CÂNTĂRILE ÎNVIERII PE GLASUL AL ŞASELEA
La Doamne strigat-am... Punem Stihiri pe 4. Şi cântăm Stihirile învierii, ale Octoihului 7. Zicând pe cea dintâi de două ori. Glas 6.
Stih : Din straja dimineţii pana în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul Biruinţă având Hristoase asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti întru morţi slobod, Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat şi bucurie lumii a dăruit. Ca toți strigând cântarea, aşa să zicem : Izvorul vieţii, lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. De Tine, Doamne, Cela ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti. În iad, ai călcat moartea. Întru adâncurile mării. Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ție căzând ne rugăm, Cela ce ai înviat din morţi, miluieşte-ne pe noi. Mărire... Şi acum... A Născătoarei :
Dogmatica Glasului 6. Cuvine-se cu adevărat, a te ferici pe tine Născătoare de Dumnezeu, că întru preacuratul tău pântece Făcătorul tuturor intrând, trup S-a făcut, nu schimbând firea, nici cu nălucire arătând iconomia, ci cu trupul cel luat din tine, şi însufleţit cu suflet cuvântător, și carele avea starea întru El, împreunându-Se după Ipostas. Pentru care cu bunăcredinţă, în două firi arătate, deosebire facem. Pe Acela roagă-L cinstită şi Preasfântă, ca să trimită nouă pace şi mare milă. LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii. Glas 6. Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri, şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim. Apoi Stihira Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Stih : Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul și neamul.
Podobie : Toată nădejdea...
Dumnezeu, Cel mai presus de ani, precum dedemult S-a făgăduit cu jurământ strămoşului tău, în anii cei de pe urmă a săvârşit, ieşind din pântecele tău cel dumnezeiesc, Curată; că cu adevărat a răsărit din tine Domnul, Cela ce ţine în palmă toate, pe Carele Fecioară Marie, fă-L şi mie milostiv în ceasul judecăţii, a câştiga împărăţia Lui, prin înălţarea faptelor celor bune şi prin omorârea patimilor. Stih : Ascultă Fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta, şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău. Isaia prin curăţia minţii de departe a proorocit pentru tine Fecioară, că vei să naşti pe Ziditorul a toată făptura, o, Cinstită întrutot Curată ! Că tu una te-ai arătat în veci cu totul fără prihană. Pentru aceasta mă rog ţie, sufletul meu cel întinat curățește-l și dumnezeieștii străluciri şi privirii Fiului tău şi stării Lui celei dea-dreapta părtaș mă arată, când va şedea precum este scris, ca să judece toată lumea. Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului. Stricare a morţii, prin naşterea ta s-a arătat, că tu Curată eşti lăcaș al vieţii celei nestricăcioase. Pentru aceea mă rog ție, înviază-mă pe mine, cela ce zac în groapa iadului patimilor mele, Fecioară, şi la veselie şi la viață, şi la fericita răsplătire mă povățuieşte, şi bucuriei celei nepieritoare şi dumnezeieşti mă învredniceşte, unde este desfătarea cea deapururea veșnică, unde este lumina cea neînserată. Mărire... Şi acum... A Născătoarei :
Dogmele acestea. Glas 6 Veniţi toate neamurile, să lăudăm în glas de bucurie pe Preasfânta Fecioară, şi de Dumnezeu Născătoarea, lămuritoarea firii omeneşti, cămara a nespuselor minuni, că întru aceasta s-au lucrat lucruri noi, Cel fără de început Se începe, Cuvântul, Se îngroaşă, Dumnezeu om Se face, ca pe om să-l facă Dumnezeu, nu prin schimbarea firilor, ci prin împreunarea cea după Ipostas. Pentru că unul este în două firi desăvârşit fără despărţire cunoscându-Se şi voitor şi lucrător după amândouă fiinţele același, încredinţând adevărul iconomiei celei mântuitoare, Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce dă curăţire lumii, pace şi mare milă. SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIA CEA MARE
La Doamne strigat-am... Stihirile învierii. Glas 6. Stih : Scoate din temniţă sufletul meu ca să laude numele Tău. Biruinţă având Hristoase asupra iadului, pe Cruce Te-ai suit, ca pe cei ce şedeau întru întunericul morţii să-i înviezi împreună cu Tine, Carele eşti întru morţi slobod, Cela ce izvorăşti viață din lumina Ta, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. Astăzi Hristos moartea călcând, precum a zis, a înviat şi bucurie lumii a dăruit. Ca toți strigând cântarea, aşa să zicem : Izvorul vieţii, lumina cea neapropiată, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi. Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu. De Tine, Doamne, Cela ce eşti în toată zidirea, păcătoşii unde vom fugi ? În cer ? Însuți locuieşti. În iad, ai călcat moartea. Întru adâncurile mării. Acolo este mâna Ta, Stăpâne. La Tine scăpăm, Ție căzând ne rugăm, Cela ce ai înviat din morţi, miluieşte-ne pe noi. Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Fie urechile Tale luând aminte la glasul rugăciunii mele. În Crucea Ta, Hristoase, ne lăudăm și Învierea Ta o cântăm şi o mărim că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim. Stih : De Te vei uita la fărădelegi Doamne, Doamne, cine va suferi, că la Tine este milostivirea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că Crucea răbdând, cu moartea pe moarte a pierdut. Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău; nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. Mărire puterii Tale, Doamne, că ai surpat pe cela ce avea stăpânia morţii, înnoitu-ne-ai pe noi prin Crucea Ta, dăruindu-ne nouă viață și nestricăciune. Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Îngroparea Ta, Doamne, legăturile iadului zdrobindu-le, le-a rupt, Învierea cea din morți, lumea a luminat, Doamne mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cine nu te va ferici Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl; Fiul, Unul-Născut, Același din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile. Glas 6. Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri, şi pe noi pe pământ ne învredniceşte, cu inimă curată să Te mărim. Stih : Domnul a împărăţit, întru podoaba S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins. Porțile cele de aramă zdrobindu-le, și încuietorile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu Atotputernic, neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta şi noi cu un glas strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție. Stih : Pentru că, a întărit lumea care nu se va clăti. Din stricăciunea cea dedemult vrând Hristos să ne îndrepteze pe noi, pe Cruce S-a pironit, şi în groapă S-a pus. Pe Carele mironosiţele femei cu lacrimi căutându-L, plângând au grăit : Vai nouă Mântuitorul tuturor, cum ai primit a Te sălășlui în groapă ? Şi sălăşluindu-Te voind, cum Te-ai furat ? Cum Te-ai mutat ? Şi care loc a ascuns trupul Tău cel de viață purtător ? Ci Stăpâne, precum Te-ai făgăduit nouă arată-Te, și potoleşte de la noi tânguirea cea cu lacrimi. Iar plângând ele, îngerul către dânsele a strigat : De plângere părăsindu-vă, spuneţi Apostolilor, că a înviat Domnul, dăruind lumii curăţire și mare milă. Stih : Casei Tale se cuvine, sfinţenie Doamne întru lungime de zile. Răstignindu-Te precum ai voit Hristoase și moartea cu îngroparea Ta prădând, a treia zi ai înviat ca un Dumnezeu întru mărire , dăruind lumii viață fără de sfârşit, și mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Făcătorul şi Izbăvitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul din pântecele tău ieșind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ție Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu și Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul, bucură-te. Bucură-te Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre. Troparul învierii. Glas 6
Puterile îngereşti la mormântul Tău, şi străjerii au amorţit și sta Maria la mormânt, căutând preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul. Întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viață, Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție. A Născătoarei :
Cela ce pe cea binecuvântată o ai numit Maică a Ta, venit-ai la patimă prin sfatul cel de voie, strălucind pe Cruce, vrând să cauţi pe Adam, grăind îngerilor : Bucuraţi-vă împreună cu mine, că s-a aflat drahma cea pierdută. Cela ce toate cu înţelepciune le-ai rânduit, mărire Ție. DUMINICĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedealna învierii. Glas 6.
Mormântul deschis fiind, şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii cei ascunși : Ieşiţi lucrătorii viei, propovăduiţi cuvântul Învierii, înviat-a Domnul, dând lumii mare milă. Mărire...
Doamne stătut-a înaintea mormântului Tău, Maria Magdalena, şi a plâns strigând, şi grădinar pe Tine socotindu-Te a zis : Unde ai ascuns viaţa cea veșnică ? Unde ai pus pe Cel de pe scaunul Heruvimilor ? Că cei ce-L străjuiau pe El, de frică au amorţit; sau pe Domnul meu daţi-L mie, sau cu mine strigaţi : Cela ce ai fost întru morţi, şi pe morţi i-ai înviat, mărire Ție. Și acum... A Născătoarei :
Mai-nainte a spus Ghedeon zămislirea, și a tâlcuit David nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit fără de sămânţă pământule sfinte, pe Mântuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce ești plină de daruri. După a 2-a Catismă, Sedealna Învierii.
Viaţa în mormânt a zăcut, şi pecetea pe piatră s-a pus, ca pe un împărat adormit ostașii au străjuit pe Hristos, şi pe vrăjmaşii Săi cu nevederea bătându-i, a înviat Domnul. Mărire...
Mai-nainte a însemnat Iona mormântul Tău, şi a tâlcuit Simeon scularea cea dumnezeiască, nemuritorule Doamne. Că Te-ai pogorât ca un mort în groapă, Cela ce ai stricat porţile iadului, dar ai înviat fără stricăciune ca un Stăpân spre mântuirea lumii, Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai luminat pe cei dintru întuneric. Și acum... A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Cela ce S-a pironit de voie pe Cruce, şi a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să se mântuiască sufletele noastre. După : Fericiţi cei fără prihană... și binecuvântările Învierii :
IPACOI Cu moartea Ta cea de voie şi de viață făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă raiul cel dedemult, și înviind din morţi, ai izbăvit din stricăciune viaţa noastră. TREPTELE
Antifon 1
La cer ochii mei ridic către Tine, Cuvântule, milostiveşte-Te spre mine, ca să viez Ție. Miluieşte-ne pe noi defăimaţii, întocmindu-ne vase de bună treabă Ție, Cuvântule. Mărire... Și acum...
Prin Sfântul Duh este pricina cea atotmântuitoare, de suflă spre cineva acesta după vrednicie, curând îl ridică din cele de pe pământ, îl întraripează îl crește, și sus îl aşează. Antifon 2
De n-ar fi, că Domnul era întru noi, nimeni din noi n-ar fi putut a suferi luptarea vrăjmaşului, că cei ce biruiesc, de aici se înalță. Cu dinţii lor să nu se apuce sufletul meu ca o pasăre, Cuvântule, vai mie ! Cum mă voi izbăvi de vrăjmaşi ? Iubitor de păcate fiind. Mărire... Și acum...
Prin Duhul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, buna voire, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl, şi cu Cuvântul. Antifon 3
Cei ce se nădăjduiesc spre Domnul, vrăjmaşilor sunt înfricoșați, și tuturor minunaţi că sus privesc. Întru fărădelegi mâinile sale, ceata drepţilor, ajutător avându-te Mântuitorule, nu-şi tinde. Mărire... Și acum...
Prin Sfântul Duh este stăpânia peste toţi, Căruia se închină oștile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos. Prochimen, Glas 6.
Doamne deşteaptă puterea Ta şi vino ca să ne mântuieşti pe noi. Stih : Cela ce paşti pe Israil ia aminte... Toată suflarea..., Evanghelia, învierii, Evangheliile Învierii Învierea lui Hristos văzând... Psalmul 50. CANOANELE
Canonul Învierii Cântarea 1-a, Glas 6. Irmosul : Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm. Bunule Iisuse, întinzându-Ți palmele pe Cruce, toate le-ai umplut de bunăvoinţă a Tatălui. Pentru aceasta cântare de biruinţă Ție toți cântăm. Cu frică ca o roabă moartea poruncindu-i-se, s-a apropiat către Tine Stăpânul vieţii, prin care ne dai nouă viață fără sfârşit şi înviere. A Născătoarei :
Primind pe Ziditorul tău, precum însuşi a voit, întrupat fără sămânţă, din pântecele tău, Curată, mai presus de minte, zidirilor cu adevărat te-ai arătat Stăpână. Alt Canon, Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Pe Cel ce a acoperit cu... Înaintea divanului lui Pilat, ca un judecat de judecata cea fărădelege, voind, a stătut Judecătorul şi de mâna nedreptăţii peste obraz S-a lovit Dumnezeu, de Carele se cutremură pământul și cele cereşti. Întinsu-Ți-ai palmele Tale cele dumnezeieşti Mântuitorule pe preacurata și de viață făcătoare Crucea Ta, și ai adunat neamurile spre cunoştinţa Ta Stăpâne, cele ce se închină Doamne măritei Tale răstigniri. Stătut-a cea prea fără prihană lângă Crucea Ta, Mântuitorule, slobozind izvoare de lacrimi şi picăturile de sânge cele din coasta Ta căzând Hristoase, a mărit milostivirea Ta cea neasemănată. Alt Canon, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Cântarea 1-a, Irmosul : Ca pe uscat umblând Israil... Împărtăşindu-se Eva mâncării din pom, celei cu neascultare, au adus blestem, ci pe acesta l-ai dezlegat Curată, născând pe Hristos începătura binecuvântării. Ceea ce pe mărgăritarul Hristos din fulgerul cel dumnezeiesc L-ai născut, negura patimilor mele, şi tulburarea greșalelor risipeşte-o, Curată, cu lumina strălucirii tale. Pe aşteptarea neamurilor mai-nainte o a văzut Iacob prin taină cu ochii minţii, pe Dumnezeu, Cel întrupat din tine, Carele ne izbăveşte pe noi cu mijlocirea ta. Lipsind domnii din sămânţa Iudei, Preacurată, Fiul tău şi Dumnezeu ieşind povăţuitor, peste marginile pământului, acum cu adevărat a împărăţit. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale. Pe Dumnezeu răstignit cu trupul văzându-L zidirea, se topea de frică, ci cu palma cea cuprinzătoare, a Celui ce S-a răstignit pentru noi, tare s-a ţinut. Moartea de moarte stricându-se zace ticăloasa fără suflare, că nesuferind lovirea cea dumnezeiască a vieţii, s-a omorât cel tare, şi s-a dăruit tuturor Învierea. A Născătoarei :
Minunea dumnezeieștii naşterii tale, Curată, covârşeşte toată rânduiala firii, că pe Dumnezeu mai presus de fire L-ai zămislit în pântece, şi născându-L ai rămas pururea fecioară. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Pe Tine, Cel ce pe ape...
În mormânt fiind până a treia zi, ai înviat cu scularea cea de viață făcătoare pe cei omorâţi mai-nainte, și din osândă dezlegându-se, cu bucurie s-au veselit, strigând : Iată izbăvirea ai venit Doamne. Mărire sculării Tale, Mântuitorul nostru, că pe noi din iad și din stricăciunea morţii ne-ai izbăvit, ca un Atotputernic, şi cântând, zicem : Nu este sfânt afară de Tine, Doamne, Iubitorule de oameni. A Născătoarei :
Tu pe Cela ce L-ai născut din tine, dacă L-ai văzut rănit cu suliţa, te-ai rănit la inimă Preasfântă cu totul fără prihană, şi spăimântându-te ai zis : Ce Ți-a dat Ție, Fiule poporul cel fărădelege. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Nu este sfânt precum...
Trupul meu cel stricăcios şi muritor, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, din pântecele tău negrăit luându-l Cel bun, și nestricat făcându-l, în veci cu Sine l-a împreunat. Pe Dumnezeu întrupat din tine văzându-L, Fecioară, s-au spăimântat cu frică cetele îngereşti, şi ca pe o Maică a lui Dumnezeu cu cântări fără tăcere te cinstesc. Spăimânta-tu-s-a Proorocul Daniil, văzându-te pe tine munte gândit, din carele S-a tăiat Piatra fără de mâini, și capiştile dracilor, Maica lui Dumnezeu, cu tărie le-a zdrobit. Nu poate cuvântul omenesc, nici limba să te laude Fecioară după vrednicie, că din tine, Preacurată, fără sămânţă, Dătătorul de viaţă, Hristos, a Se întrupa a binevoit. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiasca cuviinţă cântă strigând; din cuget curat întru Domnul prăznuind. Înflorit-a pomul vieţii celei adevărate Hristoase, că Crucea s-a înfipt, şi adăpându-se cu sângele şi cu apa, din coasta Ta cea nestricăcioasă, viață nouă ne-a odrăslit. De acum şarpele nu-mi va mai pune înainte Dumnezeire cu minciună, că Hristos îndumnezeitorul firii omeneşti, acum mi-a deschis mie neapărat cărarea vieţii. A Născătoarei :
Cu adevărat nespuse şi necuprinse sunt tainele naşterii tale celei cu dumnezeiască cuviinţă, celor ce sunt pe pământ, şi în cer, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Dumnezeiasca pogorâre...
Cinstită Crucea Ta o cinstim, și cuiele Hristoase, și sfânta suliţă, împreună cu trestia, cununa cea din spini, prin care din stricăciunea iadului ne-am izbăvit. Mormântul, Mântuitorule, Te-a primit pe Tine, Cel ce Te-ai arătat mort de voie pentru noi. Dar nicicum n-a putut să Te ţină, Cuvântule, căci ca un Dumnezeu ai înviat, mântuind neamul nostru. A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară, ceea ce ai născut oamenilor pe Mântuitorul Hristos, izbăveşte-ne de primejdii şi de munci, pe noi care alergăm cu credinţă la dumnezeiescul tău acoperământ. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Hristos este puterea mea...
Te lăudăm Preacurată pe tine cea cu totul fără prihană, noi cei ce ne-am mântuit prin tine, și cu bunăcredinţă cântând strigăm : Bine eşti cuvântată pururea Fecioară, care pe Dumnezeu L-ai născut. Lumina cea neapusă o ai născut, preafericită Fecioară, care luminează prin trup celor ce sunt întru întunericul vieţii, și celor ce te laudă pe tine pururea Fecioară, bucurie ne-ai izvorât. Darul a înflorit, legea a încetat prin tine, Preasfântă, că tu, Curată, pururea Fecioară ai născut pe Domnul, Care ne dă nouă iertare. Mort m-a arătat gustarea din pom, iar lemnul vieţii arătându-se din tine, Preacurată, m-a înviat, și dulceţii raiului moştenitor m-a aşezat. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca să Te vadă Cuvântule a lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Carele chemi din negura greşalelor. Datu-mi-au mie loc Heruvimii acum, şi sabia cea de foc Stăpâne dă înapoi, văzându-Te Cuvântule al lui Dumnezeu pe Tine adevăratul Dumnezeu făcând cale tâlharului în rai. De acum nu mă voi mai teme, Stăpâne Hristoase, de întoarcerea în pământ, că Tu cu învierea Ta pentru milostivirea cea multă, pe mine cel uitat m-ai ridicat de la pământ la înălţimea nestricăciunii. A Născătoarei :
Pe cei ce te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu din suflet Stăpâna lumii cea bună, mântuieşte-i, că pe tine folositoare nebiruită te-am agonisit, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu adevărat. Al Crucii cu al Învierii.
Irmos : Lumina dumnezeieștii arătări...
Cu mâncarea din pom în Eden amăgindu-se începătorul neamului, întru stricăciune s-a alunecat, neascultând, Doamne, porunca Ta, Preabunule. Ci pe acesta prin Cruce iarăși l-ai ridicat la frumuseţea cea dintâi, ascultător Tatălui, Mântuitorule făcându-Te. Cu moartea Ta, Bunule, s-a pierdut puterea morţii, şi izvorul vieţii nouă ne-a izvorât, și nemurirea s-a dăruit. Pentru aceasta îngropării Tale și învierii cu credinţă ne închinăm, prin care ca un Dumnezeu lumea toată o ai luminat. A Născătoarei :
Cela ce locuieşte în cer, şi Făcătorul tuturor Domnul în pântecele tău, ceea ce ești cu totul fără prihană, S-a sălăşluit negrăit, mărindu-te pe tine cea mai înaltă decât cerurile, şi mai sfântă decât cetele cele fără de materie. Pentru aceasta acum cei de pe pământ pe tine te fericim. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Cu dumnezeiasca ta lumină...
Cu curăţia strălucind luminat, dumnezeiesc lăcaş al Stăpânului te-ai făcut Prealăudată, că tu una te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, în braţe ca pe un prunc pe Acesta purtându-L. Purtând frumuseţea cea înţelegătoare, a sufletului tău celui prea-înfrumusețat, Mireasă lui Dumnezeu te-ai făcut, pecetluită fiind cu fecioria, Curată, şi cu lumina curăției lumea ai luminat. Să se tânguiască, adunarea celor rău credincioşi, a celor ce nu te mărturisesc aievea pe tine Maică a lui Dumnezeu, Curată. Că tu te-ai arătat nouă ușă a luminii celei dumnezeiești, negura greşalelor risipindu-o. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive. Răstignindu-Te, Stăpâne, cu piroanele adică blestemul cel asupra noastră l-ai pierdut; iar cu suliţa împungându-Te în coastă, zapisul lui Adam rupându-l, lumea ai slobozit. Adam prin înşelăciune împiedicându-se, jos s-a pogorât în prăpastia iadului. Ci Cela ce eşti din fire Dumnezeu și milostiv, Te-ai pogorât spre căutare, şi pe umeri purtându-l, împreună l-ai înviat. A Născătoarei :
Preacurată Stăpână, care ai născut oamenilor pe Domnul îndreptătorul, potoleşte tulburarea patimilor mele, cea nestătătoare şi cumplită, şi dă linişte inimii mele. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Cuprins a fost...
Ucigătoare de Hristos și omorâtoare de prooroci, a odrăslit mulţimea evreilor, că precum pe prooroci dedemult, care erau raze de taină ale adevărului, a-i ucide nu s-au temut, așa şi acum pe Domnul, pe Carele L-au propovăduit aceia atunci, de pizmă împungându-se L-au ucis, iar nouă s-a făcut viață omorârea Lui. Cuprins ai fost, dar nu Te-ai ţinut Mântuitorule în mormânt, că de ai şi gustat de voie moarte, Cuvântule, dar ai înviat ca un Dumnezeu nemuritor, împreună sculând pe legaţii cei din iad, și bucurie femeilor în locul întristării celei dedemult schimbându-le. A Născătoarei :
Necinstit şi lipsit s-a arătat chipul trupului Tău mai vârtos decât oamenii, în vremea patimii, că după Fiinţa Dumnezeirii frumos cu podoaba S-a arătat lui David. Ci cu toiagul împărăţiei Tale sfărâmând tăria vrăjmașilor, zis-a cea Curată, o Fiul meu și Dumnezeule scoală-Te din groapă. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Marea vieţii văzându-o...
Marele între prooroci Moise mai-nainte te-a scris pe tine chivot și masă și sfeşnic și năstrapă, cu închipuire însemnând întruparea cea dintru tine a Celui Preaînalt, Maică Fecioară. Omorâtu-s-a moartea, o Stăpână, întâmpinându-se cu Rodul tău, şi stricăciunea s-a surpat, ceea ce este osândirea lui Adam. Că Viața ai născut, Care izbăvește din stricăciune pe cei ce te laudă pe tine. Legea a slăbit, umbra a trecut, darul cel mai presus de minte şi de cuget arătându-Se mie, Fecioară, al naşterii celei din tine a lui Dumnezeu și Mântuitorului, ceea ce eşti mult lăudată. Condac. Glas 6.
