ca ceea ce ai îndurare spre smerenia noastră şi vezi pe cei de pe pământ, milostiveşte-te spre poporul cel ce este în primejdii, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, petreci neîncetat rugându-te ca să nu pierim rău. Roagă, ca o preacurată, pe Dumnezeu, Cel lesne iertător, să mântuiască sufletele noastre, Preasfântă Fecioară.
Apoi citim cuvântul marelui Vasilie. Despre post, al căruia început este : Trâmbiţaţi cu trâmbiţa la lună nouă..., Psalmul 50. Canoanele se pun : Din Octoih, din Minei, şi ale Triodului, iar la Cântările care au Tricântare, lăsăm acele Cântări ale Octoihului şi ale Mineiului, şi urmăm după cum s-a arătat în Miercurea aceasta.
CANONUL Triodului
Facere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Apa trecându-o...
Vremea cea dumnezeiască a postului a strălucit tuturor lumina cunoştinţei, risipind întunericul păcatelor. Să-l primim dar cu inima umilită.
Iată, frumuseţea pocăinţei preface sufletele cu venirea postului. Să intrăm într-însul cu trezvie noi, credincioşii, ca să luăm dezlegare păcatelor.
Slavă...
Domnii, stăpânii şi heruvimi şi toate puterile, rugaţivă, ca să săvârşim noi cu pocăinţă vremea postului, şi cu toată curăţia.
Şi acum..., a Născătoarei :
Sfântă Fecioară, ceea ce singură eşti sprijin credincioşilor, dă-ne rugăciunea ta ajutătoare în vremea postului, tuturor celor ce te ştim pe tine, curată Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Doamne, Cela ce ai făcut cele...
Să fugim cu primirea postului de patimile cele pierzătoare de suflet, şi să arătăm roduri de umilinţă, cei ce mai-nainte am mâniat cu păcatele pe Dumnezeul cel îndurat.
Toţi să poftim cu osârdie, să ne aprindem acum candelele cu untuldelemn al faptelor bune, ca să intrăm cu fecioarele cele înţelepte în luminata cămară, bucurându-ne.
Slavă...
Grăitorilor de Dumnezeu profeţi, cuvioşilor mucenici şi dumnezeieştilor ucenici ai Mântuitorului, rugaţi-L pe Dânsul să începem bine şi să sfârşim cu plăcere vremea postului, rugămu-vă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ca pe o pricină a tuturor bunătăţilor, pe tine, Stăpână, toţi cu dinadinsul te rugăm, ca să vii împreună cu noi în lupta postului şi prin mijlocirea ta să ne dăruiești şi sfârşitul lui mântuitor.
Irmos :
Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc, şi al Biserica, Ziditorule, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi întărirea credincioşilor, Unule, Iubitorule de oameni.
După a 3-a Cântare, Şezânda Mineiului, Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Auzit-am Doamne taina...
În ce chip se ivesc zorile, aşa şi darul postului acum ne pune înainte vremea pocăinţei, risipind întunericul păcatelor.
Să hrănim pe săraci, ca să luăm milă în loc de milă; şi cu apa cea dumnezeiască a postului să ne spălăm întinăciunile sufleteşti.
Slavă...
Cereştilor îngeri, rugaţi pe Dătătorul de bine să primească; nevrednica noastră pocăinţă, cu nemăsuratele îndurări.
Şi acum..., a Născătoarei :
Curată, curăţitoarea celor ce greşesc, Sfântă Stăpână, cu mijlocirea ta rupe zapisul păcatelor mele.
Cântarea a 5-a,
Irmos :
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul ? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Tot în această zi făcând început curăţirii vieţii, să ne gătim cu bucurie credincioşilor spre nevoinţă; aducând ostenelile trupului şi bună rodirea sufletului Stăpânului tuturor.
Pe Moise postul l-a arătat părtaş minunatei vederi de Dumnezeu. Acestuia dar suflete al meu urmând, primeşte postul, punând întru tine dumnezeieşti suiri, ca să vezi lumina lui Dumnezeu.
Cu rugăciunile Sfinţilor Apostoli şi cu ale Sfinţilor Mucenici, învredniceşte-ne pe noi, Iisuse îndurate, să trecem vremea postului cu pocăinţă şi cu toată părăsirea de păcate, rugămu-ne.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Vrând să intrăm prin uşa postului, te rugăm pe tine, uşa lui Dumnezeu, Stăpână, să intri împreună cu robii tăi şi să ne lăţeşti cu adevărat gândurile şi cugetele, ca să facem voile cele mântuitoare.
Apoi Tricântare, a lui Iosif.
Cântarea a 5-a, Glasul al 6-lea,
Irmos : Cu dumnezeiască lumina Ta...
Pironindu-Ți mâinile pe Cruce, împungându-Te cu suliţa în coastă, Iubitorule de oameni, ai rupt zapisul lui Adam cel căzut Pentru aceasta Dătătorule de viață, cu laude Te slăvim.
Punându-mi asupra cu vicleşug şarpele cel viclean patimi sufleteşti, m-a alungat din rai; iar Tu, Mântuitorule, pironindu-ţi palmele pe Cruce, m-ai tras la înălţimea nestricăciunii.
Dumnezeiasca vreme a postului, care curăţeşte sufleteştile patimi şi spală rănile cele trupeşti, a sosit acum credincioşilor. Să alergăm dar cu toţii, şi cu dragoste să o primim.
Vremea cea bună s-a arătat, care îmbracă toată faţa cu dumnezeiască veselia sufletului; deci veniţi să o primim bucuroşi, cu post şi cu rugăciuni mai înainte curăţindu-ne.
Post, lacrimi, rugăciuni şi deprinderi smerite să aducem Celui ce S-a smerit pentru noi, ca în ziua postirii să ne dea iertare de cele ce am greşit.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Cu strălucirile tale cele luminoase, Stăpâna lumii cea bună, goneşte întunericul sufletului meu şi noaptea păcatului meu, ca să-ți cânt cu dragoste şi să te fericesc.
Altă Tricântare,
Glasul al 8-lea :
Glasul al 8-lea :
Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...
Crucii Tale mă închin, Doamne Iubitorule de oameni, prin care m-am izbăvit și laud mântuitoarele şi dumnezeieştile patimi, Stăpâne, prin care am scăpat din patimile mele cele cu durere, Cuvinte, mutându-mă la viaţa ce nevătămătoare.
Nădăjduindu-ne în Cruce, lepădăm de la noi înşelăciunea potrivnicilor, şi întru dânsa credincioşii întărindu-ne, cunoscuţi ne-am făcut lui Dumnezeu, şi ca nişte miei aleşi de curând născuţi, am băut laptele cel neînşelător.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tatăl şi pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh, toţi slăvim, întru o Fiinţă; cunoştinţă luminată punând, închinăciunea de obşte şi despărţirea după feţe, fără amestecare şi fără schimbare.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nădejdea marginilor lumii şi bucuria robilor tăi tu eşti, Fecioară curată. Păzeşte, Preacurată, pe cei ce cinstesc chipul tău cu dragoste, şi cu rugăciunile tale pe noi pe toţi ne mântuieşte de cel străin, ca o preamilostivă.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie !
Calea Ta cea dreaptă, îndreptează-o, Doamne, tuturor robilor Tăi, celor ce cinstesc cu dragoste nevoinţa postului, şi pe noi ne întăreşte cu îndemnurile cele mai spre bine, învrednicindu-ne împărăţiei Tale celei sfinte.
Irmosul : Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta...
Cântarea a 6-a,
Irmos : Curăţeşte-mă, Mântuitorule...
Postind Răscumpărătorul, ne-a hotărât nouă această vreme curăţitoare de spurcăciunile sufleteşti. Deci să ne apropiem credincioşii cu inimă fierbinte, ca să luăm iertare.
Hristoase, Cela ce ai primit suspinul vameşului şi ai primit plângerea păcătoasei, cea din suflet, primeşte ca un iubitor de oameni şi rugăciunile noastre, dăruindu-ne iertare.
Slavă...
Cu rugăciunile propovăduitorilor şi ale proorocilor, ale mucenicilor şi ale Apostolilor Tăi, ale cuvioşilor, ale arhiereilor şi ale tuturor drepţilor tăi, trimite Hristoase sufletelor noastre iertare de păcate.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce singură ai întărit neputinţa ființei omeneşti cu dumnezeiască naşterea ta, Preacurată, arată-te ajutătoare mie celui ce intru în dumnezeiască curgerea postului.
Irmos :
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi dintru adâncul răutăţilor mă scoate, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.
După Cântarea a 6-a, Condacul Sfântului; iar dacă nu are Sfântul condac, zicem a mucenicilor de la glasul de rând.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Coconii evreieşti în cuptor...
Luminându-se Ilie odinioară cu postul, o suflete, s-a înălţat în căruţă de foc. Acestuia asemănându-te, omoară nestâmpărările cu înfrânarea.
Iată vremea postirii îţi arată lumina mântuirii; nu te lenevi, o suflete al meu, văzând că Dumnezeu rabdă îndelung; ci strigă cu dinadinsul : Preabunule, miluieşte-mă.
Slavă...
Postul întărind pe tineri, i-a păzit focul nearşi. Ci cu rugăciunile lor, Iisuse, izbăveşte-mă de focul cel veşnic, cu multă milostivirea Ta.
Şi acum..., a Născătoarei :
Ceea ce eşti singură ajutătoarea oamenilor, fii nouă, robilor tăi, ajutătoare în vremea postirii; ca întru pocăinţă spre plăcerea ta făcând, să luăm Împărăţia Cerurilor.
Cântarea 8-a.
Irmos :
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cuptorul pocăinţei să-l aprindem cu osârdie, şi într-însul să ardem toate desfătările trupului şi să ne rugăm celui bogat întru milă, să nu luăm ispita focului celui ce va să fie, strigând : Preoţi bine-L cuvântaţi, popoarelor preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Vremea postului ce vine ne va fi nouă îndemn a părăsi tot păcatul. Ci să nu ne plecăm în jos, nici cu lene să alergăm, ca în scurte şi în puţine zile să spălăm spurcăciunile cele de mulţi ani, cu umilinţa inimii, pe unul Dumnezeul nostru lăudând întru toți vecii.
Cetele îngerilor, adunarea mucenicilor, sfântul sobor al dumnezeieştilor Apostoli, mulţimea cuvioşilor, a arhiereilor şi a proorocilor, pe Tine Te roagă Bunule, preaîndurate, dă pocăinţă adevărată robilor Tăi în vremea postului ce am intrat acum.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Născătoare de Dumnezeu preacurată, la tine scăpăm, miluieşte-ne pe noi cu rugăciunea ta cea bună şi fă îndurat nouă, tuturor, pe Fiul tău şi Domnul, în vremea postului ce vine acum; spre mântuirea credincioşilor, celor ce te laudă pe tine întru toţi vecii.
Tricântarea,
Glasul al 6-lea,
Glasul al 6-lea,
Irmos : Pentru legile părinteşti...
Nepăzind moştenirea părintească, ne-am robit legii păcatului; dar întinzându-Ți palmele Tale pe dumnezeiasca Cruce, slobozire tuturor ai dăruit printr-însa; pe care cu credinţă o aducem Ţie în zilele cele sfinte. Miluieşte-ne, Îndurate, pe noi cei ce Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cela ce cu Crucea Ta ai stricat despărţirea şi peretele cel din mijloc al vrajbei, înnoind în marginile lumii pace bogată; dă-ne, Hristoase, să trecem postul ce vine cu pace; noi cei ce Te lăudăm pe Tine, Domnul, neîncetat şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Astăzi darul postului raze de soare revarsă tuturor, curăţind mai întâi întunericul cel din păcat. Deci cei cuprinşi de multe feluri de patimi, cu bucurie apropiindu-ne, să primim darul cu dragoste, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu amărăciune culegând cel întâizidit, în Rai, odinioară mâncarea cea fără socoteală, s-a lepădat, şi osândindu-se s-a alungat din desfătare. Dar pironindu-Te Tu, Hristoase, cu piroane pe lemn, ai pironit înscrisul cel viclean al păcatului aceluia. Pentru aceea lăudăm milostivirea Ta cea multă întru toţi vecii.
Legea postului lepădând, ne-am alunecat în groapa păcatului. Deci trebuia să fie postul de acum, ca săvârşindu-l noi, Îndurate, să ne trimiţi nouă dar din cer şi pace bogată, celor ce strigă : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Preasfântă Fecioară ceea ce eşti celor căzuţi îndreptare, păcătoşilor mijlocitoare, străinilor odihnă, celor întristaţi mângâiere, risipeşte, Preacurată, întristarea sufletului meu și te roagă să mi se dea mângâiere de sus de la Dumnezeu, mie celui ce-ţi cânt cu osârdie şi te laud întru toţi vecii.
Altă Tricântare,
Irmos : Îngerii şi cerurile...
Văzându-Te firea zidirilor îndurate pironit pe Cruce cu trupul, s-a mutat lumina zilei întru întuneric, pământul s-a clintit şi toate s-au cutremurat.
Pe înălţimea Crucii împreună ai înălţat firea omenească, şi din dumnezeiasca Ta coastă bogăţie de mântuire ai izvorât, Mântuitorule, celor ce se închină cu credinţă preacuratelor Tale patimi.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Un Dumnezeu este Treimea nemutându-Se Tatăl în ipostasul Fiului, nici Fiul schimbându-Se în purcedere; ci osebite şi dimpreună pe câte trele; o Lumină, un Dumnezeu slăvesc în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Spune cum ai născut pe Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, pe Cel împreună cu Duhul Sfânt lăudat ? Într-alt chip nu, ci numai precum ştie singur Cel ce bine a voit a Se naşte dintru tine, în veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie !
Primind pocăinţa noastră, ca Cela ce eşti bun din fire, izbăveşte-ne, Doamne, de cursele vrăjmaşului, ca prin credinţă şi cu dragoste să lăudăm acum sfântă stăpânirea Ta.
Irmos : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Îngerii şi cerurile, pe Cel ce şade pe scaunul slavei şi ca un Dumnezeu este lăudat neîncetat, bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi se cântă : Ceea ce ești mai cinstită...
Cântarea a 9-a,
Irmos :
Spăimânta-tu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât ceţurile. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile îngereşti şi omeneşti pe tine te măresc.
Iată vremea cea luminătoare a venit, ziua cea sfântă a strălucit. Fugi de întunecatele tale patimi, o suflete, şi primeşte razele câte te povăţuiesc la lumină, bea umilinţa ca nişte vin, veseleşte-te şi urăşte beţia desfătărilor.
Cu adevărat foarte bună este vremea postului, care o ai dat, Hristoase, tuturor credincioşilor spre biruinţa păcatelor, spre iertarea cea de mântuire şi spre primirea darurilor; întru care Te rugăm, Mântuitorule, fă-ne părtaşi pe toţi bunătăţilor Tale.
Varsă spre noi, Îndurate, milele Tale cele bogate, după obicei, dă-ne lacrimi curăţitoare de spurcăciuni şi gânduri a Te iubi pe Tine, credinţă și dragoste curată, pocăinţă din-destul şi apropiere desăvârşit către Tine, Unule, Cel mult îndurat.
Dumnezeiasca mulţime a tuturor, îngeri şi cete prealăudate ale sfinţilor, rugaţi-vă acum cu dinadinsul Celui bun, să ne întărească pe noi, să alergăm fără împiedicare această dumnezeiască călătorie a postului, şi purtători de biruinţă să ne facă.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Iubitoare de bine Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel bun, îmbunătăţeşte-ne Stăpână pe noi cei plini de răutăţile patimilor şi ale gândurilor cele nemăsurate, şi îngreuiaţi cu sarcini de păcate cu anevoie a se purta. Ca după datorie să te slăvim, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Tricântarea
Irmos : Nu se pricepe toată limba...
Nu se pricepe nici o fire a oamenilor şi a îngerilor să mulţumească milostivirii Tale, Făcătorule de bine; căci cu trupul de voie pentru noi ai sărăcit şi pe lemn pentru noi Te-ai răstignit, blestem făcându-Te ca să ridici blestemul cel dintâi al omenirii.
Luminata zi a postirii a sosit, vino să o întâmpinăm, suflete al meu, cu faţă luminată, cerând de la Stăpânul să ne trimită nouă de sus dar şi să aflăm îndreptare de multe greşeli; ca să nu ne ispitim acolo întru înfricoşata gheenă.
Sosit-a acum sfânta intrare a pocăinţei, luminând sufletele tuturor celor ţinuţi întru întunericul păcatelor. Pentru aceasta, suflete al meu, abătându-te de la întunecarea saţiului poftelor, sârguieşte-te a afla acolo-desfătarea cea veşnică.
Pe lemn întinzându-Ţi de voie mâinile, toate cele depărtate le-ai adunat, Dătătorule de viaţă, şi cu suliţa în coastă împungându-Te, îndelung-Răbdătorule, ai îndreptat răutatea ce a răsărit din coastă. Pentru aceasta mulţumind, lăudăm îndurarea Ta.
Venind acum purtătorul de lumină post, ne cheamă la masă de nevoinţă. Pentru aceasta şi noi credincioşii cu toţii să primim cu trezvie cinstitul lui pahar, cel de lacrimi curăţitor, ca să nu ne ispitim acolo cu lacrimile cele fără tămăduire.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti sprijinitoarea tuturor celor ce nădăjduiesc întru tine şi folositoare neadormită celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, scapă-ne pe noi de gheena cea veşnică şi de amarele munci care ne aşteaptă; ca după datorie să lăudăm măririle tale.
Altă Tricântare,
Irmos : Străin lucru este maicilor...
Rănilor Tale ne închinăm, Dătătorule de viaţă, prin care ne-am mântuit din păcatul patimilor; că prin cinstită Crucea Ta, ne-am cunoscut pecetluiţi spre mântuirea şi apărarea, despre toată cursa vrăjmaşului.
Luminează cu strălucirea Crucii Tale, Cela ce Te-ai răstignit de bunăvoie pentru mântuirea tuturor, sufletele care laudă patimile Tale, întrutot îndurate; îndreptează-le şi le povăţuieşte pe cărarea vieţii.
Am greşit călcând poruncile Tale şi de la începerea dumnezeieştii Tale cărări, Mântuitorule, departe ne-am abătut cu neîngrijire, Iubitorule de oameni; ci Îndurate, cheamă din înşelăciune sufletele noastre.
Slavă...
Laudă, cinste şi slavă Treimii se cuvine, ca unei Dumnezeiri şi unei Împărăţii neamestecată, netăiată; unei Dumnezeiri închinându-ne, că netăiată este cu firea, şi neîncetat Se slăveşte.
Şi acum..., a Născătoarei :
Milostiveşte-Te întrutot Îndurate, Împărate al slavei, pentru rugăciunile preacinstitei Tale Maici, când vei veni să judeci pe robii Tăi, ca un milostiv; că întru Tine toţi am crezut, şi pe Tine, Dumnezeu Te ştim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie !
Postul cel purtător de lumină acum sosind, urmează a se primi masa nevoinţelor cea pusă înainte. Pentru aceasta dar cu trezvire şi cu curăţitoare lacrimi, credincioşii să primim acest pahar, ca să nu ne ispitim acolo cu lacrimile cele nesecate.
Irmosul :
Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii; iar întru tine Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului, pe tine neîncetat te slăvim.
Luminânda, Treimica glasului, de trei ori, şi celelalte,
LA STIHOAVNĂ
Cântăm Samoglasnica zilei, glasul al 6-lea.
Mai-nainte de Crucea cea mântuitoare, păcatul împărăţind, păgânătatea stăpânind, se fericea desfătarea cea trupească a oamenilor şi poftele cele trupeşti puţini le defăimau; iar de când s-a petrecut taina Crucii şi s-a stins tirania drăcească, cu cunoştinţa de Dumnezeu, bunătatea cerurilor petrece pe pământ. Pentru aceasta postul se cinsteşte, înfrânarea străluceşte, rugăciunea se săvârşeşte, şi mărturie este vremea aceasta, care ni s-a dat de la Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit, spre mântuirea sufletelor noastre.
Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Şi repetăm tot aceasta.
Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.
Şi a Mucenicilor :
Doamne, întru pomenirea sfinţilor Tăi toată zidirea prăznuieşte; cerurile se veselesc cu îngerii şi pământul se bucură cu oamenii. Pentru rugăciunile lor miluieşte-ne pe noi.
Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :
Preacurata, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, plângând a strigat ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu, cum rabzi patimă de ocară ?
Apoi : Bine a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule..., După, Tatăl nostru... Troparul : În Biserica slavei Tale stând... Doamne miluieşte ! de 40 ori Preotul : Cel ce este bine cuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. Împărate ceresc..., şi facem 8 metanii mari cu rugăciunea Cuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul : Doamne şi Stăpânul vieţii mele..., Apoi celelalte închinăciuni. După care, Ceasul întâi după obicei, şi după metaniile cele obişnuite, citim învăţătura Cuviosului Părintelui nostru. Teodor Studitul apoi Apolisul.
Întru aceiaşi Vineri a brânzei
Citim ceasurile cu metanii, precum am arătat Miercuri.
La ceasul al şaselea
Cântăm troparul Profeţiei, glasul al 8-lea,
Dă-ne nouă ajutor celor din necaz, Doamne, şi ne mântuieşte pe noi, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, Iubitorule de oameni.
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
Prochimen, glasul 1.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi precum am nădăjduit întru Tine.
Stih : Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul; celor drepţi se cuvine laudă.
Din proorocia lui Zaharia citire :
Cap. 8, Vers. 7-17.
Prochimen, glasul al 3-lea :
Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi, Împăratului nostru, cântaţi
Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
Apoi : Degrab să ne întâmpine îndurările Tale..., Sfinte Dumnezeule..., Şi celelalte obişnuite ale postului. Apoi rugăciunea : Dumnezeule şi Doamne ai puterilor... Şi citim împreună şi Ceasul al 9-lea. După aceasta, Obedniţa şi Fericirile, fără cântare, Slavă..., Şi acum..., Pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., Şi închinăciuni trei, Ceata cerească..., Şi celelalte. Şi după, Tatăl nostru..., Condacul hramului şi al Sfântului, Slavă..., Cu sfinţii odihneşte, Hristoase..., Şi acum..., Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., Doamne miluieşte..., (de 40 de ori) Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Trei metanii mari, şi cele 12 închinăciuni. După aceasta se începe Vecernia : Veniţi să ne închinăm..., (de trei ori)
SÂMBĂTĂ
În săptămâna lăsatului sec de brânză
Facem pomenire tuturor cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţi, cei ce au strălucit întru nevoinţă.
LA VECERNIE, VINERI SEARA
Cântăm Vecernia mai de timpuriu. După Psalmul începător, Catisma : Către Domnul când m-am necăjit... La Doamne strigat-am..., cântăm Stihirile podobnice, punându-le pe 8, şi repetându-le.
Podobie, glasul al 8-lea : Veniţi toți credincioşii...
Veniţi toţi credincioşii să lăudăm cetele cuvioşilor părinţi : Pe Antonie căpetenia, pe luminatul Eftimie; pe fiecare deosebi şi pe toţi împreună, şi vieţile acestora, ca alt rai al desfătării cu gândul socotindu-le, cu bucurie să strigăm : Aceşti pomi care i-a sădit Dumnezeul nostru, aceştia înflorind, rodurile vieţii cele nestricăcioase le-au adus lui Hristos, ca să hrănească sufletele noastre. Către care să strigăm : Fericiţi purtători de Dumnezeu, rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre. (de două ori)
Bucură-te, Egipte credincioase, bucură-te, Libie preacuvioasă, bucură-te, Tebaido aleasă, bucură-te, tot locul şi cetatea şi latura, care ați hrănit pe cetăţenii împărăţiei cereşti; şi pe aceştia cu înfrânarea şi cu ostenelile crescându-i, i-aţi făcut doririlor lui Dumnezeu bărbaţi desăvârşiţi, aceştia; luminători sufletelor noastre s-au arătat; aceştia, cu raza minunilor şi cu semnele faptelor, au strălucit înţelepţeşte în toate laturile. Către care să strigăm : Părinţi preafericiţi, rugaţi-vă ca să ne mântuim noi ! (de două ori)
Cine din pământeni va spune minunatele voastre vieţi, părinţi din toată lumea ? Şi ce limbă va povesti sfinţitele întru duhul nevoinţele şi sudorile voastre ? Nevoinţele bunătăţilor, topirea trupului, luptele patimilor cele din privegheri, rugăciuni şi lacrimi. Voi în lume ca nişte îngeri cu adevărat v-aţi arătat; voi înşivă puterile drăceşti desăvârşit le-aţi surpat, făcând minunate şi preavestite semne. Pentru aceasta rugaţi-vă cu noi, preafericiţilor, ca să aflăm bucuria cea fără sfârşit. (de două ori)
Slavă... glasul al 6-lea.
Sufletul, cel după chipul lui Dumnezeu, ferindu-l nevătămat şi mintea, prin pustnicie, puind-o stăpână peste patimile cele pierzătoare, v-aţi urcat cât s-a putut la cea după asemănare. Că vitejeşte silindu-vă firea, v-aţi nevoit să supuneţi cel mai rău celui mai bun şi trupul să-l faceţi rob Duhului. Pentru aceasta, sihaștrilor, v-aţi arătat înălţime locuitorilor pustiei, celor ce bine se nevoiesc ajutători, îndreptători bunătăţilor prea-adevăraţi. Şi acum preacuvioşilor, sfărâmându-se oglinzile, curat vedeţi în ceruri pe Sfânta Treime; rugându-vă fără mijlocire, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste vă cinstesc pe voi.
Şi acum..., a Născătoarei, cea dintâi a glasului de rând de la Octoih.
Lumină lină...
Prochimen, glasul al 7-lea :
Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mă va întâmpina.
Stih : Scoate-mă de la vrăjmăşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală asupra mea mă mântuieşte.
Din profeţia lui Zaharia citire :
Cap. 8, Vers. 19-23.
Prochimen, glasul al 8-lea : (îl cântăm cu dulce cântare)
Să nădăjduiască Israil spre Domnul, de acum şi până în veac.
Stih : Doamne nu s-a înălţat inima mea, nici s-au înălțat ochii mei.
Învredniceşte-ne Doamne...
LA STIHOAVNĂ
Stihira Samoglasnică, glasul al 2-lea.
Să ne curăţim, fraţilor de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului; făcliile sufletelor noastre să le luminăm cu iubirea de săraci, nemâncând unul pe altul cu clevetirea; că a sosit vremea, întru care Mirele va veni să răsplătească tuturor după fapte. Să intrăm cu Hristos împreună cu fecioarele cele înţelepte, cu glasul acela al tâlharului, strigând către Dânsul : Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
Şi iarăşi această Stihiră.
Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.
A Mucenicilor :
Sfinţii mucenici, rugându-se pentru noi şi pe Hristos lăudând, toată înşelăciunea a încetat, şi neamul omenesc prin credință se mântuieşte.
Slavă..., Glasul al 8-lea,
Mulţimile călugărilor pe voi, îndreptătorilor Părinţi cuvioși, vă cinstim; că prin voi pe cărarea cea dreaptă, cu adevărat, a umbla, am cunoscut. Fericiţi sunteţi că lui Hristos aţi slujit şi puterea vrăjmaşului aţi biruit; cei ce sunteţi cu îngerii împreună vorbitori, cu drepţii şi cu sfinţii împreună locuitori. Cu care rugaţi-vă Domnului, să miluiască sufletele noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Podobia : O preaslăvită minune...
Bucură-te, odorul curăţiei ! Bucură-te, sălăşluirea cea curată a lumii celei fără de materie ! Bucură-te, capul mântuirii noastre ! Bucură-te, propovăduirea Apostolilor ! Bucură-te lauda mucenicilor ! Bucură-te, preacurată plinire a profeţilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, lumina pustnicilor şi a sihaștrilor şi mântuirea credincioşilor.
Apoi : Acum slobozeşte pe robul Tău...
Şi după Sfinte Dumnezeule..., zicem troparul, glasul al 4-lea.
Dumnezeul părinţilor noştri carele faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci prin rugăciunile lor în pace îndreptează viaţa noastră.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, ce lor de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi Crucea de voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit de moarte sufletele noastre.
Tot acest tropar îl zicem şi la : Dumnezeu este Domnul..., și la sfârşitul Utreniei. După aceasta, Ectenia : Milueşte-ue pe noi, Dumnezeule..., Şi trei metanii mari. Apoi : Fie numele Domnului..., (de trei ori) Bine voi cuvânta pe Domnul..., Cade-se să te fericim... Şi Apolisul. Şi se face masă după obicei, precum s-a arătat şi în Miercurea brânzei. La Pavecerniţă, Canonul morților cel de rând al glasului, la cimitir.
Vezi : De va fi odovania praznicului Întâmpinării în Sâmbăta aceasta, să se caute Tipicul la litera E.
În Sâmbăta brânzei
LA UTRENIE
După cei 6 Psalmi şi după întâia Catismă Sedealna, glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină...
Cu strălucire, părinţilor, luminându-ne şi ca într-un râu vesel acum intrând, din pârâul desfătării să ne îndulcim; vitejiile acestora cu mirare socotindu-le, să urmăm bunătăţilor lor, Mântuitorului strigând : Cu rugăciunile lor, Dumnezeule, fă-ne pe noi părtaşi împărăţiei Tale celei cereşti.
Slavă..., asemenea.
Pe începătorul sihaștrilor, Pavel, şi pe Antonie, înţeleptul, şi pe Eftimie şi pe ceilalţi părinţi, cu un glas să-i lăudăm toţi, şi pe dânşii să-i rugăm, ca să roage neîncetat pe Hristos pentru noi, care săvârşim dumnezeiască şi prealuminată pomenirea lor; slăvind cu cântări pe Mântuitorul şi Domnul.
Şi acum..., a Născătoarei :
Mulţumim ţie, pururea, Născătoare de Dumnezeu, şi te slăvim curată şi ne închinăm ţie, lăudând naşterea ta, ceea ce eşti plină de daruri, strigând neîncetat : Mântuieşte-ne pe noi, Fecioară, întru tot milostivă şi preabună, şi ne răpeşte de la înfricoşata pâră a dracilor, în ceasul întrebării; ca să nu ne ruşinăm noi robii tăi.
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.
Podobie : Fluierele păstoreşti...
Pe Antonie şi pe Eftimie şi pe toţi ceilalţi purtători de Dumnezeu părinţi, toţi să-i lăudăm cu cântări, prăznuind pomenirea lor; că aceştia se roagă Domnului pentru toată lumea, ca să ne mântuim de blestemul cel dedemult şi să scăpăm de muncă.
Cu rugăciunile îngerilor, proorocilor, Apostolilor, mucenicilor, aleşilor arhierei şi ale tuturor cuvioşilor, trimite milele Tale tuturor, Mântuitorule, şi pace lumii, şi Bisericii linişte dăruieşte-i; Cela ce pentru noi de bunăvoie ai luat trup din Fecioară.
Slavă..., altă Sedealnă; glasul al 8-lea.
Podobie : Porunca cea cu taină...
Ca întru o livadă, plină de florile bunătăţilor, a pusnicilor celor purtători de Dumnezeu umblând, ne umplem de mirosul cel dulce; căci cu nevoinţele supărărilor întărindu-se, trupul prin postire şi-au supus duhului, ca pe un rob, viaţă îngerească pe pământ vieţuind; pentru aceasta slavei s-au învrednicit.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu rugăciunile celor fără de trup ai Tăi, Hristoase, şi ale Mergătorului înainte, ale Apostolilor, proorocilor şi mucenicilor; ale tuturor sfinţilor şi cuvioşilor şi ale bunei Maicii Tale, celei neispitită de bărbat, fiind îmblânzit, dă-ne nouă să umblăm întru lumina Ta şi ne învredniceşte să aflăm împărăţia Ta, pentru milostivirea îndurărilor Tale.
Apoi citim cuvintele Sfântului Efrem despre părinţii cei ce s-au săvârşit; şi facem trei părţi.
CANOANELE
Al hramului, cu Irmosul pe 6, şi al sfinţilor pe 8.
CANONUL Părinților
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
Irmos : Cântare să înălţăm popoare...
Toţi împreună cu cântări duhovniceşti, cu un glas, să lăudăm pe dumnezeieștii părinţii noştri, cei ce au strălucit întru sihăstrie; pe care i-au izvodit Egiptul, Tebaida şi Libia, tot locul, cetatea şi latura.
Bucură-te, începătorule al sihaștrilor, preaslăvite Antonie, Amoane de Dumnezeu purtătorule, lauda Nitriei, Arsenie îngere, puternicul tăcerii, şi Amona, purtătorule de duh.
Veseleşte-te vasul lui Dumnezeu, cu adevărat, Agatoane cel cu suflet sfinţit, Ahila şi Amonie, florile pustiului, Anuvie şi Alonie, Amonata şi Antime, luminate mărgăritare ale bunătăţilor.
Sfeșnicele alegerii, astăzi să se laude de noi, Aris şi Apolos cel mare; luminile ascultării, Atre şi Acachie; cu aceştia şi Avvachir, împreună străluceşte ca un luceafăr.
Hotar vieţii celei înalte s-a arătat Auxentie, şi nevoitor al curăţirii, Avramie cel mare; cu care Afrodisie, stâlp înfrânării, împreună cu Atinodor, se cinstesc.
Străluceşte ca o stea pe cer între sihaștri, Amonie şi dumnezeiescul Anina; luminează împreună cu aceştia şi marele Antioh şi Agapit, cel foarte luminat şi alţii strălucind împreună cu aceştia.
Cu cântări sfinţite să lăudăm pe marele Atanasie, care luminat a sihăstrit în muntele Atonului, pe luminătorul cel mare a toată lumea; cu ale căruia rugăciuni, toţi să ne mântuim.
Cu vieţile, cele insuflate de Dumnezeu, v-aţi arătat rai Bisericii, cu adevărat, înţelepţilor fericiţi părinţi, toţi după nume. Faceţi rugăciuni pentru noi către Domnul, neîncetat.
Veniţi credincioşilor, iubitori de mucenici, să cinstim pe răbdătorii de chinuri cu cântări peste ani; şi cu laude, întru credinţă, lui Hristos, Dumnezeul nostru, cântând să strigăm : Să cântăm Ţie unuia Stăpânului.
Slavă... a Treimii :
Trei Feţe, prin sine singure, Ipostatice ale unei Fiinţe, laud : pe Tatăl, Cel nenăscut, pe Fiul, Cel ce S-a născut, şi pe Sfântul Duh; o Împărăţie fără început, o Stăpânire şi o Dumnezeire.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, prea sfânt locaş, lâna de Dumnezeu rourată, izvorule cel pecetluit al apei celei fără de moarte. Păzeşte Stăpână cetatea ta nebiruită de nici un fel de vrăjmaşi.
Catavasie :
Cântare să înălţăm popoare minunatului Dumnezeului nostru, Cel ce a scăpat din robie pe Israil, care cânta cântare de biruinţă şi striga : Să cântăm Ţie unuia Stăpânului.
Iar a doua Cântare din Psaltire nu o cântăm; ci cântăm Pripeala : Cuvioşilor părinţi rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cântarea a 2-a,
Irmos :
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul vostru, Care M-am născut mai-nainte de veci din Tatăl, şi din Fecioară, fără de bărbat, mai pe urmă M-am întrupat, şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam; ca un iubitor de oameni.
Acum ne umplem de mireasmă, alergând ca în alt rai al bunătăţilor sihăstreşti, cele sădite de Dumnezeu; care cu postirea şi cu lacrimi le-au înflorit, în multe feluri roduri de vieţi alese aducând lui Dumnezeu, preacuvioşii.
Marele Visarion, care vieţuind viaţa pasărilor, ca alt înger; noul Iov, încă şi tarele Veniamin, încă şi Vitalie luminătorul, care a mântuit pe desfrânata, şi dumnezeiescul Vitimie, şi măritul Vavila, cu aceştia să se laude.
Cu înălţimea vieţii, cer te-ai făcut, o Benedicte şi casă a înţelepciunii, păstorule Vasian; încă şi oarecare Vasilie a luat cununa ascultării, că în mormânt de viu locuind, arată nouă lumina ascultării.
Cinste să se dea lui Ghelasie, căci acest pururea pomenit a domnit peste patimi. Laudă lui Gherasim, căruia i-a slujit fiara, că a venit la dânsul pentru săvârşirea bunătăţilor; slavă şi lui Ghermano, Părintele, împreună şi lui Gaie, înţeleptul, slujitorul lui Hristos.
David, carele este cinstea şi lauda Tesalonicului, primitorul de Dumnezeu Daniil, să se laude cel mult întru minuni şi cu lucrul şi cu cuvântul; Daniil al schitului, Dia şi Dalmat, mai marii sihaştrilor, întărirea credinţei.
Ascultarea, cu mult mai buni decât lumina stelelor, a arătat pe Dometian şi pe Dometie, gânditorii de Dumnezeu, ca pe doi luminători, luminându-ne pe noi; cu aceştia împreună şi cei nenumiţi, cu cinste să se laude.
Ca o bogăţie neîmpuţinată este credincioşilor, a cuprinde sicriul cu moaştele celor ce s-au nevoit pentru Domnul, cu bunăcredinţă. Veniţi, fraţilor, să-i lăudăm ca pe nişte mucenici, luând prin credinţă tămăduiri sufletelor şi trupurilor.
Slavă... a Treimii :
Unime, Ceea ce eşti prea desăvârşită, Preaînalte Dumnezeule, în trei Ipostasuri : Părinte, Cela ce eşti nenăscut, şi Fiule Unule-Născut, Duhule, Cel ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul Te arăţi; o Fire, o Fiinţă, o Domnie, o Împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Singură tu ai adus omenirii naştere străină, singură n-ai luat stricăciunea cea firească, primind naşterea neasemănată, fără stricăciune. Pentru aceasta credincioşii pe tine curată, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, după datorie, te preaslăvim.
Catavasie : Vedeți vedeţi, că Eu sunt...
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt ca Domnul...
Într-alt Rai de bunătăţi al minunaţilor părinţi intrând, să gustăm din însufleţită dulceaţă a acestuia, cea pururea dătătoare de viaţă, cu credinţă lăudându-i pe ei.
Să se cinstească Eftimie steaua cea prealuminoasă, luceafărul Eladei, Efrem cel de Dumnezeu insuflat, cu Evloghie, cel foarte luminos, care au strălucit la marginile lumii, cu faptele şi cu minunile.
Să se laude cu cântări minunatul Zosima şi Zaharia, preacinstitul, şi Zinon şi Zoii; Isaia cel mare, şi Ilie cel slăvit, cu aceştia să se cinstească.
Laud pe măritul Teodor al Termei, şi pe Ennat prealăudatul, cu care dimpreună vestesc şi pe Teodul cu Teona; cinstesc pe minunatul şi marele Teodosie.
Lăudat să fie Teoctist, păstorul cel prea-ales, şi înaltul la gând Talasie, marele Teodor, ce s-a numit Sicheotul, care s-a arătat mare pe pământ cu semnele şi cu minunile.
Alte stele răsar iarăşi prealuminoase : Colibaşul Ioan, împreună cu cei trei din Scară, purtători de lumină, şi cu alţii mai mulți, care cu laudă au strălucit.
Să cinstim, cu cântări şi cu versuri duhovniceşti, noi cei ce ne-am adunat, iubitori de prăznuire, preacinstita şi cea de peste ani pomenirea mucenicilor; că pururea se roagă lui Hristos pentru neamul nostru.
Slavă... a Treimii :
Treime de o Fiinţă şi Unime, preaînaltă Dumnezeire, Ceea ce Unimea o ai cu despărţire, iar firea nedespărţită, cu feţele; uneşte-ne pe noi întru o voie a poruncilor Tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cort, făcut de Dumnezeu, mai înainte te-a însemnat Moise, care acoperea cu serafimii Sfintele Sfintelor, închipuind mai-nainte, Fecioară, a ta curată naştere, din care era să se hrănească Hristos după trup.
Catavasie :
Nu este sfânt, ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe care Îl laudă toată făptura; şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Sedealna, glasul al 4-lea.
Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi...
Hristos, Soarele dreptăţii, v-a trimis pe voi sfinţilor, ca pe nişte raze, să luminaţi pământul; pentru aceasta luminaţi sufletul meu, cel întunecat întru răutate, prin dumnezeieștile voastre rugăciuni, cu dumnezeiască lumina cunoştinței de Dumnezeu, cei ce sunteţi de Dumnezeu fericiţi.
Alta, glasul al 6-lea.
Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Blâdeţele şi curăţia lui Antonie, mărirea şi minunile lui Eftimie, smerenia şi tăcerea lui Pavel și a lui Arsenie, şi lauda lui Teoctist, şi cetele tuturor celorlalţi cuvioși, credincioşii să-i slăvim şi să-i lăudăm cu cântări; cu care împreună şi cu fecioara, Eupraxia, să o lăudăm, cu toate femeile cele de Dumnezeu înţelepţite. Şi cu un glas să strigăm : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Slavă..., asemenea.
Legăturile patimilor rupându-le, v-aţi lipit de dragostea bunătăţilor, şi v-aţi îmbrăcat întru Hristos cu slava cea mai presus de lume, aflând odihnă în ostenelile voastre şi cu nevoinţele înfrânării dobândind viaţa cea de sus. Pentru aceasta după vrednicie vă bucuraţi, împreună cu puterile cele de sus, stând şi veselindu-vă înaintea lui Dumnezeu, întru cântare. Purtătorilor de Dumnezeu, părinţi ai noştri, cereţi iertare greşalelor, celor ce serbează cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Şi acum..., a Născătoarei :
În noroiul păcatelor m-am împlântat şi nu este întru mine statornicie. Rău m-a înecat viforul greşalelor mele. Ci, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel unul iubitor de oameni, caută rogu-mă spre mine, robul tău. Mântuieşte-mă de păcat şi de patimile cele vătămătoare de suflet şi de toată răutatea vrăjmaşului, Stăpână; ca să cânt veselindu-mă : Roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşale, că pe tine te am nădejde, eu robul tău.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Vrând să Te întrupezi, Cuvinte...
Luminătorul în lume arătat este dumnezeiescul Ilarion, munte cunoscător marele Iustin; cu care şi Ierax să se cinstească, și Ivistion cu Iosif, vitejii cei aleşi.
Ieremia încă a strălucit în viaţa, şi Ishirion s-a arătat cu mare tărie. Cu care străluceşte Carion, Copris, Castor şi Casian cel prea frumos.
Mă minunez de vorba cea blândă a lui Calist, laud facerile de bine ale lui Lavrentie, şi vestesc fapta cea bună a lui Loghin, şi lui Lot îi cinstesc bunătăţile.
Pe Leontie, adâncul teologiei, laud şi slăvesc pe Maxim noianul învăţăturilor; mă fălesc cu Marchian şi laud pe Marco cel supus şi ascultător de Dumnezeu.
Cinstea bunătăţilor, Macarie cel mare, şi Politic odorul credinței se proclamă; cu aceştia şi Marco cel foarte lăudat, şi cu Dalmatoe, arapul Moise.
Măresc nevoinţele lui Martinian şi ale lui Malhu, şi umbletele cele pentru curăţia şi faptele bune ale lui Marcel, mai marele păstorilor; cinstesc şi pe Milli, învietorul morţilor.
Mucenici ai lui Hristos, aduceţi rugăciuni neîncetate Făcătorului şi Ziditorului pentru pacea lumii şi pentru cei ce cinstesc pomenirea voastră cu cântări.
Slavă..., a Treimii :
Minune, se vede că Dumnezeirea este una şi trei, toată în trei Feţe fără despărţire, că Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, dăm închinăciune întru o Fire.
Şi acum..., a Născătoarei :
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu cea desfătată; bucură-te, sicriul legii celei noi; bucură-te, năstrapă din care s-a dat tuturor oamenilor mana cea cerească.
Catavasie :
Vrând să Te întrupezi, Cuvinte, din muntele cel umbros, din singură Născătoarea de Dumnezeu, profetul a cunoscut cu vederea dumnezeiască, şi cu frică a slăvit puterea Ta.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Din negura patimilor...
Veniţi să vedem florile cele pururea vii ale raiului celui din Eden, cele odrăslite de Dumnezeu, nevoinţele părinţilor, a cărora singur lucrător este Domnul.
Cu izvoarele cuvintelor lui Nil se adapă tot sufletul cel înţelegător; cu sfintele vieţi a lui Neucratie şi a lui Nicon se luminează, şi Natanail cu Nistenor îl înfrumuseţează.
Xenofont cu fiii săi întru bunătăţi strălucind, ne luminează, şi marele Orsisie, iar mai ales Onufrie; dar pe Pimen, cine din oameni îl va lăuda după cuviinţă ?
Pamvo şi cu fapta şi cu cuvântul să se fericească după vrednicie ca un înalt, şi Puplie măritul, cel ce opreşte dracii, să se laude, şi întocmai cu el şi luminatul Pinufrie.
După vrednică datorie să se cinstească Pafnutie cu adevărat preamăritul, Pior, Patermutie, Pavel prostul, Pitirun cel mare şi exarhul părinţilor.
Luminat să se laude luminătorul luminătorilor Pahomie, Palamon împreună pătimitorul, dumnezeiescul Petronie; şi împreună cu aceştia să se laude Passarion cu cântări dumnezeieşti.
Slavă..., a Treimii :
Deşi după fire Dumnezeirea este una după feţe însă este întreită; întru Care ne-am botezat şi întru Care credem : Tatăl, Cuvântul şi Duhul cel de o Fiinţă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preacurată, ceea ce ai născut prin cuvânt pe Cuvântul, mai presus de cuvânt, pe Acela rugându-L nu înceta, rugămu-ne, să se mântuiască pururea din primejdii turma ta.
Catavasia :
Din negura patimilor, ca dintr-o noapte prea-adâncă, mântuindu-mă, învredniceşte-mă să mânece duhul meu, rogu-mă, la lumina zilei poruncilor Tale, Hristoase.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Pe mine cel cuprins...
Minunaţi sunt preacinstiţii părinţii noştri, ale cărora le sunt dumnezeieştile nevoinţe, ale cărora luptele, ale cărora tămăduirile; că cine mai mult decât aceştia au arătat tăria minunilor.
Ravula cel minunat, Ruf împreună, şi Sisoie cel întocmai cu îngerii, să se laude; cu care şi dumnezeiescul Erid și Siluan.
Cer cu patru luminători s-a arătat pe pământ, această de două ori îndoită, cu acelaşi nume numirea Simeonilor, din care trei sunt stâlpnici şi unul cel nebun pentru Hristos.
Prin mijlocul stelelor ca soarele au strălucit aceia, cărora era povăţuitor sfinţitul Sava; cu care străluceşte Serapion, şi Silvan cu faptele.
Sarmat şi Timotei, şi Titoe împreună cu Iperchie, şi Farmutie, Foca, Hariton, Herimon, Psoe şi înţeleptul Or, să se laude.
Sfântă şi lăudată mulţimea părinţilor, cea amintită şi cea nenumită, scapă de primejdii pe cei ce săvârşesc pomenirile voastre cu dragoste.
Slavă..., a Treimii :
Pe Tine, Treimea cea mai presus de toată stăpânirea, şi Dumnezeiască Unime, lumină şi lumini, Te laud, viață şi vieţi, pe Mintea, pe Cuvântul şi pe Duhul Sfânt, un Dumnezeu întreit, Sfânt.
Şi acum... A Născătoarei :
Iessee, strămoşule, saltă, că din rădăcina ta, din curata Fecioara, a răsărit floarea vierii, Hristos Dumnezeu, Cel ce a mântuit lumea.
Catavasie :
Pe mine cel cuprins de multe greşeli, care cad la îndurăriie Tale, primeşte-mă, Iubitorule de oameni, Doamne, ca pe proorocul, şi mă mântuieşte.
CONDACUL Glasul al 8-lea.
Podobie : Ca nişte pârgă a firii...
Ca pe nişte propovăduitori ai bunei credinţe şi înfrânători ai păgânătăţii, ai luminat, Doamne, adunarea purtătorilor de Dumnezeu, care partea cea de sub soare o au strălucit. Pentru rugăciunile lor, în pace desăvârşită, pe cei ce Te slăvesc pe Tine şi Te laudă, păzeşte-i, ca să-Ţi cânte Ţie : Aliluia.
ICOS
La cele frumoase ale vieţii m-am uitat, văzând cu gândurile cele ce se fac, socotind cele de întristare ale lor, am plâns viața oamenilor şi numai pe voi v-am fericit, care aţi ales partea cea bună, adică a pătimi cu Hristos şi a petrece împreună cu Dânsul, şi a cânta împreună cu profetul David : Aliluia.
Şi citim la Prolog.
SINAXAR
În sâmbăta brânzei
În aceeaşi zi facem pomenirea tuturor sfinţilor bărbaţi şi femei, care au strălucit prin sihăstrie.
SINAXAR
În sâmbăta brânzei
În aceeaşi zi facem pomenirea tuturor sfinţilor bărbaţi şi femei, care au strălucit prin sihăstrie.
Pentru aceea le facem sfântă pomenire.
Prin sărbătorile de până acum purtătorii de Dumnezeu, părinţii, ne-au condus cu cumpătare şi ne-au pregătit să intrăm în marea luptă a postului; prin frica de Judecata viitoare ne-au îndepărtat de la desfătare şi îmbuibare şi ne-au învăţat cele dintâi stihii ale postului; iar prin săptămâna brânzei, curăţindu-ne mai dinainte după cum se cuvine, au rânduit în chip potrivit în mijlocul săptămânii două zile de post, ca să ne îndemne puţin câte puţin la post. Iată că au mai pus înaintea noastră şi pe toţi bărbaţii şi femeile care, prin multe nevoinţe și osteneli, au trăit eu cuvioşie. Asta, ca, prin pomenirea lor şi a luptelor lor, să ne facă să intrăm cu mai mult curaj în marea luptă a postului. Având ca pildă şi călăuză viaţa lor şi dobândind sprijinul şi ajutorul lor, vom putea fi gata pentru luptele cele duhovniceşti, mai cu seamă când ne gândim că şi ei au avut aceeaşi fire ca şi noi. Şi după cum generalii când îşi pornesc oştile la război, aşezându-se în fruntea lor, îşi îmbărbătează oastea, prin cuvintele, pildele şi viața bărbaţilor din vcchime, care au luptat cu bărbăţie şi în chipul cel mai strălucit, iar ostaşii, îmbărbătaţi fiind prin aceste pilde atacă din tot sufletul pe duşman cu nădejdea biruinţei. Tot aşa fac acum şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi; îmbărbătează pentru luptele cele duhovniceşti atât pe bărbaţi cât şi pe femei prin viaţa celor care au trăit cu cuvioşie şi așa îmbărbătaţi îi conduc spre marea luptă a postului. În chipul acesta uitându-ne cu luare aminte la pilda vieţii lor, să săvârşim, fiecare după putere, multele și feluritele virtuţi; mai întâi dragostea şi depărtarea minţii de la lucrările şi faptele necuviincioase; apoi însuşi postul; dar să nu postim numai de mâncări, ci să postim şi cu limba şi cu mânia şi cu ochii şi, ca să spun pe scurt, să ne oprim şi să ne îndepărtăm de la orice fapta rea. Sfinţii Părinţi au aşezat în acestă zi pomenirea tuturor sfinţilor spre a ne înfăţişa pe cei care, prin post şi prin celelalte fapte bune şi folositoare, au bineplăcut lui Dumnezeu, spre a ne împinge, prin pilda lor, spre nevoinţa virtuților și a ne înarma cu vitejie împotriva patimilor şi a dracilor. Sfinţii Părinţi ne dau a înţelege oarecum că dacă şi noi vom arăta aceeaşi râvnă ca şi ei nimic nu ne va împiedica de a săvârşi fapte tot atât de mari ca şi ei şi de a fi învredniciţi de aceleaşi răsplăți, căci şi ei au avut aceeaşi fire ca şi noi. Unii spun că împăratul Iraclie a rânduit această săptămână a brânzei; înainte de el se mânca în ea carne. Fiind de şase ani în război cu Chorsoe şi cu Perşii, a făgăduit lui Dumnezeu, că dacă-i va birui va schimba aceasta săptămână și o va pune între post şi dulce, lucru pe care l-a şi făcut. Dar eu socotesc că s-a întâmplat asta pentru că a fost izvodită de sfinţii Părinţi ca un fel de curăţire de mai înainte : ca nu cumva, trecând deodată de la carne şi lăcomie la o mare înfrânare de la mâncare, să ne simţim rău şi să ne vătămăm astfel buna stare trupească; cu încetul şi treptat, îndepărtându-ne de mâncăruri grase și plăcute să primim, ca nişte cai nărăviţi, și frâul postului printr-o mâncare mai uşoară. Și ceea ce au făcut prin pilde cu privire la cele sufleteşti, aceea au meşteşugit şi cu privire la cele trupeşti, tăind câte puţin piedicile ce ne opresc de la post.
