1. † În ziua întâi, începutul indictionului adică al anului nou bisericesc. Pomenirea Cuviosului părintelui nostru Simeon Stâlpnicul şi arhimandritul şi a mamei sale, Marta. Soborul în cinstea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cel de la Measine. Sfântul Mucenic Aitala, Sfintele 40 de femei Muceniţe şi Sfântul Amun diaconul, dascălul lor. Sfinţii Mucenici : Calista, Evod şi Ermoghen, fraţi buni. Pomenirea Dreptului Iosua Navi. Aducerea aminte de arderea cea mare.     - Praznic şi dezlegare la vin şi la untdelemn.     Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la anul 392. El s-a făcut monah foarte de tânăr şi după ce a făcut foarte mult timp ascultare în mânăstire, s-a retras apoi în pustietate şi, în sfârşit, s-a urcat pe un stâlp înalt şi a petrecut aici mai mulţi ani, până la mutarea sa către Domnul, la anul 461, la vârsta de 69 de ani.

   A toată făptura, Ziditorule, Cel ce vremile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace poporul şi ţara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ne mântuieşte pe noi.


   Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinţilor celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite şi vieţii celor fără de trup, fiind în trup. Simeoane, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

   Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, limanul şi folosinţă neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Izbăvitorul lumii. Că numai tu eşti Maică şi Fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască pace la toată lumea.

   Cel ce locuieşti întru cei de sus, Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute şi Ziditorule, Cel ce zilele şi nopţile, timpurile şi anii ai făcut, binecuvintează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte în pace pe cei binecredincioşi, ţara aceasta şi pe poporul Tău, mult-Milostive.


1. Î nainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos; Sfântul Mucenic Trifon, Sfintele Muceniţe Perpetua şi Felicitas; Preacuviosul Petru, cel din Galatia.     Sfântul Mucenic Trifon a pătimit în anul 250, în timpul împărăţiei lui Deciu.


   Mucenicul Tău, Doamne, Trifon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

   Cereasca ceată a îngerilor cereşti privind spre pământ, vede venind pe Cel mai întâi-născut decât toată făptura, aducându-se ca un Prunc în biserică, purtat de Maica ce nu ştie de nuntă şi cântă împreună cu noi, cântare de Înainte-prăznuire, bucurându-se.


   Credincioşilor, deschideţi-vă astăzi inimile, ca nişte braţe, şi primiţi cu cuget preacurat pe Domnul, Cel ce vine, cântându-I cântare de Înainte-prăznuire.

   Cu întărirea Treimii ai stricat mulţimea idolilor, până la margini, vrednicule de pomenire, cinstit întru Hristos făcându-te; şi biruind pe tirani întru Dumnezeu Mântuitorul, ai primit cununa muceniciei tale şi darurile dumnezeieştilor tămăduiri, ca un nebiruit,

2. (†) Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos; Sfinţii Mucenici Iordan şi Gavriil.     - Praznic şi dezlegare la peşte.     Împlinindu-se cele 40 de zile ale curățirii Preacuratei şi Pururea Fecioarei Maria, a adus pe Iisus la Ierusalim, spre a-l pune înaintea Domnului în templu, după legea veche. În aceeaşi zi şi oră, condus de Sfântul Duh s-a găsit acolo şi Dreptul Simeon, un bătrân evlavios care era înştiinţat prin Sfântul Duh, cu mulţi ani în urmă, că nu va vedea moartea, până nu va vedea pe Hristos născut din fecioară. Deci, văzându-l astăzi, l-a luat în braţe şi a binecuvântat pe Dumnezeu zicând : Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace ... (Luca 1, 22-32).


   Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă şi învierea.


   Cel ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile lui Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care ai iubit-o, Unule, Iubitorule de oameni.

3. . Sfântul şi Dreptul Simeon, de Dumnezeu primitorul, Sfânta Ana proorociţa; Sfinţii Mucenici : Adrian, Evul, Vlasie, Pavel şi Simon



   Pe Creatorul tuturor și Domnul luându-L astăzi Simeon bătrânul pe mâinile sale, s-a rugat a se dezlega de legăturile acestei vieţi stricăcioase şi liberându-se s-a mutat la viaţa cea veşnică.

   S imeon a trăit 360 de ani, până a primit în braţe pe Iisus, cum îi era făgăduit, după care a şi adormit în pace. Iar Ana era fata lui Fanuil din neamul lui Asir. Ea văzând pe Hristos odată cu Simeon, a profeţit zicând : "Acest prunc este Domnul, care a făcut Cerul şi pământul".

4. C uvioşii Părinţi : Isidor Pelusiotul şi Nicolae Mărturisitorul; Sfântul Mucenic Avramie. Sfântul Isidor a fost discipol al Sfântului Ioan Hrisostom şi era din Alexandria.     El a petrecut viaţa sa ca monah şi apoi ca egumen în Mânăstirea din Muntele Pelusiu, de unde se şi numeşte Pelusiotul. El a scris mult, mai ales epistole, după unii 10000, după alţii 3000 foarte folositoare. Isidor a încetat din viaţă în ziua de 4 februarie în anul 440.


   Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Isidore, duhul tău.


   Alt luceafăr aflându-te pe tine Biserica, întru sine, şi luminându-se cu strălucirile cuvintelor tale, strigă către tine : Bucură-te, preafericite, de Dumnezeu înţelepţite Isidore.

5. Sfintele Muceniţe Agatia şi Teodula; Preacuviosul Părinte Teodosie din Scopelon.     Sfânta Muceniţă Agatia era de la Panormos din Sicilia, o fecioară foarte frumoasă şi foarte cuminte, nevrând a consimţi la propunerile amoroase ale lui Chintian, guvernator al Siciliei, a fost torturată şi a murit în temniţă, în anul 251.


   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.


   Să se împodobească astăzi Biserica cu porfiră slăvită, muiată în curatul sânge al muceniţei Agata, strigând : Bucură-te, lauda Cataniei.

6. Cuviosul Părintele nostru Vucol, episcopul Smirnei; Sfinţii Mucenici Iulian, Fausta, Evilasiu şi Maxim.     Cuviosul Vucol a fost hirotonit de către Sfântul Ioan Evanghelistul, iar ca succesor al său a lăsat pe Policarp.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Vucol, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.

   Cel ce cu naşterea Ta ai sfinţit pântecele Fecioarei şi mâinile lui Simeon care Te-au întâmpinat acum le-ai binecuvântat, şi precum se cuvenea ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, împacă lumea ce se găseşte în războaie şi întăreşte Biserica pe care ai iubit-o, Unule, Iubitorule de oameni.

7. Cuvioşii Părinţii noştri Partenie, episcopul Lampsacului, şi Luca din Elada; Sfinţii 1003 Mucenici din Nicomidia.     - Dezlegare la vin şi untdelemn.     Partenie a vieţuit în timpul împăratului Constantin cel Mare, pe la anul 318, iar Luca a trăit pe la mijlocul secolului al X-lea, în Stiriu, munte în Focida din Elada.


   Dumnezeul părinţilor noştri, care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.


   Dumnezeiesc har de minuni ai primit de Dumnezeu înţelepţite, sfinţite Partenie, făcătorule de minuni şi purtătorule de Dumnezeu, toate patimile credincioşilor curăţind, părinte, şi duhurile celui viclean alungându-le. Pentru aceasta pe tine te lăudăm, ca pe un mare slujitor al harului lui Dumnezeu.


   Dumnezeu, Cel ce te-a ales pe tine mai înainte de a fi zidit, spre plăcerea Sa, cu judecăţile pe care le ştie, primindu-te, din pântece te-a sfinţit şi a Sa slugă pe tine te-a arătat, Luca, îndreptând paşii tăi, ca un Iubitor de oameni; Aceluia acum îi stai înainte bucurându-te.

8. . Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat; Sfântul Prooroc Zaharia; Sfintele surori Marta și Maria.     Sfântul Mucenic Teodor era din Euchaiţa din Galatia şi locuia în Heracleea, ca militar, el a pătimit în timpul lui Liciniu la anul 320. Iar proorocul Zaharia era fiu al lui Barachin, contemporan al lui Agheu (dec. 16). Proorocia sa, împărţită în 14 capitole, se numără a 11-a între profeţirile profeţilor mici.


   Strălucit voievod al adevăratei oşti a Împăratului ceresc ai ajuns, fericite Teodor, purtătorule de biruinţă; că înţelepţeşte te-ai luptat cu armele credinţei şi mulţimile demonilor le-ai biruit şi adevărat biruitor te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.


   Cu bărbăţia sufletului, îmbrăcându-te în credinţă ca într-o platoşă şi în mâini luând cuvântul lui Dumnezeu, ca pe o lance, pe vrăjmaşul l-ai rănit, fericite Teodor, mare între mucenici; cu care împreună nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu, pentru noi toţi.

9. S finţii Mucenici Nichifor, episcopul Marcel, Filagriu şi Pangratie.     - Astăzi se odovăieşte praznicul Întâmpinării.     Sfântul Mucenic Nichifor a pătimit în timpul lui Valerian şi Galien, în anul 260.


   Mucenicul Tău, Doamne, Nichifor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Întraripându-te, fericite, cu dragostea Domnului şi Crucea Lui pe umeri purtând, mărite, ai ruşinat meşteşugirile diavolului şi te-ai luptat până la moarte pentru adevăr. Pentru aceasta te-ai arătat purtător de biruinţă şi tăinuitor al harului lui Dumnezeu.


   Cu legătura dragostei legându-te, Nichifore, ai dezlegat răutatea pizmuirii, şi cu sabie capul tău tăindu-se, te-ai făcut mucenic Dumnezeiesc al Mântuitorului, Cel ce S-a întrupat, pe Care roagă-L pentru noi, cei ce lăudăm mărită pomenirea ta.

10. † S fântul sfinţit Mucenic Haralambie; Sfintele Muceniţe Enata şi Valentina; Preacuviosul Părinte Zenon.     - De nu este Postul cel Mare se cântă şi slujba Sfântului Mucenic Nichifor.     Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie a fost preot în oraşul Magnesia din Tesalia şi a pătimit în timpul împăratului Sever, în anul 198.


   Arătatu-te-ai, înţeleptule Haralambie, ca un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos, şi sfeşnic pururea luminos al lumii; strălucit-ai în lume prin mucenicie, fericite, şi ai risipit întunecimea idolilor. Drept aceea roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, ca să ne mântuiască pe noi.

   Ca o comoară de mult preţ Biserica a câştigat capul tău, Sfinte sfinţite mucenice, pătimitorule şi purtătorule de biruinţă, Haralambie. Drept aceea se şi bucură, slăvind pe Ziditorul.
 
11. Sfântul sfinţit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei; Sfânta Teodora împărăteasa.     Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie a pătimit în timpul lui Licinie, în anul 316. Harul dumnezeiesc, cu care a tămăduit bolile oamenilor şi ale animalelor, a făcut numele lui foarte cunoscut.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la celei înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Vlasie, umple de veselie pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, cel ce te rogi neîncetat pentru noi toţi.

12. C ei între sfinţi Părinţii noştri Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari, şi Antonie patriarhul; Sfântului Mucenic Hristea; Preacuvioasa Maria (Marin).     Sfântul Meletie era din Melitine, din Armenia mică, un bărbat nepătat, drept, pios, sincer şi foarte îndurător. Hirotonit episcop al Sevastiei în anul 357, a fost depărtat de la scaunul său şi a venit în Siria. Chemat apoi în anul 360 la scaunul Antiohiei, a fost exilat în scurt timp de către împăratul eretic Constantie. După câtva timp fiind rechemat iarăşi la acelaşi scaun, a fost exilat şi pentru a treia oară de către Valent. El a trăit până la al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol, la care a şi luat parte, admirat de toţi şi de împăratul însuşi; dar îmbolnăvindu-se acolo, a şi murit peste puţin, şi l-au plâns toţi episcopii sinodului, ca pe părintele lor.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Cu obiceiurile ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor şi apărător Bisericii, slăvite Meletie, luminând marginile cu învăţăturile, luminătorule preastrălucite al Bisericii.



   Văpaia ispitelor cu curgerea lacrimilor ai stins-o, fericite, şi valurile mării şi pornirile fiarelor înfrânându-le, ai strigat : Preamărit eşti Atotputernice, Cel ce m-ai mântuit de foc şi de vifor.


   Ca pe un învăţător încercat al dreptei credinţe şi cinstit nevoitor de bunăvoie şi cetăţean al pustiului şi locuitor, pe Martinian, pururea cinstitul, întru cântări, după vrednicie, să-l lăudăm; că el pe şarpe în picioare l-a călcat.

14. Cuvioşii Părinţii Auxenţiu, Maron şi Avraam.     Cuviosul Auxenţiu a fost la răsărit în timpul lui Teodosie cel Mic, fiind păzitor în curtea împărătească, retrăgându-se apoi ca monah la un munte al Bitiniei şi făcându-se arhimandrit al monahilor, ce se adunaseră acolo, s-a arătat răbdător foarte în nevoinţe şi ortodox în credinţă. El a încetat din viaţă în zilele împăratului Leon Tracianul, care a domnit între anii 447-474.


   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Auxenţiu, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Mărire celui ce ţi-a dat ţie putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


   Îndulcindu-te cu înfrânarea, de Dumnezeu înţelepţite, şi pofta trupului tău înfrânându-ţi-o, te-ai arătat sporind în credinţă. Şi ca un pom în mijlocul raiului ai înflorit, Auxentie, părinte preasfinţite.

15. S fântul Apostol Onisim; Sfântul Mucenic Maior; Sfântul Părinte Eusebiu.     Sfântul Apostol Onisim este unul dintre cei 70 apostoli, de origine Frigian şi discipol al sfântului apostol Pavel. A primit cununa martirică sub împăratul Domiţian, la anul 95.


   Apostole Sfinte, Onisim, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşale sufletelor noastre.


   Ca o rază ai ieşit, luminând lumii, fericite, luminat fiind cu razele lui Pavel, soarele cel prea strălucitor, care a luminat lumea. Pentru aceasta, toţi te cinstim, Apostole Onisim.



   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Fiind puşi înaintea groaznicelor unelte de chinuri, vitejii luptători ai Domnului, bucurându-se, cu bărbăţie plină de curaj au răbdat chinurile, neţinând seamă de trup. Pentru aceasta au moştenit veşnica slavă, şi acum se roagă pentru noi, cei care lăudăm chinurile lor.

17. . Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron; Sfânta Mariamna. Preacuviosul Părinte Auxiviu, episcopul.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Sfântul Mucenic Teodor a fost din Amasia şi a pătimit sub Maximian şi Maximin, în anul 297. Se numeşte Tiron din cauză că, abia intrat în oastea Tironilor, adică a celor de curând recrutaţi, a suferit moarte mucenicească pentru credinţa în Hristos.


   Mari sunt faptele credinţei ! În izvorul văpăii ca într-o apă de odihnă Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Că în foc cu totul fiind ars, ca o pâine plăcută Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte sufletele noastre.


   Credinţa lui Hristos ca pe o pavăză, înăuntru în inima ta primind-o, puterile cele potrivnice le-ai călcat în picioare, pătimitorule, și cu cunună cerească ai fost încununat, în veci, Teodore, ca un nebiruit.

18. S fântul Părintele nostru Leon, papa Romei; Cuvioşii Agapit, Mariam şi Pulheria; Sfinţii Mucenici : Leon şi Parigoriu.     Acesta s-a urcat pe scaunul arhiepiscopal al Romei în anul 440, a trimis patru locţiitori la al 4-lea sinod ecumenic din Calcedon, a scris multe, şi a murit în anul 461.

   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii; podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Leone, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Pe scaunul arhieriei şezând, slăvite, şi gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoaşterii de Dumnezeu a cinstitei Treimi ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un dumnezeiesc tăinuitor al harului lui Dumnezeu.

19. S finţii Apostoli : Arhip, Filimon şi Apfia; Cuviosul Eugeniu, Macarie, Ravula şi Conon; Sfinţii Mucenici : Maxim, Teodot şi Isihie.     Sfântul apostol Arhip este dintre cei 70 de Apostoli împreună-ostenitor cu Sfântul Apostol Pavel. A primit cununa martirică în timpul împăratului Nero.


   A postole Sfinte, Arhipe, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşale sufletelor noastre.


   Ca pe o stea mare câştigându-te Biserica pe tine, Arhipe, şi luminându-se cu razele minunilor tale, strigă către tine : Scapă pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

20. Cei între sfinţi Părinţii noştri Leon, episcopul Cataniei, şi Agaton; Cuviosul Visarion; Sfântul, Mucenic Sadoc episcopul.     Sfântul Ierarh Leon era de la Ravena din Italia şi a trăit în timpul împăratului Leon înţeleptul şi al fiului său, Constantin Porfirogenitul, de la 886 înainte.

   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Ca pe un luminător prea mare, preafericite, Biserica te are pe tine, strălucind mai mult decât soarele, pe care cu rugăciunile tale cele bine-primite, către Stăpânul, de tot eresul păzeşte-o nebiruită şi netulburată, ca, un pururea mărit.

21. C uviosul Părintele, nostru Timotei; Sfântul Eustaţiu, episcopul Antiohtei; Sfântul Părinte Gheorghe, episcopul Amastridei; Sfântul Mucenic Mauriciu.     Despre Cuviosul Timotei nu ştim, nici unde s-a născut, nici când a trăit Eustatie, însă, marele apărător al ortodoxiei, a fost din Pamfilia şi s-a făcut întâiul episcop al Veriei (Haiep), apoi în anul 325, luând parte la primul sinod ecumenic, s-a strămutat de acesta la Traianopole din Tracia, unde a şi murit în anul 337, alţii prelungesc viaţa lui până la anul 360.


   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta, de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.


   Ca pe o stea luminoasă de la Răsărit strălucind, ai luminat în inimile credincioşilor faptele bune ale minunilor tale, de Dumnezeu înţelepţite Timotei.

22. Aflarea cinstitelor moaşte ale Sfinţilor celor din Evghenia. Cuvioşii Atanasie, Talasie, Irineu (Limneu) şi Varadat; Sfânta Antusa. Sfintele moaşte aflate în Eugenia, în timpul împăratului Arcadie şi a lui Toma Episcopul Constantinopolului.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Din pământ strălucind ca nişte luminători, toată negura păgânătăţii aţi alungat, şi pe credincioşi l-aţi luminat, dumnezeieştilor mucenici, ai Treimii apărători.

23. † S fântul sfinţit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei; Sfânta Gorgonia; Preacuvioşii Părinţi : Ioan, Moise, Antioh, Antonin, Zevina, Polihronin, Moise şi Damian.     Acest bărbat apostolic, Policarp, a fost discipol al Evanghelistului Ioan şi succesor al lui Vucol (Febr. 6). În vârstă de 95 de ani, când s-a ridicat prigonirea creştinilor sub Antonin şi Marc Aureliu Filozoful, prins de către proconsulul Smirnei şi invitat să blesteme pe Hristos, răspunse : "De 86 de ani slujesc Lui şi nu mi-a făcut nici o nedreptate, cum pot blestema pe Împăratul meu, care m-a mântuit ?" Atunci tiranul a poruncit să-l arunce în foc şi astfel a murit glorios, în anul 166.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Roade cuvântătoare aducând Domnului, înţeleptule Policarpe, prin fapte dumnezeieşti, te-ai arătat după vrednicie dumnezeiesc Ierarh, fericite. Pentru aceasta astăzi, luminându-ne cu cuvintele tale, lăudăm pomenirea ta vrednică de laudă, preaslăvind pe Dumnezeu.

24. †) Î ntâia şi a doua Aflare a cinstitului cap al Sfântului slăvitului Prooroc, înainte Mergător şi Botezător Ioan.     – Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Aflarea întâia s-a făcut de doi monahi în casa lui Irod, iar a doua după trecerea de mai mulţi ani, sub împăratul Marcian la anul 431.


   Din pământ răsărind capul înainte Mergătorului, aruncă credincioşilor razele nestricăciunii tămăduirilor. De sus adună mulţimea îngerilor, de jos cheamă împreună neamul omenesc; ca să înalţe cu un glas slavă lui Hristos Dumnezeu.


   Proorocule al lui Dumnezeu şi înainte Mergătorule al harului, aflând capul tău ca un trandafir preasfinţit din pământ, tămăduiri luăm totdeauna; pentru că iarăşi propovăduieşti, ca şi mai înainte, pocăinţa în lume.

25. Sfinţii Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului, Alexandru şi Ipatie.     Familia lui Tarasie era una dintre cele dintâi din Constantinopol. Mai întâi el a avut funcţii înalte civile, iar în anul 784 a fost numit Arhiepiscop de Constantinopol de către împărăteasa Irina şi fiul ei Constantin. El a stăruit să se convoace sinodul ecumenic al 7-lea pentru sfintele icoane şi făcând multe pentru Biserică şi cler, a încetat din viaţă în anul 806.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Ca un soare mare, cu strălucirile dogmelor şi ale minunilor, luminezi totdeauna plinirea lumii, tăinuitorule al celor cereşti, preafericite Tarasie.



   Î ndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Porfirie, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Cu preasfinţitele tale obiceiuri fiind înfrumusețat, cu haina arhieriei te-ai luminat, preafericite de Dumnezeu insuflate, Porfirie, şi cu înălţările tămăduirilor eşti împodobit, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

27. Cuviosul Părintele nostru Procopie Decapolitul; Cuviosul Talaleu Mărturisitorul.     Cuviosul Procopie Decapolitul, ca şi prietenul său Vasilie (28 Febr.), au vieţuit pe la mijlocul secolului al 8-lea, în timpul lui Leon Isaurul de la care multe au suferit din cauză că cinsteau sfintele icoane. Ei au săvârşit viaţa lor ca sihaştri.


   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ierarhe Procopie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.


   Luceafăr dobândindu-te astăzi Biserica, risipeşte toată negura relei credinţe, învrednicindu-te pe tine de cele cereşti învăţătorule, Procopie, mărite.

28. Cuviosul Părintele nostru Vasilie Mărturisitorul, ce a sihăstrit împreună cu Sfântul Procopie; Sfântul Mucenic Nestor; Sfintele femei : Chira şi Marana.     Cuviosul Vasile era din Roma, om învăţat. Mai înainte el a fost militar, apoi, făcându-se monah, a încetat din viaţă la începutul secolului al V-lea.


   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Vasile, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Mărire celui ce ţi-a dat ţie putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


   De sus primind dumnezeiască descoperire, ai ieşit, înţeleptule, din mijlocul tulburărilor; şi cuviincios sihăstrind, ai primit lucrarea minunilor şi a tămăduirii bolilor prin har, Vasile, preafericite şi preasfinţite.

29. Cuviosul Vasile Mărturisitorul în anii comunismului; Cuviosul Părintele nostru Ioan Casian; Sfântul Cuviosul Gherman din Dobrogea.     Cuviosul Ioan Casian s-a născut în Dobrogea la anul 365, dintr-o familie distinsă. A urmat toate şcolile timpului, devenind foarte învăţat. Dar părăsind toate, a plecat cu prietenul său intim, Gherman, la Locurile Sfinte şi au intrat într-o mănăstire din Betleem. Împreună cu el a vizitat toate sihăstriile Egiptului, cu care ocazie au scris o carte cu întrebările şi răspunsurile pe care le-au pus şi le-au primit de la marii şi sfinţii nevoitori pe care îi vizitau, numită "Convorbiri Duhovniceşti". Această călătorie a durat şapte ani. După aceea au vizitat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care i-a primit cu multă dragoste şi a hirotonit pe Gherman în preot iar pe Casian în diacon. Cuvioşii Ioan Casian şi Gherman au fost trimişi la Roma unde au petrecut 10 ani. Cuviosul Gherman a trecut la cele veşnice între anii 405-415, iar Cuviosul Ioan Casian a fost chemat în Galia unde a pus bazele monahismului apusean, întemeind şi o mănăstire de bărbaţi pe mormântul unui martir din secolul al III-lea, Sfântul Victor. A trecut în pace la cele veşnice către anul 435. Sfintele lui moaşte se păstrează până astăzi în mănăstirea Sfântului Victor din Marsilia.


   Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat şi cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Casian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


   Făcându-te cuvios, te-ai dat lui Dumnezeu şi luminându-te cu faptele cele bune, Casiane, ca un soare ai strălucit, cu lumina învăţăturilor tale celor dumnezeieşti, luminând inimile credincioşilor celor ce pururea te cinstesc. Pentru aceasta cu dinadinsul, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce te laudă pe tine, cu dragoste fierbinte.


   Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciuni şi post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman; împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; şi curgerile harului preoţesc cu rugăciunile lui Ioan cel cu Gura de Aur, te-ai învrednicita le primi. Bogăţie de daruri duhovniceşti din Ţara Sfântă, prin osârdie, ai agonisit şi prin aceasta pe mulţi ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta Părinte al Dobrogei roagă pe Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


   Toţi ne bucurăm Cuvioase de naşterea ta pe pământul Dobrogei, cel binecuvântat de Apostolul Andrei, întâiul chemat. Împreună cu Sfântul Ioan Casian, de mânăstiri întemeietor arătându-te, Părinte Gherman; şi lepădând grijile cele lumeşti viaţă sihăstrească ai dus, cununa biruinţei ai luat şi de braţele părinteşti te-ai învrednicit. Pentru aceasta, ca unul ce eşti vas ales al sfinţeniei, cu umilinţă alergăm către tine, să dobândim mântuire de la Dumnezeu prin rugăciunile tale.

  







1. Cuvioasa Maica noastră Maria Egipteanca; Cuviosul Macarie Mărturisitorul.     Aceasta fiind în vârstă de 12 ani, a plecat fără ştirea părinţilor la Alexandria şi a petrecut aici 17 ani în desfrânări. Pe urmă, însă, căindu-se, s-a dat cu totul spre nevoinţe şi fapte bune, şi a trăit 47 de ani în pustietate, ducând o viaţă foarte aspră şi peste firea omenească. Cauza întoarcerii sale spre calea virtuţii a fost următoarea : Vrând să asiste la înălţarea Sfintei Cruci, venise cu mulţi alţi închinători la Ierusalim, unde s-a dedat la tot felul de desfrânări, atrăgând pe mulţi în adâncimea pieirii. Însă când a vrut să intre în Biserică în ziua înălţării Crucii, a simţit de 3-4 ori o putere nevăzută care o oprea să intre, pe când toată cealaltă lume intra neîmpiedicată. Aceasta a avut un efect atât de puternic asupra ei, încât s-a hotărât să-şi schimbe viaţa şi a se împăca cu Dumnezeu prin căinţă. Ea a murit în anul 527, fiind împărtăşită cu dumnezeieştile Taine de către Sfântul Zosima, care o găsise în pustie.
 
   Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; si lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maria, duhul tău.
 

   Ceea ce erai mai înainte plină de tot felul de desfrânări, astăzi te-ai arătat mireasă lui Hristos prin pocăinţă urmând vieţii îngereşti, şi cu arma Crucii pierzi pe draci. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă împărăţiei cerului, Marie preacinstită.

2. C uviosul Părintele nostru Tit, făcătorul de minuni; Sfinţii Mucenici şi fraţi buni Amfian și Edesie.     Acest cuvios părinte Tit, a vieţuit în secolul al 9-lea.


   Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos si lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, Sfinte Preacuvioase Părinte Tit, duhul tău.


   Grija vieţii ai lăsat şi cu linişte petrecând toată viaţa ta, înţelepte, ai ajuns către Dumnezeu, purtătorule de minuni, părintele nostru Tit, preacuvioase.

3. Cuviosul Părintele nostru Nichita Mărturisitorul, egumenul Mânăstirii Midichiei; Sfinţii Mucenici : Elpidifor, Diu, Vitonie, Galic si Pavel Rusul.     Acest cuvios Nichita, de loc din Cesareea Bitiniei, lăsând pe Filaret, tatăl său, s-a dus la Mânăstirea Medichiei, unde excelând în viaţa monahicească, a fost hirotonisit preot de Patriarhul Tarasie şi rânduit egumen de Patriarhul Nechifor al Constantinopolului. În urmă, susţinând cultul icoanelor, Leon Armenul l-a exilat pe o insulă la Mânăstirea Sfintei Glicheria, unde a suferit 6 ani. În timpul împărăţiei lui Mihail Amoreul, fiind eliberat, s-a sfârşit în pace, la anul 824 după Hristos.


   Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos si lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, Sfinte Preacuvioase Părinte Nichita, duhul tău.


   Dobândind viaţa şi cugetul cel ceresc, străluceşti luminat ca soarele cu lumina faptelor, luminând pe cei ce sunt întru întunericul vieţii, şi către Dumnezeu aducând pe toţi, părinte Nichita. Roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

4. C uvioşii Părinţii noştri Iosif, scriitorul de cântări, Gheorghe cel de la Maleon, Zosima şi Platon; Sfânta Muceniţă Fervuta.     Iosif era din Sicilia. Din cauza Agarenilor însă a fugit de acolo şi rătăcind prin multe locuri, a venit la Constantinopol, unde a suferit multe pentru zelul său. În cele din urmă a adormit în Domnul la anul 883. El a scris multe şi frumoase cântări. Mai toate canoanele asmatice ale Mineielor sunt compuse de el, având la a 9-a Cântare în acrostih numele său Iosif. Tot el a compus mai toată cartea bisericească, numită Paractetica. De aceea el se numea cu deosebire imnograf.


   Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; si lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Iosif, duhul tău.


   Cel ce eşti ca un izvor nedeşertat al pocăinţei, şi dătător mângâierii celei fără de sfârşit, și adâncime umilinţei, Iosife, dă-ne nouă lacrimile pocăinţei celei dumnezeieşti, prin care plângem aici, să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerşind ajutorul tău Sfinte.

5. S finţii Mucenici Teodul, Agatopod, Claudie, Diodor, Serapion, Nichifor, Victor şi Victorin; Preacuvioasa Teodora.     Aceşti sfinţi mucenici au vieţuit în timpul împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian,pe la anul 300. Suferind mai multe munci sub prefectul Faustian, în cele din urmă şi-au primit sfârşitul prin aruncare în mare.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Arătatu-v-aţi luminători lumii dumnezeieşti Mucenici cei cu numărul de şapte, şi prin razele minunilor străluciţi toată făptura pururea, gonind întunericul cel adânc al neputinţelor; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

6. S fântul Ierarh Eutihie, arhiepiscopul Constantinopolului; Cuvioasa Platonida; Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu episcop de Sirmium.     Sfântul Eutihie a fost pe timpul împăratului Iustinian cel Mare. A luat parte la sinodul al 5-lea. După moartea lui Mina, a ocupat scaunul Patriarhiei la Constantinopol 12 ani, când, prin intrigile ereticilor a fost exilat timp de 20 ani. Pe urmă reocupând scaunul patriarhal, 4 ani şi 6 luni, s-a săvârşit în pace la anul 582.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine,turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Eutihie, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Să lăudăm toţi cu credinţă pe dumnezeiescul Eutihie, şi cu dragoste să-l fericim, ca pe un mare păstor şi slujitor, şi preaînţelept învăţător şi izgonitor al eresurilor, Că se roagă Domnului pentru noi toţi.

7. Cuviosul Părintele nostru Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Meletinei; Sfântul Mucenic Caliopie; Sfânta Muceniţă Achilina.     Cuviosul Gheorghe, distins în virtutea de milostenie, a fost ridicat la treapta de episcop al Meletinei, în timpul împărăţiei lui Leon Armenul. S-a luptat contra iconomahilor şi a suferit persecuţii în prima jumătate a secolului al 9-lea; iar Sfântul Caliopie era din Perga Pamfiliei. El primi martirizarea la Sinopi, sub împăratul Maximian, pe la începutul secolului al 4-lea.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Dumnezeieşte întrarmându-te cu curăţenia cea sufletească, şi neîncetata rugăciune ţinând în mâini ca o suliţă, vitejeşte ai biruit cetele dracilor. Părinte Gheorghe, cu osârdie roagă-te lui Hristos pentru noi toţi.

8. Sfinţii Apostoli din cei 70 : Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis; Sfântul Celestin, papa Romei; Sfântul Mucenic Dimitrie diaconul.     Aceştia cinci sfinţi sunt dintre cei 70 de apostoli. Despre ei se aminteşte în Epistola către Romani şi în Faptele Sfinţilor Apostoli. Irodion a fost episcop la Patre, Ruf la Tive, iar Agav a avut darul profeţiei.


   S finţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.


   Arătatu-v-aţi ucenici ai lui Hristos şi apostoli preacinstiţi, Irodion mărite, Agav şi Ruf, Asincrit şi Flegon, împreună cu Ermis. Rugaţi-vă pururea Domnului, să ne dea iertare de greşale nouă, celor ce vă lăudăm pe voi.



   Mucenicul Tău, Doamne, Eupsihie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Ca o stea luminoasă şi neînşelătoare te-ai arătat lumii, care cu razele sale a vestit mai înainte pe soarele Hristos, şi a stins toată înşelăciunea şi a dăruit nouă lumină, rugându-te neîncetat pentru noi, răbdătorule de patimi, Eupsihie.

10. Sfinţii Mucenici Terentie, Pompie, African, Maxim şi cei împreună cu dânşii; Sfântul Dima; Sfinţii Mucenici Iacov preotul şi Aza diaconul.     Aceşti sfinţi mucenici au pătimit sub Deciu la anul 251.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   A stăzi a sosit cinstită pomenirea voastră Mucenicilor, a lui Terentie celui înţelept, şi a soţiei lui, veselind toate. Să ne adunăm dar cu căldură, ca să primim tămăduiri, că aceştia au primit de la Dumnezeu darul Preasfântului Duh, a tămădui neputinţele sufletelor noastre.

11. S fântul Sfinţit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului Asiei; Cuvioasa Trifina. Tot în această zi facem pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica.     Sfântul Antipa a fost contemporan al Sfinţilor Apostoli, care l-au şi aşezat ca episcop al Pergamului. El a pătimit în anul 83 sub Diocleţian. Despre el scrie în Apocalipsă (2, 13) Evanghelistul Ioan : "În zilele în care era Antipa, martorul meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde locuieşte satana". Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la 7 octombrie 1787 în Bucureşti, aproape de biserica Sfântul Visarion. Din Sfântul Botez i s-a pus numele de Constantin. Părinţii lui se numeau Antonie şi Floarea. În anul 1807 a intrat în nevoinţa călugărească la Mănăstirea Cernica. În anul 1813 a fost hirotonit preot, iar în anul 1815 a fost hirotesit duhovnic al Mănăstirii Cernica. La 14 decembrie 1818 a fost ales stareţ al Mănăstirii Cernica pe care o păstoreşte 32 de ani. Pentru viaţa lui sfântă el a fost ales la 14 septembrie, 1850, cu sfat de obşte, episcop la Râmnicu-Vâlcea şi a trecut la cele veşnice la 11 aprilie 1868. A fost canonizat la 20 octombrie, 1955, sub Patriarhul Iustinian al României, iar prăznuirea se face la 11 aprilie.


   Surpând înşelăciunile cele idoleşti, Antipa, şi călcând puterea demonilor, cu îndrăznire ai mărturisit pe Hristos înaintea luptătorilor lui Dumnezeu. Pentru aceasta făcându-te cetăţean întru cele de sus, împreună cu cetele îngereşti, şi aducând doxologie Stăpânului tuturor, pui înainte şi pentru noi rugăciune de mulţumire, dăruindu-ne nouă darul tămăduirii; drept aceea te cinstim pe tine, sfinţite mucenice Antipa. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Împreună-şezător pe scaun cu Apostolii, şi podoabă Arhiereilor te-ai făcut, fericite, muceniceşte mărindu-te, ai strălucit ca un soare, luminând pe toţi, sfinţite Antipa, şi risipind noaptea cea adâncă a necredinţei. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un dumnezeiesc sfinţit mucenic şi dătător de tămăduiri.


   De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povăţuitoru-le al călugărilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni ! Cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace şi mare milă.


   Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veseleşte sufletele celor credincioşi, şi atingerea sicriului sfintelor tale moaşte sfinţeşte simţirile şi dăruieşte tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe tine şi cu bucurie îţi strigăm : Bucură-te, părinte, de Dumnezeu însufleţite !

 12. Cuviosul Părintele nostru Vasile Mărturisitorul, episcopul Pariei; Sfânta Antuza;     Sfântul Mucenic Sava Gotul înecat în apa Buzăului. Cuviosul Vasile a fost la anul 728 în timpul lui Leon Isaurul şi a lui Constantin Copronim. A suferit multe de la iconomahi şi în cele din urmă s-a sfârşit în pace.


   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Vasile înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Luminându-te cu lumina Celui de sus, fericite, luminezi pe toţi cei ce cu dragoste prăznuiesc cinstită pomenirea ta, părinte Vasile, sfinţite pătimitorule. Roagă-te neîncetat, lui Hristos Dumnezeu, pentru noi toţi.

13. Sfântul Sfinţit Mucenic Artemon; Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dada.      Sfântul Artemon a primit martirizarea sub Diocleţian pe la anul 295.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Vieţuind pe pământ, te-ai împreunat cu îngerii cei fără de trup, şi împreună cu dânşii neîncetat slujeşti Treimii, Artemoane, de Dumnezeu fericite, unde pururea, ca un om ceresc, umblând cu minunile cele dumnezeieşti, înveţi pe cei de pe pământ cele de sus.

14. Cel dintre sfinţi Părintele nostru Martin Mărturisitorul, papa Romei; Sfânta Muceniţă Tomaida; Sfântul Mucenic Ardalion.     Sfântul Martin a fost în timpul lui Constantin, nepotul lui Eraclie, la anul 644.


   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Martin înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Între arhierei vieţuind cu dreaptă credinţă şi muceniceşte calea săvârşindu-ţi, bârfelile eresurilor le-ai stins, făcându-te apărător dreptei credinţe, Preasfinţite Martin. Pentru aceasta te rugăm, mântuieşte-ne de nevoi şi de scârbe, prin rugăciunile tale, slăvite Ierarhe al lui Hristos.

15. Sfinţii Apostoli dintre cei 70 : Aristarh, Pud şi Trofim; Sfântul Mucenic Crescent; Sfintele Muceniţe Vasilisia şi Anastasia.     Aceşti trei sfinţi sunt din numărul celor 70 de Apostoli. Au pătimit în timpul lui Nero pe la anul 67.


    Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.


   Arătatu-s-a astăzi praznicul cel cinstit al Apostolilor, luminându-ne pe noi şi alungând întunericul păcatului, celor ce strigăm : Arătatu-s-a lumina şi a venit izbăvirea.

16. Sfintele Muceniţe fecioare Agapia, Irina şi Hionia; Sfântul Filic episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat şi Septemin; Sfinţii Mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa şi Teodora; Sfânta Muceniţă Irina.     Aceste sfinte fecioare au pătimit sub Diocleţian, pe la anul 295.


   Credinţa în Hristos păzind şi călătoria către Dânsul săvârşind, mieluşele cuvântătoare v-aţi adus prin chinuire, Mielului şi Păstorului Hristos; pentru aceasta cu suflet vesel, după vrednicie săvârşind astăzi pomenirea voastră, pe Hristos mărim.


   Prin credinţă întraripându-ţi tare sufletul, Irina, arătat ai ruşinat pe cel viclean şi mulţime mare de oameni ai adus la Hristos, fericită, şi purtând porfiră de sângiuiri, te veseleşti acum împreună cu îngerii.

17. S fântul Sfinţit Simeon episcopul; Preacuviosul Acachie episcopul, Avdela preotul, Adrian şi Agapit papa Romei.     Aceşti cuvioşi părinţi au pătimit sub Saporie, împăratul Perşilor, la anul 330.


   Şi părtaşi obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare aţi aflat, de Dumnezeu insuflaţilor, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţiţilor Mucenici, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Ca un soare a răsărit nouă credincioşilor sfântă pomenirea voastră, pe care astăzi o săvârşim, preaînţelepţilor, Sfinţite Simeoane şi Acachie, strigând : Rugaţi pentru noi pe iubitorul de oameni Dumnezeu.

18. C uvioşii Părinţii noştri Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, şi Ioan, arhiepicopul Antiohiei; Sfinţii Mucenici Sava Gotul şi Cosma episcopul; Cuvioasa Maica Atanasia.     Ioan cel dintâi, după moartea Sfântului Grigorie, retrăgându-se la Sfintele Locuri, s-a săvârşit în pace în lavra Sfântul Hariton, la anul 850, iar Ioan al doilea, a vieţuit pe la anul 536, în timpul împărăţiei lui Teodosie cel Mic.


   Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Ioane, duhul tău.


   Împodobindu-ţi viaţa cu înfrânarea şi omorându-ţi trupul, ai biruit asuprelile vrăjmaşilor, preafericite Părinte Ioane, şi ca un vrednic ai ajuns către viaţa cea fără de întristare şi veşnică, pentru care roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne mântuim noi.

19. C uviosul Părintele nostru Ioan de la Lavra veche; Sfântul Pafnutie şi Gheorghe mărturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei.     Acest cuvios Ioan lăsând lumea din tinereţe, s-a dus la lavra Sfântul Hariton, unde după multe nevoinţe, s-a săvârşit în pace.


   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Ioan, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Mărire celui ce ţi-a dat ţie putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


   P reoţind mai întâi cu suflet curat, şi pe urmă pătimind cu minte prea tare, ai plăcut lui Dumnezeu. Drept aceea petrecând întru cele cereşti, părinte, dănţuieşti cu mucenicii, şi te bucuri împreună cu ierarhii, sfinţite mucenice preafericite Pafnutie.

20. C uviosul Teodor Trihina; Sfântul Apostol Zaheu; Sfântul Mucenic Atanasie; Sfinţii Mucenici: Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona si Antonin; Sfântul Ierarh Teotim Episcopul de Tomis.     Acest cuvios părinte Teodor era din Constantinopol, dintr-o familie avută. Lăsând lumea şi făcându-se monah a purtat întotdeauna cămaşă de păr, pentru care s-a şi numit Trihina.


   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodor, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.


   Arătatu-te-ai prealuminat cu viaţa, înţelepte Teodor, socotind petecele cele de păr mai mult decât vistieriile cele împărăteşti de pe pământ. Pentru aceasta ai şi dobândit haina cea cerească, roagă-te pururea pentru noi, preacuvioase.

21. Sfinţii sfinţiţii Mucenici Ianuarie episcopul şi cei împreună cu dânsul; Teodor cel din Perga şi Alexandra împărăteasa; Sfânta Muceniţă Filipia; Cuviosul Atanasie Sinaitul; Sfântul Maximian, patriarhul Constantinopolului.     Ianuarie a pătimit în timpul împărăţiei lui Maximian Galerie, la anul 305; iar Teodor a pătimit în Pergia Pamfiliei, în timpul împărăţiei lui Antonin, la anul 141.


   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.


   Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei v-aţi împodobit, slăviţilor Ianuarie şi Teodor, şi întru cele de sus locuind, pretutindenea străluciţi. Căutaţi spre noi, cei ce am venit în biserica voastră şi într-însa neîncetat strigăm : Păziţi-ne pe noi toţi, rugând pe Dumnezeu cel iubitor de oameni.

22. Cuviosul Părintele nostru Teodor Sicheotul; Sfântul Apostol Natanael.     Acest Cuvios Teodor era din satul Sicheia, care este în Galatia. S-a săvârşit din viaţă în timpul împărăţiei lui Iraclie, la anul 613.


   Cunoscut fiind din scutece sfinţit, şi arătându-te plin de haruri, ai luminat lumea cu minunile şi mulţimile demonilor ai alungat, lucrătorule de sfinţenie Teodor. Pentru aceasta roagă-te Domnului pentru noi.


   Ca pe unul ce prin faptele cele bune te-ai suit ca într-un car de foc, purtătorule de Dumnezeu, ai alergat către locaşurile cele cereşti şi ca un înger vieţuind, împreună cu oamenii, ca un om, dănţuieşti împreună cu Îngerii. Pentru aceasta te-ai şi arătat locaş dumnezeiesc al minunilor, preacuvioase Teodor.

23. †) S fântul slăvitul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi făcătorul de minuni.     - Sărbătoare şi dezlegare la vin si la untdelemn.     Acest mare şi glorios martir al lui Hristos, a fost tribun sau ofiţer în armată şi s-a distins în mai multe războaie. Însă, în timpul lui Diocleţian, mărturisind pe faţă credinţa sa în Hristos, ce o ascundea până atunci, a fost supus la multe munci şi arătându-se în toate purtător de biruinţă; în sfârşit i s-a tăiat capul la anul 296. Sfintele lui moaşte transportate de slujitorul său la Lida, un orăşel din Palestina, de unde era maica sa, s-au depus în Biserica ridicată acolo în numele lui.


   Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, conducătorilor ajutător, purtătorule biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţe, spicele faptelor bune adunându-ți. Că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, şi luptându-te până la sânge, pe Hristos ai luat. Şi cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greşale.

24. S fântul Mucenic Sava Stratilat din Dacia; Cuvioasa Elisabeta, făcătoare a de minuni; Sfinţii Mucenici : Pasicrat si Valentin din Durostor; Sfinţii Mucenici Eusebie, Neon, Leontie, Longhin şi alţi 40. Tot în această zi, Sfinţii Ierarhi Iorest şi Sava, mitropoliţii Transilvaniei; Sfântul Ierarh Iosif, Mărturisitorul, episcopul Maramureşului.     Mucenicul Sava fiind de neam got a pătimit la anul 272 în timpul lui Aurelian, iar cuvioasa Elisabeta a strălucit în ascetism. Sfântul Ierarh Iorest era fiu de ţăran din Transilvania. A intrat în obşte a Mănăstirii Putna, schimbându-şi numele din Ilie în Iorest. Pentru viaţa lui îmbunătăţită şi pentru înţelepciunea lui, Vasile Lupu, domnul Moldovei, l-a ales întâi stătător al Bisericii Transilvaniei, în toamna anului 1640. Pentru râvna cu care a apărat şi cârmuit Biserica, în anul 1643 a fost aruncat în temniţă, unde a suferit multe necinstiri şi bătăi, pe care le-a răbdat muceniceşte. După nouă luni este scos din temniţă, fiind obligat să plătească o sumă de bani. Ajungând în Moldova, între anii 1656-1657 a fost episcop de Ruşi, apoi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, fiind numărat în ceata sfinţilor mărturisitori. A fost canonizat în anul 1955. Sfântul Ierarh Sava s-a născut în localitate Inău, din părinţi binecredincioşi. La Sfântul Botez a primit numele de Simeon. După ce a învăţat carte în Mănăstirea Comana, ajunge protopop. Fiind găsit vrednic, în anul 1656 este ales mitropolit şi păstor sufletesc al Ardealului, cârmuind şi apărând Biserica timp de 24 de ani. În anul 1680 a fost scos din scaun şi băgat în temniţă unde a fost bătut cu toiege, batjocorit şi chinuit ca un martir, timp de trei ani. În anul 1683 este scos din temniţă, dar fiind slăbit de chinuri, îndată şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. A fost canonizat în anul 1955. Sfântul Ierarh Iosif s-a născut într-un sat din părţile Năsăudului. Învăţătura şi-a dobândit-o de la preoţii satelor dar şi de la călugării din Mănăstirile şi schiturile maramureşene. După slujirea sa ca preot, a fost ales episcop în 1690 pentru românii din ţinutul Maramureşului. El a fost arestat de mai multe ori şi silit să accepte părăsirea ortodoxiei, dar nu a cedat până la moarte. Pentru viaţa lui sfântă şi pentru eroismul cu care a apărat ortodoxia, a fost canonizat ca sfânt mărturisitor.


   Mucenicul Tău, Doamne, Sava, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Nebiruit voievod arătându-te, meşteşugirile barbarilor le-ai biruit, şi pătimind preatare, mărite, mulţimea vrăjmaşilor celor ne-văzuţi ai înfrânt, pentru aceasta cunună de biruinţă ţi-ai împletit. Roagă-te lui Hristos, preafericite Sava, pentru noi cei ce cu credinţă te cinstim.


   Mărturisitori ai Ortodoxiei şi buni arhipăstori ai Bisericii lui Hristos, îndreptători ai poporului, Preafericiţi Ierarhi purtători de biruinţă, Iorest şi Sava, cei ce v-aţi învrednicit de cununa vieţii, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.


   Ierarhilor prea-încuviinţaţi ai dreptei credinţe şi apărători ai Bisericii lui Hristos, ocrotiţi pe toţi cei drept-credincioşi, care cântă pururea : Bucuraţi-vă, Iorest şi Sava, minunaţi mărturisitori ai Domnului !


   Mare slujitor al lui Dumnezeu, Sfinte Părinte Ierarhe Iosif, cu cântări cinstim şi pomenim numele tău. Căci mărturisind pe Hristos şi în Maramureş, dreapta credinţă apărând, ocrotitor te-ai făcut turmei tale. Pentru aceasta, roagă pe Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


   Îndreptător al credinţei şi învăţător prea blând te-ai arătat păstoriţilor tăi şi cu smerenie slujind, pe Hristos ai mărturisit. Drept aceea, cu neîncetată cântare te lăudăm zicând : Bucură-te, Sfinte Părinte Ierarhe Iosif, ocrotitor al dreptcredincioşilor maramureşeni.

