GLASUL 1 * GLASUL 2 * GLASUL 3 * GLASUL 4 * GLASUL 5 * GLASUL 6 * GLASUL 7 * GLASUL 8
CÂNTĂRILE ÎNVIERII PE GLASUL AL PATRULEA DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ SLUJBA DE DUMINICĂ SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIA CEA MICĂ La Doamne strigat-am... Punem Stihiri pe 4. Şi cântăm Stihirile învierii, ale Octoihului 3. Zicând pe cea dintâi de două ori. Glas 4.
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te, şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morţii ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei din morţi, întru bucurie strigând : Atotputernice Doamne mărire Ție. Porţile iadului le-ai sfărâmat Doamne, și cu moartea Ta împărăţia morţii ai stricat, şi neamul omenesc din stricăciune l-ai slobozit, viață și nestricăciune lumii dăruind și mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Dogmatica. Glas 4.
Fără de sămânţă, ai zămislit şi negrăit ai născut pe Cela ce a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi şi a ridicat cornul credincioşilor Săi, al celor ce măresc Crucea lui Hristos şi îngroparea și mărita înviere. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca pe cea pricinuitoare de atâtea bunătăţi, cu netăcute cântări te fericim, ca pe ceea ce pururea te rogi să se mântuiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii. Glas 4.
Doamne suindu-Te pe Cruce blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut, şi pogorându-Te în iad, pe legaţii cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc, pentru aceasta cântând mărim scularea Ta cea făcătoare de viață, și mântuitoare. Apoi Stihirile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Glas 4.
Podobie : Cela ce eşti chemat...
Fiul cel ce este fără de ani din Tatăl fără de început, pentru pogorârea şi mântuirea oamenilor. Dumnezeu fiind, S-a făcut om, ca să dăruiască acum celui întâi zidit raiul, apoi şi toată firea să o izbăvească de înşelăciunea şarpelui, şi chipul cel căzut să-l mântuiască ca un lesne spre împăcare, pentru aceasta Și-a făcut Maică Mireasă, Născătoare curată pe cea nespurcată, pe care toţi oamenii ca pe o ancoră şi liman al sufletelor noastre o am dobândit. Stih : Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău. De Dumnezeu fericită pe Ziditorul tuturor l-ai avut în pântecele tău întrupat Carele de-a doua oară a închipuit pe omul cel mai-nainte căzut pentru călcarea poruncii cea prin șarpe, că pe Dumnezeu negrăit L-ai născut nouă cu trup şi prin naşterea ta ai slobozit din stricăciune toată firea cea învechită. Pentru aceea lăudăm şi mărim darul tău, Fecioară nenuntită rugându-ne ca să ne izbăvim prin tine de toată munca. Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului. Ca să descoperi nouă tuturor mulţimea milei şi noianul cel nehotărât al bunătăţii tale, şterge toate păcatele robilor tăi, căci ca o Maică ce eşti a lui Dumnezeu cu totul fără prihană ai putere peste zidire şi pe toate povățuieşti cu puterea ta precum voieşti. Pentru că darul Duhului Sfânt arătat sălăşluindu-se întru tine, lucrează întru toate prin tine, Preafericită. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Fiul cel ce împreună cu Tatăl și cu Duhul întru cei de sus se măreşte de Serafimi, vrând ca iarăşi să înnoiască pe cel întâi zidit, negrăit pe Sineşi tot S-a deşertat în pântecele tău de Dumnezeu Născătoare prealăudată, şi din tine răsărind, a luminat cu Dumnezeirea toată lumea, izbăvindu-o din rătăcirea idolească și întru Sineşi îndumnezeind omenirea, o a suit la ceruri Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre. SÂMBĂTĂ SEARA LA VECERNIA CEA MARE
La Doamne strigat-am... Stihirile Învierii. Glas 4. Stih : Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău. Crucii Tale celei făcătoare de viață neîncetat închinându-ne Hristoase Dumnezeule, învierea Ta cea de a treia zi o mărim, că printr-însa ai înnoit firea omenească cea stricată Atotputernice, şi suirea la ceruri ne-ai arătat nouă, ca un singur bun, şi de oameni iubitor. Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. Oprirea lemnului neascultării o ai dezlegat Mântuitorule, pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te, şi în iad pogorându-Te, Puternice, legăturile morţii ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm învierii Tale celei din morţi, întru bucurie strigând : Atotputernice Doamne mărire Ție. Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine : Doamne, Doamne, auzi glasul meu. Porţile iadului le-ai sfărâmat Doamne, și cu moartea Ta împărăţia morţii ai stricat, şi neamul omenesc din stricăciune l-ai slobozit, viață și nestricăciune lumii dăruind și mare milă. Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. Veniți să lăudăm popoarelor scularea Mântuitorului cea de a treia zi, prin care ne-am izbăvit din legăturile iadului cele nedezlegate, şi nestricăciune şi viață toţi am luat, care strigăm : Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, şi ai înviat mântuieşte-ne pe noi cu învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni. Stih : De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi ? Că la Tine este milostivirea. Îngerii şi oamenii Mântuitorule laudă scularea Ta cea de a treia zi, prin care s-a luminat marginile lumii, și din robia vrăjmaşului toți ne-am izbăvit, care strigăm : Făcătorule de viață, Atotputernice Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi cu învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni. Stih : Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău; nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. Porţile cele de aramă le-ai sfărâmat, şi încuietorile le-ai zdrobit Hristoase Dumnezeule, și neamul omenesc cel căzut l-ai înviat, pentru aceasta cu un glas strigăm : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne mărire Ție. Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Doamne, naşterea Ta cea din Tatăl este fără de ani şi veșnică, și întruparea cea din Fecioară negrăită de oameni şi nespusă, şi pogorârea la iad înfricoşată a fost diavolului, şi îngerilor lui, că moartea călcând, a treia zi ai înviat, nestricăciune dăruind oamenilor și mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Proorocul David, carele pentru tine este a lui Dumnezeu, părinte, cu cântare pentru tine mai-nainte a glăsuit, către Cel ce a făcut ție măriri : Stătut-a împărăteasa aproape dea-dreapta Ta. Că pe tine Maică pricinuitoare a vieții te-a arătat Dumnezeu, Cel ce fără de tată din tine a Se face om bine a voit, ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi; şi oaia cea rătăcită pierdută prin munţi aflându-o, pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o aducă, şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze, şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu, lumea, Hristos, Cela ce are mare şi bogată milă. LA STIHOAVNĂ
Stihiri, Glas 4.
Doamne suindu-Te pe Cruce blestemul nostru cel strămoşesc l-ai pierdut, şi pogorându-Te în iad, pe legaţii cei din veac i-ai slobozit, nestricăciune dăruind neamului omenesc, pentru aceasta cântând mărim scularea Ta cea făcătoare de viață, și mântuitoare. Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi S-a încins. Fiind spânzurat pe lemn, Unule Puternice, toată zidirea o ai clintit, şi punându-Te în mormânt pe cei ce locuiau în mormânturi i-ai înviat, nestricăciune și viață dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta cântând mărim scularea Ta cea de a treia zi. Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Poporul cel fărădelege Hristoase pe Tine dându-Te lui Pilat, a Te răstigni Te-a judecat, nemulțumitor către Făcătorul de bine arătându-se. Ci de voie răbdând îngropare, ca un însuţi Puternic ai înviat a treia zi, ca un Dumnezeu dăruindu-ne nouă viață fără de sfârşit, și mare milă. Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile. Cu lacrimi femeile, ajungând la mormânt pe Tine Te-au căutat, iar neaflându-Te, plângând cu tânguire, au strigat zicând : Vai nouă Mântuitorul nostru, Împăratul tuturor, cum Te-ai furat ? Şi ce loc ține trupul Tău cel de viață purtător ? Iar îngerul către dânsele a răspuns : Nu plângeţi, a zis, ci mergeţi, de vestiţi, că a înviat Domnul, dându-ne nouă bucurie ca un însuşi Milostiv. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Caută spre rugăciunile robilor Tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile de asupra noastră cele rele, din tot necazul slobozindu-ne pe noi. Că pe tine una te avem ancoră tare și nemişcată, și a ta folosință am dobândit, să nu ne ruşinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine, grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria şi acoperământul, şi mântuirea sufletelor noastre. Troparul învierii.