Pentru rugăciunile tuturor cuvioşilor Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi !
Cântarea a 7-a,
Irmos : Cela ce ai răcorit pe tineri...
Veniţi să aducem cântări după datorie femeilor, celor ce au vieţuit cu cuviinţă şi întocmai cu îngerii, şi să strigăm : Pentru ale lor rugăciuni, Dumnezeule, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Purtătoarea de Hristos Vriena, cu dumnezeiasca Fevronia să se cinstească, şi Tomaida cu Ieria şi Platonida să se laude cu credinţă; împreună cu acestea şi Melania.
Laudă fie Eupraxiilor celor cu minte îngerească, şi celor două Teodore; Anastasiilor celor preafericite, mărire şi laudă neîncetată, care au servit minunat lui Dumnezeu.
Maria Egipteanca a fost ca o lumină în lume, şi cel ce s-a numit Marin, stea lumii s-a arătat, şi Eufrosina ca un soare strălucind cu bunătăţile.
Luminoasă ca focul a fost Teodula întru viață şi a strălucit întru pustnicie Iulita, şi împreună cu acestea luminează întru fapte preafericita Isidora.
Cugetătoarea de cele cereşti Marina acum să se cinstească cu Matrona cea mare; Singlitichia şi Sarra cu Iusta, întru cântări, ca nişte înţelepte să se laude.
Pelaghia, îngerul Domnului; Taisia, sfeşnicul pocăinţei; şi oricare alta din femeile, ce au strălucit în sihăstrii, să se laude.
Slavă..., a Treimii :
Tatălui, împreună şi Fiului, şi Sfântului Duh, cu un gând ne închinăm, şi mărindu-L cu credinţă, strigăm : Slavă Ţie Treime, Unime, Dumnezeul nostru.
Şi acum..., a Născătoarei :
Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care ai născut pe Mântuitorul lumii şi Stăpânul, pe Acela roagă-L, pururea să miluiască sufletele noastre.
Catavasie :
Cela ce ai răcorit pe tineri în cuptor şi ai păzit pe ceea ce Te-a născut, Fecioară după naştere, bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Cela ce S-a preaslăvit...
Pe păstorii şi pe înţelepţii dascăli; pe arhiereii Bisericii lui Hristos şi pe cuvioşi, toţi să-i lăudăm, pe Domnul lăudându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.
După datorie Vasilie cel mare, şi cel după adevăr mult nevoitorul Atanasie să se laude întru cântări, cu Grigorie cel mai ales decât toţi în teologie.
Pe Ioan cel cu gura de aur şi pe Kiril, stâlpii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, să-i lăudăm; asemenea şi pe Isichie, alt teolog, şi pe dumnezeiescul Meletie, grăitorul de cele dumnezeiești.
Grigorie ale Nisenilor, şi ceilalţi doi făcători de minuni părinţi, şi înţeleptul întru cele dumnezeieşti Epifanie, împreună cu Amfilohie, luminatul luminător să se laude în veci.
Pe Mitrofan, lauda preoţi lor, cu Nectarie, cu Attic şi cu Ghenadie, împreună şi pe Anatolie să lăudăm, pe strălucitorii cei vii, împreună cu Evsevie şi cu Proclu preaînţelepţii.
Pe Nicolae, sfinţitul propovăduitor, pe Sofronie cel adevărat cu limba de miere, şi pe Evlavie laud, şi pe Diadoh, împreună cu Eustatie şi cu Iuvenalie, căpeteniile părinţilor.
Binecuvântăm pe Tatăl...
A Treimii :
Ca pe o Unime în Fiinţă, Te laud, ca pe o Treime în Fețe, Te cinstesc, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule; stăpânirea cea fără început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Şi acum..., a Născătoarei :
Tu, munte al lui Dumnezeu te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, întru care Hristos locuind, dumnezeieşti locaşuri a făcut pe cei ce cântă : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie : Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, şi a arătat lui Moise în rug taina pururea Fecioarei prin foc, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită...
Cântarea a 9-a,
Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...
Cine va spune îndrăzneala lui Ambrozie, şi înţelepciunea lui Ierotei cum o va povesti ? Dar tăria cea pentru credinţă a Alexandrilor, de Dumnezeu înţelepţilor părinţi ?
Fedim dumnezeiescul, Spiridon purtătorul de Dumnezeu, cu Antipatru, cu Pamvo, Paladie şi Nonos, dimpreună cu Ieronim şi cu Ghermano prea cinstitul, ca nişte luminători dumnezeieşti să se laude,
Dionisie, cel avut în cele dumnezeieşti, să se cinstească ca un tăinuitor al celor cereşti; asemenea Clement, mult pătimitorul, Flavian şi Pavel cel mare, vestitorii mărturisirii.
Mihail al Sinadelor împreună cu Tarasie; Nichifor iarăşi cu Teodor cel foarte minunat şi Teofan cel cu nume adevărat sfinţit, să se laude, ca apărători icoanelor lui Hristos.
Petru şi Ignatie purtătorii de Dumnezeu, ca nişte adevăraţi Apostoli ai lui Hristos şi sfinţiţi nevoitori, să se laude împreună cu Policarp şi cu Ciprian, martirii Mântuitorului.
Preacuvioşi părinţi şi arhierei ai Domnului, împreună cu Sfinţii Mucenici şi cu sfintele femei, toţi cei numiţi şi cei nenumiţi, rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă... a Treimii :
Unule în Treime Dumnezeule, slavă Ție neîncetat, că deşi este Dumnezeu fiecare faţă, dar unul eşti în Fiinţă, Tatăl, Fiul şi Duhul, cu cele trei luminate osebiri.
Şi acum..., a Născătoarei :
Rug aprins cu foc şi nearzând a văzut Moise mai-nainte, în muntele Sinai, pântecele tău Fecioară cel primitor de Dumnezeu, care a primit focul cel nepieritor.
Catavasie :
Naşterea pururea Fecioarei ce s-a arătat legiuitorului mai-nainte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări fără tăcere să o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobie : Femei auziţi...
Mulţimea cuvioşilor părinţi, care v-aţi lepădat de lume şi Crucea aţi ridicat împreună cu cetele mucenicilor, adunarea arhiereilor şi ceata femeilor, luminaţi-ne ca să lăudăm după vrednicie prealuminată pomenirea voastră.
Slavă..., Şi acum..., altă Podobie : Cu Apostolii să ne suim...
Pe purtătorii de Dumnezeu părinţi, care au strălucit în sihăstrie, şi pe ierarhi împreună şi pe cuvioasele femei, şi cetele Sfinţilor Mucenici, cu cântări luminat să-i lăudăm, ca să ne sfinţim; şi cu rugăciunile lor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, lesne să săvârşim călătoria postului.
LA LAUDE
Punem Stihiri patru și cântăm Stihirile, Glasul al 8-lea.
Podobie : În Raiul cel din Eden...
Mulţimea părinţilor, care au sihăstrit cu cuviinţă, toţi credincioşii cu cântări să o lăudăm. Şi pe ierarhii lui Hristos să-i cinstim întru laude, cu un dumnezeiesc cuget şi cu un suflet, fraţilor; că întru ajunare au vieţuit, şi întru post curat, şi cu Evanghelia lui Hristos ne-au luminat. Cu care dimpreună să lăudăm şi pe purtătoarele de Dumnezeu şi luminatele femei, vieţii lor din suflet râvnind, cu dumnezeiască cuviinţă, ca să aflăm acolo iertarea greşalelor.
Pe cei ce luminat au strălucit în sihăstrie şi cu cuviinţă au vieţuit, să-i lăudăm cu preamărire, fraţilor; ca pe cei ce au vieţuit bine şi la viaţa veşnică cu bunăcredinţă s-au mutat, bucurându-se; și la odihna cea nepieritoare şi fericită, care este acolo, prin bunătăţi şi prin curăţie drept au alergat. Deci după vrednicia lor să-i cinstim, ca să aflăm milă de la Dumnezeu, prin rugăciunea lor, şi veşnică mărire şi bucurie; şi să scăpăm acolo de muncile cele neîmblânzite.
Ceata tuturor ierarhilor, adunarea drepţilor şi a sihaştrilor şi a cuvioaselor femei, care aţi vieţuit cu bunăcredinţă, milostivindu-vă după dar, rugaţi pe Cel singur bun, preaînduratul Domn, să ne miluiască şi pe noi; de osânda cea de acolo, cu rugăciunile voastre, înţelepţilor, să ne mântuim toţi; şi întru desfătarea ce va să fie să ne îndulcim fără sfârşit în veci, bucurându-ne şi noi, şi neîncetată cântare strigând Dătătorului de viață.
Cuvioasă prăznuire lui Dumnezeu astăzi credincioşii să prăznuim, întru pomenirea din-destul a sfinţilor arhierei şi a sihaștrilor, a Sfinţilor Mucenici şi cuvioaselor şi bine credincioaselor femei. Că cele stricăcioase şi trecătoare le-au defăimat cu adevărat și ca nişte păianjeni şi gunoaie le-au socotit; ca să dobândească pe Hristos şi împărăţia Lui şi dumnezeieştile acelea bunătăţi, care ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit cândva. Cu ale cărora rugăciuni, Dumnezeule, scoate din stricăciune sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Cuvioşilor părinţi în tot pământul a ieşit vestirea faptelor voastre, prin care în cer aţi aflat plata ostenelilor voastre; risipit-aţi taberele dracilor; ajuns-aţi la cetele îngerilor, a cărora viață fără prihană aţi râvnit; şi acum îndrăzneală având către Domnul, cereţi pace sufletelor noastre.
Şi acum..., a Născătoarei :
Doxologia cea mare, Ecteniile. Apolisul şi Ceasul 1.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul părinţilor, Cântarea a 3-a şi a 6-a, pe opt. Apostolul zilei, din cartea cea către Romani : Fraților, pacea să o iubim..., Şi altul al părinţilor, din cea către Galateni : Fraților, roada Duhului este dragostea... Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul, luaţi aminte milostenia voastră... Și altă Evanghelie a cuvioşilor, tot de la Matei : Zis-a Domnul : Toate-mi sunt date Mie de la Tatăl Meu... CHINONICUL : Bucuraţi-vă drepţi întru Domnul...
Să se ştie : De se va întâmpla praznicul întâmpinării în Sâmbăta lăsatului de brânză să se, caute tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera M.
De se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan înainte Mergătorul în Sâmbăta lăsatului brânzei, să se caute tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera M.
Iarăşi să se ştie : Că de la Duminica vameşului şi a fariseului până la Duminica tuturor Sfinţilor, în fiecare Sâmbătă se citeşte Apostolul şi Evanghelia : întâi, Apostolul şi Evanghelia Sâmbetei de rând şi apoi ale Sfântului.
LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ
IZGONIREA LUI ADAM DIN RAI
LA VECERNIE, SÂMBĂTĂ SEARA
La Vecernia mare, după psalmul cel obişnuit, cântăm : Fericit bărbatul... Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10, cântând din Octoih 3 Stihiri ale învierii, 3 ale lui Anatolie şi patru ale Triodului.
Glasul al 6-lea,
Podobie : Toată nădejdea...
Podobie : Toată nădejdea...
Făcătorul meu Domnul, luând ţărână din pământ şi însufleţindu-mă cu suflare de viață, m-a înviat și m-a cinstit a fi stăpânitor pe pământ tuturor celor văzute şi locuitor împreună cu îngerii. Iar satana, înşelătorul, lucrând cu şarpele, ca printr-o unealtă m-a amăgit prin mâncare, şi de mărirea lui Dumnezeu m-a osebit, şi m-a dat morţii celei mai dedesubt în pământ. Ci Tu ca un stăpân şi îndurat, iarăşi mă cheamă.
De veşmântul cel de Dumnezeu ţesut, m-am dezbrăcat eu, ticălosul, prin sfatul vrăjmaşului, neascultând porunca Ta cea dumnezeiască, Doamne. Şi m-am îmbrăcat acum cu frunze de smochin şi cu haine de piele; căci m-am osândit a mânca prin sudori pâine cu muncă; şi pământul s-a blestemat să-mi rodească spini şi pălămidă. Ci Tu, Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară în anii cei de apoi, chemându-mă, iarăşi mă bagă în rai.
Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locaşul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârşită şi desfătarea, slăvirea drepţilor, frumuseţea profeţilor şi sălăşluirea sfinţilor, cu sunetul frunzelor tale, roagă pe Ziditorul tuturor, să-mi deschidă uşile care cu neascultarea le-am închis; şi să mă învrednicesc a mă împărtăşi pomului vieţii şi bucuriei, cu care mai-nainte întru tine m-am desfătat.
Adam s-a scos din rai pentru neascultare, şi din desfătare s-a lepădat, de vorbele femeii amăgindu-se, şi gol a şezut în preajma locului, vai mie ! tânguindu-se. Deci să ne sârguim toţi, să primim vremea postului supunându-ne evangheliceştilor rânduieli; ca printr-însele făcându-ne plăcuţi lui Hristos, să dobândim iarăşi sălăşluirea raiului.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, a glasului ce va fi de rând.
Vohod : Lumină lină...
Prochimen : Domnul a împărăţit...
LA LITIE
După obicei, Stihira hramului.
Slavă..., glasul al 6-lea.
Soarele razele şi-a ascuns, luna cu stelele în sânge s-au schimbat, munţii s-au înfricoşat, dealurile s-au cutremurat, când s-a închis raiul, ieşind Adam cu mâinile bătându-şi faţa şi zicând : Milostive, miluieşte-mă pe mine cel ce am căzut.
Şi acum..., a Născătoarei :
Cu taină te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Marie; că te-ai arătat scaun al marelui Împărat, cort preasfânt mai desfătat decât cerurile, căruţă de heruvimi, şi mai presus decât serafimii, cămară a măririi; că din tine a ieşit întrupându-Se Dumnezeul tuturor. Pe Acela roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.
STIHOAVNA OCTOIHULUI
Slavă..., glasul al 6-lea.
Scosu-s-a Adam din rai pentru mâncare; pentru aceasta şi şezând în preajma lui, plângea tânguindu-se, şi cu glas de umilinţă zicea : Vai mie, ce am pătimit eu ticălosul. O poruncă am călcat, a Stăpânului meu, şi de tot binele m-am lipsit raiule preasfinte, cel ce eşti pentru mine sădit şi pentru Eva încuiat, roagă pe Cela ce te-a făcut pe tine şi pe mine m-a zidit, ca să mă satur de florile tale. Pentru aceasta şi Mântuitorul către dânsul a zis : Zidirea mea nu voi să piară, ci voi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Că pe cel ce vine la Mine nu-l voi goni afară.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :
Făcătorul şi Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a scăpat. Pentru aceasta ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te ! Bucură-te Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
Acum slobozeşte pe robul Tău... După Sfinte Dumnezeule..., Troparul : Născătoare de Dumnezeu..., (de trei ori) Şi cealaltă urmare a Privegherii. Iar de nu este Priveghere, Troparul Învierii şi A Născătoarei de Dumnezeu.
VEZI : Iar slujba Sfântului de la Minei se cânta la Pavecerniţă.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii, de două ori, şi al Născătoarei. Apoi obişnuitele Catisme şi Polieleul, precum s-a arătat în Duminica fiului celui risipitor. Şi începem a citi cartea, cea despre cele şase zile ale Facerii a lui Ioan Gură de aur. Apoi : Bine eşti cuvântat Doamne..., şi Antifoanele glasului, Toată suflarea..., Şi Evanghelia Utreniei cea de rând. Învierea lui Hristos văzând... Psalmul 50.
Slavă..., Glasul al 8-lea.
Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea Sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.
Şi acum..., a Născătoarei :
În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.
Apoi : Glasul al 6-lea,
Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.
Şi Stihira aceasta :
La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.
CANONUL ÎNVIERII
Din Octoih, al Crucii învierii cu al Născătoarei de Dumnezeu pe 8, iar din Triod pe 6.
Facere a lui Hristofor Protasicritul.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,
Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...
Vino, ticălosul meu suflet, de plângi astăzi, de cele ce s-au făcut cu tine, aducându-ţi aminte de goliciunea cea dintâi din Eden, prin care te-ai scos din desfătare şi din bucuria cea neîncetată.
Pentru milostivirea cea multă şi îndurările tale, Ziditorule al lumii şi Făcătorule al tuturor, viu făcându-mă întâi din ţărână, mi-ai poruncit să Te laud împreună cu îngerii Tăi.
Pentru bogăţia bunătăţilor, Tu ai sădit, Ziditorule şi Doamne, desfătarea raiului în Eden, poruncindu-mi să mă desfătez întru rodurile cele frumoase, veselitoare şi nestricăcioase.
Slavă...
Vai mie ticălosul meu suflet, că ai luat volnicie de la Dumnezeu să te îndestulezi de cele ce sunt în Eden, şi ţi s-a poruncit să nu mănânci din rodul cunoştinţei. Pentru ce ai călcat legea lui Dumnezeu ?
Şi acum..., a Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca ceea ce eşti după neam fiica lui Adam, iar după dar Născătoare lui Hristos Dumnezeu, pe mine, cel alungat din Eden, mă cheamă iarăşi.
Iar Catavasii cântăm Irmoasele acestui Canon.
Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
Cântarea a 3-a,
Irmos : Nu este sfânt...
Șarpele cel viclean oarecând pizmuind cinstea mea, a şoptit în urechile Evei cu înşelăciune; de care eu amăgindu-mă, vai mie, m-am lepădat din veselia vieţii.
Mâna cu obrăznicie întinzându-mi, am gustat din pomul cunoştinţei, din care mi-a poruncit Dumnezeu să nu gust nicidecum, şi din dumnezeiasca mărire m-am lepădat cu amar.
Vai mie, ticăloase suflete ! Cum n-ai cunoscut vicleşugul ? Cum n-ai simţit înşelăciunea şi zavistia vrăjmaşului ? Ci mintea ţi-ai întunecat şi ai călcat porunca Ziditorului tău.
Şi acum..., a Născătoarei :
Nădejdea şi acoperământul meu, cinstită, ceea ce singură ai acoperit dedemult, prin naşterea ta, goliciunea lui Adam celui căzut, curată, cu nestricăciune iarăşi îmbrăcându-mă.
Catavasie :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe piatra mărturisirii Tale.
Sedealna, glasul al-4-lea.
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Lepădatu-s-a Adam din desfătarea raiului, prin mâncarea cea amară, pentru neînfrânare, nepăzind porunca Stăpânului, şi s-a osândit să lucreze pământul dintru care s-a luat şi cu multe sudori să mănânce pâinea sa. Pentru aceasta noi să iubim înfrânarea, ca să nu plângem afară din rai ca şi acela, ci să intrăm într-însul.
Slavă...
Și acum.. a Născătoarei :
Podobia : Cel ce Te-ai înălţat...
Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a vesti puterile Tale noi nevrednicii; că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea primejdii ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că Tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Cântarea a 4-a,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Cinstei m-am învrednicit eu, ticălosul, de la Tine, Stăpâne, în Eden. Vai mie, cum m-am înşelat, şi de diavolul fiind zavistuit, m-am lepădat de la faţa Ta.
Plângeţi-mă, cete îngereşti, frumuseţile raiului şi podoaba pomilor celor de acolo, pe mine cel înşelat rău şi de la Dumnezeu depărtat.
Livadă fericită, pomi sădiţi de Dumnezeu, frumuseţi ale raiului, acum vărsaţi lacrimi din frunze ca din nişte ochi, pentru mine cel golit şi înstrăinat de mărirea lui Dumnezeu.
Slavă...
Nu te voi mai vedea, nici mă voi mai îndestula de preadulcea şi dumnezeiasca strălucire a ta, preacinstite raiule; că gol la pământ m-am lepădat, mâniind pe Făcătorul meu.
Şi acum..., a Născătoarei :
Preasfântă Stăpână, ceea ce ai deschis tuturor credincioşilor uşile raiului, pe care le-a încuiat Adam odinioară cu neascultarea, deschide-mi uşile milei tale.
Catavasie :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Cântarea a 5-a,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea Ta...
Zavistuindu-mă vrăjmaşul, dedemult, pentru petrecerea cea norocită din rai, urâtorul de oameni în chip de şarpe m-a amăgit şi străin de mărirea cea veşnică m-a arătat.
Plâng şi mă tânguiesc cu sufletul şi cer să se adauge ochilor mei mulţime de lacrimi; când privesc şi văd goliciunea mea, pe care am câştigat-o prin călcarea poruncii Domnului.
Slavă...
Din pământ am fost zidit cu mâna lui Dumnezeu, şi am auzit că iarăşi am să mă întorc în pământ eu, ticălosul. Cine nu mă va plânge pe mine, cel lepădat de la Dumnezeu, şi care am schimbat raiul cu iadul ?
Şi acum..., a Născătoarei :
Catavasie :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greșalelor.
Cântarea a 6-a,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Cu veşmânt de Dumnezeu ţesut m-ai îmbrăcat, Mântuitorule, în Eden, ca un milostiv; iar eu am călcat porunca Ta, plecându-mă vrăjmaşului, şi gol m-am văzut eu, ticălosul.
Suflete al meu preaticăloase, depărtatu-te-ai de Dumnezeu pentru neînfrânarea ta; lipsitu-te-ai de desfătarea raiului; de îngeri te-ai despărţit; în stricăciune te-ai pogorât; o, ce cădere !
Slavă...
Îndură-te, miluieşte făptura mâinilor Tale, Atotţiitorule Dumnezeule; nu mă trece cu vederea, rogu-mă Ţie, Bunule, pe mine cel ce m-am despărţit de ceata îngerilor Tăi.
Şi acum..., a Născătoarei :
Marie, ceea ce eşti de Dumnezeu chemată şi Doamnă a tuturor, ca ceea ce ai născut pe Domnul, Împăratul tuturor şi Mântuitorul, pe mine cel ce sunt robit iarăşi mă cheamă în desfătarea raiului.
Catavasie :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive !
CONDAC Glasul al 6-lea
:
Al înţelepciunii îndreptătorule şi de ştiinţă dătătorule, al celor neînţelepţi învăţătorule şi al săracilor sprijinitorule, întăreşte, înţelepţeşte inima mea, Stăpâne; dă-mi cuvânt, Cuvinte al Tatălui; că iată buzele mele nu le opresc a striga către Tine : Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !
ICOS
Şezut-a Adam atunci în preajma desfătării raiului şi a plâns, şi cu mâinile bătându-şi faţa, zicea : Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !
Văzând Adam pe înger alungându-l şi încuind uşa dumnezeieştii grădini, tare a oftat şi a zis : Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !
Simte durere, raiule, împreună cu lucrătorul care a sărăcit, şi cu sunetul frunzelor tale roagă pe Făcătorul să nu-ţi încuie uşa. Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !
Raiule prea îmbunătăţite, preasfinte, preafericite, cela ce eşti sădit pentru Adam şi încuiat pentru Eva, roagă pe Dumnezeu pentru cel căzut. Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !
SINAXAR
LA DUMINICA LĂSATULUI DE BRÂNZĂ
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi facem pomenire de izgonirea din raiul desfătării a lui Adam cel dintâi zidit.
LA DUMINICA LĂSATULUI DE BRÂNZĂ
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi facem pomenire de izgonirea din raiul desfătării a lui Adam cel dintâi zidit.
Căci prin o dulce mâncare, a căzut deodată.
Sfinţii Părinţi au aşezat pomenirea izgonirii lui Adam din rai la începutul Sfântului post de patruzeci de zile spre a arăta prin asta cât de folositor este pentru firea omenească leacul postului şi iarăşi cât de ruşinos lucru este lăcomia şi neascultarea. Aşadar Părinţii lăsând la o parte pe celelalte nenumărate făpturi care pentru om au fost făcute, ne-au pus în față pe Adam cel dintâi zidit ca să ne arate lămurit întâi ce mare rău a pătimit, pentru că n-a postit puţin, al doilea că de atunci răul a fost introdus şi în firea noastră şi al treilea că cea dintâi poruncă a lui Dumnezeu dată oamenilor este virtutea postului. Adam n-a păzit porunca, ci ascultând de pântece, dar mai bine de vicleanul şarpe prin Eva, nu numai că n-a ajuns Dumnezeu, ci şi-a atras asupra sa moartea şi a dat pieirii pe tot neamul omenesc. Din pricina desfătării şi neascultării celui dintâi Adam, Domnul a postit patruzeci de zile şi a ascultat. Pentru aceasta a şi fost izvodit de sfinţii Apostoli acest post de patruzeci de zile pentru ca noi, prin paza poruncii, să dobândim cu ajutorul postului nestricăciunea pierdută de Adam, care a pătimit pentru că n-a păzit porunca. Sau altă explicare; după cum am spus mai sus, scopul sfinţilor Apostoli a fost de a cuprinde pe scurt toate faptele săvârşite de Dumnezeu de la începutul până la sfârşitul lumii. Pricina tuturor relelor din viaţa noastră este călcarea poruncii şi căderea lui Adam, din pricina gustării din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Pentru acest motiv sfinţii Părinţi ne pun înainte acest fapt ca să fugim, dar mai bine zis ca să nu trăim în desfrâu. Adam a fost plăsmuit de mâna lui Dumnezeu în ziua a şasea; prin suflarea în faţă a fost cinstit să fie chip al lui Dumnezeu; a primit îndată porunca şi a locuit în rai până în ceasul al şaselea din zi. În urmă a călcat porunca şi a fost izgonit de acolo. Filon Evreul spune că Adam a stat în rai o sută de ani. Alţii spun că a stat şapte zile sau şapte ani din pricina cinstei ce o are numărul şapte. Dar că Adam a întins mâinile şi s-a atins de fruct în ceasul al şaselea din zi, a arătat-o şi noul Adam, Hristos, care şi-a întins mâinile pe Cruce în ceasul al şaselea din zi, tămăduind nenorocirea lui Adam. Omul a fost creat între stricăciune şi nostricăciune, spre a dobândi pe acea spre care va înclina prin voinţă. Lui Dumnezeu îi era cu putinţă să facă pe om să nu păcătuiască deloc. Totuşi pentru ca nestricăciunea să fie şi fapta voinţei lui îi dă porunca de a se atinge de toţi pomii din rai, afară de pomul cunoştinţei binelui şi răului. Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cugete asupra tuturor făpturilor săvârşite de puterea dumnezeiască, dar nu i-a îngăduit de fel să cugete asupra fiinţei lui Dumnezeu. Grigorie Teologul spune că pomii din rai sunt ideile dumnezeieşti, iar fructul este contemplaţia. Cu alte cuvinte, spune Grigorie Teologul, Dumnezeu i-a îngăduitului Adam să cerceteze şi să cugete asupra tuturor celorlalte stihii ale lumii şi asupra însuşirilor lor, lor prin asta să slăvească pe Dumnezeu. Aceasta este adevărata desfătare. Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cerceteze şi firea sa omenească, dar nu i-a îngăduit deloc să cerceteze care este fiinţa lui Dumnezeu, de unde şi cum a adus totul la fiinţă din nefiinţă. Adam însă a lăsat la o parte pe toate celelalte stihii ale lumii şi a început să cerceteze pe cele cu privire la Dumnezeu, iscodind cu deamănuntul firea dumnezeiască. Fiindcă era încă nedesăvârşit şi prunc în astfel de lucruri, a căzut, pentru că satana prin Eva i-a băgat în cap gândul de a ajunge Dumnezeu. Iar marele şi dumnezeiescul Hrisostom spune că pomul acela are o îndoită putere. El spune că raiul a fost pe pământ şi gândeşte că este şi spiritual şi material, după cum era şi Adam. Amândoi, şi raiul şi Adam, erau la mijloc între stricăciune şi nestricăciune. Prin această interpretare se păstrează şi sensul literal al Scripturii şi totuşi nu se rămâne numai la litera Scripturii. Alţii spun că pomul acela era smochin, pentru motivul că îndată ce au cunoscut că sunt goi s-au acoperit întrebuinţând frunze de smochin. De asta şi Hristos l-a blestemat ca unul ce a fost pricină călcării poruncii. Smochinul are întradevăr oarecare asemănare cu păcatul. Mai întâi, dulceaţa; apoi asprimea frunzelor şi lipiciunea din pricina laptelui lui. Sunt unii care spun că pomul acela simbolizează împreunarea şi cunoaşterea lui Adam şi a Evei. Dar interpretarea aceasta nu-i dreaptă. Aşadar Adam, după ce a călcat porunca, după ce s-a îmbrăcat cu trup muritor şi şi-a primit blestemul, a fost izgonit din rai. Dumnezeu a poruncit ca sabia de foc să păzească poarta raiului. Adam, stând în faţa raiului plângea că a fost lipsit de atâtea bunătăţi, din pricină că n-a postit la timp. Prin Adam s-a împărtăşit tot neamul omenesc aceloraşi necazuri ca şi el până ce cel care ne-a creat ne-a ridicat din nou la vechea vrednicie, l-a fost milă de firea noastră pângărită de satana, s-a născut din sfânta Fecioară şi, vieţuind într-un chip nespus de bun, ne-a arătat calea cea adevărată prin fapte cu totul potrivnice celor ale lui Adam, adică prin post şi prin smerenie şi a biruit cu miestrie pe cel care ne-a înşelat. Voind aşadar purtătorii de Dumnezeu Părinţi să ne înfăţişeze toate aceste lucruri în tot cursul Triodului, mai întâi a pus înainte laptele Vechiului Testament. Cel dintâi fapt din acestea este crearea şi căderea lui Adam din pricina desfătării, despre care facem acum pomenire; apoi facem pomenire şi de celelalte fapte săvârşite de Moise şi de profeţi dar mai cu seamă facem pomenire de cuvintele proorocului David, adăugând ceva şi din cele ale harului. Apoi, cu rânduială, facem pomenire şi de laptele Noului Testament. Cea dintâi din acestea este Buna Vestire, care prin nespusa iconomie a lui Dumnezeu, cade aproape totdeauna în Sfântul post de patruzeci de zile. Apoi facem pomenire de minunea să vârşită cu Lazăr, de primirea Domnului cu stâlpări şi de sfânta şi marea săptămână când se citesc sfintele Evanghelii şi se cântă cu glas dulce sfintele şi mântuitoarele patimi. În sfârşit facem pomenire de înviere şi de celelalte fapte prin citirea Faptelor sfinţilor Apostoli, până la pogorârea Sfântului Duh, când a început predicarea creştinismului şi a adunat pe toţi sfinţii. În adevăr Faptele sfinţilor Apostoli ne încredinţează despre învierea Domnului prin minunile săvârşite de Apostoli. Prin urmare am pătimit atâtea pentru că Adam n-a postit o singură dată. De aceea se pune acum, la începutul Sfântului post de patruzeci de zile, pomenirea lui Adam, pentru ca, aducându-ne aminte ce mare rău a adus nepostirea lui Adam, să ne străduim să primim postul cu multă bucurie şi să-l păzim spre a dobândi cu ajutorul lui ceea ce n-a reuşit Adam. Adică îndumnezeirea. Să plângem cu amar, să postim, să ne umilim până ce ne va cerceta Dumnezeu; căci fără acestea nu căpătăm cu uşurinţă ce am pierdut. Trebuie să se ştie că acest sfânt şi mare post este ca o zeciuială a întregului an. Pantru că din lene nu ne place să postim totdeauna şi să ne îndepărtăm de rele, sfinţii Apostoli şi dumnezeieștii Părinţi au rânduit acest post ca un fel de seceriş. În chipul acesta vom şterge acum, zdrobindu-ne inima şi umilindu-ne prin post, toate faptele noastre rele ce le-am săvârşit în cursul întregului an; de asta trebuie să-l păzim cu mai multă grijă. Dar nu numai pe acesta, ci şi pe celelalte trei posturi, adică postul sfinţilor Apostoli, postul Sântămăriei şi postul Naşterii Domnului, căci dumnezeieștii Părinţi au rânduit aceste posturi în legătură cu cele patru anotimpuri ale anului. Mai mult decât pe celelalte însă trebuie să cinstim postul acesta de patruzeci de zile din pricina sfintelor patimi şi din pricină că Hristos a postit acest post şi s-a proslăvit. Moise a postit patruzeci de zile şi a primit legea şi l-au postit şi Ilie şi Daniil şi toţi câţi au fost plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Şi Adam arată că postul este bun prin aceea că a fost izgonit din rai pentru că n-a postit. Pentru această pricină deci a fost aşezată la începutul postului mare pomenirea izgonirii lui Adam din rai.
Prin nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne de desfătarea raiului şi ne miluieşte, ca un iubitor de oameni, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos : Dătător de rouă...
Cela ce stăpâneşti toate veacurile, Doamne, Cela ce m-ai zidit pe mine cu voia Ta, nu mă trece cu vederea, Dumnezeule, pe mine cel zavistuit de vicleanul balaur oarecând şi care Te-am mâniat, Mântuitorule; ci iarăşi mă cheamă.
Cu îmbrăcăminte de ruşine fiind îmbrăcat, vai mie, în loc de veşmânt luminat, plâng pierderea mea, Mântuitorule, şi cu credinţă strig Ţie, Bunule : Nu mă trece cu vederea, Dumnezeule, ci iarăşi mă cheamă.
Slavă...
Rănit-a şarpele cel prea viclean tot sufletul meu, cu vicleşug, şi m-a izgonit din desfătarea raiului; ci o, îndurate Mântuitorule, nu mă trece cu vederea; ci, ca un Dumnezeu, iarăşi mă cheamă.
Şi acum..., a Născătoarei :
Rugăciunea mea cea smerită primeşte-o cu milostivirea Ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi-mi dă, curată, iertare de greşale mie, celui ce strig neîncetat cu plângere : Nu mă trece cu vederea preabună, ci iarăşi mă cheamă.
Catavasie :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a,
Irmos : Din văpaie cuvioşilor...
Cu daruri de multe feluri, odinioară, ai cinstit lucrul mâinilor Tale, Unule, Iubitorule de oameni; iar cumplitul balaur cu şuierarea m-a înşelat, vai mie, golindu-mă de bunătăţile ce am avut.
Pentru ce ai ascultat sfatul cel amar şi dumnezeieştii porunci neascultător te-ai făcut ? Vai mie, smerite suflet, pe Dumnezeu ai scârbit, pe Carele pururea a-L slăvi cu îngerii te-a rânduit.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Şerpilor şi fiarelor te-ai făcut stăpân; cum dar, ai vorbit cu şarpele cel pierzător de suflet, luând sfetnic pe vrăjmaşul ca pe un prieten adevărat ? Vai de a ta înşelăciune ticălosul meu suflet !
Şi acum..., a Născătoarei :
Pe tine, cortul cel purtător de lumină al întrupării lui Dumnezeu, te lăudăm, Marie, de Dumnezeu dăruită. Pentru aceasta, mie, celui rău întunecat de patimi, arată-mi lumina îndurării, nădejdea celor deznădăjduiți.
Catavasie :
Să lăudăm, bine să cuvântăm...
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea...
Dulce la gustare mi s-a arătat în rai rodul cunoştinţei; iar săturându-mă de mâncare, venin s-a făcut sfârşitul lui. Vai, suflete ticăloase ! Cum neînfrânarea ta, te-a înstrăinat din locaşul raiului.
Dumnezeule al tuturor, Doamne al îndurării, caută spre smerenia mea cu milostivire şi nu mă trimite departe de dumnezeiescul rai; ca văzând frumuseţile de unde am căzut, să mă nevoiesc cu plângeri, să iau iarăşi cele ce am pierdut.
Plâng, suspin şi mă tânguiesc, văzând pe heruvim că este rânduit a păzi cu sabia cea de văpaie intrarea în Eden, cea neapropiată tuturor călcătorilor de poruncă; vai, de nu mi-o vei face tu neoprită, Mântuitorule.
Slavă...
Îndrăznesc spre mulţimea milei Tale, Hristoase Mântuitorule, şi spre sângele dumnezeieştii coastei Tale, prin carele ai sfinţit firea omenească şi celor ce slujesc Ţie, Bunule, le-ai deschis uşile raiului, pe care mai înainte le-a încuiat Adam.
A Născătoarei de Dumnezeu :
Ceea ce eşti uşă a vieţii neumblată şi înţelegătoare, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care nu ştii de nuntă; deschide-mi cu rugăciunile tale uşile raiului cele încuiate mai dinainte; ca să te slăvesc pe tine, ajutătoarea mea cea după Dumnezeu, şi scăparea cea tare.
Catavasie :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
LUMINÂNDA învierii
Slavă..., aceasta stihiră :
Podobia : Femei auziţi...
Porunca Ta, Doamne, nu am ascultat-o eu ticălosul, şi golindu-mă de mărirea Ta, vai mie, m-am umplut de ruşine, şi din desfătarea raiului m-am depărtat; Îndurate Bunule, miluieşte-mă pe mine cel lipsit, după dreptate, de a Ta bunătate.
Şi acum...
Podobie : Cu Apostolii să ne suim...
Depărtaţi fiind, Doamne, din rai mai înainte pentru mâncarea cea din lemn, iarăşi ne-ai adus pe noi prin Crucea şi prin patima Ta, Mântuitorule şi Dumnezeul meu. Prin care întăreşte-ne să săvârşim postul, cu cuvioasă curăţie, şi să ne închinăm dumnezeieştii învieri, Paştilor celor mântuitoare; cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
LA LAUDE
Din Octoih, 4 stihiri ale învierii şi una a lui Anatolie iar din Triod aceste samoglasnice, glasul al 5-lea.
Adam cu plângere a strigat : Vai mie, că şarpele şi femeia de la dumnezeiască îndrăzneală m-a gonit, şi din desfătarea raiului mâncarea din pom m-a înstrăinat. Vai mie, nu mai pot răbda ocara. Cel ce eram odinioară împăratul tuturor făpturilor celor pământeşti ale lui Dumnezeu, acum rob m-am făcut, dintr-o sfătuire fărădelege. Şi cel ce eram oarecând îmbrăcat cu mărirea nemuririi, cu piele de om muritor cu jale sunt înfăşurat. Vai mie, ce plângere îmi voi lua întru ajutor ? Ci Tu, Iubitorule de oameni, Cela ce din pământ m-ai făcut, cu milostivirea îmbrăcându-Te, din robia vrăjmaşului iarăşi mă cheamă şi mă mântuieşte.
Stih : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
Călătoria bunătăţilor s-a deschis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se şi încununează. Şi luând toată într-armarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, ca un zid nestricat ținând credinţa, şi ca o platoşă rugăciunea, şi ca un coif milostenia. În loc de sabie, postul carele taie toată răutatea de la inimă. Cel ce face acestea, va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.
Glasul al 6-lea.
Stih : Veselimă-voi şi mă voi bucura întru Tine, cânta-voi mumele Tău, înalte.
Adam din rai a fost izgonit, cu mâncarea împărtăşindu-se, ca un neascultător. Moise văzător de Dumnezeu s-a făcut, cu postul, curăţindu-şi ochii sufletului. Pentru aceasta cei ce poftim să fim locuitori raiului, să ne lepădăm de hrana cea nefolositoare; şi dorind să vedem pe Dumnezeu, să postim ca Moise patruzeci de zile. Cu rugăciuni şi cu cereri, stăruind din toată inima, să potolim patimile cele sufleteşti, să gonim zburdările cele trupeşti. Uşori să trecem spre călătoria cea de sus, unde cetele îngerilor cu glasuri fără tăcere laudă pe nedespărţita Treime; să vedem neasemănata şi stăpâneasca frumuseţe. Acolo învredniceşte-ne, Fiule al lui Dumnezeu, Dătătorule de viaţă, pe noi cei ce nădăjduim întru Tine, să dănţuim împreună cu oştile îngereşti. Pentru rugăciunile Maicii, celeia ce Te-a născut, Hristoase, şi ale Apostolilor, şi ale mucenicilor, şi ale preacuvioşilor.
Stih : Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
Sosit-a vremea, începutul luptelor celor duhovniceşti, biruinţa cea împotriva dracilor, înfrânarea cea într-armată, podoaba îngerilor, îndrăznirea cea către Dumnezeu. Că prin aceasta, Moise s-a făcut vorbitor cu Ziditorul şi nevăzut a primit glas în urechile lui. Doamne, prin aceasta învredniceşte-ne şi pe noi, să ne închinăm patimilor Tale şi Sfintei Învieri, ca un iubitor de oameni.
Slavă..., tot aceasta.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : Prea binecuvântată eşti...
Doxologia cea mare.
Şi obişnuita Litie, în pridvor, la care cântăm Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei.
Apoi ceasul 1. Şi se citeşte învăţătura pentru credinţă a Cuviosului Părintelui nostru Teodor Studitul. Apolisul.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului pe 8 şi, din Canonul Triodului, Cântarea 6-a. pe 4. Apostol : Din Cartea cea către Romani. Evanghelia de la Matei. Şi dumnezeiasca Liturghie a lui Ioan Gură de-aur. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...
CADE SE A ŞTI : Că dintru această Duminică până la înălţarea cinstitei Cruci se părăseşte Polieleul şi se cântă numai la Privigherile Praznicelor stăpâneşti şi la sfinţii cei mari.
DIN ÎNVĂŢĂTURA DE TIPIC A LUI MARCU
Cel ce a fost egumen al Mânăstirii Sfântul Sava şi mai pe urmă episcop al Idruntului (Otrando), care arată cum se cântă slujbele praznicelor împărăteşti şi ale sfinţilor mai de seamă, care cad în timpul Triodului potrivit situaţiei calendaristice de acum a Bisericii noastre. În situaţia calendaristică de acum a Bisericii Ortodoxe Române (calendar îndreptat, cu Pascalia după calendarul neîndreptat, pe care îl mai întrebuinţează încă unele Biserici Ortodoxe), Sfintele Paşti (sărbătoare cu dată schimbătoare) se serbează între 4 aprilie şi 8 mai (corespunzând cu 22 martie şi 25 aprilie din calendarul neîndreptat). Începutul Triodului (adică Duminica a 33-a după Rusalii, sau a Vameşului şi a Fariseului) care este cu zece săptămâni înainte de Duminica Paştilor, poate să urce sau să coboare, prin urmare, între 24 ianuarie (când Sfintele Paşti se serbează la data cea mai timpurie, adică la 4 aprilie) şi 27 februarie (când Sfintele Paşti se serbează la data cea mai târzie, adică la 8 mai). Pot cădea deci, în timpul Triodului, toate sărbătorile mai importante ale sfinţilor şi praznicele împărăteşti cu date neschimbătoare dintre 24 ianuarie şi 8 mai, ale căror slujbe se află în Mineie şi care trebuie cântate împreună cu ale zilelor corespunzătoare din Triod. Acestea sunt :
1. Sfinţii Trei Ierarhi : Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie) 2. Întâmpinarea Domnului (2 februarie) 3. Sfântul Sfinţitul Mucenic Haralambie (10 februarie) 4. Întâia şi a doua aflare a Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie) 5. Sfinţii 40 de Mucenici (9 martie) 6. Bunavestire (25 martie) 7. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (11 aprilie) 8. Sfântul marele Mucenic Gheorghe (23 aprilie)
1. Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi (30 ianuarie)
Nu intră în perioada Triodului decât în anii când Sfintele Paşti cad între 4 şi 10 aprilie; ea se mişcă între Duminica vameşului şi a fariseului (când Sfintele Paşti cad la 10 aprilie) şi sâmbăta săptămânii întâi din Triod adică cea dinaintea Duminicii Fiului risipitor (când Sfintele Paşti cad la 4 aprilie).
A) Când sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi cade în, Duminica vameşului şi a fariseului (Sfintele Paşti la 10 aprilie), slujba Sfinţilor trei Ierarhi din Minei se cânta cu cea a duminicii din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara la Vecernie : după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul... La Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri, punând patru ale învierii de la glasul de rând, din Octoih, trei ale duminicii, din Triod, şi trei ale sfinţilor, din Minei. Slavă..., a Triodului, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând din Octoih. Vohod cu cădelniţa. Prochimenul zilei din săptămână şi Paremiile sfinţilor din Minei. De este binecuvântare de artose, se cântă stihirile Litiei din Minei, Slavă..., de la Litia sfinţilor, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu de la Triod. La Stihoavnă, stihirile învierii ale glasului de rând, Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., din Triod, După Tatăl nostru..., troparul învierii glasul de rând, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, de la glasul troparului sfinţilor (sau, de este Litie, de două ori troparul sfinţilor, apoi troparul Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 5-lea : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te...).
Duminica dimineaţa, la Utrenie după Dumnezeu este Domnul..., troparele cum s-au zis seara la Vecernie. Sedelnele Învierii ale glasului de rând, din Octoih, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfinţilor Trei Ierarhi (din Psaltire sau din Catavasier. Binecuvântările învierii, ectenia mică, Icosul învierii al glasului de rând, Sedelnele sfinţilor din Minei (fără ale Născătoarei de Dumnezeu), Antifoanele glasului de rând, Prochimenul sfinţilor, Evanghelia de rând a învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă... Uşile pocăinţei... şi celelalte, din Triod. La Canoane : Canonul Învierii glasului de rând (pe patru), al Născătoarei (pe două), al Triodului (pe patru) şi al sfinţilor (pe patru). Catavasiile Întâmpinării Domnului, După Cântarea a 3-a, Condacul, Icosul şi Sedelnele sfinţilor; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxaul din Triod, apoi al Sfinţilor din Minei; la Cântarea a 9-a, Măreşte, suflete al meu... şi : Ceea ce eşti mai cinstita..., ectenia mică, Luminânda de rând a învierii, Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, din Triod. La Laude se cântă opt stihiri : patru din Octoih şi din Triod şi patru din Minei, Slavă..., din Triod, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu..., Doxologia mare. Troparul Învierii; ecteniile şi apolisul (în mânăstiri după Ceasul întâi).
La Liturghie : La Fericiri se pun patru stihiri ale învierii glasului de rând, trei de la Cântarea a 3-a a Canonului din Triod şi trei de la Cântarea a 6-a a Canonului sfinţilor din Minei. După Vohodul cu Evanghelia, Troparul şi Condacul învierii şi ale sfinţilor, Condacul Triodului. Apostolul şi Evanghelia întâi ale Duminicii, apoi ale sfinţilor.
B) Când sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi cade într-una din zilele de rând din săptămâna vameşului şi a fariseului (Sfintele Paşti între 4 şi 9 aprilie), slujba lor se face întreagă din Minei, fără nicio schimbare. Sâmbăta, la Liturghie se citesc întâi Apostolul şi apoi Evanghelia Triodului şi apoi ale sfinţilor.
2. Praznicul Întâmpinării Domnului (2 februarie)
Are o zi de preserbare sau înainte-prăznuire (1 februarie), şi o săptămână de prelungire a serbării (după prăznuire) - odovania sau încheierea serbării praznicului fiind la 9 februarie.
1. Înainte-serbarea praznicului (1 februarie) 2. Însăşi serbarea praznicului Întâmpinării Domnului (2 februarie) 3. Despre după-prăznuirea praznicului 4. Despre odovania-praznicului Întâmpinării.
1. Înainte-serbarea praznicului (1 februarie)
Poate cădea în timpul Triodului numai în anii când Sfintele Paşti cad între 4 şi 12 aprilie; ea variază intre Duminica fameşului şi a fariseului (Sfintele Paşti la 12 aprilie) şi luni din săptămâna doua din Triod sau săptămâna Fiului risipitor (Sfintele Paşti la 4 aprilie).
A) Când înainte-prăznuirea praznicului Întâmpinării (1 februarie) cade în Duminica vameşului şi a fariseului sau în cea a Fiului risipitor, atunci slujba Sfântului Trifon (care se pomeneşte la 1 februarie se lasă, punându-se la Pavecerniţă sau cum va voi cel mai mare) şi se va cânta numai slujba înainte-prăznuirii din Minei, împreună cu cea a duminicii, din Octoih şi din Triod precum urmează :
La Vecernia mare, la Doamne, strigat-am... se pun stihirile Învierii pe patru, ale Triodului pe trei şi ale înainte-prăznuirii pe trei. Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a Născătoarei glasului de rând din Octoih. La Litie se pun stihirile înainte-prăznuirii cele de la Stihoavna Vecerniei, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a înainte-prăznuirii, cea de la Stihoavna Vecerniei. La Stihoavnă se pun stihirile Învierii, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a înainte-prăznuirii de la Stihoavna Utreniei. La binecuvântarea pâinilor se cântă troparul : Născătoare de Dumnezeu... de două ori şi al înainte-prăznuirii o dată, Fie numele Domnului... de trei ori, citirea Psalmului 33 şi Bogaţii au sărăcit... Iar unde nu se face priveghere duminica, după Acum slobozeşte..., troparul Învierii, Slavă... Şi acum..., troparul înainte-prăznuirii. La Pavecerniţă după Tatăl nostru... se zice Condacul înainte-prăznuirii, Slavă... Şi acum..., al Triodului.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., Şi acum..., al înainte-prăznuirii, apoi celelalte ale duminicii, până la Canoane. Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al Născătoarei de Dumnezeu pe două, al înainte-prăznuirii pe patru şi ale Triodului pe patru. Catavasiile praznicului. După Cântarea a 3-a, Condacul înainte-prăznuirii, Icosul şi Sedealna Triodului, Slavă... Şi acum..., a înainte-prăznuirii. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Triodului. La Cântarea a 9-a se cântă : Ceea ce eşti mai cinstită... Luminânda Învierii, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a înainte-prăznuirii. La Laude se cântă cinci stihiri ale Învierii şi trei din Triod cu stihurile lor. Slavă..., a Triodului, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, troparul Învierii, ecteniile şi apolisul. Apoi Slavă..., Şi acum..., stihira Evangheliei. Ceasul întâi în pridvor. La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al înainte-prăznuirii, Şi acum..., al Născătoarei de la ceasuri. După Sfinte Dumnezeule..., Condacul înainte-prăznuirii şi cel al Triodului, schimbându-le.
La Liturghie, Fericirile glasului de rând pe zece; patru (din Octoih), trei din Canonul Triodului, de la Cântarea a 3-a, şi trei ale înainte-prăznuirii, de la Cântarea a 6-a a Canonului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii şi al înainte-prăznuirii, Slavă..., Condacul Triodului, Şi acum..., al înainte-prăznuirii, Apostolul şi Evanghelia duminicii.
B) Când înainte-prăznuirea Întâmpinării cade într-una din zilele de rând din săptămâna de după Duminica vameşului şi a fariseului, ori luni după Duminica Fiului risipitor, atunci slujba se cântă toată de la Minei (a înainte-prăznuirii şi a Sfântului Trifon), adăugând, la Liturghie, şi Apostolul şi Evanghelia zilei din Triod.
2. Însăşi serbarea praznicului Întâmpinării Domnului (2 februarie)
Intră în perioada Triodului numai în anii când Sfintele Paşti se serbează între 4 şi 13 aprilie; ea poate cădea între Duminica vameşului şi a fariseului (când Sfintele Paşti cad la 13 aprilie) şi marţea săptămânii de după Duminica Fiului risipitor (Sfintele Paşti la 4 aprilie).
A) De va cădea praznicul Întâmpinării Domnului în Duminica Vameşului şi a Fariseului, sau a Fiului risipitor, slujba praznicului se cântă cu a duminicii din Triod astfel :
Sâmbătă la Vecernia mică se pun patru stihiri ale învierii glasului de rând, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, o stihiră a Învierii şi trei ale praznicului, de la Stihoavna Vecerniei celei mari, cu stihurile lor, Slavă..., Şi acum.., a praznicului; troparul Învierii, Slavă... Şi acum..., al praznicului.