25. .) S fântul Apostol şi Evanghelist Marcu; Sfântul Cuvios Vasile de la Mănăstirea Poiana Mărului.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Sfântul Marcu era din Cirene, Elin de neam şi a primit credinţa creştină prin Apostolul Petru, căruia i-a urmat până la Roma, unde se zice că a scris şi Evanghelia ce poartă numele său. El este fondatorul şi cel dintâi episcop al Bisericii din Alexandria. Marcu a predicat creştinismul în Egipt şi a murit pe la anul 64 după Hristos. Lui i se atribuie al doilea din animalele simbolice ale lui Iezechiil (1, 10), adică leul, fiindcă începe cu viaţa Înainte-mergătorului în pustietate, unde trăiesc leii. Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului s-a născut la anul 1692 în părţile Rusiei. A venit în România şi s-a stabilit la Mănăstirea Dălhăuţi unde a stăreţit 20 de ani. S-a retras apoi la Mănăstirea Poiana Mărului cu 12 ucenici. A plecat în Sfântul Munte Athos unde a călugărit, în anul 1750, pe Cuviosul Paisie de la Neamţ care i-a fost ucenic. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767.


   Î nvăţat fiind de apostolul Petru, te-ai făcut apostol al lui Hristos, şi ca un soare ai strălucit marginilor, podoaba alexandrinilor ai fost, fericite, căci prin tine Egiptul s-a slobozit din înşelăciune, şi ca un stâlp al Bisericii, prin învăţătura ta cea evanghelicească pe toţi ai luminat. Pentru aceasta luminat cinstind, pomenirea ta prăznuim, de Dumnezeu grăitorule Marcu; roagă pe Dumnezeu cel înduplecat prin tine să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.


   Harul Duhului primind dintru înălţime, împletiturile ritorilor le-ai stricat, apostole, şi pe toţi păgânii vânându-i, vrednicule de laudă Marcu, Stăpânului tău i-ai adus, propovăduind dumnezeiasca Evanghelie.


   Învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, povăţuitorule al călugărilor, propovăduitorule al harului, dascălul rugăciunii minţii celei cu trezvie lucrate, Părinte Cuvioase Vasile, roagă pururea pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Pe minunatul călăuzitor al monahilor, pe învăţătorul rugăciunii cel prea încercat şi pe omul cel ceresc, pe pământescul înger, pe povăţuitorul duhovnicesc cel mult vestit, să-l cinstim cu bucurie şi săi cântăm : Bucură-te, Sfinte Părinte Vasile, propovăduitorule al harului !

26. S fântul Sfinţit Mucenic Vasile; Sfânta Glafira; Sfinţii Mucenici Chiril, Chindeu şi Tasie.     Sfântul sfinţit mucenic Vasile a pătimit sub Liciniu, la anul 317.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


   Biruind porunca împăratului, ai câştigat împărăţia cerească, Vasile. Întru care dănţuind, adu-ţi aminte de noi, cei ce cinstim pomenirea ta, sfinţite Mucenice.

27. . Sfântul sfinţit Mucenic Simeon, fratele (ruda) Domnului; Preacuviosul Ioan Mărturisitorul; Sfinţii Apostoli din cei 70 : Aristarh, Marcu şi Zinon.     Acesta a fost văr bun a lui Iisus, după trup, fiind fiu a lui Cleopa, care se numea şi Alfeu şi care era frate a lui Iosif logodnicul. El a fost al 2-lea episcop al Ierusalimului, urmând lui Iacov, A murit răstignit la anul 107, sub Traian, în vârstă de 120 ani.


   Pe tine rudenia lui Hristos, Simeon, Ierarh şi mucenic tare, cu sfinţenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înşelăciunea şi ai păzit credinţa. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.


   Ca o stea prea mare biserica câştigând astăzi pe grăitorul de Dumnezeu Simeon, se luminează strigând : Bucură-te, cinstită podoabă a mucenicilor.


   Sionului celui de sus făcându-te cetăţean, Scaunul Sionului celui de jos ai luat, şi bine turma ţi-ai povăţuit la staulul cel ceresc. Te-ai răstignit lui Hristos, Sfinte Simeon, urmând patimii Lui celei dumnezeieşti.

28. Sfinţii Apostoli din cei 70 : Iason şi Sosipatru; Sfinţii Mucenici Maxim, Dada şi Cvintilian.     Apostolii aceştia au fost amândoi ucenici ai lui Pavel, pe care îi şi menţionează în epistola către Romani (16, 21). Iason era din Tarsul Ciliciei, unde a fost şi episcop; iar Sosipatru era de la Patre, din Ahaia şi episcop al Iconiului. După ce au păstorit mult timp bisericile lor, au mers spre apus, ca să înveţe şi pe alţii. Dar ajungând în Kerkira, au suferit moarte mucenicească. Cât despre mucenicii Maxim şi ceilalţi, au pătimit pe timpul lui Diocleţian şi Maximian, la anul 296.


   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.


   Luminându-vă învăţăturile lui Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi lumea cu minuni, Iason izvorul tămăduirilor, Sosipatru lauda mucenicilor lui Hristos. Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

29. Sfinţii 9 Mucenici, cei din Cizic; Cuviosul Părintele nostru Memnon, făcătorul de minuni. Numele Mucenicilor sunt: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magnu, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Toţi au primit sfârşitul prin sabie.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Ceata cea tare si luminată a celor nouă mucenici, care ca nişte mărturisitori şi Dumnezeirii celei în trei străluciri, dintru început înaintea divanului, acestea au strigat : Sângele şi sufletele noastre împreună cu trupurile ca o jertfă fără prihană aducem Ţie, Stăpâne; numără-ne în cetele celor cereşti ai Tăi, ca un Dumnezeu milostiv.

30. .) S fântul Apostol Iacov, fratele Sfântului Ioan Evanghelistul; Sfântul Donat.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Pe acesta l-a omorât Irod Agripa, la anul 44, făcându-se al doilea martir după Sfântul Ştefan.


   Apostole Sfinte Iacove, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșale sufletelor noastre.


   Glas Dumnezeiesc auzind, chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea, şi ai alergat la Hristos, cu fratele tău, mărite Iacov, cu care împreună te-ai şi învrednicit a vedea dumnezeiasca schimbare la față a Domnului. 



1. S fântul Prooroc Ieremia; Cuvioşii Eftimie, Ignatie şi Acachie; Cuvioasa Isidora.     Acest mare prooroc al lui Dumnezeu era fiu al lui Helchia, din familie preoţească, din oraşul Anatot, care era în pământul lui, Veniamin. El a fost sfinţit încă din pântecele maicii sale, precum Însuşi Domnul zice despre el : "Mai înainte de a te zămisli în pântece, Eu te-am cunoscut şi mai înainte de a te naşte, Eu te-am sfinţit şi prooroc pentru popoare te-am pus". Ieremia a profeţit 40 de ani, adică de la 628- 588, înainte de Hristos, după care a fost ucis cu pietre (Evr. 9, 37). Şi Sfinţii cuvioşi mucenici : Eftimie ce a pătimit în Constantinopol la anul 1814, martie 22, în Duminica Floriilor; Ignatie, care în acelaşi an, în Octombrie pe 8 prin sugrumare s-a săvârşit şi Acachie care la anul 1815 tot în Constantinopol prin sabie s-a săvârşit.


   Prăznuind pomenirea proorocului Tău Ieremia, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.


   Curăţindu-ţi cu duhul inima ta cea dătătoare de lumină, slăvite mare prooroc şi mucenic Ieremia, ai primit de sus darul proorociei şi la margini cu mare glas ai strigat : iată Dumnezeul nostru, şi nu este asemenea ca Dânsul; căci Acesta întrupându-Se, S-a arătat pe pământ.


   Întocmai cu numărul Treimii celei nezidite fiind, înţelepţilor, staţi dimpreună cu corurile îngerilor şi cu cetele mucenicilor înaintea scaunului Dumnezeirii bucurându-vă, drept aceea şi împărtăşirea strălucirii celei de acolo dobândind, izvoare de tămăduiri dăruiţi credincioşilor şi dumnezeiască luminare, Eftimie mucenice a lui Hristos, împreună cu înţeleptul Ignatie şi cu dumnezeiescul Acachie, rugaţi-vă pururea pentru noi.


   Arătatu-s-a astăzi Bisericii nouă prăznuire, a purtătorilor de chinuri celor trei, Hristoase, ca nişte luminători strălucind pe mulţimea credincioşilor.

2. . A ducerea moaştelor celui între sfinţi Părintelui nostru Atanasie cel Mare (vezi Ianuarie 18).     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.


   S tâlp al Ortodoxiei ai fost, cu dumnezeieşti învăţături, întărind Biserica, Ierarhe Atanasie, căci pe Fiul de o fiinţă cu Tatăl mărturisindu-L ai ruşinat pe Arie. Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.


   Ale Ortodoxiei învăţături sădind, spinii relei socotinţe ai tăiat, înmulţind sămânţa credinţei cu plouarea Duhului, cuvioase. Pentru aceasta lăudăm pomenirea ta, Atanasie.

3. Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra, Diodor şi Rodopian.
     † Tot în această zi pomenirea preacuviosului Părintelui nostru Teodosie, egumenul Mănăstirii Pecersca, începătorul vieţii de obşte monahiceşti pe pământul Rusiei. Timotei fiind citeţ de biserică, s-a căsătorit cu Mavra. După 20 de zile de la căsătorie, pârâţi că sunt creştini, au fost supuşi la diferite munci, dintre care cea din urmă a fost spânzurarea pe lemn a amândurora, faţă către faţă în decursul a 9 zile, când şi-au dat şi sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Toate acestea s-au petrecut în timpul împărăţiei lui Diocleţian la anul 295.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile ne stricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Multe feluri de răni răbdând, şi cununi de la Dumnezeu primind pentru noi cei ce săvârşim sfinţită pomenirea voastră, preacuvioase Timotee şi mărită Mavra, rugaţi-vă către Domnul, ca să împace cetatea şi poporul, căci el este credincioşilor întărire. 


   Î nălţându-te deasupra faptelor bune, de tânăr ai iubit viaţa călugărească, vitejeşte ajungând către dorinţă, te-ai sălăşluit în peşteră şi ai împodobit viaţa ta cu postirea şi cu luminarea, întru rugăciuni ca un fără de trup ai petrecut, în pământul Rusiei ca o făclie luminoasă ai strălucit, părinte Teodosie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

   P e steaua Rusiei astăzi să o cinstim, care a strălucit de la răsărit şi la apus a venit, toată partea aceasta cu minunile şi cu bunătatea a îmbogăţit-o, şi pe noi pe toţi cu fapta şi cu darul aşezământului călugăresc, preafericitul Teodosie.

4. S fânta Cuvioasa Muceniţă Pelaghia; Cuvioşii Valerian, Ilarion, Nichifor şi Atanasie.     Cuvioasa Pelaghia era din Tarsul Ciliciei şi a pătimit sub Diocleţian la anul 288.


   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv,mântuieşte sufletele noastre.


   U rând cele vremelnice şi împărtăşindu-te de bunătăţile cele cereşti, pentru chinuire ai primit cunună, preacinstită Pelaghia, şi pâraiele sângiuirilor ca un dar ai adus Stăpânului Hristos. Roagă-te să ne mântuiască pe noi din nevoi, cei ce cinstim pomenirea ta.

5. Sfânta Mare Muceniţă Irina; Sfinţii Mucenici Neofit şi Gaian.     Sfânta Mare Muceniţă Irina era singura fiică a împăratului Liciniu şi a Liciniei. A pătimit la anul 315 fiind dată mai întâi spre a fi călcată de cai de însuşi tatăl său, pe care din rânduiala lui Dumnezeu, l-a omorât un cal, sfânta rămânând neatinsă. Atunci sfânta făcând rugăciune a înviat pe tatăl său, care văzând minunea s-a botezat dimpreună cu alte trei mii de suflete lăsând împărăţia. Apoi sfânta a suferit multe chinuri de la succesorii la tron ai tatălui său şi a săvârşit multe şi mari minuni aducând la Hristos mii de suflete.


   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Irina, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
 

  Fiind împestrită cu frumuseţile fecioriei, fecioară, şi încununându-te cu stema mucenicilor, Irina, şi stropită fiind cu sângele muceniciei şi strălucită cu minunile tămăduirilor, cu dreaptă credinţă muceniţă ai primit harul de biruinţă pentru chinuirea ta.

6. Sfântul şi Dreptul Iov, mult-răbdătorul; Cuvioşii Mamant, Pahomie şi Ilarion.     Dreptul Iov, credincios rob al lui Dumnezeu, imaginea cea mai perfectă a virtuţii şi cu deosebire exemplu de răbdare, era fiul lui Zare şi al Vosorei, şi al cincilea neam al lui Avraam; un om fără prihană, drept şi temător de Dumnezeu care se ferea de orice lucru rău şi pentru aceasta el era foarte bogat şi în toate binecuvântat de Dumnezeu. După Dumnezeiasca învoire pentru ispitirea lui, pierzând deodată pe copiii săi şi bogăţia, gloria şi orice mângâiere, chinuit cu îngrozitoare răni, el a răbdat toate acestea cu bărbăţie 7 ani de zile, mulţumind lui Dumnezeu. Apoi, prin binecuvântare dumnezeiască, revenind iarăşi la o fericire mai strălucită, decât era cea dintâi şi mai trăind încă 170 de ani, adică peste tot 240, a murit pe la anul 1340 înainte de Hristos.


   Bogăţia virtuţilor lui Iov văzând-o vrăjmaşul drepţilor, a uneltit a o fura, şi rupând turnul trupului, vistieria duhului nu a furat; căci a aflat întrarmat sufletul celui fără prihană, iară pe mine şi golindu-mă m-a robit. Deci mai înainte de sfârşit întâmpinându-mă, izbăveşte-mă de cel viclean, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.


   Ca un adevărat şi drept, de Dumnezeu cinstitor şi fără prihană, şi sfinţit arătându-te preamărite, sluga lui Dumnezeu cea adevărată, ai luminat lumea cu răbdarea ta, prearăbdătorule şi preaviteazule. Pentru aceasta toţi, de Dumnezeu întelepţite Iov, lăudăm pomenirea ta.

7. . P omenirea semnului Cinstitei Cruci, ce s-a arătat pe cer în cetatea Ierusalimului; Sfinţii Mucenici Acachie, Codrat, Rufin şi Maxim; cuviosul Ioan Psihatul.     În anul 346, în zilele lui Constantin, fiul lui Constantin cel Mare, şi al lui Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, în timpul Cincizecimii pe la orele 3 din zi s-a arătat prin strălucite stele acest semn al Crucii, întins de la Golgota până la muntele Măslinilor.


   Chipul Crucii Tale acum mai mult decât soarele a strălucit, care de la Sfântul Munte până la locul Căpăţânei o ai întins, şi a Ta putere, Mântuitorule, într-însa ai luminat, printr-însa întărind şi pe binecredincioşii împăraţi, pe care îi şi mântuieşte totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-ne şi pe noi.


   O, de trei ori fericită şi preacinstită Cruce, pe tine lăudându-te şi închinându-mă ţie, acum mă sfinţesc; pe care Hristos înălţându-Se, a mântuit lumea. Deci întâmpină şi mă mântuieşte cu puterea ta, şi din toate nevoile mă slobozeşte, ca să strig ţie : Bucură-te, lemn fericit.

8. † S fântul slăvitul şi întrutot lăudatul Apostol şi Evanghelist Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu; Cuviosul Părintele nostru Arsenie cel Mare.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Ioan era din Galileea, fiu al lui Zevedeu şi Salomi, frate al Apostolului Iacov, unul din cei 12 Apostoli, care s-a şi rezemat la cină pe pieptul lui Iisus. A scris Evanghelia ce poartă numele său, Apocalipsa şi două epistole. După unii el s-a mutat la Domnul în timpul lui Traian, iar după alţii în timpul lui Domeţian, în vârstă de 120 de ani. Arsenie a fost diacon al Bisericii din Roma, un bărbat cu învăţătură şi foarte virtuos, dintr-un neam strălucit. În anul 373, când Teodosie cel Mare a îmbrăcat cu porfiră pe fiul său Arcadie, care era în vârstă de 7 ani, Papa Damas a trimis pe Arsenie la Constantinopol, ca învăţător al lui Arcadie. Curând însă, Arsenie părăsi curtea împărătească şi veni la schitul din deşertul Tebaidei, unde a petrecut restul vieţii sale. El a murit la anul 445 în vârstă de 95 de ani.


   Apostole al lui Hristos Dumnezeu iubit, grăbeşte de mântuieşte pe poporul cel fără de răspuns. Că te primeşte, când cazi către El, Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-I : pe Acela roagă-L, de Dumnezeu cuvântătorule, ca norul vrăjmaşilor cel căzut asupra noastră să-l risipească, cerându-ne nouă pace şi mare milă.


   Măririle tale, iubitorule de feciorie, cine le poate spune ? Că verşi minuni şi izvorăşti tămăduiri, şi te rogi pentru sufletele noastre, ca un cuvântător de Dumnezeu şi prieten al lui Hristos.


   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Arsenie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

   Viaţa îngerilor în trup primind, Arsenie de Dumnezeu purtătorule, şi cinstei lor te-ai învrednicit, înaintea scaunului Stăpânului împreună cu dânşii stând, şi tuturor cerând dumnezeiască iertare.

9. Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae; Sfântul Prooroc Isaia; Sfinţii Mucenici Hristofor, Epimah şi Gordian.     Întru această zi, aducerea cinstitelor moaşte a celui întru sfinţi părintelui nostru Nicolae făcătorul de minuni din Mira Lichiei în cetatea Bari. Sfântul Prooroc Isaia era fiu al lui Amos, din neam împărătesc, a profeţit în zilele lui Ozia, Ioatam, Ahaz şi Ezechia, regi ai Iudeii. La anul 681 înainte de Hristos, în timpul regelui Manase, a fost fierăstruit cu fierăstrău de lemn din cauză că l-a mustrat pentru nelegiuirile sale. Profeţirea sa este împărţită în 66 capitole şi este întâia între profeţiile profeţilor celor mari. Sfântul Mucenic Hristofor a trăit pe vremea lui Deciu, la anii 250. Se spune despre el că se trăgea din neamul căpcăunilor, a oamenilor mâncători de oameni. A fost prins într-un război de un comit şi neputând vorbi omeneşte, s-a rugat lui Dumnezeu şi a fost trimis îngerul Domnului, zicându-i: «Repreve, (căci aşa i-a fost numele mai înainte) îmbărbătează-te !» Şi cum a atins îngerul buzele a început să grăiască liber. A mustrat pe prigonitorii creştinilor. Era foarte puternic şi înfricoşător la chip. Împăratul a trimis 200 de ostaşi ca să-l prindă, dar Dumnezeu a făcut prin el minuni şi i-a câştigat pe toţi pentru Hristos. Au fost botezaţi de Sfântul Sfinţi Mucenic Vavila, punându-i-se în loc de Repreve, numele de Hristofor. Celor 200 de ostaşi li s-au tăiat capetele, iar Sfântul Hristofor fiind foarte mult chinuit, la urmă i s-a tăiat şi lui capul.


   Nepărăsind cu duhul patria ta, cetatea Mira Lichiei, în cetatea Bari, cea prea liniştită, preamărit te-ai adus cu trupul, arhiereule Nicolae, şi prin venirea ta ai veselit mulţimea oamenilor celor de acolo şi pe cei neputincioşi ai tămăduit. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


   Ca o stea de la răsărit până la apus au răsărit moaştele tale, Sfinţite Nicolae, şi marea s-a sfinţit prin trecerea ta; iar cetatea Bari te primeşte pe tine dar, căci pentru noi te-ai arătat făcător de minuni ales, preaminunat şi preamilostiv, mare Ierarhe Nicolae.


   Prăznuind pomenirea proorocului Tău Isaia, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.


   Cu haine din sângiuiri împodobindu-te, stai înaintea Domnului, Împăratul puterilor, Hristofore pururea mărite, unde cu cetele celor fără de trupuri şi ale mucenicilor cânţi dulce cântare întreit-sfântă şi înfricoşătoare. Pentru aceasta prin rugăciunile tale mântuieşte turma ta.


   Primind darul proorociei, proorocule şi mucenice Isaia, de Dumnezeu propovăduitorule, tuturor de faţă ai arătat întruparea Domnului, la toate marginile pământului cu glas mare strigând : Iată, Fecioara în pântece va lua.


   Săvârşind nevoinţa muceniciei, ai primit de la Dumnezeu cununa biruinţei, fericite Hristofor, pe care roagă-l din nevoi să ne mântuim noi.

10. .) S fântul Apostol Simon Zelotul; Cuviosul Isichie; Sfinţii Mucenici şi fraţi Alfiu, Filadelf şi Ciprian.     - Dezlegare la vin şi undelemn. Simon Zelotul era dintre cei 12 Apostoli şi este numit în Evanghelia de la Matei, Simon Canaanitul (10, 4), iar la Luca, Simon Zelotul ("Râvnitorul") (6, 15). Se zice că, el ar fi mirele de la nunta cea din Cana Galileei, unde Iisus a prefăcut apa în vin.


   Apostole Sfinte Simone, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşale sufletelor noastre.


   Pe cel ce cu tărie a pus învăţăturile înţelepciunii în sufletele binecredincioşilor, cu laudă să fericim toţi pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea scaunului slavei acum stă, şi cu cei fără de trupuri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

11. S finţii sfinţiţii Mucenici Mochie, Acachie şi Dioscor; Înnoirea Constantinopolului.     Sfinţitul mucenic Mochie a pătimit sub Diocleţian la anul 285. În anul 328 în ziua de 29 Noiembrie s-au pus temeliile Constantinopolului, iar în anul 330, indictionul al 3-lea, în ziua de Luni, 11 mai, a fost dedicat Născătoarei de Dumnezeu fiind numit acum Constantinopol, după numele fondatorului său, Constantin cel Mare, în locul de Bizant, cum se numea înainte.


    Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Cetatea Născătoarei de Dumnezeu cu cuviinţă îşi închină întărirea ei la Născătoarea de Dumnezeu; căci întru dânsa s-a întărit să vecuiască, şi printr-însa se păzeşte şi se întăreşte, strigând către dânsa : Bucură-te, nădejdea tuturor marginilor pământului.


   Întrarmându-te cu pavăza dreptei credinţe, taberele necredincioşilor le-ai sfărâmat, sfinţite mucenice, şi cunună de la Domnul ai primit, Mochie; pentru aceasta şi cu îngerii bucurându-te, izbăveşte de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

12. . C ei între sfinţi Părinţii noştri Epifanie, arhiepiscopul Ciprului, şi Gherman, patriarhul Constantinopolului. Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ioan Valahul.     Epifanie s-a născut într-un sat din Palestina mică. Părinţii săi, iudei de neam, erau săraci. A îmbrăţişat viaţa monahicească încă din tinereţe şi s-a distins prin multa erudiţie, prin zelul său pentru ortodoxie şi prin virtutea sa. În anul 368 s-a făcut episcop de Salamina sau Constanţa din Cipru şi a murit la anul 403, în vârstă de 105 ani. Între scrierile sale se preţuiesc foarte mult aşa intitulatul Panarium, care combate 80 de erezii. Iar Gherman era din Constantinopol, dintr-o familie distinsă. El s-a hirotonit mai întâi Mitropolit al Cizicului, iar la anul 715 s-a înaintat la scaunul patriarhal. Opunându-se însă ordinelor, pe care le dăduse împăratul Leon Isaurul împotriva icoanelor, şi văzând că nu poate sta împotriva împăratului a părăsit patriarhia, retrăgându-se la casa părintească unde şi-a petrecut restul vieţii. El a murit la anul 740, în vârstă de 95 de ani. Cea mai însemnată dintre scrierile sale este cea despre cele 6 sinoade ecumenice. Sfântul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în Tara Românească în secolul al XVII, într-o familie de creştini nobili şi bogaţi. În anul 1662, Sfântul Ioan a fost luat ostatec de turci. Apoi a fost cumpărat de un soldat păgân, care l-a legat de un copac şi l-a bătut mult. Zdrobit de ruşine şi de durere, Ioan a tăiat pe păgân în timpul somnului. A fost prins şi dus la judecata vizirului, care a hotărât ca Ioan să fie dat în stăpânirea femeii ostaşului pe care-l omorâse şi să facă ce vrea cu el. Ea însă, a cerut să-i fie soţ, dacă Ioan se va lepăda de Hristos şi se va închina lui Mahomed. El a refuzat şi pentru aceasta a fost băgat în temniţă şi bătut cumplit mai multe zile. Soţia turcului tăiat îl silea ca să păcătuiască cu ea, ca să nu mai fie chinuit, dar el a refuzat-o cu tărie. Vizirul a dat poruncă de i-au tăiat capul, şi astfel s-a mutat în ceata sfinţilor mucenici. Pătimirea sa a avut loc la 12 mai, 1662, la Constantinopol.