Propovăduirea învierii cea luminată înţelegându-o de la înger uceniţele Domnului, şi lepădând osândirea cea strămoșească, Apostolilor lăudându-se au zis : Jefuitu-s-a moartea, sculatu-s-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă. A Născătoarei :
Taina cea din veac ascunsă, şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru împreunare neamestecată şi Crucea de voie pentru noi primind, prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre. DUMINICA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele învierii. Glas 4.
Podobie : Degrab ne întâmpină... Căutând la intrarea mormântului şi văpaia îngerului nerăbdând mironosiţele, cu cutremur s-au mirat zicând : Au doară S-a furat Cel ce a deschis tâlharului raiul ? Au doară S-a sculat Cela ce şi mai-nainte de patimă a vestit învierea ? Cu adevărat a înviat Hristos Dumnezeu dăruind celor din iad viață și înviere. Mărire...
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Cu sfatul Tău cel de voie Crucea ai răbdat Mântuitorule, și în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus pe Tine, Cela ce cu cuvântul marginile ai înfiinţat. Pentru aceasta legându-se cel străin moartea cumplit s-a prădat şi cei din iad toţi au strigat sculării Tale celei de viață purtătoare. Hristos a înviat, Dătătorul de viaţă rămânând în veci. Și acum... A Născătoarei : Însăşi Podobia.
Spăimânta-tu-s-a Iosif cea mai presus de fire văzând şi în minte a luat ploaia cea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aron ce a odrăslit; şi mărturisind logodnicul şi păzitorul tău, preoţilor a strigat : Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne fecioară. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Înviat-ai ca un nemuritor din iad Mântuitorule, împreună, ai ridicat lumea Ta întru învierea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, zdrobit-ai întru tărie puterea morţii, arătat-ai Milostive învierea tuturor. Pentru aceasta Te şi mărim, Unule, Iubitorule de oameni. Mărire...
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Dintru înălţimile de sus pogorându-se Gavriil şi la piatră venind unde era piatra vieţii, cu veșminte albe fiind îmbrăcat a strigat celor ce plângeau : Încetaţi voi de strigarea cea cu plângere, cele ce aveţi deapururea milostivirea, că pe Carele căutaţi plângând, îndrăzniţi că cu adevărat S-a sculat. Pentru aceasta strigaţi Apostolilor, că a înviat Domnul. Și acum... A Născătoarei :
Spăimânta-tu-s-au Curată toate cetele îngereşti de înfricoşata taina naşterii tale, cum Cel ce ține toate numai cu voia, în braţele tale ca un om Se ține, şi primeşte început Cel mai-nainte de veci, şi cu lapte se hrăneşte, Cel ce hrăneşte toată suflarea de negrăita bunătate, şi pe tine ca pe adevărata Maica lui Dumnezeu, lăudându-te te mărim. După : Fericiţi cei fără prihană...
IPACOI
Cele ce au fost ale preamăritei sculării Tale, mai-nainte alergând mironosiţele, au vestit Apostolilor, Hristoase, că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă. TREPTELE
Antifon 1
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijineşte, şi mă mântuieşte Mântuitorul meu. Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi-vă de Domnul, că precum iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi. Mărire... Și acum...
Prin Sfântul Duh tot sufletul viază, și cu curăţie se înalță, luminează-se întru unimea Treimii cu sfinţenie de taină. Antifon 2
Strigat-am Ție, Doamne cu căldură dintru adâncul sufletului meu, şi mie să-mi fie spre auzire dumnezeieștile Tale urechi. Spre Domnul nădejde tot cel ce şi-a agonisit, mai înalt este decât toți cei ce Îl întristează. Mărire... Și acum...
Prin Sfântul Duh izvorăsc izvoarele darului, carele adapă toată făptura, spre rodire de viață. Antifon 3.
Inima mea către Tine, Cuvântule să se înalțe, și nimica nu mă va amăgi din frumuseţile lumii spre râvna celor de jos. Spre maica sa precum are cineva dragoste, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste datori suntem. Mărire... Și acum...