Podobie : Plinind rânduiala...
Cu palma cea începătoare de viață pe cei morţi din văile cele întunecoase, Dătătorul de viață înviindu-i pe toţi Hristos Dumnezeu, înviere a dăruit frământăturii omeneşti; că este Mântuitorul tuturor, Învierea și viața și Dumnezeu a toate. ICOS
Crucea şi îngroparea Ta, Dătătorule de viață o lăudăm credincioşii, și ne închinăm, că iadul ai legat nemuritorule, ca un Dumnezeu atotputernic, și morţii împreună i-ai înviat, și porţile iadului le-ai sfărâmat şi puterea morţii ai surpat, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta pământenii cu dragoste Te mărim pe Tine, Cela ce ai înviat, şi ai surpat puterea vrăjmaşului celui atotpierzător, și pe toţi i-ai înviat, pe cei ce au crezut întru Tine şi lumea o ai izbăvit de săgeţile şarpelui, și ca Cel unul puternic, de înşelăciunea vrăjmaşului ne-ai izbăvit pe noi. Pentru aceasta lăudăm cu bunăcredință învierea Ta, prin care ne-ai mântuit pe noi, ca un Dumnezeu a toate. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Tânguindu-se pentru patima Ta soarele, în negură s-a îmbrăcat, şi ziua peste tot pământul, Stăpâne, lumina s-a întunecat, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Îmbrăcatu-s-a Hristoase cu pogorârea Ta întru lumină cele dedesubt, iar strămoşul arătându-se plin de veselie, dănţuind a săltat strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Prin tine Maică Fecioară lumină strălucită a răsărit la toată lumea, că pe Ziditorul tuturor, Dumnezeu, tu L-ai născut. Pe Carele roagă-L Preacurată, să ne trimită nouă credincioșilor mare milă. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Negrăită minune...
A Născătoarei :
Născând izbăvirea Evei celei dedemult, din blestem ai dezlegat pe Adam, Fecioară Curată. Pentru aceasta cu îngerii pe tine împreună te lăudăm şi strigăm : Izbăvitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Dătător de rouă cuptorul...
Pe cei trei tineri cuptorul, naşterea ta mai-nainte închipuindu-o, nu i-a ars, că Focul cel dumnezeiesc pe tine nearzându-te, S-a sălăşluit întru tine, și pe toți i-a învățat să strige : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Pe tine te fericesc marginile preacurată Maică, precum ai zis mai-nainte, fiind luminate cu strălucirile tale cele purtătoare de lumină, și cu darul cântând strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Dinţii cei vătămători i-a înfipt şarpele cel prea viclean în mine, ci pe aceştia i-a zdrobit Fiul tău Maica lui Dumnezeu, și mie tărie mi-a dat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Curățirea firii tu ești, una cea de Dumnezeu fericită, că pe Dumnezeu, Cel ce șade pe umerii Heruvimilor, în braţe purtându-L strigi : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Din văpaie, cuvioşilor, rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea. Pe Tine, Te preaînălţăm întru toți vecii. Pe poporul iudeu, cel ucigător de prooroci dedemult, pizma ucigător de Dumnezeu acum l-a făcut, că Te-a spânzurat pe Tine pe Cruce, Cuvântule al lui Dumnezeu, pe Carele Te preaînălțăm întru toți vecii. Crugurile cereşti nu le-ai părăsit, şi în iad pogorându-Te, pe tot omul, cel ce zăcea în gunoi, împreună l-ai sculat Hristoase, pe cela ce Te preaînalță întru toți vecii. A Născătoarei :
Din lumină, pe Dătătorul de lumină, Cuvântul, L-ai zămislit, şi născându-L pe Acesta negrăit te-ai preamărit; că Duhul cel dumnezeiesc întru tine Fecioară S-a sălăşluit. Pentru aceasta te lăudăm întru toți vecii. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Spăimântează-te cerule...
Încetat-a tirania iadului, și împărăţia de nimica s-a făcut de acum înainte, că pe Cruce pe pământ pironindu-Se, Dumnezeu, Cel ce este peste toate, puterea acestuia o a stricat; pe Carele tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii. O nespusă iubirea Ta de oameni, Hristoase, şi negrăitele bunătăţi, că pe mine văzându-mă pierind în temniţa iadului, patimi răbdând, m-ai izbăvit. Pentru aceasta Te binecuvântăm pe Tine, Stăpânul tuturor, şi Te preaînălțăm întru toți vecii. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Din văpaie Cuvioşilor...
Cu veșmânt poleit ca pe o împărăteasă, Fiul tău luminându-te cu raza Duhului, dea-dreapta Sa te-a pus, Preacurată, pe Carele Îl preaînălţăm întru toți vecii. Cela ce a înfiinţat lumea numai cu voia, din preacurat pântecele tău trup Și-a luat, vrând pe acesta iarăşi a-l zidi, pe Carele Îl preaînălţăm întru toţi vecii. Lăcaş dumnezeiesc al împreunării Cuvântului cu mine omul te-ai făcut, Preacurată, strălucind luminat cu lumina fecioriei, pentru aceasta te lăudăm întru toți vecii. Sfeșnicul cel cu strălucire de aur, mai-nainte te-a închipuit, pe tine ceea ce ai primit negrăit Lumina cea neapropiată, Care cu cunoştinţa Sa luminează toate. Pentru aceasta te lăudăm Curată în veci. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Carele mărindu-L cu oștile cereşti, pe tine te fericim. Patimilor neîmpărtăşit ai rămas Tu, Cuvântule al lui Dumnezeu, cu trupul împreunându-Te cu patimile, dar pe om l-ai dezlegat din patimi, patimilor făcându-Te patimă, Mântuitorul nostru, că Însuți ești fără de patimă și atotputernic. Stricăciunea morţii primind, de stricăciune Ți-ai păzit trupul Tău negustat, iar sufletul Tău, cel de viață făcător și dumnezeiesc Stăpâne în iad n-a rămas ci ca din somn sculându-Te, pe noi împreună ne-ai sculat. A Treimii :
Pe Dumnezeu Tatăl, pe Fiul cel împreună fără început, toți oamenii cu buze curate adică Îl mărim, iar puterea cea nespusă şi preamărită a Preasfântului Duh o cinstim, că numai însă-Ți eşti atotputernică, Treimea cea nedespărţită. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Nu mă plânge Maică...
De Te-ai şi pogorât în mormânt ca un mort Dătătorule de viață, dar tăria iadului o ai stricat Hristoase, împreună sculând morţii, pe care îi şi înghiţise, și înviere tuturor ai dat ca un Dumnezeu, celor ce cu credinţă, şi cu dragoste pe Tine Te măresc. Să se bucure făptura, şi să înflorească ca crinul, că Hristos, S-a sculat din morţi ca un Dumnezeu. Unde-ţi este moarte boldul tău ? Să strigăm : Unde-ţi este iadule biruinţa ta ? Surpatu-te-a în pământ, Cela ce a înălţat cornul nostru ca un milostiv. Purtat-ai pe Cel ce poartă toate, şi ai ţinut ca pe un prunc pe mâini, pe Cela ce ne-a izbăvit pe noi din mâna luptătorului vrăjmaş, Preacurată Stăpână, şi L-ai văzut pe lemnul Crucii ridicat, pe Cel ce ne-a ridicat pe noi din groapa răutăţii. Al Născătoarei de Dumnezeu
Irmosul : Pe Dumnezeu a-L vedea...
Stea din Iacob strălucind cu razele Dumnezeirii, celor ținuți de întuneric le-a răsărit prin tine acum, Preacurată, Hristos Dumnezeu, Cuvântul cel întrupat; prin Carele luminaţi fiind, cu oştile cereşti pe tine te fericim. Întărindu-mă cu puterea ta şi cu darul, ție cântare cu osârdie din inimă ţi-am pus înainte. Ci pe aceasta primeşte-o Fecioară curată, răsplătindu-mi cu darul tău cel mult luminat, din vistieriile cele nestricate, ceea ce ești de Dumnezeu fericită. Război te-ai arătat aievea al Dumnezeirii, întru care haina trupului cuvântul şi-a ţesut, Dumnezeu făcând chipul meu Fecioară, întru carele îmbrăcându-Se, pe toţi i-a mântuit, pe cei ce din cuget curat pe tine te măresc. Morţilor înviere acum s-a dăruit, prin naşterea ta cea nespusă, şi negrăită, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Că Viaţa din tine cu trup îmbrăcându-Se, tuturor a strălucit, şi mâhnirea morţii luminat o ai dezlegat. LA LAUDE
Stihirile învierii. Glas 6. Stih : Ca să facă întru dânşii judecată scrisă slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui. Crucea Ta, Doamne, viață şi înviere poporului Tău este, şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine Dumnezeul nostru, Cela ce ai înviat, Te lăudăm, miluiește-ne pe noi. Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Îngroparea Ta, Stăpâne, raiul a deschis neamului omenesc, şi din stricăciune izbăvindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi. Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui Cu Tatăl şi cu Duhul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, și către Dânsul să strigăm : Tu eşti viaţa noastră și învierea, miluiește-ne pe noi. Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. A treia zi ai înviat Hristoase din groapă, precum este scris, şi împreună ai sculat pe strămoșul nostru. Pentru aceasta Te și măreşte neamul omenesc, și laudă Învierea Ta. Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Lăudaţi-l pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Doamne, mare şi înfricoşată este taina învierii Tale, că aşa ai ieşit din mormânt, ca un mire din cămară, cu moartea pe moarte stricând, ca pe Adam să-l slobozeşti. Pentru aceasta în cer îngerii dănţuiesc, şi pe pământ oamenii măresc bună milostivirea Ta, ce s-a făcut spre noi, Iubitorule de oameni. Stih : Lăudaţi-I pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe EI în chimvale de strigare toată suflarea să laude pe Domnul. O călcătorilor de lege iudei, unde sunt peceţile şi arginții, care ia-ţi dat ostaşilor ? Nu s-a furat vistieria, ci a înviat ca un puternic. Iar voi înşivă v-ați ruşinat, lăpădându-vă de Hristos Domnul măririi Cela ce a pătimit şi S-a îngropat, şi a înviat din morţi, Acestuia să ne închinăm. Stih : Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu. Înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit. Mormântul pecetluit fiind, cum vi s-a furat iudeilor, străjeri aşezând şi semne punând ? Uşile fiind încuiate, a ieșit Împăratul ! Sau ca pe un mort puneţi-L de față, sau ca lui Dumnezeu închinaţi-vă cu noi, cântând : Mărire Crucii Tale, Doamne, și învierii Tale. Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. La mormântul Tău cel primitor de viață femeile mironosiţe tânguindu-se au ajuns Doamne și miruri purtând, trupul Tău cel preacurat căutau să-L ungă. Dar au aflat înger purtător de lumină pe piatră şezând, şi către dânsele spunând şi grăind : Pentru ce lăcrimaţi de Cel ce a izvorât din coastă viață lumii ? Ce căutaţi ca pe un mort în mormânt pe Cel fără de moarte ? Ci mai vârtos alergând vestiţi ucenicilor Lui bucuria cea a toată lumea a măritei Lui învieri, întru care şi pe noi Mântuitorule luminându-ne, dăruiește-ne curăţire și mare milă. Mărire… Stihira Evangeliei. LUMINÂNDELE Și acum… Prea binecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu…
Doxologia cea mare. Ectenia şi Otpustul.
LA LITURGHIE Fericirile Pomeneşte-mă Dumnezeule Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta, și mă mântuieşte, ca un singur Iubitor de oameni. Prin lemn pe Adam cel ce s-a amăgit prin lemnul Crucii iarăşi l-ai mântuit, şi pe tâlharul cel ce striga : Pomeneşte-mă Doamne întru împărăţia Ta. Porţile iadului şi încuietorile zdrobindu-le, Dătătorule de viață, ai înviat pe toţi Mântuitorule, cei ce strigă : Mărire sculării Tale. Pomeneşte-mă, Cel ce moartea ai prădat cu îngroparea Ta, şi cu învierea Ta toate de bucurie le-ai umplut, ca un milostiv. Mironosiţele la mormânt venind pe înger strigând au auzit : Hristos a înviat, luminând toate. Pe Cel ce S-a pironit pe lemnul Crucii, și lumea de înşelăciune o a izbăvit, cu un glas toţi pe Hristos să-L lăudăm. Mărire...
Pe Tatăl şi pe Fiul să-L mărim, şi pe Duhul Sfânt, grăind : Treime Sfântă, mântuieşte sufletele noastre. Și acum...
Ceea ce negrăit în cele de apoi ai zămislit, şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară, mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine. SLUJBA DE LUNI
DUMINICĂ SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă : Glas 6.
Podobie : Toată nădejdea... Cela ce nu voieşti moartea, ci pocăinţa tuturor, celor ce ţi-au greşit Ție, Cuvântule, mult-Milostive Hristoase, Doamne, și pururea faci milă cu robul Tău, milostiveşte-Te spre mine cel ce mă pocăiesc, şi îndrăznesc a-mi cere iertare de răutăţile mele, cu care Te-am amărât, că întru mine vei arăta adâncul dumnezeieştilor îndurări, dacă nevrednic fiind eu, mă vei mântui, ca un iubitor de oameni. Unule, Iubitorule de oameni, Cela ce vrei ca toţi să se mântuiască, şi pe cei ce Te scârbesc pe Tine, îi chemi la pocăinţă ca un milostiv, să nu pomeneşti Stăpâne rogu-mă nicidecum lucrurile mele cele de ruşine și necuvioase care am făcut, vai mie ! înaintea ochilor Tăi, netemându-mă ticălosul de nescăparea din mâinile Tale. Pentru aceea cad acum suspinând şi plângând, şi gânditor atingându-mă de picioarele Tale, ca să iau iertare. Primeşte rugăciunea mea, Cela ce vrei ca toți să se mântuiască și să nu mă lepezi de la faţa Ta pe mine nevrednicul, carele din tinereţe multe Ți-am greşit mai presus de toată firea omenească. Pentru aceea plecându-mi genunchii, cad către Tine cu lacrimi milostiveşte-Te, miluieşte-mă, arată întru mine milele Tale, Doamne al măririi, Părinte al milei și al îndurărilor, să nu mă izgoneşti pe mine ticălosul, carele mă rog Ție. Alte Stihuri ale Sfinţilor Îngeri, asemenea.
Cetele îngereşti, care arătat văd podoaba Ta cea frumoasă, şi se umplu de străluciri, glas de prăznuire cu netăcute rugi veșnic Ție îţi cântă, Preabunule, şi nicidecum de plecarea către cele rele nu se poartă, ci deapururea mai vârtos, şi cu neclintire privesc la cele dinainte, şi strălucirile cele preabogate cu sârguire primindu-le, se roagă cu îndrăzneală pentru sufletele noastre. Îngrădeşte turma Ta cu părtinirile cele îngereşti, Cela ce pe cetele acestora le-ai aşezat, cu cuvântul şi cu voia Ta, gonind toată ispita, şi îndrăznirea barbarilor și a eresurilor, că, cu sângele Tău pe aceasta cu adevărat o ai răscumpărat, şi ai şters osânda legii şi a păcatului, ca izbăvindu-se de ispitele cele de întristare, cu care acum se supără, să Te mărească pe Tine, Mântuitorule, cu socoteala bunei cinstiri. Începătoriile, domniile şi serafimii împreună cu scaunele, heruvimii cei preacuraţi, îngerii, arhangelii, cu frică înconjură scaunul Tău cel cinstit și sfânt, și dumnezeiasca Ta mărire. Și toate puterile şi stăpânirile, laudă mare cuviinţa Ta, și negrăită purtarea Ta de grijă, şi se minunează de înţelepciunea Ta, Hristoase, ceea ce este întru făpturi, şi cu îndrăzneală se roagă, pentru sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cu voia alunecându-mă, şi prin amăgirea înşelătorului rob m-am făcut, dumnezeiască Mireasă, la milostivirea ta cea preaminunată, şi la rugăciunea ta cea fierbinte, Preasfântă Fecioară, alerg eu cel prea-ticălos. Izbăveşte-mă de legătura ispitelor și a necazurilor, și mă mântuieşte, ceea ce ești cu totul fără prihană, de asuprelile drăceşti, ca să te măresc și cu dragoste să te laud, şi să mă închin ție, și să te măresc pe tine, Stăpână cea pururea Fecioară. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă Pocăinţă n-am câştigat, încă nici iarăşi lacrimi. Pentru aceasta te rog, Mântuitorule, mai-nainte de sfârșit să mă întorci, și să-mi dai pocăinţă, ca să mă izbăvesc din munci. La înfricoşată venirea Ta, Hristoase, să nu auzim, nu vă ştiu pe voi, că nădejdea toată o am pus spre Tine, Mântuitorule, măcar deşii nu facem poruncile Tale pentru negrija noastră ci miluiește sufletele noastre rugămu-ne. Mucenicina :
Mucenicii Tăi, Doamne nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cu Arhangelul să lăudăm credincioşii pe cămara cea cerească, şi uşa cea pecetluită cu adevărat : Bucură-te dintru care ne a răsărit nouă Mântuitorul tuturor, Hristos, Dătătorul de viaţă şi Dumnezeu ! Surpă, Stăpână, pe tiranii vrăjmăşii noştri cei fără de Dumnezeu, cu mâna ta, Preacurată, nădejdea creştinilor. LUNI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne de umilinţă. Glas 6. Gândesc de ziua cea înfricoşată, şi plâng faptele mele cele întinate, cum voi răspunde nemuritorului Împărat, sau cu ce îndrăzneală voi privi la Judecătorul eu desfrânatul ? Bunule îndurate, Părinte, Fiule Unule-Născut, Duhule Sfinte, miluiește-mă. În valea plângerii, în locul în carele ai rânduit, când vei ședea Milostive să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor, ci Te milostiveşte spre mine Dumnezeule, și mă miluiește. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Preabună Născătoare de Dumnezeu, folositoarea lumii, nădejdea şi acoperământul, şi limanul celor ce aleargă la tine, roagă cu dinadinsul împreună cu cei fără de trupuri, pe iubitorul de oameni Dumnezeu, pe Cela ce L-ai născut, să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, una binecuvântată. După a 2-a Catismă, Sedelne. Asemenea.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân noi păcătoşii miluieşte-ne pe noi. Doamne miluieşte-ne pe noi, că spre tine am nădăjduit, nu te mânia spre noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv, și ne izbăveşte pe noi de vrăjmașii noştri, că Tu ești Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale, și numele Tău chemăm. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Începătură mântuirii vestirea lui Gavriil către Fecioara s-a făcut, că a auzit aceasta : Bucură-te, şi n-a fugit de închinăciune, nici s-a îndoit ca Sarra în cort, ci așa a zis : Iată roaba Domnului ! Fie mie după cuvântul Tău ! După a 3-a Catismă, Sedelne. Asemenea.
Suflete cu lenevire petrecându-ţi toată viaţa, ziua groaznicei judecăţi în minte nu o iei, deşteaptă-te dar, şi-ţi câştigă pocăinţă, întoarce-te şi strigă către Hristos : Milostive, să nu pomeneşti păcatele noastre cele multe în ceasul judecăţii. Mucenicina :
Lumină drepților este dea-pururea, că sfinţii întru Tine luminându-se, strălucesc pururea ca niște luminători, sfeşnicul necredincioşilor stingându-l. Cu ale cărora rugăciuni, Tu, Doamne, luminează sfeşnicul meu și mă mântuieşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pe cea preamărită Maica lui Dumnezeu, şi mai sfântă decât sfinţii îngeri, fără tăcere să o lăudăm cu inima și cu gura, Născătoare de Dumnezeu pe dânsa mărturisindu-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat, și se roagă neîncetat pentru sufletele noastre. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul de umilinţă.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Glas 6. Irmosul : Simţitorul faraon cu toată oastea s-a înecat, iar Israil trecând prin mijlocul mării, striga : Domnului Dumnezeului nostru să-i cântăm, că S-a preamărit. Hristoase, pe mine cel ce am căzut în mâinile tâlharilor celor răi, şi cu răni vătămătoare de suflet mai mort m-am făcut, cu untul-de-lemn al milostivirii vindecându-mă, miluieşte-mă, ca să Te măresc pe Tine. Ca cela ce am păcătuit multe, şi peşteră a tâlharilor m-am făcut, Cela ce Te-ai născut în peşteră, dă-mi ploi de lacrimi şi mă curăţeşte, ca să mă fac Biserică a Sfântului Tău Duh. Mucenicine :
Vitejeşte mucenicilor surpând pe vrăjmaşul, v-aţi împodobit cu cununi de Dumnezeu împletite cu adevărat şi umplându-vă de mărire, împreună cu îngerii staţi înaintea lui Dumnezeu întru cele înalte. Cinstiţilor marilor mucenici cei ce întru adâncul sângiurilor voastre, pe faraon cel gândit, aţi înecat oarecând, către pământul făgăduinţei celei cereşti aţi trecut, mărind pe Hristos. A Născătoarei :
Cu mucenicii, Curată, cu dumnezeieștii prooroci, cu toți îngerii, roagă pe Ziditorul tuturor, să se mântuiască, cei ce cu credinţă te măresc. Alt Canon, al Sfinţilor Îngeri
Cântarea 1-a, Irmosul : Ca pe uscat umblând Israil... Buna cuviinţă, cea înfrumuseţată a cetelor cereşti, lăudându-o, ca să mă luminez cu ale lor strălucitoare raze strig : Mă rog Ție, Hristoase, Unule prea-Milostive. Împodobind cu cuvântul Tău şi cu Preasfântul Duh cel dintru Tine, cetele îngerilor le-ai gătit pe ele ca să Te laude pe Tine, Cela ce eşti pricina a toate, ca un Atotputernic. A Născătoarei :
Primind pe Ziditorul tău, precum însuşi a voit, întrupat fără sămânţă din pântecele tău, Curată, mai presus de minte făpturilor cu adevărat te-ai arătat, Stăpână. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Pe piatra cea tare a credinţei Tale întemeind cugetul sufletului meu, întăreşte-l Doamne, că pe Tine Te am Bunule scăpare şi întărire. M-am făgăduit lui Hristos, ca să mă pocăiesc şi de răutăți nicicum nu m-am contenit, ce voi face, fiind cuprins de multa orbire ? Fiul lui Dumnezeu, Tu mă miluiește. Căutând la îndelungă răbdarea lui Dumnezeu, îmi cheltuiesc viața cu trândăvie, și mă tem totdeauna ca să nu mă întâmpine fără de veste tăierea morţii. Mucenicine :
Goanele şi durerile şi nevoile ca nişte ospeţe dorindu-le mucenicii, se bucurau privind cu ochii minții veșnica desfătare. Ca pe o piatră tare a bunei credinţe, cu prea înţelepciune întărindu-vă gândul, de împunsăturile muncilor celor de multe feluri nu v-ați răsturnat, Sfinților Mucenici. A Născătoarei :
Rai nou te-ai arătat nouă, Curată, având în mijloc pomul vieţii, dintru carele mâncând, Preacurată, Adam, de omorârea cea vicleană și rea s-a slobozit. Alt Canon,
Irmos : Nu este sfânt precum Tu...