   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.


   Minunata însoţire a ierarhilor, să o lăudăm credincioşilor după datorie, împreună cu Gherman, pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceştia au ars limbile celor fără de Dumnezeu, şi dogme preaînţelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credinţă întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credinţe.


   Astăzi duhovniceşte prăznuieşte Biserica drept-credincioşilor români, şi cu bucurie strigă : Veniţi, iubitorilor de mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor noului mucenic Ioan ! Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bine-primit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat, în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.


   Arătatu-s-a nouă astăzi cel preaînfrumuseţat cu curăţia, tânărul ostaş al Mântuitorului, luminând pe toţi cei ce strigă : Bucură-te, Ioane, Mare Mucenice al lui Hristos !

13. Sfânta Muceniţă Glicheria; Cuviosul Serghie Mărturisitorul şi cuviosul Pavsicacos, episcopul Sinadei.     Sfânta Muceniţă Glicheria a pătimit sub împăratul Antonin, la anul 141.


   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.


   Pe Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea Maria iubind, ţi-ai păzit fecioria ta nestricată, şi din dragostea cea către Domnul îndemnându-te, cu bărbătesc cuget ai pătimit până la moarte. Pentru aceasta Glicheria, cu îndoită cunună te-a încununat pe tine Hristos Dumnezeu.

14. Sfântul Mucenic Isidor, cel din insula Hios; Sfântul Sfinţit Mucenic Terapont.      Sfântul Mucenic Isidor era din Alexandria. A pătimit în insula Hios sub Deciu, la anul 251.


   Mucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Îndreptător preamare lumii tu te-ai arătat, sfinte, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Pentru aceasta te lăudăm pe tine astăzi, mucenice de Dumnezeu înţelepţite, mărite Isidor.

   Î ntru această zi pomenirea Sfântului Isidor cel nebun pentru Hristos, al Rostovului făcătorul de minuni.

15. . C uviosul Pahomie cel Mare; Sfântul Ahile, arhiepiscopul Larisei, făcătorul de minuni.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Sfântul Pahomie s-a născut în Tebaida de sus a Egiptului, din părinţi idolatri. Din tinereţea sa a intrat în cariera militară, pe urmă însă, văzând virtuţile creştinilor, a primit religia lui Hristos şi s-a făcut ucenic al eremitului Palamon. El a umplut toată Tabenesia de mânăstiri şi schituri şi a fost chinoviarh la peste 12.000 de monahi. A murit pe la anul 348. Sfântul Ahile era din cei 318 Părinţi care au fost în primul sinod ecumenic de la Niceea şi a murit pe la mijlocul secolului al 4-lea.


   Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, povăţuind turmele sihaștrilor la staulul cel ceresc, părinte Pahomie, şi schima cea de acolo, cuvioase, pustnicilor deprinzând, şi pe aceasta iarăşi ai învăţat-o; şi acum împreună cu aceia te bucuri şi te veseleşti în cereştile locaşuri.


   Luminător luminos te-ai arătat marginilor şi pustiul cetăţii l-ai făcut cu mulţime de călugări, Pahomie. Pe tine însuţi te-ai răstignit, Crucea ta pe umere luându-ţi, şi cu înfrânarea trupul ţi-ai topit, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

16. C uviosul Părintele nostru Teodor cel sfinţit, ucenicul Cuviosului Pahomie; Sfântul Mucenic Isachie. Cuviosul Teodor a murit pe la anul 360.


   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Teodor, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Mărire celui ce ţi-a dat ţie putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


   În casa lui Dumnezeu ca un finic ai înflorit, roade de fapte bune, Domnului aducând prin preabună pustnicia ta, părinte cuvioase. Pentru aceasta te şi fericeşti, ca cel întocmai stătător cu cei fără de trupuri.

17. Sfinţii Apostoli Andronic şi Iunia.     De Apostolul Andronic face menţiune Apostolul Pavel în epistola către Romani (16, 7): „Salutaţi pe Andronic şi pe Iunia, rudele mele şi soţii mei în închisoare, care sunt însemnaţi între apostoli şi care mai înainte de mine au fost în Hristos".


   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.


   P e steaua cea prealuminoasă, care cu lumina dumnezeieştii înţelepciuni a luminat neamurile, pe Andronic Apostolul lui Hristos, împreună cu înţeleapta Iunia, care s-a nevoit cu dânsul în propovăduire, să-i lăudăm, strigând : Rugaţi-vă neîncetat lui Hristos pentru noi toţi.

18. S fântul sfinţitul Mucenic Teodot, cel din Ancira; Sfinţii Mucenici Petru, Dionisie şi Venedim şi cei împreună cu dânşii : Sfânta Hristina şi cele şapte fecioare împreună cu dânsa. Aceştia au pătimit sub Deciu la anul 250.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Luminători străluciţi v-aţi arătat dumnezeieşti mucenici cei opt la număr, şi prin strălucirile minunilor luminaţi toată făptura, neîncetat izgonind noaptea cea adâncă a neputinţelor, şi lui Hristos Dumnezeu rugându-vă, ca să dăruiască nouă mare milă.

19. Sfântul sfinţit Mucenic Patrichie, episcopul Prusiei, şi cei împreună cu dânsul; Sfânta Muceniţă Chiriachi; Cuviosul Memnon.     Sfântul Mucenic Patrichie a pătimit în timpul împărăţiei lui Iulian Paravatul şi împreună cu ucenicii săi, Alexandru şi Acachie, a luat sfârşit prin sabie la anul 363.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Patrichie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Ca o sfinţită vistierie a lui Iisus, Patrichie, Biserica primind trupul tău, bucurându-se strigă ţie : Prin tine toată lumea în pace adâncă se ţine, şi se acoperă de tot eresul nevătămată ca o nebiruită.

20. Sfinţii Mucenici Talaleu şi Talasie; Cuviosul Marcu pustnicul.     Sfântul Mucenic Talaleu era din Fenicia. Tatăl său, Veruciu, era arhiereu, iar el era medic, temându-se însă de idolatri, se ascundea într-o pădure de măslini. Dar în cele din urmă a fost prins şi a pătimit la anul 284 sub Numerian.


   Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Î mpreună cu mucenicii arătându-te pătimitor, te-ai făcut ostaş întrarmat ales Împăratului slavei, prin osteneli şi prin chinuri, călcând trufia închinătorilor la idoli. Pentru aceasta lăudăm cinstită pomenirea ta, înţelepte Talaleu.

21. †) S finţii, Marii Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa Elena.     - Praznic şi dezlegare la vin şi la untdelemn.     Acest mare şi întâi împărat al creştinilor s-a născut în anul 272. În anul 306 a moştenit tronul tatălui său, Constantin FIor, care era împărat al părţii Occidentale a imperiului Roman. În anul 312 aflând că Maxenţiu s-a unit cu Maximian împotriva lui, a făcut o expediţie în Italia, unde în fruntea armatei sale văzu pe cer semnul crucii cu următoarele cuvinte : "În acesta vei învinge." Noaptea văzu iarăşi în somn crucea în mâinile lui Hristos, zicându-i să facă un steag în formă de cruce. Constantin a dat îndată ordin şi s-a făcut un asemenea steag cu care a învins pe Maxenţiu în ziua de 28 Octombrie, când a fost proclamat împărat al Occidentului, fiind împărat al Orientului Liciniu. Dar fiindcă acesta persecuta pe creştini, Constantin a pornit război împotriva lui Liciniu şi învingându-l cu desăvârşire, a devenit monarh, adică singur stăpânitor al Orientului şi Occidentului. De atunci persecuţiile împotriva creştinilor au încetat, creştinismul a triumfat şi idolatria a început să piară. În anul 328, în ziua de 26 noiembrie a pus temelie reşedinţei imperiului, pe care a numit-o, după numele său, Constantinopol, supranumită şi Roma nouă. În fine, îmbolnăvindu-se în Nicomidia şi botezându-se aici de Silvestru, papa Romei, a murit în anul 337 în ziua de 21 sau 22 mai, fiind ziua Cincizecimii, în vârstă de 65 de ani.


   Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l, şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care păzeşte-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.


   Constantin astăzi, cu maica sa Elena, Crucea a arătat, lemnul cel preacinstit, care este ruşinarea tuturor iudeilor, şi arma credincioşilor împăraţi asupra celor potrivnici. Că pentru noi s-a arătat semn mare şi în războaie înfricoşător.

22. Sfinţii Mucenici Vasilisc şi Marcel; Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic. Sfântul Mucenic Vasilisc a pătimit sub Maximian în anul 295.


   Mucenicul Tău, Doamne, Vasilisc, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Î ntru răbdare tare, și ca un bărbat te-ai arătat, şi întru minuni prea-minunat, arătat purtând înainte numele lui Hristos, ai ruşinat pe chinuitor. Pentru aceasta te cinstim pe tine, Vasilisc preacinstite, pururea strigând : Bucură-te frumuseţea cea luminoasă a mucenicilor.

23. C uviosul Părintele nostru Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadiei.     Cuviosul părinte Mihail a fost în timpul împăratului Leon Armeanul, în anul 814.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mihail, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Ca un arhiereu întru tot cinstit şi al credinţei sfinţit pătimitor, de groaza celui cu nume rău netemându-te, împotrivirea lui cea eretică ai biruit-o, cu glas tare strigând : Icoanei lui Hristos şi a Preacuratei lui Maici mă închin; pentru aceea te cinstim, Mihaile.

24. . Cuviosul Părintele nostru Simeon, cel din Muntele Minunat; Sfântul Mucenic Serapion; Sfânta Muceniţă Marciana.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Cuviosul Simeon a fost din Antiohia şi a trăit pe un stâlp pentru care s-a şi numit Stâlpnicul cel nou. A murit în anul 595.


   Al răbdării stâlp ai fost râvnind, cuvioase, părinţilor celor mai dinainte; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite, şi vieţii celor fără de trup fiind în trup. Simioane părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


   De cele de sus dorind, cele de jos ai lepădat, şi ca un cer stâlpul făcându-ţi, printr-însul ai strălucit cu raza minunilor, cuvioase, şi lui Hristos Dumnezeului tuturor te rogi neîncetat pentru noi toţi.

25. † A treia Aflare a cinstitului cap al Sfântului, Slăvitului Prooroc, înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan; Sfântul Mucenic Celestin. - Dezlegare la vin şi la untdelemn.


   Ca pe o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule şi înainte Mergătorule; deci, toţi adunându-ne la aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune, cu rugăciunile tale.


   Stâlpul cel luminos şi dumnezeiesc, care s-a arătat în lume, sfeşnicul cel mergător înaintea Soarelui, arătând în toate marginile lumii luminatul şi cinstitul său cap, sfinţeşte pe cei ce cu credinţă se închină lui şi strigă : Înţelepte Botezătorule al lui Hristos, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.


   Irod, înainte Mergătorule, fărădelege făcând, femeii a dat cinstit capul tău, întru a cărui aflare strigăm către tine : Cere ca tuturor să se dăruiască milă.

26. Sfinţii Apostoli Carp şi Alfeu din cei 70; Sfântul Mucenic Averchie şi Elena; Cuviosul necunoscut de la Mănăstirea Neamţ.     Sfântul Carp a fost episcop al Veriei din Tracia, în timpul împăratului Nero. În incinta Sfintei Mănăstiri Neamţu, la 24 mai 1986, pe aleea ce duce de la clopotniţă la biserica "Înălţării Domnului" pietrele şi cimentul s-au ridicat şi s-au despicat. Săpând în acel loc pentru a cerceta cauza ridicării pietrelor, s-au descoperit moaştele unui cuvios călugăr vieţuitor în această vestită lavră. Racla cu "Sfintele Moaşte" se află în pronausul bisericii "Înălţării Domnului". Pomenirea se face pe 26 mai.


   Apostole Sfinte Carp, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșale sufletelor noastre.


   Ca pe o stea prealuminoasă, câştigându-te Biserica pe tine, Apostole Carp, cu dăruirea cea multă a minunilor tale pururea se luminează; pentru aceea strigăm lui Hristos : Mântuieşte, ca un milostiv, pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea Apostolului Tău.

27. Sfinţii sfinţiţi Mucenici Terapont, Alipie şi Eladie; Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul.     Sfântul Mucenic Terapont a suferit munci înspăimântătoare în timpul împărăţiei lui Valerian, când a luat şi sfârşitul la anul 259.


   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.


   Arătatu-te-ai mare îndreptător nouă, sfinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Pentru aceasta astăzi te cinstim pe tine, sfinţite pătimitorule Eladie, pururea mărite.


   T erapont, plăcutul lui Hristos, pătimind după lege te-ai arătat adevărat arhiereu şi mucenic; pentru aceea te rugăm pe tine, roagă, sfinte, pe iubitorul de oameni şi voitorul milei, Hristos, să vindece patimile noastre cele cu anevoie de vindecat.

28. S fântul Mucenic Eutihie, Cuviosul Părintele nostru Nichita, episcopul Calcedonului; Sfânta Muceniţă Eliconida.     Sfântul Nichita s-a nevoit în veacul al nouălea (836), în timpul împărăţiei lui Leon Armeanul; iar Sfântul Eladie a suferit multe şi grele munci pentru Hristos în care s-a şi sfârşit, după cum se arată în Sinaxarul de la 27 mai.


   Mucenicul Tău, Doamne, Eutihie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Strălucind cu lumina faptelor tale, te-ai făcut moştenitor scaunului celui apostolesc, preacuvioase Nichita, şi ca un soare ai luminat turma ta, părinte, umplând pe toţi de dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta strigăm ţie : Bucură-te înfrumuseţarea Calcedonului.

29. S fânta Cuvioasa Muceniţă Teodosia, fecioara; Sfinţii Mucenici Olivian episcopul; şi Alexandru, episcopul Alexandriei; Sfânta Muceniţă Teodosia ţarigrădeanca. Sfânta Muceniţă Teodosia a pătimit în anul 716, în timpul împăratului iconomah, Leon Isaurul.


   La fapta bună, muceniţă, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas iubit al lui Hristos şi locaş iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta ai ruşinat pe vrăjmaşul, cel ce se luptă cu neamul omenesc, bine pătimind, şi arătat cu sabia credinţei ai ucis pe cel cu nume de fiară, Teodosia; şi bucurându-te te-ai mutat la cer, cerând pururea mare milă, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.


   Cu ostenelile ai câştigat viaţa cea fără de osteneală, şi în sângiuirile tale ai înecat pe vrăjmaşul cel spurcat al Bisericii lui Hristos, prealăudată, şi te bucuri cu oştile cele de sus, acoperind pe cei ce săvârşesc pomenirea ta.

30. C uvioşii Părinţii noştri Isachie Mărturisitorul, egumenul Mânăstirii Dalmaţiei, şi Varlaarn; Sfântul Mucenic Natalie.     Această Mânăstire s-a numit astfel după numele fondatorului ei, Dalmat Patriciu, nepotul lui Constantin cel Mare, şi după numele unui alt Dalmat, succesor al lui Isachie. Împăratul Copronim a prefăcut Mânăstirea aceasta în cazarmă.


   Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; si lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Isachie, duhul tău.


   Ca un credincios plăcut al lui Dumnezeu, aprinzându-te cu râvnă pentru Biserica lui Hristos, zăbalele lui Valent ai ţinut, şi pentru închiderea Bisericii, moartea lui cea pierzătoare prooroceşte mai înainte ai spus, preacuvioase. Pentru aceasta roagă-te pururea pentru noi, cei ce te cinstim, preafericite Isaachie.

31. S fântul Mucenic Ermie; Sfinţii sfinţiţii Mucenici : Ermei, Eusebie şi Haralambie.     Sfântul Apostol Ermie e unul din cei 70 şi a fost episcop la Filipopole; iar Sfântul Mucenic a pătimit la Como, în timpul împărăţiei lui Antonin, la anul 141.


   Mucenicul Tău, Doamne, Ermie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Chinuindu-te cu osârdie pentru Hristos, întru bătrâneţile cele vitejeşti, ţi-ai câştigat bărbăţie, Mucenice Ermie, şi călcând cugetul cel rău al celor fărădelege, ai rămas nevătămat de adăpările cele cu otravă, strigând : Dumnezeu este cu mine, şi nimeni împotriva mea.



1. S finţii Mucenici Iustin filozoful, alt Iustin şi Firm şi cei împreună cu dânşii.     Sfântul Mucenic Iustin a fost un filosof platonic în Neapol din Palestina. Văzând nedreptele persecuţii ale păgânilor împotriva creştinilor, a primit credinţa în Hristos şi venind la Roma, a dat lui Marcu Aureliu o apologie sau apărare prin care demonstră nevinovăţia credinţei creştine. A pătimit la anul 167.


   M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Cu înţelepciunea dumnezeieştilor tale cuvinte, Iustine, toată Biserica lui Dumnezeu înfrumuseţându-se prin strălucirea vieţii luminează lumea. Iar pentru vărsarea sângelui primind cunună şi înaintea lui Hristos stând împreună cu îngerii, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

2. C el între Sfinţi Părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului;
     † Tot în această zi, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou, ale cărui sfinte moaşte se află la Suceava. Sfântul Nichifor s-a urcat pe scaunul patriarhal în anul 806, urmând după Tarasie. El s-a opus ordinului ce se dăduse împotriva sfintelor icoane de împăratul Leon Armeanul. De aceea a fost exilat într-o mânăstire. A murit în anul 827 în vârstă de 70 de ani. Sfântul Ioan era negustor din Trapezunt şi a pătimit în cetatea Albă la anul 1330. Moaştele lui se află la Mitropolia din Suceava. Slujba lui se face joi după pogorârea Duhului Sfânt.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   C a unul ce ai primit de la Dumnezeu cunună de biruinţă astăzi din cer, o Nichifore, izbăveşte pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine ca pe un ierarh împreună şi învăţător.


   Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane, pururea pomenite.


   Plutind pe luciul mării cu neguţătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit, şi chemându-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama, şi tu neguţătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei; cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruinţă.

3. S finţii Mucenici Luchian, cu soţia şi copiii lor : Ipatie, Dionisie, Claudie; Paul şi Paula.     Sfântul Mucenic Luchian a fost pe timpul împăratului Aurelian, la anul 270.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Ceata cea cu numărul de cinci a sfinţilor mucenici cea strălucită, care luminează Biserica lui Hristos, adunându-ne astăzi, să cinstim sfânta prăznuire a pomenirii lor, bucurându-ne; căci ca nişte tari pătimitori şi slugi ale lui Hristos stându-i înainte, neîncetat se roagă pentru noi toţi.

4. Sfântul Ierarh Mitrofan; patriarhul Constantinopolului; Cuvioasa Sofia; Sfinţii Mucenici : Zotic, AtaI, Camasis şi Filip de la Niculiţel.     Sfântul Mitrofan a venit pe scaunul patriarhal la anul 320; a trimis reprezentant la primul sinod ecumenic şi a murit în anul 330. Aceşti patru Sfinţi Mucenici au fost martirizaţi de autorităţile romane în oraşul Noviodunum, din Dobrogea, în vremea lui Diocleţian. Sfintele moaşte au fost descoperite în localitatea Niculiţel, Jud. Tulcea, într-o criptă veche, fiind aşezate într-un sicriu comun. Sunt depuse în patru racle de lemn, pentru închinare, în biserica Mănăstirii Cocoş din apropiere.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mitrofan, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Pe Ierarhul lui Hristos Mitrofan, pe luminătorul Bisericii cel luminat, cel ce a propovăduit în mijlocul de Dumnezeu-purtătorilor părinţi, pe Cuvântul a fi de o fiinţă cu Tatăl, care şi scaunul cetăţii împărăteşti întâi l-a împodobit, şi har de proorocie de la Dumnezeu luminat a luat, cu un glas să-l lăudăm.

5. Sfântul sfinţit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului; Sfinţii Mucenici Marcian, Nicandru, Leonid şi cei împreună cu dânşii.     Sfântul Mucenic Dorotei a pătimit pe timpul lui Maximian, la anul 303.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Cu învăţături ortodoxe, sfinţite mucenice, propovăduind, dar dumnezeiesc sfânt pe tine însuţi te-ai adus Făcătorului, întâi în pustnicie cu cuviinţă vieţuind, a doua cu mucenicia tare pătimind; şi după lege ai luat răsplătirea biruinţei de la Hristos Dumnezeu.

6. C uvioşii Părinţii noştri Visarion, făcătorul de minuni, şi Ilarion cel Nou, de la Mânăstirea Dalmaţiei; Sfinţii Mucenici Ghelasie, Eusebia şi Suzana.     Cuviosul Visarion a vieţuit în secolul al V-lea, în timpul împărăţiei lui Leon cel Mare; iar Ilarion, fiind egumen în mânăstirea Dalmaţiei, a suferit mult, în timpul lui Leon Armeanul, pentru cinstirea icoanelor şi s-a mutat către Domnul în timpul împărăţiei lui Mihail şi a Teodorei, la anul 856.


   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ierarhe Visarion, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.


   Râvnind puterilor de sus, preacuvioase, viaţă în chipul păsărilor ai trăit, uitând toate cele trecătoare, cu neîncetată dorire fiind atras de Împăratul Hristos către fapte bune, până când ai ajuns la Dânsul, Visarioane; roagă-te neîncetat pentru noi toţi.


   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ierarhe Ilarioane, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.


   Cu focul împărtăşindu-te, nicicum nu te-ai ars, Ilarioane înţelepte, nevoitorule cel cu minte vitează, că rouă de la Dumnezeu ai câştigat, care te-a răcorit. Pentru aceasta ai suferit lupte mai presus de fire, bucurându-te cu cuvioşii, de Dumnezeu înţelepţite, cu care pomeneşte-ne pe noi.

7. Sfântul sfinţitul Mucenic Teodot, episcopul Andrei, şi Licarion; Sfintele Muceniţe Zenaida şi Sevastiani; Cuviosul Antim.     Sfântul Mucenic Teodot a pătimit în timpul împărăţiei lui Dioclețian, la anul 295.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Arătatu-te-ai stea luminoasă în lume, şi ai vestit pe Soarele Hristos prin strălucirile tale, purtătorule de chinuri sfinţite mucenice Teodot. Pentru aceasta roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi.

8. . Aducerea moaştelor Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat; Sfânta Muceniţă Caliopi; Cuvioasa Melania; Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marchian.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.


   Cu numirea oştirii celei adevărate, purtătorule de chinuri, al cerescului Împărat, voievod prea bun te-ai făcut, Teodore. Căci cu armele credinţei te-ai oștit înţelepţeşte, şi ai biruit cetele demonilor, şi purtător de biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.


   Cu bărbăţia sufletului, întru credinţă ca într-o platoşă îmbrăcându-te; şi cuvântul lui Dumnezeu ca pe o suliţă în mâini luând, pe vrăjmaşul ai rănit, între mucenici mare Teodore. Cu care împreună lui Hristos Dumnezeu, nu înceta a te ruga pentru noi toţi.

9. . C el între sfinţi Părintele nostru Chiril, arhiep. Alexandriei; Sfintele Muceniţe : Teda, Mariamni, Marta, Maria şi Enata.     Astăzi facem pomenirea adormirii Sfântului Chiril, iar la 18 ianuarie depărtarea sa de la Alexandria. Acest sfânt părinte, prin înţeleptele sale cuvinte, mult bine a făcut Bisericii, căci la sinodul ce a avut loc în Efes, a nimicit dogmele eretice ale lui Nestorie,


   Î ndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Chiril înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Împletiturile eresurilor rupând prin puterea lui Hristos, cu dumnezeieşti cuvinte Biserica, Chirile, ai îmbogăţit-o, toate neghinele lui Nestorie tăind, pentru aceasta şi stai cu cetele îngerilor înaintea lui Hristos, rugându-te neîncetat, fericite, să dăruiască tuturor iertare de greşeli.


   Adâncul învăţăturilor cuvântării de Dumnezeu, lămurit ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă eresurile, fericite, şi turma nevătămată de întreite le valuri o păzeşte; că marginilor eşti învăţător, ca cel ce arăţi cele Dumnezeieşti.

10. S finţii sfinţiţii Mucenici Timotei, episcopul Prusiei, şi Alexandru; Sfânta Muceniţă Antonia; Preacuvioşii Părinţi Canid, Teofan şi Pansemni.     Sfântul Mucenic Timotei a fost pe timpul împăratului Ioan Paravatul, la anul 361.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Pomenirea cea vrednică de laudă a mucenicilor a strălucit, pe care credincioşii o săvârşim, şi o lăudăm cu credinţă, întru cunoştinţă strigând : Tu eşti, Hristoase, întărirea mucenicilor.