La Vecernia mare, după psalmul începător şi ectenia mare se cântă Fericit bărbatul... La Doamne, strigat-am... se pun trei stihiri ale Învierii glasului de rând, trei din Triod şi patru ale praznicului, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a praznicului. După Vohod, cele trei Paremii ale praznicului. La Litie, stihirile praznicului, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, troparul praznicului de trei ori şi celelalte ale Litiei. Iar dacă nu se tace Priveghere, după Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule... şi celelalte, troparul Învierii, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, şi otpustul. La Pavecerniţă, după Sfinte Dumnezeule..., Condacul Triodului, Slavă... Şi acum..., al praznicului. Miezonoptica Duminicii, cu Canonul Sfintei Treimii,
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., Şi acum..., al praznicului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor şi citire din tâlcul Evangheliei duminicii. Polieleul praznicului. De este Duminica Fiului risipitor, se cântă şi Polieleul Triodului : La râul Babilonului... Apoi Mărimurile praznicului, (din Psaltire sau din Catavasier), Binecuvântările Învierii, ectenia mică, Ipacoi al Învierii, apoi Sedelnele praznicului, câte o dată. Antifoanele glasului de rând, Prochimenul praznicului, Toată suflarea... Evanghelia praznicului, Învierea lui Hristos..., Psalmul 50 şi stihira praznicului. La Canoane : Canonul Învierii cu Irmosul pe patru, al Triodului pe patru şi al praznicului pe şase. Catavasiile praznicului, După Cântarea a 3-a, Condacul, Icosul şi Sedealna Triodului; Slavă... Şi acum..., a praznicului. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul praznicului şi se citeşte Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă cea a praznicului (sau Nu pricep, Curată..., glasul al 3-lea). Luminânda Învierii, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a praznicului. La Laude, patru stihiri ale Învierii şi patru ale praznicului, cu stihurile praznicului, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. Doxologia mare, troparul Învierii, ecteniile şi obişnuitul apolis. În mânăstiri se face ieşire în pridvor, Slavă..., Şi acum..., stihira Evangheliei şi Ceasul întâi. La Ceasuri, troparul Învierii. Slavă..., al praznicului, Şi acum..., al Născătoarei de la ceasuri. După Tatăl nostru... se zice Condacul praznicului şi al Triodului, schimbându-le.
La Liturghie, la Fericiri : patru stihiri ale învierii, de la glasul de rând, apoi trei stihiri de la Cântarea a 3-a a Canonului din Triod şi trei de la Cântarea a 6-a a Canonului din Minei. La Vohod, stihul praznicului : Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa... (caută în Minei sau în Liturghier). După aceasta troparul Învierii şi al praznicului, Slavă..., Condacul Triodului, Şi acum..., al praznicului. Apostolul şi Evanghelia, mai întâi ale duminicii şi apoi ale praznicului. Axionul praznicului.
B) Când praznicul Întâmpinării Domnului cade într-una din zilele de rând din săptămâna întâia a Triodului ori Luni şi Marţi din săptămâna următoare, slujba praznicului se cântă toată numai din Minei; numai sâmbăta adăugăm la Liturghie, şi Apostolul şi Evanghelia zilei Triodului, iar dacă voim, şi în celelalte zile.
3. Despre după-prăznuirea praznicului
În cele şase zile dintre data praznicului şi odovania lui, cât durează după-prăznuirea sărbătorii (3 - 8 februarie), la slujba sfinţilor pomeniţi în fiecare din ele sunt adăugate în Minei stihiri deosebite ale după-prăznuirii, atât la Vecernie, (la Doamne, strigat-am... şi la Stihoavnă) cât şi la Utrenie (la Sedelne, la Svetilne şi la Stihoavnă) acestea sunt aşezate şi se cântă de obicei înaintea celor ale sfinţilor din zilele respective. Se cântă, de asemenea, în fiecare zi din acest interval de timp, troparul, Condacul şi Canonul praznicului (din însăşi ziua serbării), iar duminica se cântă Catavasiile praznicului.
A) Când înăuntrul după-prăznuirii (3 - 8 februarie) cade vreuna dintre primele trei duminici ale Triodului (Duminica vameşului şi a fariseului, Duminica Fiului risipitor sau Duminica înfricoşătoarei judecăţi), atunci slujba Sfântului din Minei se pune la Pavecerniţă (sau cum va hotărî cel mai mare), iar slujba după-prăznuirii din ziua respectiva de la Minei se cântă împreună cu cea a duminicii, din Octoih şi Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, după psalmul de seară, la Doamne, strigat-am... Şi la Stihoavnă, stihirile Învierii glasului de rând, din Octoih, ca de obicei. Troparul Învierii, cu al Născătoarei.., lui.
La Vecernia mare, după Psalmul 103 şi ectenia mare, se cântă Fericit bărbatul... La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, din Octoih, trei ale duminicii, din Triod şi trei ale după-prăznuirii, din Minei. Slavă..., a duminicii din Triod, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica) glasului de rând, din Octoih. De se face Litie, după ecfonisul Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată... se cântă stihirile după-prăznuirii praznicului, cele de la Stihoavna zilei din Minei şi (de este vreme) şi cele ale Laudelor duminicii, din Triod. Slavă... a Litiei duminicii din Triod, Şi acum... a după-prăznuirii praznicului, din Minei. La Stihoavnă se cântă stihirile Învierii glasului de rând, din Octoih, Slavă..., a duminicii, din Triod, Şi acum..., a după-prăznuirii, din Minei. La tropare, de este Litie, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., de două ori şi troparul praznicului o dată. Fie numele Domnului binecuvântat... de trei ori. Psalmul 33 (sau numai Bogaţii au sărăcit...) şi celelalte. Iar de nu este binecuvântare de artose, troparul Învierii glasului de rând de două ori, Slavă... Şi acum..., al praznicului şi otpustul Vecerniei.
La Utrenie, după cei şase psalmi şi ectenia mare, la Dumnezeu este Domnul... troparul Învierii de două ori, Slavă... Şi acum..., al praznicului. După citirea catismelor, se cântă Sedelnele Învierii din Octoih, cu a Născătoarei... lor ? În Duminica Fiului risipitor se cântă Polieleul (Robii Domnului... şi Mărturisiţi-vă Domnului...), adăugând şi pe al Triodului : La râul Babilonului..., cu Aliluia. Apoi îndată Binecuvântările Învierii (Soborul îngeresc...), ectenia mică, Ipacoi al Învierii, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei.. şi celelalte ale duminicii, din Triod. La Canoane : Canonul Învierii glasului de rând, din Octoih, cu irmosul pe patru, al Născătoarei de Dumnezeu tot de acolo, pe două, al duminicii din Triod pe patru şi al praznicului, din Minei, pe patru. Catavasiile Praznicului. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul praznicului. Sedealna din Triod şi cea a după-prăznuirii din Minei. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul din Triod. cu Sinaxarul de acolo. La Cântarea a 9-a se cântă Ceea ce eşti mai cinstită... După ectenia mică, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru... şi Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a după-prăznuirii, din Minei. La Laude se cântă opt stihiri : patru ale Învierii din Octoih şi patru ale după-prăznuirii (cele de la Stihoavna Utreniei) din Minei, cu stihurile lor. Slavă..., a duminicii din Triod, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti... Doxologia mare, troparul Învierii, ecteniile şi otpustul. Iar de se face ieşire în pridvorul bisericii (în mânăstiri) se cântă Slavă..., Şi acum..., stihira de rând a Evangheliei (Voscreasna), care nu s-a cântat la Laude. La Ceasuri, troparul Învierii glasului de rând, Slavă..., al praznicului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri (în Ceaslov). După Tatăl nostru..., Condacul Triodului şi al praznicului schimbându-le (unul la Ceasul întâi, celălalt la Ceasul al treilea, şi aşa mai departe).
La Liturghie, la Fericiri se cântă zece stihiri : patru ale învierii, trei din Cântarea a 3-a a Canonului duminicii din Triod şi trei din Cântarea de rând a Canonului praznicului. După vohodul cu Evanghelia : troparul Învierii şi al praznicului, Slavă..., Condacul din Triod, Şi acum..., al praznicului. Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul duminicii Triodului. Axionul praznicului.
B) Când toate cele şase zile ale după-prăznuirii praznicului Întâmpinării (3 - 8 februarie) cad în zilele de rând ale primelor două săptămâni din Triod, adică de luni după Duminica vameşului până vineri (inclusiv) după Duminica Fiului risipitor, atunci se cântă toată slujba numai din Minei (a după-prăznuirii împreună cu a sfinţilor din zilele respective), deoarece zilele de rând nu au slujba în Triod până la Sâmbăta lăsatului sec fie carne (Sâmbăta morţilor)
C) Dacă Sâmbăta morţilor cade înăuntrul după-prăznuirii praznicului (între 3 şi 8 februarie), în acea zi slujba de la Minei se lasă și se cântă numai cea a Sâmbetei din Triod.
D) Când penultima zi a după-prăznuirii praznicului (8 februarie) cade Luni în săptămâna brânzei, atunci slujba din Minei, (a după-prăznuirii şi a Sfinţilor Teodor Stratilat şi Zaharia) se cântă împreună cu a zilei din Triod, precum urmează :
La Vecernie, la Doamne, strigat-am..., se cântă şase stihiri ale sfinţilor, Slavă..., a Sfântului Mucenic Teodor, Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, stihira idiomelă a zilei din Triod şi stihira mucenicilor tot de acolo. Slavă..., a Sfântului din Minei, Şi acum..., a praznicului. După Acum slobozeşte..., şi celelalte, troparul Mucenicului, Slavă..., al proorocului (amândouă din Minei), Şi acum..., al praznicului. Ectenia Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule... şi otpustul.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului, o dată, al Mucenicului, Slavă..., al proorocului, Şi acum..., al praznicului. După Catisme. Sedelnele sfinţilor si ale praznicului din Minei. La Canoane : al praznicului pe opt şi ale sfinţilor din Minei, pe şase (câte trei de la fiecare canon), iar la Cântările 1-a, a 8-a, şi a 9-a, unde există tricântare la Triod, se pun al praznicului pe patru, ale sfinţilor, pe patru şi al zilei din Triod, pe şase. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului Teodor din Minei, Sedelnele sfinţilor şi ale praznicului tot de acolo, după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul praznicului şi Sinaxarul sfinţilor din Minei, Luminânda sfinţilor şi a praznicului din Minei. La Stihoavnă, stihira idiomelă (samoglasnica) şi stihira mucenicilor din Triod, Slavă..., a Sfântului Teodor din Minei. Şi acum..., a praznicului, tot de acolo. La Ceasuri, troparul praznicului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, de la Ceasuri. După Sfinte Dumnezeule... se zice numai condacul praznicului.
4. Despre odovania-praznicului Întâmpinării.
În cea din urma zi a după-prăznuirii Întâmpinării (9 februarie) se face odovania adică încheierea sau sfârşitul sărbătoririi praznicului, punându-se slujba a însăşi zilei praznicului (2 februarie), cu unele scăderi. Ziua odovaniei praznicului Întâmpinării intră în perioada Triodului numai în anii când Sfintele Paşii se serbează între 4 si 20 aprilie, mutându-se de la Duminica vameşului şi a fariseului în anii cu Sfintele Paşti la 20 aprilie) până marţi în săptămâna brânzei (Sfintele Paşti la 4 aprilie).
A) Când însă praznicul întâmpinării cade în Duminica Fiului risipitor sau Luni ori Marţi în săptămâna ce urmează lin (în anii când Sfintele Paşti cad la 4, 5 sau 6 aprilie), atunci odovania praznicului se face în Vinerea aceleiaşi săptămâni (săptămâna a doua din Triod sau a lăsatului sec de carne, după cum se va arăta mai departe, la paragraful c).
B) Când odovania praznicului va cădea în Duminica vameşului sau în cea a Fiului risipitor, slujba Sfântului Nichifor de la 9 februarie se lasă (sau se pune la Pavecerniţă) şi se cântă numai slujba Învierii din Octoih şi a duminicii din Triod, împreună cu cea a praznicului, din Minei (2 februarie), după cum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică (în mânăstiri), la Doamne, strigat-am..., se cântă, ca de obicei, patru stihiri ale Învierii glasului de rând. Slavă..., Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, o stihiră a Învierii şi ale praznicului (cele de la Stihoavna Vecerniei celei mari), Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Acum slobozeşte..., rugăciunile începătoare şi Tatăl nostru..., troparul Învierii glasului de rând, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, ectenia întreită şi otpustul mic.
La Vecernia mare, după psalmul de seară şi ectenia mare, se cântă Fericit bărbatul... La Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri : trei ale Învierii din Octoih, trei ale Duminicii din Triod şi patru ale praznicului din Minei (cu cea de la Slavă...,). Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica) glasului de rând (unde praznicul Întâmpinării este hram, la Şi acum..., se cântă a praznicului). De se face şi Litie, se cântă stihirile Litiei praznicului şi ale Triodului cele de la Laude, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a praznicului. La tropare, de se face binecuvântarea pâinilor, troparul Litiei (Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te...) de două ori şi al praznicului o dată. De nu s-a făcut Litie, troparul Învierii de două ori, Slavă..., Şi acum..., troparul praznicului o dată.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul... troparul Învierii de două ori şi al praznicului o dată (cu Slavă..., Şi acum...,). După Catisme, Sedelnele Învierii (cu ale Născătoarei de la Sedelne). În Duminica Fiului risipitor se cântă şi Polieleul La râul Babilonului..., Apoi Binecuvântările Învierii, ectenie şi Ipacoi al Învierii, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei..., şi celelalte din Triod. La Canoane : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al Triodului pe patru şi al praznicului pe şase. Catavasiile praznicului : după Cântarea a 3-a Condacul, Icosul şi Sedealna Triodului, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul praznicului, Sinaxarul din Triod. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., Luminânda Învierii. Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a praznicului. La Laude se cântă opt stihuri : patru ale Învierii şi patru ale praznicului (cu cea de la Slavă...), Slavă..., a Triodului, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, troparul Învierii, ecteniile şi otpustul. În mânăstiri ieşire în pridvorul bisericii, Slavă..., Şi acum..., stihira de rând a Evangheliei (Voscreasna). Şi se citeşte Ceasul întâi. La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al praznicului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri. După Tatăl nostru..., se zice, pe rând, Condacul Triodului la unul din Ceasuri) şi al praznicului (la alt Ceas).
La Liturghie, la Fericiri se cântă 10 stihiri : patru ale Învierii, din Octoih, trei din Cântarea a 3-a a Canonului de la Triod şi trei din Cântarea a 9-a a Canonului praznicului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii şi al praznicului, Slavă..., Condacul Triodului, Şi acum..., al praznicului. Apostolul şi Evanghelia duminicii, Axionul praznicului, Chinonicul duminicii şi al praznicului.
C) De Se va întâmpla sfârşitul praznicului Întâmpinării Domnului în oricare din zilele de rând de Luni săptămâna întâia până Vineri în săptămâna a doua a Triodului, atunci slujba sfinţilor din zilele respective, de la Minei, se pune la Pavecerniţă (sau când va voi cel mai mare), şi se cântă numai slujba praznicului (2 februarie), precum urmează :
La Vecernie după Psalmul 103, ectenia mare, catisma de rând (citită) şi ectenia mică. La Doamne, strigat-am..., se cântă 6 stihiri ale praznicului (din însăşi ziua praznicului), Slavă..., Şi acum..., a praznicului (iar de este Vineri seara în prima săptămână din Triod, se cântă Slavă..., a praznicului, Şi acum..., dogmatica glasului de rând). Apoi îndată Lumină lină... (vohod nu se face), Prochimenul zilei (Paremiile nu se citesc), Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia : Să plinim rugăciunile noastre cele de seară..., şi celelalte. La Stihoavnă se cântă stihirile praznicului cu stihirile lor, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte, troparul praznicului. Apoi ectenia : Miluieşte-ne pre noi Dumnezeule..., şi otpustul. La Pavecerniţă, după Sfinte Dumnezeule..., Condacul praznicului. Miezonoptica după Ceaslov, cu catisma şi troparele obişnuite.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul... troparul praznicului de trei ori, După Catismele de rând, Sedelnele praznicului şi Psalmul 50. Canonul praznicului cu irmosul pe paisprezece (irmoasele de câte două ori). Catavasiile praznicului. După Cântarea a 3-a, Sedealna Praznicului de două ori; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul praznicului şi Sinaxarul. La Cântarea a 9-a, se cântă Mărimurile praznicului (ca în însăşi ziua praznicului). Luminânda praznicului de două ori. La Laude se cântă patru stihiri ale praznicului, Slavă... Şi acum..., a praznicului. Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule... troparul praznicului o dată, apoi ecteniile şi otpustul. La Ceasuri, troparul şi condacul praznicului.
La Liturghie, se cântă la Fericiri opt stihiri din Cântarea a 9-a a Canonului (cu irmosul). După Vohodul cu Evanghelia, troparul praznicului, Slavă..., Şi acum..., Condacul praznicului, Apostolul şi Evanghelia zilei din Triod. Axionul, Chinonicul şi otpustul praznicului.
D) De va cădea sfârşitul prăznuirii Întâmpinării în Sâmbăta lăsatului sec de carne, adică Sâmbăta morţilor sau (a moşilor de iarnă) sau în Duminica lăsatului sec de carne (în anii în care Sfintele Paşti se serbează la 6 sau la 7 aprilie, iar Întâmpinarea în Sâmbăta primă din Triod sau în Duminica Fiului risipitor, atunci în Sâmbăta morţilor şi în duminica următoare se cântă numai slujba din Triod (vezi Tipicul mare Iaşi, 1816), iar slujba odovaniei praznicului se face vineri în săptămâna a doua din Triod, după cum s-a arătat aci la paragraful c.
E) De va cădea sfârşitul prăznuirii Întâmpinării Luni sau Marţi în săptămâna a treia a Triodului sau săptămâna brânzei. (Sfintele Paşti la 5 sau 4 aprilie, iar praznicul Întâmpinării luni sau marţi din săptămâna a doua a Triodului), atunci serbarea praznicului se odovăieşte vineri în săptămâna a dona a Triodului, după regula de la paragraful c.
3. Sărbătoarea Sfântului Haralambie (10 februarie)
Se prăznuieşte la unele biserici mânăstireşti şi parohiale care o au ca hram şi intră în perioada Triodului în anii în care Sfintele Paşti se serbează între 4 şi 21 aprilie; ea poate cădea între Duminica vameşului şi a fariseului când Sfintele Paşti se serbează la 21 aprilie) şi miercurea săptămânii a treia din Triod sau săptămâna brânzei (când Sfintele Paşii se serbează la 4 aprilie). Pentru felul cum se cântă slujba Sfântului cu cea din Triod să se vadă, mai departe, regulile pentru sărbătoarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), din cap. IV, şi anume :
A) De cade Sfântul Haralambie în Duminica vameşului şi a fariseului, ori în cea a fiului risipitor, ori în cea a Lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei judecăţi) slujba lui din Minei, se cântă cu cea a duminicii din Octoih şi din Triod, cum se arată la cap. IV paragraful a.
B) De cade Sfântul Haralambie în vreuna din zilele de rând, începând de Luni după duminica vameşului şi a fariseului şi până vineri după Duminica Fiului risipitor, slujba Sfântului se cântă întreagă şi neschimbată din Minei, adăugând doar, la Liturghie, şi Apostolul şi Evanghelia zilei Triodului, înainte de rele ale Sfântului.
C) De cade Sfântul Haralambie în Sâmbăta lăsatului sec de carne (Sâmbăta morţilor sau a moşilor de iarnă), toată slujba Sfântului se cântă vineri în acea săptămână, aşa cum este în Minei, iar sâmbăta se face numai slujba din Triod.
D) De cade Sfântul Haralambie Luni ori Marţi, în săptămâna brânzei, slujba Sfântului se cântă cu cea a zilei din Triod, precum se arată la cap, IV, pgf. D.
E) De cade Sfântul Haralambie Miercuri în săptămâna brânzei, slujba Sfântului se cântă marţi în acea săptămână cum se arată la cap. IV, pgf. D.
(24 februarie)
De asemenea se prăznuieşte la unele biserici mânăstireşti şi de enorie unde este acest hram. Intră în perioada Triodului în anii când Sfintele Paşti se serbează între 4 aprilie şi 5 mai; ea poate cădea între Duminica vameşului şi a fariseului (în anii când Sfintele Paşti se serbează la 5 mai) şi miercuri în săptămâna a doua din Postul Mare (în anii când Sfintele Paşti se serbează la 4 aprilie).
A. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul în Duminica vameşului şi a fariseului, în Duminica Fiului risipitor, în Duminica lăsatului sec de carne Sau în cea a lăsatului sec de brânză, atunci slujba Sfântului, din Minei, se cântă cu cea a duminicii din Octoih si Triod, precum urmează : B. De va cădea sărbătoarea Aflării cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul în oricare din zilele de rând de luni după Duminica vameşului până vineri după Duminica Fiului risipitor, C. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul în Sâmbăta lăsatului sec de carne (Sâmbăta morţilor), D. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul Luni sau Marţi în săptămâna brânzei, slujba Sfântului se cântă cu cea a zilei, din Triod, precum urmează : E. De va cădea Aflarea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul şi înainte Mergătorului Miercuri în săptămâna brânzei, F. De va cădea Aflarea Cinstitutul Cap al Sfântului Ioan Botezătorul şi înainte Mergătorul Joi în săptămâna brânzei; G. De va cădea Aflarea Cinstitului Cap al înainte Mergătorului Vineri în săptămâna brânzei, H. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul în Sâmbăta din săptămâna brânzei, în care se face pomenirea tuturor Cuvioşilor şi de Dumnezeu Purtătorilor Părinţi, slujba Sfântului din Minei, se cântă cu a acestora din Triod, precum urmează : I. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului Luni în prima săptămână a Postului Mare, J. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului Marţi, Miercuri, Joi sau Vineri în săptămâna întâia din Postul Mare, K. De va cădea Aflarea Cinstitului Cap în Sâmbăta întâia din Postul Mare, L. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului în Duminica întâia din Postul Mare (a Ortodoxiei), M. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului Luni în săptămâna a doua din Postul Mare, slujba Sfântului se cântă cu cea din Triod precum urmează : N. De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului Marţi ori Miercuri, în a doua săptămână din Postul Mare ", (că până aici poate urca sărbătoarea aceasta),
A) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul în Duminica vameşului şi a fariseului, în Duminica Fiului risipitor, în Duminica lăsatului sec de carne Sau în cea a lăsatului sec de brânză, atunci slujba Sfântului, din Minei, se cântă cu cea a duminicii din Octoih si Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, se pun patru stihiri ale învierii de la glasul de rând, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei glasului. La Stihoavnă, o stihiră a învierii şi cele de la Stihoavna înainte Mergătorului.
La Vecernia mare, după Psalmul 103 şi ectenia mare se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am... se cântă zece Stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, trei din Triod şi trei ale înainte Mergătorului (în Duminica brânzei, se cântă trei stihiri ale Învierii, una a lui Anatolie, trei de la Triod şi trei ale Sfântului). Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a Născătoarei glasului. Vohod cu cădelniţa, Prochimenul zilei şi paremiile din Minei. La Litie stihira hramului şi două stihiri ale Laudelor din Triod, Slavă..., a înainte Mergătorului, Şi acum..., a Triodului (cea de la Slavă). La Stihoavnă, stihurile Învierii, Slavă..., a înainte Mergătorului, glasul al 2-lea : Preacinstitul vas..., Şi acum..., a Triodului. La binecuvântarea pâinilor, troparul : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară..., de trei ori, şi celelalte ale Litiei, după obicei. Iar unde nu se face Litie, se cântă troparul învierii glasului de rând, Slavă..., al Sfântului Ioan Botezătorul, Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă).
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al înainte Mergătorului, Şi acum..., al Născătoarei Învierii, glasul al 4-lea. După Catisme, Sedelnele Învierii cu al Născătoarei..., lor. Apoi Polieleul : Robii Domnului şi Mărturisiţi-vă Domnului..., la care, în Duminica Fiului risipitor şi în cea a Lăsatului sec de brânză se adaugă şi : La râul Babilonului..., După aceea se cântă Mărimurile înainte Mergătorului; apoi Binecuvântările Învierii (Soborul Îngeresc...), ectenie mică, ipacoi, Sedelnele înainte Mergătorului, Slavă..., Sedealna cea după Polieleu, Şi acum..., a Născătoarei. Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a învierii, Învierea lui Hristos..., şi celelalte ale duminicii, din Triod. La Canoane : În duminica lăsatului sec de carne Canonul Învierii cu irmosul pe patru, cel de la Triod pe şase şi al înainte Mergătorului pe patru. În celelalte trei duminici : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al Născătoarei de Dumnezeu pe două, cel de la Triod pe patru şi al înainte Mergătorului pe patru. Catavasiile : În Duminica Vameşului şi a Fariseului : Deschide-voi gura mea...; În Duminica Fiului risipitor, în cea a Lăsatului sec de carne şi în cea a Lăsatului sec de brânză, Catavasiile Triodului După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul înainte Mergătorului şi Sedealna lui de două ori. Slavă..., Şi acum..., a Triodului; după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Triodului, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a, se cântă Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică, Luminânda Învierii, Slavă..., a înainte Mergătorului. Şi acum..., a Triodului. La Laude, patru stihiri ale Învierii şi patru ale Sfântului (cu cea de la Slavă), cu stihurile din Minei, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., troparul Învierii, ecteniile şi apolisul. În mânăstiri, dacă se face ieşire în pridvor, se cântă Slavă..., Şi acum..., cu stihira de rând a Evangheliei, apoi se citeşte Ceasul întâi. La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al înainte Mergătorului, Şi acum..., al Născătoarei de la ceasuri. După Tatăl nostru..., Condacul Triodului şi al înainte Mergătorului schimbându-le.
La Liturghie, la Fericiri se cântă 10 stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, trei din Triod, de la Cântarea a 3-a a Canonului şi trei din Cântarea a 6-a a Canonului de la Minei. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii şi al înainte Mergătorului, Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum..., Condacul Triodului, Apostolul şi Evanghelia, întâi ale duminicii, apoi ale înainte Mergătorului.
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, se pun patru stihiri ale învierii de la glasul de rând, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei glasului. La Stihoavnă, o stihiră a învierii şi cele de la Stihoavna înainte Mergătorului.
La Vecernia mare, după Psalmul 103 şi ectenia mare se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am... se cântă zece Stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, trei din Triod şi trei ale înainte Mergătorului (în Duminica brânzei, se cântă trei stihiri ale Învierii, una a lui Anatolie, trei de la Triod şi trei ale Sfântului). Slavă..., a Triodului, Şi acum..., a Născătoarei glasului. Vohod cu cădelniţa, Prochimenul zilei şi paremiile din Minei. La Litie stihira hramului şi două stihiri ale Laudelor din Triod, Slavă..., a înainte Mergătorului, Şi acum..., a Triodului (cea de la Slavă). La Stihoavnă, stihurile Învierii, Slavă..., a înainte Mergătorului, glasul al 2-lea : Preacinstitul vas..., Şi acum..., a Triodului. La binecuvântarea pâinilor, troparul : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară..., de trei ori, şi celelalte ale Litiei, după obicei. Iar unde nu se face Litie, se cântă troparul învierii glasului de rând, Slavă..., al Sfântului Ioan Botezătorul, Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă).
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al înainte Mergătorului, Şi acum..., al Născătoarei Învierii, glasul al 4-lea. După Catisme, Sedelnele Învierii cu al Născătoarei..., lor. Apoi Polieleul : Robii Domnului şi Mărturisiţi-vă Domnului..., la care, în Duminica Fiului risipitor şi în cea a Lăsatului sec de brânză se adaugă şi : La râul Babilonului..., După aceea se cântă Mărimurile înainte Mergătorului; apoi Binecuvântările Învierii (Soborul Îngeresc...), ectenie mică, ipacoi, Sedelnele înainte Mergătorului, Slavă..., Sedealna cea după Polieleu, Şi acum..., a Născătoarei. Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a învierii, Învierea lui Hristos..., şi celelalte ale duminicii, din Triod. La Canoane : În duminica lăsatului sec de carne Canonul Învierii cu irmosul pe patru, cel de la Triod pe şase şi al înainte Mergătorului pe patru. În celelalte trei duminici : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al Născătoarei de Dumnezeu pe două, cel de la Triod pe patru şi al înainte Mergătorului pe patru. Catavasiile : În Duminica Vameşului şi a Fariseului : Deschide-voi gura mea...; În Duminica Fiului risipitor, în cea a Lăsatului sec de carne şi în cea a Lăsatului sec de brânză, Catavasiile Triodului După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul înainte Mergătorului şi Sedealna lui de două ori. Slavă..., Şi acum..., a Triodului; după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Triodului, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a, se cântă Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică, Luminânda Învierii, Slavă..., a înainte Mergătorului. Şi acum..., a Triodului. La Laude, patru stihiri ale Învierii şi patru ale Sfântului (cu cea de la Slavă), cu stihurile din Minei, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., troparul Învierii, ecteniile şi apolisul. În mânăstiri, dacă se face ieşire în pridvor, se cântă Slavă..., Şi acum..., cu stihira de rând a Evangheliei, apoi se citeşte Ceasul întâi. La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al înainte Mergătorului, Şi acum..., al Născătoarei de la ceasuri. După Tatăl nostru..., Condacul Triodului şi al înainte Mergătorului schimbându-le.
La Liturghie, la Fericiri se cântă 10 stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, trei din Triod, de la Cântarea a 3-a a Canonului şi trei din Cântarea a 6-a a Canonului de la Minei. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii şi al înainte Mergătorului, Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum..., Condacul Triodului, Apostolul şi Evanghelia, întâi ale duminicii, apoi ale înainte Mergătorului.
B) De va cădea sărbătoarea Aflării cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul în oricare din zilele de rând de luni după Duminica vameşului până vineri după Duminica Fiului risipitor, slujba Sfântului se cânta întreagă cum este în Minei, fără schimbare, punând doar la Liturghie, şi Apostolul şi Evanghelia zilei Triodului, înainte de cele ale Sfântului,
C) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul în Sâmbăta lăsatului sec de carne (Sâmbăta morţilor), toată slujba Sfântului se cântă vineri în săptămâna lăsatului sec de carne, neschimbată, iar sâmbăta se cântă numai slujba din Triod.
D) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul Luni sau Marţi în săptămâna brânzei, slujba Sfântului se cântă cu cea a zilei, din Triod, precum urmează :
Duminică seara, la Vecernie, după psalmul de seară şi ectenia mare, se cântă Fericit bărbatul..., iar în celelalte zile ale săptămânii brânzei, se citeşte Catisma de rând. La Doamne, strigat-am..., se cântă şase stihiri ale înainte Mergătorului, Slavă..., tot a lui, Şi acum..., a Născătoarei-Învierii, acelaşi glas. Vohod cu cădelniţa, Prochimenul zilei şi Paremiile înainte Mergătorului. La Stihoavnă, stihira idiomelă (Samoglasnica) a Triodului de două ori şi stihira mucenicilor (martirica) tot de acolo. Slavă..., a înainte Mergătorului, glasul al 2-lea, Şi acum..., a Născătoarei. Troparul înainte Mergătorului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul al 4-lea.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul înainte Mergătorului de două ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei. După Catisma întâia, Sedelnele Triodului (în mânăstiri se adaugă şi citirea zilei, indicată în Triod). După a doua Catismă, ectenia mică şi sedelnele înainte Mergătorului, amândouă. Polieleul cu Mărimurile Sfântului şi Sedealna lui, de două ori, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei. Antifonul 1 al glasului al 4-lea. Prochimenul şi Evanghelia înainte Mergătorului. Apoi Psalmul 50 şi stihira înainte Mergătorului, Canonul Născătoarei de Dumnezeu al glasului de rând din Octoih, cu irmosul pe şase şi al înainte Mergătorului pe opt. Catavasiile Deschide-voi gura mea..., Iar unde vine Tricântarea din Triod, se cântă numai Canonul înainte Mergătorului cu irmosul pe şase şi din Triod, pe opt. După Cântarea a 3-a, Sedealna înainte Mergătorului de două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei. După Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul înainte Mergătorului. La Cântarea a 9-a, se cântă Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică, Luminânda înainte Mergătorului, de două ori, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, din Minei. La Laude se cântă patru stihiri ale înainte Mergătorului, Slavă..., a înainte Mergătorului, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei, Doxologia mică. La Stihoavnă, stihira idiomelă (samoglasnica) a Triodului, de două ori şi stihira mucenicilor (martirica), Slavă..., a înainte Mergătorului, Şi acum..., a Născătoarei din Minei şi celelalte după obicei, apolisul şi Ceasul întâi. La Ceasuri, troparul înainte Mergătorului şi, după Sfinte Dumnezeule..., Condacul înainte Mergătorului.
La Liturghie, la Fericiri se cântă opt stihiri din Cântarea a 3-a şi a 6-a ale Canonului înainte Mergătorului, Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul zilei din Triod şi ale înainte Mergătorului. Axionul : Cuvine-se cu adevărat...,
Duminică seara, la Vecernie, după psalmul de seară şi ectenia mare, se cântă Fericit bărbatul..., iar în celelalte zile ale săptămânii brânzei, se citeşte Catisma de rând. La Doamne, strigat-am..., se cântă şase stihiri ale înainte Mergătorului, Slavă..., tot a lui, Şi acum..., a Născătoarei-Învierii, acelaşi glas. Vohod cu cădelniţa, Prochimenul zilei şi Paremiile înainte Mergătorului. La Stihoavnă, stihira idiomelă (Samoglasnica) a Triodului de două ori şi stihira mucenicilor (martirica) tot de acolo. Slavă..., a înainte Mergătorului, glasul al 2-lea, Şi acum..., a Născătoarei. Troparul înainte Mergătorului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul al 4-lea.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul înainte Mergătorului de două ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei. După Catisma întâia, Sedelnele Triodului (în mânăstiri se adaugă şi citirea zilei, indicată în Triod). După a doua Catismă, ectenia mică şi sedelnele înainte Mergătorului, amândouă. Polieleul cu Mărimurile Sfântului şi Sedealna lui, de două ori, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei. Antifonul 1 al glasului al 4-lea. Prochimenul şi Evanghelia înainte Mergătorului. Apoi Psalmul 50 şi stihira înainte Mergătorului, Canonul Născătoarei de Dumnezeu al glasului de rând din Octoih, cu irmosul pe şase şi al înainte Mergătorului pe opt. Catavasiile Deschide-voi gura mea..., Iar unde vine Tricântarea din Triod, se cântă numai Canonul înainte Mergătorului cu irmosul pe şase şi din Triod, pe opt. După Cântarea a 3-a, Sedealna înainte Mergătorului de două ori. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei. După Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul înainte Mergătorului. La Cântarea a 9-a, se cântă Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică, Luminânda înainte Mergătorului, de două ori, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, din Minei. La Laude se cântă patru stihiri ale înainte Mergătorului, Slavă..., a înainte Mergătorului, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei, Doxologia mică. La Stihoavnă, stihira idiomelă (samoglasnica) a Triodului, de două ori şi stihira mucenicilor (martirica), Slavă..., a înainte Mergătorului, Şi acum..., a Născătoarei din Minei şi celelalte după obicei, apolisul şi Ceasul întâi. La Ceasuri, troparul înainte Mergătorului şi, după Sfinte Dumnezeule..., Condacul înainte Mergătorului.
La Liturghie, la Fericiri se cântă opt stihiri din Cântarea a 3-a şi a 6-a ale Canonului înainte Mergătorului, Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul zilei din Triod şi ale înainte Mergătorului. Axionul : Cuvine-se cu adevărat...,
E) De va cădea Aflarea Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul şi înainte Mergătorului Miercuri în săptămâna brânzei, toată slujba înainte Mergătorului se cântă marţi în săptămâna brânzei, precum s-a arătat aci, la pgf. D.
F) De va cădea Aflarea Cinstitutul Cap al Sfântului Ioan Botezătorul şi înainte Mergătorul Joi în săptămâna brânzei;
Miercuri dimineaţa la Ceasuri şi la Obedniţă slujba după Triod, iar după Rugăciunea Sfântului Efrem cu metanii, îndată se începe Vecernia : Veniţi să ne închinăm..., de trei ori, psalmul începător, ectenie mare şi se citeşte Catisma de rând. La Doamne, strigat-am..., se cântă şase stihiri ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei-Învierii din Minei. Vohod cu cădelniţa Prochimenul şi Paremia zilei din Triod, apoi Prochimenul din Triod (Să nădăjduiască Israel spre Domnul...,) şi se citesc Paremiile Sfântului; după aceasta, învredniceşte-ne Doamne...,
La Stihoavnă, stihira idiomelă (samoglasnica) a zilei din Triod de două ori şi stihira mucenicilor (martirice) tot de acolo, Slavă..., a înainte Mergătorului. Şi acum..., a Născătoarei; după Acum slobozeşte..., şi după Tatăl nostru..., troparul Înainte Mergătorului, Slavă.., Şi acum..., al Născătoarei. Ectenia : Miluieşte-ne pe noi, dumnezeule..., trei metanii mari şi rugăciunea Preasfântă Treime..., din Ceaslov, Fie numele Domnului..., de trei ori, Psalmul 33 şi trei metanii. Apoi, Cuvinese să te fericim..., şi apolisul. Miercuri seara, în mânăstiri şi catedrale (unde se face slujba în fiecare zi) se citeşte Pavecerniţa mică, la care se cântă şi slujba Sfântului de la Minei, care va cădea în sâmbăta acelei săptămâni, adică stihirile Vecerniei lui (dacă are) şi Canonul de la Utrenie, în bisericile parohiale (de enorie, unde nu se face slujba zilnic), seara se săvârşeşte Vecernia, cântând slujba Sfântului din Minei împreună cu a zilei din Triod, precum s-a arătat mai înainte, la pgf. D. Joi dimineaţa, atât în bisericile mânăstireşti cât şi în cele de enorii, se săvârşeşte Utrenia şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cântând slujba Sfântului din Minei cu cea a zilei din Triod, precum am arătat mai înainte, la pgf. D.
Miercuri dimineaţa la Ceasuri şi la Obedniţă slujba după Triod, iar după Rugăciunea Sfântului Efrem cu metanii, îndată se începe Vecernia : Veniţi să ne închinăm..., de trei ori, psalmul începător, ectenie mare şi se citeşte Catisma de rând. La Doamne, strigat-am..., se cântă şase stihiri ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei-Învierii din Minei. Vohod cu cădelniţa Prochimenul şi Paremia zilei din Triod, apoi Prochimenul din Triod (Să nădăjduiască Israel spre Domnul...,) şi se citesc Paremiile Sfântului; după aceasta, învredniceşte-ne Doamne...,
La Stihoavnă, stihira idiomelă (samoglasnica) a zilei din Triod de două ori şi stihira mucenicilor (martirice) tot de acolo, Slavă..., a înainte Mergătorului. Şi acum..., a Născătoarei; după Acum slobozeşte..., şi după Tatăl nostru..., troparul Înainte Mergătorului, Slavă.., Şi acum..., al Născătoarei. Ectenia : Miluieşte-ne pe noi, dumnezeule..., trei metanii mari şi rugăciunea Preasfântă Treime..., din Ceaslov, Fie numele Domnului..., de trei ori, Psalmul 33 şi trei metanii. Apoi, Cuvinese să te fericim..., şi apolisul. Miercuri seara, în mânăstiri şi catedrale (unde se face slujba în fiecare zi) se citeşte Pavecerniţa mică, la care se cântă şi slujba Sfântului de la Minei, care va cădea în sâmbăta acelei săptămâni, adică stihirile Vecerniei lui (dacă are) şi Canonul de la Utrenie, în bisericile parohiale (de enorie, unde nu se face slujba zilnic), seara se săvârşeşte Vecernia, cântând slujba Sfântului din Minei împreună cu a zilei din Triod, precum s-a arătat mai înainte, la pgf. D. Joi dimineaţa, atât în bisericile mânăstireşti cât şi în cele de enorii, se săvârşeşte Utrenia şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cântând slujba Sfântului din Minei cu cea a zilei din Triod, precum am arătat mai înainte, la pgf. D.
G) De va cădea Aflarea Cinstitului Cap al înainte Mergătorului Vineri în săptămâna brânzei, slujba Sfântului se cântă joi în acea săptămână, precum s-a arătat aci la pgf. F.
H) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul în Sâmbăta din săptămâna brânzei, în care se face pomenirea tuturor Cuvioşilor şi de Dumnezeu Purtătorilor Părinţi, slujba Sfântului din Minei, se cântă cu a acestora din Triod, precum urmează :
Vineri seara, la Vecernie, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă şase stihiri : trei ale Sfântului Ioan Botezătorul şi trei ale Cuvioşilor Părinţi din Triod. Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei glasului de rând (Dogmatica). Vohod cu cădelniţa, Prochimenul zilei şi Paremia din Triod, al doilea Prochimen din Triod şi Paremiile Sfântului, Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor. La Stihoavnă, stihirile din Triod, apoi se cântă stihul; Veseli-se-va dreptul de Domnul..., şi stihira glasului al 6-lea : Cinstitul cap al Botezătorului Tău, Doamne... (stihira de la Utrenie, după Evanghelie), Slavă..., a Părinţilor, din Triod, Şi acum..., a Născătoarei, din Triod. După Tatăl nostru..., troparul Sfântului, Slavă..., al Părinţilor din Triod, Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă...). Ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., rugăciunea : Preasfântă Treime..., (din Ceaslov), Fie numele Domnului binecuvântat..., de trei ori, cu metanii, Psalmul 33, Cuvinese cu adevărat să te fericim..., şi otpustul. În mânăstiri, se citeşte apoi Pavecerniţa, cu Canonul morţilor, al glasului de rând (la cimitir), sau al Născătoarei. După Cuvine-se cu adevărat..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte, condacul sfinţii lui, Slavă..., Şi acum..., al Părinţilor din Triod.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele precum s-au zis seara la Vecernie. După Catisme (sau ectenie mică). Sedelnele Părinţilor din Triod (în mânăstiri urmează citire din cuvintele Sfântului Efrem despre Părinţii ce s-au săvârşit), Polieleul cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, Sedelnele Sfântului, Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul din Minei, Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile Mergătorului-Tău înainte..., şi celelalte din Minei. La Canoane : Canonul Sfântului cu irmosul pe şase, şi al Părinţilor, pe opt. Catavasiile din Triod (în mânăstiri se citeşte şi Cântarea a 2-a a Triodului, fără Cântarea a doua din Psaltire). După Cântarea a 3-a, Condacul şi icosul Sfântului şi Sedealna din Minei, Slavă..., a Părinţilor din Triod, Şi acum..., a Născătoarei, tot de acolo. După Cântarea a 6-a, Condacul, icosul Sfântului şi Sinaxarul din Minei şi Prologul din Triod. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică, Luminânda Sfântului, Slavă..., a Părinţilor, Şi acum..., a Născătoarei din Minei. La Laude se cântă şase stihiri : trei ale Sfântului şi trei ale Părinţilor. Slavă..., a Părinţilor, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului, Slavă..., al Părinţilor, Şi acum..., al Născătoarei (Taina cea din veac ascunsă...). La mânăstiri se face acum obişnuita ieşire în pridvorul bisericii şi se citeşte Ceasul Întâi, după care se face otpustul desăvârşit al Utreniei. La Ceasuri : troparul Sfântului, Slavă..., al Părinţilor, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri (din Ceaslov). După Tatăl nostru..., Condacul Sfântului şi al Părinţilor, pe rând, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri : patru ale Sfântului din Cântarea a 3-a a Canonului din Minei, şi patru ale Părinţilor, din Cântarea a 6-a a Canonului din Triod. După vohodul cu Evanghelia troparul hramului (dacă este hram una din sărbătorile Mântuitorului sau ale Sfintei Fecioare), troparul Sfântului, şi cel al Părinţilor; Condacul Sfântului, Slavă..., al Părinţilor, Şi acum..., al hramului (dacă este hram una din sărbătorile Sfintei Fecioare), ori : Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul întâi ale Sfântului, apoi ale Părinţilor. Axionul : Cuvine-se cu adevărat...,
Vineri seara, la Vecernie, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă şase stihiri : trei ale Sfântului Ioan Botezătorul şi trei ale Cuvioşilor Părinţi din Triod. Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei glasului de rând (Dogmatica). Vohod cu cădelniţa, Prochimenul zilei şi Paremia din Triod, al doilea Prochimen din Triod şi Paremiile Sfântului, Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor. La Stihoavnă, stihirile din Triod, apoi se cântă stihul; Veseli-se-va dreptul de Domnul..., şi stihira glasului al 6-lea : Cinstitul cap al Botezătorului Tău, Doamne... (stihira de la Utrenie, după Evanghelie), Slavă..., a Părinţilor, din Triod, Şi acum..., a Născătoarei, din Triod. După Tatăl nostru..., troparul Sfântului, Slavă..., al Părinţilor din Triod, Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă...). Ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., rugăciunea : Preasfântă Treime..., (din Ceaslov), Fie numele Domnului binecuvântat..., de trei ori, cu metanii, Psalmul 33, Cuvinese cu adevărat să te fericim..., şi otpustul. În mânăstiri, se citeşte apoi Pavecerniţa, cu Canonul morţilor, al glasului de rând (la cimitir), sau al Născătoarei. După Cuvine-se cu adevărat..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte, condacul sfinţii lui, Slavă..., Şi acum..., al Părinţilor din Triod.
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele precum s-au zis seara la Vecernie. După Catisme (sau ectenie mică). Sedelnele Părinţilor din Triod (în mânăstiri urmează citire din cuvintele Sfântului Efrem despre Părinţii ce s-au săvârşit), Polieleul cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, Sedelnele Sfântului, Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul din Minei, Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile Mergătorului-Tău înainte..., şi celelalte din Minei. La Canoane : Canonul Sfântului cu irmosul pe şase, şi al Părinţilor, pe opt. Catavasiile din Triod (în mânăstiri se citeşte şi Cântarea a 2-a a Triodului, fără Cântarea a doua din Psaltire). După Cântarea a 3-a, Condacul şi icosul Sfântului şi Sedealna din Minei, Slavă..., a Părinţilor din Triod, Şi acum..., a Născătoarei, tot de acolo. După Cântarea a 6-a, Condacul, icosul Sfântului şi Sinaxarul din Minei şi Prologul din Triod. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică, Luminânda Sfântului, Slavă..., a Părinţilor, Şi acum..., a Născătoarei din Minei. La Laude se cântă şase stihiri : trei ale Sfântului şi trei ale Părinţilor. Slavă..., a Părinţilor, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului, Slavă..., al Părinţilor, Şi acum..., al Născătoarei (Taina cea din veac ascunsă...). La mânăstiri se face acum obişnuita ieşire în pridvorul bisericii şi se citeşte Ceasul Întâi, după care se face otpustul desăvârşit al Utreniei. La Ceasuri : troparul Sfântului, Slavă..., al Părinţilor, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri (din Ceaslov). După Tatăl nostru..., Condacul Sfântului şi al Părinţilor, pe rând, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri : patru ale Sfântului din Cântarea a 3-a a Canonului din Minei, şi patru ale Părinţilor, din Cântarea a 6-a a Canonului din Triod. După vohodul cu Evanghelia troparul hramului (dacă este hram una din sărbătorile Mântuitorului sau ale Sfintei Fecioare), troparul Sfântului, şi cel al Părinţilor; Condacul Sfântului, Slavă..., al Părinţilor, Şi acum..., al hramului (dacă este hram una din sărbătorile Sfintei Fecioare), ori : Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul întâi ale Sfântului, apoi ale Părinţilor. Axionul : Cuvine-se cu adevărat...,
I) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului Luni în prima săptămână a Postului Mare, slujba Sfântului se mută în duminica lăsatului sec de brânză, precum s-a arătat mai înainte la pgf. A.
J) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului Marţi, Miercuri, Joi sau Vineri în săptămâna întâia din Postul Mare, slujba Sfântului se cântă ori în Duminica lăsatului sec de brânză, cum s-a arătat la pgf. A, ori în sâmbăta din prima săptămână din post precum se arată în paragraful următor.
K) De va cădea Aflarea Cinstitului Cap în Sâmbăta întâia din Postul Mare, când la Triod se face pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Teodor Tiron, slujba înainte Mergătorului, din Minei, se cântă împreună cu cea a Sfântului Teodor, din Triod, precum urmează : Vineri dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, potrivit rânduielii zilelor de post, se face Vecernia Sâmbetei unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel :
Preotul face începutul cu Binecuvântată este împărăţia..., iar la strană : Veniţi să ne închinăm..., şi se citeşte Psalmul 103. Apoi ectenia mare şi se citeşte Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : întâi stihira zilei din Triod, Veniţi credincioşilor..., de două ori, patru stihiri ale Sfântului Ioan Botezătorul şi patru ale Sfântului Teodor, din Triod; Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei, de la glasul de rând al Octoihului (Dogmatica). Vohod cu cădelniţa, Prochimenul şi cele două Paremii din Triod, apoi Paremiile Sfântului Ioan, din Minei Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea din Sfântul altar şi trei metanii mari, apoi ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. După Rugăciunea amvonului, se cântă Canonul Sfântului Teodor, după rânduiala arătată în Triod, cu binecuvântarea colivei.
Dacă nu se face Liturghie, Vecernia se săvârşeşte astfel : Începutul obişnuit Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Psalmul 103, ectenia mare şi catisma a optsprezecea fără ectenii la stări. La Doamne, strigat-am... se cântă şase stihiri : trei ale Sfântului Ioan şi trei ale Sfântului Teodor, Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând al săptămânii (Dogmatică). Vohod nu se face, ci îndată Lumină lină..., Prochimenul şi Paremiile din Triod, apoi cele din Minei. La Stihoavnă, stihirile glasului de rând din Octoih, apoi stihul : Veseli-se-va dreptul de Domnul... şi stihira Sfântului Teodor, glasul al 2-lea, Pe tine cel numit cu numele dumnezeieştilor daruri..., (de la Doamne, strigat-am...), Slavă..., a Sfântului Ioan, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei, cel de la Stihoavna Utreniei (Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată...). La tropare : al Sfântului Ioan, Slavă... al Sfântului Teodor, Şi acum..., Toate tainele tale sunt mai presus de minte... Ectenia întreită, cu trei metanii mari şi se citeşte Canonul Sfântului Teodor, cel de deasupra colivei, şi otpustul.
Vineri seara, în mânăstiri şi catedrale se citeşte Pavecerniţa Mare cu Canonul de rând al morţilor, din Octoih. După primul Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului Ioan şi cel al Sfântului Teodor. După al doilea Sfinte Dumnezeule..., numai Condacul Sfântului Ioan, În bisericile de enorii, unde nu se face slujbă vineri dimineaţa, Vineri seara se face Vecernia, precum urmează : După începutul obişnuit, se citeşte Catisma a optsprezecea cu stări fără ectenii, la Doamne, strigat-am..., stihirile din Triod şi din Minei, Slavă..., al Sfântului Teodor, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând, Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul şi Paremiile din Triod, apoi cele din Minei. Apoi Stihoavna şi celelalte ale Vecerniei, precum s-a arătat aci, pentru cazul când nu se face Liturghie.