Firea ceea ce a zidit toată firea cea cuvântătoare cu a Sa voie dintru ce n-a fost, cu glasuri întreit sfinte Se laudă în trei Fețe și Se mărește cu credinţă. Izvorând acum bunătatea, Stăpâne al tuturor, și bogat vărsându-o prin împărtăşire ai arătat Iubitorule de oameni, pe cetele cele bune ale îngerilor celor fără de trupuri. A Născătoarei :
Datu-s-a nouă slobozire prin tine de Dumnezeu Născătoare, că Stăpânul legii, Cela ce S-a întrupat dintru tine, patimi pentru noi răbdând, pe toţi ne-a izbăvit. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, și de lauda Ta, Doamne toate s-au umplut. Să nu ne osândeşti pe noi cei ce Ți-am greşit Ție mult, ci cu obişnuita Ta milostivire, Stăpâne miluieşte-ne. Mântuitorule, Cela ce eşti calea vieţii, de cărările cele purtătoare de moarte ale păcatului, învredniceşte-mă pururea a mă abate. Mucenicine :
Supunându-vă sub focul muncilor cel aprins, cu roua Dumnezeiescului Duh, mucenicilor aţi rămas nearși. Din izvorul dumnezeieștii desfătări prealuminat vă desfătaţi mucenicilor, prin curgerile sângiurilor, pe aceasta moştenindu-o. A Născătoarei :
Prin lene viaţa mea cheltuindu-o, Preacurată, alerg către sprijineala ta, milostivindu-te mântuiește-mă. Alt Canon,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Prea dumnezeieştile Tale minuni, având fire neprimitoare de stricăciune, cinstitul Tău scaun îl înconjură, pe Tine, Izvorul nemuririi moştenindu-Te, Iubitorule de oameni. De Duhul Sfânt soboarele Sfinţilor Îngeri sfinţindu-se, spre cel rău petrec nemişcate, îndumnezeindu-se prin suirile cele către Binele cel dintâi. A Născătoarei :
Blestemul strămoaşei s-a dezlegat prin tine Maica lui Dumnezeu, cu totul fără prihană, că tu, Curată, pe Izvorul cel pururea curgător al binecuvântării L-ai născut nouă. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Hristoase, Cela ce răsari lumina lumii, luminează inima mea a celui ce de noapte îţi strig Ție și mă mântuieşte. Hristoase, Cela ce ai odrăslit din rădăcina lui Iessei, usucă odraslele patimilor mele, sădind întru mine frica Ta. Suspinare ca şi vameşul să câştigăm şi de răutăţi să ne depărtăm, ca să scăpăm de suspinul cel veşnic. Mucenicine :
Răniți fiind cu dumnezeiasca Ta dorire, prin munci rănindu-se, se bucură mucenicii Tăi, Doamne. De la marginile lumii, mucenicilor pătimind, aţi strigat şi Hristos a auzit glasul vostru. A Născătoarei :
Pe uşa cea cerească să o lăudăm, prin care intră toţi păcătoşii către intrările iertăciunii. Alt Canon,
Irmos : Cu dumnezeiasca ta strălucire...
Pe scaunul heruvimilor văzându-Te Proorocul şezând, Văzătorule a toate, pe Tine, Ziditorul şi Domnul, prin semne cu taină se învăţa stăpânirea Ta şi domnia. Cu milioane de milioane şi cu mii de mii de îngeri, Daniil văzându-Te Stăpâne înconjurat, împreună fiind cu chipul oamenilor, puterea măririi Tale, cu taină s-a învățat. A Născătoarei :
Frumos, cu podoaba mai mult decât fii pământenilor, S-a arătat Fiul tău, prealăudată Stăpână; că Cuvânt este al lui Dumnezeu celui peste toate, deşi fire omenească dintru tine a luat. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
De chitul păcatului fiind înghiţit, strig Ție, Doamne, ca pe Proorocul din stricăciune slobozeşte-mă. Cela ce pe orbi i-ai făcut cu ochi, deschide-mi ochii sufletului meu, ca să văd lumina Ta şi de întunericul patimilor să mă izbăvesc. Milostivule umple sufletul meu de apele cele făcătoare de viață ale pocăinţei, dăruindu-mi râuri de lacrimi. Mucenicine :
Văile cele muceniceşti, crini de vindecări răsar şi pe inimile tuturor cu buna cinstire le umple de mireasmă. Dezlegându-vă prin munci de trupul cel ce se strică, sfinţilor cu dragostea Domnului inima o aţi legat. A Născătoarei :
Sfântă Maica lui Dumnezeu, inima mea cea spurcată cu fapte necurate, cu milostivirea ta curățește-o. Alt Canon,
Irmos : Marea vieţii văzându-o...
Prin curăţirea minţii, văzând Iacob, Stăpâne, pe îngerii Tăi pe scară pogorându-se, luminat de departe se învăţa, prea-arătat venirea Ta cu trup. Înţelegând Stăpâne, Israil sluga Ta, luminată dumnezeiască tabăra îngerilor, se bucură, care cu bună rânduială săltează şi nespusa Ta mărire o înconjură. A Născătoarei :
Cu adevărat mai presus de munţii cei cereşti, de puterile cele îngereşti, s-a arătat muntele cel arătat, pântecele tău, carele a încăput Raza Dumnezeirii. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cela ce ai ascultat cântarea cuvioşilor Tăi tineri, și ai răcorit cuptorul cel aprins, bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. De răutatea cea fără de seamă mi s-a umbrit mintea și nu am văzut lumina pocăinţei, Hristoase, Mântuitorul meu, mântuiește-mă. Îndrăznind la a Ta milostivire, cad înaintea Ta, Milostivule, cerând dezlegare răutăţilor mele, să nu mă treci cu vederea, Stăpâne. Numai eu m-am golit, de lucrurile cele ce îndreptează, numai eu am făcut toată fapta necuvioasă, ci numai Tu, Hristoase, milostivește-Te spre mine. Mucenicine :
Cela ce ai îmbrăcat cu mărire mai presus de lume pe sfinţii Tăi, cei ce au pătimit în lume, pentru rugăciunile lor Hristoase al meu mântuiește-mă. Aşezământurile legilor cele nedrepte le-aţi scuipat, dumnezeieşti păzitori fiind ai legii celei drepte, cu credinţă după lege pătimind. A Născătoarei :
Pe Stăpânul, Cel ce S-a îmbrăcat cu chip de rob, Îl naşti Fecioară, pe Carele roagă-L, Curată, de robia patimilor să mă slobozească. Alt Canon,
Irmos : Dătător de rouă...
Cu frumuseţea vă luminaţi preasfinţilor îngeri ai Ţiitorului a toate, apropiindu-vă de nespusă mărirea lui Hristos şi cu dragoste totdeauna strigând : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Gânditori împrejurul Tău, Stăpâne învârtindu-se îngerii, strălucirea Ta cea neajunsă de minte totdeauna veşnic o primește, lăudând și grăind pururea : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Cu tine binecuvântată este Domnul, zis-a arhanghelul cel fără de trup, că vrând ca să înnoiască firea cea stricată, în pântecele tău S-a sălăşluit Curată : Binecuvântată eşti, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor heruvimilor au urmat cântarea cea întreit sfântă strigând : Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii. Râvnit-am năravurilor bogatului celui nemilostiv, și am trecut cu vederea mintea mea cea săracă, care era lângă uşile pocăinţei, rănită de răutate, ci să nu mă trimiţi Hristoase în focul cel nesuferit. În iarna şi în Sâmbăta nelucrării bunătăţilor să nu mă iei nepregătit din viață, Milostive, Cela ce ai încetat iarna păcatului, ci-mi dă dumnezeiască întoarcere. Mucenicine :
Mucenicii călcând înşelăciunea prin credinţa cea nerătăcitoare au suferit valurile muncilor, binecuvântând pe Domnul în veci. Văpaia muncilor cea aprinsă cu roua răbdării o au suferit sfinţii, şi materia nedumnezeirii o a ars, aprinşi fiind cu râvna dumnezeieștii dragoste, bunii biruitori mucenici. A Născătoarei :
Mai cinstită fiind decât îngerii Născătoare de Dumnezeu, pe Sfântul Dumnezeu L-ai născut, cu covârşire sfinţindu-te Fecioară. Pentru aceea sfințește-mi și sufletul meu. Alt Canon,
Irmos : Din văpaie Cuvioşilor...
Precum dedemult pe sluga Ta, Elisei cu oşti îngereşti l-ai îngrădit, aşijderea Hristoase şi acum îngrădeşte Biserica Ta, ceea ce Te preaînalță întru toţi vecii. Dumnezeieştilor mai-mari voievozi, ca cei ce staţi înaintea înfricoşatului scaun, rugaţi-vă, ca să se izbăvească de greşale, cei ce cu dragoste măresc, şi preaînalță pe Hristos în veci. A Născătoarei :
Ca Maicii şi Fecioarei cu dumnezeiescul Gavriil strigăm ţie : Bucură-te cea fericită de Dumnezeu, că pe Cuvântul lui Dumnezeu cu trup L-ai născut nouă, pe Carele Îl preaînălţăm întru toți vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Ceea ce ai primit bucuria prin înger, şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine. Iosif pentru întreaga înţelepciune s-a arătat dătător de grâu, iar eu curvește trăind, sunt cuprins de foametea faptelor celor bune. Ca Petru căindu-mă, Hristoase, lacrimi îţi aduc, ca vameşul suspin, ca desfrânatul dintru adânc strig, greşit-am, iartă-mă. Mucenicine :
Cu ajutorul lui Dumnezeu înţelepţilor surpând răutatea pierzătorului, cununi de biruinţă dintru înălţime ați luat. Sfânta pomenire a mucenicilor sfinţeşte cu Duhul Sfânt pe toţi, cei ce o sfinţesc pe dânsa cu buna-credinţă. A Născătoarei :
Luminează-mă pe mine cel întunecat de păcat, ceea ce ai născut Lumina nepătimirii, ca să te laud Curată, pururea Fecioară. Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea...
Precum ai încetat pe îngerul cel ce omora pe poporul Tău, în vremea prorocului tău David, așa îndurate Hristoase dăruiește pace tuturor Bisericilor, ușurând acum ispita cea deasupra lor, ca un mult milostiv. Văzând Hristoase pătimirea poporului Tău, ca un doctor al sufletelor şi al trupurilor vindecă-o Stăpâne. Pentru rugăciunile slujitorilor Tăi, ce Te înconjură acum, pe Tine, Împăratul tuturor, şi cu neîncetate glasuri Te preamăresc ca pe un Dumnezeu. A Născătoarei :
Începătoriile, arhangelii, domniile, şi serafimii, puterile, stăpâniile şi îngerii, scaunele, împreună cu heruvimii acum cinstind preamărită naşterea ta, pe tine Maică Fecioară cu evlavie pururea te măresc. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri de umilinţă. Glas 6. Rănile inimii mele, ce au crescut mie din multe greşale, vindecă-le Mântuitorule, doctorul sufletelor și al trupurilor, dând celor ce cer iertare de greşale, şi-mi dăruieşte pururea lacrimi de pocăinţă, dându-mi dezlegare datoriilor Doamne, și mă miluiește. Aflându-mă vrăjmaşul gol de fapte bune, cu săgeata păcatului m-a rănit, și Tu ca un doctor al sufletelor şi al trupurilor, rănile sufletului meu vindecă-le Dumnezeule și mă miluiește. Mucenicina :
Doamne întru pomenirea sfinţilor Tăi toată zidirea prăznuiește, cerurile se bucură cu îngerii, şi pământul se veseleşte cu oamenii. Pentru rugăciunile lor miluiește-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cuvântul arhanghelului l-ai primit, şi scaun de heruvimi te-ai arătat, și în braţele tale ai purtat de Dumnezeu Născătoare, pe nădejdea sufletelor noastre. LUNI LA LITURGHIE
Pomeneşte-mă Dumnezeule, Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta, și mă mântuieşte, ca un singur iubitor de oameni. Treci cele întru ştiinţă, şi întru neștiință de mine lucrate, Iisuse, Iubitorule de oameni, și cu partea celor mântuiţi rânduiește-mă. Cela ce ai luminat cetele îngereşti, pentru rugăciunile lor, Hristoase, ochiul inimii mele luminează-l. Mucenicina :
Toată ispita pătimirilor suferind purtătorilor de chinuri, durerile şi rănile oamenilor pururea le vindecaţi. Mărire...
Sfintei Treimi ne închinăm, celei lăudate de oștile îngerilor, strigând ei : Mântuieşte sufletele noaste. Și acum... A Născătoarei :
Izbăveşte-mă de focul cel veșnic, și de muncile ce-mi sunt gătite, Născătoare de Dumnezeu, ca să te fericim pe tine. La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă Glas 6.
Podobie : Toată nădejdea... Cu totul din tinereţe m-am făcut rob dezmierdărilor trupului, și lăcaş patimilor celor ce mă muncesc, și de suflet cu totul negrijindu-mă, am defăimat poruncile Tale, Mântuitorule. Ci Cel ce m-ai zidit, și ştii neputinţa noastră, carele numai Tu singur eşti fără de păcate, dă-mi iertare Milostive, pentru cele ce am greşit din tinereţe, cu ştiinţa și cu neştiința, simţitor şi gânditor, unule prea-Milostive. Cine mă va izbăvi de moartea ticălosului meu trup, şi-mi va mântui sufletul, nevătămat şi neispitit ? Că petrecând întru desfătări, cu silnicie mă tiraniseşte, şi deapururea se ridică asupra sufletului meu, şi îl necăjeşte, şi slăbind iarăşi vai mie ticălosului, nu pot Mântuitorule a sta împotrivă, către neputinţa acestuia. Ci o Făcătorul meu ! Să nu dai a se birui de ţarină Duhul, pe care l-ai suflat întru mine, precum Însuţi ai binevoit. Când vei vrea prea-Nemuritorule cu porunca Ta să desparți sufletul meu din legăturile trupului, atunci să-Ți fie milă de mine, și să-mi trimiţi înger blând, cu veselă căutătură căutând, ca să ia şi să mă mântuiască de boierii întunericului, și să mă întărească, ca să călătoresc cu lesnire drept suirea cea din văzduh, şi să ajung neosândit, să mă închin înfricoşatului Tău scaun, Dumnezeule Preabunule. Alte Stihiri ale Mergătorului înainte.
Podobie : Cea deznădăjduită pentru viață... Eu cel osândit pentru desfrânare, cad către Tine, Cel Preamărit mai presus de cuvânt, şi mă rog dintru adâncul inimii vezi necazul sufletului meu, Cela ce ai strălucit mai-nainte de bucurie, vezi-mi rănile inimii propovăduitorule al pocăinţei, şi-mi dăruieşte mântuirea, cu dumnezeiasca Ta rugăciune Mergătorule înainte, rugându-te Domnului. Cu totul sunt osândit pentru răutate, cu totul sunt cufundat în deznădăjduire, însumi sunt prea-rău şi întunecat, cu totul sunt rănit, cu totul sunt cumplit stricat, de către poftele cele necuvioase, şi cu totul netrebnic, cad la picioarele tale, Fericite, să nu mă lepezi, ci mă mântuieşte Ioane prietene al Domnului, şi înainte Mergătorule. Izbăveşte sufletul meu din moartea cea amară a păcatului şi a greşalelor, prealăudate Mergătorule înainte, şi mă înviază întru dumnezeieştile fapte ale poruncilor lui Hristos, cu puterea rugăciunilor tale. Conteneşte războaiele cele ce nevăzut se luptă cu mine, povăţuieşte-mă pe căile cele drepte ale odihnei celei veșnice şi mântuitoare, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Toată nădejdea...
Semnul iuţimii este pomenirea le rău, şi mânia este arătarea iuţimii, prin care şi cele necuvioase ocări sar fără de ruşine din ticăloasa gură, care pe cel ce lucrează acestea îl fac vinovat focului gheenei, precum este scris. Drept aceea priveghează suflete, fugi de mânia cea amară, de iuțime, de invidie, și de sudalmă, și de toată pornirea cea plină de putoare, şi strigă Născătoarei de Dumnezeu, Stăpâna mea, mântuieşte-mă. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă. Glas 6.
Pocăinţă n-am câştigat, încă nici iarăşi lacrimi. Pentru aceasta Te rog Mântuitorule, mai-nainte de sfârşit să mă întorci, și să-mi dai umilinţă, ca să mă izbăvesc din munci. La înfricoşată venirea Ta, Hristoase, să nu auzim, nu vă ştiu pe voi, că nădejdea toată o am pus spre Tine, Mântuitorule, măcar deșii nu facem poruncile Tale pentru negrija noastră, ci miluiește sufletele noastre, rugămu-ne. Cei ce au mărturisit pentru Tine, Hristoase, multe munci au răbdat, și cununile cele desăvârșite au luat în ceruri, unde se roagă pentru sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Prefacerea celor scârbiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, mântuieşte cetatea şi poporul, pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, una folositoarea credincioşilor. MARȚI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne de umilinţă. Glas 6. Gândesc la ziua cea înfricoșată şi plâng faptele mele întinate, cum voi răspunde nemuritorului Împărat, sau cu ce îndrăzneală voi privi la Judecătorul eu desfrânatul ? Bunule îndurate, Părinte, Fiule Unule-Născut, Duhule Sfinte miluiește-mă. În valea plângerii, în locul în carele ai rânduit, când vei şedea Milostive să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor, ci Te milostiveşte spre mine Dumnezeule și mă miluiește. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Nădejdea lumii...
Pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel născut mai-nainte de veci din Tatăl fără de mamă, în anii cei mai de pe urmă L-ai născut întrupat, din curatele sângiurile tale, fără de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Pe Carele roagă-L, să ne dăruiască iertare de păcate, mai-nainte de sfârşit. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân noi păcătoşii, miluiește-ne pe noi. Doamne miluieşte-ne pe noi, că spre Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Nădejdea lumii cea bună de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, a ta una şi înfricoşată folosire cerem, milostiveşte-te asupra poporului celui neajutorat, roagă pe milostivul Dumnezeu, să se izbăvească, sufletele noastre de toată îngrozirea, una binecuvântată. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Nădejdea lumii...
Ioane, precum ai arătat căile vieţii popoarelor strigând; îndreptaţi inimile voastre Domnului, mântuieşte şi mult păcătosul meu suflet, adă către umilinţă gândul meu cel împietrit şi cu rugăciunile tale Mergătorule înainte al Mântuitorului, izbăveşte-ne de munca ceea ce va să fie. Mucenicina :
Podobie : Puterile îngereşti...
Împotriviri vitejeşti erau la lupte, munci tirăneşti asupra mucenicilor, şi stau cetele celor fără de trupuri, ținând daruri pentru biruinţă, spăimântat-au înţelepţii pe tirani și pe împăraţi, surpat-au pe Veliar cu mărturisirea lui Hristos, Cela ce i-ai întărit, pe ei, Doamne mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Multe sunt mulţimile greşalelor mele, Născătoare de Dumnezeu, la tine am scăpat, Curată, mântuire trebuindu-mi, cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru, să-mi dăruiască iertare de relele cele ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul de umilinţă.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Glas 6. Irmosul : Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire, Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi mări pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, că cu mărire S-a preamărit. Isuse, Izbăvitorul meu, precum ai izbăvit de multe păcate pe desfrânata, ceea ce oarecând bine s-a pocăit, mă rog Ție și pe mine izbăveşte-mă de nenumăratele mele răutăți, ca un milostiv. Înotând eu acest noian al vieţii întru deşertăciunea minții, am căzut în multe înecări, dintru care izbăvește-mă, Iisuse, și mă mântuieşte. Mucenicine :
Pe vitejii nevoitori, pe pierzătorii celui străin, pe cei ce au pătimit cu răbdare şi au luat cunună de biruinţă de la Dumnezeu, cu bucurie să-i mărim. Ca nişte ritori arătat, cu îndrăzneală grăind Cuvântul lui Dumnezeu, pe ritorii cei cumpliţi i-aţi biruit, şi tot felul de munci cu durere suferind, foarte v-aţi preamărit. A Născătoarei :
Arătatu-te-ai poartă a vieţii, stricând cu naşterea ta, Curată, porţile morţii, arătatu-te-ai pământ ales, prin carele s-a înălţat de pe pământ la ceruri frământătura omenească. Alt Canon, al Cinstitului Mergătorului înainte.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Irmosul : Simţitorul Faraon... Dumnezeiescul înger, naşterea ta mai-nainte o vesteşte părintelui tău, Îngere al lui Dumnezeu, cu carele dimpreună pomeneşte-ne pe noi, ca să aflăm milă în ziua judecăţii, Sfinte Mergătorule înainte. Mergătorule înainte al lui Hristos, cela ce eşti odraslă frumoasă a pustiei, lenea, ceea ce odrăsleşte întru mine neîncetat, din rădăcină smulgându-o, fă-mă să aduc roduri de pocăinţă. Pântecele cel sterp pe tine cu preamărire te-a rodit, carele roditoare pe inimile cele mai-nainte neroditoare le-ai arătat. Ci cu credinţă strig ţie Botezătorule, neroditoarele mele gânduri smulge-le. A Născătoarei :
Cu vicleşug neîncetat vrăjmaşul cel viclean mă vânează pe mine; din pândirile aceluia, ceea ce ești cu totul fără prihană, răpeşte-mă și mă îndreptează de Dumnezeu Născătoare, ca să fac voia Stăpânului. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Întărește Doamne pe piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuţi eşti Sfânt şi Domn. Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine, când voi sta înaintea Ta şi mă vei judeca, Unule lesne iertătorule, Doamne. Pe mine, cel ce suspin dintru adâncul sufletului, primeşte-mă ca pe vameşul, şi-mi dăruiește Mântuitorule pocăinţă, izbăvindu-mă de tot păcatul. Mucenicine :
Sfinţilor, cu curgerile preasfintelor voastre sângiuri, a încetat sângele cel spurcat, ce se aducea oarecând dracilor jertfă la capiști. Întru Duhul Cel Preasfânt întărindu-vă sfinţilor, aţi surpat capiştile pierzării, întărind pe toți întru credinţă. A Născătoarei :
Zămislit-ai Preacurată pe Cel ce ţine toată lumea, pentru aceasta mă rog ție, izbăveşte-mă de toată munca, ceea ce m-a cuprins. Alt Canon,
Irmos : Pe piatra cea tare a credinţei...