11. . Sfinţii Apostoli Vartolomeu şi Varnava.     - Dezlegare la vin și untdelemn.     Vartolomeu a fost din Galileea, unul din cei 12 apostoli. El a predicat Evanghelia în Arabia, Persia şi India. A primit cununa muceniciei după tradiţie, în Armenia. Iar Barnaba, unul din cei 70, a fost din Cipru, din seminţia lui Levi. El se numea Iosis şi a fost supranumit de Apostoli Barnaba, fiul mângâierii. Având pământ, l-a vândut, iar preţul l-a pus la picioarele apostolilor (Fap. Ap. 4, 36-37). El a predicat în multe locuri, atât călătorind cu Pavel, cât şi singur şi în cele din urmă a primit cununa mucenici ei în patria sa.


   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.

   Slujitor prea-adevărat al Domnului ai fost şi din apostolii cei şaptezeci te-ai arătat întâi şi ai luminat împreună cu Pavel propovăduirea ta, tuturor vestind pe Hristos Mântuitorul. Pentru aceasta cu cântări, Dumnezeiască pomenirea ta, Varnava, o săvârşim.


   Arătatu-te-ai mare soare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi ale înfricoşătoarelor minuni, la lumină povăţuind pe cei ce te cinstesc pe tine, Vartolomee, Apostole al Domnului.

12. . C uvioşii Părinţii noştri Onufrie cel Mare si Petru Atonitul; Sfânta Muceniţă Antonina.     Onufrie, născut în oraşul Erm din Egipt, în secolul al III-lea s-a nevoit 60 de ani în pustia Tebaidei. Petru era de neam grec şi fiu de militar. El s-a nevoit într-o peşteră din muntele Atonului, în secolul al IX-lea.


   Dumnezeul părinţilor noştri, care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.


   Stea luminoasă te-ai arătat călugărilor, precum raza noaptea luminează marginilor, aşa părinte, ai strălucit întru pustnicie ca soarele. Pentru aceasta, Onufrie, nu înceta să te rogi pentru noi toţi.


   Depărtându-te pe sineţi de însoţirea cu oamenii, ai locuit în crăpăturile pietrelor şi în peşteri, pentru dorul cel după Dumnezeu şi pentru dragostea Domnului tău, Petre, de la Care ai câştigat cunună. Roagă-te neîncetat să ne mântuim noi.

13. Sfânta Muceniţă Achilina; Sfântul Trifilie, episcopul Leucosiei din Cipru; Cuviosul Iacov.     Sfânta Muceniţă Achilina a pătimit la anul 298 sub Diocleţian; iar Trifilie s-a sfârşit în pace în secolul al IV-lea.


   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Achilina, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună luă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Trifilie, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Cu stropirile sângiuirilor tale fiind curăţită şi cu cununile chinuitorilor încununată, fecioară Achilina, Mirele tău Hristos pe tine te-a dat tămăduire şi mântuire celor din necazurile bolilor; celor ce aleargă la tine cu credinţă, izvorându-le viaţă veşnică.
14. Sfântul Prooroc Elisei; cel între sfinţi Părintele nostru Metodie, patriarhul Constantinopolului.     Proorocul Elisei era agricultor, fiu al lui Safat, din pământul lui Manase. În anul 998 înainte de Hristos, din poruncă dumnezeiască, proorocul Ilie l-a chemat la misiunea de prooroc, aruncându-i deasupra mantia sa pe când ara, având 12 perechi de boi înainte-i. Astfel Elisei a mers în urma lui Ilie şi i-a slujit lui, până la înălţarea lui la cer (Cartea a III-a a Împăraţilor 20, 19-21), când luând cojocul lui Ilie ce căzuse deasupra-i din înălţime, precum şi darul profetic al învăţătorului său, a săvârşit fapte minunate ce le istoriseşte a IV-a Carte a Împăraţilor. El a murit în zilele lui Ioas, pe la 839 înainte de Hristos şi a fost înmormântat în Samaria.


   Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înainte-mergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, bolile goneşte şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe el, le izvorăşte tămăduiri.


   Î ndoit har luând de la Duhul, prooroc minunat te-ai arătat tuturor marginilor, pe cei ce te laudă pe tine izbăvindu-i din primejdii şi dăruind harul minunilor tale celor ce aleargă la tine cu credinţă şi strigă : Bucură-te, proorocule minunate.

   Metodie s-a născut în Siracusa din Sicilia. Făcându-se monah, încă tânăr fiind şi apărând cu mare zel cinstirea icoanelor, a fost exilat îndată de către Mihail Travlu. După ce a murit acesta, Metodie s-a văzut liber, însă numai pentru scurt timp, căci împăratul Teofil l-a pus într-o închisoare întunecoasă, ca într-un mormânt. Aici el primea de mâncare de la un sărac pescar. Când Biserica a dobândit libertatea ei, sub împărăteasa Teodora, Metodie a fost scos din mormânt şi pus pe scaunul patriarhal, în anul 842, însă după 4 ani a încetat din viaţă, la anul 846. Unii susţin, că a încetat din viaţă la anul 857.


   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Metodie înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Pe pământ te-ai nevoit ca un fără de trup, şi cerurile ai moştenit, Metodie, ca cel ce ai apărat până la margini închinăciunea icoanelor, că în dureri şi osteneli, peste seamă petrecând, n-ai încetat cu îndrăzneală mustrând, pe cei ce se leapădă de icoana lui Hristos.

15. S fântul Prooroc Amos; Fericiţii Augustin şi Ieronim; Sfântul Mucenic Dula; Sfântul Mucenic Isihie de la Durostorum.     Acesta era din oraşul Tecue, din pământul Zabulon, păstor de capre şi de oi. Dar Domnul l-a luat de la paşterea turmei şi i-a zis : "Du-te, profeţeşte poporului meu, Israel". El a început a profeţi în zilele lui Uzia, regele lui Iuda, cam pe la anul 785 înainte de Hristos.


   Prăznuind pomenirea proorocului Tău, Amos, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.


   Curăţindu-ţi prin Duhul inima cea strălucitoare de lumină, mărite proorocule Amos, ai primit de sus harul proorociei, şi la margini cu mare glas ai strigat : Acesta este Dumnezeul nostru şi nu se va adăuga altul către Dânsul.

16. Sfântul Tihon făcătorul de minuni, episcopul Amatundei din Cipru; Sfântul Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei. Sfântul Mucenic Tihon a fost pe timpul împăraţilor Arcadie şi Onorie, la anul 400.


   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Tihon, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Mărire celui ce ţi-a dat ţie putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


   Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitorule, sfinte, petrecând, puterea Mângâietorului de sus ai luat, idolii înşelăciunii ai surpat şi pe popoare a mântui, demonii a goni, bolile a vindeca. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Tihone fericite.

17. S finţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail, Isavru, Inochentie şi cei împreună, cu dânşii.     Sfinţii Mucenici Manuil, Savel Ismail au fost din Persia, fraţi de sânge şi ostaşi; au pătimit la anul 363 sub Iulian Paravatul.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Cu credinţa lui Hristos fiind răniţi, preafericiţilor, şi paharul lui cu credinţă bând, închinăciunile perşilor şi îndrăzneala pe pământ aţi surpat, cei întocmai cu numărul Treimii, rugăciuni făcând pentru noi toţi.

18. Sfinţii Mucenici Leontie, Ipatie, Teodul şi Eterie; Cuviosul Erasm.     Sfântul Mucenic Leontie a pătimit sub Vespasian, la anul 73.


   Mucenicul Tău, Doamne, Leontie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Meşteşugirile cele viclene ale tiranilor le-ai ruşinat, şi slujbele elineşti cele fără de Dumnezeu defăimându-le, luminat ai arătat cunoştinţa de Dumnezeu tuturor oamenilor cu învăţăturile dreptei credinţe, de Dumnezeu înţelepţite mucenice. Pentru aceasta, a ta pomenire cinstim cu dragoste, înţelepte Leontie.

19. .) Sfântul Apostol Iuda, fratele (ruda) Domnului; Cuviosul Zinon şi Paisie cel Mare; Sfântul Mucenic Zosima.     - Dezlegare la vin untdelemn.     Sfântul Apostol Iuda a fost unul din cei 12 Apostoli; a predicat Evanghelia în Mesopotamia, Arabia, Idumeea şi Siria şi a terminat calea misiunii sale muceniceşti, după cum se zice, în Berit, la anul 80.

   Al lui Hristos frate şi mucenic tare, ştiindu-te pe tine, Iuda, cu sfinţenie te lăudăm pe tine, cel ce ai călcat înşelăciunea şi credinţa ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.


   D in rădăcină slăvită, odraslă de Dumnezeu dăruită ai răsărit nouă, însuţi văzătorule al Domnului, Apostole al lui Dumnezeu frate, propovăduitorule al lui Hristos, preaînţelepte, hrănind toată lumea cu rodul cuvintelor tale, cu credinţa cea ortodoxă a Domnului, preafericite şi tăinuitorule al harului.


   Cuminte tare ucenic ales tu te-ai arătat şi stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, neamurilor ai propovăduit cuvântul lui Hristos, învăţându-le să creadă într-o Dumnezeire, din care pricină ai şi fost preamărit şi ai primit harul vindecării, ca să vindeci neputinţele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda, întrutot lăudate.


   Îngerul cel în trup, cununa călugărilor, omul cel fără de trup, locuitorul cerurilor, dumnezeiescul Paisie se bucură prăznuind împreună cu noi pomenirea sa, dând dumnezeiesc dar celor ce se ostenesc pentru el; pentru aceasta cu multă osârdie să-l slăvim.


   C âştigat-ai nevoinţa şi petrecerea înfrânării, tu, cuvioase Paisie, făcătorule de minuni; pentru aceea roagă-te pentru noi, cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta.

20. Sfântul sfinţitul Mucenic Metodie, episcopul Patarelor; Cuviosul Calist, patriarhul Constantinopolului.     Sfântul Mucenic Metodie a pătimit în anul 311 sub Diocleţian.


   S ângele tău ca a lui Abel în chip tainic strigă de pe pământ către Dumnezeu, de Dumnezeu înţelepte Ierarhe Metodie, cel ce ai propovăduit întruparea lui Dumnezeu; pentru aceasta ai şi ruşinat pe cei ce sprijineau înşelarea lui Origen, şi te-ai mutat în cămara cea cerească; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

   Sfinţit tăinuitor al Preasfintei Treimi, şi propovăduitor dumnezeieştilor porunci celor mai presus de gând, şi întărire binecredincioşilor ai fost, Metodie; căci ai înfruntat cugetele celor rău credincioşi, şi pentru dreapta credinţă te-ai arătat sfinţit mucenic prin sângele tău, şi împreună cu îngerii stând înaintea lui Hristos, roagă-te să ne mântuiască pe noi.

21. Sfinţii sfinţiţii Mucenici Iulian din Tars şi Afrodisie.     Sfântul Mucenic Iulian fiind în vârstă de 18 ani, a pătimit munci de la prefectul Marian.


   Mucenicul Tău, Doamne, Iulian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Pe ostaşul cel nebiruit al dreptei credinţe, pe Iulian toţi cu credinţă să-l lăudăm astăzi, şi să strigăm către dânsul : Roagă-te lui Hristos pentru noi.

22. Sfântul sfinţit Mucenic Eusebie, episcopul Samosatelor; Sfinţii Mucenici Zenon şi Zinas, sluga lui.     Sfântul Mucenic Eusebie a pătimit la anul 338, pe timpul împăratului Constantie, fiul marelui Constantin, care era arian.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ar aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Eusebie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Petrecând întru sfinţenie cu dreaptă credinţă, şi trecând calea muceniciei, ai stins jertfele cele idoleşti, sfinţite Eusebie; ci ca unul ce ai îndrăznire către Hristos Dumnezeu, roagă-L ca să mântuiască sufletele noastre.

23. Sfânta Muceniţă Agripina; Sfântul Mucenic Aristocle.     Sfânta Muceniţă Agripina a pătimit la anul 260, în timpul împărăţiei lui Valerian.


   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.


   Apropiindu-se ziua cea purtătoare de lumină a chinurilor tale cele luminoase, întru care cinstind pe acestea, Biserica cea dumnezeiască cheamă pe toţi ca să strige ţie cu bucurie : Bucură-te fecioară muceniţă Agripina preacinstită.

24. (†) N aşterea Sfântului Prooroc, Ioan Botezătorul; Sfântul Ierarh Nichita de Remesiana; Aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava     - Praznic şi dezlegare la peşte şi vin.     Acesta era fiu al marelui preot Zaharia şi al Elisabetei, soţia lui, născut din făgăduinţă (Vezi cap. I, Luca). Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse de la Trapezunt la Suceava (care era pe atunci capitala Moldovei şi reşedinţă a Mitropoliei) în anul 1415 în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, mitropolit al Moldovei fiind Iosif Musat.


   Proorocule şi înainte Mergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-au dezlegat întru mărită şi cinstită naşterea ta, şi întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.


   Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe înainte Mergătorul lui Hristos naşte, şi el este plinirea a toată proorocia; că pe Cel pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-și, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, prooroc, propovăduitor, împreună şi înainte Mergător.

25. S fânta Cuvioasă Muceniţă Fevronia; Sfântul Mucenic Procopie şi Orentie cu fraţii săi.     Sfânta Muceniţă Fevronia a pătimit sub Diocleţian, la anul 286.


   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Fevronia, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.


   Mirele meu cel preadulce, Hristoase, a strigat Fevronia, nu-mi este mie cu anevoie a merge pe urma Ta; căci dulceaţa dragostei Tale a întraripat sufletul meu cu nădejdea şi frumuseţea milostivirii Tale, a îndulcit inima mea, ca să beau paharul pătimirii după Tine; ca să mă numesc şi vrednică a dănţui în cămară împreună cu fecioarele cele înţelepte. Pentru aceasta, preacuvioasă răbdătoare de chinuri, cinstind nevoinţele ostenelilor tale, te rugăm pe tine, roagă-te să nu ni se închidă si nouă uşile cămării.

26. C uviosul David din Tesalonic : Sfântul Ioan, episcopul Goţiei.     Acest cuvios părinte David s-a nevoit în secolul al 6-lea, mutându-se către Domnul, cam pe la anul 530.


   Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos si lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, Sfinte Preacuvioase Părinte David, duhul tău.


   Ca o grădină pururea înflorită, şi aducătoare de roadele virtuţilor, te-ai arătat deasupra copacului celui sădit; ca o pasăre cu bun vers şi mai presus decât raiul, primind în inima ta pomul vieţii, pe Dumnezeu, pe Acesta L-ai lucrat, de Dumnezeu înţelepţite, cu Care ne şi hrăneşti pe noi prin har; roagă-te pururea pentru noi, preafericite David.

27. Cuviosul Samson, primitorul de străini; Sfântul Mucenic Anect.     Cuviosul Samson a trăit în timpul lui Iustinian cel Mare, la anul 541.


   Întru răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase, în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.


   Ca la un doctor prea ales şi rugător bine-primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Samson de Dumnezeu înţelepţite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel ce ţi-a dat ţie un dar ca acesta de tămăduiri.

28. . A ducerea moaştelor Sfinţilor doctori şi făcători de minuni fără de arginţi, Chir şi Ioan (vezi 31 ian.); Sfântul Mucenic Papia.


   Minunile Sfinţilor Tăi Mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă, Hristoase Dumnezeule; pentru rugăciunile lor, sfaturile păgânilor le risipeşte şi sceptrurile împărăţiei le întăreşte, ca un bun şi de oameni iubitor.


   Doctoria cea mare a lumii, însoţire a lui Hristos cea dorită, pe luminătorii cei ce strălucesc cu razele tămăduirilor să-i lăudăm credincioşii cu mare glas. Înăuntrul bisericii lor strigând : Chir şi Ioan, dătătorii de minuni şi doctorii celor bolnavi, luminaţi marginile.

29. (†) S finţii, slăviţii şi întrutot lăudaţii şi mai-marii Apostoli Petru şi Pavel.     - Sărbătoare şi dezlegare la peşte şi vin.     Petru corifeul apostolilor,fratele lui Andrei cel întâi chemat şi fiul lui Ioan, s-a născut în Betsaida. Întâi a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, iar după aceea a lui Iisus. Întâiul său nume a fost Simon, iar ulterior a fost numit de Iisus, Petru, adică piatră (Matei 16, 15-16). Ca ucenic al Domnului nostru Iisus Hristos, a fost totdeauna nedespărţit de El (Matei 10,2; 17, 1-3; Luca 6,14), şi împreună cu Ioan şi Iacob cel mai apropiat. A scris două epistole către toate Bisericile. El a suferit moarte martirică în Roma, răstignit fiind cu capul în jos, în timpul persecuţiei lui Nero, la anul 64. Pavel, numit întâi Saul, s-a născut în Tars, capitala Ciliciei, în Asia Mică din seminţia lui Veniamin (Fapte 21, 39). Foarte de timpuriu părinţii l-au trimis în Ierusalim, la renumitul dascăl fariseu, Gamaliil, care l-a învăţat legea lui Moise şi obiceiurile străbune (Fapt. 22, 3; 23, 3). El a mai învăţat şi meşteşugul de a face corturi. Prin dreptul de cetăţenie, dat de Cesarul August Tarsenilor, Pavel era cetăţean roman (Civis romanus). Fiind fariseu zelos, a asistat la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ştefan. În urmă, luând autorizare scrisă de la arhierei pentru a persecuta pe creştini, a fost întors cu minune la credinţa creştină, pe calea ce duce la Damasc. Şi astfel s-a făcut apărătorul cel mai înfocat al creştinilor şi predicatorul cel mai zelos al învăţăturii lui Hristos (Fapt. 9, 1 etc; 22, 1 etc.). Pentru că a predicat Evanghelia la neamuri, a fost numit şi Apostolul neamurilor. A scris 14 epistole către diferite Biserici şi persoane. A suferit prin decapitare, moarte martirică la Roma, în acelaşi an cu Sfântul Petru, adică la anul 64 după Hristos.


   Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască, și sufletelor noastre mare milă.


   Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpeteniile ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor şi odihnei Tale; că chinurile acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât toată roada, Însuţi, Cel ce ştii cele din inimă.



   Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască, și sufletelor noastre mare milă.
 

   Piatra Hristos pe piatra credinţei preamăreşte luminat, pe cel mai ales decât ucenicii, şi împreună cu Pavel toată adunarea celor doisprezece la pomenire astăzi; a căror pomenire săvârşind cu credinţă, pe Cel ce i-a preamărit pe ei Îl preaslăvim.

   S fântul Ierarh Ghelasie a trăit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca monah în mănăstirea Râmeţ, apoi mai târziu a fost ales ca Arhiepiscop al Transilvaniei.


   De Dumnezeu purtător, Părinte al nostru Ghelasie, povăţuitorul călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, sprijinitorul celor întru necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii, în ceruri te veseleşti. Cu aceştia, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.


   Mărturisitor al credinţei ortodoxe şi apărător al Bisericii lui Hristos, preafericite Părinte Ghelasie, purtătorule de biruinţă, ocroteşte cu rugăciunile tale pe binecredincioşii care îţi cântă pururea : Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Părintele nostru. 



1. . S finţii doctori, fără de arginţi, făcători de minuni Cosma şi Damian cei din Roma; Sfântul Mavrichie; Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi -      Dezlegare la vin şi la untdelemn.    Sfinţii Cosma şi Damian erau de profesie medici, vindecând oameni şi dobitoace în dar, necerând de la cei vindecaţi altă răsplată decât credinţa şi mărturisirea în Hristos. Ei au pătimit martiriu în anul 284, sub Cariu şi Numerian şi sunt deosebiţi de sfinţii cu acelaşi nume, pe care îi serbăm la 1 noiembrie.    Sfântul Ierarh Leontie s-a născut din părinţi drept-măritori în oraşul Rădăuti la începutul secolului al XIV-lea. Din pruncie a fost dus de părinţi la sfânta biserică, mai apoi mergea zilnic şi asculta cu toată luarea aminte întreaga slujbă. S-a apropiat foarte mult sufleteşte de părinţii călugări slujitori la catedrala voievodală. Pentru dragostea lui a fost primit în obştea monahală unde făcea ascultare cu multă râvnă şi smerenie. Pentru viaţa lui duhovnicească a fost călugărit primind numele de Lavrentie. Cu binecuvântarea stareţului s-a retras într-un loc sihăstresc în apropiere de Putna, unde a fost hirotonit preot şi numit egumen al acelei obşti. Voievodul Alexandru cel Bun înfiinţând scaunul episcopal la Rădăuţi a numit episcop pe cuviosul Lavrentie. Primind darul arhieriei nu a încetat nici o clipă nevoinţele sihăstreşti. S-a retras din scaunul arhipăstoresc şi a luat schima cea mare la sihăstria Lavra. Şi-a cunoscut mai înainte sfârşitul şi a numit egumen pe cuviosul Daniil Sihastru. Sfintele sale moaşte au fost strămutate în catedrala din Rădăuţi de unde au fost răpite de năvălitori în anul 1639, fără să se ştie până în ziua de astăzi unde au fost duse.


   Sfinţilor Doctori cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, Cosma şi Damian, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.


   Cei ce aţi primit harul tămăduirilor daţi sănătate celor ce sunt întru nevoi, măriţilor, doctori care sunteţi făcători de minuni, şi cu cercetarea voastră surpaţi semeţiile vrăjmaşilor, tămăduind lumea cu minunile.


   În nevoinţe duhovniceşti, toată viaţa ai petrecut-o şi primind harul arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos. Pe Acesta, roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.


   P e Ierarhul lui Hristos, vasul cel prea ales al Duhului Sfânt, care cu înţelepciune şi smerenie s-a nevoit cu privegherea sihăstriei, şi cu povăţuirea celor încredinţaţi lui pe calea mântuirii, pe Sfântul Ierarh Leontie cu cântări duhovniceşti lăudându-l îl cinstim.

2. .) P unerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului în Vlaherne; Sfântul Ierarh Iuvenalie; Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Aceasta s-a întâmplat la anul 458, în timpul împăratului Leon cel Mare. Dreptcredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, s-a născut la Borzeşti din părinţi binecredincioşi, Voievodul Bogdan al II-lea al Moldovei şi doamna Maria Oltea. După moartea tatălui său, care a fost ucis de către Petru Aron, Ştefan cel Mare este chemat la tronul Moldovei în ziua de 12 aprilie, anul 1457. În cei 47 de ani de domnie a luptat necontenit pentru apărarea întregii creştinătăţi, cu o deosebită vitejie pornită din evlavia şi nădejdea în Dumnezeu, iar nu pe iscusinţa sa. S-a remarcat prin faptul că după fiecare bătălie purtată, aducea mulţumire Lui Dumnezeu prin zidirea unei Biserici. A avut ca povăţuitor duhovnicesc pe Sfântul Daniil Sihastrul. După o zbuciumată Domnie, a trecut la cele veşnice în anul 1504.


   Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, acoperământul oamenilor, veşmântul şi brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetăţii tale ai dăruit, prin naşterea ta ce mai presus de fire, nestricată rămânând, că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta te rugăm, pace lumii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.


   Îmbrăcăminte de ne stricăciune tuturor credincioşilor, de Dumnezeu dăruită Preacurată, ai dăruit sfinţitul tău veşmânt, cu care sfinţit trupul tău ţi-ai acoperit, Acoperământule al tuturor oamenilor. A cărui punere prăznuim cu dragoste şi grăim cu frică ţie, curată : Bucură-te, Fecioară, lauda creştinilor.


   Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi al patriei străbune ocrotitor, mare ctitor de lăcaşuri sfinte, Ştefane voievod, roagă-L pe Hristos, Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri.
 

   Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, binecredinciosule voievod Ştefane, Sfinte Biserici şi mânăstiri ai înălţat, pe cei săraci ai ajutat şi pe cei greşiţi i-ai îndreptat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu ţi-a dat înţelepciune şi putere ca să biruieşti pe vrăjmaşii ţării şi ai credinţei creştineşti; drept aceea, pentru vredniciile tale, te cinstim, ca pe un evlavios biruitor.

3. S fântul Mucenic Iachint; cel între sfinţi Părintele nostru Anatolie, patriarhul Constantinopolului; Sfântul Mucenic Marcu şi Mochian.     Sfântul Mucenic Iachint era din Cesareea Capadociei, servitor în casa împăratului Traian (cubiculorius, valet de Mambre). Refuzând să mănânce din sacrificiile păgâne, a pătimit martiriul la anul 108. Iar Ierarhul, fiind mai întâi preot al Bisericii din Alexandria, în anul 449 a urmat Sfântului Flavian pe scaunul patriarhal al Constantinopolului. A încetat din viaţă la anul 458.