Sâmbătă dimineaţa, la Utrenie atât în bisericile mânăstireşti cât şi în cele de enorii, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfântului Ioan de două ori, Slavă..., al Sfântului Teodor, Şi acum..., al Născătoarei (Toate tainele tale sunt mai presus de minte...). Catismele de rând şi Sedelnele Sfântului Ioan, Polieleul (Robii Domnului...,) cu Mărimurile Sfântului Ioan (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, Sedelnele Sfântului Teodor din Triod (în mânăstiri se citeşte şi Viaţa Sfântului Teodor). Antifonul întâi al glasului al 4-lea, Prochimenul şi Evanghelia înainte Mergătorului, Psalmul 50, Slavă..., Şi acum..., Pentru rugăciunile..., stihira Sfântului Ioan, La Canoane : Canonul Sfântului Ioan; cu irmosul pe şase şi cele două din Triod, pe opt, Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., (fără cântările din Psaltire). După Cântarea a 3-a, Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului Ioan; după Cântarea a 9-a, Condacul şi Icosul Sfântului Teodor, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a : Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., La Luminânde : a Sfântului Ioan, Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. La laude se cântă şase stihiri : trei ale Sfântului Ioan şi trei ale Sfântului Teodor. Apoi stihul : Veselească-se dreptul de Domnul..., cu stihira de la Slavă..., a Sfântului Ioan, glasul al 6-lea (Preacinstitul cap...), Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului Ioan, Slavă..., al Sfântului Teodor, Şi acum..., al Născătoarei, glasului al 2-lea : Toate tainele tale sunt mai presus de cuget..., ecteniile şi otpustul. Apoi Ceasul întâi (în mânăstiri în pridvorul bisericii). La Ceasuri : troparul Sfântului Ioan, Slavă..., al Sfântului Teodor, Şi acum..., al Născătoarei, de la Ceasuri (în Ceaslov). După Tatăl nostru..., Condacul Sfântului Ioan şi al Sfântului Teodor, se zic schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri : patru ale Sfântului Ioan, de la Cântarea a 3-a a Canonului din Minei şi patru ale Sfântului Teodor, de la Cântarea a 6-a a Canoanelor din Triod. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Sfântului Ioan şi cel al Sfântului Teodor, Condacul Sfântului Ioan, Slavă..., Condacul Sfântului Teodor, Şi acum..., al hramului (dacă este hram una din sărbătorile Sfintei Fecioare) sau al Născătoarei; Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., Apostolul şi Evanghelia, întâi ale sâmbetei, apoi ale Sfântului Ioan şi apoi ale Sfântului Teodor. Axionul Cuvine-se cu adevărat..., Chinonicul : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., La masă, în mânăstiri se citeşte Cuvântul de laudă al Sfântului Grigorie de Nisa despre Sfântul Teodor. Dezlegare la untdelemn şi vin.
Preotul face începutul cu Binecuvântată este împărăţia..., iar la strană : Veniţi să ne închinăm..., şi se citeşte Psalmul 103. Apoi ectenia mare şi se citeşte Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : întâi stihira zilei din Triod, Veniţi credincioşilor..., de două ori, patru stihiri ale Sfântului Ioan Botezătorul şi patru ale Sfântului Teodor, din Triod; Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei, de la glasul de rând al Octoihului (Dogmatica). Vohod cu cădelniţa, Prochimenul şi cele două Paremii din Triod, apoi Paremiile Sfântului Ioan, din Minei Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea din Sfântul altar şi trei metanii mari, apoi ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. După Rugăciunea amvonului, se cântă Canonul Sfântului Teodor, după rânduiala arătată în Triod, cu binecuvântarea colivei.
Dacă nu se face Liturghie, Vecernia se săvârşeşte astfel : Începutul obişnuit Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Psalmul 103, ectenia mare şi catisma a optsprezecea fără ectenii la stări. La Doamne, strigat-am... se cântă şase stihiri : trei ale Sfântului Ioan şi trei ale Sfântului Teodor, Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând al săptămânii (Dogmatică). Vohod nu se face, ci îndată Lumină lină..., Prochimenul şi Paremiile din Triod, apoi cele din Minei. La Stihoavnă, stihirile glasului de rând din Octoih, apoi stihul : Veseli-se-va dreptul de Domnul... şi stihira Sfântului Teodor, glasul al 2-lea, Pe tine cel numit cu numele dumnezeieştilor daruri..., (de la Doamne, strigat-am...), Slavă..., a Sfântului Ioan, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei, cel de la Stihoavna Utreniei (Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată...). La tropare : al Sfântului Ioan, Slavă... al Sfântului Teodor, Şi acum..., Toate tainele tale sunt mai presus de minte... Ectenia întreită, cu trei metanii mari şi se citeşte Canonul Sfântului Teodor, cel de deasupra colivei, şi otpustul.
Vineri seara, în mânăstiri şi catedrale se citeşte Pavecerniţa Mare cu Canonul de rând al morţilor, din Octoih. După primul Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului Ioan şi cel al Sfântului Teodor. După al doilea Sfinte Dumnezeule..., numai Condacul Sfântului Ioan, În bisericile de enorii, unde nu se face slujbă vineri dimineaţa, Vineri seara se face Vecernia, precum urmează : După începutul obişnuit, se citeşte Catisma a optsprezecea cu stări fără ectenii, la Doamne, strigat-am..., stihirile din Triod şi din Minei, Slavă..., al Sfântului Teodor, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând, Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul şi Paremiile din Triod, apoi cele din Minei. Apoi Stihoavna şi celelalte ale Vecerniei, precum s-a arătat aci, pentru cazul când nu se face Liturghie.
Sâmbătă dimineaţa, la Utrenie atât în bisericile mânăstireşti cât şi în cele de enorii, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfântului Ioan de două ori, Slavă..., al Sfântului Teodor, Şi acum..., al Născătoarei (Toate tainele tale sunt mai presus de minte...). Catismele de rând şi Sedelnele Sfântului Ioan, Polieleul (Robii Domnului...,) cu Mărimurile Sfântului Ioan (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, Sedelnele Sfântului Teodor din Triod (în mânăstiri se citeşte şi Viaţa Sfântului Teodor). Antifonul întâi al glasului al 4-lea, Prochimenul şi Evanghelia înainte Mergătorului, Psalmul 50, Slavă..., Şi acum..., Pentru rugăciunile..., stihira Sfântului Ioan, La Canoane : Canonul Sfântului Ioan; cu irmosul pe şase şi cele două din Triod, pe opt, Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., (fără cântările din Psaltire). După Cântarea a 3-a, Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului Ioan; după Cântarea a 9-a, Condacul şi Icosul Sfântului Teodor, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a : Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., La Luminânde : a Sfântului Ioan, Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. La laude se cântă şase stihiri : trei ale Sfântului Ioan şi trei ale Sfântului Teodor. Apoi stihul : Veselească-se dreptul de Domnul..., cu stihira de la Slavă..., a Sfântului Ioan, glasul al 6-lea (Preacinstitul cap...), Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului Ioan, Slavă..., al Sfântului Teodor, Şi acum..., al Născătoarei, glasului al 2-lea : Toate tainele tale sunt mai presus de cuget..., ecteniile şi otpustul. Apoi Ceasul întâi (în mânăstiri în pridvorul bisericii). La Ceasuri : troparul Sfântului Ioan, Slavă..., al Sfântului Teodor, Şi acum..., al Născătoarei, de la Ceasuri (în Ceaslov). După Tatăl nostru..., Condacul Sfântului Ioan şi al Sfântului Teodor, se zic schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri : patru ale Sfântului Ioan, de la Cântarea a 3-a a Canonului din Minei şi patru ale Sfântului Teodor, de la Cântarea a 6-a a Canoanelor din Triod. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Sfântului Ioan şi cel al Sfântului Teodor, Condacul Sfântului Ioan, Slavă..., Condacul Sfântului Teodor, Şi acum..., al hramului (dacă este hram una din sărbătorile Sfintei Fecioare) sau al Născătoarei; Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., Apostolul şi Evanghelia, întâi ale sâmbetei, apoi ale Sfântului Ioan şi apoi ale Sfântului Teodor. Axionul Cuvine-se cu adevărat..., Chinonicul : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., La masă, în mânăstiri se citeşte Cuvântul de laudă al Sfântului Grigorie de Nisa despre Sfântul Teodor. Dezlegare la untdelemn şi vin.
L) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului în Duminica întâia din Postul Mare (a Ortodoxiei), slujba Sfântului, din Minei, se cântă împreună cu cea a Duminicii, din Octoih şi Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, stihirile atât la Doamne, strigat-am..., cât şi la Stihoavnă, numai cele din Triod.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă : Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri : trei ale Învierii (de la glasul de rând din Octoih), patru ale Duminicii din Triod şi trei ale Sfântului Ioan. Slavă..., a duminicii, din Triod. Şi acum..., a Născătoarei, a glasului de rând din Octoih (Dogmatica). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul zilei (Domnul a împărăţit...) şi Paremiile Sfântului. La Litie stihirile Sfântului, cele de la Stihoavnă, Slavă..., a Sfântului Ioan, cea de la Doamne, strigat-am..., Şi acum..., din Triod (de la Litie). La Stihoavnă, stihirile Învierii glasului de rând din Octoih, Slavă..., a Sfântului Ioan, Şi acum..., a Triodului. La Tropare : de este binecuvântarea pâinilor, troparul Sfântului de două ori şi Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., o dată, apoi celelalte din slujba Litiei. Iar de nu este Litie sau Priveghere, troparul Învierii glasului de rând, Slavă..., al Sfântului Ioan, Şi acum..., al Duminicii, din Triod : Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule..., şi otpustul Vecerniei,
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al Sfântului Ioan, Şi acum..., al Triodului : Preacuratului Tău chip..., Catismele de rând, Sedelnele Învierii, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire ori din Catavasier), ectenie mică, Ipacoi, Sedelnele Sfântului, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând din Octoih, Evanghelia de rând a învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei..., Şi celelalte ale duminicii din Triod. La Canoane : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al Sfântului, pe patru şi al Duminicii din Triod, pe şase. Catavasiile Triodului. După Cântarea a 3-a, Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei, La Cântarea a 9-a, Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., a Sfântului Ioan, Şi acum..., a duminicii, din Triod (Săltaţi, bucuraţi-vă...). La Laude, se cântă opt stihiri : trei ale Învierii, trei ale duminicii, din Triod, şi două ale Sfântului, din Minei Slavă..., a Triodului, glasul al 6-lea (Moise în vremea postului...), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul Învierii, ecteniile şi Otpustul. În mânăstiri ieşire în pridvorul bisericii cântându-se stihira de rând a Evangheliei (Voscreasna), apoi se citeşte învăţătura Sfântului Teodor Studitul şi apoi Ceasul întâi la care se pune troparul învierii, Slavă..., al Duminicii (Preacuratului Tău chip...), Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu din slujba Ceasului (în Ceaslov), iar după Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., Condacul Învierii.La Ceasul al treilea şi al şaselea : troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., condacele se zic schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Fericiri se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, trei ale duminicii din Cântarea a 3-a a Canonului din Triod şi trei ale Sfântului, din Cântarea a 6-a, a Canonului sau. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii, al Duminicii din Triod şi al Sfântului, apoi Condacul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al duminicii din Triod. Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul, întâi ale duminicii şi apoi ale Sfântului. Axionul : De tine se bucură..., La Proscomidie preotul va pregăti şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite ce se va săvârşi în miercurea şi Vinerea săptămânii următoare,
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, stihirile atât la Doamne, strigat-am..., cât şi la Stihoavnă, numai cele din Triod.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă : Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri : trei ale Învierii (de la glasul de rând din Octoih), patru ale Duminicii din Triod şi trei ale Sfântului Ioan. Slavă..., a duminicii, din Triod. Şi acum..., a Născătoarei, a glasului de rând din Octoih (Dogmatica). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul zilei (Domnul a împărăţit...) şi Paremiile Sfântului. La Litie stihirile Sfântului, cele de la Stihoavnă, Slavă..., a Sfântului Ioan, cea de la Doamne, strigat-am..., Şi acum..., din Triod (de la Litie). La Stihoavnă, stihirile Învierii glasului de rând din Octoih, Slavă..., a Sfântului Ioan, Şi acum..., a Triodului. La Tropare : de este binecuvântarea pâinilor, troparul Sfântului de două ori şi Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., o dată, apoi celelalte din slujba Litiei. Iar de nu este Litie sau Priveghere, troparul Învierii glasului de rând, Slavă..., al Sfântului Ioan, Şi acum..., al Duminicii, din Triod : Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule..., şi otpustul Vecerniei,
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al Sfântului Ioan, Şi acum..., al Triodului : Preacuratului Tău chip..., Catismele de rând, Sedelnele Învierii, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire ori din Catavasier), ectenie mică, Ipacoi, Sedelnele Sfântului, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând din Octoih, Evanghelia de rând a învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei..., Şi celelalte ale duminicii din Triod. La Canoane : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al Sfântului, pe patru şi al Duminicii din Triod, pe şase. Catavasiile Triodului. După Cântarea a 3-a, Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei, La Cântarea a 9-a, Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., a Sfântului Ioan, Şi acum..., a duminicii, din Triod (Săltaţi, bucuraţi-vă...). La Laude, se cântă opt stihiri : trei ale Învierii, trei ale duminicii, din Triod, şi două ale Sfântului, din Minei Slavă..., a Triodului, glasul al 6-lea (Moise în vremea postului...), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul Învierii, ecteniile şi Otpustul. În mânăstiri ieşire în pridvorul bisericii cântându-se stihira de rând a Evangheliei (Voscreasna), apoi se citeşte învăţătura Sfântului Teodor Studitul şi apoi Ceasul întâi la care se pune troparul învierii, Slavă..., al Duminicii (Preacuratului Tău chip...), Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu din slujba Ceasului (în Ceaslov), iar după Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., Condacul Învierii.La Ceasul al treilea şi al şaselea : troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., condacele se zic schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Fericiri se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, trei ale duminicii din Cântarea a 3-a a Canonului din Triod şi trei ale Sfântului, din Cântarea a 6-a, a Canonului sau. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii, al Duminicii din Triod şi al Sfântului, apoi Condacul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al duminicii din Triod. Apostolul, Evanghelia şi Chinonicul, întâi ale duminicii şi apoi ale Sfântului. Axionul : De tine se bucură..., La Proscomidie preotul va pregăti şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite ce se va săvârşi în miercurea şi Vinerea săptămânii următoare,
M) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului Luni în săptămâna a doua din Postul Mare, slujba Sfântului se cântă cu cea din Triod precum urmează :
Duminică seara, la Vecernie, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., iar la Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri; patru ale zilei din Triod (repetând pe prima din cele trei câte sunt acolo) şi ale Sfântului şase (repetând pe cele trei câte sunt în Minei), Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei-Învierii glasului de rând. Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul cel mare al Triodului (Dat-ai moştenire...) şi Paremiile Sfântului. Apoi : Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia : Să plinim rugăciunea noastră cea de seară... La Stihoavnă, stihirile din Triod, Slavă..., a Sfântului Ioan, Şi acum..., a Născătoarei de la glasul de rând al Octoihului. La tropare : al Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii de la glasul de rând, ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., şi otpustul.
Luni dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul al 4-lea (Celei ce s-a hrănit în biserică...) Catismele de rând şi Sedelnele Triodului (toate, fără ectenie între ele), Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, ectenia mică, Sedelnele Sfântului toate la rând, Antifonul dintâi al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul şi Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Şi acum..., Pentru rugăciunile înainte Mergătorului... şi stihira Sfântului, din Minei.
La Canoane : Canonul Sfântului şi al Născătoarei din Minei, cu irmosul pe opt şi tripesneţul din Triod (la cântările care sunt şi în tripesneţ, se pun şase ale Mineiului şi opt ale Triodului). Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a Sedealna Sfântului şi a Născătoarei din Minei; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a : Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenia mică, Luminândele din Minei. La Laude, patru stihiri ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei. Doxologia mică (citită din Ceaslov, cu Învredniceşte-ne Doamne...), ectenia Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., Stihoavna din Triod, Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea : Cinstitul Cap al Botezătorului Tău, Doamne..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu din Minei. Apoi Bine este a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule... şi celelalte, iar după Tatăl nostru..., troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul al 4-lea (Pe tine cea mai înaltă decât toată făptura...), ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., şi trei metanii mari, Ceasul Întâi şi otpustul Utreniei, Apoi se citesc celelalte Ceasuri (al treilea, al şaselea şi al nouălea), după rânduiala zilelor de rând din Post, punând troparul, Condacul Sfântului şi Catismele de rând din Psaltire; la Ceasul al şaselea se pun şi troparul, Prochimenele şi Paremia proorociei din Triod. După Ceasul al nouălea se citeşte Obedniţa (începând cu Fericirile, citite). După Tatăl nostru..., Condacul hramului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al hramului (dacă este hramul Născătoarei de Dumnezeu) sau al Născătoarei : Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., şi celelalte ale Obedniţei, din Ceaslov, şi otpustul mic.
La Liturghie, se săvârşeşte Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel : După binecuvântarea de început (Bine este cuvântată împărăţia Tatălui...), Psalmul 103, ectenia mare, Catisma a optsprezecea cu stările şi ecteniile obişnuite. La Doamne strigat-am... se cântă zece stihiri : şase din Triod, de luni seara (repetând pe cele trei câte sunt acolo) şi patru din Minei (ale Sfântului Ioan). Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei din Minei Vohod cu Evanghelia, Lumina lină... Prochimenele şi Paremiile din Triod (cele de luni seara), Lumina lui Hristos, luminează tuturor..., Apoi se cântă, Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea Sfântului altar şi trei metanii mari, Şi îndată Apostolul şi Evanghelia Sfântului Ioan Botezătorul, apoi ectenia întreită (Să zicem toţi...) şi celelalte, ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Heruvicul, Acum puterile cereşti... Chinonic : Gustaţi şi vedeţi... şi al Sfântului : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., La otpust se pomenesc Sfântul Ioan şi Sfântul zilei următoare (Sfântul patriarh Tarasie). Stihirile de la Vecernie ale Sfântului zilei următoare, care au rămas necântate, se pun a doua zi la Laude.
La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
Duminică seara, la Vecernie, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., iar la Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri; patru ale zilei din Triod (repetând pe prima din cele trei câte sunt acolo) şi ale Sfântului şase (repetând pe cele trei câte sunt în Minei), Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei-Învierii glasului de rând. Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul cel mare al Triodului (Dat-ai moştenire...) şi Paremiile Sfântului. Apoi : Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia : Să plinim rugăciunea noastră cea de seară... La Stihoavnă, stihirile din Triod, Slavă..., a Sfântului Ioan, Şi acum..., a Născătoarei de la glasul de rând al Octoihului. La tropare : al Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii de la glasul de rând, ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., şi otpustul.
Luni dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul al 4-lea (Celei ce s-a hrănit în biserică...) Catismele de rând şi Sedelnele Triodului (toate, fără ectenie între ele), Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, ectenia mică, Sedelnele Sfântului toate la rând, Antifonul dintâi al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul şi Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Şi acum..., Pentru rugăciunile înainte Mergătorului... şi stihira Sfântului, din Minei.
La Canoane : Canonul Sfântului şi al Născătoarei din Minei, cu irmosul pe opt şi tripesneţul din Triod (la cântările care sunt şi în tripesneţ, se pun şase ale Mineiului şi opt ale Triodului). Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a Sedealna Sfântului şi a Născătoarei din Minei; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a : Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenia mică, Luminândele din Minei. La Laude, patru stihiri ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei. Doxologia mică (citită din Ceaslov, cu Învredniceşte-ne Doamne...), ectenia Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., Stihoavna din Triod, Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea : Cinstitul Cap al Botezătorului Tău, Doamne..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu din Minei. Apoi Bine este a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule... şi celelalte, iar după Tatăl nostru..., troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii, glasul al 4-lea (Pe tine cea mai înaltă decât toată făptura...), ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., şi trei metanii mari, Ceasul Întâi şi otpustul Utreniei, Apoi se citesc celelalte Ceasuri (al treilea, al şaselea şi al nouălea), după rânduiala zilelor de rând din Post, punând troparul, Condacul Sfântului şi Catismele de rând din Psaltire; la Ceasul al şaselea se pun şi troparul, Prochimenele şi Paremia proorociei din Triod. După Ceasul al nouălea se citeşte Obedniţa (începând cu Fericirile, citite). După Tatăl nostru..., Condacul hramului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al hramului (dacă este hramul Născătoarei de Dumnezeu) sau al Născătoarei : Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., şi celelalte ale Obedniţei, din Ceaslov, şi otpustul mic.
La Liturghie, se săvârşeşte Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel : După binecuvântarea de început (Bine este cuvântată împărăţia Tatălui...), Psalmul 103, ectenia mare, Catisma a optsprezecea cu stările şi ecteniile obişnuite. La Doamne strigat-am... se cântă zece stihiri : şase din Triod, de luni seara (repetând pe cele trei câte sunt acolo) şi patru din Minei (ale Sfântului Ioan). Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei din Minei Vohod cu Evanghelia, Lumina lină... Prochimenele şi Paremiile din Triod (cele de luni seara), Lumina lui Hristos, luminează tuturor..., Apoi se cântă, Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea Sfântului altar şi trei metanii mari, Şi îndată Apostolul şi Evanghelia Sfântului Ioan Botezătorul, apoi ectenia întreită (Să zicem toţi...) şi celelalte, ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Heruvicul, Acum puterile cereşti... Chinonic : Gustaţi şi vedeţi... şi al Sfântului : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., La otpust se pomenesc Sfântul Ioan şi Sfântul zilei următoare (Sfântul patriarh Tarasie). Stihirile de la Vecernie ale Sfântului zilei următoare, care au rămas necântate, se pun a doua zi la Laude.
La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
N) De va cădea Aflarea cinstitului Cap al Botezătorului Marţi ori Miercuri, în a doua săptămână din Postul Mare ", (că până aici poate urca sărbătoarea aceasta), slujba Sfântului se cântă împreună cu a zilei din Triod, precum urmează :
Vecernia Sfântului, la mânăstiri şi catedralele chiriarhale, unde se face slujbă zilnic, se cântă împreună cu a Triodului în dimineaţa zilei precedente, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, astfel : Îndată după Obedniţă şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, se începe Vecernia, fără binecuvântare, citind Veniţi să ne închinăm... şi Psalmul 103, apoi ectenia mare şi se citeşte Catisma de rând din Psaltire. Ectenia mică şi se cântă Doamne, strigat-am..., cu şase stihiri : trei din Triod şi trei ale Sfântului. Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei (Cine nu te va ferici...). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod (două) şi ale Sfântului din Minei. Îndată rugăciunea, Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia, Să plinim rugăciunile noastre cele de seară...; Stihoavna din Triod, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei. La tropare : al Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei (Taina cea din veac ascunsă...). Ectenia (Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule... şi sfârşitul obişnuit al Vecerniei zilelor de post (vezi Ceaslovul).
Pavecerniţa mare, se citeşte seara fără metanii, punând după primul Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului şi al Născătoarei din Minei, iar după al treilea Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., Condacul Sfântului. Doamne al puterilor, fii cu noi..., citit. În bisericile de enorie, unde nu se face slujbă zilnic, dar este hram Aflarea Capului, Vecernia Sfântului se cântă împreună cu cea din Triod seara, în ajunul serbării, precum s-a arătat mai înainte, cu deosebirea că preotul face începutul obişnuit, cu Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., În dimineaţa zilei serbării, atât în bisericile mânăstireşti şi catedrale, cât şi în cele de enorii, se săvârşeşte Utrenia Sfântului împreună cu cea din Triod, după cum s-a arătat mai înainte la pgf. M, apoi Ceasurile şi Obedeniţa după rânduiala zilelor de rând din post şi Vecernia (zilei următoare) cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum s-a arătat mai înainte, la pgf. M.
Se prăznuieşte îndeobşte, atât în biserici mânăstireşti cât şi la bisericile de enorie (fiind chiar hram la unele din ele, şi intră de regulă în perioada triodului în fiecare an, putând cădea între miercurea săptămânii a doua din Triod (când Sfintele Paşti se serbează la 8 mai) marţea săptămânii a patra din Postul Mare (când Sfintele Paşti se serbează la 4 aprilie). Pentru felul cum se cântă Slujba Sfinţilor 40 de Mucenici în perioada Triodului ne conducem după aceleaşi reguli ca şi la serbarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul (vezi în urma la cap. IV), şi anume :
A) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Miercuri, Joi ori Vineri în săptămâna a doua din Triod (săptămâna dintre Duminica Fiului risipitor şi cea a, lăsatului sec de carne), slujba lor se face întreaga şi neschimbată din Minei, adăugându-se doar la Sfânta Liturghie şi Apostolul şi Evanghelia zilei din Triod, înainte de cele ale sfinţilor.
B) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Sâmbăta lăsatului sec de carne (Sâmbăta morţilor), slujba lor se pune întreagă în Vinerea acelei săptămâni, iar sâmbătă se cântă numai slujba din Triod.
C) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi) ori în Duminica lăsatului sec de brânză (a Izgonirii lui Adam din Rai), slujba Sfântului din Minei se cântă împreună cu cea a duminicii, din Octoih şi din Triod, precum s-a arătat în urma, la cap. IV, pgf. A.
D) De cade Serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Luni ori Marţi în săptămâna brânzei, slujba sfinţilor se cântă cu cea din Triod, precum s-a arătat la cap. IV pgf. D.
E) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Miercuri în săptămâna brânzei, slujba sfinţilor se cântă marţi în săptămâna brânzei cu cea din Triod cum s-a arătat la cap. IV, pgf. D.
F) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenicii Joi în săptămâna brânzei, slujba sfinţilor se cântă cu cea din Triod cum s-a arătat la cap. IV, pgf. F.
G) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Vineri în săptămâna brânzei, slujba sfinţilor se cântă în Joia acelei săptămâni, precum s-a arătat la cap. IV, pgf. F.
H) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Sâmbătă în săptămâna brânzei (Sâmbăta Cuvioşilor si de Dumnezeu-purtătorilor Părinţi), slujba Sfinţilor 40 de Mucenici se cânta cu cea a Părinţilor din Triod, cum s-a arătat în urma, la cap. IV, pgf. H.
I) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Luni în prima săptămâna din Postul Mare, slujba sfinţilor se cântă cu cea a Triodului în Duminica lăsatului sec de brânză precum s-a arătat la cap. IV, pgf. A.
J) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Marţi, Miercuri, Joi ori Vineri din săptămâna întâia a Postului Mare, slujba sfinţilor se cântă ori în duminica lăsatului sec de brânză, ori în Sâmbăta primei săptămâni din post, precum s-a arătat la cap. IV, pgf. A şi K.
K) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Sâmbăta întâia din Postul Mare (a Sfântului Teodor Tiron), slujba sfinţilor se va cânta împreuna cu cea din Triod precum s-a arătat în urma, la cap. IV, pgf. K.
L) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Duminica întâia din Sfântul şi Marele Post (a Ortodoxiei), slujba sfinţilor se cântă împreună cu cea a duminicii, din Octoih si Triod, precum s-a arătat la cap. IV, pgf. L.
M) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Luni în săptămâna a doua, a treia ori a patra din Sfântul şi Marele Post, slujba sfinţilor se cântă cu cea din Triod precum s-a arătat la cap. IV, pgf. M.
N) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Marţi, Miercuri, Joi şi Vineri din săptămâna a doua şi a treia din post, ori marţi în săptămâna a patra din post (căci până aici se poate sui sărbătoarea aceasta), slujba sfinţilor se cântă împreună cu cea a zilei din Triod precum s-a arătat la cap. IV, pgf. N.
O) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Sâmbăta săptămânii a doua sau a treia din post, slujba sfinţilor se cântă împreună cu cea din Triod precum urmează :
Vineri dimineaţa, în mânăstiri şi catedrale, unde se face slujbă zilnic, după Utrenia zilei, Ceasuri şi Obedniţă, săvârşim Vecernia sâmbetei unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel :
Începutul ca la Liturghie (Binecuvântată este împărăţia Tatălui...), Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 103, ectenia mare şi Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : două din Triod (repetând stihira de acolo), patru din Octoih şi patru ale sfinţilor (repetând una din cele trei câte se află la Minei). Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., a Născătoarei de la Octoih, a glasului de rând (Dogmatica). Vohod cu cădelniţa, Prochimenele şi Paremiile din Triod cu Lumina lui Hristos..., Paremiile din Minei, Să se Îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea în Sfântul altar, Ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Vineri seara se citeşte Pavecerniţa mare cu Patrucântarea sâmbetei din Triod (cântă la Utrenie). În bisericile de enorii, unde nu se face slujbă în fiecare zi, Vecernia Sâmbetei se face singură Vineri seara, precum urmează : Începutul obişnuit al Vecerniei (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), Veniţi să ne închinăm... şi Psalmul 103, ectenia mare, Catisma de rând, ectenie mică. La Doamne, strigat-am..., se cântă numai stihirile sfinţilor pe şase (repetând pe cele trei, câte se află la Minei), Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând. Vohod cu cădelniţa. Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod şi ale sfinţilor din Minei, Învredniceşte-ne, Doamne..., şi ectenia, Să plinim rugăciunile noastre de seară..., La Stihoavnă, stihira din Triod (cea de la Doamne, strigat-am...) de două ori (a doua oară cu stihul Către Tine am ridicat ochii mei...,), apoi martirica din Octoih, după glasul stihirei Triodului, Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., a Născătoarei din Minei. La tropare : al sfinţilor. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii glasului de rând. Ectenia Miluieşte-ne pe noi..., cu trei metanii mari, rugăciunea Preasfântă Treime..., apoi Fie numele Domnului binecuvântat..., de trei ori, Slavă..., Şi acum..., Psalmul 33, Cuvine-se să te fericim..., şi otpustul.
Sâmbătă dimineaţa, atât în bisericile mânăstireşti cât şi în cele de enorie, se săvârşeşte Utrenia, apoi Ceasurile şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur; la Utrenie se cântă numai slujba întreagă a sfinţilor, cum e scrisă la Minei (cu Dumnezeu este Domnul...); la Ceasuri se pun troparul şi Condacul sfinţilor, iar la Liturghie se adaugă şi ale Sâmbetei (pentru morţi) din Triod.
P) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Duminica a doua din Sfântul şi Marele Post (în care se face şi pomenirea Sfântului Grigorie Palama), slujba sfinţilor se cântă împreuna cu cea a Învierii din Octoih şi a Sfântului Grigorie din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, se cântă numai stihirile Învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, glasul de rând.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cânta zece stihiri : patru ale Învierii de la glasul de rând, trei ale Sfântului Grigorie din Triod şi trei ale Sfinţilor 40 Mucenici din Minei. Slavă..., a Sfântului Grigorie, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând, Vohod cu cădelniţa, Lumină lină... Prochimenul zilei, Paremiile Sfinţilor 40 Mucenici, La Stihoavnă, stihirile învierii glasului de rând, Slavă..., a Sfinţilor 40 Mucenici, Şi acum..., a Născătoarei din Minei. La Tropare : de se face binecuvântarea artoselor se cântă : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., de trei ori. De nu, se cântă troparul Învierii glasului de rând, al Sfântului Grigorie, Slavă..., al Sfinţilor 40 Mucenici, Şi acum... al Născătoarei-Învierii, glasul 1 (Gavriil zicând ţie, Fecioară, bucură-te...).
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele precum s-au zis seara la Vecernie. Catismele, Sedelnele Învierii, cu a Născătoarei... lor, toate la rând, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfinţilor 40 Mucenici (din Catavasier sau din Psaltire). Apoi îndată Binecuvântările Învierii, ectenia mică, Ipacoi al Învierii glasului de rând. Sedelnele Sfinţilor 40 Mucenici, toate la rând, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând din Octoih, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei... Şi celelalte ale Duminicii, din Triod. La Canoane : Canonul Învierii, cu irmosul pe patru, al Triodului pe patru, al Sfântului Grigorie (din Triod), pe trei şi ale Sfinţilor 40 Mucenici (din Minei) pe trei. Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul din Minei; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a. Ceea ce eşti mai cinstită..., La Luminânde : cea de rând a Învierii, a Sfântului Grigorie din Triod, Slavă..., a sfinţilor din Minei, Şi acum..., a Învierii. La Laude se cântă opt stihiri : trei ale Învierii, două din Triod şi trei din Minei, Slavă..., Voscreasna de rând a învierii (la bisericile de enorii) sau stihira Triodului (la mânăstiri), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu..., Doxologia mare, troparul Învierii, ecteniile şi otpustul. La mânăstiri, ieşire în pridvorul bisericii, cântându-se Slavă..., Şi acum..., Voscreasna de rând (dacă nu s-a cântat la Utrenie). Apoi se citeşte Ceasul întâi, la care se pune troparul Învierii, Slavă..., al Sfinţilor 40 Mucenici, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., condacul Triodului. La celelalte Ceasuri condacul Triodului şi al Sfinţilor 40 de Mucenici, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Fericiri se cântă 10 stihiri : patru ale Învierii, trei din Triod de la Cântarea a 3-a a celor două Canoane şi trei din Cântarea a 6-a a celor două Canoane din Minei. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii, al Sfântului Grigorie şi al Sfinţilor 40 de Mucenici, Condacul Învierii, al sfinţilor, al Triodului şi al hramului bisericii, Apostolul şi Evanghelia, întâi ale duminicii şi apoi ale Sfinţilor 40 de Mucenici, Axionul : De tine se bucură..., Chinonicul duminicii şi al Sfinţilor 40 de Mucenici. La Proscomidie preotul va scoate şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite din miercurea şi vinerea săptămânii viitoare.
R) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post (Duminica Sfintei Cruci), slujba sfinţilor 40 de Mucenici se cântă împreună cu a Învierii din Octoih şi cu a Sfintei Cruci din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, (în mânăstiri, unde se face Priveghere), se cântă numai stihurile Crucii, din Triod. Preotul aduce şi pune pe sfânta masă Sfânta Cruce, precum arată la Triod.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, trei ale Crucii, din Triod şi trei ale sfinţilor, din Minei. Slavă..., din Triod, Şi acum..., al Născătoarei-Învierii glasului de rând (Dogmatica). Vohod, Prochimenul zilei şi Paremiile sfinţilor. La Litie (dacă se face) stihira hramului şi ale sfinţilor (cele de la Laude), Slavă..., a sfinţilor (cea de la Stihoavnă), Şi acum..., a Crucii din Triod. La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., a sfinţilor de la Laude, Şi acum..., a Crucii.
La Tropare : dacă se face binecuvântarea artoselor, se cântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară..., de două ori şi a Crucii o dată. Dacă nu, se cântă troparul Învierii, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Crucii (Mântuieşte, Doamne, poporul Tău...).
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Crucii. După Catisme, Sedelnele Învierii cu a Născătoarei..., lor, Polieleul (Robii Domnului...) cu stihurile şi Mărimurile sfinţilor. Apoi îndată Binecuvântările Învierii, ectenia mică, Ipacoi al Învierii glasului de rând, Sedelnele sfinţilor, toate la rând, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei... şi celelalte ale duminicii din Triod. La Canoane : al Învierii cu irmosul pe patru, al sfinţilor pe patru şi al Crucii pe şase. Catavasiile Crucii, din Triod. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul sfinţilor. După Cântarea a 6-a. Condacul, Icosul, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă Ceea ce eşti mai cinstită..., La Luminânde : a Învierii, Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., a Crucii. La Laude se cântă opt stihiri : patru ale Învierii şi patru ale Triodului, Slavă..., a Triodului (în mânăstiri) sau Voscreasna de rând în bisericile de enorii, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, iar la Sfinte Dumnezeule..., se face scoaterea şi sărutarea Sfintei Cruci în naos, precum se arată la Triod, Şi după stihirile Crucii de acolo, sfârşitul obişnuit al Utreniei. În mânăstiri, ieşire în pridvorul bisericii cântându-se Voscreasna de rând (dacă nu s-a cântat la Utrenie) şi citire de la Sfântul Teodor Studitul, apoi se citesc Ceasurile, la care se pune troparul Învierii, Slavă..., al Crucii, Şi acum..., al Născătoarei de la ceasuri (în Ceaslov), După Tatăl nostru..., Condacul Învierii. La Ceasul al treilea şi al şaselea, troparul Învierii, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacele, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Proscomidie preotul pregăteşte şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite din miercurea şi vinerea săptămânii care urmează. La Fericiri se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, trei ale Crucii din Cântarea a 3-a a Canonului şi trei ale sfinţilor din Cântarea a 6-a a Canonului lor. După Vohodul cu Evanghelia troparul Învierii, al Crucii şi al sfinţilor, apoi Condacul Învierii, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Crucii, în loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Crucii Tale..., Apostolul şi Evanghelia, întâi ale Crucii şi apoi ale sfinţilor. Axionul De tine se bucură..., Chinonicul, întâi al duminicii şi apoi al sfinţilor.
Are o zi de înainte-prăznuire (24 martie) şi una de după-prăznuire (26 martie), în care se face şi odovania sau încheierea praznicului.
Vecernia Sfântului, la mânăstiri şi catedralele chiriarhale, unde se face slujbă zilnic, se cântă împreună cu a Triodului în dimineaţa zilei precedente, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, astfel : Îndată după Obedniţă şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, se începe Vecernia, fără binecuvântare, citind Veniţi să ne închinăm... şi Psalmul 103, apoi ectenia mare şi se citeşte Catisma de rând din Psaltire. Ectenia mică şi se cântă Doamne, strigat-am..., cu şase stihiri : trei din Triod şi trei ale Sfântului. Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei (Cine nu te va ferici...). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod (două) şi ale Sfântului din Minei. Îndată rugăciunea, Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia, Să plinim rugăciunile noastre cele de seară...; Stihoavna din Triod, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Minei. La tropare : al Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei (Taina cea din veac ascunsă...). Ectenia (Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule... şi sfârşitul obişnuit al Vecerniei zilelor de post (vezi Ceaslovul).
Pavecerniţa mare, se citeşte seara fără metanii, punând după primul Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului şi al Născătoarei din Minei, iar după al treilea Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., Condacul Sfântului. Doamne al puterilor, fii cu noi..., citit. În bisericile de enorie, unde nu se face slujbă zilnic, dar este hram Aflarea Capului, Vecernia Sfântului se cântă împreună cu cea din Triod seara, în ajunul serbării, precum s-a arătat mai înainte, cu deosebirea că preotul face începutul obişnuit, cu Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., În dimineaţa zilei serbării, atât în bisericile mânăstireşti şi catedrale, cât şi în cele de enorii, se săvârşeşte Utrenia Sfântului împreună cu cea din Triod, după cum s-a arătat mai înainte la pgf. M, apoi Ceasurile şi Obedeniţa după rânduiala zilelor de rând din post şi Vecernia (zilei următoare) cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum s-a arătat mai înainte, la pgf. M.
Se prăznuieşte îndeobşte, atât în biserici mânăstireşti cât şi la bisericile de enorie (fiind chiar hram la unele din ele, şi intră de regulă în perioada triodului în fiecare an, putând cădea între miercurea săptămânii a doua din Triod (când Sfintele Paşti se serbează la 8 mai) marţea săptămânii a patra din Postul Mare (când Sfintele Paşti se serbează la 4 aprilie). Pentru felul cum se cântă Slujba Sfinţilor 40 de Mucenici în perioada Triodului ne conducem după aceleaşi reguli ca şi la serbarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul (vezi în urma la cap. IV), şi anume :
A) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Miercuri, Joi ori Vineri în săptămâna a doua din Triod (săptămâna dintre Duminica Fiului risipitor şi cea a, lăsatului sec de carne), slujba lor se face întreaga şi neschimbată din Minei, adăugându-se doar la Sfânta Liturghie şi Apostolul şi Evanghelia zilei din Triod, înainte de cele ale sfinţilor.
B) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Sâmbăta lăsatului sec de carne (Sâmbăta morţilor), slujba lor se pune întreagă în Vinerea acelei săptămâni, iar sâmbătă se cântă numai slujba din Triod.
C) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi) ori în Duminica lăsatului sec de brânză (a Izgonirii lui Adam din Rai), slujba Sfântului din Minei se cântă împreună cu cea a duminicii, din Octoih şi din Triod, precum s-a arătat în urma, la cap. IV, pgf. A.
D) De cade Serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Luni ori Marţi în săptămâna brânzei, slujba sfinţilor se cântă cu cea din Triod, precum s-a arătat la cap. IV pgf. D.
E) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Miercuri în săptămâna brânzei, slujba sfinţilor se cântă marţi în săptămâna brânzei cu cea din Triod cum s-a arătat la cap. IV, pgf. D.
F) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenicii Joi în săptămâna brânzei, slujba sfinţilor se cântă cu cea din Triod cum s-a arătat la cap. IV, pgf. F.
G) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Vineri în săptămâna brânzei, slujba sfinţilor se cântă în Joia acelei săptămâni, precum s-a arătat la cap. IV, pgf. F.
H) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Sâmbătă în săptămâna brânzei (Sâmbăta Cuvioşilor si de Dumnezeu-purtătorilor Părinţi), slujba Sfinţilor 40 de Mucenici se cânta cu cea a Părinţilor din Triod, cum s-a arătat în urma, la cap. IV, pgf. H.
I) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Luni în prima săptămâna din Postul Mare, slujba sfinţilor se cântă cu cea a Triodului în Duminica lăsatului sec de brânză precum s-a arătat la cap. IV, pgf. A.
J) De cade serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Marţi, Miercuri, Joi ori Vineri din săptămâna întâia a Postului Mare, slujba sfinţilor se cântă ori în duminica lăsatului sec de brânză, ori în Sâmbăta primei săptămâni din post, precum s-a arătat la cap. IV, pgf. A şi K.
K) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Sâmbăta întâia din Postul Mare (a Sfântului Teodor Tiron), slujba sfinţilor se va cânta împreuna cu cea din Triod precum s-a arătat în urma, la cap. IV, pgf. K.
L) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Duminica întâia din Sfântul şi Marele Post (a Ortodoxiei), slujba sfinţilor se cântă împreună cu cea a duminicii, din Octoih si Triod, precum s-a arătat la cap. IV, pgf. L.
M) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Luni în săptămâna a doua, a treia ori a patra din Sfântul şi Marele Post, slujba sfinţilor se cântă cu cea din Triod precum s-a arătat la cap. IV, pgf. M.
N) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici Marţi, Miercuri, Joi şi Vineri din săptămâna a doua şi a treia din post, ori marţi în săptămâna a patra din post (căci până aici se poate sui sărbătoarea aceasta), slujba sfinţilor se cântă împreună cu cea a zilei din Triod precum s-a arătat la cap. IV, pgf. N.
O) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Sâmbăta săptămânii a doua sau a treia din post, slujba sfinţilor se cântă împreună cu cea din Triod precum urmează :
Vineri dimineaţa, în mânăstiri şi catedrale, unde se face slujbă zilnic, după Utrenia zilei, Ceasuri şi Obedniţă, săvârşim Vecernia sâmbetei unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel :
Începutul ca la Liturghie (Binecuvântată este împărăţia Tatălui...), Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 103, ectenia mare şi Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : două din Triod (repetând stihira de acolo), patru din Octoih şi patru ale sfinţilor (repetând una din cele trei câte se află la Minei). Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., a Născătoarei de la Octoih, a glasului de rând (Dogmatica). Vohod cu cădelniţa, Prochimenele şi Paremiile din Triod cu Lumina lui Hristos..., Paremiile din Minei, Să se Îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea în Sfântul altar, Ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Vineri seara se citeşte Pavecerniţa mare cu Patrucântarea sâmbetei din Triod (cântă la Utrenie). În bisericile de enorii, unde nu se face slujbă în fiecare zi, Vecernia Sâmbetei se face singură Vineri seara, precum urmează : Începutul obişnuit al Vecerniei (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), Veniţi să ne închinăm... şi Psalmul 103, ectenia mare, Catisma de rând, ectenie mică. La Doamne, strigat-am..., se cântă numai stihirile sfinţilor pe şase (repetând pe cele trei, câte se află la Minei), Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând. Vohod cu cădelniţa. Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod şi ale sfinţilor din Minei, Învredniceşte-ne, Doamne..., şi ectenia, Să plinim rugăciunile noastre de seară..., La Stihoavnă, stihira din Triod (cea de la Doamne, strigat-am...) de două ori (a doua oară cu stihul Către Tine am ridicat ochii mei...,), apoi martirica din Octoih, după glasul stihirei Triodului, Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., a Născătoarei din Minei. La tropare : al sfinţilor. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Învierii glasului de rând. Ectenia Miluieşte-ne pe noi..., cu trei metanii mari, rugăciunea Preasfântă Treime..., apoi Fie numele Domnului binecuvântat..., de trei ori, Slavă..., Şi acum..., Psalmul 33, Cuvine-se să te fericim..., şi otpustul.
Sâmbătă dimineaţa, atât în bisericile mânăstireşti cât şi în cele de enorie, se săvârşeşte Utrenia, apoi Ceasurile şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur; la Utrenie se cântă numai slujba întreagă a sfinţilor, cum e scrisă la Minei (cu Dumnezeu este Domnul...); la Ceasuri se pun troparul şi Condacul sfinţilor, iar la Liturghie se adaugă şi ale Sâmbetei (pentru morţi) din Triod.
P) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Duminica a doua din Sfântul şi Marele Post (în care se face şi pomenirea Sfântului Grigorie Palama), slujba sfinţilor se cântă împreuna cu cea a Învierii din Octoih şi a Sfântului Grigorie din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, se cântă numai stihirile Învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih, glasul de rând.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cânta zece stihiri : patru ale Învierii de la glasul de rând, trei ale Sfântului Grigorie din Triod şi trei ale Sfinţilor 40 Mucenici din Minei. Slavă..., a Sfântului Grigorie, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând, Vohod cu cădelniţa, Lumină lină... Prochimenul zilei, Paremiile Sfinţilor 40 Mucenici, La Stihoavnă, stihirile învierii glasului de rând, Slavă..., a Sfinţilor 40 Mucenici, Şi acum..., a Născătoarei din Minei. La Tropare : de se face binecuvântarea artoselor se cântă : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., de trei ori. De nu, se cântă troparul Învierii glasului de rând, al Sfântului Grigorie, Slavă..., al Sfinţilor 40 Mucenici, Şi acum... al Născătoarei-Învierii, glasul 1 (Gavriil zicând ţie, Fecioară, bucură-te...).
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele precum s-au zis seara la Vecernie. Catismele, Sedelnele Învierii, cu a Născătoarei... lor, toate la rând, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfinţilor 40 Mucenici (din Catavasier sau din Psaltire). Apoi îndată Binecuvântările Învierii, ectenia mică, Ipacoi al Învierii glasului de rând. Sedelnele Sfinţilor 40 Mucenici, toate la rând, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând din Octoih, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei... Şi celelalte ale Duminicii, din Triod. La Canoane : Canonul Învierii, cu irmosul pe patru, al Triodului pe patru, al Sfântului Grigorie (din Triod), pe trei şi ale Sfinţilor 40 Mucenici (din Minei) pe trei. Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul din Minei; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a. Ceea ce eşti mai cinstită..., La Luminânde : cea de rând a Învierii, a Sfântului Grigorie din Triod, Slavă..., a sfinţilor din Minei, Şi acum..., a Învierii. La Laude se cântă opt stihiri : trei ale Învierii, două din Triod şi trei din Minei, Slavă..., Voscreasna de rând a învierii (la bisericile de enorii) sau stihira Triodului (la mânăstiri), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu..., Doxologia mare, troparul Învierii, ecteniile şi otpustul. La mânăstiri, ieşire în pridvorul bisericii, cântându-se Slavă..., Şi acum..., Voscreasna de rând (dacă nu s-a cântat la Utrenie). Apoi se citeşte Ceasul întâi, la care se pune troparul Învierii, Slavă..., al Sfinţilor 40 Mucenici, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., condacul Triodului. La celelalte Ceasuri condacul Triodului şi al Sfinţilor 40 de Mucenici, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Fericiri se cântă 10 stihiri : patru ale Învierii, trei din Triod de la Cântarea a 3-a a celor două Canoane şi trei din Cântarea a 6-a a celor două Canoane din Minei. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii, al Sfântului Grigorie şi al Sfinţilor 40 de Mucenici, Condacul Învierii, al sfinţilor, al Triodului şi al hramului bisericii, Apostolul şi Evanghelia, întâi ale duminicii şi apoi ale Sfinţilor 40 de Mucenici, Axionul : De tine se bucură..., Chinonicul duminicii şi al Sfinţilor 40 de Mucenici. La Proscomidie preotul va scoate şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite din miercurea şi vinerea săptămânii viitoare.
R) De va cădea serbarea Sfinţilor 40 de Mucenici în Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post (Duminica Sfintei Cruci), slujba sfinţilor 40 de Mucenici se cântă împreună cu a Învierii din Octoih şi cu a Sfintei Cruci din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, (în mânăstiri, unde se face Priveghere), se cântă numai stihurile Crucii, din Triod. Preotul aduce şi pune pe sfânta masă Sfânta Cruce, precum arată la Triod.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, trei ale Crucii, din Triod şi trei ale sfinţilor, din Minei. Slavă..., din Triod, Şi acum..., al Născătoarei-Învierii glasului de rând (Dogmatica). Vohod, Prochimenul zilei şi Paremiile sfinţilor. La Litie (dacă se face) stihira hramului şi ale sfinţilor (cele de la Laude), Slavă..., a sfinţilor (cea de la Stihoavnă), Şi acum..., a Crucii din Triod. La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., a sfinţilor de la Laude, Şi acum..., a Crucii.
La Tropare : dacă se face binecuvântarea artoselor, se cântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară..., de două ori şi a Crucii o dată. Dacă nu, se cântă troparul Învierii, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Crucii (Mântuieşte, Doamne, poporul Tău...).
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Crucii. După Catisme, Sedelnele Învierii cu a Născătoarei..., lor, Polieleul (Robii Domnului...) cu stihurile şi Mărimurile sfinţilor. Apoi îndată Binecuvântările Învierii, ectenia mică, Ipacoi al Învierii glasului de rând, Sedelnele sfinţilor, toate la rând, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei... şi celelalte ale duminicii din Triod. La Canoane : al Învierii cu irmosul pe patru, al sfinţilor pe patru şi al Crucii pe şase. Catavasiile Crucii, din Triod. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul sfinţilor. După Cântarea a 6-a. Condacul, Icosul, Prologul din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă Ceea ce eşti mai cinstită..., La Luminânde : a Învierii, Slavă..., a sfinţilor, Şi acum..., a Crucii. La Laude se cântă opt stihiri : patru ale Învierii şi patru ale Triodului, Slavă..., a Triodului (în mânăstiri) sau Voscreasna de rând în bisericile de enorii, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, iar la Sfinte Dumnezeule..., se face scoaterea şi sărutarea Sfintei Cruci în naos, precum se arată la Triod, Şi după stihirile Crucii de acolo, sfârşitul obişnuit al Utreniei. În mânăstiri, ieşire în pridvorul bisericii cântându-se Voscreasna de rând (dacă nu s-a cântat la Utrenie) şi citire de la Sfântul Teodor Studitul, apoi se citesc Ceasurile, la care se pune troparul Învierii, Slavă..., al Crucii, Şi acum..., al Născătoarei de la ceasuri (în Ceaslov), După Tatăl nostru..., Condacul Învierii. La Ceasul al treilea şi al şaselea, troparul Învierii, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacele, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Proscomidie preotul pregăteşte şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite din miercurea şi vinerea săptămânii care urmează. La Fericiri se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, trei ale Crucii din Cântarea a 3-a a Canonului şi trei ale sfinţilor din Cântarea a 6-a a Canonului lor. După Vohodul cu Evanghelia troparul Învierii, al Crucii şi al sfinţilor, apoi Condacul Învierii, Slavă..., al sfinţilor, Şi acum..., al Crucii, în loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Crucii Tale..., Apostolul şi Evanghelia, întâi ale Crucii şi apoi ale sfinţilor. Axionul De tine se bucură..., Chinonicul, întâi al duminicii şi apoi al sfinţilor.
6. Praznicul Buneivestiri (25 martie)
Are o zi de înainte-prăznuire (24 martie) şi una de după-prăznuire (26 martie), în care se face şi odovania sau încheierea praznicului.
1. Înainte-serbarea praznicului (24 martie) * 2. Însăşi serbarea praznicului Buneivestiri (25 Martie)
1. Înainte-serbarea praznicului (24 martie)
Poate cădea între joia săptămânii întâia din Postul Mare (când Sfintele Paşti se serbează la data cea mai târzie, adică la 8 mai) şi miercurea săptămânii a şasea din Post (când Sfintele Paşti se serbează la data cea mai timpurie, adică la 4 aprilie).