Fericite Mergătorule înainte, dă-mi acum întoarcere, din calea cea rătăcită, şi-mi tinde mâna celui ce totdeauna înot întru luciul celor grele. Cu lene vieţuiesc şi tăierea se apropie, ci cu rugăciunile tale dă-mi deşteptare, preamărite Mergătorule înainte, ca nu ca un neroditor să fiu trimis în focul cel nestins. Înfricoşata zi stă lângă uşi, şi cu sarcini cumplite sunt înfăşurat, de care mă uşurează Botezătorule al Domnului, cu curatele tale rugăciuni. A Născătoarei :
Scaun al lui Dumnezeu te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare, pe carele cu trupul șezând, pe oamenii cei ce te laudă întru glasuri mulţumitoare, din căderea cea dintâi i-a ridicat. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Auzit-a Proorocul de venirea Ta, Doamne şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară, şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit : Auzit-am auzul Tău și m-am temut, mărire puterii Tale, Doamne. Dă-mi izvoare de lacrimi mult-Milostive, ca să-mi usuce izvoarele patimilor mele, şi să-mi spele toată tina păcatului, Îndurate, şi să-mi potolească văpaia cea nestinsă a focului gheenei celei veşnice. Nu încetez a-mi scărpina bubele sufletului meu cu iubirile de dezmierdări, şi însumi eu nesimţitorul nu voiesc ca să-mi vin întru simţire, ce-mi va fi ! Și ce voi face ? Ci Tu, Hristoase îndurate, vindecă-mă și mă mântuieşte. Mucenicine :
Preamăriţilor mucenici, cu dumnezeiasca povăţuire, înotând luciul cel nestatornic al apelor pierzării şi al viforului răutăţii, la limanul împărăţiei cereşti prin credinţă aţi ajuns. Luminători ai bunei credinţe, strălucitori ai adevărului, făcându-vă mucenicilor, cu lumina nevoinţelor aţi pierdut întunericul cel cu multă durere al nedumnezeirii, iar cu razele minunilor, negura patimilor o ați risipit. A Născătoarei :
Proorocul dedemult mai-nainte te-a văzut Fecioară cu totul fără prihană, sfeşnic cu şapte făclii, purtând focul cunoştinţei de Dumnezeu, carele luminează celor ce se primejduiesc întru întunericul necunoștinţei, pentru aceea strig ţie, luminează-mă rogu-mă. Alt Canon,
Irmos : Auzit-am Doamne...
Mă rog ție Mergătorule înainte, vindecă inima mea cea răpită de năvălirile tâlharilor, cu doctoria cea lucrătoare a dumnezeieștii rugăciuni.
Surpă Mergătorule înainte păcatul cel ce încă vieţuieşte în sufletul meu, şi-mi dă acum deşteptare mie, celui ce mă alunec către desfătări. Prealăudate, arată-te liman nouă celor înviforați în luciul vieţii, schimbând tot viforul întru linişte. A Născătoarei :
Să nu mă judeci Doamne după lucrurile mele rogu-Te, ci milostiv Te arată mie : Te roagă pe Tine împreună cu Botezătorul ceea ce Te-a născut. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, luminează-mă rogu-mă şi mă îndreptează şi pe mine la poruncile Tale, și mă învaţă Mântuitorule să fac voia, Ta. Hristoase, iată eu sunt robul Tău cel leneş, carele am ascuns talantul Tău și m-am îndeletnicit cu lucrări rele ale patimilor, pentru aceea nu mă trimite în foc. Doamne milostive, după dar fiind eu al Tău fiu, vrăjmaşului m-am făcut rob și vieţuind curveşte, m-am depărtat de la Tine, pentru aceea întorcându-mă mântuieşte-mă. Mucenicine :
Mucenicii stau înaintea divanului, platoşa credinţei purtându-o. Pentru aceea cu săgeţile înşelăciunii a-i răni pe dânşii, cumplitul veliar n-a putut. Omorându-şi trupurile mucenicii, toate meşteşugurile vrăjmaşului le-au omorât, și către viaţa cea neîmbătrânitoare s-au mutat întru bucurie, luând cununa măririi. A Născătoarei :
Ușă neumblată, mă rog deschide-mi mie uşile pocăinţei celei adevărate, și-mi arată calea mântuirii, Curată, povăţuitoarea tuturor. Alt Canon,
Irmos : La tine mânec...
Biserică te-ai făcut, Fericite, a Treimii, și iată adunându-ne în sfântă casa ta, cu credinţă călduroasă te rugăm, Mergătorule înainte, izbăveşte-ne pe noi de ispite, şi de scârbe, Fericite. Înstrăinându-mi mintea de toată fapta bună, pe tine, Fericite, cel ce ai umblat pe cale străină în viață, acum te rog, fă-mă de-aproape Dumnezeului tuturor, făcându-mă mai bun, cu sporirile cele preabune. Proorocule, cel ce ai afundat în curgerile Iordanului pe Adâncul milei, izvoarele răutăţilor mele cu rugăciunile tale usucă-le, dăruindu-mi pâraie de lacrimi. A Născătoarei :
Împodobită fiind cu dumnezeieştile raze, pe Cel frumos cu podoaba L-ai născut Fecioară. Deci pe Acela pururea roagă-L, să ne mântuiască din stricăciune, pe noi cei ce cu credinţă, și cu dragoste te mărim pe tine. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu, și m-a auzit din iadul cel mai dedesubt, și a scos din stricăciune viaţa mea. Să nu mă arăţi bucurie a dracilor, în ziua cea înfricoşată, să nu aud atunci Hristoase Iisuse glasul cel ce trimite în focul gheenei. Cufundatu-m-a întru adâncul greșalelor vrăjmaşul celor drepţi. Ci la noianul îndurărilor Tale alerg Iisuse, îndreptează-mă acum către lumina vieţii. Mucenicine :
Cu plugul durerilor celor multe ogorând brazda cea sufletească înţelepţilor, prin dumnezeiasca sămânţă a credinţei spicul cel mult roditor al muceniciei arătat ați lucrat. Cu răni ați rănit pe cel ce v-a rănit pe voi, bunilor credincioşi ostaşi, pentru aceasta mutându-vă către viață, și acum vindecaţi patimile oamenilor. A Născătoarei :
Biserică te-ai arătat lui Dumnezeu, ceea ce ești cu totul fără prihană, întru care sălăşluindu-Se cu sfinţenie, fiinţa omenească o a îndumnezeit, făcând pe credincioşi cu preamărire Sieşi biserici. Alt Canon,
Irmos : Adâncul cel mai de jos...
Stâlpare din rădăcină Proorocule ai odrăslit, și inimile cele sterpe de toată dumnezeiasca cunoştinţă bine roditoare spre laudă Domnului le-ai arătat. Sfărâmă degrabă sub picioarele noastre pe vicleanul, şi îndreptează picioarele noastre cele gândite pe calea păcii, cu foloasele tale Mergătorule înainte. Îngrădeşte Proorocule al dreptăţii turma ta, izbăvindu-ne pe noi de toată bântuirea dracilor, şi de veșnica muncă. A Născătoarei :
Fecioară, laudă de mulţumire acum aducem ție, cei ce ne-am mântuit prin tine Curată din blestemul cel dedemult, și toată binecuvântarea o culegem. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Greşit-am, făcut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit Dumnezeul părinţilor. Caut la mila Ta cea fără de măsură, Cela ce am greşit fără de măsură, ştiu a Ta milostivire, ştiu îndelungă răbdarea și nerăutatea. Ci dăruieşte-mi Îndurate roduri de pocăinţă, şi mă mântuieşte. Vindecă Îndurate nevindecatele patimi ale inimii mele, dăruieşte-mi curmare datoriilor mele, uşurează-mi sarcina cea rea, ca întru umilinţă să Te măresc pururea, Dumnezeul părinţilor. Mucenicine :
Dumnezeieștii şi sfinţii pătimitori, cu mădularele sucite și tăiați, și de focul cel materialnic cheltuiţi, şi leilor spre mâncare daţi, şi pe roate întinşi, nu s-au lepădat de Tine, Dumnezeul nostru Cel viu. De trup v-aţi despărţit, dar de Dumnezeu v-ați văzut nedespărţiţi mucenicilor, prin împreunarea cea dumnezeiască, a Celui ce S-a împreunat pe Sineşi cu noi fără stricăciune, pe Carele pururea rugaţi-L, ca să ne mântuim noi de toată nevoia. A Născătoarei :
Ai odrăslit fără de sămânţă pe Cel ce L-a născut Tatăl fără stricăciune, ai rămas după naştere fecioară, precum şi mai-nainte de naştere. Pentru aceea fericită eşti, şi preamărită, Preacurată neîncetat, ca ceea ce eşti Maică lui Dumnezeu. Alt Canon,
Irmos : Tinerii în Babilon...
Glas al Cuvântului fiind, acum glasurile noastre primeşte-le Botezătorule, şi de patimi şi de primejdii, şi de multe împresurări, şi de veșnica muncă izbăveşte pe poporul tău. Cu mâna arăţi Proorocule pe Mielul lui Dumnezeu, Cela ce ridică păcatele lumii, pe Carele pururea roagă-L, să ridice greşalele mele cele cumplite, şi de mulţi ani, şi să mă învrednicească vieţii. Suflete al meu sârguiește, şi strigă, lăsând întunecarea faptelor celor dobitoceşti, miluiește-mă Iisuse pentru rugăciunile Botezătorului, şi mă izbăveşte din tina faptelor mele. A Născătoarei :
Căruia îi stau înainte cu cutremur cetele cereşti, pe Acela L-ai născut, Curată, împreunându-Se cu oamenii pentru bunătate. Pe Carele cu dinadinsul roagă-L, să miluiască pe robii tăi. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Cela ce-L măresc oștile cereşti, și de Dânsul se cutremură Heruvimii și Serafimii, toată suflarea lăudați-L, bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Ca şi David, caut la mare mila îndurărilor Tale, Hristoase, greşind mai mult decât acela, şi strig împreună cu acela : Unule Milostive, miluiește-mă în grabă. Ca să fie mie sfârşitul bun mă rog, iar a pune vreodată sfârşit faptelor celor rele nu mă sârguiesc, având inima mea împietrită, miluiește-mă Cuvântule al lui Dumnezeu. Mucenicine :
Ca nişte alese şi nevinovate jertfe, Cuvântului, Celui Unul-Născut, ce S-a junghiat pentru noi, de voie v-aţi adus, pierzând toate jertfele drăceşti, purtătorilor de chinuri. Tăierea vinelor, dezrădăcinarea dinţilor, lipsirea mâinilor, sfărâmarea mădularelor, şi toate alte chinuri vitejeşte aţi răbdat mucenicilor, lăudând pe Hristos, unul puitorul de nevoințe. A Născătoarei :
Prunc nou ai născut nouă pe Cel vechi de zile, pe Cela ce a arătat cărări noi pe pământ, și a înnoit firea cea învechită, Mireasă binecuvântată, care nu ştii de mire. Alt Canon,
Irmos : Pentru legile Părintelui...
Peste Cuvântul, Cel ce Se boteza ai văzut în chip de porumb pe Duhul Cel Sfânt pogorându-Se, şi te-ai învrednicit a auzi glasul Părintelui fericite : Acesta este Fiul meu Cel de un scaun cu Mine, Căruia îi cântă toată zidirea : Pe Domnul lăudaţi lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Proorocule cu focul rugăciunilor tale uscăciunile patimilor gândului meu arde-le, şi făclia cea stinsă a inimii mele aprinde-o iarăşi, ca luminat înţelegând lumina poruncilor Ziditorului, să cânt : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Robul cel ce a ascuns talantul, care l-a luat de la Tine spre lucrare eu sunt ticălosul. Și ce voi face, când vei veni la judecată, cercând lucrurile fiecăruia ? Ci fie-Ți milă de mine pentru rugăciunile Mergătorului Tău înainte, și să, nu mă trimiţi în foc pe mine, cela ce-Ți strig : Pe Domnul lăudaţi lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Păzeşte cugetul meu întru smerenie, Fecioară, cea de Dumnezeu cu daruri dăruită. Care ai sfărâmat cu naşterea ta înălţările dracilor, și mă înalță din gunoiul patimilor, şi pe cel ce sunt flămând, satură-mă de darul tău, pe mine carele cânt : Pe Domnul lăudaţi lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netălmăcită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat, că Naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim. Iisuse Iubitorule de oameni, Unule, Cela ce cunoşti neputinţa noastră, că pe aceasta o ai purtat pentru milostivire, vrând să o curăţeşti pe dânsa, pentru aceasta spurcăciunile cele rele, şi rănile patimilor mele curățeste-le, și mă mântuieşte. Ca și desfrânata aduc Ție lacrimi, Iubitorule de oameni; ca vameşul suspinând grăiesc Ție, curăţeşte-mă şi mă mântuieşte. Ca și cananeanca strig miluieşte-mă ! Ca pe Petru ce s-a pocăit, învredniceşte-mă iertării. Mucenicine :
În trup fiind voi, cu stăpânitorul lumii cel fără de trup întâmpinându-vă, cu luptele nevoinţelor pe acela l-aţi surpat, şi cununile biruinţei după vrednicie aţi primit. Pentru aceasta rugaţi-vă cu dinadinsul pentru toţi, cei ce cu credinţă vă laudă pe voi sfinţilor. Sfinţit-ai Doamne pământul cu sfintele sângiuri ale sfinţilor Tăi, şi duhurile acestora Preasfinte le-ai împreunat cu duhurile sfintelor puteri, şi pururea printr-acestea sfinţeşti, pe cei ce cu adevărată credinţă Te sfinţesc pe Tine. A Născătoarei :
Glasul îngerului aducem ţie Preacurată binecuvântată : Bucură-te ceea ce ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput ! Bucură-te dezlegarea blestemului, şi intrarea binecuvântării ! Bucură-te ceea ce una ai deschis uşa raiului ! Alt Canon,
Irmos : Din ospăţul Stăpânului...
Vindecă-mi mintea mea cea cumplit rănită cu iubirea desfătărilor vieţii, și-mi încetează viforul cel ce tare mă tulbură, şi-mi arată căile cele drepte ale pocăinţei, Mergătorule înainte al Domnului. Văzutu-te-ai Proorocule, stând în mijlocul legii vechi şi a celei noi, pe aceea adică încetându-o, iar pe lumina acesteia arătându-o, întru care ne povăţuieşte să umblăm cu sporire şi cu dumnezeiască ştiinţă, ca să ne izbăvim de întunericul cel veşnic. Împreunatu-te-ai cu oștile cereşti, cu care dimpreună roagă-te lui Hristos, ca să ne mântuiască pe noi cei de pe pământ, care întru cinstită Biserica ta aceasta, te cinstim pe tine Botezătorule Ioane, al Domnului Mergătorule înainte. Zi plină de urgie, zi de întuneric este judeţul cel înfricoşat, celora ce au lucrurile întunericului; ci tu Botezătorule al lui Hristos și înainte Mergătorule, cu rugăciunile tale, atunci izbăvește-ne de toată osândirea, pe noi cei ce te cinstim. A Născătoarei :
Fecioară, ceea ce te-ai arătat mai sfântă decât heruvimii, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel Preasfânt, pe noi pe toţi sfințeste-ne, care cu credinţă întru glasuri sfinte în zi şi în noapte te sfinţim. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri de umilinţă. Glas 6. Rănile inimii mele, ce au crescut mie din multe greşale, vindecă-le Mântuitorule, doctorul sufletelor şi al trupurilor, dând, celora ce cer, iertare de greşale, şi-mi dăruieşte pururea lacrimi de pocăinţă, dându-mi dezlegare datoriilor Doamne, şi mă miluiește. Aflându-mă vrăjmaşul gol de fapte bune, cu săgeata păcatului m-a rănit, ci Tu, ca un doctor al sufletelor şi al trupurilor, rănile sufletului meu vindecă-le Dumnezeule și mă miluiește. Mucenicina :
Doamne de nu am avea pe sfinţii Tăi rugători, şi pe bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni Mântuitorule a Te lăuda pe Tine, pe carele neîncetat Te laudă îngerii ? Știutorule de inimi, miluiește sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Nimenea din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ci cerând bun dar, primeşte dăruire, dăruirea către cererea cea de folos. MARȚI LA LITURGHIE
Pomeneşte-mă Dumnezeule Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta, şi mă mântuieşte, ca un singur iubitor de oameni. Cela ce ai primit plângerea lui Petru, primeşte Hristoase şi a mea pocăinţă, și mă rânduieşte împreună cu ceata celor mântuiţi. Botezătorule al Domnului, Mergătorule înainte, cela ce ai propovăduit oamenilor pocăinţa, roagă-te, ca să mă pocăiesc din suflet. Mucenicina :
Viscolele patimilor răbdând purtătorilor de chinuri, bolile oamenilor acum le vindecaţi, pentru aceea vă fericiţi. Mărire...
Dumnezeule, Cel preamărit de prooroci, Cel în Treime una singură și neamestecată. Pentru rugăciunile Mergătorului înainte, mântuieşte-mă. Și acum... A Născătoarei :
Ajutătoarea cea tare a celor ce sunt în scârbe, ajută-mi mie celui împărtăşit patimilor lumeşti şi mă mântuieşte rogu-mă. SLUJBA DE MIERCURI
MARŢI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 6.
Podobie : Cea deznădăjduită... Dumnezeule, Cela ce voieşti să se mântuiască toţi oamenii, caută, vezi rugăciunea mea şi să nu lepezi lacrimile mele ca nişte zadarnice, că cine a venit către Tine plângând, şi nu s-a mântuit îndată ? Și cine a strigat cu căldură către Tine, şi n-a fost auzit îndată ? Că Stăpâne, grabnic Te afli spre mântuire tuturor celor ce se roagă Ție, Doamne, pentru mare mila Ta. Pe mine cel înecat în greşale, şi sfărâmat cu dezmierdările, ridică-mă Milostive cu iubirea Ta de oameni, să nu mă slobozi să fiu bucurie dracilor, nici să mă lași nevrednic înfricoşatelor taine, ci primeşte ca un milostiv suspinurile şi lacrimile mele mai-nainte de ieșire și mă slobozeşte de patimi. Plângi suflete al meu mai-nainte de ieşire, cazi către Ziditorul cu pocăinţă, adu-i lacrimi din toată inima, strigă lui Hristos cu umilinţă, greşit-am Ție, Cuvântule, primeşte-mă pe cel ce foarte am greşit, să nu Te îngreţoşezi de mine, să nu mă treci cu vederea dreptule Judecătorule, nici să mă trimiţi în foc îndelung-Răbdătorule, pentru mare mila Ta. Alte Stihiri ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Podobie : Toată nădejdea punându-mi... Nunta Mirelui ceresc s-a gătit, propovăduitorii strigă, pentru ce te zăboveşti de voie suflete înnegrite, toate hainele tale cu adevărat sunt întinate de înverșunări, și cum vreai să întri ticăloase ? Vino, cazi din inima ta mai-nainte de sfârşit, strigând către pururea Fecioara, Preacurată stropindu-mă curăţeşte-mă cu isopul rugăciunii, şi cămării mă învredniceşte, ca să te măresc. Isaia prin curăţia minţii de departe a proorocit pentru tine, Fecioară, că vei să naşti pe Făcătorul făpturii, o Cinstită întru tot curată, că tu singură din veac te-ai arătat cu totul fără prihană. Pentru aceea mă rog ţie, curăţeşte-mi inima mea cea întinată, și strălucirii celei dumnezeieşti a Fiului tău părtaş mă arată și mă învredniceşte stării de-a dreapta Lui, când va ședea precum s-a scris, să judece toată lumea. Desfânata oarecând, deşertând alabastrul cel cu mir pe picioarele Tale, Stăpâne, de toate câte a făcut, s-a slobozit. Tâlharul numai pomenindu-Te, s-a arătat, și îndată l-ai băgat pe dânsul în rai. Dar eu ticălosul ce voi face ? Că nici mir, nici umilinţă nu am, miluieşte-mă în dar, îndură-Te de mine ,Cuvântule, Preacurata Ta Maică, Te roagă, pe care o ai dăruit lumii tale mare scăpare. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Asemenea.
Judecătorii lui Israil, cu judecată de moarte aducătoare Fiule, a Te judeca Te-au osândit ca pe un judecat punându-Te înaintea divanului, pe Tine, Cela ce judeci morţii şi viii, Mântuitorule și înaintea lui Pilat, Te-au pus, şi spre pierzare Te-au judecat călcătorii de lege, vai ! mai-nainte de alegerea judecăţii. Și văzându-Te mă rănesc și împreună mă osândesc Doamne. Pentru aceasta mai bine voiesc a muri, decât a trăi în suspinuri, Născătoarea de Dumnezeu a strigat, unule mult-Milostive. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii. Glas 6. Crucea Ta, Doamne, viață şi sprijinire este poporului Tău, şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine Dumnezeul nostru, Cela ce Te-ai răstignit cu trupul, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi. Crucea Ta, Doamne, raiul a deschis neamului omenesc şi din stricăciune izbăvindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai răstignit cu trupul, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi. Mucenicina :
Răbdătorii de chinuri mucenici, şi cetăţenii cei cereşti, pe pământ pătimind, multe chinuri au răbdat, pentru rugăciunile şi cererile lor, Doamne pe noi pe toţi ne păzeşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, văzându-Te răstignit, striga : Ce este Fiul meu această străină taină, care văd ? Cum mori cu trupul spânzurat pe lemn ? Dătătorule de viață. MIERCURI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă Sedelnele Crucii. Glas 6. Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clintit Doamne, că pe Carele l-a înghiţit cu poftă iadul, L-a slobozit cu cutremur, arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte şi Te mărim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Doamne, pe Tine viaţa tuturor, Te-au osândit iudeii spre moarte, cei ce au trecut pedestru Marea Roşie prin toiag, pe Cruce Te-au răstignit şi cei ce au supt miere din piatră, fiere Ți-au adus. Ci ai răbdat de voie, ca să ne slobozeşti pe noi din robia vrăjmaşului, Doamne mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, pururea Fecioara, văzându-Te pe Cruce înălţat pentru noi, şi-a rănit sufletul şi inima cu sabia întristării, şi a plâns tânguindu-se ca o Maică, pentru rugăciunile ei miluieşte-ne pe noi, Doamne al milei. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Astăzi s-a plinit cuvântul prorocesc, că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne, şi din lemnul mântuirii gustând, slobozire din patimile păcatului am câştigat pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni. Crucea Ta, Doamne s-a sfinţit, că printr-însa se fac vindecări celor bolnavi întru păcate, printr-aceasta cădem înaintea Ta, miluieşte-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Nădejdea lumii...
Fecioara văzând mort spânzurat pe lemn pe Dumnezeu, pe Carele L-a născut cu trup, tânguindu-se a strigat : Mă spăimântez Fiule de negrăită îndelunga Ta răbdare, cum cei fărădelege Te-au pironit pe Cruce ca pe un osândit, drepte Judecătorule şi singur Stăpânitorule. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Nădejdea lumii...