   Mucenicul tău, Doamne, Iachint, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Anatolie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Pom al vieţii în mijlocul sufletului său, credinţa Ta Hristoase, agonisind-o mucenicul Tău, mai cinstit decât raiul Edenului s-a făcut; că lemnul înşelăciunii şarpelui pierzându-l cu îndrăzneala Duhului s-a încununat cu slava Ta, mult-Milostive.

4. C el între sfinţi Părintele nostru Andrei, arhiepiscopul Cretei, şi Preacuvioasa Marta, mama Sfântului Simeon, făcătorul de minuni; Muceniţa Chiprila.     Sfântul Andrei era din Damasc şi a fost mult timp cleric şi scriitor al lui Teodot, arhiepiscopul Ierusalimului, de unde se şi numeşte ierusalimitul; a fost prezent la al 6-lea sinod ecumenic; s-a făcut diacon al marii Biserici şi apoi arhiepiscop la Creta. A încetat din viaţă în anul 720 sau 723. Pe lângă scrierile sale el a compus şi diferite cântări, între care şi canonul din Joia Mare, care este, poate, cel dintâi canon, ce s-a introdus în Biserică.

   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Andrei, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Marta, duhul tău.


   Trâmbiţând luminat dumnezeieştile cântări, cele cu dulceaţă, te-ai arătat luminător prealuminat lumii, cu lumina Treimii strălucind, Cuvioase Andreie. Pentru aceasta toţi grăim către tine : Nu înceta să te rogi pentru noi toţi.


   În rugăciuni stând înainte Domnului şi Preacuratei Fecioarei, Născătoarei de Dumnezeu cântare şi laude aducându-i, cinstită Marta, ai născut pe pruncul cel sfinţit, pe preaminunatul Simeon, pe luminătorul a toată lumea; cu care pururea roagă-te pentru noi toţi.

5. † C uviosul şi purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Atanasie al Atonului, cu ucenicii săi; Cuviosul Lampadie.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Atanasie din Trapezunt, a fost unul dintre cei mai însemnaţi monahi din muntele Athos, unde a clădit mânăstirea cea mai mare de acolo, numită Lavra. A murit pe la sfârşitul secolului al X-lea.


   De viaţa ta cea în trup s-au minunat cetele îngereşti; cum cu trupul la luptele cele nevăzute ai ieşit, pururea mărite, şi ai rănit cetele drăceşti. Pentru care, Atanasie, Hristos ţi-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.


   Ca spre un văzător al fiinţelor celor fără de trup şi ca spre un tâlcuitor cu adevărat strigă către tine turma ta, de Dumnezeu grăitorule : Nu înceta a te ruga pentru robii tăi, ca să fie izbăviţi de ispite şi de primejdii cei ce îţi cântă : Bucură-te, Părinte Atanasie.


   Jugul lui Hristos, Atanasie, şi crucea ta pe umeri ridicând, următor prea ales patimilor Lui te-ai făcut, şi părtaş măririi Lui celei dumnezeieşti, împărtăşindu-te şi desfătării celei fără de sfârşit.

6. Sfântul Părintele nostru Sisoe cel Mare; Sfânta Muceniţă Lucia. Sfântul Sisoe s-a nevoit în secolul al IV-lea.


   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Sisoe, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Mărire celui ce ţi-a dat ţie putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


   Sihăstrind, înger pe pământ te-ai arătat, luminând, cuvioase, gândurile credincioşilor cu dumnezeieştile semne totdeauna. Pentru aceasta pe tine, Sisoe, cu credinţă te cinstim.

7. Cuvioşii Părinţii noştri Toma cel din Maleon, Acachie cel de la scară; Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi; Sfântul Mucenic Peregrin şi cei împreună cu dânsul.    Cuviosul Toma s-a nevoit în secolul al X-lea, iar Sfânta Muceniţă a pătimit la anul 282, sub Diocleţian. O parte din Sfintele moaşte ale Sfintei Chiriachi, o mână, se află în biserica Sfintei Episcopii a Ruşilor (România), cumpărate de Episcopul Iacov în anul 1787.


   Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, Sfinte Preacuvioase Părinte Toma, duhul tău.


   Mare biruinţă bărbăteşte ai arătat, aprinzându-te de dragostea cea dumnezeiască. Pe împăratul cel stricăcios şi toate cele frumoase le-ai biruit, săvârşind sălăşluirea la Muntele Maleo din care te-ai suit la cele cereşti către Împăratul împăraţilor, Toma; roagă-te neîncetat pentru noi.

   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Chiriachi, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.


   Muceniţa lui Hristos ne-a chemat pe noi împreună acum să cântăm cu laude luptele şi dumnezeieştile ei nevoinţe. Căci ea, ca o vitează cu cugetul, după numele ce poartă, este doamnă a gândului şi a patimilor celor necuvioase.


   Lumea părăsind din pruncie, ai urmat lui Hristos, preaînţelepte, Acachie cuvioase, și râvnind umilinţei lui celei de bunăvoie, ai surpat mândria tiranului. Roagă-te dar neîncetat, pentru noi toţi.

8. . S fântul Mare Mucenic Procopie; Sfânta Muceniţă Teodosia; Sfinţii Mucenici: Epictet şi Astion.     Sfântul Mucenic Procopie a pătimit pe la anul 290, sub Diocleţian.


   N u de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credinţa părintească cea rea, şi slujbele cele orânduite; şi râvnind după Hristos ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli şi răni. Şi primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   C u râvnă dumnezeiască spre Hristos fiind aprins, şi cu cinstita Cruce păzit, întărâtarea vrăjmaşilor şi îndrăznelile ai surpat, Procopie. Şi cinstita Biserică ai înălţat-o, întru credinţă sporind şi luminându-ne pe noi.

9. Sfinţiţii Mucenici Pangratie, episcopul Tavromeniei şi Chiril episcopul Gortinei; Sfântul Mucenic Andrei şi Prov.     Acesta era din Antiohia, contemporan al Apostolilor. A primit credinţa în Hristos prin Apostolul Petru.


   Ş i părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Arătatu-te-ai ca o stea luminoasă tavromenilor Pangratie, şi ai fost sfinţit pătimitor pentru Hristos, înaintea Căruia stând acum, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite.

10. Sfinţii 45 de Mucenici cei din Nicopolea Armeniei; Sfinţii Mucenici : Vianor, Silvan şi Apolonie.
     † Tot în această zi şi pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Antonie din Lavra Pecersca din Chiev, a celui ce a fost începător al tuturor monahilor din Rusia. Aceşti Sfinţi Mucenici au pătimit sub Licinie, la anul 315.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Multe chinuri aţi suferit pentru Hristos, Mucenicilor, toată mulţimea zeilor cea idolească şi toată înşelăciunea învăţăturii celei rele aţi surpat, călcând acestea cu puterea lui Hristos. Iar pe noi pe toţi ne-aţi învăţat să cântăm cu credinţă : Aliluia.


   Din tulburările lumeşti ieşind şi cu lepădarea lumii evangheliceşte lui Hristos ai urmat, şi viaţă asemenea cu a îngerilor vieţuind, în limanul cel lin al sfântului Munte al Atonului ai ajuns. De unde cu binecuvântarea părinţilor în muntele Chievului venind, şi acolo cu iubirea de osteneală viaţa săvârşindu-ţi, patria ta o ai luminat, şi mulţimii călugărilor calea care duce către cereasca împărăţie arătând-o, pe aceasta lui Hristos o ai dus, pe care roagă-l, Antonie preacuvioase, ca să mântuiască sufletele noastre.


   Te-ai supus pe sine-ţi preaiubitului Dumnezeu din tinereţe, mai vârtos decât toţi, Cuvioase, şi aceluia din tot sufletul cu dragoste ai urmat şi cele stricăcioase ale lumii întru nimic socotindu-le; în pământ peşteră ţi-ai făcut şi într-însa împotriva meşteşugurilor nevăzutului vrăjmaş, bine nevoindu-te, ca nişte raze luminoase ale soarelui în toate marginile pământului ai strălucit, din care veselindu-te ai trecut către cămara cea cerească. Şi acum cu îngerii înaintea scaunului Stăpânului stând, adu-ţi aminte de noi cei ce cinstim pomenirea ta, ca să strigăm ţie : Bucură-te, Antonie, părintele nostru.

11. . S fânta şi lăudata Muceniţă Eufimia, care a fost hotarul părinţilor; Sfânta Olga împărăteasa; Sfântul Marcian.     În anul 451, fiind convocat sinodul al 4-lea ecumenic de la Calcedon împotriva lui Eutihie şi Dioscur, după multe dezbateri, au convenit atât ortodocşii, care erau 630 de părinţi, precum şi adversarii, ca fiecare din părți să scrie într-o deosebită carte "Mărturisirea" credinţei sale şi să ceară de la Dumnezeu ca să arate, care din două este adevărată. Apoi punând în sicriul moaştelor Sfintei Eufimia, amândouă mărturisirile, sigilându-l au plecat; iar după rugăciuni de trei zile şi trei nopţi, deschizându-l în prezenţa împăratului, mărturisirea ereticilor au găsit-o sub picioarele Sfintei, iar aceea a ortodocşilor în mâinile ei.


   Ai veselit pe cei drept-credincioşi, şi ai ruşinat pe cei rău-mărturisitori, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care Părinţii bine l-au rânduit. Muceniţă mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu ca să ne dăruiască nouă mare milă.


   Lupte în chinuiri, lupte în credinţă ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi aşa precum ai zdrobit eresurile, aşa şi acum întărâtările vrăjmaşilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de Dumnezeu. Căci tu ai luat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi, hotarul credinţei, şi l-ai păzit pe el, ceea ce eşti prealăudată.


   Cu aripile cunoştinţei de Dumnezeu, întraripându-ţi mintea ta, ai zburat mai presus de făptura cea văzută, căutând pe Dumnezeu şi Ziditorul a toate şi pe Acela aflându-l, naştere prin botez iarăşi ai luat, îndulcindu-te de pomul vieţii; neputredă petreci în veci, Olga, pururea mărită.


   Să cântăm astăzi pe Dumnezeu, făcătorul de bine al tuturor, pe Cel ce a preamărit în Rusia pe Olga cea de Dumnezeu înţelepţită, ca să ne dea, cu rugăciunile ei, iertare de greşale sufletelor noastre.

12. Sfinţii Mucenici Proclu şi  Ilarie; Cuviosul Părintele nostru Mihail cel din Malein; Sfânta Veronica.     Tot în această zi, pomenirea Sfintei Icoane a Maicii lui Hristos Dumnezeu "Prodromiţa". Sfinţii Mucenici Proclu şi Ilarie au pătimit pe timpul împăratului Traian, la anul 100; iar cuviosul a trăit pe la anul 631. Sfânta Icoană Prodromiţa s-a închipuit prin dumnezeiască iconomie, cu minune, în capitala Moldovei, Iaşi, în anul 1863, luna iunie, 28 de zile. Ea a fost comandată de părinţii ieroschimonahi Nifon şi Nectarie, fondatorii schitului Prodromul, pictorului Iordache Nicolau, care a lucrat cu multă sârguinţă, cu post şi rugăciune, la săvârşirea acesteia. Când a ajuns la finisarea feţelor a observat că nu reuşea să obţină calitatea cuvenită şi pe cât se străduia, pe atât lucrul se strica şi mai rău. Fiind foarte întristat a lăsat pentru a doua zi continuarea, când a descoperit că faţa Maicii Domnului şi a Pruncului Iisus erau făcute desăvârşit prin minune. Această Sfântă Icoană a devenit făcătoare de minuni şi se află la Schitul Românesc Prodromul din Sfântul Munte Athos.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

   Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, Sfinte Preacuvioase Părinte Mihaile, duhul tău.


   Pătimirea cea cinstită a lui Produ şi Ilarie a strălucit ca o stea de dimineaţă, luminându-ne pe noi cu strălucirile minunilor. Pentru acesta primim pomenirea voastră, mucenicilor. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Greutatea cea trupească prin fapte o ai uşurat, iar repezirea sufletului prin luminare o ai întraripat, Mihaile, şi te-ai arătat locaş Treimii; pe Care luminat văzându-o, fericite, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.


   Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta grăim către tine : Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.


   Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru aceasta mulţumind grăim ţie : Bucură-te Fecioară, nădejdea şi slava creştinilor.

13. . Soborul Arhanghelului Gavriil; Preacuviosul Părintele nostru Ştefan Savaitul; Sfânta Muceniţă Golinduh.     Cuviosul Ştefan era frate al lui Teodor Studitul (noiembrie 11) şi împreună au lucrat canoanele din Triod, după cum spune Codrin, în zilele împăratului Leon Armeanul, şezând la Biserica Sfântul Roman (noiembrie 18). Devenind apoi arhiepiscop al Tesalonicului, a fost exilat de două şi de trei ori pentru piosul său zel şi cinstirea sfintelor icoane. Şi după multe suferinţe în exil, a încetat din viaţă în anul 833.


   Mai-mare voievodule al oştilor cereşti, rugămu-te pe tine noi, nevrednicii, caprin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi cu acoperământul aripilor slavei tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul şi grăim : Mântuieşte-ne din nevoi, Gavriile, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.


   Î ndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Ştefan înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Tu fiind mai mare peste slujitorii cei fără de trup, ţie unuia s-a încredinţat înfricoşătoarea taină cea rânduită mai înainte de veci, Gavriile preaslăvite. Adică naşterea cea de negrăit a Sfintei Fecioare, către care ai grăit : Bucură-te ceea ce eşti plină de dar. Pentru aceasta după datorie credincioşii cu veselie pururea te fericim.


   Cercând adâncime a înţelepciunii, Ştefane, te-ai învrednicit a o câştiga după bună plăcere. Şi prin dureri ai dobândit piatra cea de mult preţ a înţelepciunii, preafericite.

   Se cuvine a ştii, că, de se va întâmpla 13 iulie în zi de duminică, asemenea şi următoarele zile 14, 15,16,17,18 şi 19, atunci se cântă slujba pomenirii sfinţilor părinţi.

14. S fântul Apostol Achila; Sfinţii Mucenici Iust şi Irac1ie. Sfântul Apostol Achila era un Iudeu din Pont, de meserie făcător de corturi.     Aflându-se în Corint cu femeia sa Priscila, a dat găzduire Apostolului Pavel (Fap. Ap. 18, 2-3) şi primind prin el credinţa în Hristos, a urmat lui de atunci împărtăşind cu dânsul ostenelile şi pericolele pentru predicarea Evangheliei (Ep. către Rom. 16, 2-4). Când, unde şi cum a pătimit, nu se ştie.


   Apostole Sfinte, Achila, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşale sufletelor noastre.


   Împreună cu apostolii pe scaun şezător, şi împreună-călător fiind, apostole, lumea cu învăţăturile şi cu minunile ai luminat-o, cununa slavei, Achila, luând.

15. . Sfinţii Mucenici : Chiric şi Iulita; Cuviosul Iosif, Arhiepiscopul Tesalonicului.     Iulita a fost în timpurile lui Diocleţian, din oraşul Iconiu. Temându-se de persecuţia ce se ridicase atunci împotriva creştinilor, luă pe fiul ei Chiric, care era de trei ani, şi veni în Seleucia. Găsind însă şi aici aceleaşi pericole, trecu în Tars din Cilicia. Aici prinzându-o domnitorul, despărţi pruncul de mama sa şi căuta să-l atragă prin linguşiri. Copilul însă, invocând numele lui Hristos, îl lovi în pântece cât putu; atunci domnitorul mâniindu-se, aruncă copilul pe treptele tribunalului unde şi-a dat şi sufletul. Iar fericita mamă, care suferise multe munci mai înainte a pătimit moarte mucenicească prin tăierea capului în anul 296.


   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   În braţe purtând, muceniţa lui Hristos, Iulita pe Chiric, în privelişte, ca o maică bucurându-se, a grăit : Tu eşti, Hristoase, lauda mucenicilor.

   T ot în această zi pomenirea Sfântului şi întocmai cu apostolii, marelui Cneaz Vladimir celui ce din Sfântul Botez s-a numit Vasile.


   Asemănatu-te-ai neguţătorului, care caută piatra cea scumpă, mărite puternice Vladimir, şezând pe scaun înalt în maica cetăţilor, de Dumnezeu păzitul Chiev, ispitind şi trimiţând către Ţarigrad, ca să ştie pentru dreptmăritoarea credinţă, şi ai aflat pe Hristos piatra cea fără de preţ, care te-a ales ca pe al doilea Pavel, şi a scuturat în sfânta scăldătoare orbirea cea sufletească, împreună şi cea trupească. Pentru aceea serbăm adormirea ta, poporul tău fiind. Roagă-te să se mântuiască începătoriile Rusiei a stăpânirii tale, iubitorul de Hristos împărat şi mulţimea celor ce se stăpânesc.

   Asemănatu-te-ai marelui Apostol Pavel întru cărunteţe, întrutot mărite Vladimire, că toată osârdia cea pentru idoli, ca pe o jucărie copilărească lăsând, ca un bărbat desăvârşit te-ai împodobit cu porfira dumnezeiescului botez; şi acum stând cu veselie înaintea Stăpânului Hristos, roagă-te să se mântuiască începătorii stăpânirii Rusiei şi mulţimea celor stăpâniţi.

16. Sfinţii sfinţiţii Mucenici Atinoghen, cu cei zece ucenici ai lui.     Sfântul Mucenic Antinogen era din Sevastia Capadociei şi s-a făcut episcop, după Sinaxaristul Pidahloei (probabil al Pidei şi Hloei, care erau oraşe în Capadocia, sub mitropolitul Sevastiei). El a pătimit sub Diocleţian în anul 290. Se zice că, mergând spre rugul ce i se pregătise a cântat Lumină lină etc. în lauda Sfintei Treimi.


   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Antinoghen, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


   Urmând cuvântul Stăpânului, ca un păstor ales ţi-ai pus sufletul tău pentru oile lui Hristos, sfinţite Mucenice Antinoghen; pentru aceasta te lăudăm, şi împreună cu tine pe cei zece ucenici ai tăi, care, ocârmuindu-se cu frica lui Dumnezeu şi cu învăţătura ta, au pătimit. Pentru aceea ca pe nişte bineplăcuţi v-a încununat pe voi Stăpânul cu dreapta cea începătoare de viaţă. Pe care rugaţi-L pentru noi toţi.

   Se cuvine a ştii că întru această zi se face amintirea sfinţilor părinţi de la sinoadele ecumenice: I-iu (325), al II-lea (381), al III-lea (431), al IV-lea (451), al V-lea (553) şi al VI-lea (680). Duminica Sfinţilor Părinţi (Cei 630 Sfinţi Părinţi ai Sinodului IV de la Calcedon)


   Preaslăvit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai întemeiat, şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi pe toţi ne-ai îndreptat, mult-Îndurate, slavă Ţie.

   Propovăduirea Apostolilor şi învăţăturile Părinţilor au întărit credinţa Bisericii; care, purtând haina adevărului, cea ţesută din teologia cea de sus, drept îndreptează şi slăveşte taina cea mare a dreptei credinţe.

17. . S fânta Mare Muceniţă Marina; Sfântul Eufrasie, episcopul Ieropolei; Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic.     Sfânta Muceniţă Marina era din Pisidia Ciliciei, în timpurile lui Claudiu, unica fiică a unui preot idolatru. Rămânând orfană de mamă, a fost încredinţată unei femei de la care a învăţat credinţa lui Hristos. În vârstă de 15 ani, a fost prinsă de domnitorul Olimbriu, care a întrebat-o de numele, patria şi credinţa ei. Ea răspunse : "Mă numesc Marina, sunt născută şi crescută în Pisidia şi chem numele Domnului meu Iisus Hristos." Atunci, după multe chinuri, i s-a tăiat capul, în anul 276.

   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.


   Cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu cununi ne stricăcioase te-ai încununat, Marina, şi cu sângiuirile muceniciei vopsindu-te şi cu minunile tămăduirilor luminându-te, muceniţă, ai luat cu bunăcredinţă plată de biruinţă pentru patima ta.

18. S fântul Mucenic Emilian din Durostor; Sfântul Mucenic Iachint, cel din Amastrida; Sfinţii Mucenici : Pavel, Teis şi Valentina.     Sfântul Mucenic Iachint, născut în Amastrida din părinţi creştini, Teoclit şi Teopila, a pătimit în secolul al IV-lea, iar Emilian a pătimit în timpul lui Iulian Paravatul la anul 361.


   Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


   Arătatu-te-ai luminos luminător, mucenice, şi cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna negura patimilor de la cei ce te cinstesc pe tine, mărite Emiliane.

19. C uvioasa Maica noastră Macrina, sora Marelui Vasile; Cuvioşii Părinţii noştri Dia şi Teodor episcopul.    Cuviosul Die a vieţuit în timpul împăratului Teodosie cel Mare, pe la anul 379 după Hristos; iar cuvioasa Macrina s-a mutat către Domnul la anul 370.


   Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Macrina, duhul tău.


   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Dia, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Mărire celui ce ţi-a dat ţie putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


   Iubind din toată inima pe Dumnezeu cel bun, Preacuvioasă Macrina, şi cinstita Cruce a Acestuia pe umeri luând, cu osârdie ai urmat Lui, de unde ai şi aflat iertare de greşeli.


   Î ntrarmându-te dumnezeieşte cu curăţia sufletului şi ţinând în mâini ca o suliţă rugăciunea cea neîncetată, cu tărie ai tăiat taberele demonilor, Die, părintele nostru, făcătorule de minuni, rugându-te neîncetat pentru noi toţi.

20. †) S fântul, slăvitul Prooroc Ilie Tezviteanul; Sfântul Mucenic Secund din Sirmium.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.    Sfântul Prooroc Ilie este fiu a lui Sovac, din seminţia lui Aaron. A fost cu 816 ani înainte de Hristos şi a profeţit 25 de ani. Pentru a pedepsi pe poporul ce se abătuse din căile Domnului, prin rugăciunea către Dumnezeu a încuiat cerul de nu a plouat trei ani şi şase luni. Tot prin rugăciune a pogorât foc din cer care a mistuit jertfele, împrejurul cărora se aflau mai multe vase de apă; a văzut pe Dumnezeu pe muntele Horeb, pe cât aceasta i-a fost cu putinţă ca om, a despărţit Iordanul cu cojocul său, iar când s-a ridicat spre cer cu car şi cai de foc, a dat lui Elisei cojocul său ca semn de îndoit dar a lui Dumnezeu asupra lui.

   Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, goneşte bolile şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte tămăduiri.

Condacul Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul, glasul al 2-lea :

   Proorocule şi înainte-văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Unul, Iubitorul de oameni.

21. Cuvioşii Părinţii noştri Simeon, cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos, şi Ioan, cel ce a sihăstrit împreună cu dânsul şi Sfântul Prooroc     Iezechiel. Sfinţii Simeon şi Ioan au fost din Mesopotamia, în timpul împărăţiei lui Iustin tânărul, în anul 518. Alţii spun că Simeon, petrecând mai înainte 29 de ani în pustietate, trecu apoi în Emesa Siriei, unde s-a săvârşit, prefăcându-se că este nebun. El a murit în anul 570, iar Iezechiel a fost cu 550 ani înainte de Hristos.

   Dumnezeul părinţilor noştri, care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta, de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

   Prăznuind pomenirea proorocului Tău, Iezechiel, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

   Cei ce aţi săvârşit viaţa creştineşte cu dreapta credinţă, vase curate ale Treimii arătându-vă, Simeoane şi Ioane de Dumnezeu purtători prealăudaţi, acum cereţi să trimită din destul curăţire şi pace sufletelor noastre, părinţi preafericiţi.

   Arătatu-te-ai prooroc lui Dumnezeu, Iezechiele minunate, şi mai înainte tuturor ai vestit întruparea Domnului, a Mielului şi Ziditorului, Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.

22. . Sfânta Mironosiţă şi întocmai cu Apostolii Maria Magdalena, Cuvioasa Marcelia.     - Dezlegare la vin şi untdelemn.    Sfânta Mironosiţă Maria era dintr-un oraş al Galileei, numit Magdala, de unde şi supranumirea ei de Magdalena. Fiind bântuită de şapte demoni, s-a vindecat cu darul Domnului Hristos, căruia i-a urmat apoi până la patima lui cea de bunăvoie şi s-a făcut purtătoare de mir. Ea a fost cea dintâi care a văzut pe Hristos înviat. După Înălţarea Domnului nu se ştie ce s-a făcut. Unii spun că a murit în Efes, predicând acolo pe Hristos.