A. De va cădea înainte-prăznuirea praznicului Joi sau Vineri în săptămâna întâia a Postului Mare slujba înainte-prăznuirii din Minei se cântă cu cea o zilei din Triod, punând totdeauna înainte pe cele ale Triodului, precum urmează : B. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Sâmbăta întâia din Sfântul şi Marele Post (sâmbăta Sfântului Teodor Tiron), slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea din Triod, astfel : C. Când înainte-prăznuirea Bunei vestiri cade în Duminica întâia din Postul Mare (a Ortodoxiei), slujba înainte-prăznuirii din Minei se cântă cu cea a Învierii din Octoih şi a dreptei-credinţe din Triod, precum urmează : D. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri Luni în săptămâna a doua, a treia, a patra, a cincea sau a şasea din Sfântul şi Marele Post, slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Octoihului şi Triodului precum urmează : E. De va cădea înainte-serbarea Buneivestiri Marţi, Miercuri, Joi sau Vineri din săptămâna a doua şi a treia, ori Marţi în săptămâna a patra, ori Marţi, Miercuri şi Vineri în săptămâna a cincea, ori Marţi şi Miercuri în săptămâna a şasea din post, slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea din Triod, precum urmează : F. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în sâmbăta a doua, a treia sau a patra din Sfântul şi Marele Post, în care se face pomenirea Sfinţilor Mucenici şi a morţilor, slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Sâmbetei, din Octoih şi din Triod, precum urmează : G. De va cădea înainte-prăznuirea Bunei Vestiri În duminica a doua, a patra sau a cincea din Sfântul şi Marele Post, slujba înainte-prăznuirii, se cântă împreună cu cea a Învierii, din Octoih, şi cu cea din Triod a sfinţilor pomeniţi în aceste duminici (Sfântul Grigorie Palama în Duminica a doua, Sfântul Ioan Scărarul în a patra şi Cuvioasa Maria Egipteanca în a cincea) precum urmează : H. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post (Duminica Sfintei Cruci), slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Învierii din Octoih şi cu cea a Sfintei Cruci din Triod, precum urmează : I. De va cădea înainte-prăzuirea Bunei vestiri miercuri în săptămâna a patra din Sfântul şi Marele Post (Miercurea înjumătăţirii Postului, în care se face şi Închinarea Sfintei Cruci), slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea a Crucii din Triod, făcând, atât seara cât şi dimineaţa, obişnuitele metanii ale Postului : J. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri joi în săptămâna a patra, slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea a Sfintei Cruci din Triod astfel : K. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri vineri în săptămâna a patra din Post L. De va cădea înainte-prăznuirea praznicului Buneivestiri joi în săptămâna a cincea din Sfântul şi Marele Post ; M. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Sâmbăta a cincea din Postul Mare (Sâmbăta Acatistului),
Poate cădea între joia săptămânii întâia din Postul Mare (când Sfintele Paşti se serbează la data cea mai târzie, adică la 8 mai) şi miercurea săptămânii a şasea din Post (când Sfintele Paşti se serbează la data cea mai timpurie, adică la 4 aprilie).
A. De va cădea înainte-prăznuirea praznicului Joi sau Vineri în săptămâna întâia a Postului Mare slujba înainte-prăznuirii din Minei se cântă cu cea o zilei din Triod, punând totdeauna înainte pe cele ale Triodului, precum urmează : B. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Sâmbăta întâia din Sfântul şi Marele Post (sâmbăta Sfântului Teodor Tiron), slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea din Triod, astfel : C. Când înainte-prăznuirea Bunei vestiri cade în Duminica întâia din Postul Mare (a Ortodoxiei), slujba înainte-prăznuirii din Minei se cântă cu cea a Învierii din Octoih şi a dreptei-credinţe din Triod, precum urmează : D. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri Luni în săptămâna a doua, a treia, a patra, a cincea sau a şasea din Sfântul şi Marele Post, slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Octoihului şi Triodului precum urmează : E. De va cădea înainte-serbarea Buneivestiri Marţi, Miercuri, Joi sau Vineri din săptămâna a doua şi a treia, ori Marţi în săptămâna a patra, ori Marţi, Miercuri şi Vineri în săptămâna a cincea, ori Marţi şi Miercuri în săptămâna a şasea din post, slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea din Triod, precum urmează : F. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în sâmbăta a doua, a treia sau a patra din Sfântul şi Marele Post, în care se face pomenirea Sfinţilor Mucenici şi a morţilor, slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Sâmbetei, din Octoih şi din Triod, precum urmează : G. De va cădea înainte-prăznuirea Bunei Vestiri În duminica a doua, a patra sau a cincea din Sfântul şi Marele Post, slujba înainte-prăznuirii, se cântă împreună cu cea a Învierii, din Octoih, şi cu cea din Triod a sfinţilor pomeniţi în aceste duminici (Sfântul Grigorie Palama în Duminica a doua, Sfântul Ioan Scărarul în a patra şi Cuvioasa Maria Egipteanca în a cincea) precum urmează : H. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post (Duminica Sfintei Cruci), slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Învierii din Octoih şi cu cea a Sfintei Cruci din Triod, precum urmează : I. De va cădea înainte-prăzuirea Bunei vestiri miercuri în săptămâna a patra din Sfântul şi Marele Post (Miercurea înjumătăţirii Postului, în care se face şi Închinarea Sfintei Cruci), slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea a Crucii din Triod, făcând, atât seara cât şi dimineaţa, obişnuitele metanii ale Postului : J. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri joi în săptămâna a patra, slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea a Sfintei Cruci din Triod astfel : K. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri vineri în săptămâna a patra din Post L. De va cădea înainte-prăznuirea praznicului Buneivestiri joi în săptămâna a cincea din Sfântul şi Marele Post ; M. De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Sâmbăta a cincea din Postul Mare (Sâmbăta Acatistului),
A) De va cădea înainte-prăznuirea praznicului Joi sau Vineri în săptămâna întâia a Postului Mare slujba înainte-prăznuirii din Minei se cântă cu cea o zilei din Triod, punând totdeauna înainte pe cele ale Triodului, precum urmează :
Miercuri dimineaţa (când înainte-prăznuirea cade joi) sau joi dimineaţa (când înainte-prăznuirea cade vineri) după Utrenie Ceasuri şi Obedniţă cu rânduiala obişnuită a zilelor de rând din Postul Mare, se săvârşeşte Vecernia înainte-prăznuirii, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite astfel : Binecuvântarea de început ca la Liturghie (Binecuvântată este Împărăţia tatălui...), apoi Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 103, ectenia mare şi Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şase din Triod (repetând cât e nevoie pe cele care se găsesc acolo) şi patru din Minei, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii (Binevesteşte Gavriil...,) Vohod, Lumină lină... Prochimenele şi cele două Paremii din Triod, cu : Lumina lui Hristos luminează tuturor..., şi se cântă Să se îndrepteze rugăciunea mea..., Apoi ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, Heruvicul : Acum puterile cereşti..., Iar dacă, din binecuvântate pricini, nu se face Liturghie în acea zi, atunci se săvârşeşte Vecernia (tot dimineaţa) fără Liturghie, astfel : Începutul obişnuit al Vecerniei (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 103, ectenia mare şi se citeşte Catisma de rând din Psaltire (cu stări fără ectenii). La Doamne, strigat-am... se cântă şase stihiri : trei din Triod şi trei din Minei, Slavă..., Şi acum..., din Minei (Binevesteşte Gavriil...). Vohod nu facem, ci îndată Lumină lină... Prochimenele şi Paremiile din Triod, Învredniceşte-ne Doamne..., şi ectenia : Să plinim rugăciunile noastre de seară..., La Stihoavnă stihirile din Triod, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii. După Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., troparul Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., Ectenia Miluieşte-ne pe noi..., şi otpustul.
Pavecerniţa mare, se citeşte în seara aceleiaşi zile, cu stihirile din Canonul cel mare (de pocăinţă) al Sfântului Andrei Criteanul, precum sunt scrise la Triod, iar către sfârşitul slujbei (după rugăciunile citite în faţa icoanelor împărăteşti) se adaugă şi Evanghelia zilei Triodului
A doua zi dimineaţa (în ziua înainte-prăznuirii), la Utrenie : după începutul obişnuit şi cei şase psalmi, ectenia mare, Aliluia..., şi Cântările Treimice ale glasului de rând, cu stihurile lor (din Ceaslov sau la sfârşitul Triodului). Catismele de rând şi Sedelnele zilei din Triod, şi Psalmul 50. La Canoane : Canonul înainte-prăznuirii cu irmosul pe 6 şi Tricântarea din Triod cu cântarea de rând din Psaltire. După Cântarea a 3-a, Sedelnele înainte-prăznuirii; după Cântarea a 6-a, Condacul din Minei (Tu eşti începătura mântuirii noastre...); după Cântarea a 9-a ectenia mică, Luminânda glasului de rând a Postului, de trei ori (din Ceaslov ori din Triod, unde sunt aşezate la sfârşit, după Troparele Treimice). Laudele citite (din Ceaslov), Doxologia mică (citita din Ceaslov) şi ectenia Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., La Stihoavnă stihirile din Triod, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea : Limba care nu o ştia..., Apoi Bine este a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule... şi celelalte. După Tatăl nostru..., troparul înainte-prăznuirii, ectenia Miluieşte-ne pe noi..., şi otpustul. Apoi se citesc Ceasurile şi Obedniţa după rânduiala zilelor de rând din Post, după care săvârşim Vecernia praznicului, fie unită, cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, fie singură, după rânduiala pe care o vom arata la însăşi ziua praznicului.
B) De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Sâmbăta întâia din Sfântul şi Marele Post (sâmbăta Sfântului Teodor Tiron), slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea din Triod, astfel :
Vineri dimineaţa, după Utrenia zilei, Ceasuri şi Obedniţa, se face Vecernia Sâmbetei (de Vineri seara) fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, fie singură, astfel : De se face şi Liturghie, începutul ca la Liturghie, cum s-a arătat mai înainte, la pgf. A. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : două ale zilei din Triod, patru ale înainte-prăznuirii (din Minei) şi patru ale Sfântului Teodor, din Triod, Slava..., a Sfântului, Şi acum..., a înainte-prăznuirii. Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., prochimenele şi Paremiile din Triod, cu Lumina lui Hristos luminează tuturor..., apoi; Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea din Sfântul altar, apoi ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
De nu se face Liturghie, Vecernia se face singură, astfel : Începutul obişnuit al Vecerniei, cum s-a arătat mai înainte, la pgf. A. La Doamne, strigat-am... se cântă şase stihiri : trei ale înainte-prăznuirii din Minei şi trei ale Sfântului din Triod, Slavă..., a Sfântului Teodor (din Triod), Şi acum..., a înainte-prăznuirii, din Minei (Binevesteşte Gavriil...). Vohod nu se face, ci îndată Lumină lină..., Prochimenul şi Paremiile din Triod, ectenia, Să plinim..., La Stihoavnă stihira idiomelă a zilei, din triod (cea de la Doamne strigat-am...) şi martirica glasului de rând din Octoih (la sfârşitul Triodului), Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii : Taina cea din veac se descoperă astăzi... (este Slava..., Laudelor de la Utrenia praznicului). După Tatăl nostru..., troparul Sfântului Teodor din Triod, Slavă..., Şi acum..., al înainte-prăznuirii, apoi ectenia Miluieşte-ne pe noi..., cu trei metanii şi otpustul. În mânăstiri, îndată după Liturghie (dacă s-a făcut) sau după Vecernie (dacă nu s-a făcut şi Liturghie) se citeşte Canonul colivei, al Sfântului Teodor, după cum se arată în Triod.
Vineri seara, Pavecerniţa mare, se citeşte fără metanii, cu canonul morţilor, al glasului de rând din Octoih. După întâiul Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., se zice troparul înainte-prăznuirii. După al doilea Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., troparul Sfântului Teodor, iar după Cuvine-se cu adevărat..., se zice Condacul înainte-prăznuirii.
Sâmbătă dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele cum s-au zis mai înainte, la Vecernie. După Catismele de rând, Sedelnele Sfântului din Triod şi Psalmul 50. La Canoane : Canonul înainte-prăznuirii cu irmosul pe şase, ale Sfântului (două) din Triod pe opt. După Cântarea a 3-a, Sedelnele, Condacul şi Icosul Sfântului din Triod, iar după Cântarea a 6-a, Condacul înainte-prăznuirii şi Prologul (Sinaxarul) Sfântului Teodor, din Triod. Luminânda înainte-serbării din Minei, Slavă..., a Sfântului din Triod Şi acum..., a Născătoarei din Triod.
La Laude se cântă patru stihiri ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. Doxologie mică (citită din Ceaslov) şi ectenia, Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., La Stihoavnă, stihiri le Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a înainte-prăznuirii. Apoi Bine este a ne mărturisi..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte; după Tatăl nostru..., troparul Sfântului şi al înainte-prăznuirii, ectenia Miluieşte-ne pe noi..., şi otpustul. La mânăstiri se citesc apoi Ceasurile, punând pe rând troparul şi condacul înainte-prăznuirii, sau pe cele ale Sfântului Teodor.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri, se cântă opt stihiri : patru ale înainte-prăznuirii din Cântarea a 3-a a Canonului şi patru ale Sfântului din Cântarea a 6-a a Canoanelor lui, din Triod. După Vohodul cu Evanghelia, troparul şi Condacul înainte-prăznuirii şi ale Sfântului. Apostolul şi Evanghelia zilei din Triod şi apoi ale Sfântului. Axionul Cuvinese cu adevărat..., Chinonicul din Triod.
La masă în mânăstiri (la trapeză) se citeşte Cuvântul de laudă al Sfântului Grigorie de Nisa pentru Sfântul Mucenic Teodor Tiron, şi se face dezlegare la untdelemn şi vin.
C) Când înainte-prăznuirea Bunei vestiri cade în Duminica întâia din Postul Mare (a Ortodoxiei), slujba înainte-prăznuirii din Minei se cântă cu cea a Învierii din Octoih şi a dreptei-credinţe din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, se cântă numai stihirile dreptei-credinţe din Triod. La Vecernia mare, după obişnuitul început, se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne strigat-am..., se cântă zece stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, trei ale dreptei-credinţe din Triod şi trei ale înainte-prăznuirii, Slavă..., a Triodului, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând. Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei (Domnul a împărăţit...), ectenia întreită (Să zicem toţi...), Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor (Să plinim...) şi celelalte, ca de obicei. La Litie (dacă se face Priveghere sau binecuvântarea artoselor), stihira hramului, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii, de la Doamne, strigat-am..., (Binevesteşte Gavriil...). La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., din Triod, Şi acum..., a înainte-prăznuirii cea de la Stihoavna Utreniei (Limba care nu o ştia...). La Tropare : dacă nu se face binecuvântarea artoselor, se cântă troparul Învierii, Slavă..., al Triodului, Şi acum..., al înainte-prăznuirii (Astăzi începătura bucuriei a toată lumea...); iar de se face Litie, se cântă numai troparul; Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te..., de trei ori şi celelalte ale Litiei.
Duminică dimineaţa la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele precum s-au zis seara la Vecernie, După Catisme, Sedelnele Învierii, Binecuvântările Învierii (Soborul îngeresc...), ectenie mică, Ipacoi, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei..., şi celelalte ale duminicii Triodului. La Canoane : Canonul Învierii, cu al Crucii-Învierii şi al Născătoarei glasului de rând din Octoih, toate pe opt, al Triodului pe trei şi al înainte-prăznuirii pe trei. Catavasiile Triodului. După Cântarea a 3-a Sedelnele (Catismele) şi condacul înainte-prăznuirii ? După Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul, Prologul Duminicii, din Triod şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a, Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., La Luminânde : cea de rând a Învierii, Slavă..., a duminicii din Triod, Şi acum..., a înainte-prăznuirii. La Laude se cântă opt stihiri : cinci ale Învierii şi trei din Triod, Slavă..., a Triodului (Moise în vremea postului...), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., şi Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., troparul Învierii, ecteniile şi otpustul.
În mânăstiri se face ieşire în pridvorul bisericii cântându-se Slavă..., Şi acum..., stihira de rând a Evangheliei (Voscreasna). Apoi se citesc Ceasurile, punând la toate troparul Învierii, iar al Triodului (Preacuratului Tău chip...) şi al înainte-prăznuirii se zic când unul când altul. După Tatăl nostru..., la toate ceasurile se zice condacul Triodului şi al înainte-prăznuirii, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La proscomidie preotul pregăteşte şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai Înainte sfinţite din miercurea şi vinerea săptămânii următoare. La Fericiri se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, trei ale Triodului din Cântarea a 3-a a Canonului şi trei ale înainte-prăznuirii din Cântarea a 6-a a Canonului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii, al Triodului şi al înainte-prăznuirii, apoi Condacul Învierii, al Triodului şi al înainte-prăznuirii. Apostolul şi Evanghelia duminicii. Axionul, De tine se bucură..., Chinonicul din Triod.
D) De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri Luni în săptămâna a doua, a treia, a patra, a cincea sau a şasea din Sfântul şi Marele Post, slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Octoihului şi Triodului precum urmează :
Duminică seara, la Vecernie, după începutul obişnuit; Psalmul 103 şi ectenia mare. Catismă nu se citeşte, nici Fericit bărbatul..., nu se cântă..., La Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri patru din Octoih (stihirile de umilinţă) de la glasul de rând, trei din Triod şi trei ale înainte-prăznuirii. Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii. Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul cel mare de rând, din Triod (Să nu întorci faţa Ta..., ori : Dat-ai moştenire...), rugăciunea Învredniceşte-ne Doamne..., cu trei metanii mari şi ectenia; Să plinim rugăciunile noastre cele de seară..., La Stihoavnă, stihirile din Triod, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii, cea de la Stihoavna Utreniei : Limba care nu o ştia..., La Tropare : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te..., cu metanii. Apoi ectenia Miluieşte-ne pe noi... şi otpustul.
În mânăstiri se citeşte şi Pavecerniţa Mică.
Luni dimineaţa, la Utrenie, după începutul obişnuit, cei şase psalmi şi ectenia mare, cântăm Aliluia... şi Cântările Treimice ale glasului de rând (la sfârşitul Triodului sau în Ceaslov). Apoi Catismele, Sedelnele Triodului şi Psalmul 50. La Canoane : Canonul înainte-prăznuirii cu irmosul pe 6 şi ale Triodului după rânduiala lor (vezi pe larg la Triod, luni săptămâna întâia din post, la Utrenie); după Cântarea a 3-a şi a 6-a, Sedelnele şi Condacul înainte-prăznuirii din Minei; la Cântarea a 9-a; Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenia mică şi Luminânda înainte-prăznuirii. Laudele citite (după Ceaslov), Doxologie mică, ectenia Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., La Stihoavnă, stihirile din Triod, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii (Limba care nu o ştia...), Bine este a ne mărturisi..., Sfinte Dumnezeule şi celelalte. După Tatăl nostru..., troparul înainte-prăznuirii, ectenia Miluieşte-ne pe noi..., şi otpustul.
Apoi se citesc Ceasurile şi Obedniţa şi se săvârşeşte Vecernia, fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, fie singură, cântând ale înainte-prăznuirii din Minei şi ale zilei din Triod, după cum am arătat mai înainte, la pgf. A.
E) De va cădea înainte-serbarea Buneivestiri Marţi, Miercuri, Joi sau Vineri din săptămâna a doua şi a treia, ori Marţi în săptămâna a patra, ori Marţi, Miercuri şi Vineri în săptămâna a cincea, ori Marţi şi Miercuri în săptămâna a şasea din post, slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea din Triod, precum urmează :
Vecernia înainte-prăznuirii se face în dimineaţa zilei precedente, fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (dacă e miercuri sau vineri), fie singură (dacă e alta dintre zilele de rând ale săptămânii), în amândouă cazurile conducându-se după regulile arătate mai înainte, la pgf. A. În seara aceleiaşi zile se citeşte Pavecerniţa Mare. Dimineaţa, în însăşi ziua înainte-prăznuirii, se face Utrenia înainte-prăznuirii cu a zilei din Triod, precum am arătat la pgf. A, şi citim Ceasurile şi Obednita.
La Liturghie, se săvârşeşte Vecernia praznicului (Bunavestire), fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, fie singură, precum vom arăta mai departe, la însuşi praznicul.
F) De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în sâmbăta a doua, a treia sau a patra din Sfântul şi Marele Post, în care se face pomenirea Sfinţilor Mucenici şi a morţilor, slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Sâmbetei, din Octoih şi din Triod, precum urmează :
Vineri dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, se săvârşeşte Vecernia Sâmbetei şi a înainte-prăznuirii, fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, fie singură. Dacă Vecernia se săvârşeşte unită cu Liturghia, se face începutul cu Binecuvântată este Împărăţia Tatălui..., Psalmul 103, ectenia mare şi Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : stihira idiomelă (samoglasnică) din Triod de două ori, patru stihiri ale mucenicilor (martirice) de la glasul de rând din Octoih şi patru ale înainte-prăznuirii, Slavă..., a înainte-prăznuirii (Binevesteşte Gavriil...), Şi acum..., Dogmatica glasului de rând. Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod, cu Lumina lui Hristos luminează tuturor..., apoi se cântă; Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu obişnuita cădire din Sfântul altar. Apoi ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Dacă nu se săvârşeşte Liturghie, ci numai Vecernia, se face începutul cu Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Psalmul 103, ectenia mare, Catisma de rând (cu stări, fără ectenii) şi ectenie mică. La Doamne, strigat-am..., se cântă şase stihiri ale înainte-prăznuirii din Minei (repetând pe cele trei câte sunt acolo), Slavă..., a înainte-prăznuirii (Binevesteşte Gavriil...), Şi acum..., Dogmatica glasului de rând (care se sfârşeşte). Vohod nu se face, ci îndată Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne..., şi ectenia; Să plinim rugăciunile noastre cele de seară..., La Stihoavnă, stihira samoglasnică a Triodului (cea de la Doamne, strigat-am...), apoi stihira martirică din Octoih, de la glasul celei din Triod, cu stihurile indicate la Triod. Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii cea de la Laudele Utreniei (Taina cea din veac se descoperă astăzi...). După Tatăl nostru..., troparul înainte-prăznuirii, ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., cu trei metanii mari. Apoi rugăciunea Preasfântă Treime, stăpânie de-o-fiinţă..., şi celelalte ale sfârşitului Vecerniei după rânduiala zilelor din post (vezi Ceaslovul).
Vineri seara. Pavecerniţa mare se citeşte fără metanii. După primul Sfinte Dumnezeule..., în locul troparelor obişnuite, din Ceaslov, se zice al înainte-prăznuirii. După al doilea Sfinte Dumnezeule..., troparele de umilinţă din Ceaslov. Şi se citeşte Canonul morţilor de la glasul de rând al Octoihului. După Cuvine-se cu adevărat..., şi al treilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul înainte-prăznuirii şi celelalte ale Pavecerniţei, ca de obicei.
Sâmbătă dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul înainte-prăznuirii de trei ori. Apoi Catismele de rând, Sedelnele zilei din Octoih şi Psalmul 50 (din ale morţilor de la Triod nu se pune nimic). Canonul înainte-prăznuirii cu irmosul pe şase, irmosul de două ori; după Cântarea a 3-a Sedelnele înainte-prăznuirii De la Cântarea a 6-a înainte se adaugă şi Patrucântarea din Triod, pe opt; după Cântarea a 6-a, Condacul înainte-prăznuirii, după Cântarea a 9-a ectenia mică şi Luminânda înainte-prăznuirii. Laudele citite şi celelalte ale Utreniei zilelor de rând. La Stihoavnă se cântă stihirile glasului de rând din Octoih cele ale mucenicilor (de la Laude), cu stihurile obişnuite. Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii (Limba care nu o ştia...). Apoi; Bine este a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte. După Tatăl nostru..., troparul înainte-prăznuirii, ectenia Miluieşte-ne pe noi..., şi otpustul. În mânăstiri se citesc Ceasurile, punând troparul şi condacul înainte-prăznuirii.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri din Canonul înainte-prăznuirii : patru de la Cântarea a 3-a şi patru de la Cântarea a 6-a. După Vohodul cu Evanghelia, troparul şi Condacul hramului (de este hram vreunul din praznicele Mântuitorului), troparul şi Condacul înainte-prăznuirii, după rânduiala lor. Apostolul şi Evanghelia zilei (ale Sâmbetei). Chinonicul din Triod.
G) De va cădea înainte-prăznuirea Bunei Vestiri În duminica a doua, a patra sau a cincea din Sfântul şi Marele Post, slujba înainte-prăznuirii, se cântă împreună cu cea a Învierii, din Octoih, şi cu cea din Triod a sfinţilor pomeniţi în aceste duminici (Sfântul Grigorie Palama în Duminica a doua, Sfântul Ioan Scărarul în a patra şi Cuvioasa Maria Egipteanca în a cincea) precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mare, după începutul obişnuit se cântă Fericit bărbatul. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, de la glasul de rând al Octoihului, trei ale înainte-prăznuirii din Minei şi trei ale Sfântului (Cuvioase) din Triod Slavă..., din Minei (Binevesteşte Gavriil...), Şi acum..., Dogmatica glasului de rând. Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei (Domnul a împărăţit...) ecteniile şi rugăciunea învredniceşte-ne, Doamne..., după rânduiala lor. La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., din Triod, Şi acum..., a înainte-prăznuirii : Taina cea din veac se descoperă astăzi..., (Slavă..., de la Laude). După Tatăl nostru..., troparul Învierii., Slavă..., al Sfântului (Cuvioasei) din Triod, Şi acum..., al înainte-prăznuirii (Astăzi începutul bucuriei a toată lumea...) şi otpustul.
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele precum s-au zis seara la Vecernie. După Catisme, Sedelnele Învierii, Binecuvântările Învierii, Ipacoi, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei... şi celelalte ale duminicilor, din Triod. La Canoane : Canonul Învierii şi al Născătoarei glasului de rând, din Octoih pe şase, al înainte-prăznuirii pe patru şi cele două din Triod pe patru. Catavasii : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Condacul înainte-prăznuirii, Condacul şi Icosul din Triod; după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Învierii şi Sinaxarul (Prologul) din Triod. La Cântarea a 9-a : Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., a Sfântului (Cuvioasei) din Triod, Şi acum..., a înainte-prăznuirii. La Laude se cântă opt stihiri : cinci ale Învierii, trei ale Triodului, Slavă..., din Triod, Şi acum... Preabinecuvântată eşti.. Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule... troparul Învierii, ecteniile şi otpustul.La Ceasuri se pune troparul Învierii şi al înainte-prăznuirii.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Proscomidie preotul scoate şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite din săptămâna următoare. La Fericiri se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, trei ale Înainte-prăznuirii din Cântarea a 3-a a Canonului din Minei şi trei din Cântarea a 6-a de la cele două Canoane din Triod. După Vohodul cu Evanghelia, troparul şi Condacul Învierii, ale înainte-prăznuirii şi cele ale sfinţilor (Cuvioasei) din Triod, după rânduiala lor. Apostolul şi Evanghelia duminicii şi ale sfinţilor (Cuvioasei). Axionul De tine se bucură..., chinonicul duminicii.
H) De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Duminica a treia din Sfântul şi Marele Post (Duminica Sfintei Cruci), slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea a Învierii din Octoih şi cu cea a Sfintei Cruci din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, atât la Doamne, strigat-am..., cât şi la Stihoavnă, se cântă stihirile Sfintei Cruci, precum sunt scrise în Triod. După Tatăl nostru..., troparul Sfintei Cruci, iar după otpust preotul pregăteşte Sfânta Cruce pe care o pune pe Sfântul antimis, precum arată în Triod.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit se cântă Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri : trei ale Învierii de la glasul de rând al Octoihului, patru ale Sfintei Cruci din Triod, şi trei ale înainte-prăznuirii. Slavă..., a Sfintei Cruci, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând. Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei, ecteniile. La Litie (dacă este Priveghere sau binecuvântarea artoselor) stihira hramului, Slavă..., a Sfintei Cruci, Şi acum..., a înainte-prăznuirii, cea de la Doamne, strigat-am..., (Binevesteşte Gavriil...). La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., a Sfintei Cruci, Şi acum..., a înainte-prăznuirii : Limba care nu o ştia (de la Stihoavna Utreniei), La Tropare : de este Litie (Priveghere) se cântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te..., de două ori, şi al Sfintei Cruci o dată apoi celelalte ale Litiei sau Privegherii. Dacă nu este Litie, se cântă troparul Învierii, Slavă..., al Sfintei Cruci, Şi acum..., al înainte-prăznuirii, apoi otpustul.
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după începutul obişnuit, la Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al Sfintei Cruci, Şi acum..., al înainte-prăznuirii. Apoi celelalte ale duminicii, precum arată la Triod. La Canoane : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al Sfintei Cruci pe şase şi al înainte-prăznuirii pe patru. Catavasiile Sfintei Cruci, din Triod (Dumnezeiescul Moise a însemnat mai dinainte...). După Cântarea a 3-a, Condacul înainte-prăznuirii, Sedealna Sfintei Cruci, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii. După Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul Sfintei Cruci, din Triod. La Cântarea a 9-a, Măreşte, suflete al meu... şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenia mică, Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., a Sfintei Cruci, Şi acum..., a înainte-prăznuirii. La Laude se cântă opt stihiri : patru ale Învierii şi patru ale Sfintei Cruci repetând pe cea dintâi. Slavă..., a Duminicii Triodului (Domnul tuturor ne-a învăţat...), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti. Doxologie mare şi apoi scoaterea şi închinarea Sfintei Cruci în naos, cu stihirile din Triod. La Ceasuri (în mânăstiri) la toate troparul Învierii, iar al Sfintei Cruci şi al înainte-prăznuirii se zice pe rând. După Tatăl nostru... la toate Ceasurile se zice Condacul Sfintei Cruci şi al Înainte-prăznuirii, schimbându-le.
La Liturghie; se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Proscomidie preotul va pregăti şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia darurilor mai înainte sfinţite din săptămâna următoare. La Fericiri se cântă 10 stihiri : şase ale Învierii şi patru din Cântarea a 3-a a Canonului din Triod. După Vohodul cu Evanghelia, troparul şi Condacul Învierii, Sfintei Cruci şi ale înainte-prăznuirii, După rânduiala lor. În loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Crucii Tale... Apostolul şi Evanghelia Duminicii, Axionul; De tine se bucură..., Chinonicul din Triod.
I) De va cădea înainte-prăzuirea Bunei vestiri miercuri în săptămâna a patra din Sfântul şi Marele Post (Miercurea înjumătăţirii Postului, în care se face şi Închinarea Sfintei Cruci), slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea a Crucii din Triod, făcând, atât seara cât şi dimineaţa, obişnuitele metanii ale Postului :
Marţi dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, se săvârşeşte Vecernia înainte-prăznuirii singură (fără Liturghie), cu începutul obişnuit (Bine este cuvântat...), Psalmul 103, ectenia mare, Catisma de rând (fără ectenii la stări), ectenie mică. La Doamne, strigat-am... se cântă şase stihiri : trei din Triod şi trei din Minei (ale înainte-prăznuirii). Slavă..., a Crucii (din Triod), Şi acum..., a înainte-prăznuirii. Prochimenele şi Paremiile din Triod. La Stihoavnă, stihirile şi Slavă..., din Triod, Şi acum..., a înainte-prăznuirii, cea de la Laudele Utreniei (Taina cea din veac se descoperă astăzi...). După Tatăl nostru..., troparele şi celelalte, după rânduiala zilelor din post (vezi Ceaslovul). Scara. Pavecerniţa mare, după obicei.
Miercuri dimineaţa, la Utrenie. După cei şase psalmi şi ectenia mare, Aliluia..., şi Cântările Treimice ale glasului de rând. Catismele de rând, Sedelnele Crucii de la glasul de rând al Octoihului, apoi cele din Triod şi Psalmul 50. La Canoane : Canonul Sfintei Cruci, din Triod, cu irmosul pe şase şi al înainte-prăznuirii pe patru; iar la Cântările a 3-a, a 8-a şi a 9-a, unde este şi Tricântarea Triodului, se pune din Canonul Sfintei Cruci numai patru stihiri (cu irmosul), din al înainte-prăznuirii doua, iar din Tricântare opt, terminând cu irmosul din Tricântare. După Cântarea a 3-a, Condacul înainte-prăznuirii, Sedealna din Triod, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Crucii din Triod. După Cântarea a 9-a şi ectenia mică, Luminânda glasului de rând (din Ceaslov, sau la sfârşitul Triodului, după Cântările Treimice). Laudele citite şi celelalte ale Utreniei zilelor de rând. La Stihoavnă, stihirile din Triod, Slavă..., a Sfintei Cruci, Şi acum..., a înainte-prăznuirii. Bine este a ne mărturisi Domnului..., şi celelalte de la sfârşitul Utreniei, după rânduiala zilelor de rând din post (vezi Ceaslovul). Apoi Ceasurile. La Ceasul întâi se face închinarea Crucii, precum arată la Triod. După Ceasuri şi Obedniţă, săvârşim Vecernia praznicului, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum vom arăta mai departe, la înşişi praznicul Bunei vestiri.
J) De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri joi în săptămâna a patra, slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea a Sfintei Cruci din Triod astfel :
Miercuri dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, se săvârşeşte Vecernia înainte-prăznuirii unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, cântând la Doamne, strigat-am..., zece stihiri : 6 din Triod şi 4 ale înainte-prăznuirii, Slavă..., a Sfintei Cruci din Triod, Şi acum..., a înainte-prăznuirii, Vohod, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod, ca Lumina lui Hristos luminează tuturor..., Apoi se cântă; Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea din Sfântul altar, ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Miercuri seara, Pavecerniţa mare, ca de obicei.
Joi dimineaţa, la Utrenie, Se cântă ale înainte-prăznuirii cu ale Sfintei Cruci din Triod, precum s-a arătat mai înainte, la pgf-ul I, cu deosebirea ca la Canonul din Triod nu este decât Tricântarea cu Cântările a 4-a, a 8-a şi a 9-a, şi nu se face închinarea Sfintei Cruci. După Ceasuri şi Obedniţă, se săvârşeşte Vecernia praznicului Buneivestiri, precum vom arăta mai departe, la însuşi praznicul.
K) De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri vineri în săptămâna a patra din Post ; slujba înainte-prăznuirii se cântă cu cea a Sfintei cruci din Triod, întocmai precum s-a arătat aici, la pgf. I, cu deosebirea că la Canonul de la Utrenia de Vineri dimineaţa Tricântarea din Triod are Cântările a 5-a, a 8-a şi a 9-a, iar închinarea Sfintei Cruci cu stihirile arătate în Triod, se face la sfârşitul Ceasului al şaselea, când Sfânta Cruce se ia de pe tetrapod (iconostas), unde a stat din Duminica Sfintei Cruci, şi se duce la loc în Sfântul altar sau unde se păstrează de obicei.
L) De va cădea înainte-prăznuirea praznicului Buneivestiri joi în săptămâna a cincea din Sfântul şi Marele Post ; (Joia Canonului celui Mare sau de pocăinţă), toată slujba înainte-prăznuirii se cântă mai înainte cu o zi (Vecernia marţi dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, iar Utrenia miercuri dimineaţa), Iar slujba Sfântului din ziua de 23 martie se cântă la Pavecerniţă. Miercuri seara se face, că de obicei denie, cântând Utrenia zilei de Joi, la care se citeşte Canonul cel Mare sau de pocăinţă, după rânduială, precum arată la Triod.
M) De va cădea înainte-prăznuirea Buneivestiri în Sâmbăta a cincea din Postul Mare (Sâmbăta Acatistului), slujba înainte-prăznuirii se cântă împreună cu cea din Triod precum urmează : Vineri dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţa zilei se săvârşeşte Vecernia înainte-prăznuirii şi a Sâmbetei Triodului, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel :
Începutul ca pentru Liturghie (Binecuvântată este Împărăţia Tatălui...), Psalmul 103, ectenie mare, Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri : şapte din Triod (repetând două dintre cele cinci câte sunt acolo) şi trei din Minei. Slavă..., a înainte-prăznuirii, Şi acum..., din Triod (Taina cea din veac se descoperă astăzi... Vohod, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod (cu Lumina lui Hristos luminează tuturor...). Apoi se cântă Să se îndrepteze rugăciunea mea..., (cu obişnuita cădire din Sfântul altar), ectenia întreită, şi celelalte, ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Iar dacă nu se săvârşeşte Liturghie, Vecernia se face singura, cu începutul obişnuit (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), Catisma se citeşte fără ectenii la stări, iar la Doamne, strigat-am... se cântă opt stihiri : 5 ale Născătoarei din Triod (repetând două) şi 3 din Minei, Slavă..., a înainte-prăznuirii, Şi acum..., din Triod. Vohod nu se face ci îndată Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne..., şi celelalte ale Vecerniei din zilele de rând. La Stihoavnă, cele doua stihiri ale zilei din Triod (de la Doamne, strigat-am...). Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii, cea de la Laude, a Utreniei (Limba care nu o ştiu...). Apoi Acum slobozeşte..., şi celelalte, iar după Tatăl nostru..., troparul înainte-prăznuirii, ectenia Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule..., şi otpustul.
Pavecerniţa mică, se citeşte în mânăstiri în aceeaşi zi, după masă, în chilii, adăugându-se şi Patrucântarea Sâmbetei din Triod (de la Utrenie) sau Canonul morţilor al glasului de rând din Octoih.
Vineri seara, atât în bisericile mânăstireşti cât şi în cele de enorii, se săvârşeşte Denia Acatistului Bunei Vestiri (Utrenia Sâmbetei), punând şi ale înainte-prăznuirii, astfel : După începutul obişnuit, la Dumnezeu este Domnul..., troparul Acatistului (Porunca cea cu taină...) de două ori, Slavă..., Şi acum..., al înainte-prăznuirii (Astăzi începătura bucuriei a toată lumea...). Apoi se citesc Catismele de rând (a şaisprezecea şi a şaptesprezecea) şi se citesc Condacele şi Icoasele Acatistului, după rânduiala lor, din Triod. Apoi Psalmul 50 şi Canoanele, cu 14 stihiri la fiecare cântare : întâi şase din Canonul Înainte-prăznuirii (cu irmosul) şi apoi opt din al Acatistului. Catavasie : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a şi a 6-a, Condacele şi Icoasele Acatistului, cum sunt aşezate în Triod (după Cântarea a 6-a se citeşte şi Sinaxarul din Triod) la Cântarea a 9-a : Măreşte, Suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi ectenie mică şi Luminânda Acatistului (din Triod) de două ori, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii. La Laude se cântă patru stihiri din Triod, Slavă..., Şi acum..., a înainte-prăznuirii (Limba pe care nu o ştiu...). Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul Acatistului, Slavă... Şi acum..., al înainte-prăznuirii. Ecteniile şi otpustul (la mânăstiri se citeşte întâi Ceasul întâi, şi apoi otpustul Utreniei).
Sâmbătă dimineaţa se citesc Ceasurile şi apoi se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, ca de obicei. La Fericiri se cântă opt stihiri : patru din Cântarea a 3-a şi alte patru din Cântarea a 6-a de la Canonul Acatistului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul înainte-prăznuirii şi ale Acatistului, apoi Condacul Acatistului şi cel al în înainte-prăznuirii. Apostolul şi Evanghelia întâia ale sâmbetei şi apoi ale Născătoarei de Dumnezeu, Axionul Cuvine-se cu adevărat..., Chinonicul din Triod. La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
2. Însăşi serbarea praznicului Buneivestiri (25 Martie)
În situaţia calendaristică de acum a Bisericii noastre intră totdeauna în timpul Postului Mare, putând cădea între vinerea săptămânii : întâia din Sfântul şi Marele Post (când Sfintele Paşti cad la data cea mai târzie, adică la 8 mai) şi joia săptămâni a şasea din Post (când Sfintele Paşti cad la data cea mai timpurie, adică la 4 aprilie).
A. Când praznicul Buneivestiri cade vineri în prima săptămână din Postul Mare şi deci odovania praznicului în sâmbăta aceleiaşi săptămâni (Sfintele Paşti la 8 mai) Vecernia praznicului în bisericile în care se face slujbă zilnic ca, de pildă, în mânăstiri, se cântă împreună cu cea a zilei din Triod, joi dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, astfel : B. Când praznicul Buneivestiri cade sâmbăta în prima sau în a treia săptămână din Postul Mare şi când odovania praznicului se face în duminica următoare ; (duminica Ortodoxiei, ori duminica Sfintei Cruci) : C. Dar la bisericile unde soborul Sfântului Arhanghel este hram, de va cădea în duminica întâia sau a treia din Post, slujba Soborului se cântă împreună cu cea a praznicului, a Învierii şi a duminicii din Triod, precum urmează : D. Când praznicul Buneivestiri cade în Duminica întâia din Postul Mare (a Ortodoxiei) ori în Duminica a treia din Postul Mare (a Sfintei Cruci) şi deci odovania praznicului în lunea următoare (luni în Săptămâna a doua ori a patra din Post), slujba praznicului se cântă cu cea a Învierii din Octoih, şi a duminicii din Triod, precum urmează : E. Când praznicul Buneivestiri cade luni în săptămâna a doua, a treia, a patra, a cincea sau a şasea din post şi deci odovania praznicului în marţea următoare (Sfintele Paşti la 3 mai, 28, 21, 14 sau 7 aprilie), slujba praznicului se cântă cu cea a zilei din Triod, precum urmează : F. Când praznicul Buneivestiri cade Marţi, Miercuri sau Joi în săptămânile a doua, a treia, a patra sau, a şasea din Post ; (şi deci odovania praznicului este Miercuri, Joi sau Vineri din aceleaşi săptămâni), sau când cade praznicul Marţi (şi deci odovania este miercuri) în săptămâna a cincea din Post: G. Când praznicul Bunei vestiri cade marţi în săptămâna a patra din Postul Mare şi deci odovania praznicului miercuri în aceeaşi săptămână ; (miercurea închinării Sfintei Cruci) : H. Când praznicul Buneivestiri cade miercuri în săptămâna a patra din Post (miercurea închinării Sfintei Cruci, iar odovania praznicului joi în aceeaşi săptămână ; I. Când praznicul Buneivestiri cade joi în săptămâna a patra din Post, şi deci odovania praznicului vineri în aceeaşi săptămână; J. Când praznicul Buneivestiri cade vineri în săptămâna a doua, a treia sau a patra, şi deci odovania praznicului în vreuna din sâmbetele aceloraşi săptămâni Sâmbetele morţilor) : K. Când praznicul Bunei vestiri cade în sâmbăta a doua sau a patra din Post, şi deci odovania praznicului în duminica a doua ori a patra din Post : Vecernia praznicului se săvârşeşte în mânăstiri, Vineri dimineaţa unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel : L. Când cade praznicul Buneivestiri în Duminica a doua, a patra sau a cincea din Păresimi, şi deci odovania praznicului în lunea următoare, slujba praznicului se cântă cu cea a Învierii, punând din Triod numai Canonul duminicii şi Slava Laudelor de la Utrenie, astfel : M. Când praznicul Buneivestiri cade miercuri în săptămâna a cincea din Sfântul şi Marele Post şi deci odovania praznicului în joia următoare Joia Canonului mare): N. Când praznicul Buneivestiri cade Joi în săptămâna a cincea din Postul Mare joia Canonului de pocăinţă) şi deci odovania praznicului în vinerea următoare : O. Când praznicul Buneivestiri cade vineri în săptămâna a cincea din Postul Mare şi deci odovania lui în sâmbăta următoare (Sâmbăta Acatistului), P. Când cade praznicul Buneivestiri în sâmbăta săptămânii a cincea din Sfântul şi Marele Post (Sâmbăta Acatistului) şi deci odovania praznicului în duminica următoare (duminica a cincea din Post sau a Cuvioasei Maria Egipteanca),
În situaţia calendaristică de acum a Bisericii noastre intră totdeauna în timpul Postului Mare, putând cădea între vinerea săptămânii : întâia din Sfântul şi Marele Post (când Sfintele Paşti cad la data cea mai târzie, adică la 8 mai) şi joia săptămâni a şasea din Post (când Sfintele Paşti cad la data cea mai timpurie, adică la 4 aprilie).
A. Când praznicul Buneivestiri cade vineri în prima săptămână din Postul Mare şi deci odovania praznicului în sâmbăta aceleiaşi săptămâni (Sfintele Paşti la 8 mai) Vecernia praznicului în bisericile în care se face slujbă zilnic ca, de pildă, în mânăstiri, se cântă împreună cu cea a zilei din Triod, joi dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, astfel : B. Când praznicul Buneivestiri cade sâmbăta în prima sau în a treia săptămână din Postul Mare şi când odovania praznicului se face în duminica următoare ; (duminica Ortodoxiei, ori duminica Sfintei Cruci) : C. Dar la bisericile unde soborul Sfântului Arhanghel este hram, de va cădea în duminica întâia sau a treia din Post, slujba Soborului se cântă împreună cu cea a praznicului, a Învierii şi a duminicii din Triod, precum urmează : D. Când praznicul Buneivestiri cade în Duminica întâia din Postul Mare (a Ortodoxiei) ori în Duminica a treia din Postul Mare (a Sfintei Cruci) şi deci odovania praznicului în lunea următoare (luni în Săptămâna a doua ori a patra din Post), slujba praznicului se cântă cu cea a Învierii din Octoih, şi a duminicii din Triod, precum urmează : E. Când praznicul Buneivestiri cade luni în săptămâna a doua, a treia, a patra, a cincea sau a şasea din post şi deci odovania praznicului în marţea următoare (Sfintele Paşti la 3 mai, 28, 21, 14 sau 7 aprilie), slujba praznicului se cântă cu cea a zilei din Triod, precum urmează : F. Când praznicul Buneivestiri cade Marţi, Miercuri sau Joi în săptămânile a doua, a treia, a patra sau, a şasea din Post ; (şi deci odovania praznicului este Miercuri, Joi sau Vineri din aceleaşi săptămâni), sau când cade praznicul Marţi (şi deci odovania este miercuri) în săptămâna a cincea din Post: G. Când praznicul Bunei vestiri cade marţi în săptămâna a patra din Postul Mare şi deci odovania praznicului miercuri în aceeaşi săptămână ; (miercurea închinării Sfintei Cruci) : H. Când praznicul Buneivestiri cade miercuri în săptămâna a patra din Post (miercurea închinării Sfintei Cruci, iar odovania praznicului joi în aceeaşi săptămână ; I. Când praznicul Buneivestiri cade joi în săptămâna a patra din Post, şi deci odovania praznicului vineri în aceeaşi săptămână; J. Când praznicul Buneivestiri cade vineri în săptămâna a doua, a treia sau a patra, şi deci odovania praznicului în vreuna din sâmbetele aceloraşi săptămâni Sâmbetele morţilor) : K. Când praznicul Bunei vestiri cade în sâmbăta a doua sau a patra din Post, şi deci odovania praznicului în duminica a doua ori a patra din Post : Vecernia praznicului se săvârşeşte în mânăstiri, Vineri dimineaţa unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel : L. Când cade praznicul Buneivestiri în Duminica a doua, a patra sau a cincea din Păresimi, şi deci odovania praznicului în lunea următoare, slujba praznicului se cântă cu cea a Învierii, punând din Triod numai Canonul duminicii şi Slava Laudelor de la Utrenie, astfel : M. Când praznicul Buneivestiri cade miercuri în săptămâna a cincea din Sfântul şi Marele Post şi deci odovania praznicului în joia următoare Joia Canonului mare): N. Când praznicul Buneivestiri cade Joi în săptămâna a cincea din Postul Mare joia Canonului de pocăinţă) şi deci odovania praznicului în vinerea următoare : O. Când praznicul Buneivestiri cade vineri în săptămâna a cincea din Postul Mare şi deci odovania lui în sâmbăta următoare (Sâmbăta Acatistului), P. Când cade praznicul Buneivestiri în sâmbăta săptămânii a cincea din Sfântul şi Marele Post (Sâmbăta Acatistului) şi deci odovania praznicului în duminica următoare (duminica a cincea din Post sau a Cuvioasei Maria Egipteanca),
A) Când praznicul Buneivestiri cade vineri în prima săptămână din Postul Mare şi deci odovania praznicului în sâmbăta aceleiaşi săptămâni (Sfintele Paşti la 8 mai) Vecernia praznicului în bisericile în care se face slujbă zilnic ca, de pildă, în mânăstiri, se cântă împreună cu cea a zilei din Triod, joi dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă, astfel :
Dacă Vecernia va fi unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, se face începutul ca la Liturghie (Binecuvântată este Împărăţia Tatălui...), apoi Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 103 şi ectenia mare. Apoi Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : patru din Triod (repetând pe prima din cele trei câte sunt acolo) şi şase din Minei (repetând pe cele trei câte sunt acolo). Slavă..., Şi acum..., din Minei (Trimis a fost din cer Gavriil...). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul zilei din Triod şi prima Paremie de acolo, Prochimenul Paremiei a doua şi îndată preotul rosteşte : Înţelepciune, drepţi ! Lumina lui Hristos luminează tuturor ! Se citeşte Paremia a doua din Triod, după care se adaugă şi cele trei Paremii ale Vecerniei Praznicului, din Minei. Apoi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cădind preotul ca de obicei în Sfântul altar. Ectenia Să zicem toţi..., şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Iar dacă nu se face Liturghie, ci numai Vecernia, se face începutul obişnuit (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), psalmul de seară, ectenie mare şi îndată : Doamne, strigat-am..., cântând opt stihiri : trei din Triod şi cinci ale praznicului (repetând pe două din cele trei câte; avem în Minei), Slavă..., Şi acum..., din Minei (Trimis a fost din cer Gavriil...), Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, apoi trei ale Praznicului, din Minei. Îndată rugăciunea Învredniceşte-ne Doamne..., şi ectenia cererilor (Să plinim rugăciunile noastre cele de seară...). La Stihoavnă, stihirile zilei din Triod, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Astăzi sunt bunele-vestiri de bucurie...). Apoi : Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte. După Tatăl nostru..., troparul praznicului, ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., şi otpustul. La masă se face dezlegare la vin şi la untdelemn.
Pavecerniţa mare, dacă Vecernia, s-a făcut deci dimineaţa, precum s-a arătat aci, se citeşte în seara aceleiaşi zile (joi), când se cânta şi Litia praznicului (dacă se face binecuvântare de artose) cu stihirile Stihoavnei Vecerniei, precum se arata în Minei. Iar partea din Canonul cel mare (al Sfântului Andrei Criteanul), care ar fi trebuit citită la această Pavecerniţă, se lasă, sau se citeşte mai dinainte, împreună cu cea de la Pavecerniţa de miercuri seara. Sau cum va rândui cel mai mare. În bisericile de enorii, unde nu se face slujba zilnic, Vecernia praznicului se săvârşeşte Joi seara, la vremea ei obişnuită, punând şi ale zilei, din Triod, precum am arătat aci mai înainte (Vecernia fără Liturghie) şi adăugând la timpul lor, cele ale Litiei de este cazul, precum şi Acatistul Bunei Vestiri.