Lemnul a adus în Eden stricăciune strămoşului, iar lemnul Crucii viață a înflorit în locul Căpăţânii, pentru că s-a călcat răutatea vrăjmaşului, s-a miluit Adam prin pironirea lui Hristos, şi aflat raiul strigând; o lemn binecuvântat. Mucenicina :
Luptă mucenicească răbdând sfinţii, şi de la Tine daruri de biruinţă luând, au stricat izvodirile celor fărădelege, și au primit cununile nestricăciumi, printr-înșii Dumnezeule, dăruiește nouă mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, roagă pe Fiul tău Cel ce S-a pironit de voie pe Cruce, și lumea din înşelăciune a slobozit, pe Hristos Dumnezeul nostru, să miluiască sufletele noastre. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Crucii
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 6. Irmosul : Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, au strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm. Întinzându-Ți palmele Tu pe Cruce, ai îmbrăţişat Stăpâne pe oamenii cei depărtaţi, şi i-ai adus la Părintele Tău, ca un Fiu preaiubit şi de o fiinţă. Ca un miel Te-ai spânzurat pe Cruce, Cuvântule, căutând pe oaia Ta cea rătăcită, şi aflându-o o ai împreunat pe dânsa cu cele nerătăcite Iisuse, mărire puterii Tale. Mucenicine :
De viața cea de sus dorind măriţii răbdătorii de chinuri mucenici, răbdând multe munci, şi multe feluri de ispite, s-au omorât pe pământ, vrednicii de minune. La divanurile celor nedrepţi, pentru Hristos cel drept întru toate, stând înainte pătimitorilor, toată nedreapta judecată o aţi răbdat, care vă îndrepta pe voi întru Dumnezeu. A Născătoarei :
Ca să pricinuieşti Stăpâne nepătimire tuturor celor din Adam, patimă rabzi pe Cruce, şi văzându-Te pământul se cutremură, tânguindu-te Stăpână, strigai ca o Maică. Alt canon al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Irmosul acelaşi : Din reaua sfătuire a vrăjmaşului strămoașa a adus moarte în lume, iar tu Curată născând Viaţa, pe noi cei omorâţi cu stricăciunea, ne-ai înviat. Și cu gândurile alunecându-mă şi cu spurcăciunile trupeşti întinându-mă, către tine năzuiesc, cea curată, cu adevărat şi neîntinată, ajutătoare fii mie robului tău. Patimile inimii mele cele cumplite vindecă-le Născătoare de Dumnezeu, și viforul cel cumplit al gândurilor celor nestatornice încetează-l Stăpână, cu mijlocirea ta cea către Dumnezeu. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cela ce ai înălţat cornul credincioşilor Tăi bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale. Crucea s-a înfipt pe pământ, și înşelăciunea a căzut și zidirea s-a clintit, şi inimile oamenilor, cele clătite de supărările vrăjmaşului, credinţă au primit. Întărâtându-se poporul cel nedrept, pe Tine, Cel singur drept Te-au osândit spre moarte, Carele îndreptezi pe oameni, şi îi scoţi pe dânșii din nedreapta mână a celui viclean. Mucenicine :
Pornea înşelătorul toată răutatea sa luptându-se cu sfinţii, ci s-a biruit văzându-i pe dânşii nesupuşi şi dumnezeieștii străluciri părtaşi. Frumuseţea trupurilor se schimba de silnicele chinuri, dar strălucea mai vârtos veselia sufletului, a purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, cu lucrarea Sfântului Duh. A Născătoarei :
Împodobit cu frumuseţea mai vârtos decât toți oamenii, Te-am cunoscut pe Tine, Fiule când Te-am născut, şi cum răstignindu-Te acum, nu ai frumuseţe Hristoase ? Fecioara grăia lăcrimând. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cuvântule, Cela ce însuţi din fire ești milostiv, Carele pentru milostivirea milei Tale sângele Tău pentru mine Ți-ai deşertat pe Cruce, îndură-Te prin rugăciunile celeia ce Te-a născut, și mă mântuieşte. Prin naşterea cea dumnezeiască făcându-mă Biserică al lui Dumnezeu, de voie m-am alunecat în patimi cumplite. Pentru aceasta pe tine Stăpână, care ești Biserică lui Dumnezeu, te rog ajută-mi. Cămară aleasă a Domnului fă-mă moştenitor al cămării cerului pe mine, ce întru dumnezeiescul tău acoperământ, ca întru o cămară cinstită, în toate zilele cu dragoste te cinstesc. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând; din cuget curat întru Domnul prăznuind. Soarele văzându-Te întins pe lemn, de frică se înnegrea şi făptura de întunecare se slobozea şi vrăjmaşul se lega, şi înşelăciunea se risipea. Poporul cel fărădelege lega mâinile Tale, Mântuitorule, și cei legaţi de legăturile cele nedezlegate toţi se dezlegau şi toată zidirea Te laudă pe Tine, Hristoase, Soare neapuse. Mucenicine :
În curgerile sângiurilor voastre mucenicilor aţi înecat pe gonaciul faraon, carele nebuneşte fără măsură se lăuda și către pământul cel gândit v-ați mutat, veselindu-vă. Cu aripile Duhului zburând mai presus de cursele vrăjmaşului pătimitorii, bucurându-se au alergat, unde este bunătatea cea dintâi, şi viaţa şi lumina cea neînserată. A Născătoarei :
Cu sabia patimii Celuia ce S-a întrupat din tine Stăpână te-ai rănit, când L-ai văzut pe Dânsul răstignit, şi pentru noi cu suliţa întru preacinstita coastă împuns. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cu picăturile cele din coasta Fiului tău, Preacurată, curăţeşte tina patimilor mele, şi spurcăciunile cele cumplite ale inimii mele, și mă strălucește Fecioară cu lumina ta. Stăpână, ceea ce ai născut calea, pe mine cela ce cu rătăcire mă alunec la răutăţi în toate zilele, îndreptează-mă pe cale dreaptă, care să mă ducă drept către cărările mântuirii. Fecioară, izvorăşte întru inima mea picătură de umilinţă, ceea ce ai născut Izvorul vieţii, revărsările patimilor mele oprindu-le. Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preasfânt, dăruieşte sufletului meu sfinţire, și viața mea slobozeşte-o din valurile ispitelor. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca să Te vadă Cuvântule al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Carele chemi din negura greşalelor.
Hristoase, Cela ce îmbraci cerul cu nori, de voie gol pe Cruce Te-ai pironit, dezbrăcându-mă de goliciunea răutăţii mele, şi cu podoabele nestricăciunii Stăpâne strălucindu-mă. Pe Cruce S-a întins vița cea adevărată, Hristos săditorul, şi dulceaţa sufletelor noastre, must dulce izvorând, toată beţia înşelăciunii luptătorului oprindu-o. Mucenicine :
Împodobiţi fiind pătimitorii cu sfintele răni ale lui Hristos, și înfrumusețați cu cununi, stau înaintea lui Dumnezeu, Celui ce a pătimit cu trupul, cerând dezlegare păcatelor noastre. Privind răbdătorilor de chinuri la mărirea și la viața cea de acolo, şi la veselia cea adevărată, toate valurile patimilor le-aţi suferit, întărindu-vă cu patima Stăpânului. A Născătoarei :
Încăpându-Te pe Tine, Hristoase, în pântece, pe Unul cel neîncăput nicăierea, fără durere Te-am născut, iar acum mă chinuiesc răstignindu-Te Tu, Hristoase, Născătoarea de Dumnezeu plângând grăia. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Ca ceea ce ai avut naştere străină, pe mine carele pentru prietenia cea către păcat m-am făcut străin de către Dumnezeu, fă-mă străin de către el, şi mă împrieteneşte iarăşi cu înduratul Dumnezeu, prin mijlocirea ta, Fecioară. Daniil dedemult ca pe un munte luminat te-a văzut pe tine, Preacurată, ceea ce străluceşti cu razele fecioriei, dintru carele S-a tăiat Piatra, Ceea ce sfărâmă idolii înşelăciunii, cu puterea Dumnezeirii. Pe Cela ce cu năvălirile cele tâlhăreşti m-am rănit la suflet, şi sunt mai mort, şi mă primejduiesc în calea vieţii, cercetează-mă Cuvântule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive. Încununatu-te-ai îndelung-Răbdătorule cu spini, tăind spinul patimilor, cu suliţa în coastă Te-ai împuns, omorând pe şarpele cel mult meşteşugăreţ, ce ne-a omorât pe noi. Pe Cruce Te-ai spânzurat, Stăpâne, şi ai surpat puterea vrăjmaşului, şi loviri peste obraz ai primit, slobozindu-mă din robia cea amară, pentru aceasta laud Îndurate îndelunga Ta răbdare. Mucenicine :
Cu Crucea fiind îngrădiţi pătimitorii, zidirile înşelăciunii cele rele le-au surpat, şi la cetatea cea de sus cu cununi de biruinţe împodobiţi s-au mutat, pentru aceea se fericesc. La înălţime mărită a mărturisirii, înşivă pe voi suindu-vă sfinţilor, înălţările cele rele ale vrăjmaşului la pământ le-aţi surpat, şi cununi dintru înălţime aţi luat. A Născătoarei :
Raza Tatălui, cum Te-ai ridicat pe Cruce ? Cela ce luminezi toate, şi ai surpat pe domnul întunericului, Preacurata Stăpână, ca o Maică plângând, grăia. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Toiagul cel cinstit, carele ne-ai odrăslit nouă pe Domnul pomul vieţii, smeritul meu suflet, cel ce odrăsleşte gânduri făcătoare de stricăciuni, curățește-l cu puterea Crucii Fiului tău. Cuvântule, scoate-mă din gheara păcatului, ca pe Iona din pântecele chitului, pentru rugăciunile celeia ce în pântece curat Te-a încăput pe Tine, Carele cu firea ești neîncăput mult-Milostive. Înmulţitu-s-a Stăpâne mai mult decât nisipul mării relele mele greşale. Ca Cela ce ai noian de îndurări întoarce-mă, mântuieşte-mă pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Cuvântule. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Lovit fiind peste obraz, ai pălmuit răutatea cea veninată a balaurului, şi spânzurat fiind pe lemn unule Puternice, pe toţi i-ai luminat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Adam omul cel dintâi, gustând din lemn, a aflat moartea, iar al doilea Adam, Hristos, omorându-Se pe dânsul, viață nemuritoare și dăruieşte, omorând pe vrăjmaşul cel mult meşteşugăreţ. Mucenicine :
Așteptând pe Domnul, mucenicilor, ați suferit ticăloşia muncilor, şi aţi stătut pe piatra cea tare a credinţei, toată răutatea cea vicleană a vrăjmaşului surpându-o cu dumnezeiescul ajutor. Prin patimi luminându-vă mucenicilor, ați strălucit mai luminat decât soarele, și toate stăpânirile întunericului le-aţi risipit, cântând lui Hristos : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Fiule, Cela ce eşti neschimbat cu Dumnezeirea, spânzurându-Te pe Cruce, ai schimbat toată zidirea, Fecioara grăia, şi văzând acestea, plâng, spăimântându-mă de înfricoşată iconomia Ta. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Ceea ce ai îndumnezeit firea strămoşului, prin naşterea ta cea mai presus de fire, pe mine, carele păcătuiesc mai presus de fire, şi pe Dumnezeu cel din fire bun Îl amărăsc, cu împăcările tale cele de Maică împrietenește-mă cu El. Ceea ce ai izvorât credincioşilor apa mântuirii, inima mea care totdeauna izvorăşte curgeri de păcate, curăţeşte-o, ca să-ţi cânt cu umilinţă : Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup. Tu ai fost cer pe pământ, al Făcătorului cerului şi al pământului, pe Carele roagă-L, ca să mă izbăvească de răutăţile pământului, şi să mă învrednicească a fi părtaş cereştilor bunătăţi. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apa o ai ars, că toate le faci Hristoase cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălţăm întru toți vecii. Preaînalte Dumnezeule, Tu ai smerit pe şarpele cel trufaş, prin smerenia inimii înălţându-Te pe lemn, şi pe Adam cel smerit prin patimi, l-ai înălţat, Îndurate. Amărăciunea lemnului prefăcându-o, pe lemn Te-ai întins, gustând fiere, Stăpâne, Cela ce eşti dulceaţa tuturor, și viața cea ipostatnică, şi lumina şi mântuirea. Mucenicine :
Nu aţi plecat genunchii la cele cioplite, ci v-aţi junghiat prealăudaţilor ca nişte miei nevinovaţi, și tăria celui viclean o aţi împilat, cu cântări mărind pe Hristos în veci. Biserici ale Duhului Celui viu v-ați arătat mucenicilor, capiştile idolilor le-aţi surpat, şi către Biserica cea cereasca v-aţi luat, cu cântări mărind pe Hristos în veci. A Născătoarei :
Fecioară, Iacob mai-nainte te-a văzut scară, care pe noi cei alunecaţi întru adâncul răutăţilor, ne suie la înălţimea cerească. Pentru aceea Curată pe tine bine te lăudăm în veci. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Ca ceea ce ai născut Strugurul cel nearat, Carele izvorăşte tuturor vinul cel mântuitor, înţelepţeşte-mă pe mine cel întunecat cu beţia păcatului celui amar, Stăpână Fecioară, şi mă mântuieşte. În ceasul judecăţii să nu mă pui Stăpâne împreună cu cei osândiţi, pe mine cel ce sunt osândit, ci pentru rugăciunile Maicii Tale, Milostive, primind mica mea suspinare, mântuiește-mă. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti, iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele mărindu-L cu oștile cereşti, pe tine te fericim. Cela ce eşti Domn vremilor şi anilor, în mijlocul pământului întru miazăzi pe lemn Te-ai înălţat răstignindu-Te, unule îndelung-Răbdătorule, şi alunecarea celui ce a pătimit în mijlocul raiului pentru rodul cel făcător de stricăciune, o ai îndreptat. Crucea s-a înfipt şi tiranul a luat în suflet rană de moarte şi cei legaţi din stricăciune s-au dezlegat, şi cunoştinţa întru toţi oamenii s-a sădit, vrăjmaşul s-a surpat şi de bucurie toate s-au umplut. Mucenicine :
Mucenici ai Domnului, pământul s-a împreunat cu cerurile, dacă S-a junghiat Hristos răstignindu-Se şi a tras la Sine pe mulţimea voastră, care a răbdat mulţime de munci multe, și cu mulţimea dumnezeieștilor slujitori împreună străluceşte. Cu lumină nematerialnică strălucindu-vă, după Dar, Dumnezei v-aţi făcut mucenici ai Domnului, sălăşluindu-vă în lăcaşurile celor întâi născuţi și de veșnica mărire umplându-vă. Pentru aceea credincioşii după datorie pe voi vă cinstim. A Născătoarei :
Înfricoşată naştere am răbdat, Stăpâne, când cu frică Te-am născut, pe Carele văzându-Te zidirea de voie răstignindu-Te pe lemn, îndelung-Răbdătorule, s-a înfricoşat. Cea fără prihană oarecând plângea strigând ca o Maică, pe care o mărim. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Însumi stricat fiind la minţi, am călcat legea Ta, Hristoase, cea mântuitoare, şi robesc cumplitei călcări de porunci, şi sunt osândit, mântuieşte-mă, miluiește-mă, pentru rugăciunile Preacuratei celeia ce Te-a născut, ca un prea bun. Mie celui ce mă primejduiesc în viforul ispitelor, fie-mi liman Stăpână de Dumnezeu cu daruri dăruită, potolindu-mi valul patimilor şi uscând luciul păcatelor mele, ca după datorie să te laud pe tine cea mult lăudată. Fecioară, arată-mi calea cea dreaptă, prin care să pot afla ușa, ceea ce duce către împărăţiile cele de sus, şi către dumnezeieştile lăcaşuri ale raiului, şi către cea veșnica adevărată fericire. Oastea mucenicilor, adunarea cuvioşilor, a arhiereilor, a drepţilor, a proorocilor și a apostolilor și cetele sfinţilor îngeri, împreună cu ceea ce Te-a născut pe Tine, Te roagă, mântuieşte-ne pe noi Hristoase miluieşte-ne ca un mult milostiv. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihirile Crucii. Glas 6. În Cruce am nădejdea Hristoase, şi întru dânsa lăudându-mă strig, Doamne, Iubitorule de oameni, surpă trufia celor ce nu Te mărturisesc pe Tine Dumnezeu și om. Cu Crucea îngrădindu-ne, vrăjmaşului ne împotrivim, netemându-ne de meșteşugirile şi pândirile lui, pentru că s-a stricat ca un trufaş, și s-a călcat de puterea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe lemn. Mucenicina :
Pomenirea mucenicilor bucurie este celor ce se tem de Domnul, că pătimind pentru Hristos, cununi au luat de la Dânsul şi acum cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Preacurata, dacă Te-a văzut spânzurat pe Cruce, tânguindu-se striga ca o Maică : Preadulcele meu Fiu și Dumnezeul meu, cum suferi patimă de ocară. MIERCURI LA LITURGHIE
Pomeneşte-mă Dumnezeule Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta şi mă mântuieşte, ca un singur iubitor de oameni. De voie înălţându-Te pe lemn, pe cei întru adâncurile răutăţilor alunecaţi, i-ai chemat unule mult-Milostive. Pământul s-a cutremurat şi soarele s-a întunecat, văzându-Te pe Tine, Soare al dreptăţii de voie pătimind pe lemn. Mucenicina :
Patimilor Stăpânului, răbdătorilor de chinuri împărtăşindu-vă, și dumnezeieștii străluciri v-aţi împărtăşit, prin împărtăşire îndumnezeindu-vă. Mărire...
Înalţă-mă dintru adâncul păcatului Hristoase al meu, Cel unul din Treime, Carele de voie ai răbdat pironire pe Cruce. Și acum... A Născătoarei :
Stând înainte lângă Cruce, Maică Fecioară, şi văzând pe Fiul tău de voie pătimind, pe Dânsul L-ai mărit. La Doamne strigat-am... Stihiri Apostoleşti Glas 6.
Podobie : Toată nădejdea punându-şi ... Putere cerească a Mântuitorului luând Apostolii lui Hristos, au biruit taberele vrăjmaşilor, proştii şi necărturarii au mustrat pe împăraţi, și pe înţelepţi i-au ruşinat, goii şi neîntr-armaţii evangheliceşte s-au luptat, şi cu Cuvântul darului minuni au lucrat, și așa pe neamuri făcându-le ascultătoare lui Hristos, cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre. De tine dorind preamăriții Tăi ucenici, şi lepădându-se de sineși, cu osârdie Ție Ți-au urmat şi ridicând Crucea, au mers înapoia Ta plecându-se poruncii Tale, au lăsat pământul, şi au moştenit cerurile, pe neamuri întorcându-le la cunoştinţa Ta cea adevărată, şi acum prin toate ascultători făcându-se pururea, cu îndrăzneală se roagă să se mântuiască sufletele noastre. Toată viaţa mea petrecându-o în lene, mai-nainte de sfârşit am ajuns fără de roadă eu ticălosul, Preabune, ca numai povările cele grele de purtat ale faptelor celor rele port acum asupră-mi, pe care risipeşte-le cu ajutorul milei Tale, Iubitorule de oameni, şi-mi dă umilinţa şi întoarcerea cea mântuitoare, prin dumnezeieştile şi bine primitele rugăciuni ale Apostolilor, pe care aduc Ție, Dumnezeule spre solie, şi pe ceea ce Te-a născut. Alte Stihiri ale Sfântului Nicolae.
Podobie : A treia zi ai înviat...
Nicolae fericite, mă rog ţie, înţelepte, pe mine, cela ce cad înaintea ta, miluiește-mă, şi-mi luminează ochii sufletului meu, ca să văd curat pe Dătătorul de lumină și Înduratul. De vrăjmaşii cei ce mă caută să-mi facă rău, izbăvește-mă, Sfinte, ca cela ce ai îndrăznire către Dumnezeu, fericite Ierarhe, şi mă mântuieşte de vătămare, şi de bărbaţii sângiurilor izbăvește-mă. Liman neviforat şi zid nebiruit, Ierarhe, acum te-am câştigat credincioşii și turn de tărie și uşă de pocăinţă, şi povăţuitor credincios şi apărător. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Asemenea.
Nouă tuturor arătat s-a făcut de mari daruri naşterea cea curată a Fecioarei, că Dumnezeu iarăşi înnoieşte firea cea stricată, şi de a doua zideşte omenirea. LA STIHOAVNĂ
Stihiri Apostoleşti. Glas 6. Oarecând ucenicii Tăi, Hristoase, în corabie învăluindu-se de vifor, au strigat : Învăţătorule mântuieşte-ne că pierim. Şi noi acum strigăm, Iubitorule de oameni, Mântuitorul nostru, izbăveşte-ne pe noi din nevoile noastre, rugămu-ne. Doamne, Apostolii au ajuns uneori prin năvoade adâncul mării, iar alteori înălţimea împărăţiei prin dogme şi cu meşteşugul adâncul cel neajuns l-au cercat, iar cu credinţa sânul Tău cel nescris împrejur l-au ajuns şi lumii au propovăduit pe Fiul Tău cel fără de ani. Pentru ale cărora rugăciuni şi ale tuturor sfinţilor, miluiește-ne pe noi. Mucenicina :
Crucea Ta, Doamne, s-a făcut mucenicilor armă nebiruită, că vedeau moartea stând înaintea lor, şi mai-nainte văzând viaţa ce va să fie, cu nădejdea cea către Tine se împuterniceau. Cu rugăciunile lor miluieşte-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii, ţie ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Apostolii şi cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre. JOI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După 1-a Catismă Sedelne Apostoleşti. Glas 6. Precum ai venit în mijlocul ucenicilor Tăi, Mântuitorule pacea Ta dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte pe noi. Podobie : Nădejdea lumii...
Ca o lumină v-aţi trimis pe pământ, şi aţi luminat pe toţi cu învăţăturile voastre cele înţelepte, şi cu dumnezeieştile dogme aţi gonit întunericul mulțimii dumnezeilor, și strălucind luminarea Treimii, multe popoare aţi mântuit din rătăcirea cea fără de lumină, Apostoli ai Mântuitorului. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Uşa milostivirii deschide-o nouă binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci sa ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc. După a 2-a Catismă. Sedelne.
Pomenirea Apostolilor Tăi, Doamne s-a arătat ca raiul cel din Eden, că întru dânsa se bucură toată lumea. Drept aceea pentru rugăciunile lor dă-ne nouă pace şi mare milă. Ceata celor doisprezece Apostoli, Doamne, ca un soare cu douăsprezece raze, s-a arătat pe pământ, că printr-înşii ai uscat vătămarea înşelăciunii; printr-înșii luminezi sufletele robilor Tăi; printr-înşii şi pe noi mântuieşte-ne Îndurate. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Nădejdea lumii...
Sfântă Stăpână preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeului nostru, ceea ce negrăit ai născut pe Făcătorul tuturor, roagă-te totdeauna bunătăţii Lui, împreună cu sfinţiţii Apostoli, să ne izbăvească pe noi de patimi și să ne dea nouă iertare de păcate. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Cu mreaja dumnezeieștii credinţe pescarii dintru adâncul deşertăciunii au tras pe toţi, şi au dat pe dânşii lui Dumnezeu, binecredincioşi și care pururea Îl măresc pe El. Mucenicina :
Pomenirea sfinţilor Tăi, Doamne, s-a arătat ca raiul cel din Eden, că întru dânsa se bucură toată zidirea, şi prin rugăciunile lor ne dau nouă pace şi mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
În Biserica măririi Tale stând, în cer ni se pare că stăm, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească, deschide-ne nouă ușa milei tale. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Sfinţilor Apostoli.