   Lui Hristos, Cel ce pentru noi s-a născut din Fecioară, cinstită Marie Magdalena ai urmat, şi ai păzit îndreptările şi legile Lui. Pentru aceasta astăzi preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste.

Condacul Sfintei Mironosiţe, Maria Magdalena, glasul al 4-lea :

   Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, umblând în lume cu trup, mironosiţă, adevărată următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ţi-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta şi tămăduiri prea multe ai făcut şi, după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.

23. A ducerea moaştelor Sfântului sfinţitului Mucenic Foca; Sfinţii Mucenici Apolinarie şi Vitalie, episcopii Ravenei; Trofim, Teofil şi cei împreună cu dânşii. Sfinţii Mucenici Trofim şi Teofil au pătimit la anul 308, pe timpul împăratului Diocleţian.

Troparul Sfinţitului Mucenic Foca, glasul al 4-lea :

   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfinţitului Mucenic Foca, glasul al 6-lea :

   Ca un arhiereu ai adus jertfă, părinte, şi mai pe urmă jertfă vie te-ai adus pe tine însuţi, pentru Hristos Dumnezeu, mărturisind după lege, întărindu-te de la îngeri, şi moartea voind, fiind împreună cu cei ce-ţi grăiesc ţie : Vino, Foca, cu noi şi nimeni împotriva noastră.

24. . Sfânta Mare Muceniţă Hristina; Sfântul Mucenic Ermoghen.     Sfânta Muceniţă Hristina a pătimit la anul 200, pe timpul împăratului Sever.

Troparul Sfintei Muceniţe Hristina, glasul al 4-lea :

   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
 

Condacul Sfintei Muceniţe Hristina, glasul al 4-lea :

   Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur, şi către înălţimea cerurilor ai zburat, cinstită Hristina. Pentru aceasta săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei moaştelor tale, din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.

25. .) Adormirea Sfintei Ana, mama Născătoarei de Dumnezeu; Sfintele femei Olimpiada şi Eupraxia.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.     Sfânta Ana a trăit, după tradiţie, 79 de ani, iar soţul ei, Ioachim, 80. Nu se ştie însă care din cei doi a murit mai înainte.

Troparul Sfintei Ana, glasul al 4-lea :

   Pe ceea ce a născut Viaţa, în pântece ai purtat-o, pe preacurata Maica lui Dumnezeu, de Dumnezeu gânditoare Ana. Pentru aceasta acum la primirea cerească, unde este locaşul celor ce se veselesc întru slavă, bucurându-te acum te-ai mutat; cere pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste, iertare de greşeli, pururea fericită.

Condacul Sfintei Ana, glasul al 2-lea :

   P omenirea moşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce cântă : Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit.

26. Sfinţii sfinţiţii Mucenici Ermolae, Ermip şi Ermocrat; Sfânta Cuvioasă Muceniţă Paraschevi.     - Dezlegare la vin şi untdelemn.     Sfântul Mucenic Ermolae cu cei împreună cu dânsul, adică Ermip şi Ermocrat, erau preoţi ai Bisericii Nicomidiei. Ei au pătimit sub Maximian, în anul 306. Paraschevi era fiica unor părinţi dreptcredincioşi dintr-un sat al Romei; numele ei se datorează împrejurării, că ea s-a născut în ziua de vineri (greceşte : Paraschevi). Din mică copilărie, ea a fost instruită în cărţile sfinte şi a petrecut viaţa ei studiind Sfânta Scriptură şi întorcând pe mulţi la credinţa în Hristos. În zilele lui Antonin Piu a fost prinsă şi îndemnată a se închina idolilor, dar ea răspunse cu vorbele proorocului Ieremia (10, 11): "Zeii care nu au făcut cerul şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub cerul acesta". După multe chinuri, i s-a tăiat capul, în anul 140.

Troparul Sfinţilor Mucenici, glasul al 4-lea :

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Cuvioasei Muceniţe Paraschevi, glasul 1 :

   Osârdia ta asemenea chemării făcând-o, ceea ce eşti cu acelaşi nume numită, credinţa ta întocmai cu numele întru locuinţă ai moştenit-o, Paraschevi cea purtătoare de chinuri. Pentru aceasta verşi tămăduiri şi te rogi pentru sufletele noastre.

Condacul Sfântului Mucenic Ermolae, glasul al 4-lea :

   Petrecând cu bună credinţă ca un sfinţit, ai primit cununa muceniciei şi stingând jertfele cele idoleşti, ai fost bun păstor turmei lui Hristos, preaînţelepte, şi dascăl adevărat al lui Pantelimon. Pentru aceasta cu cântări te cinstim pe tine, zicând : Mântuieşte-ne pe noi pururea din nevoi prin rugăciunile tale, Părintele nostru Ermolae.

Condacul Cuvioasei Muceniţe Paraschevi, glasul al 2·lea :

   Purtătoarei de chinuri Paraschevi, credincioşilor veniţi, cântare cu un glas să-i cântăm, că străluceşte cu minunile în lume, alungând întunericul înşelăciunii şi dând dar fără pizmuire celor ce cu credinţă strigă : Bucură-te, muceniţă mult părtinitoare.

27. † Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon; Cuvioasa Antuza; Cuviosul Marcel.    Sfântul Mucenic Pantelimon era din Nicomidia; tatăl său Eustorgiu era păgân, mama lui însă, Euvula, era creştină. În credinţa lui Hristos l-a catehizat Sfântul Ermolae (26 iulie), care l-a şi botezat. El a învăţat medicina pe care o exercita cu multă iubire de oameni, de unde i s-a şi dat numele de Pantelimon (îndurător către toţi), în locul numelui său de mai înainte Pantoleon. Tămăduind odată pe un orb, i-a luminat în acelaşi timp şi ochii sufleteşti, spre a cunoaşte adevărul şi aceasta a fost cauza martiriului său. Căci, fiind întrebat fostul orb, cine şi cum l-a vindecat, el a mărturisit cu îndrăzneală adevărul, de aceea el a fost omorât îndată; iar pe Pantelimon prinzându-l, l-au chinuit şi apoi i-au tăiat capul în anul 305 sub Maximian.

Troparul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, glasul al 3·lea :

   Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, glasul al 5-lea :

   Următor fiind Celui milostiv, şi dar de tămăduiri de la Dânsul luând, purtătorule de chinuri şi mucenice al lui Hristos Dumnezeu, cu rugăciunile tale bolile noastre cele sufleteşti vindecă-le, gonind pururea smintelile luptătorului, de la cei ce strigă cu credinţă : Mântuieşte-ne pe noi, Doamne.

28. Sfinţii Apostoli şi Diaconi : Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena; Cuviosul Părinte Pavel Xiropotamiteanul.     Aceştia sunt dintre cei 7 diaconi, aleşi de Sinodul Sfinţilor Apostoli din Ierusalim (Fapt. Apost. 6, 5).
 

Troparul Sfinţilor Apostoli, glasul al 3-lea :

   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Condacul Sfinţilor Apostoli, glasul al 3-lea :

   Diaconi cinstiţi, singuri văzători ai Cuvântului şi vase alese v-aţi arătat prin credinţă, Nicanor şi Prohor, Parmena şi Timon mărite. Pentru aceasta astăzi a voastră sfinţită pomenire prăznuim întru veselia inimii, pe voi fericindu-vă.

Troparul Cuviosului Pavel, glasul al 4-lea :

   Înger în trup, temelie a sihaștrilor, Pavel măritul, împodobitorul cel dintâi al Mânăstirii Xeropotamului, chemă de sus mulţimea îngerilor; iar de jos adună cetele ucenicilor săi, ca să cânte cu cântări dumnezeiască pomenirea sa.

Condacul Cuviosului Pavel, glasul al 8-lea :

   Ca cel ce ai fost sfinţit şi dumnezeiesc locaş al Treimii, prin viaţa cea întocmai cu a îngerilor, te lăudăm noi fiii tăi, de Dumnezeu purtătorule. Ci ca cel ce ai îndrăzneală spre aceasta, roagă-te Sfintei Treimi să ne mântuiască degrab din tot felul de mâhniri, ca să cântăm ţie : Bucură-te Pavele, Părintele nostru.

29. Sfinţii Mucenici : Calinic, Veniamin şi Mamant; Sfânta Muceniţă Teodota. Sfântul Mucenic Calinic este de loc din Cilicia şi a pătimit în anul 290 după Hristos.

Troparul Sfântului Mucenic Calinic, glasul al 4-lea :

   Mucenicul Tău, Doamne, Calinic, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Sfintei Muceniţe Teodota, glasul al 4-lea :

   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Teodota, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul Sfântului Mucenic Calinic, glasul al 2-lea :

   Cele de sus frumoase după vrednicie acum le-ai moştenit, căci de dragostea lui Hristos aprinzându-te, Calinic, asupra focului prin aceasta bărbăteşte ai îndrăznit. Aceluia şi acum stându-I înainte, nu înceta rugându-te pentru noi toţi.

30. Sfinţiţii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenetos şi Andronic; Sfânta Munceniţă Iulita.     Sfinţii Sila şi Silvan sunt dintre cei 70 de Apostoli. Sila a fost episcop în Corint, iar Silvan în Tesalonic.

Troparul Sfinţilor Apostoli, glasul al 3-lea :

   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Condacul Sfinţilor Apostoli, glasul al 4-lea :

   Vițe ale viei lui Hristos v-aţi arătat, înţelepţilor, aducând strugurii faptelor bune şi izvorând nouă vinul mântuirii, pe care primindu-l, ne umplem de veselie şi prăznuim cinstită pomenirea voastră, Apostoli ai Domnului care vă rugaţi, pentru iertarea greşelilor noastre.

31. . Î nainte-prăznuirea scoaterii cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; Sfântul şi Dreptul Evdochim; Sfântul Iosif cel din Arimateea.     În această zi se lasă sec pentru postul Adormirii Maicii Domnului. Despre scoaterea Sfintei Cruci vezi la 1 august, iar Evdochim provenea din părinţi dreptcredincioşi şi de neam strălucit, din Capadocia. El a petrecut toată viata sa în pioşenie şi dreptate şi a adormit în Domnul în anul 840, în timpurile lui Teofil iconomahul.

Troparul Sf. Evdochim glasul al 4-lea; şi a Sfintei Cruci, glasul 1 :

   Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereştile locaşuri, păzeşte şi după moarte nevătămat trupul tău, sfinte, că tu cu curăţie şi cu cinstită viaţă, fericite, ai vieţuit, nespurcându-ţi trupul. Pentru aceasta cu îndrăzneală roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne mântuiască pe noi.

Slavă ... Şi acum ...

   Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Condacul Sfântului Evdochim, glasul al 3-lea :

   Cinstită pomenirea ta astăzi, pe noi ne-a adunat la Dumnezeiasca raclă a moaştelor tale. Căci pentru toţi cei ce se apropie şi se închină, se alungă toată vătămarea demonilor şi izbăvesc degrab de felurite boli, fericite Evdochime.

LUNA AUGUST

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31

1. .) S coaterea cinstitelor lemne ale Cinstitei şi de viață făcătoarei Cruci. Sfinţii şapte fraţi Mucenici Macabei, ale căror nume sunt : Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim şi Marcel, şi maica lor Solomoni; precum şi dascălul lor, Eleazar.    Din cauza bolilor, care erau de obicei în luna lui august era un obicei vechi în Constantinopol, să scoată zilele acestea cinstitul lemn al Crucii pe uliţe şi pieţe, pentru sfinţirea locului şi scăpare de boli. Şi anume, în ziua de ieri scoţându-l din visteria împărătească, îl depuneau pe Sfânta Masă a Bisericii Mari (Sfânta Sofia); iar în ziua de astăzi şi următoarele zile până la Adormirea Maicii Domnului, făcând cu dânsul procesiuni prin tot oraşul. Iar Sfinţii Macabei, ale căror nume sunt : Abim, Antonin, Gurie, Eleazar, Evsevona, Achim şi Marcel, de neam iudei şi păzitori exacţi ai legilor strămoşeşti, au fost în timpul lui Antioh, supranumit Epifane, rege al Siriei şi inamic neîmpăcat al Iudeilor. Ei toţi împreună cu mama şi învăţătorul au pătimit moartea mucenicească în anul 168 înainte de Hristos.

Troparul Sfintei Cruci, glasul 1 :

   M ântuiește, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Condacul Sfintei Cruci, glasul 1 :

   Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Troparul Sfinţilor Mucenici Macabei, glasul 1 :

   Pentru durerile sfinţilor care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.

Condacul Sfinţilor Mucenici Macabei, glasul al 8-lea :

   Stâlpii înţelepciunii lui Dumnezeu, cei şapte cu numărul, şi sfeşnicele dumnezeieştii Lumini, cei cu şapte luminări, fraţi Macabei preaînţelepţi, cei ce sunteţi mai înainte de mucenici preamari mucenici. Cu aceia împreună la Dumnezeul tuturor cereţi să mântuiască pe cei ce vă laudă pe voi.

2. . A ducerea moaştelor Sfântului întâiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan; Binecredinciosul împărat Iustinian. Această aducere s-a făcut mai întâi la Ierusalim, iar mai pe urmă la Constantinopol, în timpul Sfântului şi marelui împărat Constantin.

Troparul Sfântului Arhidiacon Ştefan, glasul al 4-lea :

   Cu împărătească cunună a fost încununat creştetul tău, din chinurile cele pe care le-ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, întâi-pătimitorule între mucenici. Că tu, mustrând nebunia iudeilor, ai văzut pe Mântuitorul tău de-a dreapta Tatălui. Pe Acela roagă-L pentru sufletele noastre.

Condacul Sfântului Arhidiacon Ştefan, glasul al 8-lea :

   Întâi tu ai fost semănat pe pământ de cerescul Lucrător de pământ, prealăudate. Cel dintâi tu pe pământ ţi-ai vărsat sângele pentru Hristos, fericite. Cel dintâi tu cu cunună de biruinţă de Dânsul ai fost încununat în ceruri, începătorule al pătimitorilor, purtătorule de cunună, cel ce mai înainte decât mucenicii ai pătimit.

3. C uvioşii Părinţii noştri Isachie, Dalmat si Faust; Sfânta Salomeia mironosiţa; Sfântul Mucenic Ştefan, episcopul Romei.     Cuviosul Isachie îmbrăţişase viaţa monahală din copilărie. El locuia într-o mică chilioară lângă Constantinopol, lucrând toată fapta bună şi fiind apărător zelos al ortodoxiei. Când împăratul Valens, arianul a făcut o expediţie împotriva goţilor, cuviosul, având darul proorociei, a ieşit înaintea lui şi i-a spus că Dumnezeu a trimis pe barbari împotriva lui, din cauză că el a părăsit credinţa cea adevărată, persecutând pe ortodocşi şi că, continuând a avea aceleaşi sentimente, va fi învins de barbari şi nu se va întoarce. Într-adevăr, după o înfrângere desăvârşită, Valens a fost ars într-un sat, în anul 378. Cuviosul, admirat pentru împlinirea profeţiei sale, a fost şi mai mult admirat pentru zelul ce l-a arătat în al 2-lea sinod ecumenic din anul 381 pentru ortodoxie. După aceasta a condus o mânăstire zidită anume pentru el în Constantinopol, dând exemplul său ca tip de viaţă monahală. El a încetat din viaţă la sfârşitul secolului al IV-lea, lăsând ca succesor pe Dalmat, care se retrăsese în această Mănăstire împreună cu fiul său Faust. El a luat parte la al III-lea sinod ecumenic din Efes, în anul 431 şi s-a odihnit în Domnul în vârstă de 80 de ani.

Troparul Cuvioşilor Părinţi, glasul al 4-lea :

   Dumnezeul părinţilor noştri, care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.

Condacul Cuvioşilor Părinţi Isachie, Dalmat şi Faust, glasul al 2-lea :

   Pe cei ce cu sihăstria au strălucit în lume şi au surpat eresurile prin credinţă, cu cântări să-i lăudăm; pe Isachie şi împreună cu el pe Dalmat şi pe Faust, ca pe nişte slugi ale lui Hristos; că aceştia se roagă pentru noi toţi.

4. S finţii şapte tineri din Efes; Sfânta Cuvioasa Muceniţă Evdochia.     Cuvioasa Muceniţă Evdochia a pătimit în secolul al V-lea în timpul împărăţiei lui Sapor, în Persia. (Despre cei şapte tineri, a se vedea la 22 octombrie).

Troparul celor şapte tineri din Efes, glasul al 4-lea :

   Mari sunt isprăvile credinţei ! În peşteră ca într-o cămară împărătească au petrecut cei şapte sfinţi tineri, şi fără stricăciune au murit. Iar după multă vreme ca dintr-un somn s-au sculat, pentru încredinţarea învierii tuturor oamenilor. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Condacul celor şapte tineri din Efes, glasul al 4-lea :

   Cel ce ai minunat pe pământ pe sfinţii Tăi, mai înainte de înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, prin preaslăvită scularea celor şapte tineri, Hristoase, descoperind învierea ce va să fie ai arătat celor ce nu credeau în ea, îmbrăcămintea şi trupurile lor nestricate. Iar pe împăratul l-ai înduplecat a grăi : Cu adevărat este învierea morţilor.

5. . Î nainte-prăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului; Sfinţii Mucenici Evsignie şi Fabie, episcopul Romei; Cuvioasa Nona; Cuviosul Ioan Iacob de la Neamţ.     Evsignie a fost din Antiohia şi a pătimit în anul 361, în vârstă de 110 ani, sub Iulian Paravatul din cauză că a mustrat pe acest împărat pentru ce a părăsit credinţa, în care fusese crescut şi s-a făcut închinător al idolilor. Cuviosul Ioan Iacob s-a născut la 23 iulie anul 1913. La 20 de ani intră în Mănăstirea Neamţ în ziua de 15 august. A fost călugărit la 8 aprilie 1936, în miercurea Sfintelor Patimi. În acelaşi an pleacă la locurile Sfinte şi după doi ani de pustnicie se închinoviază la mănăstirea sfântul Sava. În anul 1945 este prohirisit schimnic şi apoi este numit egumen la Schitul românesc cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul. În anul 1947 este hirotonit preot şi a stăreţit până în anul 1952. Se închinoviază în mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul unde s-a nevoit până pe 5 august, anul 1960, când a trecut la viata cea veşnică. După 20 de ani s-a descoperit că trupul său nu fusese atins de putreziciune şi răspândea o bună mireasmă.

Troparul Înainte-prăznuirii Schimbării la Faţă, glasul al 4-lea :

   S chimbarea la faţă a lui Hristos mai înainte să o întâmpinăm, luminat prăznuind cele mai înainte de prăznuire, credincioşilor şi să strigăm : Sosit-a ziua dumnezeieştii veselii; Stăpânul se suie în Muntele Taborului, frumuseţea Dumnezeirii Sale să o strălucească.
 

Condacul Înainte-prăznuirii Schimbării la Faţă, glasul al 4-lea :

   Întru dumnezeiască Schimbarea la faţă, astăzi toată firea omenească străluceşte dumnezeieşte, cu veselie grăind : Să se schimbe la faţă Hristos, mântuind pe toţi.

Troparul Sfântului Mucenic Evsignie, glasul al 4-lea :

   Mucenicul Tău, Doamne, Evsignie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Evsignie, glasul al 8-lea :

   Ca pe un mărturisitor al dreptei credinţe şi adevărat de Dumnezeu gânditor, Biserica te cinsteşte, mărind dumnezeieştile tale chinuri astăzi, înţelepte Evsignie, neîncetat grăind : Pentru rugăciunile lui, păzeşte pe robii Tăi, mult-Milostive.

Troparul Cuviosului Ioan Iacob de la Neamţ, glasul 1 :

   Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea şi patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos şi în valea Iordanului, în peşteră pustnicească, la Hozeva, nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta, împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău.

Condacul Cuviosului Ioan Iacob de la Neamţ, glasul al 8-lea :

   Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit şi în pustie locuind, cu liniştea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă şi cântare îţi aducem zicând : Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

6. (†) Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos.     Praznic şi dezlegare la peşte.

Troparul Schimbării la Faţă, glasul al 3-lea :

   S chimbatu-Te-ai la faţă, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

Condacul Schimbării la Faţă, glasul al 7-lea :

   În munte Te-ai schimbat la faţă, Hristoase Dumnezeule; şi pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut slava Ta; pentru ca, atunci când Te vor vedea răstignit, să înţeleagă patima Ta cea de bunăvoie, şi să propovăduiască lumii că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui.

7. Preacuviosul Mucenic Dometie Persul; Sfinţii Mucenici Narcis, episcopul Ierusalimului, şi Potamia; Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla.     Cuviosul Dometie a pătimit la anul 365, în timpul lui Iulian Paravatul. Sfârşitul i-a fost prin ucidere cu pietre. Cuvioasa Teodora de la Sihla s-a născut pe la jumătate secolului al XVII-lea, în satul Vânători Neamţ. La vârsta rânduită s-a căsătorit împotriva voinţei ei, fiind silită de părinţii ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii ei s-au înţeles să plece la mănăstire şi Teodora a intrat la Schitul Vărzăreşti-Focşani, iar soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. Fiind distrus schitul de către turci, Cuvioasa Teodora a pustnicit prin munţii Buzăului, iar mai apoi s-a retras în părţile schitului Sihla unde a pustnicit până la moarte într-o peşteră umedă şi rece. Sfintele ei moaşte se află din anul 1852 la Mănăstirea Pecersca din Kiev.

Troparul Cuviosului Mucenic Dometie, glasul al 4-lea :

   Cu pustnicia mai înainte pedepsindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor cele netrupeşti cu arma Crucii le-ai pierdut, întrutot fericite, şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai întrarmat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Iar pentru acestea ai fost încununat de Dumnezeu, Cuvioase Mucenice Dometie, pururea mărite.

Condacul Cuviosului Mucenic, Dometie, glasul al 6-lea:

   Biruind cugetările cele stricăcioase şi care trag către cele pământeşti, te-ai arătat mare îndreptător călugărilor, Preacuvioase Mucenice Dometie, neînfricoşându-te de mânia împăratului celui ce nu voia să cinstească chipul lui Hristos. Pentru aceasta te-ai şi săvârşit, cântând cântarea : Dumnezeu este cu mine şi nimeni împotriva mea.

Troparul Cuvioasei Teodora de la Sihla, glasul al 8-lea :

   Cele pământeşti părăsind şi jugul cel aspru al pustniciei, în peşterile Schitului Sihla, asupra ta luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită Teodora. Cu rugăciunea pe îngeri ajungând, cu postul şi lacrimile pe diavoli arzând, ai biruit slăbiciunea firii omeneşti şi pe mulţi sihaștri din Carpaţi întrecând, la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne nouă mângâiere peştera şi pilda vieţuirii. Sfântă Preacuvioasă Teodora, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Condacul Cuvioasei Teodora de la Sihla, glasul al 3-lea :

   Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viaţa îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare, Preacuvioasă, şi te-ai retras la Sihla în peşteră. Şi acolo fiind hrănită de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu cel în Treime închinat. Pentru aceasta cu credinţă, să strigăm : Bucură-te, Preacuvioasă Maică Teodora.

8. Sfântul Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului; Sfinţii Mucenici Leonid şi Stirachie; Sfântul Miron, episcopul Cretei. Sfântul Emilian a pătimit pentru sfintele icoane în timpul lui Leon Armeanul, pe la anul 815.

Troparul Cuviosului Emilian Mărturisitorul, glasul al 4-lea :

   Î ndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, Părinte Ierarhe Emilian, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Cuviosului Emilian Mărturisitorul, glasul al 3-lea :

   Pe tine, cel ce te-ai arătat viteaz apărător al Treimii, te măreşte, cântându-te, Biserica, pentru care ai şi pătimit, Emiliane. Pentru aceea cinstim pomenirea ta, căci ne izbăveşti de năpădirea cea păgânească pe noi robii tăi.

9. .) Sfântul Apostol Matia; Sfântul Mucenic Antonin.     Matia, ocupând locul lui Iuda iscarioteanul a îndeplinit numărul celor 12. El a predicat Evanghelia la etiopieni, de la care a şi pătimit multe.

Troparul Sfântului Apostol Matia, glasul al 3-lea :

   Apostole Sfinte, Matia, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşale sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Apostol Matia, glasul al 4-lea :

   Ca un soare cu raze luminoase în toată lumea ieşind vestirea ta, a luminat Biserica păgânilor cu darul, purtătorule de minuni, Matia Apostole.