Vineri dimineaţa, la Utrenie, după începutul obişnuit, la Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului de trei ori. După prima Catismă de rând (a 13-a), se cântă Sedelnele zilei din Triod, toate la rând, fără ectenie; după a doua Catismă de rând (a 14-a) se cântă primele două Sedelne ale praznicului din Minei, Apoi Polieleul (Cuvânt bun...) şi Mărimurile praznicului (din Catavasier sau din Psaltire), Apoi ectenie mică şi cel de al doilea rând de Sedelne ale praznicului din Minei; şi îndată Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul praznicului din Minei, Evanghelia praznicului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., Şi acum..., aceeaşi, stihul Miluieşte-mă, Dumnezeule..., şi stihira, glasul al 6-lea : Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul..., La Canoane : Canonul praznicului, cu irmosul de câte două ori şi stihirile pe 12, iar la cântările unde este şi Tricântarea zilei din Triod (Cântarea a 5-a, a 8-a şi a 9-a), se cântă Canonul praznicului pe şase, iar al Triodului pe opt. Catavasiile praznicului (Deschide-voi gura mea...,. După Cântarea a 3-a, Sedelnele praznicului, iar după a 6-a, Condacul (Apărătoare Doamnă...,), Icosul şi Sinaxarul praznicului. În loc de : Ceea ce eşti mai cinstită..., se cântă stihirile Cântării a 9-a a Canonului din Minei, cu stihul de acolo (Binevesteşte, pământule...), încheind cu irmosul praznicului (Ca de un sicriu însufleţit...) Ectenia mică şi Luminânda din Minei. La Laude se cântă cele patru stihiri ale praznicului, Slavă..., Şi acum..., Taina cea din Veac se descoperă astăzi..., Doxologia mică (citită, din Ceaslov), ectenia cererilor (Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă...,) şi se cântă Stihoavna din Triod, Slavă..., Şi acum..., a praznicului : Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul..., (Slavă..., de la Litie). Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule... şi celelalte, iar după Tatăl nostru... troparul praznicului, ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., Cu trei metanii şi otpustul Utreniei (în mănăstiri, înainte de otpust se citeşte, ca de obicei, Ceasul Întâi, cu Catisma de rând, troparul şi Condacul praznicului, la sfârşit trei metanii mari, rugăciunea Hristoase, Lumina cea adevărată..., şi otpustul desăvârşit al Utreniei). Apoi se citeşte Ceasul al treilea şi Ceasul al şaselea, cu Catisme, fără metanii, troparul şi Condacul praznicului, iar la Ceasul al şaselea se cântă şi troparul proorociei şi se citeşte Paremia zilei din Triod (în mânăstiri se citeşte acum şi cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur pentru lauda praznicului, al cărui început este : Iarăşi bucuria bunelor vestiri...,). Apoi Ceasul al nouălea, cu Catisma lui, şi Obedniţa, citind Fericirile degrabă, fără cântare şi fără metanii. După; Tatăl nostru..., Condacul praznicului şi celelalte, după Ceaslov.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, unită, cu Vecernia zilei următoare (26 martie, Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil), fără Catismă, fără metanii şi fără nimic din ale Triodului, ci se cântă numai slujba praznicului şi a arhanghelului, astfel :
Binecuvântarea de început ca la Liturghie (Binecuvântată este Împărăţia Tatălui...), Psalmul 103, ectenia mare şi îndată se cântă Doamne, strigat-am..., cu zece stihiri, trei ale praznicului, cele de la Stihoavna Vecerniei mari (Trimis a fost din cer Gavriil..., şi celelalte), trei ale Arhanghelului Gavriil şi patru ale zilei din Triod (cele de vineri seara), Slavă..., Şi acum..., a praznicului : Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul..., (Slavă..., de la Doamne, strigat-am...). În timpul cântării stihirilor (sau mai înainte, de i-a fost cu putinţă), preotul face Proscomidia. Apoi Vohod cu Sfânta Evanghelie, Lumină lină..., Prochimenul zilei şi trei Paremii ale praznicului, ectenia mică, cu ecfonisul Că sfânt eşti Dumnezeul nostru..., şi îndată se cântă Sfinte Dumnezeule..., după care, pe rând, celelalte ale Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur. Apostolul şi Evanghelia praznicului. Axion : Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., Chinonicul : Ca a ales Domnul Sionul, osebitu-l-a pe el sălaş Luişi. La masă se face dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.
Pavecerniţa mică se citeşte în mânăstiri în aceeaşi zi (vineri) seara (în tinda bisericii), degrab, fără metanii, punându-se şi Canonul Sfântului Teodor cel pentru colivă, din Triod. La Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu..., şi la Sfinte Dumnezeule.., se fac trei metanii mici (închinăciuni). Troparul şi Condacul Praznicului.
Sâmbătă dimineaţa (sâmbăta Sfântului Teodor) se face odovania praznicului Buneivestiri, cântând slujba; praznicului şi a arhanghelului, din Minei, iar din Triod se adaugă numai ale Sfântului Teodor, lăsând pe cele ale Postului, astfel :
La Utrenie, după începutul obişnuit, se cântă Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului (Astăzi este începutul mântuirii noastre...) şi al arhanghelului (Mare voievod al Oştilor cereşti...) Slavă..., al Sfântului Teodor din Triod (Mari sunt isprăvile Credinţei...), Şi acum..., iarăşi al praznicului : Catismele de rând, Sedelnele praznicului, ectenie mică, Sedelnele Sfântului Teodor din Triod (în mânăstiri se face şi citire din Viaţa Sfântului Teodor). Apoi Psalmul 50, rugăciunea Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău..., şi celelalte. La canoane se pune la fiecare cântare câte patru stihiri din Canonul Născătoarei de Dumnezeu (făcându-le pe şase) de la Minei, patru din al Arhanghelului şi patru din al Sfântului Teodor din Triod. Catavasiile praznicului (Deschide-voi gura mea...). După Cântarea a 3-a; Condacul praznicului, al arhanghelului şi Sedelnele lui, iar după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul Sfântului Teodor din Triod. La Cântarea a 9-a, în loc de Ceea ce eşti mal cinstită..., stihurile Cântării a 9-a a Canonului praznicului, cu stihul lor. Apoi ectenie mică, Luminânda praznicului şi a arhanghelului, Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a Născătoarei din Minei (Bucură-te Născătoare de Dumnezeu...). La Laude se cântă opt stihiri : trei ale praznicului, trei ale arhanghelului şi două ale Sfântului. Slavă..., a Sfântului Teodor, Şi acum..., a praznicului (cea din ziua de 26). Doxologia mare. După Sfinte Dumnezeule..., troparul praznicului, ecteniile şi otpustul. La Ceasuri, troparul şi condacul praznicului, ale arhanghelului şi ale Sfântului Teodor se zic schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri : trei ale praznicului şi două ale arhanghelului din Cântarea a 3-a a Canoanelor lor şi trei din Cântarea a 6-a a Canonului Sfântului Teodor. După vohodul cu Evanghelia troparul praznicului, al arhanghelului şi al Sfântului, apoi Condacul arhanghelului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al praznicului. Apostolul şi Evanghelia praznicului şi ale sâmbetei Triodului. Axionul praznicului (Binevesteşte, pământule, bucurie mare...) Şi Chinonicul praznicului (Ales-a Domnul Sionul...).
B) Când praznicul Buneivestiri cade sâmbăta în prima sau în a treia săptămână din Postul Mare şi când odovania praznicului se face în duminica următoare ; (duminica Ortodoxiei, ori duminica Sfintei Cruci) :
Atunci în bisericile unde se face slujbă zilnic (ca de pildă în mânăstiri) Vecernia praznicului se săvârşeşte vineri dimineaţa, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum s-a arătat mai înainte (pgf, a), iar în seara aceleiaşi zile se citeşte Pavecerniţa mare, la care, dacă se face binecuvântare de artose, se cântă şi Litia cu stihirile Stihoavnei, precum se arata în Minei. În bisericile de enorie, în care nu se Face slujba zilnic, Vecernia (cea mare) a praznicului, se săvârşeşte vineri Seara, la vremea ei obişnuită, adăugându-se şi Litia (dacă este Cazul) şi cântându-se, de obicei, şi Acatistul Bunei vestiri.
Sâmbătă dimineaţa, la Utrenie, se face toată slujba numai a praznicului, precum e scrisă în Minei, nepunându-se nimic de la Triod şi cântând Doxologia mare. Iar Canonul Sfântului Teodor din sâmbăta primei săptămâni din post, precum şi Patrucântarea morţilor de la Utrenia sâmbetei din săptămâna a treia a Sfântului Post se cântă mai dinainte, joi seara la Pavecerniţă, sau cum va rândui cel mai mare. Apoi Ceasurile (la mânăstiri), punând troparul şi condacul praznicului, şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, punându-se numai slujba praznicului : antifoanele praznicului, din Minei, la Vohodul cu Evanghelie stihul : Binevestiţi din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru şi : Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru noi Te-ai Întrupat din Fecioară..., Troparul şi condacul praznicului. Apostolul şi Evanghelia numai ale praznicului, Axionul Binevesteşte pământule, bucurie mare..., Chinonicul : Ales-a Domnul Sionul..., La masă dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, în cinstea praznicului.
Sâmbătă seara, ta Vecernia mică, (în mânăstiri), atât la Doamne, strigat-am..., cât şi la stihoavnă se pun numai stihirile din Triod.
La Vecernia mare şi la Utrenie se face slujba odovaniei praznicului, punând întâi ale Învierii glasului de rând, din Octoih, apoi ale duminicii, din Triod, şi apoi ale praznicului, din Minei (lăsând pe ale arhanghelului), precum urmează : La Vecernie, după obişnuitul început, cântăm Fericit bărbatul..., iar la Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : trei ale Învierii glasului de rând din Octoih, patru ale duminicii din Triod şi trei ale praznicului din Minei. Slavă..., din Triod, Şi acum..., a praznicului. Vohod, Lumină lină..., Prochimenul de sâmbătă seara (Domnul a împărăţit. Ecteniile, după rânduiala Vecerniei sărbătorilor. De este Litie, se cântă stihirile praznicului, Slavă..., din Triod, Şi acum..., a praznicului (Astăzi vesteşte Gavriil celei pline de har..., caut-o în Minei, la Pavecerniţa din seara zilei de 25 Martie), La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., din Triod, Şi acum..., a praznicului (Astăzi sunt bunele vestiri de bucurie...,), Acum slobozeşte..., şi celelalte. După Tatăl nostru..., de se face binecuvântarea pâinilor, se cântă troparul praznicului de trei ori şi celelalte ale Litiei. Iar de nu se face Litie, troparul Învierii, Slavă..., al duminicii, din Triod, Şi acum..., al praznicului, şi otpustul Vecerniei.
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după începutul obişnuit, la Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al duminicii din Triod (al icoanelor, în duminica întâia, al Sfintei Cruci, în duminica a treia), Şi acum..., al praznicului. După Catismele de rând, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor, toate la rând, ectenie mică, apoi Sedelnele praznicului, Binecuvântările Învierii (Soborul îngeresc...) ectenie mică, Ipacoi al Învierii, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând. Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei..., şi celelalte ale duminicilor din Triod. La Canoane se pun stihirile pe paisprezece la fiecare cântare : patru din al Învierii, şase din al duminicii Triodului, şi patru din al praznicului. Catavasiile din Triod. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul praznicului; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul duminicii, din Triod. La Cântarea a 9-a; Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., cea din Triod, Şi acum..., a praznicului. La Laude se cânta opt stihiri : trei ale Învierii, primele două din Triod si trei ale praznicului, Slavă..., din Triod, (stihira samoglasnică a zilei), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare şi după Sfinte Dumnezeule..., în prima duminică din post, troparul Învierii cel de rând, ecteniile şi otpustul, iar în duminica a treia se face obişnuita scoatere şi închinare a Sfintei Cruci, în naos, după rânduiala arătată în Triod. La mânăstiri, după otpustul Utreniei se cântă; Slavă..., Şi acum..., cu stihira de rând a Evangheliei şi se citesc Ceasurile (în pridvor, ori tot în naos), punându-se la toate troparul Învierii, iar ale duminicii Triodului şi ale praznicului schimbându-le. După Tatăl nostru..., zicem condacul praznicului şi al duminicii, schimbându-le (când unul, când celălalt).
La Liturghie, se săvârşeşte, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Proscomidie se scot şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite din miercurea şi vinerea săptămânii următoare. La Fericiri se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, trei ale Triodului, din Cântarea a 3-a a Canonului şi trei ale praznicului, din Cântarea a 6-a a Canonului, După Vohodul cu Evanghelia troparul Învierii, al duminicii Triodului şi al praznicului, Slavă..., Condacul duminicii din Triod, Şi acum..., al praznicului. Apostolul şi Evanghelia : Întâi ale duminicii şi apoi ale praznicului. Axionul; De tine se bucură..., Chinonicul din Triod. În mânăstiri, slujba Sfântului Arhanghel Gavriil din Minei (26 martie) se cântă cu cele ale Triodului din lunea următoare, sau cum va rândui cel mai mare.
C) Dar la bisericile unde soborul Sfântului Arhanghel este hram, de va cădea în duminica întâia sau a treia din Post, slujba Soborului se cântă împreună cu cea a praznicului, a Învierii şi a duminicii din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cânta Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : trei ale Învierii, trei ale duminicii (din Triod), două ale praznicului şi două ale arhanghelului. Slavă..., a duminicii din Triod, Şi acum..., a praznicului sau Dogmatica glasului de rând. Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei, ectenia Să zicem toţi..., şi celelalte ale Vecerniei sărbătorilor. La Litie se cântă stihirile praznicului, Slavă..., a praznicului, Şi acum..., din Triod, La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., din Triod, Şi acum,.., a praznicului. După Tatăl nostru..., troparul praznicului de două ori şi al duminicii o dată, apoi cele obişnuite ale Litiei. Iar de nu este Litie (Priveghere), se cântă troparul Învierii, al duminicii, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului, apoi otpustul.
La Utrenie (Sâmbătă seara, dacă e Priveghere, clacă nu duminică dimineaţa), după Dumnezeu este Domnul..., troparele ca mai sus (la Vecernie). Apoi toate ale Utreniei, la rând, precum am arătat mai înainte (pgf. B). La Canoane : Canonul Învierii cu Irmosul pe patru, al praznicului pe trei, al arhanghelului pe trei şi al duminicii pe patru. Catavasiile din Triod, După Cântarea a 3-a, Condacul şi icosul praznicului, Condacul arhanghelului, Sedealna din Triod, Slavă..., a arhanghelului, Şi acum..., a praznicului. După Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Prologul din Triod. La Cântarea a 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită..., La Luminânde : cea de rând a Învierii, Slavă..., cea din Triod Şi acum..., a praznicului. La Laude se cânta opt stihiri : trei ale Învierii, două din Triod şi trei ale arhanghelului, Slavă..., din Triod, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare..., După Sfinte Dumnezeule..., în duminica întâia troparul de rând al Învierii, ecteniile şi otpustul, iar în duminica a treia se face scoaterea şi închinarea Sfintei Cruci în biserică, precum se arată la Triod. Apoi (în mânăstiri) Ceasurile după rânduială, punând şi troparul şi condacul arhanghelului, schimbându-le cu celelalte.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Fericiri se cântă zece stihiri; patru ale Învierii, trei din Cântarea a 3-a a Canonului de la Triod şi trei ale arhanghelului, din Cântarea a 6-a a Canonului său. După vohodul cu Evanghelia : troparul Învierii, al duminicii, al praznicului şi al arhanghelului, Condacul din Triod, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului. Apostolul şi Evanghelia, întâi ale duminicii şi apoi ale arhanghelului. În duminica a treia, în loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Crucii Tale..., Axion De Tine se bucură..., Chinonicul; Cel ce faci pe îngerii tăi duhuri...
D) Când praznicul Buneivestiri cade în Duminica întâia din Postul Mare (a Ortodoxiei) ori în Duminica a treia din Postul Mare (a Sfintei Cruci) şi deci odovania praznicului în lunea următoare (luni în Săptămâna a doua ori a patra din Post), slujba praznicului se cântă cu cea a Învierii din Octoih, şi a duminicii din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, (în mânăstiri, unde se face Priveghere), la Doamne, strigat-am..., se cântă patru stihiri ale duminicii, din Triod, Slavă..., Şi acum..., a praznicului, iar la Stihoavnă, o stihiră a Învierii şi trei ale praznicului, (cele de la Stihoavna Vecerniei mari), cu stihirile lor, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Tatăl nostru..., troparul Învierii, Slavă..., Şi acum..., al praznicului.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, cântăm Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : trei ale Învierii de la glasul de rând al Octoihului trei ale duminicii, din Triod, şi patru ale praznicului (repetând pe una din cele trei câte sunt la Minei). Slavă..., a duminicii, din Triod, Şi acum..., a praznicului (Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul...), Vohod, Lumină lină..., prochimenul Domnul a împărăţit..., şi Paremiile praznicului, toate cinci apoi ectenia Să zicem toţi..., rugăciunea Învredniceşte-ne Doamne..., ectenia Să plinim..., şi celelalte ale Vecerniei sărbătorilor. De este Litie se cântă trei stihiri ale praznicului şi trei ale duminicii, de la Laudele Utreniei, Slavă..., a Praznicului (Să se veselească cerurile...), Şi acum..., a duminicii, din Triod. La Stihoavna, stihirile Învierii, Slavă..., a duminicii din Triod, Şi acum..., a praznicului.
După Tatăl nostru..., de este Litie, troparul praznicului de două ori şi al duminicii, apoi celelalte ale Litiei, după obicei. De nu este Litie, troparul Învierii, Slavă..., al duminicii, Şi acum..., al praznicului.
La Utrenie, după; Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii, de două ori, Slavă..., al duminicii din Triod, Şi acum..., al praznicului. Apoi Catismele de rând (în mânăstiri), Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei lor, Polieleul (Cuvânt bun...) cu Mărimurile praznicului şi Binecuvântările Învierii. Ectenie mică, Sedelnele praznicului toate la rând. Ipacoi, Antifoanele glasului de rând al Octoihului, Prochimenul praznicului, Evanghelia praznicului, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., Şi acum..., aceeaşi, apoi stihul Miluieşte-mă, Dumnezeule..., şi stihira praznicului : Astăzi vesteşte Gavriil celei pline de dar..., (stihira; Şi acum..., de la Litie), La Canoane : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al duminicii Triodului pe patru şi al praznicului pe şase. Catavasiile praznicului (Deschide-voi gura mea...). După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul duminicii, după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul praznicului, Prologul din Triod şi sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a, stihurile şi stihirile praznicului, din Minei. La Luminânde : cea de rând a Învierii. Slavă..., a duminicii din Triod, Şi acum..., a praznicului. La Laude se cântă opt stihiri : patru ale Învierii şi patru ale praznicului, Slavă..., din Triod, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti... Doxologia mare. În duminica întâia din Post, după Sfinte Dumnezeule..., ca de obicei, troparul de rând al Învierii, ecteniile şi otpustul. În duminica a treia, la; Sfinte Dumnezeule..., se face scoaterea şi închinarea Sfintei Cruci în naos, după cum arată la Triod. În mânăstiri Slavă..., Şi acum..., şi se cântă stihira de rând a Evangheliei (Voscreasna); apoi se citesc Ceasurile, punând pe rând troparul şi Condacul când ale Învierii, când ale duminicii, când ale praznicului.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Antifoanele praznicului, din Minei. La Vohodul cu Evanghelia, stih : Bine vestiţi din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru..., Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu Cel ce ai Înviat din morţi..., troparul Învierii, al duminicii şi al praznicului; Slavă..., Condacul duminicii, Şi acum..., al praznicului. În Duminica Sfintei Cruci, în loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Crucii Tale... Apostolul şi Evanghelia, întâi ale praznicului, apoi ale Duminicii. Axion : Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., şi : Ca de un sicriu însufleţit..., Chinonicul praznicului şi al duminicii din Triod. La masă, dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.
În seara aceleiaşi duminici şi dimineaţa zilei următoare se cântă slujba odovaniei praznicului, împreună cu cea din Triod, şi cu cea a arhanghelului, precum urmează : Duminică seara, la Vecernie, nu se cântă Fericit bărbatul..., şi nici Catismă nu citim. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : trei din Triod, patru ale praznicului şi trei ale arhanghelului. Slavă..., Şi acum..., a praznicului. Vohod, Lumină lină..., Prochimenul mare din Triod (Dat-ai moştenire...), ectenia : Să zicem toţi..., rugăciunea; Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia; Să plinim rugăciunile noastre de dimineaţă..., La Stihoavnă, stihirile din Triod. Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Acum slobozeşte..., şi Sfinte Dumnezeule..., troparele după rânduiala zilelor de post (vezi Ceaslovul), cu trei metanii mari şi otpustul. Pavecerniţa mică, se citeşte în mânăstiri fără metanii, numai la Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu..., şi la Sfinte Dumnezeule..., se fac închinăciuni, şi se citeşte şi Canonul Sfântului de la Minei,
Luni dimineaţa, la Utrenie, se cântă toată slujba odovaniei şi a arhanghelului, precum este scrisă în Minei (26 martie), cu Aliluia şi Cântările Treimice ale glasului de rând, Doxologia mică, Stihoavna şi sfârşitul după rânduiala zilelor de post (vezi Ceaslovul, sau Triodul, la Utrenia de luni în săptămâna întâia a Postului Mare). Apoi Ceasurile şi Obedeniţa după rânduiala zilelor de post şi Vecernia zilei următoare (la Minei 27 martie, în Triod marţi săptămâna a doua sau a patra), fie singură, fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, acolo unde Soborul Arhanghelului este hramul bisericii, urmându-se, în ambele cazuri, rânduiala arătată în urmă, la pgf. A, pentru joi dimineaţa.
E) Când praznicul Buneivestiri cade luni în săptămâna a doua, a treia, a patra, a cincea sau a şasea din post şi deci odovania praznicului în marţea următoare (Sfintele Paşti la 3 mai, 28, 21, 14 sau 7 aprilie), slujba praznicului se cântă cu cea a zilei din Triod, precum urmează :
Duminică seara, la Vecernia mică, (în mânăstiri, unde se face Priveghere), la Doamne, strigat-am..., se cântă patru stihiri ale praznicului (repetând una din cele trei, câte are la Minei), Slavă..., Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă se cântă stihirile zilei din Triod, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (În luna a şasea trimis a fost arhanghelul...). După Tatăl nostru..., troparul praznicului, ectenia Miluieşte-ne pe noi..., şi otpustul mic.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, cântăm Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : trei din Triod şi şapte ale praznicului (repetând pe cele trei, câte are la Minei), Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul...), Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei din Triod (Dat-ai moştenire..., ori : Să nu întorci faţa Ta...) şi Paremiile praznicului (primele trei), ectenia; Să zicem toţi..., rugăciunea : Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia : Să plinim rugăciunile noastre cele de seară..., De este Litie (Priveghere) se cântă stihurile praznicului, Slavă..., a praznicului : Să se veselească cerurile..., Şi acum..., a praznicului (Astăzi vesteşte Gavriil...). La Stihoavnă, stihirile praznicului cu stihurile din Minei, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Astăzi sunt bunele-vestiri de bucurie...). După Tatăl nostru..., de este Litie (Priveghere), troparul praznicului de trei ori, binecuvântarea pâinilor şi celelalte ale Litiei, după obicei. Iar de nu este Litie, se cântă troparul praznicului odată şi otpustul. Pavecerniţa mică, în mânăstiri dacă nu se face Priveghere, se citeşte după Vecernie. Luni dimineaţa, la Utrenie, se cântă slujba praznicului toată, după Minei, adăugând din Triod numai Sedelnele, Tricântarea şi Stihoavna zilei, precum am arătat mai înainte, la pgf. A. Apoi se citesc Ceasurile şi Obedeniţa (în mânăstiri) şi se săvârşeşte Vecernia zilei următoarele (26 martie, Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil) unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, precum am arătat mai înainte, tot la pgf. A. În seara aceleiaşi zile (luni), în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa Mică, precum am arătat tot acolo.
Marţi dimineaţa, (26 martie) se săvârşeşte odovania praznicului Buneivestiri, făcând Utrenia praznicului şi a arhanghelului, din Minei (26 martie), cu Aliluia... şi Cântările Treimice ale glasului de rând, Doxologie mică, adăugând din Triod numai Sedelnele, Tricântarea şi Stihoavna zilei şi făcând sfârşitul după rânduiala zilelor de rând din post, precum arată Ceaslovul sau Triodul (la Utrenia de luni din săptămâna întâia a Postului Mare). Apoi se citesc Ceasurile cu Obedniţa şi se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (la Minei 27 martie, în Triod, miercuri din săptămâna în care ne aflăm), ori singură, ori unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, dacă biserica are ca hram Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil. În ambele cazuri se va urma rânduiala arătată mai înainte, la pgf. A, pentru Joi dimineaţa.
F) Când praznicul Buneivestiri cade Marţi, Miercuri sau Joi în săptămânile a doua, a treia, a patra sau, a şasea din Post ; (şi deci odovania praznicului este Miercuri, Joi sau Vineri din aceleaşi săptămâni), sau când cade praznicul Marţi (şi deci odovania este miercuri) în săptămâna a cincea din Post:
Slujba praznicului şi cea a Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil cu odovania praznicului se cântă toată după Minei, adăugându-se din Triod numai stihirile zilei de la Doamne, strigat-am..., şi de la Stihoavnă, la Vecernie, iar la Utrenie, Sedelnele, Tricântarea şi Stihoavna. În ajunul praznicului, (24 martie, înaintea-serbării praznicului), dimineaţa, după Utrenia şi Ceasurile zilei (a se vedea mai înainte, la regulile pentru înainte-serbarea praznicului), se săvârşeşte Vecernia praznicului, fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (mai ales dacă e miercuri), fie singură (dacă e marţi sau joi), iar seara se citeşte Pavecerniţa Mare, cu Litia praznicului (dacă se face şi binecuvântarea pâinilor), întocmai precum am arătat mai înainte, la pgf, A (pentru anii în care praznicul cade vineri în prima săptămâna din Post). În bisericile de enorii unde nu se face slujbă zilnic, Vecernia praznicului se face însă în ajunul praznicului, seara, la vremea ei obişnuită, fie singură, fie unită cu Litia, aşa precum am arătat mai înainte, la acelaşi pgf., pentru joi dimineaţa. În însăşi ziua serbării praznicului, (25 martie), dimineaţa, se săvârşeşte Utrenia praznicului, Ceasurile şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, unită cu Vecernia zilei următoare (26 martie : Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil şi odovania praznicului), aşa precum am arătat în urmă, pentru cazul când praznicul cade vineri în prima săptămână din Post, pgf. A. În seara zilei praznicului, se citeşte Pavecerniţa Mică, în pridvorul (pronaosul) bisericii, fără metanii şi fără canon, făcându-se numai câte trei închinăciuni la începutul Doxologiei (Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...) şi la Sfinte Dumnezeule..., de la sfârşitul ei. După Ceea ce eşti mai cinstită..., se fac trei metanii mari şi se citeşte rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, cu închinăciunile obişnuite. Iar la ultimul Sfinte Dumnezeule..., de asemenea se fac trei închinăciuni.
A doua zi (26 martie), dimineaţa, se săvârşeşte odovania praznicului, zicând Utrenia praznicului şi a arhanghelului, din Minei, cu Doxologia mică, adăugând din Triod numai Sedelnele, Tricântarea şi Stihoavna zilei şi făcând sfârşitul după rânduiala zilelor de rând din Post, precum arată Ceaslovul sau Triodul (la Utrenia de luni din prima săptămână a Postului Mare). Apoi se citesc Ceasurile cu Obedniţa şi, de este miercuri sau vineri, se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (la Minei 27 martie) unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. Iar de este joi, se săvârşeşte Vecernia singură, fără Liturghie; numai la bisericile care au ca hram Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil se face şi joi Vecernia tot unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (pentru toate cazurile se va urma rânduiala de joi dimineaţa, arătată la pgf. A.).
G) Când praznicul Bunei vestiri cade marţi în săptămâna a patra din Postul Mare şi deci odovania praznicului miercuri în aceeaşi săptămână ; (miercurea închinării Sfintei Cruci) :
Atunci Vecernia praznicului se săvârşeşte în mânăstiri luni dimineaţa, ori unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, ori singură, precum am arătat mai înainte, la pgf. A, Iar luni seara se citeşte Paveceniţa Mare, împreună cu Litia praznicului, precum se arata în Minei.
În bisericile de enorii, Vecernia praznicului se săvârşeşte la vremea ei obişnuită, adică luni seara, fie singură, fie împreună cu Litia, cântându-se şi Acatistul Bunei vestiri.
Marţi dimineaţa, se săvârşeşte Utrenia praznicului, toată, după Minei, cu Doxologia mică şi adăugând din Triod doar Sedelnele, Tricântarea şi Stihoavna zilei, precum am arătat în urmă, la pgf. A; apoi Ceasurile şi Vecernia zilei următoare (26 martie, Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, adăugând la Vecernie şi stihurile Sfintei Cruci, din Triod, astfel : Binecuvântarea de început ca la Liturghie (Binecuvântată este Împărăţia Tatălui...), Psalmul 103 şi ectenia mare. Catismă nu citim şi nici : Fericit bărbatul..., nu se cântă, ci îndată după ecfonisul ecteniei se cântă, Doamne, strigat-am..., cu zece stihuri : trei ale Sfintei Cruci din Triod, patru ale praznicului cele de la stihoavna Vecerniei mari (Trimis a fost din cer Gavriil... şi celelalte) şi trei ale arhanghelului, Slavă..., a Sfintei Cruci, din Triod (Astăzi Stăpânul făpturii...), Şi acum..., a praznicului (Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul...) Vohod cu Evanghelia, Lumină lină..., Prochimenul şi Paremiile din Triod şi două Paremii ale praznicului din Minei (cele de la Liturghie). Apoi ectenie mică, cu ecfonisul Că sfânt eşti Dumnezeul nostru..., şi îndată se cântă Sfinte Dumnezeule..., şi pe rând, celelalte ale Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur. Apostolul şi Evanghelia praznicului. Axion : Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., Chinonicul praznicului. La masă dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.
Marţi seara, se citeşte Pavecerniţa mică (la mânăstiri în tinda bisericii) fără metanii, doar cu trei închinăciuni la începutul Doxologiei (Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...) şi la Sfinte Dumnezeule..., de la sfârşitul ei. Troparul şi condacul praznicului.
Miercuri dimineaţa, se face odovania praznicului, punând la Utrenie slujba zilei din Triod, a praznicului şi a arhanghelului din Minei, precum urmează. După începutul obişnuit, se cântă Dumnezeu este Domnul..., şi troparul praznicului de două ori, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., iar al praznicului. Apoi Catismele de rând, Sedelnele Triodului şi Psalmul 50. La Canoane : Canonul praznicului (Născătoarei de Dumnezeu) cu irmosul pe şase, al Sfintei Cruci din Triod pe patru şi al arhanghelului pe patru; iar la Cântările a 3-a, a 8-a şi a 9-a, unde la Triod este şi Tricântare, se pune din Canonul praznicului şi al arhanghelului şase stihiri, iar din al Sfintei Cruci şi din Tricântare opt stihiri, încheind cu irmosul Tricântării. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul praznicului, Sedealna Triodului, Slavă..., Şi acum..., a arhanghelului; după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Sfintei Cruci şi Sinaxarul din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă; Ceea ce eşti mai cinstită..., Luminânda glasului de rând (din Triod, la Cântările Treimice, sau din Ceaslov). La Laude se cântă patru stihiri ale Sfintei Cruci din Triod (cele de Marţi seara de la Doamne, strigat-am...) şi patru ale arhanghelului, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Taina cea din veac se descoperă astăzi...). Doxologia mică, ectenia Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., apoi se cântă Stihoavna din Triod, cu Slavă..., Şi acum..., tot do acolo (a înjumătăţirii postului). Îndată Bine este a ne mărturisi Domnului..., şi celelalte de la Sfârşitul Utreniei, după rânduiala zilelor de rând din post. Apoi Ceasurile, făcând la Ceasul întâi închinarea şi sărutarea Sfintei Cruci, cum se arată la Triod.
La Liturghie se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (la Minei 17 martie, în Triod, miercuri seara săptămâna a patra) unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, după rânduiala de joi dimineaţa, arătată mai înainte la pgf. A.
H) Când praznicul Buneivestiri cade miercuri în săptămâna a patra din Post (miercurea închinării Sfintei Cruci, iar odovania praznicului joi în aceeaşi săptămână ;
Slujba praznicului se cântă toată după Minei, nepunând nimic din ale Sfintei Cruci de la Triod, în afară de Tricântarea de miercuri la Utrenie ; iar stihirile şi canonul Sfintei cruci din această miercuri se cântă mai înainte, luni ori vineri, după odovania praznicului, sau precum va rândui cel mai mare .
Miercuri dimineaţa, la Ceasul întâi în mânăstiri se face închinarea şi sărutarea Sfintei Cruci, precum arată la Triod; iar după Ceasuri, se săvârşeşte Vecernia zilei de 26 martie (Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil şi odovania praznicului) unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, precum s-a arătat mai înainte, pentru vineri dimineaţa, la pgf. A.
Miercuri seara, se citeşte Pavecerniţa mică, fără metanii, făcându-se doar trei închinăciuni (metanii mici) la începutul doxologiei (Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...) şi la Sfinte Dumnezeule..., de la sfârşitul ei. Troparul şi Condacul praznicului.
Joi dimineaţa, se face odovania praznicului, punând la Utrenie slujba praznicului (a Născătoarei de Dumnezeu) şi a Sfântului Arhanghel Gavriil din Minei, împreună cu a zilei, din Triod, precum am arătat pentru marţi dimineaţa, la pgf. E.
Apoi se citesc Ceasurile cu Obedniţa şi se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (la Minei 27 martie, în Triod joi seara din săptămâna a patra), singură, ori unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, dacă biserica are ca hram Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil. În ambele cazuri se va urma rânduiala arătată mai înainte, la pgf. A, pentru joi dimineaţa.
I) Când praznicul Buneivestiri cade joi în săptămâna a patra din Post, şi deci odovania praznicului vineri în aceeaşi săptămână;
Vecernia praznicului, se face în mânăstiri miercuri dimineaţa, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (după rânduiala arătată mai înainte, la pgf. A. pentru joi dimineaţa), iar în bisericile de enorii miercuri seara, la vremea obişnuită, când în mănăstiri se citeşte Pavecerniţa Mare, cu Litia praznicului, precum se arată în Minei.
Joi dimineaţa, se săvârşeşte Utrenia praznicului, făcând toată slujba după Minei şi adăugând din Triod numai Sedelnele, Tricântarea şi Stihoavna zilei, Doxologia mică, precum am arătat în urma, la pgf. A pentru vineri dimineaţa.
Apoi Ceasurile şi Obedniţa, după rânduiala arătată în Minei pentru zilele de rând, şi Vecernia zilei următoare (26 martie la Minei, joi seara, săptămâna a patra, în Triod) unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, precum am arătat în urmă, la pgf. A, pentru vineri dimineaţa.
Joi seara se citeşte Pavecerniţa mică, iar Vineri dimineaţa (26 martie) la Utrenie se cântă slujba odovaniei praznicului şi a Sfântului Arhanghel Gavriil, toată din Minei, cu Aliluia... şi Cântările Treimice ale glasului de rând şi Doxologie mică, adăugându-se din Triod numai Sedelnele, Tricântarea şi Stihoavna zilei şi facem sfârşitul Utreniei după rânduiala zilelor de rând din post, precum arată Ceaslovul şi Triodul.
Apoi se citesc Ceasurile cu Obedniţa. La Ceasul al şaselea se face închinarea Sfintei Cruci, ca de obicei, şi apoi se ia Sfânta Cruce de pe iconostas şi este dusă în Sfântul altar sau la locul unde se păstrează, cântându-se stihurile din Duminica Sfintei Crucii (Veniţi, credincioşilor, să ne închinăm...), precum se arată la Triod. După Ceasuri şi Obedniţa se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (la Minei 27 martie, în Triod, vineri seara), unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, urmând rânduiala arătată mai înainte, la pgf. A, pentru joi dimineaţa.
J) Când praznicul Buneivestiri cade vineri în săptămâna a doua, a treia sau a patra, şi deci odovania praznicului în vreuna din sâmbetele aceloraşi săptămâni Sâmbetele morţilor) :
Vecernia praznicului se săvârşeşte în mânăstiri joi dimineaţa, ori singură, ori unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (vezi pgf. A, rânduiala pentru joi dimineaţa), iar în bisericile de enorii se săvârşeşte joi seara, la vremea ei obişnuită, când în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mare, cu Litia praznicului precum se arată la Minei.
Vineri dimineaţa se cântă la Utrenie slujba praznicului împreună cu cea a zilei din Triod, precum s-a arătat în urmă, la pgf. A, pentru vineri dimineaţa; apoi se citesc Ceasurile şi Obedniţa după care săvârşim Vecernia zilei următoare (26 martie, Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil), unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, întocmai precum am arătat în urmă, tot acolo.
Vineri seara, în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mică, la care se pune şi Patrucântarea sfinţilor Mucenici şi a morţilor din Utrenia Sâmbetei (Triod).
Sâmbătă dimineaţa se face odovania praznicului, cântând toată slujba praznicului (a Născătoarei de Dumnezeu) şi a Sfântului Arhanghel Gavriil, din Minei şi nepunând nimic din ale Sâmbetei Triodului astfel : După începutul obişnuit, la; Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul praznicului de două ori, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., iar al praznicului. Catismele de rând, Sedelnele din Minei, Psalmul 50. La Canoane : Canonul praznicului, cu irmosul pe opt, şi al arhanghelului pe şase. Catavasiile praznicului. După Cântarea a 3-a, Condacul arhanghelului şi Sedealna lui, de două ori, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul praznicului. La Cântarea a 9-a, se cântă stihurile şi stihirile canonului praznicului, încheind cu irmosul. Luminânda praznicului, Slavă..., a arhanghelului, Şi acum..., iar a praznicului. La Laude se cântă şase stihiri : trei ale praznicului şi trei ale arhanghelului. Slavă..., Şi acum..., a praznicului. Doxologia mare iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul arhanghelului, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, ecteniile şi otpustul. În mânăstiri se citesc Ceasurile. La ceasul întâi zicem troparul praznicului, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Sfinte Dumnezeule..., Condacul praznicului. Tot aşa se zice şi la celelalte Ceasuri. După Ceasul al şaselea, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri, din Cântarea a 3-a şi a 6-a a Canonului praznicului. După vohodul cu Evanghelia, troparul praznicului şi al arhanghelului, Slavă..., Condacul arhanghelului, Şi acum..., al praznicului. Apostolul şi Evanghelia zilei (Sâmbetei) şi ale praznicului. Axion : Binevesteşte, pământule, bucurie mare..., Chinonicul praznicului.
K) Când praznicul Bunei vestiri cade în sâmbăta a doua sau a patra din Post, şi deci odovania praznicului în duminica a doua ori a patra din Post : Vecernia praznicului se săvârşeşte în mânăstiri, Vineri dimineaţa unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel :
Începutul cu Binecuvântată este Împărăţia Tatălui..., Psalmul 103 şi ectenia mare după care se citeşte Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. Apoi se cântă Doamne, strigat-am..., cu zece stihiri : stihira zilei din Triod, de două ori, şi opt ale praznicului (repetând pe cele trei câte sunt la Minei). Slavă..., Şi acum..., a praznicului. Vohod, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod (cu : Lumina lui Hristos luminează tuturor...), apoi ale praznicului. Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea din Sfântul altar, ectenia întreită şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. În bisericile de enorii Vecernia praznicului se săvârşeşte singură Vineri seara, la vremea ei obişnuită, când în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mare, cu Litia praznicului (după, Slavă întru cei de sus...), precum arată la Minei.
Sâmbătă dimineaţa, la Utrenie, se cântă toată slujba praznicului numai din Minei, cu Doxologia mare, fără nimic din ale zilei de la Triod; iar Patrucântarea Sâmbetei din Triod se cântă mai dinainte, joi la Pavecerniţă. Apoi Ceasurile (în mânăstiri) şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, la care se cântă Antifoanele praznicului din Minei. La Vohodul cu Evanghelia stihul : Binevestiţi din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru..., şi : Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru noi Te-ai întrupat..., Troparul şi Condacul praznicului. Apostolul şi Evanghelia praznicului. Axionul Binevesteşte, pământule..., Chinonicul praznicului. La masă dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.
Sâmbătă seara la Vecernie şi duminică dimineaţa la Utrenie şi la Liturghie se cântă toată slujba din Octoih şi Minei, punând numai ale Învierii glasului de rând, din Octoih, ale odovaniei praznicului şi ale arhanghelului din Minei. Din Triod se pune numai canonul duminicii şi Slavă..., de la Laudele Utreniei; iar slujba Sfântului Grigorie Palama din Duminica a doua şi slujba Sfântului Ioan Scărarul din duminica a patra a Postului se cântă mai dinainte, vineri ori luni în săptămâna următoare, împreună cu a sfinţilor de la Minei din acele zile, sau cum va rândui cel mai mare.
Sâmbătă seara, la Vecernia mica (în mânăstiri, dacă se face Priveghere) stihirile Învierii glasului do rând din Octoih, după obicei.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul... iar la Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, din Octoih, trei ale praznicului şi trei ale arhanghelului. Slavă..., a praznicului, Şi acum..., dogmatica glasului de rând. Vohod, Lumină lină..., Prochimenul; Domnul a împărăţit..., şi celelalte ale Vecerniei sărbătorilor, ca de obicei. De este Litie, se cântă cele trei stihiri ale praznicului, de la Stihoavnă, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, se cântă stihirile Învierii, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Să se veselească cerurile...). Apoi Acum slobozeşte..., şi celelalte; după Tatăl nostru..., dacă se face binecuvântarea pâinilor, se cântă troparul praznicului de trei ori, şi celelalte ale Litiei; iar de nu s-a făcut Litie, se cântă troparul Învierii, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului, şi otpustul.
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după începutul obişnuit, la, Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii de două ori, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului. Catismele de rând, Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei lor, Binecuvântările Învierii, ectenie mică, Ipacoi, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei..., şi celelalte ale duminicilor Postului din Triod. La Canoane : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al duminicii Triodului pe patru şi al praznicului cu al arhanghelului pe şase. Catavasiile praznicului. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Sedealna arhanghelului; Slavă..., Şi acum..., Sedealna praznicului; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul praznicului. La Cântarea a 9-a se cântă Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică, Sfânt este Dumnezeul nostru..., şi Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., a arhanghelului, Şi acum..., a praznicului. La Laude se cântă opt stihiri : patru ale Învierii şi patru ale praznicului (cu cea de la Slavă...), Slavă..., a duminicii din Triod, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul Învierii de la glasul de rând al Octoihului, ecteniile şi otpustul (în mânăstiri Ceasul întâi, apoi Slavă..., Şi acum..., şi se cântă stihira de rând a Evangheliei). La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al praznicului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri. După Tatăl nostru..., Condacul praznicului.
La Liturghie, după Ceasul al şaselea, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Proscomidie se pregătesc şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite de miercuri şi vineri din săptămâna următoare. La Fericiri se cânta zece stihiri : patru ale Învierii glasului de rând, trei ale praznicului din Cântarea a 6-a şi trei ale arhanghelului din Cântarea a 9-a, După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii, al praznicului şi al arhanghelului, Condacul Învierii, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului. Apostolul şi Evanghelia duminicii şi ale praznicului. Axion : De tine se bucură..., Chinonicul zilei şi al praznicului.
L) Când cade praznicul Buneivestiri în Duminica a doua, a patra sau a cincea din Păresimi, şi deci odovania praznicului în lunea următoare, slujba praznicului se cântă cu cea a Învierii, punând din Triod numai Canonul duminicii şi Slava Laudelor de la Utrenie, astfel :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică (în mânăstiri, dacă se face Priveghere), la Doamne, strigat-am..., se cântă stihirile praznicului, Slavă..., Şi acum..., tot a praznicului. La Stihoavnă, o stihira a Învierii şi cele ale praznicului, de la Stihoavna Vecerniei mari, cu stihurile lor, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (de la Vecernia mică : Trimis a fost în luna a şasea arhanghelul Gavriil...). Apoi Acum slobozeşte..., şi celelalte, iar după Tatăl nostru..., troparul praznicului, ectenia Miluieşte-ne pe noi..., şi otpustul mic.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., iar la Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : patru ale Învierii şi şase ale praznicului, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Trimis a fost din cer...). Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei (Domnul a împărăţit...) şi Paremiile praznicului. De este Litie, se cântă stihirile praznicului, Slavă..., a praznicului, glasul al 8-lea (Să se veselească cerurile...), Şi acum..., a praznicului, glasul al 2-lea (Astăzi vesteşte Gavriil...). La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Tatăl nostru..., dacă este Litie, se cântă troparul praznicului, de trei ori, şi apoi celelalte ale Litiei. Dacă nu este Litie, se cântă troparul Învierii, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, şi otpustul.
Duminică dimineaţa, la Utrenie, după începutul obişnuit, la Dumnezeu este Domnul..., troparul Învierii, de două ori, Slavă..., Şi acum..., al praznicului. După Catismă se cântă Sedelnele Învierii, toate la rând, apoi Polieleul (Cuvânt bun...) cu Mărimurile praznicului (din Psaltire sau din Catavasier). Binecuvântările Învierii nu se cântă, ci îndată ectenie mică, Sedelnele praznicului, toate la rând, Ipacoi şi Antifoanele glasului de rând, Prochimenul şi Evanghelia praznicului, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., Şi acum..., aceeaşi, stihul Miluieşte-mă, Dumnezeule..., şi stihira praznicului arătată la Minei (Binevesteşte Gavriil astăzi...). La Canoane : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al duminicii Triodului, pe patru şi al praznicului, pe şase. Catavasiile praznicului, după Cântarea a 3-a, Sedealna praznicului, după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul praznicului din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă; Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. La Laude se cântă opt stihiri : patru ale Învierii şi patru ale praznicului (cu cea de la Slavă...) cu stihurile lor. Slavă..., a duminicii Triodului, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul de rând al Învierii, ecteniile şi otpustul. În mănăstiri se cântă Slavă..., Şi acum..., cu stihira Evangheliei şi se face miruirea cu untdelemnul sfinţit de la Litie. Apoi se citesc Ceasurile, la care se pune troparul Învierii, Slavă..., al praznicului, Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, din rânduiala Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule..., Condacul praznicului.
La Liturghie, după Ceasul al şaselea, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La proscomidie se scot şi Sfintele Agneţe pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite de miercuri şi vineri din săptămâna următoare. Antifoanele praznicului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii şi al praznicului, Slavă..., Şi acum..., Condacul praznicului. Apostolul şi Evanghelia, întâi ale duminicii şi apoi ale praznicului. Axionul praznicului. Chinonicul duminicii şi apoi al praznicului. La masă dezlegare la peşte, untdelemn şi vin. Iar la slujbele sfinţilor din duminicile a doua (Sfântul Grigorie Palama), a patra (Sfântul Ioan Scărarul) şi a cincea din Post (Cuvioasa Maria Egipteanca), aşezate în Triod, când cade praznicul Buneivestiri într-una din aceste duminici, se cântă ori Vineri în săptămâna dinainte, ori marţi în săptămâna următoare, împreună cu cea a sfinţilor care vor fi în acele zile la Minei, ori cum va rândui cel mai mare. În seara aceleiaşi duminici şi în dimineaţa zilei următoare luni se face slujba odovaniei praznicului şi cea a arhanghelului, din Minei, împreună cu a zilei, din triod întocmai după rânduiala arătată în urmă, la pgf. D, pentru duminica seara şi luni dimineaţa.
M) Când praznicul Buneivestiri cade miercuri în săptămâna a cincea din Sfântul şi Marele Post şi deci odovania praznicului în joia următoare Joia Canonului mare):
Atunci slujba înainte-prăznuirii Buneivestiri (care ar trebui făcută marţi) se face mai dinainte cu o zi, adică luni, iar a Sfântului fie la Minei din acea zi (23 martie) se cântă la Pavecerniţă; marţi, împreună cu Tricântarea zilei din Triod, se caută Canonul cel Mare (de pocăinţă) al Sfântului Andrei Criteanul, care ar trebui cântat la denia de miercuri seara, pentru că joi se va cânta slujba Odovaniei praznicului. Deci miercuri se face numai slujba praznicului împreună cu cea din Triod, după rânduiala zilelor de rând din post, precum urmează : Vecernia praznicului se face în mânăstiri marţi dimineaţa, ori singură, ori unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum am arătat mai înainte, la pgf. A, pentru joi dimineaţa. În bisericile de enorie, Vecernia se face marţi seara, la vremea ei obişnuită, când în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mare, cu Litia praznicului, precum se arată la Minei.
Miercuri dimineaţa la Utrenie se face slujba praznicului împreună cu cea a zilei din Triod, apoi Ceasurile şi Obedniţa (în mânăstiri) şi apoi Vecernia zilei următoare (26 martie) unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, întocmai după cum am arătat în urmă, la pgf. A pentru vineri dimineaţa.
Miercuri seara, în loc de Denia Canonului celui Mare, în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mică. Iar Joi dimineaţa se face odovania praznicului, cântându-se slujba praznicului şi a Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil, din Minei, cu Aliluia..., şi Cântările Treimice, Doxologie mică şi punându-se de la Triod numai cântarea Apostolilor şi Stihoavna. Apoi Ceasurile şi Obedniţa, după rânduiala zilelor de rând din post, după care se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (27 martie), fie singură, fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, în bisericile la care Sfântul Arhanghel Gavriil este hram (a se vedea pentru aceasta rânduiala arătata mai înainte, la pgf. A, pentru joi dimineaţa).
N) Când praznicul Buneivestiri cade Joi în săptămâna a cincea din Postul Mare joia Canonului de pocăinţă) şi deci odovania praznicului în vinerea următoare :
Atunci Canonul mare de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul se cântă mai dinainte, marţi la Utrenie, împreună cu Tricântarea zilei din Triod.
Miercuri dimineaţa, după Utrenie Ceasuri şi Obedniţă se face deci Vecernia praznicului, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum s-a arătat mai înainte (pgf. A pentru joi dimineaţa); în seara aceleiaşi zile în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mare împreună cu Litia praznicului (în bisericile de enorii se săvârşeşte Vecernia praznicului), iar joi dimineaţa se săvârşeşte Utrenia praznicului, toată după Minei, cu doxologie mică şi punând de la Triod numai Tricântarea Apostolilor şi Stihoavna zilei. Apoi Ceasurile şi Obedniţa, după rânduiala zilelor de rând din post, după care săvârşim Vecernia zilei următoare (26 martie), unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, precum s-a arătat mai înainte, la pgf. A, pentru Vineri dimineaţa. În seara aceleiaşi zile, în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mică. Iar vineri dimineaţa (26 martie) se face Odovania praznicului, punând la Utrenie slujba praznicului şi a arhanghelului, împreună cu ale zilei din Triod (Aliluia..., şi Cântările Treimice, Sedelnele din Triod, Tricântarea Sfintei Cruci din Triod împreună cu Canonul praznicului şi al arhanghelului din Minei, Doxologie mică, Stihoavna din Triod şi sfârşitul slujbei după rânduiala zilelor de rând din Păresimi). Apoi Ceasurile, Obedniţa şi Vecernia zilei următoare, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, ca de obicei (vezi rânduiala de la pgf. A, pentru joi dimineaţa). La masă dezlegare la vin, pentru osteneala Deniei Acatistului, care va urma în seara aceleiaşi zile (vezi Triodul).
O) Când praznicul Buneivestiri cade vineri în săptămâna a cincea din Postul Mare şi deci odovania lui în sâmbăta următoare (Sâmbăta Acatistului), atunci slujba înainte-prăznuirii praznicului (24 martie) se pune cu o zi mai devreme, adică marţi seara şi miercuri dimineaţa; slujba Sfântului din acea zi (23 martie) se cântă marţi seara la Pavecerniţă.
Miercuri seara se face, ca de obicei. Denia Canonului celui Mare (Utrenia de joi dimineaţa), după rânduiala din Triod, iar joi dimineaţa, după Ceasuri şi Obedniţă, se săvârşeşte Vecernia praznicului, fie singură, fie unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum s-a arătat mai înainte, pentru : joi dimineaţa. Joi seara, în bisericile de enorii se face Vecernia praznicului, iar în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mare cu Litia praznicului. Vineri dimineaţa, se săvârşeşte Utrenia praznicului, după rânduiala din Minei, cu Doxologie mică şi punând de la Triod numai Sedelnele, Tricântarea Sfintei Cruci şi Stihoavna. Apoi se citesc Ceasurile şi Obedniţa, după rânduiala zilelor din Păresimi (vezi şi Mineiul "Rânduiala de tipic " de la sfârşitul cărţii.
La Liturghie se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (26 martie) unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, precum urmează : Începutul cu Binecuvântată este împărăţia Tatălui..., Psalmul 103 şi ectenia mare. Catismă nu se citeşte şi nici metanii nu se fac, ci îndată după ecfonisul ecteniei, se cântă Doamne, strigat-am..., cu zece stihiri : patru din Triod (prima din cele două ale zilei şi trei ale Acatistului) şi şase din Minei (trei ale praznicului şi trei ale arhanghelului), Slavă..., a Acatistului din Triod (Taina cea din veac se descoperă astăzi...), Şi acum..., a praznicului (Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul...). Apoi Vohod cu Evanghelia, Lumină lină..., Paremiile din Triod (două) şi din Minei, ale praznicului (două, cele pentru Liturghie), ectenia mică cu ecfonisul : Că sfânt eşti Dumnezeul nostru..., şi îndată se cântă Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte, ale Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur. Apostolul şi Evanghelia praznicului. Axionul : Binevesteşte pământule..., Chinonicul praznicului. La masă, dezlegare la peşte, untdelemn şi vin, ca de obicei. În mânăstiri, după masă se citeşte, în chilii, Pavecerniţa mică, punând şi Patrucântarea sfinţilor şi al morţilor, din rânduiala Utreniei Sâmbetei următoare (în Triod).