Cântarea 1-a, Glas 6. Irmosul : Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm. Cei ce sunteţi lumină lumii grăitorilor de Dumnezeu, cu strălucitoarele lumini luminaţi-ne pe noi, şi de noaptea patimilor şi de negura ispitelor izbăviţi-ne, de Dumnezeu fericiţilor. Stăpânitori peste tot pământul Duhul cel cinstit v-a pus pe voi, ucenicii Domnului. Pentru aceea pe stăpânitorii văzduhului biruindu-i, aţi izbăvit pe credincioşi. Ca nişte cărbuni cu raze luminoase, aprinzându-vă de focul cel nematerialnic, înţelepţilor, patimile mele cele materialnice ardeţi-le, îndreptându-mă către lumina nepătimirii şi a vieţii. A Născătoarei :
Pentru rugăciunile Apostolilor, ale proorocilor și ale mucenicilor, Doamne Iisuse şi Împărate a toate, şi ale Preacuratei, ceea ce Te-a născut, miluiește pe poporul cel ce Ți-a greşit Ție. Alt Canon, al Sfântului Ierarh Nicolae.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Irmosul : Simţitorul Faraon... Înţelepte Părinte, cela ce viețuiești cu bucurie în cer, toată scârba cea rea a inimii celor ce prin credinţă ca un glas te lăudăm pe tine, cu mijlocirea ta risipeşte-o. Asupra patimilor celor vătămătoare, asupra vrăjmaşilor celor făcători de stricăciune, asupra a toată răutatea celui amăgitor, întăreşte acum Părinte Nicolae, pe cei ce prin credinţă aleargă la acoperământul tău cel sfânt. Pe noi cei răniţi de săgetătorii cei nevăzuţi, cu doctoria rugăciunii tale vindecă-ne Nicolae, ca să umblăm cu sănătate în cărările Domnului. A Născătoarei :
Fiul cel ce este împreună cu Tatăl cel împreună veșnic, în vremile cele de apoi, vrând S-a sălășluit în pântecele tău de Dumnezeu Născătoare, spre a doua naştere a noastră a credincioşilor, pentru aceea te lăudăm pe tine. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cela ce ai înălțat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale. Dumnezeiescul Duh, topind în limbile voastre cu înfricoşata pogorâre pe oamenii cei zdrobiți, întru viață îi înnoieşte prin voi măriţilor Apostoli. Greşind eu întru ştiinţă, Cuvântule, ce iertare voi afla în ziua judecăţii ? Pentru aceasta strig Ție : Pentru ucenicii Tăi miluieşte-mă pe mine cel însumi osândit. Urmând mântuitoarelor patimi ale lui Hristos, patimile cele învechite şi cumplite ale sufletului meu vindecaţi-le, cei ce sunteţi doctori măriţilor Apostoli. A Născătoarei :
Pe mine, cela ce am păcătuit, Hristoase, pentru Apostolii Tăi, şi pentru ceea ce Te-a născut, întorcându-mă ca un Dumnezeu, miluieşte-mă şi de focul cel veșnic Mântuitorule slobozește-mă. Alt Canon,
Irmos : Pe piatra cea tare a credinţei...
Luat-ai arătat biruinţă asupra patimilor celor stricătoare de suflet, preafericite Nicolae, din care pe noi, cei ce totdeauna suntem rău biruiţi, cu rugăciunile tale izbăveşte-ne. Mădularele trupului omorându-ţi prin înfrânare, către viaţa cea neîmbătrânitoare te-ai mutat, pe care şi noi, cei ce cu bucurie te lăudăm pe tine, roagă-te, înţelepte, să o câştigăm. Arhiereule, nu înceta a ne cerceta pe noi dintru înălţimea cerului, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu toată strâmtorarea lumească gonindu-o. A Născătoarei :
Curată roagă pe izbăvitorul, să ne dăruiască nouă dezlegare păcatelor, risipind pururea toată întunecarea din sufletele noastre cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul neîntinată. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind. Limanuri cu bună linişte, limanuri necufundate, pe mine cel viscolit cu valurile cumplitelor păcate, mântuiţi-mă, la limanul cel lin al adevăratei pocăinţe. Suflete al meu suspină, suflete al meu lăcrimează, inima mea cea smerită lipeşte-te cu totul de Preabunul, ca să te izbăvească pe tine de văpaia focului, și de muncile ce vor să fie. Pe Domnul Mântuitorul rugați-L, cei ce sunteţi mântuitorii oamenilor, preafericiţi Apostoli, ca să ne mântuiască pe noi de ispitele cele cumplite, ca un iubitor de oameni. A Născătoarei :
Fecioară preacurată, Fecioară fără prihană, împreună cu Apostolii, fă rugăciune pentru noi, ca să ne izbăvim de cumplitele ispite şi de înconjurări. Alt Canon,
Irmos : Auzit-am Doamne...
Vindecă Sfinte inima mea cea neîndreptată, şi rănită de înşelătorul, rugând pe Dumnezeul nostru, Dătătorul de bine. Sfărâmat-ai capiştile pierzării, sluga lui Hristos, pentru aceea cu credinţă te rog, pierde idolii cei prea răi ai minţii mele. Mir binemirositor te-ai făcut prin lucrurile dreptăţii, de Dumnezeu cugetătorule, şi scaunul mirelor l-ai împodobit, Părinte Ierarhe Nicolae. A Născătoarei :
Nenuntită Stăpână, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, mântuieşte de toată vătămarea, pe cei ce te laudă pe tine, una ajutătoarea oamenilor. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le, ca să Te vadă Cuvântule al lui Dumnezeu pe Tine adevăratul Dumnezeu, Carele chemi din negura greşalelor. Pe calea ceea ce duce la viață, prin foarte îngusta petrecere, prin ispite şi prin scârbe, ucenici ai Cuvântului, arătat călătorind, neteziţi cărările sufletului meu. Luminători ai dumnezeiescului răsărit, izbăviţi-mă pe mine de întunericul patimilor, şi de întunecarea desfătărilor, şi de ispite, şi de înconjurări, şi de vifor, şi de primejdii, Apostoli ai lui Hristos. Cei ce sunteţi cărţi ale Cuvântului cu chip dumnezeiesc, rugaţi-vă Apostoli, să mă scriu în cartea vieţii, rupând zapisul cel preacumplit al păcatelor mele cu rugăciunile voastre. A Născătoarei :
Nădejdea şi mântuirea mea, cu rugăciunile tale cele către Fiul tău și ale dumnezeieştilor ucenici, mântuieşte-mă pe mine, cela ce nădăjduiesc spre tine, Prealăudată, că tu singură eşti a tuturor nădejde neruşinată. Alt Canon,
Irmos : Cela ce răsari lumină...
De dormitarea lenei fiind ţinut osârduitor mă fă, cu sfințitele tale rugăciuni Nicolae. Pe Iisus Mântuitorul, roagă-L Ierarhe Nicolae, să mă izbăvească de munca cea veșnică. Mântuieşte-mă de smintelile lumeşti, și de răutăţile dracilor cu rugăciunile tale Ierarhe Nicolae. A Născătoarei :
Cela ce ne-a dăruit nouă fiinţă, în pântecele tău S-a sălăşluit de Dumnezeu Născătoare, pe Carele roagă-L, să ne mântuiască pe noi. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive. Ca nişte table scrise de Dumnezeu punerile de lege cinstite ale Duhului arătat le-aţi avut măriţilor în suflet fără minciună, prin care legea cea întru literă o ați încetat, mântuind lumea. Suflete greşind, şi obiceiului celui rău nebuneşte slujind, cu întoarcere întoarce-te, și milostivului Dumnezeu strigă : Pentru rugăciunile Apostolilor mântuiește-mă, Cuvântule. Cu oile cele de-a dreapta rândueşte-mă, întru groaznica şi înfricoşata Ta venire, cu rugăciunile oilor Tale celor alese, ale dumnezeieştilor Tăi propovăduitori, Mielule cel fără de răutate, Carele pentru toţi Te-ai jertfit. A Născătoarei :
Ceata slujitorilor celor fără de trupuri se roagă Ție, Fiului lui Dumnezeu, Celui fără de început, Te roagă şi soborul ucenicilor, pentru ceea ce Te-a născut, ca să dăruieşti milele Tale poporului Tău. Alt Canon,
Irmos : De chitul păcatului...
Luminător gândit avându-te zidirea pe tine Nicolae, se luminează cu razele nenumăratelor tale minuni. Neadormitule rugător Nicolae al celor ce aleargă către tine, izbăveşte-mă din somnul cel cumplit al lenei. Izbăvit-ai dedemult, Înţelepte, pe cei ce vrea să moară fără dreptate, aşijderea şi pe mine mă izbăveşte din păcatele, care mi se întâmplă. A Născătoarei :
Fecioară, Una curată şi cu daruri dăruită, ajută-mi mie, celui ce pururea sunt înviforat de înconjurările lumeşti. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i, porunca lui Dumnezeu pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cu undiţa cuvântului trăgând pe toţi din adâncul înşelăciunii, i-aţi adus la, Cuvântul, Cel ce S-a junghiat pentru noi, Apostoli ai Cuvântului, cântându-i Lui : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Apostoli, vorbind de faţă cu Cela ce S-a arătat întru materia trupului, v-aţi luminat cu strălucirile Lui cele dătătoare de lumină. Pentru aceea luminaţi-mă, ca să strig : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Dumnezeieștilor ucenici, rugaţi pe Păstorul cel bun, să mă caute pe mine cel rătăcit în munţii călcării poruncii şi să mă mântuiască, ca să strig cu dinadinsul : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Cu proorocii și cu Apostolii şi cu mucenicii, Fecioară roagă pe Cela ce L-ai născut, să izbăvească de toate răutăţile pe cei ce strigă cu frică : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat. Alt Canon,
Irmos : Cela ce ai ascultat rugăciunea...
Cu puterea lui Dumnezeu, Preafericite, taberele ereticilor le-ai călcat, și din înşelăciunea lor ai mântuit turma ta. Cela ce te-ai arătat celor ce înotau și ai hrănit cetatea ta, care se primejduia, cu rugăciunile tale, Părinte, izbăvește-mă de foametea cea stricătoare de suflet. Părinte, cu rugăciunile tale întăreşte pe cei ce te cheamă întru ajutor, alinând viscolul cel rău al dracilor. A Născătoarei :
Stăpâna tuturor oamenilor, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, de robia patimilor cu rugăciunile tale desăvârşit slobozește-mă. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apa o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toți vecii. Cu plugul cuvântului aţi ogorât inimile cele înţelenite şi semânând dogma cea cinstită, aţi secerat spic însutit pe cei ce s-au mântuit, văzătorilor de Dumnezeu. Cu secerea rugăciunilor curăţiţi toate neginele minții mele, dumnezeieştilor lucrători, Apostoli ai Mântuitorului, ca să rodesc spic de mântuire. Răutatea vrăjmaşului adormindu-o, ați adormit ucenici ai Cuvântului cu somnul, ce se cuvine drepţilor, şi v-aţi făcut rugători neadormiţi pentru noi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Izbăveşte-mă Doamne de focul nestins cu bineprimite rugăciunile proorocilor și ale mucenicilor, şi ale Apostolilor tăi şi ale Fecioarei celei neispitite de bărbat, care negrăit Te-a încăput pe Tine în pântece. Alt Canon,
Irmos : Cuvioşii tăi tineri...
Purtătorule de Dumnezeu, Nicolae, arătatu-te-ai alergând la înălţimea prealuminatei vieţi, şi lumii te-ai cunoscut prin multe feluri de faceri de munci, luminând pe cei dintru întuneric. Umple de daruri pe cei ce dumnezeieşte priveghează, care te cinstesc pe tine, Nicolae, adormi răutatea vrăjmaşilor oameni, ce năpădesc asupra noastră, Nicolae. Cela ce ai sfărâmat toate cursele diavolului cu puterea Duhului, dintru acestea izbăveşte-mă cu rugăciunile tale, ocârmuind viața mea de Dumnezeu cugetătoare, Ierarhe Nicolae. A Născătoarei :
Te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, prin care blestemul s-a stârpit și binecuvântarea peste toţi a venit, cei ce te cunosc numai pe tine una Maică a Dumnezeului nostru fără de bărbat. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti, iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele mărindu-L cu oștile cereşti, pe tine te fericim. Pe Dumnezeu, Cel ce S-a împărtăşit oamenilor, și firea cea muritoare cu împreunare neasemănată o a îndumnezeit, în toată lumea propovăduindu-L, pe toţi de rătăcirea cea fără de Dumnezeu i-aţi slobozit. Pentru aceea vă fericiţi pururea dumnezeieştilor Apostoli. Prin multe feluri de patimi ale trupului patimile lui Hristos închipuind Apostolilor, patimile trupului meu omorâţi-le, și slăbitul şi năcăjitul şi omorâtul meu suflet înviaţi-l. Fă-te mie cale, care să mă povăţuiască către calea, cea nerătăcită a poruncilor Tale, Iubitorule de oameni, celuia ce am căzut în prăpastia păcatului, şi am rătăcit, şi m-am abătut către căile cele viclene, şi mă primejduiesc. A Născătoarei :
Cetele îngerilor și ale arhanghelilor, ale stăpânirilor, puterile, începătoriile, domniile, heruvimii şi serafimii şi scaunele, adunarea Apostolilor, Hristoase, împreună cu ceea ce Te-a născut, se roagă Ție unule Împărate, mântuieşte pe robii Tăi. Alt Canon,
Irmos : Cela ce primit prin înger...
Podoaba arhiereilor, izvorule al minunilor Nicolae, roagă pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, ca să aflăm iertare de păcate. Precum dedemult pe cei legaţi i-ai izbăvit din moarte, aşa şi pe noi ne izbăveşte de ispitele vieţii, Nicolae. Tu în Mira Lichiei îngropându-te, miruri izvorăşti pururea Nicolae, care gonesc putoarea patimilor. Venirea Ziditorului este lângă uşi, nu te lenevi suflete al meu, ci strigă, Hristoase pentru rugăciunile lui Nicolae mântuieşte-mă. A Născătoarei :
Prealăudată, ceea ce ai născut lumina, luminează ochii inimii mele cei orbi, ca prin tine mântuindu-mă, să te laud. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri Apostoleşti Oarecând ucenicii Tăi, Hristoase în corabie învăluindu-se de vifor, au strigat : Învăţătorule mântuieşte-ne că pierim. Şi noi acum strigăm, Iubitorule de oameni, Mântuitorul nostru, izbăveşte-ne pe noi din nevoile noastre, rugămu-ne. Doamne, Apostoli au ajuns uneori prin năvoade, adâncul mării iar alteori înălţimea împărăţiei prin dogme şi cu meşteşugul, adâncul cel neajuns l-a cercat, iar ca credinţa, sânul Tău cel nescris împrejur l-a ajuns, şi lumii au propovăduit pe Fiul Tău cel fără de ani. Pentru ale cărora rugăciuni şi ale tuturor sfinţilor, miluiește-ne pe noi. Mucenicina :
Pe cei aleşi, pe cei sfinţi, minunaţi i-a făcut Dumnezeul nostru, bucurați-vă și vă veseliți toate slugile Lui, că vouă a gătit cununa, și împărăţia Sa. Ci vă rugăm şi pe noi să nu ne uitaţi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
De mari daruri te-ai învrednicit, Curată Fecioară, cinstită Maica lui Dumnezeu, că ai născut nouă cu trup pe Unul din Treime, pe Hristos Dătătorul de viaţă, spre mântuirea sufletelor noastre. JOI LA LITURGHIE
Pomeneşte-mă Dumnezeule, Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta, şi mă mântuieşte ca un singur iubitor de oameni. Ca nişte nori aţi plouat apa dumnezeieștii cunoştinţe în lume, prealuminaţilor Apostoli ai Domnului. Ca nişte raze de taină străbătând lumea măriţilor Apostoli, neamul omenesc prin credinţă l-aţi luminat. Mucenicina :
Cu focul chinurilor împreunându-vă mucenicilor, aţi primit de la Domnul rouă dumnezeiască, care v-a răcorit pe voi. Mărire...
Sfintei şi cinstitei Treimi credincioşii închinându-ne, cu un glas să-i strigăm : Pentru rugăciunile Apostolilor, mântuieşte-ne pe noi pe toţi. Și acum... A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce prin cuvânt mai presus de cuvânt ai născut pe Cel împreună cu Tatăl fără de început, pe Dânsul roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
SLUJBA DE VINERI
JOI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 6.
Podobie : A treia zi ai înviat... Îndelung-Răbdătorule, Iubitorule de oameni, Dumnezeul meu, mult-Milostive şi Îndurate, cum ai răbdat junghiere, şi omorâre pe lemn, pentru neamul omenesc ? Mărim bună îndurarea Ta. Loviri peste obraz ai răbdat, şi răstignire îndelung-Răbdătorule, şi ocări, vrând ca să izbăveşti pe toţi din mâna înşelătorului, Unule Dătătorule de viață, şi toate le suferi Preabunule. Suitu-Te-ai Păstorule pe Cruce, şi ai întins mâinile strigând : Veniţi către mine, și vă luminaţi oameni, cei ce v-aţi întunecat prin înşelăciune, că Eu sunt lumina. Mărire Ție, Unule Dătătorule de lumină. Alte Stihiri ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Podobie : Cea deznădăjduită... Sufletul meu cel de tot împilat, şi gârbovit de prea îngreuiata sarcina greşalelor, îndreptează-l Fecioară, că tu ai pe Mântuitorul, Cel ce îndreptează pe cei surpaţi, de se pleacă lesne îndrăznirii celei de Maică, şi mă rog rupe-mi cu mijlocirea ta zapisul păcatelor pentru mare mila ta. Pe mine cel deznădăjduit pentru păcate, şi întinat cu fărădelegile, cela ce am defăimat poruncile lui Dumnezeu, vezi-mă, şi să nu mă lepezi de la faţa ta, că tu ești Născătoare de Dumnezeu nădejdea mea şi folosinţa. Pentru aceea ia aminte la rugăciunile mele, și mă curăţeşte de toată întinăciunea, pentru mare mila ta. Deschide-mi uşa pocăinţei, Preasfântă, dă-mi izvor de lacrimi, dăruieşte-mi umilinţă şi inimă cu întreagă înţelepciune, că pe tine una părtinitoare adevărată te ştiu, toată nădejdea mea spre tine o aduc, să nu mă lepezi ruşinat, ci mă primeşte, şi mă mântuieşte Stăpână pentru mare mila ta. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Privindu-te pe Tine, Preacurata, pironit pe lemn, striga : O Fiul meu şi Dumnezeule, ce este această preamărită a Ta şi străină auzire, care o suferi pentru multa milostivire ? LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii. Glas 6. Crucea Ta, Doamne, viață și sprijinire este poporului Tău, şi spre dânsa nădăjduindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cela ce Te-ai răstignit cu trupul, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi. Crucea Ta, Doamne raiul a deschis neamului omenesc, și din stricăciune izbăvindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai răstignit cu trupul, Te lăudăm, miluieşte-ne pe noi. Mucenicina :
Mucenicii Tăi, Doamne nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Pentru rugăciunile lor miluieşte-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : A treia zi ai înviat...
Sfânta Fecioara împreună cu învăţăcelul cel feciorelnic lângă Cruce oarecând, în vremea răstignirii, plângând striga : Vai mie, cum pătimeşti Hristoase; Cela ce ești nepătimirea tuturor. VINERI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După 1-a Catismă. Sedealna Crucii Glas 6. Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc, că iată ne închinăm la locul, unde au stătut picioarele Tale, Doamne, și din lemnul mântuirii gustând, slobozire din patimile păcatului am câştigat. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni. Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clătinat Doamne, că pe Carele l-a înghiţit cu poftă iadul, L-a slobozit cu cutremur, arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, şi Te mărim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Nădejdea lumii...
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una ești Mielușeaua cea fără prihană, văzând pe Cel întrupat din sângiurile tale cele curate, de voie spânzurând pe Cruce, cu lacrimi amare ai strigat Fecioară : Fiul meu cel fără de răutate, laud toată înfricoşată iconomia Ta. După a 2-a Catismă. Sedelne.
Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit, că printr-însa se fac vindecări celor bolnavi întru păcate, printr-aceasta cădem înaintea Ta, miluieşte-ne pe noi. Doamne, pe Tine viaţa tuturor Te-au osândit iudeii spre moarte, cei ce au trecut pedeștri Marea Roşie prin toiag, pe Cruce Te-au răstignit, şi cei ce au supt miere din piatră, fiere i-au adus. Ci ai răbdat de voie, ca să ne slobozeşti pe noi din robia vrăjmaşului, Doamne mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Nădejdea lumii...
Fecioara şi Maica stând lângă Crucea Celuia ce fără patimă, mai presus de minte S-a întrupat dintr-însa, ca o Maică, izvorând lacrimi striga : Nu pot suferi să Te văd pe Tine mort spânzurând, Cela ce dai suflare celor ce vieţuiesc pe pământ, o Fiule și Dumnezeul meu. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Nădejdea lumii...