10. S finţii Mucenici Lavrentie, arhidiaconul; Xist şi Ipolit. Sfântul Mucenic Lavrentie a pătimit în Roma la anul 261, în timpul împărăţiei lui Valerian.

Troparul Sfântului Mucenic Lavrentie, glasul al 4-lea :

   Mucenicul Tău, Doamne, Lavrentie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Lavrentie, glasul al 2-lea :

   Cu foc Dumnezeiesc aprinzându-ți inima ta, focul patimilor până în sfârşit în cenuşă l-ai întors, întărirea pătimitorilor, de Dumnezeu purtătorule Mucenice Lavrentie. Şi în chinuri fiind, ai strigat cu credinţă : Nimeni nu mă va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos.

11. S fântul Mucenic şi Arhidiacon Evplu; Sfântul Părinte Nifon, patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti. Sfântul Mucenic Evplu era de loc din oraşul Catana, ce se află în eparhia Siciliei, şi a pătimit sub Diocleţian, la anul 303.

Troparul Sfântului Mucenic Evplu, glasul al 3-lea :

   Mucenicul Tău, Doamne, Evplu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Evplu, glasul 1 :

   Cu arma Crucii bine înotând ai intrat în limanul cel lin al locaşurilor cereşti. În acelea fiind sălăşluit, fericite Evplu, roagă pe Ziditorul să izbăvească de toată nevoia şi necazul pe cei ce prăznuiesc cu rugăciune astăzi pomenirea nevoinţelor tale.

   Î ntru această zi pomenirea Cuviosului părintelui nostru Nifon Arhiepiscopul Constantinopolului şi în urmă Mitropolit al Ungro-Vlahiei, pe la anul 1500 sub domnia lui Radu cel Mare. Parte din sfintele lui moaşte, capul şi mâna dreaptă, se află în sfânta episcopie a Argeşului.

Troparul Sfântului Ierarh Nifon, glasul al 3-lea :

   Cu faptele dreptei credinţe strălucind, toată Biserica ai luminat, însoţindu-te cu smerenia cea dătătoare de înălţare, tu, cinstea cea mărită a celor două sfinte locaşuri, podoaba şi înfrumuseţarea patriarhilor, mărite Nifon. Iar acum umple de dumnezeieşti daruri pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine.

Condacul Sfântului Ierarh Nifon, glasul al 4-lea :

   Pomenirea nevoinţelor tale cea strălucită şi de lumină purtătoare, răsărind în chip luminat, veseleşte, Părinte, sufletele tuturor celor bine credincioşi; iar atingerea de sfintele tale moaşte îndulceşte simţirile lor veselindu-le. Pentru aceasta după cuviinţă te mărim, Înţelepte Nifon, de Dumnezeu cugetătorule, părintele nostru.

12. S finţii Mucenici Fotie şi Anichit; Pamfil şi Capiton.     Aceştia au pătimit în timpul împărăţiei lui Diocleţian, la anul 303. Sfârşitul le-a fost prin ardere într-un cuptor.

Troparul Sfinţilor Mucenici, glasul al 4-lea :

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au şi ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul Sfinţilor Mucenici Fotie şi Anichit, glasul al 2-lea :

   Pe dumnezeieştii ostaşi să-i lăudăm credincioşii; perechea slavei lui Hristos cu cântări să o cinstim; şi ca pe nişte propovăduitori tari ai bunei cinstiri şi iubitori de Dumnezeu cu adevărat, toţi iubitorii de nevoinţă în laude de cântări să-i încununăm pe dânşii,

    Î ntru această zi se cântă şi slujba cuviosului părintelui Maxim Mărturisitorului, care este la 13.

Troparul Cuviosului Maxim Mărturisitorul, glasul al 8-lea :

   Î ndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei, şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Maxim înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Cuviosului Maxim Mărturisitorul, glasul al 6-lea :

   Lumina cea întreit strălucitoare sălăşluindu-se în sufletul tău, te-a arătat vas ales pe tine, preafericite; căci lămurit arăţi marginilor cele dumnezeieşti şi arătarea înţelegerilor celor cu anevoie de înţeles, fericite Maxim, luminat propovăduind tuturor Treimea cea mai presus de fiinţă şi fără de început.

Alt Condac al Cuviosului Maxim Mărturisitorul, glasul al 8-lea :

   Al Bisericii, apărătorule, de Dumnezeu grăitorule, întărirea bunei credinţe şi luminarea, alăuta şi organul bunei credinţe, al călugărilor dumnezeiască şi sfinţită podoabă, nu înceta rugându-te pentru noi toţi.

13. M utarea moaştelor Cuviosului Părintelui nostru Maxim Mărturisitorul.     - În această zi se odovăieşte praznicul Schimbării la faţă iar slujba Sfântului Maxim se cântă la 12 ale lunii. În această zi se sfârşeşte sărbătoarea Schimbării la Faţă, din care cauză slujba sfântului Maxim se pune la 12.

14. . Înainte-prăznuirea Adormirii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei; Sfântul Prooroc Miheea; Sfinţii Mucenici Marcel, episcopul Apamiei şi Ursichie.     Proorocul Miheea e născut într-un mic orăşel, numit Morasti, în sudul Ierusalimului. A proorocit timp aproape de 50 de ani, în timpul regilor iudei Ioatam, Ahaz şi Ezechia, între anul 749 şi 679 înainte de Hristos.

Troparul înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea :

   Popoare, înainte dănţuiţi, din mâini plesnind cu credinţă, şi cu dragoste vă adunaţi astăzi bucurându-vă, şi luminat cântând toţi cu veselie. Că Maica lui Dumnezeu urmează să treacă de la cele pământeşti la cele de sus cu preamărire. Pe aceea cu cântări pururea să o mărim ca Născătoare de Dumnezeu.

Condacul înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea :

   Î ntru mărită pomenirea ta, lumea împodobită fiind prin gând cu duh fără materie în veselie strigă către tine Născătoare de Dumnezeu : Bucură-te, Fecioară, lauda creştinilor.

15. (†) A dormirea Preasfintei, măritei, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.     - Praznic şi dezlegare la peşte, untdelemn şi vin.    Adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu a fost între anii 44 şi 54 de la naşterea lui Hristos, adică în timpul împărăţiei lui Claudiu. Toţi Sfinţii Apostoli au fost aduşi cu minune pe norii cerului, spre a lua parte la înmormântare. Apostolul Toma sosind mai târziu a dat ocazie să se constate că trupul Preacuratei Fecioare nu se mai afla în mormânt, ci a fost luat de îngeri la cer.

Troparul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1 :

   Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Condacul Adormirii Maicii Domnului, glasul al 2-lea :

   Pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce este în rugăciuni şi în folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci că pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

16. .) Aducerea din Edesa la Constantinopol a Sfintei Mahrame; Sfântul Mucenic Diomid, Alcibiad și Stamatie; Sfinţii Mucenici Constantin Vodă Brâncoveanul cu cei patru fii ai săi : Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache.    Aducerea Mahramei s-a făcut pe timpul împărăţiei lui Romano Porfirogenitul, la anul 958, iar mucenicul Diomid a pătimit pe timpul împăratului Diocleţian, la anul 288. Binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu s-a născut la anul 1654 din părinţi de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Şerban Cantacuzino. Rămânând fără tată, a fost crescut de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învăţat boier al vremii. El s-a ocupat şi de educaţia şi instruirea tânărului Constantin. Pentru iscusinţa şi înţelepciunea sa el a primit înalte dregătorii. După moartea voievodului Şerban Cantacuzino a fost ales şi uns domn al Ţării Româneşti. După aproape 25 de ani de domnie strălucită, ca urmare a intrigilor şi trădării, în anul 1714 este arestat împreună cu fiii şi ginerii săi, de trimişii sultanului, şi duşi la Înalta Poartă, unde au fost torturaţi vreme de patru luni. Pe 15 august 1714, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, când el a împlinit 60 de ani, au fost decapitaţi, mai întâi fiii şi apoi tatăl său şi sfetnicul Ianache, pentru că nu au vrut să se lepede de credinţa creştinească, primind astfel cununa mucenicească.

Troparul Sfintei Mahrame, glasul al 2-lea :

   P reacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să mântuieşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu  mulţumire strigăm Ţie : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.

Condacul Sfintei Mahrame, glasul al 4-lea :

   A rătatu-s-a astăzi dumnezeiescul chip, veselind şi luminând toată lumea cea de sub soare. Aceluia, închinându-ne, strigăm : Venit-ai şi Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

Alt Condac al Sfintei Mahrame, glasul al 2-lea :

   Negrăită şi dumnezeiască este orânduirea Ta cea către oameni, Cuvinte al Tatălui; iar Chipul cel nezugrăvit de mână, ci de Dumnezeu scris, nemincinoasă arată întruparea Ta. Pentru aceea Icoana Ta o cinstim, sărutând-o,

Troparul Sfinţilor Mucenici Brâncoveni, glasul al 3-lea :

   Cel ce pentru dreapta credinţă şi pentru neam, te-ai învrednicit a suferi moarte de martir, împreună cu fiii tăi : Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi cu sfetnicul Ianache, dreptcredinciosule voievod Constantine, roagă pe Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfinților Mucenici Brâncoveni, glasul al 8-lea :

   În cetatea Sfântului împărat Constantin şi tu, împreună cu fiii tăi, voievodule Constantine, astăzi, pe Hristos ai mărturisit şi cu puterea Sfintei Cruci pe necredincioşi ruşinând, cu vrednicie, toţi, cununa muceniciei aţi primit. Pentru aceasta, cântări şi laude aducem vouă, ca acelora ce sunteţi ocrotitori şi rugători pentru Biserica şi neamul românesc.

17. S finţii Mucenici : Miron, Straton, Ciprian, Tirs şi Filip.     Sfântul Mucenic Miron a pătimit în timpul împărăţiei lui Deciu, la anul 253.

Troparul Sfântului Mucenic Miron, glasul al 4-lea :

   Mucenicul Tău, Doamne, Miron, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Miron, glasul al 2-lea :

   Din pruncie dorind după Hristos, preamărite, şi păzind dumnezeieştile lui porunci, la Dânsul ai alergat, Miron, şi te-ai odihnit, slăvindu-L cu îngerii şi cerând tuturor dumnezeiască iertare.

18. Sfinţii Mucenici FIor şi Lavru; Polien, Ermi şi Serapion.     Sfinţii Mucenici FIor şi Lavru au pătimit pe la anul 320 după Hristos.

Troparul Sfinţilor Mucenici FIor şi Lavru, glasul al 4-lea :

   Pe preaîmpodobita şi de Dumnezeu înţelepţita doime cea prealuminoasă, pe Fericitul FIor şi pe preacinstitul Lavru, după vrednicie să-i lăudăm credincioşii, căci aceştia cu osârdie au propovăduit în chip văzut tuturor, pe Treimea cea nezidită. Pentru aceasta pătimind până la sânge, s-au încununat cu cunună prealuminoasă şi se roagă lui Hristos Dumnezeu, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfinţilor Mucenici FIor şi Lavru, glasul al 8-lea :

   Pe Mucenicii cei binecredincioşi şi cugetători de Dumnezeu, pătimitorii lui Hristos, cu preamărire îi cinstim astăzi pe FIor şi pe Lavru, pentru ca să câştigăm prin rugăciunile lor dar şi milă, şi să ne mântuim de năpaste şi din primejdii, de urgie şi de mâhnire, în ziua judecăţii.

19. S fântul Mucenic Andrei Stratilat şi cei împreună cu dânsul, două mii cinci sute nouăzeci şi trei; Sfinţii Timotei şi Agapie; Sfânta Tecla. Sfântul Mucenic Andrei Stratilat şi toţi cei împreună cu el, au primit martirizarea prin sabie în timpul împărăţiei lui Maximian, la anul 304 după Hristos.

Troparul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat, glasul al 5-lea :

   Mărirea cea pământească ai lăsat, şi cereasca împărăţie ai moştenit; sângele picându-ţi, ca şi cu o cunună de piatră nestricată, prea minunat te-ai împodobit; şi către Hristos ai venit cu sobor răbdător de patimi, cu ceata îngerilor în lumina cea neînserată; şi pe Hristos, soarele cel neapus, ai aflat Sfinte Andrei Stratilat. Aceluia roagă-te pururea, cu cei împreună cu tine purtători de chinuri, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Mucenic Andrei Stratilat, glasul al 2-lea :

   În rugăciuni stând înaintea Domnului ca o stea mergătoare înaintea soarelui, şi dorita vistierie a împărăţiei văzând, de negrăită bucurie te-ai umplut în vecii cei fără sfârşit la Împăratul cel fără de moarte; şi acolo cu îngerii laudă neîncetată cânţi, Andrei Stratilate. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

20. Sfântul Prooroc Samuel; Sfinţii Mucenici Eliodor, Sever, Memnon, Luchie si Soda.     Sfântul Prooroc Samuel a profeţit 40 de ani, pe la 1092 înainte de Hristos. După însemnătatea faptelor sale ocupă al doilea loc după Moise. A murit în vârstă de 78 de ani.

Troparul Sfântului Prooroc Samuel, glasul al 2-lea :

   P răznuind pomenirea proorocului Tău, Samuel, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul Sfântului Prooroc Samuel, glasul al 2-lea :

   Ca un mult cinstit dar, mai înainte de zămislire fiind dat lui Dumnezeu, din pruncie ca un înger ai slujit Lui, preafericite, şi te-ai învrednicit mai înainte a spune cele ce aveau să fie. Pentru aceasta către tine grăim : Bucură-te proorocule al lui Dumnezeu, Samuel, mare arhiereu.

21. S fântul Apostol Tadeu; Sfânta Muceniță Vasa, cu fiii ei; Sfânta Teoclita; Sfinţii Mucenici Romulus, Donat, Silvan si Venust.     Tadeu e unul din cei 70 apostoli şi de neam evreu, dintru întâi a fost ucenic al Sfântului Ioan înainte Mergătorul. S-a sfârşit cu pace în oraşul Berit din Fenicia. Iar Vasa a pătimit la anul 304, pe timpul împărăţiei lui Maximian.

Troparul Sfântului Apostol Tadeu, glasul al 3-lea :

   Apostole Sfinte, Tadeu, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşale sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Apostol Tadeu, glasul al 3-lea :

    

   P răznuirea apostolului cea de bucurie a sosit, să o săvârşim astăzi cu veselie. Că el dă celor ce-l cinstesc pe dânsul cu credinţă, izbăvire de păcate şi Dumnezeiască tărie, că are îndrăzneală ca un dumnezeiesc tăinuitor al darului lui Dumnezeu.

22. S finţii Mucenici Agatonic şi cei împreună cu dânsul : Antuza, Zotic, Irineu şi Or.     Toţi aceştia au pătimit pe timpul împărăţiei lui Maximian, la anul 304.

Troparul Sfinţilor Mucenici, glasul al 4-lea :

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au şi ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul Sfinţilor Mucenici, glasul 1.

   Chemare bună câştigându-ţi, cugetătorule de Dumnezeu, de către credinţa oamenilor celor vicleni te-ai întors, netemându-te de chinuri, Mărite Agatonic. Pentru aceasta te-ai făcut bunătăţilor moştenitor, şi ai luat cu cei împreună-părtinitori cu tine, după vrednicie, cunună nestricăcioasă.

23. Sfântul Mucenic Lup şi Irineu, episcopul Sirmiului; Cuviosul Calinic patriarhul Constantinopolului. - În această zi se odovăieşte praznicul Adormirii, iar slujba Sfântului Mucenic Lup se cântă la 22 ale lunii.     Sfântul Mucenic Lup a pătimit la anul 278 după Hristos. Întru această zi se sfârşeşte sărbătoarea Adormirii, din care cauză ziua sfântului se pune la 22.
 
24. Sfinţii sfinţiţii Mucenici Eutihie, ucenicul Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, şi Taţian.     Sfântul Mucenic Eutihie urmând Apostolului Pavel şi predicând Evanghelia cu îndrăzneală, a răbdat multe bătăi şi legături pentru Hristos, din care scăpând, în cele din urmă a murit de bătrâneţe în locul său natal, Sevasta.

Troparul Sfinţiţilor Mucenici, glasul al 4-lea :

   Şi părtaşi obiceiurilor şi următori scaunelor Apostolilor fiind, lucrare aţi aflat, de Dumnezeu insuflaţilor, spre suirea privirilor a cele înalte. Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţiţilor Mucenici, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfinţitului Mucenic Eutihie, glasul al 3-lea :

   Întocmai de un scaun cu Apostolii făcându-te, frumuseţea ierarhilor, muceniceşte te-ai preamărit, Eutihie; strălucit-ai ca soarele luminând pe toţi şi ai risipit noaptea cea adâncă a necredinţei. Pentru aceasta te cinstim ca pe un dumnezeiesc adevărat sfinţit tăinuitor al lui Hristos.

25. . Întoarcerea moaştelor Sfântului Apostol Vartolomeu; Sfântul Apostol Tit.     Strămutarea Sfintelor moaşte din insula Lipari în oraşul Medevdu s-a făcut în zilele împăratului Teofil, la anul 833. Apostolul Tit era din Creta. Crezând în Hristos a călătorit în mai multe locuri cu Apostolul Pavel, ajutându-l la predicarea cuvântului lui Dumnezeu. În cele din urmă, hirotonisit fiind, a fost lăsat episcop în Creta. A predicat Evanghelia 51 de ani şi a adormit în Domnul în vârstă de 94 de ani, în timpul împărăţiei lui Traian, la anul 101 după Hristos.

Troparul Sfinţilor Apostoli, glasul al 3-lea :

   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Condacul Sfântului Apostol Vartolomeu, glasul al 4-lea :

   A rătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învăţăturilor şi cu înfricoşătoare minuni, luminând pe cei ce te cântă pe tine, Vartolomeu, Apostolul Domnului.

Condacul Sfântului Apostol Tit, glasul al 2-lea :

   A rătându-te împreună-vorbitor cu Pavel, împreună cu dânsul nouă mai înainte ai vestit Cuvântul, Apostole, grăitorule de tainele dumnezeiescului dar, Fericite Tit. Pentru aceasta strigăm către tine : Nu înceta a te ruga pentru noi toţi.

26. Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia, soţia sa, şi Atic.     Aceştia au pătimit pe timpul împăratului Maximian, la anul 304.

Troparul Sfântului Mucenic Adrian, glasul al 3-lea :

   Credinţa cea mântuitoare comoară nerăpită ai socotit-o, de trei ori fericite, păgânătatea cea părintească părăsind-o şi, urmând Stăpânului, te-ai îmbogăţit cu darurile cele dumnezeieşti. Adriane mărite, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Mucenic Adrian, glasul al 4-lea :

   D umnezeieștile cuvinte ale femeii tale cea cugetătoare de Dumnezeu, în inimă punându-le, Adriane, Mucenice al lui Hristos, la chinuri ai alergat, împreună cu soţia ta cunună luând.

27. C uviosul Părintele nostru Pimen; Sfânta Muceniţă Eutalia; Sfinţii Mucenici Fanurie şi Osie, episcopul Cordovei.     Cuviosul Pimen de loc era din Egipt. S-a nevoit în timpul împărăţiei lui Teodosie cel Mic şi s-a mutat către Domnul cam pe la anul 431.

Troparul Cuviosului Pimen, glasul al 8-lea :

   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Pimen, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Cuviosului Pimen, glasul al 4-lea :

   Sosit-a astăzi sfântă pomenirea strălucitelor tale lupte, cuvioase părinte, veselind sufletele binecredincioşilor, Pimen de Dumnezeu cugetătorule, părintele nostru cuvioase.

28. Cuviosul Părintele nostru Moise etiopianul; Sfinţii Mucenici Diomid şi Lavrentie; Sfânta Ana proorociţa.     Cuviosul Moise era de neam Etiopian. În tinereţe a fost tâlhar, dar după o perioadă, pocăindu-se, s-a făcut monah şi s-a nevoit până la vârsta de 75 de ani.

Troparul Cuviosului Moise, glasul 1.

   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Moise, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Mărire celui ce ţi-a dat ţie putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condacul Cuviosului Moise, glasul al 8-lea :

   Cu dumnezeiască strălucire îmbogăţindu-te, întunericul patimilor l-ai stricat, preafericite, şi cu rugăciunile tale cele cu priveghere ai veştejit gândul trupului cel înalt, şi la cetatea de sus, cea prea-înaltă te-ai suit, părinte cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-l, să ne dăruiască nouă mare milă.

29. (†) T ăierea cinstitului cap al Sfântului, slăvitului Prooroc, înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan.     - Praznic şi post în orice zi s-ar întâmpla.    De când Ioan mustra aspru, în public, pe Irod Antipa, tetrarhul Galileii, pentru nelegiuita convieţuire cu Irodiada, femeia fratelui său Filip, aceasta din urmă, nemaiputând de mânie, i-a mijlocit deocamdată închiderea în temniţă stăruind a-l şi omorî. Irod nu se putea însă hotărî la aceasta. Irodiada căuta timp cu prilej să-l omoare pe Ioan, care s-a şi ivit la ospăţul făcut de ziua naşterii lui Irod, când fiica sa, Salomeea, desfătând pe împăratul cu jocurile ei, acesta a făgăduit cu jurământ că-i va da orice-i va cere. Fata întrebând pe mama sa ce să-i ceară, ea a îndemnat-o să-i ceară capul lui Ioan Botezătorul, ceea ce a şi făcut. Irod auzind aceasta foarte s-a întristat, dar pentru cuvântul dat şi jurământul făcut în faţa tuturor curtenilor şi oaspeţilor, a ordonat să aducă pe tipsie capul lui Ioan, pe care aducându-l l-a şi dat fetei, iar fata mamei sale. Aceasta s-a întâmplat cam la 32 de ani după naşterea lui Hristos.

Troparul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 2-lea :

   Pomenirea dreptului cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, înainte Mergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit decât proorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup; pe Cel ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

Condacul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 5-lea :

   Mărita tăiere a înainte Mergătorului, rânduială dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fără de lege; că nu legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.

30. Cei între sfinţi Părinţii noştri patriarhii Constantinopolului : Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou; Cuviosul Fantin. Sfântul Alexandru a fost pe timpul marelui Constantin şi al lui Constanţie. Ioan, de loc din Capadocia, mai întâi a fost prefect al Bizanţului, iar după aceea patriarh al Constantinopolului, a trăit în secolul al VI-lea. Despre Pavel se ştie numai că a fost patriarh de Constantinopol în secolul al VIII-lea.

Troparul Înaintemergătorului :

   Pomenirea dreptului cu laude; iar ţie destul îţi este mărturia Domnului, înainte Mergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit decât proorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup; pe Cel ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă.

Troparul Sfinţilor Ierarhi Ioan şi Pavel, glasul al 4-lea :

   Dumnezeul părinţilor noştri, care faci pururea cu noi după blândeţile tale, nu depărta mila ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Condacul Sfântului Ierarh Alexandru, glasul al 8-lea :

   Cu turma ta, ca cel ce m-am izbăvit de cei rău credincioşi, aduc semne de biruinţă şi mulţumire, ţie nebiruitului viteaz, Ierarhe. Pentru că ai omorât pe Arie cel nebun, şi ai amuţit pe filosoful cel semeţ. Pentru aceea grăiesc către tine : Bucură-te, părinte, de trei ori fericite.

Condacul Înaintemergătorului :

   Mărita tăiere a înainte Mergătorului, rânduială dumnezeiască a fost, ca şi celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fără de lege; că nu legea lui Dumnezeu, nici viaţa cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi vremelnică.

31. .) Aşezarea în raclă a cinstitului brâu al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.     - Dezlegare la vin şi la untdelemn.    Aceasta s-a petrecut astfel : Brâul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, împreună cu o haină a ei, în cele din urmă au fost păstrate în Ierusalim, de o femeie temătoare de Dumnezeu. Împăratul Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, strămutând cinstitul Brâu din Ierusalim la Constantinopol, l-a pus într-o raclă foarte preţioasă pe care a sigilat-o cu sigiliul său. În secolul al IX-lea, împăratul Leon înţeleptul, pentru vindecarea soţiei sale, împărăteasa Zoi, a desigilat sfânta raclă şi a aflat cinstitul Brâu ca nou, având şi un sigiliu de aur. Punând cinstitul Brâu deasupra împărătesei bolnave s-a făcut îndată sănătoasă.

Troparul Cinstitului Brâu, glasul al 8-lea :

   N ăscătoare de Dumnezeu pururea Fecioară; acoperământul oamenilor, veşmântul şi brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetăţii tale ai dăruit, prin naşterea ta cea mai presus de fire, nestricată rămânând, că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta te rugăm, pace lumii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Condacul Cinstitului Brâu, glasul al 2-lea :

   Cinstit brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu singură ai născut, fiind pururea Fecioară.