Vineri Seara se săvârşeşte ca de obicei, Denia Acatistului (Utrenia Sâmbetei) din Triod, punând şi ale odovaniei praznicului, din Minei (25 şi 26 martie), precum urmează : După începutul obişnuit, se cântă Dumnezeu este Domnul..., şi troparul Acatistului (Porunca cea cu taină...) de trei ori. Apoi se citeşte prima Catismă de rând (a 16-a : Zis-a Domnul, Domnului meu...) ectenie mică, Condacul glasului al 8-lea (Apărătoare, Doamnă...) şi citim primele trei icoase şi trei condace ale Acatistului, încheind cu Apărătoare Doamnă..., Apoi se citesc : prima parte din Cuvântul Acatistului (aşezat la sfârşitul Triodului, sub titlul Istorie de folos...), a doua Catismă de rând (a şaptesprezecea : Fericiţi cei fără prihană...,), după care ectenie mică, Apărătoare Doamnă..., şi următoarele trei Icoase şi trei Condace ale Acatistului, încheindu-le iarăşi cu; Apărătoare Doamnă..., după care se citeşte a doua parte din Cuvântul Acatistului şi Psalmul 50. Apoi Canonul praznicului, cu irmosul pe şase al Acatistului (din Triod) pe opt. Catavasiile praznicului (sunt şi în Triod). După Cântarea a 3-a, ectenie mică şi se cântă iarăşi Apărătoare Doamnă..., după care se citesc următoarele trei Icoase şi trei Condace, încheindu-le cu Apărătoare Doamnă..., şi apoi Sedealna praznicului, din Minei. După Cântarea a 6-a, iarăşi ectenie mică, Apărătoare Doamnă..., şi se citesc ultimele trei Icoase şi Condace ale Acatistului, repetând de trei ori ultimul Condac (O, Maică prealăudată...) şi încheind cu primul icos (Îngerul cel mai înainte stătător...) şi Apărătoare Doamnă..., precum arată la Triod. Apoi se citeşte Prologul (Sinaxarul) Acatistului din Triod. La Cântarea a 9-a se cântă stihirile din Canonul praznicului, cu stihurile lor. Apoi ectenie mică şi Luminânda praznicului.
La Laude se cântă patru stihuri ale zilei din Triod (cu cea de la Slavă...), Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Taina cea din veac se descoperă astăzi...). Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul praznicului, ecteniile şi otpustul (în mânăstiri, înainte de otpust se citeşte Ceasul întâi, punându-se troparul şi condacul praznicului, şi apoi se face otpustul desăvârşit al Utreniei).
Sâmbătă dimineaţa, după Ceasuri, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri : patru ale Acatistului, din Cântarea a 3-a a Canonului Acatistului din Triod şi patru din Cântarea a 6-a a Canonului praznicului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul praznicului şi Condacul Acatistului (Apărătoare Doamnă...). Apostolul şi Evanghelia întâi ale zilei şi apoi ale Născătoarei de Dumnezeu, Axionul praznicului. Chinonicul zilei din Triod (Paharul mântuirii voi lua...). La masă dezlegare la untdelemn şi vin, întru cinstea Născătoarei de Dumnezeu.
P) Când cade praznicul Buneivestiri în sâmbăta săptămânii a cincea din Sfântul şi Marele Post (Sâmbăta Acatistului) şi deci odovania praznicului în duminica următoare (duminica a cincea din Post sau a Cuvioasei Maria Egipteanca), atunci joi seara la Pavecerniţa mare se pune şi Patrucântarea sfinţilor Mucenici şi a morţilor din rânduiala Utreniei Sâmbetei Acatistului (în Triod). Vineri dimineaţa, după Utrenia zilei şi Ceasuri, se săvârşeşte Vecernia praznicului, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel :
Începutul cu Binecuvântată este împărăţia Tatălui..., Psalmul 103 şi ectenia mare, Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici, apoi se cântă; Doamne, strigat-am..., cu zece stihiri : patru din Triod (prima din cele două ale zilei şi trei ale Acatistului) şi şase ale praznicului (repetând pe cele trei câte sunt la Minei), Slavă..., Şi acum..., a praznicului, glasul al şaselea (Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul...), Vohod, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod şi ale praznicului din Minei (După prima Paremie din Triod, Înţelepciune, drepţi ! Lumina lui Hristos luminează tuturor !). Apoi se cântă; Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu obişnuita cădire în Sfântul altar şi trei metanii mari, ectenia întreită (Să zicem toţi...) şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, cu obişnuitele metanii la : Fie numele Domnului binecuvântat...
Vineri după masă, în mânăstiri se citeşte Pavecerniţa mare cu Litia praznicului, precum arată în Minei (în bisericile de enorii se săvârşeşte Vecernia praznicului, după Minei).
Vineri seara se săvârşeşte Denia Acatistului (Utrenia Sâmbetei Acatistului), cântând rânduiala Acatistului din Triod, împreună cu Utrenia praznicului, din Minei, precum urmează : După începutul obişnuit, cântăm Dumnezeu este Domnul..., şi troparul praznicului de trei ori. Apoi Catismele de rând, primele şase Icoase şi Condace ale Acatistului, cu citirile lor, precum se arată în Triod si precum am arătat şi aici la paragraful dinainte pentru vineri seara. Apoi se cântă Polieleul Sărbătorilor Maicii Domnului (Cuvânt bun...) cu Mărimurile praznicului (din Psaltire ori din Catavasier). Ectenie mică şi Sedelnele praznicului, toate la rând, precum sunt în Minei, Antifonul întâi al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul şi Evanghelia praznicului, Psalmul 50, şi celelalte, din Minei. La Canoane : Canonul praznicului, cu irmosul pe opt şi al Acatistului, pe şase zicând înainte de fiecare tropar, stihul : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne, pe noi !. Catavasiile praznicului. După Cântarea a 3-a, următoarele trei Icoase şi Condace ale Acatistului, cu rânduiala lor, din Triod şi Sedealna din Triod; după Cântarea a 6-a a Canoanelor, ultimele trei Icoase şi Condace ale Acatistului, cu rânduiala lor, din Triod. Apoi Sinaxarul praznicului din Minei şi Prologul Acatistului, din Triod. La Cântarea a 9-a se cântă stihirile din Canonul praznicului cu stihul din Minei, încheind cu stihul : Binevesteşte, pământule, bucurie mare... şi irmosul : Ca de un sicriu însufleţit... Ectenie mică şi Luminânda praznicului. La Laude se cântă patru stihiri ale praznicului, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Să se veselească cerurile...), Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul praznicului, ecteniile şi otpustul.
La mânăstiri se adaugă şi Ceasul întâi, cu troparul şi condacul praznicului, La sfârşit se face ungerea cu untdelemnul sfinţit de la Litie.
Sâmbătă dimineaţa (25 martie), se citesc Ceasurile şi se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cu Antifoanele praznicului din Minei. La Vohodul cu Evanghelia Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru noi Te-ai întrupat !... Troparul praznicului şi Condacul Acatistului. Apostolul şi Evanghelia praznicului, Axionul şi Chinonicul praznicului. La masa dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.
Sâmbătă seara la Vecernie şi duminică dimineaţa la Utrenie se face odovania praznicului, cântând slujba Învierii glasului de rând din Octoih, împreună cu cea a praznicului şi a arhanghelului din Minei (26 martie). Din Triod punem numai Canonul duminicii şi Slava Laudelor, iar slujba Cuvioasei Maria Egipteanca, aşezată în Triod în această duminică, se cântă ori mai înainte, vineri, împreună cu a Sfântului din acea zi, ori luni în săptămâna a şasea, sau cum va rândui cel mai mare. Deci, Sâmbătă seara, la Vecernia mică se pun stihirile Învierii, ca de obicei.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., iar la Doamne, strigat-am... se cântă zece stihiri : patru ale Învierii, trei ale praznicului şi trei ale arhanghelului, Slavă..., a praznicului, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând. Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei (Domnul a împărăţit...) şi celelalte, ale Vecerniei sărbătorilor. Dacă se face Litie, înainte de Stihoavnă se cântă stihirile praznicului, cele de la
Stihoavna Vecerniei mari, Slavă..., Şi acum..., a praznicului de la Litie (Să se veselească cerurile...). La Stihoavnă, stihirile Învierii, Slavă..., Şi acum..., a praznicului (Astăzi sunt bunele-vestiri de bucurie...) La tropare, de s-a făcut Litie, se cântă troparul praznicului de trei ori şi celelalte ale Litiei. Dacă nu s-a făcut Litie se cântă troparul Învierii, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului, apoi otpustul.
Duminică dimineaţa (ori tot sâmbătă seara, dacă este Priveghere, cum se face în mânăstiri), la Utrenie, după începutul obişnuit, la Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Învierii de două ori, Slavă..., al Arhanghelului, Şi acum..., al praznicului, Catismele de rând (în mânăstiri), Sedelnele Învierii, Binecuvântările Învierii, Ipacoi, Antifoanele şi Prochimenul glasului de rând, Evanghelia de rând a Învierii, Învierea lui Hristos..., Psalmul 50, Slavă..., Uşile pocăinţei... şi celelalte ale duminicilor din post. La Canoane : Canonul Învierii cu irmosul pe patru, al duminicii Triodului pe patru, şi al praznicului cu al arhanghelului pe şase. Catavasiile praznicului. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Sedealna arhanghelului, Slavă..., Şi acum..., Sedealna praznicului. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul praznicului. La Cântarea a 9-a se cântă : Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică, Luminânda de rând a Învierii, Slavă..., a arhanghelului, Şi acum..., a praznicului. La Laude se cântă opt stihiri : patru ale Învierii şi patru ale praznicului (cu cea de la Slavă...,), Slavă..., a duminicii Triodului (Nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncarea şi băutura...), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul de rând al Învierii, ecteniile şi otpustul (în mânăstiri întâi Ceasul întâi, apoi otpustul Utreniei şi se cântă Slavă..., Şi acum..., cu stihira de rând a Evangheliei). La Ceasuri, troparul Învierii, Slavă..., al praznicului, Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu din rânduiala Ceasurilor. După, Tatăl nostru..., Condacul praznicului.
La Liturghie se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La proscomidie se scot şi Sfintele Agnete pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite de miercuri şi vineri din săptămâna următoare. La Fericiri se cântă zece stihiri : şase ale Învierii şi patru ale praznicului, de la Cântarea a 9-a a Canonului din Minei. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Învierii, al praznicului şi al arhanghelului, apoi Condacul Învierii, Slavă..., al arhanghelului, Şi acum..., al praznicului. Apostolul şi Evanghelia întâi ale Duminicii şi apoi ale praznicului. Axionul De tine se bucură..., Chinonicul duminicii (din Triod) şi al praznicului (din Minei).
7. Sărbătoarea Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul (11 aprilie)
Se prăznuieşte, Îndeosebi în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor şi al Mitropoliei Olteniei şi poate să cadă între Lunea săptămânii a patra din Postul Mare (când Sfintele Paşti cad la 8 mai) şi duminica a doua după Paşti sau a Sfântului Toma (când Sfintele Paşti cad la 4 aprilie). Pentru anii când sărbătoarea Sfântului cade de Luni în săptămâna a patra până în Vinerea săptămânii a cincea din Post, să se vadă învăţătura despre hramuri din Tipicul cel mare sau mânăstiresc, zis al Sfântului Sava (laşi, 1816, faţa 580 până la 683); iar în anii când sărbătoarea Sfântului cade din Sâmbăta a cincea a Postului până în Duminica Tomii, slujba Sfântului din Minei se va cânta cu aceea a zilei din Triod sau din Penticostar întocmai precum se va arăta mai departe, în capitolul următor, pentru sărbătoarea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe (23 aprilie).
8. Sărbătoarea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe (23 aprilie)
Poate să cadă între Sâmbăta săptămânii a cincea din Postul Mare sau Sâmbăta Acatistului (când Sfintele Paşti se serbează la 8 mai) şi Vinerea săptămânii a treia după Paşti (când Sfintele Paşti se serbează la 4 aprilie). Slujba Sfântului Gheorghe se cântă împreună cu cea din Triod (când sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade în timpul Postului Mare) sau cu cea din Penticostar (când Sfântul Gheorghe cade după Paşti), precum urmează :
A. Când sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade în Sâmbăta săptămânii a cincea din Postul Mare, care este Sâmbăta Acatistului Buneivestiri B. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe în duminica a ducea din Post (Sfintele Paşti la 7 mai), slujba Sfântului se cântă împreună cu a duminicii şi a Cuvioasei Maria Egipteanca, din Triod, precum urmează : C. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe luni în săptămâna a şasea din Postul Mare (în anii cu Sfintele Paşti la 6 mai), atunci slujba Sfântului se cântă cu a zilei din Triod, precum arată la Tipicul cel Mare, (faţa 677-679), adică : D. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe, marţi, miercuri, sau vineri în săptămâna a şasea din Postul Mare sau a stâlpărilor, (Sfintele Paşti la 5, 4 ori 2 mai), slujba Sfântului din Minei se cântă cu cea a zilei respective, din Triod, precum urmează : E. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe Joi în săptămâna a şasea din Postul Mare sau joia stâlpărilor (Sfintele Paşti la 3 mai), slujba Sfântului se cântă împreună cu cea a zilei din Triod întocmai precum am arătat în paragraful dinainte (d), cu deosebirea că, Vecernia Sfântului, se face, în mânăstiri, miercuri dimineaţa, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel : F. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Sâmbăta săptămânii a şasea din Post, adică Sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor (Sfintele Paşti la 1 mai), în bisericile mânăstireşti şi la catedrale. G. De cade sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Duminica Floriilor (Sfintele Paşti la 30 aprilie), în bisericile care nu au hram pe Sfântul Gheorghe, sărbătoarea lui se amână, din pricina Praznicului, Luni în Săptămâna luminată când slujba lui se va cânta, împreună cu cea a Sfintelor Paşti, precum se va arăta mai departe, la pgf. J. Dar în bisericile unde Sfântul este hram, potrivit învăţăturii pentru hramuri din Tipicul cel Mare (Iaşi, 1816. Faţa 685 şi 686), slujba lui se cântă în Duminica Floriilor, împreună cu cea din Triod, precum urmează : H. De cade sărbătoarea Sfântului Gheorghe : luni, marţi, miercuri, sau joi, în săptămâna Sfintelor Patimi în anii când Sfintele Paşti cad la 29; 28. 27 sau 26 aprilie), atunci se păzeşte regula din Tipicul cel Mare (tipicul mânăstiresc, numit al Sfântului Sava, Iaşi, 1816 de la cap. "Pentru hramuri", pgf. 45, faţa 686 jos) care spune : I. De cade sărbătoarea Sfântului Gheorghe vineri sau sâmbătă în săptămâna Sfintelor Patimi sau în Duminica Sfintelor Paşti (când Sfintele Paşti se serbează la 25, 24 sau 23 aprilie), atunci slujba Sfântului se amână şi se cântă cu cea a praznicului Învierii, din Penticostar, în a doua zi de Paşti (Luni în Săptămâna Luminată), aşa precum arată învăţătura din Penticostar (după slujba din Duminica Sfintelor Paşti), din tipic (Tipicul bisericesc, ed. Cernica, 1925, p. 167 ş.u. şi Tipicul cel mare, Iaşi, 1816, faţa 348- 349), şi anume : J. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe Luni în Săptămâna Luminată (Sfintele Paşti la 22 aprilie), K. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe, Marţi, Miercuri, Joi sau Sâmbătă în Săptămâna Luminată (Sfintele Paşti la 21, 20, 19 sau 17 aprilie), L. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Vinerea Săptămânii Luminate sau a Izvorului tămăduirii (Sfintele Paşti la 18 aprilie) slujba Sfântului se cântă cu cea a învierii şi a Izvorului Tămăduirii precum arată la tipicul bisericesc, la sărbătoarea Sfântului (pgf. 3), adică astfel : M. De se va întâmpla sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Duminica Sfântului Toma sau în cea a Mironosiţelor (Sfintele Paşti în 16 sau la 9 aprilie), slujba Sfântului se cântă cu cea a duminicii din Penticostar, precum urmează : N. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe luni după Duminica Sfântului Toma sau după Duminica Mironosiţelor (Sfintele Paşti 15 sau la 8 aprilie), slujba Sfântului se cântă împreună cu cea a zilei, din Penticostar, precum urmează : O. De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe în oricare din zilele de marţi, miercuri, joi, vineri sau sâmbătă în săptămâna a doua ori de marţi până vineri (inclusiv) în săptămâna a treia după Paşti
A) Când sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade în Sâmbăta săptămânii a cincea din Postul Mare, care este Sâmbăta Acatistului Buneivestiri (în anii când Sfintele Paşti se serbează la 8 mai), potrivit învăţăturii din tipicul cel mare pentru serbarea sfinţilor care cad în această zi (vezi Tipicul cel mare... laşi 1816 faţa 297 sus), în bisericile mânăstireşti şi în catedralele chiriarhale, când se face slujbă în fiecare zi şi unde nu este hramul Sfântului Gheorghe, în acea Sâmbătă se face numai slujba din Triod (Vineri seara Denia Acatistului, sâmbătă dimineaţa Ceasurile şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur), iar slujba Sfântului se cântă cu cea a Duminicii următoare (Duminica a cincea din Post), precum se va arata mai departe, la punctul b. Dar potrivit învăţăturii din acelaşi Tipic (la cap. "Pentru hramuri, faţa 683 şi urm.), la bisericile unde Sfântul Gheorghe este hram, slujba lui se cântă împreună cu cea a Acatistului din Triod, precum urmează :
Vineri dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (23 aprilie) unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel : Începutul cu Binecuvântată este Împărăţia Tatălui..., apoi Veniţi să ne închinăm..., şi Psalmul 103, ectenia mare, după care se citeşte Catisma a 18-a, cu obişnuitele stări şi ectenii mici, La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri; şase din Triod şi patru din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Triod. Apoi Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod (Înţelepciune, drepţi ! Lumina lui Hristos luminează tuturor !), Paremiile din Minei. Apoi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu obişnuita cădire în Sfântul altar, ectenia întreită (Să zicem toţi...), şi, pe rând, celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Vineri după-amiaza, în mânăstiri se săvârşeşte Pavecerniţa mare, la care, după întâiul Sfinte Dumnezeule..., se citeşte troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei (Porunca cea cu taină...) după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei (Apărătoare, Doamnă...). Iar după Doxologie, se cântă primele trei stihiri ale Litiei Sfântului, din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 2-lea. Apoi se cântă Stihoavna din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 4-lea. După Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., troparul Sfântului de două ori şi Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., o dată. Apoi celelalte ale Litiei, ca de obicei.
Vineri seara, în mânăstiri se face Denia Acatistului, adică Utrenia Sâmbetei împreună cu Acatistul, din Triod, punându-se şi ale Sfântului, astfel :
După începutul obişnuit, la Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Acatistului de două ori. Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Acatistului. Apoi se citeşte Catisma întâia de rând şi primele trei Icoase şi trei Condace ale Acatistului, precum se arată în Triod. Urmează citirea primei părţi din Cuvântul despre Acatist (caută la sfârşitul Triodului). Apoi se citeşte Catisma a doua de rând şi următoarele trei Icoase şi Condace ale Acatistului, precum se arată la Triod. Se citeşte partea a doua din Cuvântul Acatistului, apoi se cântă Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau din Catavasier). Apoi se cântă Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi care nu este potrivită cu vremea Postului) şi Antifonul 1 al glasului al 4-lea cu Prochimenul Sfântului. Evanghelia se citeşte a Sfântului, apoi Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., şi celelalte, din Minei. Canonul Acatistului cu irmosul pe opt şi al Sfântului pe şase. Catavasie : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, se cântă trei Icoase şi Condace ale Acatistului, care urmează la rând, apoi Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului, Slavă..., Şi acum..., Sedealna Născătoarei de Dumnezeu. După Cântarea a 6-a, se citesc ultimele trei Icoase şi Condace ale Acatistului şi Sinaxarul din Triod şi din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică Luminânda Acatistului. La Laude se cântă şase stihiri : trei ale Acatistului şi trei ale Sfântului (a doua, a treia şi a patra, din Minei, cea dintâi nefiind potrivită cu vremea Postului) Slavă..., a duminicii (din Triod) Şi acum..., a Acatistului. Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Acatistului, ecteniile şi otpustul.
Sâmbătă dimineaţa, la Ceasuri se pune troparul Acatistului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri, După Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., Condacul Acatistului sau al Sfântului, schimbându-le. În bisericile de enorii (parohiale), unde nu se face slujbă zilnic ca la mânăstiri, după învăţătură din Tipicul bisericesc pentru sărbătorile altor sfinţi cure cad în Sâmbăta Acatistului (vezi ed. Cernica, 1925, p. 136 - 138), slujba Sfântului Gheorghe se poate cânta împreună cu cea a Sâmbetei Acatistului, din Triod, precum Urmează : Vecernia zilei (dacă nu s-a făcut dimineaţa, cu Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite; după regula) se poate face vineri seara, înainte de Denia Acatistului, astfel :
După obişnuitul început (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), se citeşte psalmul începător, apoi ectenia mare, Fericit bărbatul..., nu se cântă, ci se citeşte Catisma de rând. Apoi ectenia mică. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şase ale zilei şi ale Acatistului din Triod şi patru ale Sfântului din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. Apoi Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, apoi Paremiile din Minei, ectenia întreită (Să zicem toţi...), Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor (Să plinim rugăciunile noastre cele de seară...) şi celelalte ale Vecerniei sărbătorilor. Dacă se face şi binecuvântare de artose, înainte de Stihoavnă se cântă primele trei stihiri ale Litiei, Slavă..., Şi acum..., a Sfântului, din Minei. La Stihoavnă se cântă numai stihirile şi Slavă..., a Sfântului, din Minei, Şi acum..., a Născătoarei de la glasul de rând al 0ctoihului. Apoi Acum slobozeşte... şi celelalte. După Tatăl nostru..., troparul Acatistului (Porunca cea cu taină...), Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea... (Taina cea din veac ascunsă...), sau, dacă este Litie, al Născătoarei, glasul al 5-lea : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te !... şi otpustul Vecerniei. Dacă se săvârşeşte Denia Acatistului în continuare, otpustul nu se mai face. ci îndată urmează ori Pavecerniţa mică cu Acatistul Bunei vestiri, precum arătă Tipicul bisericesc (la cap. "Pentru cântarea Acatistului", ed. Cernica, 1925, p. 244), ori Utrenia Sâmbetei cu Acatistul, precum arată în Triod; adăugându-se şi cele ale Sfântului, cum s-a arătat mai înainte, în unele biserici de enorie Acatistul se cântă după obicei, separat (singur), îndată după Vecernie, fără să mai fie încadrat în slujba Privegherii (a Pavecerniţei sau a Utreniei).
Sâmbăta dimineaţa, în bisericile de enorie, se săvârşeşte Utrenia (dacă nu s-a făcut seara, în ajun, la Priveghere, împreună cu Acatistul) şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, în cazul acesta. La Utrenie se cântă slujba Sâmbetei din Triod (fără Acatist) împreună cu a Sfântului Gheorghe din Minei, astfel : Începutul obişnuit (Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Psalmii 19 şi 20, şi celelalte), iar după cei şase psalmi, Dumnezeu este Domnul..., troparul Acatistului (Porunca cea cu taină...), Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., Porunca cea cu taină..., Ectenie mică, Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi), Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire ori din Catavasier), ectenie mică, Sedealna Sfântului cea de după Polieleu, Antifonul 1, glasul al 4-lea (Din tinereţile mele...) Prochimenul din Minei, Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., Şi acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei..., stihul Miluieşte-mă Dumnezeule..., şi stihira Sfântului, din Minei. Apoi Mântuieşte Dumnezeule, poporul Tău..., şi ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările..., Canoanele : al Născătoarei, din Triod, şi al Sfântului, din Minei. Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului; după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul cel dintâi al Acatistului (Îngerul cei mai întâistătător...), apoi Sinaxarul din Triod şi cel din Minei; la Cântarea a 9-a : Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică, Luminânda numai cea din Triod. La Laude se cântă cele trei stihiri din Triod şi trei ale Sfântului, (lăsând la o parte pe cea dintâi ca nefiind potrivită cu vremea Postului), Slavă..., Şi acum..., din Triod (Auzit-a Născătoarea de Dumnezeu...), Doxologia mare, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Acatistului, ecteniile şi otpustul.
La Liturghie, la Fericiri se cântă patru stihiri din Cântarea a 3-a a Canonului din Triod şi patru din Cântarea a 6-a a Canonului Sfântului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Acatistului şi al Sfântului, Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al Acatistului (Apărătoare, Doamnă...). Apostolul şi Evanghelia, întâi ale Acatistului şi apoi ale Sfântului, Axionul : Tot neamul pământesc să sălteze... (irmosul Cântării a 9-a a Canonului din Triod). Chinonicul din Triod şi din Minei. Unde este voia (mai ales unde este hramul Sfântului Gheorghe), se citeşte şi Acatistul Sfântului (din Ceaslovul Mare), fie seara, după denie (de este timp), fie dimineaţa, înainte de Liturghie. La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
Vineri dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedniţă se săvârşeşte Vecernia zilei următoare (23 aprilie) unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel : Începutul cu Binecuvântată este Împărăţia Tatălui..., apoi Veniţi să ne închinăm..., şi Psalmul 103, ectenia mare, după care se citeşte Catisma a 18-a, cu obişnuitele stări şi ectenii mici, La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri; şase din Triod şi patru din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Triod. Apoi Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile din Triod (Înţelepciune, drepţi ! Lumina lui Hristos luminează tuturor !), Paremiile din Minei. Apoi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu obişnuita cădire în Sfântul altar, ectenia întreită (Să zicem toţi...), şi, pe rând, celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Vineri după-amiaza, în mânăstiri se săvârşeşte Pavecerniţa mare, la care, după întâiul Sfinte Dumnezeule..., se citeşte troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei (Porunca cea cu taină...) după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei (Apărătoare, Doamnă...). Iar după Doxologie, se cântă primele trei stihiri ale Litiei Sfântului, din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 2-lea. Apoi se cântă Stihoavna din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 4-lea. După Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., troparul Sfântului de două ori şi Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., o dată. Apoi celelalte ale Litiei, ca de obicei.
Vineri seara, în mânăstiri se face Denia Acatistului, adică Utrenia Sâmbetei împreună cu Acatistul, din Triod, punându-se şi ale Sfântului, astfel :
După începutul obişnuit, la Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Acatistului de două ori. Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Acatistului. Apoi se citeşte Catisma întâia de rând şi primele trei Icoase şi trei Condace ale Acatistului, precum se arată în Triod. Urmează citirea primei părţi din Cuvântul despre Acatist (caută la sfârşitul Triodului). Apoi se citeşte Catisma a doua de rând şi următoarele trei Icoase şi Condace ale Acatistului, precum se arată la Triod. Se citeşte partea a doua din Cuvântul Acatistului, apoi se cântă Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau din Catavasier). Apoi se cântă Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi care nu este potrivită cu vremea Postului) şi Antifonul 1 al glasului al 4-lea cu Prochimenul Sfântului. Evanghelia se citeşte a Sfântului, apoi Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., şi celelalte, din Minei. Canonul Acatistului cu irmosul pe opt şi al Sfântului pe şase. Catavasie : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, se cântă trei Icoase şi Condace ale Acatistului, care urmează la rând, apoi Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului, Slavă..., Şi acum..., Sedealna Născătoarei de Dumnezeu. După Cântarea a 6-a, se citesc ultimele trei Icoase şi Condace ale Acatistului şi Sinaxarul din Triod şi din Minei. La Cântarea a 9-a se cântă Ceea ce eşti mai cinstită..., După ectenia mică Luminânda Acatistului. La Laude se cântă şase stihiri : trei ale Acatistului şi trei ale Sfântului (a doua, a treia şi a patra, din Minei, cea dintâi nefiind potrivită cu vremea Postului) Slavă..., a duminicii (din Triod) Şi acum..., a Acatistului. Doxologia mare, iar după Sfinte Dumnezeule..., troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Acatistului, ecteniile şi otpustul.
Sâmbătă dimineaţa, la Ceasuri se pune troparul Acatistului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri, După Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., Condacul Acatistului sau al Sfântului, schimbându-le. În bisericile de enorii (parohiale), unde nu se face slujbă zilnic ca la mânăstiri, după învăţătură din Tipicul bisericesc pentru sărbătorile altor sfinţi cure cad în Sâmbăta Acatistului (vezi ed. Cernica, 1925, p. 136 - 138), slujba Sfântului Gheorghe se poate cânta împreună cu cea a Sâmbetei Acatistului, din Triod, precum Urmează : Vecernia zilei (dacă nu s-a făcut dimineaţa, cu Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite; după regula) se poate face vineri seara, înainte de Denia Acatistului, astfel :
După obişnuitul început (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), se citeşte psalmul începător, apoi ectenia mare, Fericit bărbatul..., nu se cântă, ci se citeşte Catisma de rând. Apoi ectenia mică. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şase ale zilei şi ale Acatistului din Triod şi patru ale Sfântului din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei din Triod. Apoi Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, apoi Paremiile din Minei, ectenia întreită (Să zicem toţi...), Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor (Să plinim rugăciunile noastre cele de seară...) şi celelalte ale Vecerniei sărbătorilor. Dacă se face şi binecuvântare de artose, înainte de Stihoavnă se cântă primele trei stihiri ale Litiei, Slavă..., Şi acum..., a Sfântului, din Minei. La Stihoavnă se cântă numai stihirile şi Slavă..., a Sfântului, din Minei, Şi acum..., a Născătoarei de la glasul de rând al 0ctoihului. Apoi Acum slobozeşte... şi celelalte. După Tatăl nostru..., troparul Acatistului (Porunca cea cu taină...), Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea... (Taina cea din veac ascunsă...), sau, dacă este Litie, al Născătoarei, glasul al 5-lea : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te !... şi otpustul Vecerniei. Dacă se săvârşeşte Denia Acatistului în continuare, otpustul nu se mai face. ci îndată urmează ori Pavecerniţa mică cu Acatistul Bunei vestiri, precum arătă Tipicul bisericesc (la cap. "Pentru cântarea Acatistului", ed. Cernica, 1925, p. 244), ori Utrenia Sâmbetei cu Acatistul, precum arată în Triod; adăugându-se şi cele ale Sfântului, cum s-a arătat mai înainte, în unele biserici de enorie Acatistul se cântă după obicei, separat (singur), îndată după Vecernie, fără să mai fie încadrat în slujba Privegherii (a Pavecerniţei sau a Utreniei).
Sâmbăta dimineaţa, în bisericile de enorie, se săvârşeşte Utrenia (dacă nu s-a făcut seara, în ajun, la Priveghere, împreună cu Acatistul) şi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, în cazul acesta. La Utrenie se cântă slujba Sâmbetei din Triod (fără Acatist) împreună cu a Sfântului Gheorghe din Minei, astfel : Începutul obişnuit (Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Psalmii 19 şi 20, şi celelalte), iar după cei şase psalmi, Dumnezeu este Domnul..., troparul Acatistului (Porunca cea cu taină...), Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., Porunca cea cu taină..., Ectenie mică, Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi), Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire ori din Catavasier), ectenie mică, Sedealna Sfântului cea de după Polieleu, Antifonul 1, glasul al 4-lea (Din tinereţile mele...) Prochimenul din Minei, Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., Şi acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei..., stihul Miluieşte-mă Dumnezeule..., şi stihira Sfântului, din Minei. Apoi Mântuieşte Dumnezeule, poporul Tău..., şi ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările..., Canoanele : al Născătoarei, din Triod, şi al Sfântului, din Minei. Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului; după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul cel dintâi al Acatistului (Îngerul cei mai întâistătător...), apoi Sinaxarul din Triod şi cel din Minei; la Cântarea a 9-a : Măreşte, suflete al meu..., şi Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică, Luminânda numai cea din Triod. La Laude se cântă cele trei stihiri din Triod şi trei ale Sfântului, (lăsând la o parte pe cea dintâi ca nefiind potrivită cu vremea Postului), Slavă..., Şi acum..., din Triod (Auzit-a Născătoarea de Dumnezeu...), Doxologia mare, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Acatistului, ecteniile şi otpustul.
La Liturghie, la Fericiri se cântă patru stihiri din Cântarea a 3-a a Canonului din Triod şi patru din Cântarea a 6-a a Canonului Sfântului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul Acatistului şi al Sfântului, Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al Acatistului (Apărătoare, Doamnă...). Apostolul şi Evanghelia, întâi ale Acatistului şi apoi ale Sfântului, Axionul : Tot neamul pământesc să sălteze... (irmosul Cântării a 9-a a Canonului din Triod). Chinonicul din Triod şi din Minei. Unde este voia (mai ales unde este hramul Sfântului Gheorghe), se citeşte şi Acatistul Sfântului (din Ceaslovul Mare), fie seara, după denie (de este timp), fie dimineaţa, înainte de Liturghie. La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
B) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe în duminica a ducea din Post (Sfintele Paşti la 7 mai), slujba Sfântului se cântă împreună cu a duminicii şi a Cuvioasei Maria Egipteanca, din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, în mânăstiri, dacă se face Priveghere, la Vecernia mică, după psalmul de început, la Doamne, strigat-am... se cântă cele patru stihiri ale Învierii glasului de rând, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Octoih. La Stihoavnă o stihiră a Învierii şi stihirile Sfântului cele de la Stihoavna vecerniei mari, cu stihurile lor, Slavă..., a Sfântului tot de acolo, Şi acum..., a Născătoarei de la Octoih. După Tatăl nostru..., troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei din Octoih, glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă...), ectenia şi otpustul mic.
La Vecernia mare (Priveghere), după începutul obişnuit, se cântă : Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., punând stihirile pe zece, se cântă patru ale Învierii de la glasul de rând al Octoihului, trei ale Cuvioasei, din Triod, şi trei ale Sfântului, din Minei; apoi Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, de la glasul de rând din Octoih (Dogmatica); Vohod (ieşire cu cădelniţa), Prochimenul zilei (Domnul a împărăţit...) şi Paremiile Sfântului, din Minei. La Litie, primele trei stihiri ale Sfântului, Slavă..., Şi acum..., a Sfântului, din Minei. La Stihoavnă, stihirile Învierii glasului de rând (din Octoih), Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 4-lea (Caută spre rugăciunile robilor tăi...). După : Tatăl nostru..., troparul Învierii glasul de rând (din Octoih), al Cuvioasei (din Triod), Slavă..., al Sfântului (din Minei), Şi acum..., Taina cea din veac ascunsă..., (iar de se face binecuvântarea pâinilor, întâi troparul Cuvioasei, apoi al Sfântului şi apoi troparul Litiei, glasul al 5-lea : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te !..., şi celelalte ale Litiei).
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele precum s-au cântat seara la Vecernie, ectenie mică (la mânăstiri Catismele de rând din Psaltire), Sedelnele Învierii (din Octoih), Polieleu ! (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, Sedelnele Sfântului, toate la rând, afară de cea dintâi - ca nefiind potrivită cu vremea Postului. Antifoanele glasului de rând, Prochimenul şi Evanghelia Sfântului, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, şi celelalte ale Duminicii. La Canoane : Canonul Învierii, cu irmosul pe patru, al Cuvioasei (din Triod), pe patru, şi al Sfântului (din Minei), pe patru (două din primul canon şi două din al doilea canon). Catavasiile Deschide-voi gura mea..., după Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul din Triod şi Sedealna Sfântului, iar după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Sfântului, Sinaxarul Cuvioasei, din Triod, şi apoi ale Sfântului, din Minei. După Sfânt este Donului Dumnezeul nostru, Luminânda de rând a Învierii, Slavă.., a Cuvioasei..., Şi acum..., a Născătoarei, din Triod. La Laude, se cântă patru stihiri ale Învierii glasului de rând, din Octoih, şi patru ale Sfântului, din Minei (fără cea dintâi - ca nefiind potrivită pentru vremea Postului), Slavă..., a duminicii din Triod (Nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncarea şi băutura...), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, troparul de rând al Învierii, ecteniile şi otpustul, (în mânăstiri se cântă întâi Slavă..., Şi acum..., cu Voscreasna de rând, se citeşte Ceasul întâi şi apoi se face otpustul desăvârşit al Utreniei). La Ceasuri (unde se citesc), troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, de la Ceasuri, După Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., condacul Sfântului şi al duminicii Triodului, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Fericiri se cântă şase stihuri ale Învierii glasului de rând şi patru din Cântarea a 3-a a Canonului Sfântului. Apostolul duminicii şi al Sfântului, Evanghelia duminicii şi a Cuvioasei şi celelalte, ale Liturghiei Sfântului Vasile. Axionul : De tine se bucură..., La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
Sâmbătă seara, în mânăstiri, dacă se face Priveghere, la Vecernia mică, după psalmul de început, la Doamne, strigat-am... se cântă cele patru stihiri ale Învierii glasului de rând, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, din Octoih. La Stihoavnă o stihiră a Învierii şi stihirile Sfântului cele de la Stihoavna vecerniei mari, cu stihurile lor, Slavă..., a Sfântului tot de acolo, Şi acum..., a Născătoarei de la Octoih. După Tatăl nostru..., troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei din Octoih, glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă...), ectenia şi otpustul mic.
La Vecernia mare (Priveghere), după începutul obişnuit, se cântă : Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., punând stihirile pe zece, se cântă patru ale Învierii de la glasul de rând al Octoihului, trei ale Cuvioasei, din Triod, şi trei ale Sfântului, din Minei; apoi Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, de la glasul de rând din Octoih (Dogmatica); Vohod (ieşire cu cădelniţa), Prochimenul zilei (Domnul a împărăţit...) şi Paremiile Sfântului, din Minei. La Litie, primele trei stihiri ale Sfântului, Slavă..., Şi acum..., a Sfântului, din Minei. La Stihoavnă, stihirile Învierii glasului de rând (din Octoih), Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 4-lea (Caută spre rugăciunile robilor tăi...). După : Tatăl nostru..., troparul Învierii glasul de rând (din Octoih), al Cuvioasei (din Triod), Slavă..., al Sfântului (din Minei), Şi acum..., Taina cea din veac ascunsă..., (iar de se face binecuvântarea pâinilor, întâi troparul Cuvioasei, apoi al Sfântului şi apoi troparul Litiei, glasul al 5-lea : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te !..., şi celelalte ale Litiei).
La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele precum s-au cântat seara la Vecernie, ectenie mică (la mânăstiri Catismele de rând din Psaltire), Sedelnele Învierii (din Octoih), Polieleu ! (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, Sedelnele Sfântului, toate la rând, afară de cea dintâi - ca nefiind potrivită cu vremea Postului. Antifoanele glasului de rând, Prochimenul şi Evanghelia Sfântului, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, şi celelalte ale Duminicii. La Canoane : Canonul Învierii, cu irmosul pe patru, al Cuvioasei (din Triod), pe patru, şi al Sfântului (din Minei), pe patru (două din primul canon şi două din al doilea canon). Catavasiile Deschide-voi gura mea..., după Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul din Triod şi Sedealna Sfântului, iar după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Sfântului, Sinaxarul Cuvioasei, din Triod, şi apoi ale Sfântului, din Minei. După Sfânt este Donului Dumnezeul nostru, Luminânda de rând a Învierii, Slavă.., a Cuvioasei..., Şi acum..., a Născătoarei, din Triod. La Laude, se cântă patru stihiri ale Învierii glasului de rând, din Octoih, şi patru ale Sfântului, din Minei (fără cea dintâi - ca nefiind potrivită pentru vremea Postului), Slavă..., a duminicii din Triod (Nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncarea şi băutura...), Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, troparul de rând al Învierii, ecteniile şi otpustul, (în mânăstiri se cântă întâi Slavă..., Şi acum..., cu Voscreasna de rând, se citeşte Ceasul întâi şi apoi se face otpustul desăvârşit al Utreniei). La Ceasuri (unde se citesc), troparul Învierii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, de la Ceasuri, După Sfinte Dumnezeule..., şi Tatăl nostru..., condacul Sfântului şi al duminicii Triodului, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La Fericiri se cântă şase stihuri ale Învierii glasului de rând şi patru din Cântarea a 3-a a Canonului Sfântului. Apostolul duminicii şi al Sfântului, Evanghelia duminicii şi a Cuvioasei şi celelalte, ale Liturghiei Sfântului Vasile. Axionul : De tine se bucură..., La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
C) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe luni în săptămâna a şasea din Postul Mare (în anii cu Sfintele Paşti la 6 mai), atunci slujba Sfântului se cântă cu a zilei din Triod, precum arată la Tipicul cel Mare, (faţa 677-679), adică :
Duminică seara, în mânăstiri, de se face Priveghere, la Vecernia mică, după începutul obişnuit, la : Doamne, strigat-am..., se cântă patru stihiri din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei-Învierii a glasului de rând. La Stihoavnă, stihirile din Triod (cele de la Stihoavna Vecerniei), Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei din Triod. După Tatăl nostru... troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de la glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă...), ectenia şi otpustul mic.
La Vecernia mare (Priveghere), după obişnuitul început şi după ectenia mare, se cântă Fericit bărbatul... la Doamne, strigat-am... se cântă opt stihiri : trei din Triod şi cinci ale Sfântului, din Minei, Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea, Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas, din Octoih (Cu voia alunecându-mă...). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul cel mare al Triodului, glasul al 8-lea (Dat-ai moştenire celor ce se tem...,) şi Paremiile din Minei. Apoi : Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor (Să plinim rugăciunile noastre cele de seara...). De se face Litie, se cântă primele trei stihiri ale Sfântului, din Minei, Slavă..., Şi acum..., tot de acolo. La Stihoavnă, cele două stihiri din Triod, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, după glasul de rând al Octoihului. După, Tatăl nostru..., troparul Sfântului de două ori. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei (Taina cea din veac ascunsă...). Ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., cu trei metanii mari, şi apolisul. Iar de s-a făcut Litie, (după, Tatăl nostru..., se cântă troparul : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., o dată, apoi cele obişnuite ale Litiei. În mânăstiri, se face şi Pavecerniţa mică, iar în bisericile de enorie se poate citi Acatistul Sfântului (În Ceaslovul Mare),
Luni dimineaţa, la Utrenie : după Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă...). Sedelnele Triodului, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, ectenie mică, Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi - ca fiind nepotrivită pentru vremea Postului), Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul din Minei şi Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., şi celelalte, din Minei. La Canoane : Tricântarea din Triod şi Canonul Sfântului, din Minei (la cântările unde nu este tripesneţ, Canonul Sfântului pe opt; la cântările unde este tripesneţ, se pune întâi Canonul Sfântului pe şase, şi apoi al Triodului pe opt). Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Sedealna Sfântului din Minei; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul Sfântului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., Luminânda Postului glasului de rând din Ceaslov, de trei ori. La Laude se cântă patru stihiri ale Sfântului (fără cea dintâi. - Ca nefiind potrivită pentru vremea Postului). Slavă..., a, mucenicilor, din Triod (de la Stihoavna Utreniei), Şi acum..., a Născătoarei, tot de acolo. Doxologia mică (citită din Ceaslov), ectenia : Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., Stihoavna din Triod cu Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, de acolo. Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului..., şi celelalte; după, Tatăl nostru..., troparul Sfântului, ectenia Mântuieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., cu trei metanii mari (la mânăstiri Ceasul întâi, cu troparul şi Condacul Sfântului), apoi otpustul Utreniei. Se citesc Ceasurile al treilea, al şaselea şi al nouălea după rânduiala zilelor de rând din Post, punându-se la toate troparul şi Condacul Sfântului, apoi Obedniţa şi Vecernia cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, făcându-se începutul cu : Bine este cuvântată împărăţia Tatălui..., (ca la Liturghie), Psalmul 103, ectenia mare şi se citeşte : Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : cinci din Triod (trei de la : Doamne, strigat-am..., şi două de la Stihoavnă) şi cinci ale Sfântului, din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, de la glasul de rând, Vohod cu Evanghelia, Lumina lină..., cele două Paremii din Triod, cu Prochimenele lor şi înţelepciune, drepţi Lumina lui Hristos..., apoi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea din Sfântul altar şi metaniile obişnuite. Apoi Apostolul şi Evanghelia Sfântului, ectenia întreită, şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Chinonicul Sfântului. La apolis pomenim pe Sfântul Gheorghe şi pe Sfântul zilei următoare (24 aprilie).
Duminică seara, în mânăstiri, de se face Priveghere, la Vecernia mică, după începutul obişnuit, la : Doamne, strigat-am..., se cântă patru stihiri din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei-Învierii a glasului de rând. La Stihoavnă, stihirile din Triod (cele de la Stihoavna Vecerniei), Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei din Triod. După Tatăl nostru... troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de la glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă...), ectenia şi otpustul mic.
La Vecernia mare (Priveghere), după obişnuitul început şi după ectenia mare, se cântă Fericit bărbatul... la Doamne, strigat-am... se cântă opt stihiri : trei din Triod şi cinci ale Sfântului, din Minei, Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea, Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas, din Octoih (Cu voia alunecându-mă...). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul cel mare al Triodului, glasul al 8-lea (Dat-ai moştenire celor ce se tem...,) şi Paremiile din Minei. Apoi : Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor (Să plinim rugăciunile noastre cele de seara...). De se face Litie, se cântă primele trei stihiri ale Sfântului, din Minei, Slavă..., Şi acum..., tot de acolo. La Stihoavnă, cele două stihiri din Triod, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, după glasul de rând al Octoihului. După, Tatăl nostru..., troparul Sfântului de două ori. Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei (Taina cea din veac ascunsă...). Ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., cu trei metanii mari, şi apolisul. Iar de s-a făcut Litie, (după, Tatăl nostru..., se cântă troparul : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., o dată, apoi cele obişnuite ale Litiei. În mânăstiri, se face şi Pavecerniţa mică, iar în bisericile de enorie se poate citi Acatistul Sfântului (În Ceaslovul Mare),
Luni dimineaţa, la Utrenie : după Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfântului de două ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea (Taina cea din veac ascunsă...). Sedelnele Triodului, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, ectenie mică, Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi - ca fiind nepotrivită pentru vremea Postului), Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul din Minei şi Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., şi celelalte, din Minei. La Canoane : Tricântarea din Triod şi Canonul Sfântului, din Minei (la cântările unde nu este tripesneţ, Canonul Sfântului pe opt; la cântările unde este tripesneţ, se pune întâi Canonul Sfântului pe şase, şi apoi al Triodului pe opt). Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Sedealna Sfântului din Minei; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul Sfântului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., Luminânda Postului glasului de rând din Ceaslov, de trei ori. La Laude se cântă patru stihiri ale Sfântului (fără cea dintâi. - Ca nefiind potrivită pentru vremea Postului). Slavă..., a, mucenicilor, din Triod (de la Stihoavna Utreniei), Şi acum..., a Născătoarei, tot de acolo. Doxologia mică (citită din Ceaslov), ectenia : Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., Stihoavna din Triod cu Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, de acolo. Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului..., şi celelalte; după, Tatăl nostru..., troparul Sfântului, ectenia Mântuieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., cu trei metanii mari (la mânăstiri Ceasul întâi, cu troparul şi Condacul Sfântului), apoi otpustul Utreniei. Se citesc Ceasurile al treilea, al şaselea şi al nouălea după rânduiala zilelor de rând din Post, punându-se la toate troparul şi Condacul Sfântului, apoi Obedniţa şi Vecernia cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, făcându-se începutul cu : Bine este cuvântată împărăţia Tatălui..., (ca la Liturghie), Psalmul 103, ectenia mare şi se citeşte : Catisma a optsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : cinci din Triod (trei de la : Doamne, strigat-am..., şi două de la Stihoavnă) şi cinci ale Sfântului, din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, de la glasul de rând, Vohod cu Evanghelia, Lumina lină..., cele două Paremii din Triod, cu Prochimenele lor şi înţelepciune, drepţi Lumina lui Hristos..., apoi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu cădirea din Sfântul altar şi metaniile obişnuite. Apoi Apostolul şi Evanghelia Sfântului, ectenia întreită, şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Chinonicul Sfântului. La apolis pomenim pe Sfântul Gheorghe şi pe Sfântul zilei următoare (24 aprilie).
D) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe, marţi, miercuri, sau vineri în săptămâna a şasea din Postul Mare sau a stâlpărilor, (Sfintele Paşti la 5, 4 ori 2 mai), slujba Sfântului din Minei se cântă cu cea a zilei respective, din Triod, precum urmează :
Vecernia Sfântului se săvârşeşte, în mânăstiri şi la alte biserici în care se face slujba zilnic, în ajun, dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedeniţă, astfel : După începutul obişnuit, nu se cântă : Fericit bărbatul..., ci se citeşte Catisma de rând, fără metanii. La Doamne, strigat-am... se cântă opt stihiri : trei din Triod şi cinci ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei zilei, glasul al 6-lea. Vohod, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, apoi ale Sfântului, rugăciunea : Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia : Să plinim rugăciunile noastre cele de seară..., La Stihoavnă, se cântă cele două stihiri ale zilei din Triod, repetând pe cea dintâi, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei din ale Învierii, glasul al 4-lea. După : Acum slobozeşte..., şi celelalte, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei din ale Învierii, glasul al 4-lea. Apoi ectenia Miluieşte-ne pe noi. Dumnezeule..., cu trei metanii mari, rugăciunea : Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă..., Fie numele Domnului binecuvântat..., de trei ori, cu închinăciuni, Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi otpustul. În aceeaşi zi, seara, se citeşte Pavecerniţa mare, la care, după primul Sfinte Dumnezeule..., se pune troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei din ale Învierii, iar după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul Sfântului. După Doxologie, ieşire în pridvorul bisericii şi se cântă, Litia Sfântului, numai primele trei stihiri din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al doilea. Apoi stihurile Stihoavnei, din Minei, cu Slavă..., de acolo, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 4-lea, din ale Învierii. Apoi, Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte iar după Tatăl nostru..., troparul Sfântului de două ori, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., o dată, binecuvântarea artoselor şi cele obişnuite ale Litiei. Având Sfântul două Canoane la Utrenie, unul se citeşte la Pavecerniţă. În bisericile din enorii, unde nu se face zilnic slujbă, Vecernia Sfântului se săvârşeşte în ziua de 22 aprilie seara, la vremea obişnuită după rânduiala arătată aci, punându-se de este cazul, şi Litia Sfântului; unde este hram, se citeşte şi Acatistul Sfântului din Ceaslovul Mare).
În însăşi ziua serbării, la Utrenie, după începutul obişnuit, se cântă Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfântului, de două ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, din ale Învierii, glasul al 4-lea. Catismele de rând (în mânăstiri), Sedelnele zilei din Triod, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, ectenie mică, Sedelnele Sfântului, toate la rând, Antifonul 1, al glasului al 4-lea, Prochimenul din Minei, Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., şi celelalte, din Minei. Canonul Sfântului din Minei şi Tricântarea zilei din Triod (la Cântările unde nu este Tripesneţ, se pune, Canonul Sfântului pe opt, iar la Cântările unde este Tripesneţ, se pune Canonul Sfântului pe şase şi Tripesneţul pe opt). Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Sedelnele Sfântului; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul Sfântului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică şi Luminânda glasului de rând din Triod, de trei ori. La Laude se cântă patru stihiri ale Sfântului (a doua, a treia şi a patra din cele de la Minei, repetând una dintre ele) Slavă..., a Sfântului, cea de la Litie (Să arate cu clipeala cele drepte...), a Născătoarei din Triod, cea de la Stihoavna zilei. Doxologia mică (citită, din Ceaslov), ectenia Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., Stihoavna din Triod, Slavă..., a Sfântului, cea de la Stihoavna Vecerniei, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu din ale Învierii, glasul al 4-lea. Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte. După Tatăl nostru..., troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea. Ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., cu trei metanii mari şi otpustul Utreniei.
Apoi se citesc : Ceasurile (în mânăstiri), cu Catismele lor, punând, la vreme, troparul şi Condacul Sfântului şi făcând trei metanii mari după : Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi se citeşte Obedeniţa, cu Fericirile fără cântare, iar după otpust se săvârşeşte Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. Începutul cu Binecuvântată este Împărăţia Tatălui... Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 103, ectenia mare şi se citeşte Catisma a opstsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şase din Triod (trei de la Doamne, strigat-am... şi două de la Stihoavnă, repetând pe cea dintâi) şi patru ale Sfântului din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, cea de la Stihoavna zilei, din Triod. Vohod cu Evanghelia, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, cu Înţelepciune, drepţi ! Lumina lui Hristos..., Apoi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu obişnuita cădire din Sfântul altar, după care se citeşte Apostolul şi Evanghelia Sfântului, ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul..., şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Chinonicul Sfântului din Minei.