Cruce izgonitoarea dracilor, doctorul celor bolnavi, tăria și păzitoarea credincioşilor, biruinţa împăraţilor, lauda dreptcredincioşilor cu adevărat, întărirea Bisericii lui Hristos, fii nouă îngrădire şi zid şi pază, lemnule binecuvântate. Mucenicina :
Lumină drepţilor ești deapururea, că sfinţii întru Tine luminându-se, strălucesc pururea ca nişte luminători, făclia necredincioşilor stingând; cu ale cărora rugăciuni, Tu vei lumina făclia mea Doamne şi mă mântuieşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, în vremea vieţii mele să nu mă părăseşti, şi folosinţei omeneşti să nu mă încredinţezi ci singură mă sprijineşte și mă mântuieşte. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Crucii
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Grlas 6. Irmosul : Pe Cela ce a acoperit cu valul mării oarecând pe gonaciul tiran, sub pământ L-au ascuns feciorii celor mântuiți; iar noi ca fecioarele să cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit. Cu cinstită patima Ta ai cinstit firea omenirii cea necinstită. Pentru aceea cinstindu-Te pe Tine, cu frică mărim stăpânirea Ta și cu credinţă o mărim, că cu mărire S-a preamărit. Cu sângele Tău, Cuvântule, vărsarea sângiurilor celor nedrepte o ai oprit şi ai curăţit întrutot Puternice firea omenească de întinăciunea răutăţii. Pentru aceea cei mântuiți mărim stăpânirea Ta. Mucenicine :
Starea împotrivă cea vrednică de laudă a mucenicilor a biruit cu adevărat pe fiarele cele sorbitoare de sânge, şi cu roua dumnezeiescului dar a supus firea focului şi a contenit viforul cel silnic al multei dumnezeiri. Cu ploile sângiurilor ploile înşelăciunii uscându-le, ploi de vindecări plouaţi lumii mucenicilor, şi văpaia patimilor nedumnezeirii o goniţi, pentru aceea vă fericiţi. A Născătoarei :
Fecioara cea neispitită de nuntă, podoaba credincioşilor, văzându-Te pe Tine, Cel frumos cu podoaba, neavând frumuseţe nici chip când pătimeai, ca o Maică se văita şi cu dragoste Te mărea pe Tine. Alt Canon, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Facere a lui Alfa Vita. Cântarea 1-a, Irmos același : Preacurată Fecioară, cea cu daruri dăruită Marie, pricinuitoarea bucuriei, pe cântăreţii tăi cei dumnezeiești dăruiește-i cu dumnezeiești daruri, ca să înălţăm ție cântare de mulțumire. O minune a tainelor tale Maica lui Dumnezeu, că a făpturilor te-ai arătat Stăpână, purtând în braţe pe Acela, la Carele nu îndrăznesc a căuta oștile îngerilor, pentru aceasta te fericim. Tot neamul omenesc s-a osândit cu stricăciunea morţii, pentru gustarea din pom a strămoaşei; iar prin tine, Curată, ca ceea ce ai născut Viața cea nestricăcioasă, iarăși s-a chemat. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Pe Tine, Cela ce pe ape ai spânzurat tot pământul fără ţinere, văzându-Te zidirea spânzurat în locul Căpățânii, cu multă spaimă s-a cuprins strigând : Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne, Iubitorule de oameni. Pe Tine, Cela ce pe ape ai spânzurat tot pământul neținut, soarele văzându-Te înălţat pe lemn, şi în coastă împuns, s-a întunecat, cunoscându-Te pe Tine, luminarea tuturor. Rănitu-s-a cu piroanele Tale, îndelung-Răbdătorule, făcătorul de rele, cela ce a rănit pe Adam dedemult în rai şi rănindu-se a rămas în veac nevindecat, iar noi credincioşii am aflat vindecare de toate rănile. Mucenicine :
Când a văzut ceata îngerilor pe cirezile mucenicilor tăindu-se pentru Mielul, Cel ce S-a junghiat, se minuna cum cei nematerialnici îi biruiesc și cununi de biruinţă primesc. Sfinţii îmbrăcându-se cu puterea Unuia ce poate toate, se luptau cu vrăjmaşul şi a lui slabă putere o călcau, şi cununi de la Dumnezeu primeau. A Născătoarei :
Tu dacă ai văzut rănit cu suliţa pe Cel ce S-a născut din tine, te-ai rănit la inimă, Preasfântă cu totul fără prihană şi minunându-te grăiai : Ce Ți-a răsplătit Ție, Fiule, adunarea celor fărădelege ? Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Dedemult, când prin pofta Dumnezeirii vrăjmaşul amăgingindu-mă, din Eden târându-mă pe pământ, m-a sfărâmat Maică, a lui Dumnezeu, ci Hristos milostivindu-Se spre mine, a luat trup din pântecele tău şi iarăşi m-a zidit. Osândirea blestemului celui dedemult, Maică a lui Dumnezeu, s-a dezlegat prin mijlocirea ta, că arătându-Se Domnul ţie ca un prea bun, toată binecuvântarea dindestul tuturor a izvorât, Preacurată. Uşă a vieţii te-ai arătat Fecioară curată, dedemult prorocului Iezechil, prin care unul Domnul întrupat a trecut şi te-a păzit pe tine iarăşi încuiată, precum însuşi a ştiut ca Cel Preaînalt. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Deşertarea ta cea dumnezeiască, pe Cruce mai-nainte văzându-o Avvacum, spăimântându-se a strigat : Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, împreunându-Te cu cei din iad, ca un Atotputernic. Doamne, pierzând neînfrânarea mâinii celei întinse spre gustarea cea din lemn, pe lemn Te-ai jertfit, pe cei morţi vrând să-i mântuieşti şi din coastă izvorăşti iertare celor legaţi. Preabunule, suferit-ai a pătimi, ca să ne dezlegi pe noi din patimile cele dobitoceşti, fiere ai gustat, Stăpâne, izvorându-mi mie dumnezeiasca dulceaţă, Te-ai omorât, daruindu-mi viață, Stăpâne. Mucenicine :
Focul dumnezeieștii dragoste purtându-l în sufletul cel cuvântător, văpaia celor fărădelege o au stins şi făclii luminătoare s-au arătat, purtătorii de chinuri ai lui Hristos. Dumnezeieștii prieteni ai Împăratului a toate, despărţiudu-se pe sineşi de prieteneşugul cel trupesc, tare s-au pornit către toată munca şi biruind cu mărire s-au încununat. A Născătoarei :
Afară de patimă Te-am născut, şi cum Te văd pe Tine acum împărtăşindu-Te patimii ? Cum rabzi aceasta, Fiule, Cel fără de început ? Măresc îndelungă răbdarea Ta, striga Fecioara. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Aleasă şi preacinstită din toate neamurile singură arătându-te, Preacurată, ceea ce ai străbătut cu bunătăţile, pe cei ce te măresc pe tine, luminează-i cu strălucirea ta. Pe Dumnezeu, Mântuitorul cu trup Fecioară L-ai născut, din preacuratele tale sângiuri, cinstită Maica lui Dumnezeu, carele izbăveşti de răutăţi pe toţi cei ce te laudă Preacurată, de Dumnezeu cu daruri dăruită. Preacurată de Dumnezeu Născătoare, cu sfinţenie îți slujeşte dumnezeieștii naşterii tale firea celor fără de materie şi adunarea oamenilor cu dragoste te laudă, ci cu strălucirea ta luminează-ne pe noi. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
La Tine mânec, Cel ce pentru milostivirea Ta, Te-ai deşertat fără schimbare pentru cel căzut, și până la patimă Te-ai plecat, Cela ce eşti fără patimă, Cuvântule al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie Iubitorule de oameni. Cort Te-ai văzut la locul Căpăţânii, Cela ce ai omorât iadul cu patima trupului Tău, şi spânzurându-Te, nu ai avut nici chip nici frumuseţe Hristoase, vrând ca să mă împodobeşti pe mine, ca un iubitor de oameni. Vrând ca să despironeşti aşezările cele pătimaşe ale lui Adam celui dintâi, cu piroane Te pironeşti şi cu suliţa împungându-Te, sabia cea de văpaie o opreşti, Hristoase, ca să nu mai oprească întrarea robilor Tăi. Mucenicine :
Urmând patimilor Stăpânului cetele mucenicilor, pe lemn se pironesc, şi de mâini împreună se lipsesc şi de picioare, către cărările cinstitei mucenicii dumnezeieşte îndreptându-se. Cu minte desăvârşită, mucenici ai lui Hristos, mintea cea trufaşă, ce cu semeţie se înălţa-se, o aţi surpat desăvârşit, smerindu-vă după asemănarea Celui ce a înălţat pe toţi prin smerenia inimii. A Născătoarei :
Fecioară din rădăcina lui Iessei odrăsleşti, și ca o floare aduci pe săditorul lumii, Cela ce a uscat odraslele nedumnezeirii, prin dumnezeiescul sad al Crucii, pe care o a primit cu trupul. Alt Canon,
Irmos : Lumina dumnezeieștii...
Scara ceea ce cu închipuire s-a arătat lui Iacob, înălțată la înălţime, pe cea adevărată minune a naşterii tale a arătat dumnezeiască Mireasă; că prin tine cu adevărat cu dumnezeiasca pogorâre S-a împreunat cu noi Dumnezeu, și a dăruit viață oamenilor. Izbăvindu-ne prin tine, Născătoare de Dumnezeu de întristarea strămoșească, ne-am umplut de mângâiere, fiindcă ai născut tuturor veselia şi bucuria a toată lumea. Pentru aceasta cu totul lăudată pe cântăreţii tăi cu rugăciunile tale păzeşte-i de primejdii. A Născătoarei :
Cu taină prin chip văzător de Dumnezeu învățându-se Moise, închipuirea ta a văzut mai-nainte rug nearzând de foc, Fecioară cu totul fără prihană, că sălăşluindu-Se întru tine, Ziditorul, nu te-a ars pe tine, ceea ce eşti mai înaltă decât toate făpturile, dumnezeiască Mireasă. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Prins a fost, dar nu s-a ţinut în pântecele chitului Iona, că al Tău chip purtând, al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca dintru o cămară din fiară a ieşit, și a strigat străjerilor : Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră o ați părăsit. Schimbându-şi Iacob mâinile dedemult, binecuvântând pe feciori, mai-nainte însemna Crucea, pentru aceasta Preaînalte, suindu-Te pe aceasta, de blestemul cel dedemult ai dezlegat omenirea, și ai izvorât acum binecuvântare, celor ce Te binecuvântează, Unule binecuvântate şi Ziditorule, şi Preabunule. Cuvântule, patima Ta mai-nainte închipuindu-o marele Moise, a înălţat dedemult şarpele cel de aramă pe lemn, vindecând de veninata muşcarea şerpilor pe cei ce-l priveau; pentru că răstignindu-Te Tu, Stăpâne, toţi credincioşii ne-am izbăvit de stricăciunea şarpelui celui urât de Dumnezeu. Mucenicine :
Ca și cum altcineva ar fi pătimit, aşa se afla pătimind dedemult dumnezeieștii și cinstiţii mucenici, mai-nainte văzând răsplătirea cea veșnică și bucuria. Pentru rugăciunile lor milostive Hristoase, izbăveşte de ispite, de păcate şi de înconjurări, pe cei ce Te laudă. Încetat-au pâraiele înşelăciunii cu curgerile sângiurilor, cinstiţii şi dumnezeieștii purtători de nevoinţă, şi s-au aflat cu adevărat izvoare, care izvorăsc credincioşilor apa dumnezeieștii cunoștințe. Pentru rugăciunile lor, Mântuitorule al lumii, plouă tuturor iertare şi viață, și curăţire de păcate, și mare milă. A Născătoarei :
Pe Păstorul cel dintâi şi Stăpânul, văzându-L Mielușeaua spânzurat pe lemn, plângând ca o Maică striga : Ce este această taină nouă Fiule, cum Cela ce eşti după fiinţă nemuritor, ai primit moarte ? Vrând ca să izbăveşti pe oameni din stricăciune. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Închipuirile legii, de Dumnezeu Născătoare, şi prorociile proorocilor aievea te-au arătat pe tine, că vei să naști lumii pe Izbăvitorul, şi Făcătorul de bine a toată zidirea, pe Cel ce în multe feluri şi în multe chipuri a făcut bine, celor ce cu credinţă și cu dragoste Stăpână Curată, te măresc pe tine. Pe cei întâi zidiţi, care prin amăgirea vrăjmaşului, şi ucigaşului de oameni, oarecând s-au înstrăinat de dumnezeiasca desfătare a raiului, una Născătoare de Dumnezeu, iarăși i-ai întors în rai, născând pe Dumnezeu Mântuitorul, pe Cela ce a răbdat cu dumnezeiasca putere răstignire şi îngropare. Cela ce cu dumnezeiasca voie, şi cu puterea Sa cea ziditoare, toate dintru ce n-au fost le-a alcătuit, Curată, a ieşit din pântecele tău, și Dumnezeu și om, şi pe cei ce mai-nainte erau întru întunericul necunoştinţei cu dumnezeieştile străluciri Stăpână Fecioară luminat i-a strălucit. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Negrăită minune, Cela ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noastră a celor ce cântăm : Izbăvitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat. Când Te-a osândit pe Tine poporul iudeu pe Cruce, pământul văzându-Te, s-a spăimântat, soarele şi-a ascuns lumina sa, și cei ce erau întru întuneric, lumină au văzut, cântând : Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Dosădire ai răbdat Mântuitorule, cu trestie bătut, cu mărăcini încununat ca un împărat de voie Hristoase Dumnezeule, pentru mântuirea noastră a celor ce cântăm : Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Mucenicine :
V-aţi legat, dezlegând arătat, prealăudaţilor, tot vicleşugul diavolului, munci ați răbdat, și moarte nedreaptă, dorind la viaţa cea de sus, şi strigând : Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Stătut-aţi în mijlocul văpăii, prealăudaţilor mucenici, arzând arătat înşelăciunea, şi prin răcorirea dumnezeiescului dar nearzându-vă strigaţi cântând : Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat. A Născătoarei :
Vrând Te răstigneşti Fiule cel fără de început, Născătoarea de Dumnezeu striga, şi văzându-Te; întru scârbă cu sufletul acum mă cufund, mori dăruind viață celor ce cântă : Izbăvitorule Dumnezeule bine ești cuvântat. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Pe tine cea înfrumusețată, care ai podoabă aurită, bine încuviinţată, Maică a lui Dumnezeu, te-a iubit Fiul tău și Domnul, spre mântuirea noastră celor ce strigăm ţie : Binecuvântat este rodul tău, Curată. Trandafir în mijlocul mărăcinilor, pe tine Preacurată aflându-te Stăpânul, ne-a umplut de ale tale scumpe şi frumoase mirosuri, ale darurilor Duhului, pe cei ce strigăm Lui cu umilinţă : Izbăvitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat. Semnele dumnezeieștii tale naşteri toți dumnezeieștii prooroci văzându-le, cu bună mărire strigă, Curată : Dumnezeu din Fecioară va veni, ca să mântuiască pe cei ce strigă : Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Spăimântează-te, înfricoşându-te cerule, și să se clătească temeliile pământului, că iată se socoteşte între cei morţi, Cela ce locuiește întru cele înalte, și în mormânt mic ca un străin Se primeşte, pe Care tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii. Prin patima Crucii beai Hristoase paharul, carele ai dorit, izvorîndu-mi mie izvoare de iertăciune din coasta cea purtătoare de viaţă, celui prin coastă omorât. Te laud pe Tine cântând : Preoţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţați-L întru toţi vecii. Când poporul cel fărădelege Te-a osândit să Te răstignească Iisuse în mijlocul celor fărădelege, Dătătorule de viață, Doamne, pământul s-a cutremurat, și toți cântau cu frică : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toți vecii. Mucenicine :
Cinstită s-a arătat înaintea lui Dumnezeu moartea voastră, pătimitorilor, că cu multe patimi împărtăşindu-vă, cinstitei patimi a lui Hristos părtaşi v-aţi arătat, cu înţelepciune cântând : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii. Cu adevărat nu sunt trupeşti armele voastre mucenicilor către oştirea vrăjmaşilor, ci nădejdea, credinţa şi adevărul, cu care câştigând pe Dumnezeu, cu cetele îngerilor v-aţi numărat, strigând Stăpânului : Preoţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălțați-L întru toți vecii. A Născătoarei :
Preaînalte Fiule, Cel fără de început rabzi scuipare şi ocări, și Cruce, cu trestie spre batjocură bătut fiind, Născătoarea de Dumnezeu striga : Măresc îndelungă răbdarea Ta, pe Carele tinerii Te binecuvintează, preoţii laudă, popoarele preaînalță întru toți vecii. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Nașterea ta Curată cu cântări pururea o măresc voievozii celor de sus, și pe tine pururea Fecioară, cu bucurie dimpreună cu noi ca pe Maica lui Dumnezeu te laudă, pe care tinerii te binecuvintează, preoţii te laudă, popoarele te preaînalță întru toți vecii. Cu razele strălucirii tale pe cei ce cred acum, Născătoare de Dumnezeu adevărată Marie, fă-i strălucitori Născătoare de lumină, Curată, că tu Fecioară cort al Luminii te-ai arătat, celor ce strigă ţie cu credinţă : Bucură-te binecuvântată şi preamărită, întru toți vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Nu te tângui Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine Fiul tău, pe Carele L-ai zămislit în pântece fără de sămânţă, că Mă voi scula şi Mă voi preamări, și voi înălța întru mărire ca un Dumnezeu pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste neîncetat pe tine te măresc. Unule Mântuitorule, ca să izbăveşti din stricăciune ca un bun, pe cel stricat prin mâncarea cea dulce a lemnului, a Te răstigni cu trupul, şi a Te omorî ai primit. Lăudăm neîncetat Iisuse, multă milostivirea şi puterea Ta. O, cum ai răbdat dureri, întinzându-Te pe Cruce, Mântuitorule, ca să mă scoţi pe mine din cumplitele dureri, cum Te-ai încununat cu mărăcini, Cela ce ai ars de tot spinii patimilor, cum Te-ai adăpat cu oţet şi cu fiere, Cela ce ne-ai dres nouă paharul veseliei. Mucenicine :
Toţi fiind îmbulziţi mucenicilor şi în temniţe aruncaţi, şi mădularele cumplit tăinduvi-se bucăţi, şi pe roate fără de milă întinzându-vă, şi daţi întru mâncare fiarelor, nu v-ați lepădat de Hristos, Stăpânul tuturor. Decât strălucirile soarelui mai mult străluceşte prealuminată pomenirea cea vestită a pătimitorilor, şi sufletele dreptcredincioşilor pururea le luminează, şi goneşte negura patimilor și a ispitelor, şi risipeşte întunericul cel adânc al dracilor. A Născătoarei :
Preacurată Stăpână, porţi pe Cela ce poartă toate şi ţii ca pe un prunc pe mâini, pe Cela ce ne-a izbăvit pe noi din mâinile luptătorului vrăjmaş, şi-L priveşti ridicat pe lemnul Crucii, pe Cela ce ne-a izbăvit pe noi din groapa răutăţii. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, mai presus de fire te-ai arătat nouă pricinuitoare de bucurie și de viață veșnică, născând pe Mântuitorul tuturor. Pe Cela ce arătat a ridicat toată lacrima de la toată faţa și a dăruit tuturor bucurie. Cântând David strămoşul tău, sicriu mai-nainte te-a zis, cu închipuire, şi Moise năstrapă de aur a manei celei dumnezeiești, pe tine Născătoare de Dumnezeu, că tu una ai încăput pe Cela ce este deapururea în sânurile cele Părinteşti, pentru aceea cu laude te mărim. Cu adevărat mai înaltă eşti decât toată zidirea Stăpână, că pe Dumnezeul tuturor L-ai născut cu trup. Pentru aceea, pe tine te avem părtinitoare şi nădejde adevărată, şi zid tare, nădăjduind prin tine a câştiga mântuire.
LA STIHOAVNA LAUDELOR Stihirile Crucii, Glas 6. În Cruce am nădejde Hristoase, și întru dânsa lăudându-mă strig, Doamne, Iubitorule de oameni, surpă trufia celor ce nu Te mărturisesc pe Tine Dumnezeu şi om. Cu Crucea îngrădindu-ne, vrăjmaşului ne împotrivim, netemându-ne de meşteşugirile și pânditurile lui, pentru că s-a surpat ca un trufaş, şi s-a călcat de puterea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe lemn. Mucenicina :
Doamne întru pomenirea sfinţilor Tăi toată zidirea prăznuieşte, cerurile se bucură, cu îngerii, şi pământul se veseleşte cu oamenii. Pentru rugăciunile lor miluiește-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pironitu-m-am adică pe lemn ca un om, şi m-am omorât, şi în mormânt m-am pus ca un mort, dar ca un Dumnezeu Maică Fecioară Curată iarăşi Mă voi scula a treia zi întru mărire. VINERI LA LITURGHIE
Pomeneşte-mă Dumnezeule Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta, şi mă mântuieşte ca un singur iubitor de oameni. Întinzându-Ți palmele pe lemn, îmbrățișat-ai neamurile cele ce cântă bună îndurarea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru. Pironitu-Te-ai pe lemn de voie, şi boldurile celui pierzător cu puterea Ta, Hristoase desăvârşit le-ai sfărâmat. Mucenicina :
Îndulcindu-vă de munci răbdătorilor de chinuri, v-ați învrednicit îndulcirii raiului, rugându-vă neîncetat pentru lume. Mărire...
Doamne, Părinte şi Fiule, şi Duhule cel dimpreună pe un scaun, scoate-ne pe noi dintru toate muncile. Și acum... A Născătoarei :
Fecioara văzându-Te pe Tine întins pe Cruce, suspina lăcrimând, pentru ale căreia rugăciuni, mântuieşte-ne pe noi, Doamne.
SLUJBA DE SÂMBĂTĂ
VINERI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri Stăpâneşti. Glas 6.
Izbăveşte-mă de gheena care mă aşteaptă, scoate-mă din focul cel veșnic pe mine cel osândit, preadrepte Judecătorule, arată-mă nerobit de furtuna cea împotrivă, că mă cutremur ticălosul, aducându-mi aminte de mulţimea greşalelor mele, şi cad la Tine, Cuvântule cu lacrimi, și cu zdrobirea inimii, cerând mila Ta.
Podobie : Cea deznădăjduită... Cine nu mă va, plânge pe mine cel ce am călcat porunca Stăpânului pentru neînfrânare, cel ce am locuit iadul, în locul raiului, mâncarea ceea ce mi s-a părut dulce întru fiere s-a întors, străin de mărirea Ta şi de îngeri m-am arătat, Îndurate. Ci mă primeşte Doamne pe mine cela ce mă pocăiesc, ca un milostiv şi iubicor de oameni, pentru mare mila Ta. Pe toţi cei adormiţi în credinţă rânduieşte-i Dătătorule de viață în partea celor vii, în locurile de odihnă, în corturile cele veșnice, unde străluceşte din-destul lumina feței Tale, unde este desfătarea şi bucuria, şi pacea drepţilor, trecând cu vederea greşalele lor, cele cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul Stăpâne, pentru multă bunătatea Ta. Alte Stihiri Muceniceşti.
Cei ce au mărturisit pentru Tine, Hristoase, multe munci au răbdat, şi cununa cea desăvârşită au luat în ceruri, ca să se roage pentru sufletele noastre. Răbdătorii de chinuri mucenici, și cetăţenii cei cereşti, pe pământ pătimind, multe chinuri au răbdat. Pentru rugăciunile și cererile lor, Doamne pe noi pe toţi păzeşte-ne. Crucea Ta, Doamne, s-a făcut mucenicilor armă nebiruită, că vedeau moartea stând înaintea lor, şi văzând mai-nainte viaţa ceea ce va să fie, se întăreau cu nădejdea, ce aveau către Tine, cu rugăciunile lor miluieşte-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, acelaşi din tine cea Curată a ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezei fiind, și cu firea om făcându-Se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără de amestecare fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile. Glas 6. Mucenicii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Pentru rugăciunile lor miluiește-ne. Ale morţilor :
Stih : Fericiţi sunt, pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne. Începătură şi stat mi s-a făcut mie porunca Ta cea ziditoare; că voind din firea cea nevăzută, şi din cea văzută ființă să mă alcătuieşti, din pământ trupul meu l-ai zidit, iar suflet mi-ai dat cu insuflarea Ta cea dumnezeiască și de viață făcătoare. Pentru aceasta Mântuitorule pe robii Tăi în latura celor vii, în corturile drepţilor odihneşte-i. Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul. Durere s-a făcut lui Adam gustând din pom în Eden dedemult, când şi-a vărsat şarpele veninul; că printr-însul a întrat moartea, mâncând pe om cu tot neamul lui. Ci venind Stăpânul, a surpat pe balaurul şi ne-a dăruit nouă învierea. Deci către Dânsul să strigăm : Fie-ţi milă Mântuitorule şi pe cei ce i-ai luat, odihneşte-i împreună cu drepţii. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, şi ale mucenicilor şi ale apostolilor, și ale proorocilor și ale arhiereilor și ale cuvioşilor, și ale drepţilor şi ale tuturor sfinţilor, pe adormiţii robii Tăi odihneşte-i. SÂMBĂTĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După 1-a Catismă, Sedelne Muceniceşti. Glas 6. Împotriviri vitejeşti erau în priveliştea nevoinţei, munci tirăneşti asupra mucenicilor şi stau cetele celor fără de trupuri ținând daruri pentru biruinţă; spăimântat-au înţelepţii pe tiranii şi pe împăraţii; surpat-au pe veliar cu mărturisirea lui Hristos. Cela ce i-ai întărit pe ei, Doamne, mărire Ție. Luptă mucenicească răbdând Sfinţii, și de la Tine daruri de biruinţă luând, au surpat izvodirile celor fărădelege, și au luat cununile nestricăciunii. Pentru dânşii Dumnezeule rugat fiind, dăruieşte nouă mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cela ce pe cea binecuvântată o ai numit Maică a Ta, venit-ai la patimă prin sfatul cel de voie, strălucind pe Cruce, vrând să cauţi pe Adam, grăind îngerilor : Bucuraţi-vă împreună cu mine, că s-a aflat drahma cea pierdută. Cela ce toate cu înţelepciune le-ai rânduit, Dumnezeule mărire Ție ! După a 2-a Catismă, Sedealna.