Vecernia Sfântului se săvârşeşte, în mânăstiri şi la alte biserici în care se face slujba zilnic, în ajun, dimineaţa, după Utrenie, Ceasuri şi Obedeniţă, astfel : După începutul obişnuit, nu se cântă : Fericit bărbatul..., ci se citeşte Catisma de rând, fără metanii. La Doamne, strigat-am... se cântă opt stihiri : trei din Triod şi cinci ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei zilei, glasul al 6-lea. Vohod, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, apoi ale Sfântului, rugăciunea : Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia : Să plinim rugăciunile noastre cele de seară..., La Stihoavnă, se cântă cele două stihiri ale zilei din Triod, repetând pe cea dintâi, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei din ale Învierii, glasul al 4-lea. După : Acum slobozeşte..., şi celelalte, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei din ale Învierii, glasul al 4-lea. Apoi ectenia Miluieşte-ne pe noi. Dumnezeule..., cu trei metanii mari, rugăciunea : Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă..., Fie numele Domnului binecuvântat..., de trei ori, cu închinăciuni, Cuvine-se cu adevărat să te fericim..., şi otpustul. În aceeaşi zi, seara, se citeşte Pavecerniţa mare, la care, după primul Sfinte Dumnezeule..., se pune troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei din ale Învierii, iar după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul Sfântului. După Doxologie, ieşire în pridvorul bisericii şi se cântă, Litia Sfântului, numai primele trei stihiri din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al doilea. Apoi stihurile Stihoavnei, din Minei, cu Slavă..., de acolo, Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 4-lea, din ale Învierii. Apoi, Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte iar după Tatăl nostru..., troparul Sfântului de două ori, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., o dată, binecuvântarea artoselor şi cele obişnuite ale Litiei. Având Sfântul două Canoane la Utrenie, unul se citeşte la Pavecerniţă. În bisericile din enorii, unde nu se face zilnic slujbă, Vecernia Sfântului se săvârşeşte în ziua de 22 aprilie seara, la vremea obişnuită după rânduiala arătată aci, punându-se de este cazul, şi Litia Sfântului; unde este hram, se citeşte şi Acatistul Sfântului din Ceaslovul Mare).
În însăşi ziua serbării, la Utrenie, după începutul obişnuit, se cântă Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfântului, de două ori, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, din ale Învierii, glasul al 4-lea. Catismele de rând (în mânăstiri), Sedelnele zilei din Triod, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, ectenie mică, Sedelnele Sfântului, toate la rând, Antifonul 1, al glasului al 4-lea, Prochimenul din Minei, Evanghelia Sfântului, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., şi celelalte, din Minei. Canonul Sfântului din Minei şi Tricântarea zilei din Triod (la Cântările unde nu este Tripesneţ, se pune, Canonul Sfântului pe opt, iar la Cântările unde este Tripesneţ, se pune Canonul Sfântului pe şase şi Tripesneţul pe opt). Catavasiile : Deschide-voi gura mea..., După Cântarea a 3-a, Sedelnele Sfântului; după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul Sfântului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., Ectenie mică şi Luminânda glasului de rând din Triod, de trei ori. La Laude se cântă patru stihiri ale Sfântului (a doua, a treia şi a patra din cele de la Minei, repetând una dintre ele) Slavă..., a Sfântului, cea de la Litie (Să arate cu clipeala cele drepte...), a Născătoarei din Triod, cea de la Stihoavna zilei. Doxologia mică (citită, din Ceaslov), ectenia Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă..., Stihoavna din Triod, Slavă..., a Sfântului, cea de la Stihoavna Vecerniei, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu din ale Învierii, glasul al 4-lea. Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule..., şi celelalte. După Tatăl nostru..., troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea. Ectenia Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., cu trei metanii mari şi otpustul Utreniei.
Apoi se citesc : Ceasurile (în mânăstiri), cu Catismele lor, punând, la vreme, troparul şi Condacul Sfântului şi făcând trei metanii mari după : Ceea ce eşti mai cinstită..., Apoi se citeşte Obedeniţa, cu Fericirile fără cântare, iar după otpust se săvârşeşte Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite. Începutul cu Binecuvântată este Împărăţia Tatălui... Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 103, ectenia mare şi se citeşte Catisma a opstsprezecea, cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şase din Triod (trei de la Doamne, strigat-am... şi două de la Stihoavnă, repetând pe cea dintâi) şi patru ale Sfântului din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, cea de la Stihoavna zilei, din Triod. Vohod cu Evanghelia, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, cu Înţelepciune, drepţi ! Lumina lui Hristos..., Apoi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., cu obişnuita cădire din Sfântul altar, după care se citeşte Apostolul şi Evanghelia Sfântului, ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul..., şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. Chinonicul Sfântului din Minei.
E) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe Joi în săptămâna a şasea din Postul Mare sau joia stâlpărilor (Sfintele Paşti la 3 mai), slujba Sfântului se cântă împreună cu cea a zilei din Triod întocmai precum am arătat în paragraful dinainte (d), cu deosebirea că, Vecernia Sfântului, se face, în mânăstiri, miercuri dimineaţa, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, astfel :
Începutul cu Binecuvântată este Împărăţia Tatălui..., Psalmul 103, ectenia mare, Catisma a optsprezecea cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : cinci din Triod şi cinci din Minei. Slavă..., a Sfântului Şi acum..., a Născătoarei, glasul al şaselea. Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, cu, Înţelepciune, drepţi ! Lumina lui Hristos..., apoi Paremiile Sfântului şi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul..., şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Începutul cu Binecuvântată este Împărăţia Tatălui..., Psalmul 103, ectenia mare, Catisma a optsprezecea cu obişnuitele stări şi ectenii mici. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : cinci din Triod şi cinci din Minei. Slavă..., a Sfântului Şi acum..., a Născătoarei, glasul al şaselea. Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenele şi Paremiile zilei din Triod, cu, Înţelepciune, drepţi ! Lumina lui Hristos..., apoi Paremiile Sfântului şi se cântă : Să se îndrepteze rugăciunea mea..., ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul..., şi celelalte ale Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
F) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Sâmbăta săptămânii a şasea din Post, adică Sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor (Sfintele Paşti la 1 mai), în bisericile mânăstireşti şi la catedrale.
Vecernia Sfântului (din Minei) se cântă cu cea a Dreptului Lazăr (din Triod), vineri dimineaţa, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum am arătat mai înainte pentru miercuri dimineaţa (pgf. E) şi punând stihirile la, Doamne, strigat-am..., precum se va arăta mai departe. Vineri seara se citeşte Pavecerniţa cu Canonul Dreptului Lazăr, din Triod, adăugându-se şi Litia Sfântului din Minei, în loc de Priveghere.
La bisericile de enorie (unde nu s-a făcut vineri dimineaţa slujbă), Vecernia se face la timpul ei, vineri seara, precum urmează : După obişnuitul început, se cântă : Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şapte din Triod, şi trei ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., cea din Triod (Săvârşind 40 de zile...). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul zilei, Paremiile din Minei. La Stihoavnă, stihirile toate din Minei (de se face şi binecuvântarea artoselor, se cântă şi Slavă..., de la Litia Sfântului); după Tatăl nostru..., troparul Dreptului Lazăr (Învierea cea de obşte...), Slavă..., troparul Sfântului Gheorghe, Şi acum..., al Născătoarei (Taina cea din veac ascunsă...), ori, dacă se face binecuvântare de artose, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., Unde este hram se citeşte şi Acatistul Sfântului Gheorghe (din Ceaslovul Mare)
Sâmbătă dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele ca seara la Vecernie, Catismele (în mânăstiri), Sedelnele Triodului, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, ectenie mică, Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi - ca nefiind potrivită cu vremea Postului), Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...,), Prochimenul şi Evanghelia Sfântului, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., şi celelalte, din Minei. La Canoane : două din Triod (pe opt) şi ale Sfântului, din Minei (pe şase). Catavasiile Triodului (Apa trecând-o ca pe uscat...); după Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului Gheorghe, iar după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul din Triod. După : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii..., nu se cântă : Ceea ce eşti mai cinstită..., ci Cântarea a 9-a a Canonului din Triod. După ectenia mică, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., şi Luminânda din Triod. La Laude se cântă cinci stihiri din Triod şi trei din Minei (a doua, a treia şi a patra), Slavă..., a Triodului, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, troparul Sfântului Gheorghe, Slavă..., Şi acum..., al Dreptului Lazăr, ecteniile şi apolisul. La Ceasuri (în mânăstiri) se pune troparul Dreptului Lazăr, Slavă..., al Sfântului Gheorghe, Şi acum..., al Născătoarei, de la Ceasuri, iar Condacele se zic pe rând : o dată al Dreptului Lazăr, o dată al Sfântului Gheorghe.
La Liturghie se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri : patru din Cântarea a 3-a a Canonului din Triod şi patru din Cântarea a 6-a a Canonului din Minei. La Vohodul cu Evanghelia se cântă : Veniţi să ne închinăm..., Mântuieşte-ne pe noi..., Cel ce ai înviat din morţi... (vezi Tipicul bisericesc, Cernica, 1925, p. 249 -250). Troparul praznicului (Învierea cea de obşte...) şi al Sfântului, Condacul Sfântului şi al praznicului. În loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Câţi în Hristos..., Apostolul şi Evanghelia, mai întâi ale praznicului şi apoi ale Sfântului. În loc de Axion se cântă irmosul Cântării a 9-a a Canonului Utreniei din Triod. (Să cinstim şi să preaslăvim, popoare, pe Curata Născătoare de Dumnezeu...). Chinonicul din Triod, În loc de : Văzut-am lumina cea adevărată..., se cântă : Învierea cea de obşte..., (vezi Tipicul bisericesc, locul arătat mai înainte). La otpust : Cel ce a înviat din morţi...
La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
Vecernia Sfântului (din Minei) se cântă cu cea a Dreptului Lazăr (din Triod), vineri dimineaţa, unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, precum am arătat mai înainte pentru miercuri dimineaţa (pgf. E) şi punând stihirile la, Doamne, strigat-am..., precum se va arăta mai departe. Vineri seara se citeşte Pavecerniţa cu Canonul Dreptului Lazăr, din Triod, adăugându-se şi Litia Sfântului din Minei, în loc de Priveghere.
La bisericile de enorie (unde nu s-a făcut vineri dimineaţa slujbă), Vecernia se face la timpul ei, vineri seara, precum urmează : După obişnuitul început, se cântă : Fericit bărbatul..., La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şapte din Triod, şi trei ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., cea din Triod (Săvârşind 40 de zile...). Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul zilei, Paremiile din Minei. La Stihoavnă, stihirile toate din Minei (de se face şi binecuvântarea artoselor, se cântă şi Slavă..., de la Litia Sfântului); după Tatăl nostru..., troparul Dreptului Lazăr (Învierea cea de obşte...), Slavă..., troparul Sfântului Gheorghe, Şi acum..., al Născătoarei (Taina cea din veac ascunsă...), ori, dacă se face binecuvântare de artose, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te..., Unde este hram se citeşte şi Acatistul Sfântului Gheorghe (din Ceaslovul Mare)
Sâmbătă dimineaţa, la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparele ca seara la Vecernie, Catismele (în mânăstiri), Sedelnele Triodului, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, ectenie mică, Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi - ca nefiind potrivită cu vremea Postului), Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...,), Prochimenul şi Evanghelia Sfântului, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., şi celelalte, din Minei. La Canoane : două din Triod (pe opt) şi ale Sfântului, din Minei (pe şase). Catavasiile Triodului (Apa trecând-o ca pe uscat...); după Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului Gheorghe, iar după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul din Triod. După : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii..., nu se cântă : Ceea ce eşti mai cinstită..., ci Cântarea a 9-a a Canonului din Triod. După ectenia mică, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., şi Luminânda din Triod. La Laude se cântă cinci stihiri din Triod şi trei din Minei (a doua, a treia şi a patra), Slavă..., a Triodului, Şi acum..., Preabinecuvântată eşti..., Doxologia mare, troparul Sfântului Gheorghe, Slavă..., Şi acum..., al Dreptului Lazăr, ecteniile şi apolisul. La Ceasuri (în mânăstiri) se pune troparul Dreptului Lazăr, Slavă..., al Sfântului Gheorghe, Şi acum..., al Născătoarei, de la Ceasuri, iar Condacele se zic pe rând : o dată al Dreptului Lazăr, o dată al Sfântului Gheorghe.
La Liturghie se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. La Fericiri se cântă opt stihiri : patru din Cântarea a 3-a a Canonului din Triod şi patru din Cântarea a 6-a a Canonului din Minei. La Vohodul cu Evanghelia se cântă : Veniţi să ne închinăm..., Mântuieşte-ne pe noi..., Cel ce ai înviat din morţi... (vezi Tipicul bisericesc, Cernica, 1925, p. 249 -250). Troparul praznicului (Învierea cea de obşte...) şi al Sfântului, Condacul Sfântului şi al praznicului. În loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Câţi în Hristos..., Apostolul şi Evanghelia, mai întâi ale praznicului şi apoi ale Sfântului. În loc de Axion se cântă irmosul Cântării a 9-a a Canonului Utreniei din Triod. (Să cinstim şi să preaslăvim, popoare, pe Curata Născătoare de Dumnezeu...). Chinonicul din Triod, În loc de : Văzut-am lumina cea adevărată..., se cântă : Învierea cea de obşte..., (vezi Tipicul bisericesc, locul arătat mai înainte). La otpust : Cel ce a înviat din morţi...
La masă se face dezlegare la untdelemn şi vin.
G) De cade sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Duminica Floriilor (Sfintele Paşti la 30 aprilie), în bisericile care nu au hram pe Sfântul Gheorghe, sărbătoarea lui se amână, din pricina Praznicului, Luni în Săptămâna luminată când slujba lui se va cânta, împreună cu cea a Sfintelor Paşti, precum se va arăta mai departe, la pgf. J. Dar în bisericile unde Sfântul este hram, potrivit învăţăturii pentru hramuri din Tipicul cel Mare (Iaşi, 1816. Faţa 685 şi 686), slujba lui se cântă în Duminica Floriilor, împreună cu cea din Triod, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, la Doamne, strigat-am..., se cântă patru stihiri ale praznicului, din Triod, Slavă..., a Sfântului, din Minei, Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, stihurile din Triod, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Tatăl nostru..., numai troparul praznicului, ectenia şi otpustul mic.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., iar la : Doamne, strigat-am. se cântă zece stihiri : şase din Triod (repetând una) şi patru din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Triod (Astăzi darul Sfântului Duh...) Vohod, Prochimenul Domnul a împărăţit..., Paremiile din Triod şi cele din Minei. La Litie se cântă stihirile din Triod, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Triod. După Tatăl nostru..., troparul praznicului de două ori şi al Sfântului o dată, apoi otpustul. Iar dacă este binecuvântare de artose, se adaugă două tropare şi rugăciunea de sfinţire, Fie numele Domnului..., şi Psalmul 33 (sau numai Bogaţii au sărăcit...), apoi Otpustul praznicului : Cel ce pe mânzul asinei a binevoit a şedea... (vezi Liturghierul).
Duminica dimineaţa la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului de două ori, Slavă..., al Sfântului Gheorghe, Şi acum..., al praznicului. După Catisme, Sedelnele întâi, toate cele din Triod, apoi Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile praznicului (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi - ca nefiind potrivită cu vremea Postului) şi îndată Antifonul 1 al glasului al 4-lea : Din tinereţile mele..., Prochimenul şi Evanghelia praznicului (citită dintre uşile împărăteşti) şi Psalmul 50 (nu se cântă : Învierea lui Hristos... dar se scoate sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii, pentru sărutare, vezi Triodul). Apoi se citeşte rugăciunea pentru binecuvântarea sălciilor. Slavă..., Astăzi Hristos intră în cetatea Betania..., Şi acum..., tot aceasta, stihul Miluieşte-mă, Dumnezeule... şi stihira praznicului din Triod (cea de la Vecernia praznicului). Canonul praznicului, cu irmosul pe opt, şi Canonul Sfântului, pe şase. Catavasiile praznicului (Arătatu-s-au ale adâncului izvoare...). După Cântarea a 3-a, Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului, iar după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul, praznicului, apoi cel din Minei, al Sfântului, După : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii..., se cântă stihirile Cântării a 9-a din Canonul Triodului. Luminânda nu se cântă, ci numai Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., de trei ori. La Laude, se cântă opt stihiri : patru ale praznicului şi patru ale Sfântului (a doua, a treia şi a patra din Minei, repetând pe una din ele), Slavă..., Şi acum..., a praznicului, Doxologia mare, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, ecteniile şi otpustul praznicului. În mânăstiri se citeşte Ceasul întâi, Ceasul al treilea şi Ceasul al şaselea, la care se pune troparul praznicului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri, iar după Tatăl nostru..., Condacul praznicului şi al Sfântului, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cu Antifoanele praznicului din Triod. La Vohodul cu Evanghelia se cântă : Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului..., Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai şezut pe mânzul asinei..., (vezi Triodul); apoi troparul praznicului şi al Sfântului, Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al Sfântului, Sfinte Dumnezeule..., Apostolul şi Evanghelia, întâi ale praznicului şi apoi ale Sfântului. Axionul praznicului : Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă..., Chinonicul; Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului..., (vezi Triodul), otpustul praznicului (vezi Liturghierul). La masă se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, pentru praznic. Unde este hramul Sfântului Gheorghe, se poate citi şi Acatistul Sfântului (din Ceaslovul Mare), fie seara după Vecernie (Priveghere), fie dimineaţa, înainte de Liturghie.
Sâmbătă seara, la Vecernia mică, la Doamne, strigat-am..., se cântă patru stihiri ale praznicului, din Triod, Slavă..., a Sfântului, din Minei, Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, stihurile din Triod, Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După Tatăl nostru..., numai troparul praznicului, ectenia şi otpustul mic.
La Vecernia mare, după începutul obişnuit, se cântă Fericit bărbatul..., iar la : Doamne, strigat-am. se cântă zece stihiri : şase din Triod (repetând una) şi patru din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Triod (Astăzi darul Sfântului Duh...) Vohod, Prochimenul Domnul a împărăţit..., Paremiile din Triod şi cele din Minei. La Litie se cântă stihirile din Triod, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Triod. După Tatăl nostru..., troparul praznicului de două ori şi al Sfântului o dată, apoi otpustul. Iar dacă este binecuvântare de artose, se adaugă două tropare şi rugăciunea de sfinţire, Fie numele Domnului..., şi Psalmul 33 (sau numai Bogaţii au sărăcit...), apoi Otpustul praznicului : Cel ce pe mânzul asinei a binevoit a şedea... (vezi Liturghierul).
Duminica dimineaţa la Utrenie, după Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului de două ori, Slavă..., al Sfântului Gheorghe, Şi acum..., al praznicului. După Catisme, Sedelnele întâi, toate cele din Triod, apoi Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile praznicului (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, Sedelnele Sfântului (fără cea dintâi - ca nefiind potrivită cu vremea Postului) şi îndată Antifonul 1 al glasului al 4-lea : Din tinereţile mele..., Prochimenul şi Evanghelia praznicului (citită dintre uşile împărăteşti) şi Psalmul 50 (nu se cântă : Învierea lui Hristos... dar se scoate sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii, pentru sărutare, vezi Triodul). Apoi se citeşte rugăciunea pentru binecuvântarea sălciilor. Slavă..., Astăzi Hristos intră în cetatea Betania..., Şi acum..., tot aceasta, stihul Miluieşte-mă, Dumnezeule... şi stihira praznicului din Triod (cea de la Vecernia praznicului). Canonul praznicului, cu irmosul pe opt, şi Canonul Sfântului, pe şase. Catavasiile praznicului (Arătatu-s-au ale adâncului izvoare...). După Cântarea a 3-a, Condacul, Icosul şi Sedealna Sfântului, iar după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul şi Sinaxarul, praznicului, apoi cel din Minei, al Sfântului, După : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii..., se cântă stihirile Cântării a 9-a din Canonul Triodului. Luminânda nu se cântă, ci numai Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., de trei ori. La Laude, se cântă opt stihiri : patru ale praznicului şi patru ale Sfântului (a doua, a treia şi a patra din Minei, repetând pe una din ele), Slavă..., Şi acum..., a praznicului, Doxologia mare, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, ecteniile şi otpustul praznicului. În mânăstiri se citeşte Ceasul întâi, Ceasul al treilea şi Ceasul al şaselea, la care se pune troparul praznicului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri, iar după Tatăl nostru..., Condacul praznicului şi al Sfântului, schimbându-le.
La Liturghie, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cu Antifoanele praznicului din Triod. La Vohodul cu Evanghelia se cântă : Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului..., Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai şezut pe mânzul asinei..., (vezi Triodul); apoi troparul praznicului şi al Sfântului, Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al Sfântului, Sfinte Dumnezeule..., Apostolul şi Evanghelia, întâi ale praznicului şi apoi ale Sfântului. Axionul praznicului : Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă..., Chinonicul; Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului..., (vezi Triodul), otpustul praznicului (vezi Liturghierul). La masă se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, pentru praznic. Unde este hramul Sfântului Gheorghe, se poate citi şi Acatistul Sfântului (din Ceaslovul Mare), fie seara după Vecernie (Priveghere), fie dimineaţa, înainte de Liturghie.
H) De cade sărbătoarea Sfântului Gheorghe : luni, marţi, miercuri, sau joi, în săptămâna Sfintelor Patimi în anii când Sfintele Paşti cad la 29; 28. 27 sau 26 aprilie), atunci se păzeşte regula din Tipicul cel Mare (tipicul mânăstiresc, numit al Sfântului Sava, Iaşi, 1816 de la cap. "Pentru hramuri", pgf. 45, faţa 686 jos) care spune : De se va întâmpla hramul vreunui sfânt sau al vreunei sfinte în Lunea, sau în Marţea, sau în Miercurea, sau în Joia cea Mare, cântăm toată slujba seara şi dimineaţa în Duminica Stâlpărilor. Potrivit acestei reguli, păzită mai ales în bisericile mânăstireşti, în anii când se întâmplă unul din cazurile de mai sus, slujba Sfântului Gheorghe se cântă mai dinainte, cu a praznicului Floriilor, aşa precum s-a arătat mai înainte, la pgf. G. Dar unii (Biserica grecească) atunci când sărbătoarea Sfântului cade în oricare dintre zilele săptămânii Sfintelor patimi (de luni până sâmbătă inclusiv) mută slujba Sfântului şi o cântă, cu cea a Învierii, în a doua zi de Paşti (Luni în Săptămâna Luminată).
I) De cade sărbătoarea Sfântului Gheorghe vineri sau sâmbătă în săptămâna Sfintelor Patimi sau în Duminica Sfintelor Paşti (când Sfintele Paşti se serbează la 25, 24 sau 23 aprilie), atunci slujba Sfântului se amână şi se cântă cu cea a praznicului Învierii, din Penticostar, în a doua zi de Paşti (Luni în Săptămâna Luminată), aşa precum arată învăţătura din Penticostar (după slujba din Duminica Sfintelor Paşti), din tipic (Tipicul bisericesc, ed. Cernica, 1925, p. 167 ş.u. şi Tipicul cel mare, Iaşi, 1816, faţa 348- 349), şi anume :
Duminică seara, la Vecernie, (care la bisericile din oraşe se săvârşeşte pe la amiază şi se numeşte şi A doua Înviere) se face începutul cu Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă..., Hristos a înviat..., stihurile Paştilor cu cădirea din altar, şi ectenie mare. La Doamne, strigat-am..., se cântă opt stihiri : patru ale Învierii, din Penticostar, şi patru ale Sfântului din Minei, Slavă..., a Sfântului; Şi acum..., a Învierii, din Penticostar (Trecut-a umbra legii...), Vohod cu Evanghelia, Lumină lină..., Prochimenul mare al Paştilor (Cine este Dumnezeu...), Paremiile din Minei, Evanghelia zilei (Ioan XX, 19 - 25), care, acolo unde este cu putinţă, se va citi în mai multe limbi, după cum este obiceiul în Biserica Ortodoxă Română. Apoi ectenia întreită, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor, şi celelalte, după rânduială. La Stihoavnă, stihirile din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., Ziua Învierii..., glasul al 5-lea; Acum slobozeşte... Rugăciunile începătoare nu se zic, ci îndată : Hristos a înviat..., de trei ori, troparul Sfântului, o dată, din nou : Hristos a înviat..., şi otpustul Paştilor, ca şi dimineaţa, la Liturghie.
Luni dimineaţa, la Utrenie începutul cu : Slavă Sfintei... Treimi... Hristos a înviat..., stihurile Paştilor şi cădirea sfintei mese şi apoi în toată biserica, troparul Sfântului şi al Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 4-lea, ectenia mare, primul rând de Sedelne ale Sfântului, din Minei, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, al doilea rând de Sedelne de la Minei, Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul din Minei şi Evanghelia Sfântului (dintre uşile împărăteşti), Învierea lui Hristos văzând..., de trei ori; preotul scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii pentru sărutare. Apoi : Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri... Şi acum..., aceeaşi, stihul şi stihira Sfântului, din Minei. Apoi se cântă Canonul Paştilor, cu Irmosul pe 8 şi al Sfântului, pe şase, cu cădire şi ectenie mică după fiecare Cântare, ca şi în ziua de Paşti. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului, iar după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul praznicului şi Sinaxarul Sfântului (vezi învăţătura din Penticostar). Apoi Înviind Iisus din mormânt..., de trei ori. La Cântarea a 9-a, stihurile şi stihirile Canonului din Penticostar, ectenie mică, Luminânda Paştilor, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., iarăşi a Paştilor. La Laude, se cântă trei stihiri ale Învierii şi trei ale Sfântului, apoi stihurile şi stihirile Paştilor, Slavă..., a Sfântului (Răsărit-a primăvara...). Şi acum..., a Paştilor (Ziua Învierii...) Doxologia nu se cântă, ci îndată troparul Paştilor de trei ori, Slavă..., troparul Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea, apoi ecteniile şi otpustul, ca în ziua de Paşti. La mânăstiri se citesc şi Ceasurile Paştelui, cu rânduiala din Penticostar.
La Liturghie, Antifoanele Paştilor; la Vohodul cu Evanghelia, Stihul Paştilor : În biserici binecuvântaţi pe Dumnezeu...; apoi troparul Învierii, troparul şi Condacul Sfântului, apoi Condacul Paştilor. În loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Câţi în Hristos..., Apostolul şi Evanghelia Sfântului, Axionul Paştilor. Chinonicul, întâi al Paştilor şi apoi al Sfântului, otpustul Paştilor.
Duminică seara, la Vecernie, (care la bisericile din oraşe se săvârşeşte pe la amiază şi se numeşte şi A doua Înviere) se face începutul cu Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă..., Hristos a înviat..., stihurile Paştilor cu cădirea din altar, şi ectenie mare. La Doamne, strigat-am..., se cântă opt stihiri : patru ale Învierii, din Penticostar, şi patru ale Sfântului din Minei, Slavă..., a Sfântului; Şi acum..., a Învierii, din Penticostar (Trecut-a umbra legii...), Vohod cu Evanghelia, Lumină lină..., Prochimenul mare al Paştilor (Cine este Dumnezeu...), Paremiile din Minei, Evanghelia zilei (Ioan XX, 19 - 25), care, acolo unde este cu putinţă, se va citi în mai multe limbi, după cum este obiceiul în Biserica Ortodoxă Română. Apoi ectenia întreită, rugăciunea Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor, şi celelalte, după rânduială. La Stihoavnă, stihirile din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., Ziua Învierii..., glasul al 5-lea; Acum slobozeşte... Rugăciunile începătoare nu se zic, ci îndată : Hristos a înviat..., de trei ori, troparul Sfântului, o dată, din nou : Hristos a înviat..., şi otpustul Paştilor, ca şi dimineaţa, la Liturghie.
Luni dimineaţa, la Utrenie începutul cu : Slavă Sfintei... Treimi... Hristos a înviat..., stihurile Paştilor şi cădirea sfintei mese şi apoi în toată biserica, troparul Sfântului şi al Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 4-lea, ectenia mare, primul rând de Sedelne ale Sfântului, din Minei, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului (din Psaltire sau din Catavasier), ectenie mică, al doilea rând de Sedelne de la Minei, Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), Prochimenul din Minei şi Evanghelia Sfântului (dintre uşile împărăteşti), Învierea lui Hristos văzând..., de trei ori; preotul scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii pentru sărutare. Apoi : Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri... Şi acum..., aceeaşi, stihul şi stihira Sfântului, din Minei. Apoi se cântă Canonul Paştilor, cu Irmosul pe 8 şi al Sfântului, pe şase, cu cădire şi ectenie mică după fiecare Cântare, ca şi în ziua de Paşti. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului, iar după Cântarea a 6-a, Condacul, Icosul praznicului şi Sinaxarul Sfântului (vezi învăţătura din Penticostar). Apoi Înviind Iisus din mormânt..., de trei ori. La Cântarea a 9-a, stihurile şi stihirile Canonului din Penticostar, ectenie mică, Luminânda Paştilor, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., iarăşi a Paştilor. La Laude, se cântă trei stihiri ale Învierii şi trei ale Sfântului, apoi stihurile şi stihirile Paştilor, Slavă..., a Sfântului (Răsărit-a primăvara...). Şi acum..., a Paştilor (Ziua Învierii...) Doxologia nu se cântă, ci îndată troparul Paştilor de trei ori, Slavă..., troparul Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei, glasul al 4-lea, apoi ecteniile şi otpustul, ca în ziua de Paşti. La mânăstiri se citesc şi Ceasurile Paştelui, cu rânduiala din Penticostar.
La Liturghie, Antifoanele Paştilor; la Vohodul cu Evanghelia, Stihul Paştilor : În biserici binecuvântaţi pe Dumnezeu...; apoi troparul Învierii, troparul şi Condacul Sfântului, apoi Condacul Paştilor. În loc de Sfinte Dumnezeule..., se cântă Câţi în Hristos..., Apostolul şi Evanghelia Sfântului, Axionul Paştilor. Chinonicul, întâi al Paştilor şi apoi al Sfântului, otpustul Paştilor.
J) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe Luni în Săptămâna Luminată (Sfintele Paşti la 22 aprilie), slujba Sfântului se cântă împreună cu cea din Penticostar întocmai precum s-a arătat mai înainte la pgf, I. De va fi şi Litie, la binecuvântarea artoselor în loc de Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te..., se cântă troparul Paştilor şi al Sfântului.
K) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe, Marţi, Miercuri, Joi sau Sâmbătă în Săptămâna Luminată (Sfintele Paşti la 21, 20, 19 sau 17 aprilie), atunci slujba Sfântului se va cânta împreună cu cea din Penticostar precum s-a arătat mai înainte (pgf. I.) cu deosebirea că seara la Vecernie se face vohodul cu cădelniţa, se cântă Prochimenul obişnuit al zilei din săptămână şi nu se citeşte Evanghelie.
L) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Vinerea Săptămânii Luminate sau a Izvorului tămăduirii (Sfintele Paşti la 18 aprilie) slujba Sfântului se cântă cu cea a învierii şi a Izvorului Tămăduirii precum arată la tipicul bisericesc, la sărbătoarea Sfântului (pgf. 3), adică astfel :
Joi seara, la Vecernie, începutul cu Slavă Sfintei... Treimi..., Hristos a înviat..., de trei ori, cădirea în jurul sfintei Mese cu stihurile Paştilor şi ectenia mare. La Doamne, strigat-am... se cântă 10 stihiri : patru ale Învierii, trei ale Izvorului (din Penticostar) şi trei ale Sfântului; Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Izvorului, glasul al 6-lea (din Penticostar) : Cine nu va spune, o, Izvorule, puterile tale... ? Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul glasului al Vll-lea din Penticostar (Iubit-Te-voi, Doamne...), Paremiile din Minei, ectenia întreită, Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor şi celelalte. De este binecuvântare de artose, se cântă şi stihirile Litiei, cu Slavă..., din Minei. La Stihoavnă, stihirile din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, Şi acum... Ziua Învierii..., troparul Paştilor, Slavă..., troparul Sfântului, Şi acum..., iarăşi al Paştilor şi, otpustul Paştilor. De este hram, se poale face Priveghere şi se citeşte Acatistul Sfântului.
Vineri dimineaţa, la Utrenie, începutul precum s-a arătat la celelalte zile ale Săptămânii Luminate. La Canoane : Canonul Paştilor, al Izvorului (din Penticostar) şi al Sfântului, din fiecare câte patru stihiri. Catavasiile Paştilor, cu ectenie mică şi cădire după fiecare Cântare. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Izvorului (din Penticostar) după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Sfântului, Sinaxarul din Penticostar) şi apoi cel din Minei, Învierea lui Hristos văzând..., Înviind Iisus din mormânt..., de trei ori. La Cântarea a 9-a, stihirile Izvorului din Penticostar, ectenie mică, Luminânda Paştilor, a Sfântului şi a Izvorului. La Laude se cântă opt stihiri : două ale Învierii, trei ale Izvorului şi trei ale Sfântului, apoi stihurile şi stihirile Paştilor (Paştile cele sfinţite...). Slavă..., a Sfântului (Răsărit-a primăvara... Şi acum..., Ziua Învierii...) troparul Paştilor şi al Sfântului, ecteniile şi otpustul.
La Liturghie, începutul ca în ziua de Paşti, Antifoanele Paştilor; după Vohodul cu Evanghelia troparul Paştilor, Ipacoi al Învierii (Venit-au dis-de-dimineaţă cele ce au fost cu Maria...), Condacul Izvorului, troparul Sfântului, Condacul Paştilor. În loc de Sfinte Dumnezeule..., Câţi în Hristos..., Apostolul şi Evanghelia Sfântului, Axionul Paştilor, Chinonicul Sfântului (Întru pomenire veşnică va fi dreptul...), otpustul Paştilor.
După Liturghie (dacă nu s-au făcut la Utrenie) se face, fie în biserici, fie afară lângă fântâni sau lângă izvoare, precum este obiceiul locului, slujba Sfinţirii apei celei mici după rânduială deosebită pentru zilele Săptămânii Luminate, care se afla în Molitfelnic.
Joi seara, la Vecernie, începutul cu Slavă Sfintei... Treimi..., Hristos a înviat..., de trei ori, cădirea în jurul sfintei Mese cu stihurile Paştilor şi ectenia mare. La Doamne, strigat-am... se cântă 10 stihiri : patru ale Învierii, trei ale Izvorului (din Penticostar) şi trei ale Sfântului; Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a Izvorului, glasul al 6-lea (din Penticostar) : Cine nu va spune, o, Izvorule, puterile tale... ? Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul glasului al Vll-lea din Penticostar (Iubit-Te-voi, Doamne...), Paremiile din Minei, ectenia întreită, Învredniceşte-ne, Doamne..., ectenia cererilor şi celelalte. De este binecuvântare de artose, se cântă şi stihirile Litiei, cu Slavă..., din Minei. La Stihoavnă, stihirile din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, Şi acum... Ziua Învierii..., troparul Paştilor, Slavă..., troparul Sfântului, Şi acum..., iarăşi al Paştilor şi, otpustul Paştilor. De este hram, se poale face Priveghere şi se citeşte Acatistul Sfântului.
Vineri dimineaţa, la Utrenie, începutul precum s-a arătat la celelalte zile ale Săptămânii Luminate. La Canoane : Canonul Paştilor, al Izvorului (din Penticostar) şi al Sfântului, din fiecare câte patru stihiri. Catavasiile Paştilor, cu ectenie mică şi cădire după fiecare Cântare. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Izvorului (din Penticostar) după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul Sfântului, Sinaxarul din Penticostar) şi apoi cel din Minei, Învierea lui Hristos văzând..., Înviind Iisus din mormânt..., de trei ori. La Cântarea a 9-a, stihirile Izvorului din Penticostar, ectenie mică, Luminânda Paştilor, a Sfântului şi a Izvorului. La Laude se cântă opt stihiri : două ale Învierii, trei ale Izvorului şi trei ale Sfântului, apoi stihurile şi stihirile Paştilor (Paştile cele sfinţite...). Slavă..., a Sfântului (Răsărit-a primăvara... Şi acum..., Ziua Învierii...) troparul Paştilor şi al Sfântului, ecteniile şi otpustul.
La Liturghie, începutul ca în ziua de Paşti, Antifoanele Paştilor; după Vohodul cu Evanghelia troparul Paştilor, Ipacoi al Învierii (Venit-au dis-de-dimineaţă cele ce au fost cu Maria...), Condacul Izvorului, troparul Sfântului, Condacul Paştilor. În loc de Sfinte Dumnezeule..., Câţi în Hristos..., Apostolul şi Evanghelia Sfântului, Axionul Paştilor, Chinonicul Sfântului (Întru pomenire veşnică va fi dreptul...), otpustul Paştilor.
După Liturghie (dacă nu s-au făcut la Utrenie) se face, fie în biserici, fie afară lângă fântâni sau lângă izvoare, precum este obiceiul locului, slujba Sfinţirii apei celei mici după rânduială deosebită pentru zilele Săptămânii Luminate, care se afla în Molitfelnic.
M) De se va întâmpla sărbătoarea Sfântului Gheorghe în Duminica Sfântului Toma sau în cea a Mironosiţelor (Sfintele Paşti în 16 sau la 9 aprilie), slujba Sfântului se cântă cu cea a duminicii din Penticostar, precum urmează :
Sâmbătă seara, la Vecernie, începutul cu : Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Hristos a înviat..., de trei ori şi îndată Psalmul de seara (103), fără Veniţi să ne închinăm..., (aşa până la Odovania Paştilor) apoi ectenia mare, Fericit bărbatul..., şi ectenie mică. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şase din Penticostar şi patru ale Sfântului, din Minei; Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a duminicii (din Penticostar), Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul Domnul a împărăţit..., Paremiile Sfântului şi celelalte, ca de obicei. De este binecuvântare de artose, înainte de Stihoavnă se cântă Slavă..., a Litiei Sfântului, Şi acum..., a Litiei duminicii. La Stihoavnă se cântă stihirile duminicii din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, din Minei, Şi acum..., a duminicii, din Penticostar, Acum slobozeşte..., rugăciunile începătoare, Tatăl nostru..., troparul duminicii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., iarăşi al duminicii, otpustul, în Duminica Tomii, al praznicului, din Liturghier : Cel ce prin uşile încuiate...
Duminică dimineaţa la Utrenie, începutul cu Slavă... Sfintei... Treimi... şi cădire în toată biserica, Hristos a înviat..., de trei ori, cei 6 psalmi, ectenia mare, Dumnezeu este Domnul..., troparul duminicii de două ori, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., iar al duminicii. Ectenie mică, primul rând de Sedelne ale duminicii şi primul rând din ale Sfântului, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile duminicii (numai în duminica Sfântului Toma) şi ale Sfântului, ectenie mică, Sedelnele duminicii şi ale Sfântului, cele de după Polieleu, în Duminica Sfântului Toma, Binecuvântările Învierii nu se cântă, ci îndată după ultima Sedealnă se cântă Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), iar în Duminica Mironosiţelor, după ultima Sedealnă, se cântă Binecuvântările Învierii, apoi ectenie mică, Ipacoi al duminicii şi Antifoanele glasului al 2-lea. În amândouă duminicile, Prochimenul din Penticostar, Evanghelia praznicului, Învierea lui Hristos văzând..., de trei ori, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile Apostolilor..., Şi acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei..., şi stihira duminicii (Înviind Iisus...). Canonul duminicii, din Penticostar (pe opt) şi al Sfântului din Minei (pe şase), Catavasiile Paştilor. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului; după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul duminicii, Sinaxarul Sfântului, la Cântarea a 9-a, stihirile din Canonul duminicii, ectenie mică, Sfânt este Dumnezeul nostru..., Luminânda cea dintâi a duminicii, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a doua a duminicii. La Laude se cântă 6 stihiri : trei din Penticostar şi trei din Minei. Slavă..., a Sfântului (Răsărit-a primăvara...), Şi acum..., a duminicii, Doxologia mare, troparul duminicii şi al Sfântului Gheorghe, ecteniile şi otpustul (în Duminica Tomii, otpustul deosebit, al praznicului, din Liturghier).
La Liturghie, Fericirile, patru stihiri din Cântarea a 3-a a Canonului duminicii şi patru din Cântarea a 6-a a Canonului Sfântului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul duminicii şi al Sfântului. Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al praznicului. Sfinte Dumnezeule..., Apostolul si Evanghelia, întâi ale duminicii şi apoi ale Sfântului. Axionul Paştilor, Chinonicul duminicii şi al Sfântului. În duminica Sfântului Toma, otpustul deosebit al praznicului, din Liturghier.
Sâmbătă seara, la Vecernie, începutul cu : Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Hristos a înviat..., de trei ori şi îndată Psalmul de seara (103), fără Veniţi să ne închinăm..., (aşa până la Odovania Paştilor) apoi ectenia mare, Fericit bărbatul..., şi ectenie mică. La Doamne, strigat-am..., se cântă zece stihiri : şase din Penticostar şi patru ale Sfântului, din Minei; Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a duminicii (din Penticostar), Vohod cu cădelniţa, Lumină lină..., Prochimenul Domnul a împărăţit..., Paremiile Sfântului şi celelalte, ca de obicei. De este binecuvântare de artose, înainte de Stihoavnă se cântă Slavă..., a Litiei Sfântului, Şi acum..., a Litiei duminicii. La Stihoavnă se cântă stihirile duminicii din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, din Minei, Şi acum..., a duminicii, din Penticostar, Acum slobozeşte..., rugăciunile începătoare, Tatăl nostru..., troparul duminicii, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., iarăşi al duminicii, otpustul, în Duminica Tomii, al praznicului, din Liturghier : Cel ce prin uşile încuiate...
Duminică dimineaţa la Utrenie, începutul cu Slavă... Sfintei... Treimi... şi cădire în toată biserica, Hristos a înviat..., de trei ori, cei 6 psalmi, ectenia mare, Dumnezeu este Domnul..., troparul duminicii de două ori, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., iar al duminicii. Ectenie mică, primul rând de Sedelne ale duminicii şi primul rând din ale Sfântului, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile duminicii (numai în duminica Sfântului Toma) şi ale Sfântului, ectenie mică, Sedelnele duminicii şi ale Sfântului, cele de după Polieleu, în Duminica Sfântului Toma, Binecuvântările Învierii nu se cântă, ci îndată după ultima Sedealnă se cântă Antifonul 1 al glasului al 4-lea (Din tinereţile mele...), iar în Duminica Mironosiţelor, după ultima Sedealnă, se cântă Binecuvântările Învierii, apoi ectenie mică, Ipacoi al duminicii şi Antifoanele glasului al 2-lea. În amândouă duminicile, Prochimenul din Penticostar, Evanghelia praznicului, Învierea lui Hristos văzând..., de trei ori, Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile Apostolilor..., Şi acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei..., şi stihira duminicii (Înviind Iisus...). Canonul duminicii, din Penticostar (pe opt) şi al Sfântului din Minei (pe şase), Catavasiile Paştilor. După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Sfântului; după Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul duminicii, Sinaxarul Sfântului, la Cântarea a 9-a, stihirile din Canonul duminicii, ectenie mică, Sfânt este Dumnezeul nostru..., Luminânda cea dintâi a duminicii, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a doua a duminicii. La Laude se cântă 6 stihiri : trei din Penticostar şi trei din Minei. Slavă..., a Sfântului (Răsărit-a primăvara...), Şi acum..., a duminicii, Doxologia mare, troparul duminicii şi al Sfântului Gheorghe, ecteniile şi otpustul (în Duminica Tomii, otpustul deosebit, al praznicului, din Liturghier).
La Liturghie, Fericirile, patru stihiri din Cântarea a 3-a a Canonului duminicii şi patru din Cântarea a 6-a a Canonului Sfântului. După Vohodul cu Evanghelia, troparul duminicii şi al Sfântului. Slavă..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al praznicului. Sfinte Dumnezeule..., Apostolul si Evanghelia, întâi ale duminicii şi apoi ale Sfântului. Axionul Paştilor, Chinonicul duminicii şi al Sfântului. În duminica Sfântului Toma, otpustul deosebit al praznicului, din Liturghier.
N) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe luni după Duminica Sfântului Toma sau după Duminica Mironosiţelor (Sfintele Paşti 15 sau la 8 aprilie), slujba Sfântului se cântă împreună cu cea a zilei, din Penticostar, precum urmează :
Duminica seara, la Vecernie, începutul obişnuit (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), Hristos a înviat..., de trei ori. Psalmul 103, ectenia mare. Apoi se cântă Fericit bărbatul..., iar la Doamne, strigat-am... se cântă opt stihiri : trei din Penticostar şi cinci din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Penticostar. Apoi Vohod cu cădelniţa, lumină lină..., Prochimenul mare al Paştilor (Cine este Dumnezeu...), cu stihurile lui, din Penticostar (vezi la Duminica Tomii, seara), Paremiile Sfântului, ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru..., şi celelalte, ale Vecerniei sărbătorilor. De este Litie, se cântă stihirile Litiei Sfântului din Minei, cu Slavă..., de acolo. La Stihoavnă, stihirile zilei din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Penticostar. Acum slobozeşte..., şi celelalte, iar după Tatăl nostru..., de este Litie, troparul praznicului. Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te..., Iar de nu este Litie, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, şi otpustul. În mânăstiri se citeşte şi Pavecerniţa mică, la care se pune şi Tripesneţul zilei, de la sfârşitul Penticostarului.
Luni dimineaţa, la Utrenie, începutul precum s-a arătat în urmă, la Duminica Tomii (pgf. M). După Dumnezeu este Domnul.., troparul praznicului, de două ori (luni după duminica Tomii : Pecetluit fiind mormântul..., luni după Duminica Mironosiţelor : Iosif cel cu bun chip...), Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., iar al praznicului. Catisma întâia (în mânăstiri), Sedelnele Învierii, Catisma a doua (în mânăstiri), Sedelnele Sfântului cele dintâi, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, Sedelnele Sfântului cele de după Polieleu, Antifonul 1 al glasului al patrulea, Prochimenul şi Evanghelia Sfântului, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., si celelalte, după Minei. La Canoane : al praznicului cu irmosul pe şase şi ale Sfântului, două, cu irmosul pe opt. Catavasiile Paştilor. După Cântarea a 3-a Condacul şi Sedealna Sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul praznicului şi Sinaxarul Sfântului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., ectenie mică şi Luminânda praznicului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., iar a praznicului. La Laude se cânta şase stihiri : trei din Penticostar şi trei din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Penticostar. Doxologia mare, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, ecteniile şi otpustul Utreniei. În mânăstiri se citesc Ceasurile, la care se pune troparul praznicului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri. După Sfinte Dumnezeule..., Condacul praznicului şi cel al Sfântului, schimbându-le.
La Liturghie se cântă Fericirile din Cântarea 1-a a Canonului praznicului şi din Cântarea a 3-a a Canonului Sfântului. La Vohodul cu Evanghelia : Mântuieşte-ne pe noi... Cel ce ai înviat din mormânt... Apostolul şi Evanghelia, întâi ale zilei şi apoi ale Sfântului. Axionul Paştilor. Chinonicul din Penticostar şi apoi din Minei.
Duminica seara, la Vecernie, începutul obişnuit (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...), Hristos a înviat..., de trei ori. Psalmul 103, ectenia mare. Apoi se cântă Fericit bărbatul..., iar la Doamne, strigat-am... se cântă opt stihiri : trei din Penticostar şi cinci din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Penticostar. Apoi Vohod cu cădelniţa, lumină lină..., Prochimenul mare al Paştilor (Cine este Dumnezeu...), cu stihurile lui, din Penticostar (vezi la Duminica Tomii, seara), Paremiile Sfântului, ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru..., şi celelalte, ale Vecerniei sărbătorilor. De este Litie, se cântă stihirile Litiei Sfântului din Minei, cu Slavă..., de acolo. La Stihoavnă, stihirile zilei din Penticostar, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Penticostar. Acum slobozeşte..., şi celelalte, iar după Tatăl nostru..., de este Litie, troparul praznicului. Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te..., Iar de nu este Litie, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, şi otpustul. În mânăstiri se citeşte şi Pavecerniţa mică, la care se pune şi Tripesneţul zilei, de la sfârşitul Penticostarului.
Luni dimineaţa, la Utrenie, începutul precum s-a arătat în urmă, la Duminica Tomii (pgf. M). După Dumnezeu este Domnul.., troparul praznicului, de două ori (luni după duminica Tomii : Pecetluit fiind mormântul..., luni după Duminica Mironosiţelor : Iosif cel cu bun chip...), Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., iar al praznicului. Catisma întâia (în mânăstiri), Sedelnele Învierii, Catisma a doua (în mânăstiri), Sedelnele Sfântului cele dintâi, Polieleul (Robii Domnului...) cu Mărimurile Sfântului, Sedelnele Sfântului cele de după Polieleu, Antifonul 1 al glasului al patrulea, Prochimenul şi Evanghelia Sfântului, Învierea lui Hristos văzând..., Psalmul 50, Slavă..., Pentru rugăciunile purtătorului de chinuri..., si celelalte, după Minei. La Canoane : al praznicului cu irmosul pe şase şi ale Sfântului, două, cu irmosul pe opt. Catavasiile Paştilor. După Cântarea a 3-a Condacul şi Sedealna Sfântului şi a praznicului. După Cântarea a 6-a, Condacul şi Icosul praznicului şi Sinaxarul Sfântului. La Cântarea a 9-a, Ceea ce eşti mai cinstită..., ectenie mică şi Luminânda praznicului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., iar a praznicului. La Laude se cânta şase stihiri : trei din Penticostar şi trei din Minei, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., din Penticostar. Doxologia mare, troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., al praznicului, ecteniile şi otpustul Utreniei. În mânăstiri se citesc Ceasurile, la care se pune troparul praznicului, Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei de la Ceasuri. După Sfinte Dumnezeule..., Condacul praznicului şi cel al Sfântului, schimbându-le.
La Liturghie se cântă Fericirile din Cântarea 1-a a Canonului praznicului şi din Cântarea a 3-a a Canonului Sfântului. La Vohodul cu Evanghelia : Mântuieşte-ne pe noi... Cel ce ai înviat din mormânt... Apostolul şi Evanghelia, întâi ale zilei şi apoi ale Sfântului. Axionul Paştilor. Chinonicul din Penticostar şi apoi din Minei.
O) De va cădea sărbătoarea Sfântului Gheorghe în oricare din zilele de marţi, miercuri, joi, vineri sau sâmbătă în săptămâna a doua ori de marţi până vineri (inclusiv) în săptămâna a treia după Paşti slujba Sfântului din Minei se cântă împreună cu cea a zilei din Penticostar împreună precum s-a arătat pentru luni (pgf. N), cu deosebirea că seara, la Vecernie nu se mai cântă Prochimenul mare al Paştilor, ci Prochimenul obişnuit al zilei din Săptămână.
Toate acestea se serbează în fiecare an la aceleaşi date din lunile respective, dar nu cad în aceleaşi zile din cele zece săptămâni ale Triodului, ci în unii ani mai devreme, în alţii mai târziu, după cum suie sau coboară data Sfintelor Paşti. Regulile care urmează vor arăta la fiecare dintre aceste sărbători în ce interval de timp din Triod pot să cadă şi cum se cântă slujba lor din Minei împreună cu a zilei corespunzătoare din Triod.
SFÂRŞIT ŞI LUI DUMNEZEU CELUI ÎN TREIME SLĂVIT, LAUDĂ !
Toate acestea se serbează în fiecare an la aceleaşi date din lunile respective, dar nu cad în aceleaşi zile din cele zece săptămâni ale Triodului, ci în unii ani mai devreme, în alţii mai târziu, după cum suie sau coboară data Sfintelor Paşti. Regulile care urmează vor arăta la fiecare dintre aceste sărbători în ce interval de timp din Triod pot să cadă şi cum se cântă slujba lor din Minei împreună cu a zilei corespunzătoare din Triod.