Pomenirea sfinţilor Tăi, Doamne s-a arătat ca raiul cel din Eden, că întru dânsa se bucură toată zidirea, dă-ne nouă pentru rugăciunile lor pace şi mare milă. A morţilor :
Cu adevărat toate sunt deşertăciune și viața aceasta este umbră și vis, că în deșert se tulbură tot pământeanul precum a zis Scriptura : Când dobândim lumea atunci în groapă ne sălăşluim, unde sunt împreună împăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hristoase Dumnezeule, pe cei ce s-au mutat odihneşte-i, ca un iubitor de oameni. Podobie : Nădejdea lumii...
Născătoare de Dumnezeu, Marie, ceea ce eşti părtinitoarea cea tare şi acoperământul pământenilor, care ai născut sub ani pe Cel fără de ani pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, roagă-L pe Dânsul cu dinadinsul, ca ceea ce îi eşti Maică, împreună cu mucenicii şi cu proorocii şi cu dumnezeieștii pustnici, ca să mântuiască pe cei răposaţi. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul tuturor sfinților.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 6. Irmosul : Simţitorul Faraon cu toată oastea s-a înecat, iar Israil trecând prin mijlocul mării striga : Domnului Dumnezeului nostru să-i cântăm, că S-a preamărit. Cu minte luminată pe tiranii cei întunecaţi împrejurul luminii, care erau rău credincioşi, rușinându-i mucenicii, către lumina cea neînserată purtători de biruinţe cu înţelepciune făcându-se, s-au mutat. Arhiereii lui Hristos, ceata cuvioşilor și adunarea proorocior şi a tuturor drepţilor, strălucindu-se cu podoabele faptelor bune, au ajuns la corturile cele cereşti. Toată mulţimea femeilor s-a împrietenit cu Dumnezeu, care prin bărbăteşti osteneli, călcând pe cel ce a omorât cumplit pe Eva cu înşelăciunea, cu cântări dumnezeieşti se fericeşte. A morţilor :
Hristoase, Cela ce dintru început ai zidit pe om din pământ, sufletele robilor Tăi, ne rugăm, să le odihneşti în corturile drepţilor şi în locurile odihnei, ca un preabun. A Născătoarei :
Curată, mai sfântă decât heruvimii şi serafimii te-ai arătat, născând pe Făcătorul zidirii, pe Carele neîncetat roagă-L, să miluiască pe robii tăi, cei ce te măresc pe tine. Alt Canon, al morților.
Cântarea 1-a, Irmosul : Ca pe uscat umblând... Întru cămările cereşti vitejii mucenici pururea Te roagă pe Tine, Hristoase, pe credincioşii ce i-ai mutat de pe pământ, învredniceşte-i, să dobândească bunătăţile cele veșnice. Cela ce ai înfrumuseţat toate, pe mine omul, ființă amestecată între smerenie împreună şi între mărime m-ai zidit. Pentru aceasta Mântuitorule sufletele robilor Tăi odihneşte-le. Cetățean şi lucrător al raiului m-ai rânduit dintru început, iar călcând porunca Ta m-ai izgonit. Pentru aceasta Mântuitorule sufletele robilor Tăi odihneşte-le. A Născătoarei :
Cela ce din coastă a zidit dintâi pe Eva strămoaşa noastră, din preacuratul tău pântece s-a îmbrăcat cu trup, prin carele tăria morţii Preacurată a stricat. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Pe piatra cea tare a credinţei Tale întemeind cugetul sufletului meu, întăreşte-l Doamne : Că pe Tine Te am Bunule scăpare şi întărire. Cu dureri trupeşti împărtăşindu-se acum mucenicii, la răsplătirea cea fără de durere priveau bucurându-se și acum durerile noastre, cele de multe feluri, în dar le încetează. Dumnezeieștii arhierei cu socoteală tare, gonind fiarele cele viclene, au izbăvit dumnezeieştile oi ale lui Hristos, nerănite de răutatea lor. Ceata cuvioşilor, luând asupră-şi de voie jugul Domnului, omorît-au cugetul cel trupesc, şi viaţa cea veșnică a luat. A morţilor :
Hristoase, izbăveşte de focul cel veșnic pe cei ce cu bunăcredință s-au mutat din viață, și le dă lor, Bunule, iertare datoriilor și veșnica desfătare. A Născătoarei :
Femeile, cele ce au iubit pe Hristos, pe tine, ceea ce negrăit L-ai născut pe Dânsul, Preacurată Stăpână, cu cuget de bucurie înconjurându-te săltează. Alt Canon,
Irmos :
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cela ce ai înălţat curnul credincioşilor Tăi, Bunule, şi i-ai întărit pe dânşii pe piatra mărturisirii Tale. După lege s-au nevoit mucenicii Tăi, Dătătorule de viață și cu cununile biruinţei împodobindu-se, cu osârdie celor ce s-au mutat cu credinţă, izbăvire veșnică le dăruiesc. Învăţându-mă mai întâi cu multe minuni şi semne pe mine rătăcitul, mai pe urmă însuţi pe Tine Te-ai deşertat ca un milostiv și căutându-mă m-ai aflat și m-ai mântuit. Pe cei ce au trecut la Tine prin stricăciunea cea nestătătoare a celor trecătoare în corturile cele veșnice învrednicește-i Bunule cu bucurie a locui îndreptându-i prin credinţă şi prin dar. A Născătoarei :
Nu este fără prihană precum tu Preacurată Maica lui Dumnezeu, că tu una din veac pe adevăratul Dumnezeu L-ai zămislit în pântece, Carele a stricat puterea morţii. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Auzit-am Doamne auzul Tău şi m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, mărire puterii Tale, Doamne. Răbdătorii de chinuri stând, vedeau pe cel trufaş călcat înaintea picioarelor lor, şi pe Ziditorul a toate cu mulţumire Îl măreau. Cu strălucirile graiurilor Ierarhii într-armându-se, spre lumina cunoştinţei au mântuit pe oameni dintru întunericul eresurilor. Ca nişte cărbuni cu înţelegerea cea caldă către Dumnezeu s-au arătat cuvioşii şi patimile cele materialnice arzându-le, foarte se preamăresc. A morţilor :
Tu Doamne, Cela ce stăpâneşti viii şi morţii, pe cei ce i-ai mutat odihneşte-i împreună cu toţi, care bine Ți-au plăcut Ție, Stăpâne. A Născătoarei :
Preacurată, Domnul purtând trup negrăit dintru tine, pe adunarea femeilor, ce s-au nevoit cu bărbăţie, o a primit. Alt Canon,
Irmos : Hristos este puterea mea...
Arătând semn al înţelepciunii celei mai mari și a bunătăţii celei bogate către daruri, Stăpâne, cetele mucenicilor le-ai numărat împreună cu îngerii. Mărirea ta cea negrăită a o dobândi, învredniceşte pe cei ce s-au mutat la Tine, Hristoase, unde este sălăşluirea celor ce se veselesc şi glasul curatei bucurii. Primeşte pe cei ce laudă puterea Ta cea dumnezeiască, pe care i-ai luat de pe pământ, făcându-i pe dânşii fii ai luminii, curățindu-le ceaţa păcatului mult-Milostive. A Născătoarei :
Lăcaş preacurat, Biserică cu totul fără prihană, chivot preasfânt, loc fecioresc de sfinţenie, pe tine frumuseţea lui Iacob te-a ales Stăpânul. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Hristoase, Cela ce răsari lumina lumii, luminează inima mea, a celui ce de noapte îţi strig Ție și mă mântuieşte. În haină ţesută prin darul cel de sus îmbrăcându-vă pătimitorilor, pe vrăjmaşul l-aţi dezbrăcat. Împreună cu sfinţii prooroci să cinstim pe arhiereii cei de Dumnezeu cugetători şi pe cuvioşii cei ce bine au plăcut lui Dumnezeu. De la marginile lumii pătimind aţi strigat mucenicilor, şi Hristos a auzit glasurile voastre. A Născătoarei :
Arată-te, izbăvindu-ne pe noi de toată vătămarea vrăjmaşului Stăpână, rugând pe Unul înduratul Hristos. Alt Canon,
Irmos : Cu dumnezeiască strălucire...
Ca o ardere desăvârşit sfinţită şi ca o pârgă a firii omeneşti, aducându-se mucenicii Preamăritului Dumnezeu, nouă pururea ne mijlocesc mântuirea. Petrecerii cereşti şi împărţirii darurilor învredniceşte, Stăpâne, pe cei mai-nainte adormiţi credincioşii robii Tăi, dându-le lor izbăvire de păcate. Cela ce singur din fire eşti făcător de viață, şi adâncul cel neurmat al bunătăţii cu adevărat, pe cei ce s-au sfârşit învredniceşte-i împărăţiei Tale, Îndurate, Unule fără de moarte. A Născătoarei :
Tărie şi laudă şi mântuire s-a făcut celor pierduţi, Cel născut din tine Stăpâna lumii, Carele a izbăvit din porţile iadului pe cei ce cu credinţă te fericesc pe tine. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
De chitul păcatului fiind înghiţit, strig Ție, Doamne, ca pe Proorocul din stricăciune slobozește-mă. În curgerile dumnezeieştilor sângiuri pe vrăjmaşii cei gândiţi i-aţi înecat purtătorilor de chinuri, iar inimile credincioşilor le-aţi adăpat. Răstignindu-vă pe voi lumii şi patimilor, cuvioşilor şi înţelepţilor împreună cu ierarhii, dumnezeieștii măriri v-ați învrednicit. Ceata proorocilor şi adunarea cinstitelor femei bine nevoindu-se, după datorie se fericesc. A morţilor :
Cu aleşii Tăi odihneşte Dumnezeule sufletele celor mai-nainte adormiţi, trecând cu vederea greşalele lor. A Născătoarei :
Ceea ce ai născut cu trup pe Hristos, patimile trupului meu omoară-le şi cu mijlocirea ta înviază Fecioară sufletul meu. Alt Canon,
Irmos :
Marea vieţii văzându-o înâlțându-se de viforul ispitelor, alergând către limanul Tău cel lin strig Ție : Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive. Pe Cruce fiind răstignit, ai adunat la Tine cetele mucenicilor, care au urmat patimii tale, Bunule. Pentru aceasta ne rugăm Ție, pe cei ce s-au mutat la Tine odihneşte-i. Când vei veni cu mărirea Ta cea negrăită înfricoşat să judeci toată lumea, binevoiește Izbăvitorule pe nori luminat să Te întâmpine pe Tine credincioşii robii Tăi, pe care i-ai luat de pe pământ. Izvorul vieţii eşti, Cela ce cu bărbăţia cea dumnezeiască scoţi pe cei ferecaţi Stăpâne, pe robii Tăi, care cu credinţă au venit la Tine întru dulceaţa raiului sălășluiește-i. A Născătoarei :
În pământ ne-am întors, călcând porunca lui Dumnezeu cea dumnezeiască, iar prin tine Fecioară în cer de pe pământ ne-am înălțat, stricăciunea morţii scuturându-o. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cel ce ai ascultat cântarea cuvioşilor Tăi tineri și ai răcorit cuptorul cel aprins, bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. Pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, cei ce au stins văpaia cumplitei nedumnezeiri cu ploile sângiurilor, cu laude să-i cinstim. Bine măriţii ierarhi, iarna eresurilor risipindu-o, către Dumnezeiasca vară bucurându-se au trecut. Prin răbdare îndestulată, cu darul Duhului v-ați îmbogăţit pustnicilor, şi semeţiile vrăjmaşilor le-aţi pierdut. A morţilor :
Învredniceşte a moşteni livezile desfătării Tale, pe cei ce cu credinţă s-au mutat din viață, Îndurate, ca un iubitor de oameni. A Născătoarei :
Cela ce te-a arătat pe tine și după naştere Fecioară curată, pe cetele sfintelor femei le-a avut urmându-i.
Alt Canon,
Irmos : Dătător de rouă...
Izbăvindu-se mucenicii cu sângele tău de călcarea poruncii celei dintâi, şi stropindu-se cu sângele lor, arătat-au închipuit junghierea Ta : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Pe moartea ceea ce se semeţea, o ai omorât Cuvântule începătorule de viață, primeşte şi pe cei ce au adormit acum întru credinţa Ta, care laudă și cântă Hristoase : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cela ce m-ai însufleţit pe mine omul cu suflarea cea dumnezeiască, Dumnezeule atostăpânitorule, pe cei mutaţi învredniceşte-i Stăpâne împărăţiei Tale, ca să-ţi cânte Ție Hristoase : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Mai înaltă decât toată zidirea te-ai făcut, ceea ce eşti cu totul fără prihană, zămislind pe Dumnezeu, Carele a sfărâmat porţile morţii şi a frânt încuietorile. Pentru aceasta pe tine, Curată, cu cântări te mărim credincioşii, ca pe Maica lui Dumnezeu. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Cuvioşii tăi tineri în cuptor heruvimilor au urmat, cântarea cea întreit sfântă strigând : Binecuvântaţi, lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii. Dumnezeieștii mucenici vitejeşte rănindu-se, prin valurile muncilor cu darul au trecut, şi au ajuns la liniştea cea adâncă a împărăţiei celei de sus. Cuvioşii şi preaînțelepţii ierarhi arătându-se ca soarele, toată lumea au luminat cu razele învăţăturilor, și cu strălucirile muncilor. Să lăudăm pe femeile cele iubitoare de Dumnezeu, şi pe cei ce cu sihăstrie și cu mucenicie au slujit Ziditorului şi Izbăvitorului, ca pe cei ce ni s-au făcut nouă solitori către Stăpânul a toate și Domnul. A morţilor :
A Născătoarei :
Pe tine, cea cu totul apropiată a lui Dumnezeu, Fecioară, ceata femeilor te-a iubit, și în urmă după tine s-a adus Stăpânului tuturor, dimpreună cu un glas fericindu-te, Preacurată. Alt Canon,
Irmos : Din văpaie Cuvioşilor...
Cu statornicie luptele arătându-le, cu cunună de biruinţă v-aţi împodobit mucenici ai lui Hristos, purtătorilor de nevoinţă strigând : Pe Tine Te preaînălțăm Hristoase în veci. Pe credincioşii, cei ce cu sfinţenie au lăsat viața, și la Tine, Stăpânul s-au mutat, primește-i cu blândeţe, odihnește-i ca un îndurat, pe cei ce Te preaînalță întru toți vecii. Binevoieşte acum a se sălăşlui în pământul celor blânzi toţi cei mai-nainte adormiţi, Mântuitorule, îndreptându-i prin credinţa cea întru Tine şi prin dar, pe cei ce Te preaînalță întru toţi vecii. A Născătoarei :
Fericimu-te toți, Preafericită, pe tine care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este cu adevărat fericit, Cel ce S-a făcut trup pentru noi, pe Carele Îl preaînălţăm întru toți vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Ceea ce ai primit bucuria prin înger, şi ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară mântuieşte pe cei ce te măresc pe tine. Junghieri curate aducându-vă Stăpânului, răbdătorilor de chinuri mucenici, pe Acela rugaţi-L, să mântuiască sufletele noastre. Ierarhilor, ca nişte păstori la verdeaţa bunei credinţe pe credincioşii i-aţi păscut şi acum în staulul cel dumnezeiesc v-aţi sălășluit. Împreună cu sfinţii ierarhi, cu proorocii şi cu ceata femeilor, care au pătimit, să fericim pe cetele cuvioşilor. A morţilor :
Veselia cea pururea veșnică, căreia s-au împărtăşit adunărie sfinţilor, mult-Milostive, învredniceşte pe cei răposaţi să o câştige. A Născătoarei :
Fecioară, ceea ce ai născut Lumina, luminează sufletul meu, şi goneşte Curată întunericul cel prearău al păcatului. Alt Canon,
Irmos :
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti, iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Carele slăvindu-L cu oștile cereşti, pe tine te fericim. Nădejdea pe cetele mucenicilor le-a întărit şi spre dragostea Ta cu căldură i-a într-aripat, mai-nainte închipuind acestora, odihna cea neclintită cu adevărat a celor ce vor să fie. Căreia pe cei credincioşi, ce s-au mutat, învredniceşte-i, Bunule. Strălucirea Ta cea luminată și dumnezeiască a o dobândi Hristoase, cei ce cu credinţă s-au mutat, binevoieşte, odihnă în sânurile lui Avraam ca un milostiv dăruindu-le, şi învrednicindu-i fericirii celei veșnice. Cela ce ești din fire bun şi milostiv și voitorul milei, și adâncul îndurării, pe cei ce i-ai mutat din locul acesta al năcăjirii şi din umbra morţii, Mântuitorule, aşează-i pe aceştia, unde străluceşte lumina Ta. A Născătoarei :
Cort sfânt te cunoaştem pe tine, Preacurată, și chivot și tabla legii darului. Că prin tine s-a dăruit iertare celor îndreptaţi prin sângele Celui ce S-a întrupat din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană. LA LAUDE
Stihiri Muceniceşti. Glas 6. Doamne întru pomenirea sfinţilor Tăi toată zidirea prăznuiește, cerurile se bucură cu îngerii şi pământul se veseleşte cu oamenii. Pentru rugăciunile lor miluiește-ne pe noi. Doamne de nu am avea pe sfinţii Tăi rugători şi pe bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni Mântuitorule a Te lăuda pe Tine, pe carele neîncetat Te laudă îngerii, Știutorule de inimi, miluiește sufletele noastre. Pomenirea mucenicilor este bucuria celor ce se tem de Domnul, că pătimind pentru Hristos, cununi de la Dânsul au luat, şi acum se roagă cu îndrăzneală pentru sufletele noastre. Pe cei aleşi şi pe cei sfinţi minunaţi i-a făcut Dumnezeul nostru, bucuraţi-vă şi vă veseliţi toate slugile Lui, că vouă v-a gătit cununa și împărăţia Sa. Ci vă rugăm, și pe noi să nu ne uitaţi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele cu înţelepciune toate le zideşti şi le împlineşti, pe prooroci ai trimis Hristoase să proorocească venirea Ta, şi pe Apostoli să vestească măririle Tale. Şi unii adică au proorocit venirea Ta, iar alţii cu Botezul au luminat neamurile, iar mucenicii au câştigat acelea ce au dorit, şi ceata fiecărora Te roagă pe Tine, Doamne, împreună cu ceea ce Te-a născut, odihneşte sufletele pe care le-ai luat, şi pe noi învredniceşte-ne împărăţiei Tale, Izbăvitorul meu și Dumnezeule, Cela ce ai răbdat răstignire pentru mine cel osândit. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihirile Morţilor. Facere a lui Teofan. Glas 6. Podobie : Toată nădejdea... Cela ce ai milostivire neajunsă de minte spre noi mult-Îndurate şi izvor nedeșertat al dumnezeieștii bunătăți, sălășluiește pe cei ce s-au mutat la Tine, Stăpâne, în pământul celor vii, în corturile cele iubite și dorite moştenirea cea pururea veșnică dăruindu-le, că Tu Ți-ai vărsat sângele Tău, Hristoase pentru toţi şi cu preţ de viață făcător lumea ai răscumpărat. Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne. Moarte făcătoare ae viață ai răbdat de voie și viață ai izvorât, și credincioşilor destătare deapururea veșnică le-ai dăruit, cu care împreună și acum rânduieşte pe cei ce au adormit spre nădejdea învierii, iertându-le cu bunătatea Ta toate greșalele lor, ca Cel ce unul ești fără de păcat, singur Bun şi de oameni iubitor, ca de toţi să se laude numele Tău, Hristoase și mântuiţi fiind, să mărim, iconomia Ta. Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul. Pe Tine, Hristoase, cunoscându-Te, cum că cu putere dumnezeieşte stăpânitoare domneşti peste cei vii, şi stăpâneşti peste cei morţi, Te rugăm : Însuţi pe credincioşii robii Tăi, care s-au mutat la Tine, Unule făcătorule de bine, odihneşte-i cu aleşii Tăi, Iubitorule de oameni, în locuri răcoroase întru strălucirile sfinţilor; că voitorul milei ești și mântuieşti ca un Dumnezeu pe cei ce i-ai zidit după chipul Tău, Unule mult-Milostive. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Asemenea.
Facere a lui Damaschin
Sălaş cuvios al lui Dumnezeu te-ai arătat Preasfântă, că ai încăput pe Dumnezeu, şi pe Hristos L-ai născut, ceea ce nu ştii de nuntă, în două firi, în două fiinţe şi întru un ipostas. Pe Carele roagă-L ca pe Unul-Născut şi întâi născut, Care te-a păzit fecioară fără prihană şi după naştere, ca sufletele celor ce au adormit întru credinţă să le odihnească întru lumină, şi întru nestricăcioasă strălucire şi fericire. SÂMBĂTĂ LA LITURGHIE
Pomeneşte-mă Dumnezeule Mântuitorul meu, când vei veni întru împărăţia Ta şi mă mântuieşte, ca un singur iubitor de oameni. Iubitorule de oameni, Cela ce ai preamărit pe prooroci, şi pe ucenici şi pe cuvioşi şi pe drepţi, cu rugăciunile lor mântuieşte-ne pe noi Doamne. Mucenicina :
De fiarele sălbatice şi de foc şi de sabie, măriţilor purtători de chinuri netemându-vă, v-aţi învrednicit vieţii celei pururea veșnice. A morţilor :
Împreună cu toţi sfinţii şi cu drepţii, rânduieşte Cuvântule pe cei ce întru credinţă i-ai mutat din cele vremelnice, ca să Te mărim pe Tine. Mărire...
Atotţiitoare Treime, Cea întru Unime lăudată, pe credincioşii, care i-ai mutat de pe pământ, aşează-i în sânurile lui Avraam. Și acum... A Născătoarei :
Întru toate neamurile fericită, te-ai arătat, că pe Dumnezeu cel adevărat fericit, negrăit L-ai născut, Preacurată. Sfârşitul glasului al şaselea.
|