Prin Sfântul Duh este bogăţia cunoştinţei de Dumnezeu, a privirii la cele înalte, şi a înţelepciunii, că întru Dânsul toate dogmele părinteşti Cuvântul le descoperă. Prochimen, Glas 4.
Scoală-Te Doamne, ajută-ne nouă, şi ne izbăveşte pe noi pentru mărirea numelui Tău.
Stih : Dumnezeule cu urechile noastre am auzit...
Apoi : Toată suflarea... și Evangelia învierii : Evangheliile Învierii Învierea lui Hristos văzând... Şi psalm 50. CANOANELE Canonul Învierii
Facere a lui Ioan Damaschin Cântarea 1-a, Glas 4. Irmosul : Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui amalic în pustie a biruit. Înălțatu-Te-ai, îndreptând căderea noastră, pe preacurat lemnul Crucii, vindecând pierzarea cea prin lemn, Stăpâne, ca un bun şi atotputernic. În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, și în rai cu tâlharul, şi pe scaun ai fost Hristoase cu Tatăl și cu Duhul, toate umplându-le, Cela ce eşti nescris împrejur. A Născătoarei :
Fără sămânţă cu voia Tatălui de la Duhul cel dumnezeiesc ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, şi cu trup ai născut, pe Cel din Tatăl fără mamă, şi pentru noi din tine fără tată. Alt canon, al Crucii cu al învierii.
Irmos : Deschide-voi gura mea...
Vindecat-ai zdruncinătura omenirii Doamne, cu dumnezeiescul Tău sânge prefăcându-o şi sfărâmând pe cel puternic întru tărie, pe cel ce a sfărâmat dedemult zidirea Ta. A morţilor înviere prin murire Te-ai făcut, ca tăria morţii a lipsit, împreunându-se cu viața cea veșnică, cu Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat, Carele stăpâneşte toate. A Născătoarei :
Frumoasă mai presus decât puterile cereşti, dumnezeiasca Ta casă s-a făcut cea însufleţită, Fecioara ceea ce în pântece pe Tine Te-a purtat, muntele cel sfânt al Dumnezeului nostru. Alt canon, al Preasfinte Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul : Pe voievozii cei tari...
Cutremuratu-s-au popoarele, turburatu-s-au neamurile, și împărăţiile cele puternice s-au plecat Curată de frica naşterii tale, că a venit Împăratul meu, şi a surpat pe tiranul, şi lumea din stricăciune a izbăvit. Hristos, Cel ce locuieşte întru cei de sus, la oameni pogorându-Se, Și-a sfinţit lăcaşul Său, şi neclintit l-a arătat, că singură ceea ce a născut pe Ziditorul după naştere a rămas odor al fecioriei. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea, și întărirea. Pomul vieţii, viţa cea gândită, şi adevărată, pe Cruce se spânzură, tuturor băutură dulce izvorând. Ca un mare, ca un înfricoşat, ca Unul ce a stricat mândria iadului, şi ca un Dumnezeu fără stricăciune, acum trupeşte S-a sculat. A Născătoarei :
Tu una celor de pe pământ pricinuitoare de bunătăţile cele mai presus de fire ai fost, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta ție bucură-te aducem. Al Crucii cu al învierii.
Irmosul : Pe ai tăi cântăreţi...
Dinţi plini de venin şarpele în mine a înfipt, Mântuitorule, pe care Atotţiitorule Stăpâne, cu cuiele mâinilor Tale l-ai zdrobit, că nu este sfânt între sfinţi afară de Tine, Iubitorule de oameni. Văzutu-Te-ai Iubitorule de oameni în mormânt de voie mort Făcător de viață, fi porţile iadului le-ai deschis sufletelor celor din veac, că nu este sfânt între sfinţi afară de Tine, Iubitorule de oameni. A Născătoarei :
Țarină nearată te-ai văzut, ceea ce ai născut Spicul vieţii pe Sfântul, Cel ce Se odihneşte cu sfinţire întru sfinţi, Carele este și pricinuitor de nemurire tuturor celor ce se cuminecă. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : De sus pogorându-Te...
Curățească-se fiinţa omenească, prin tine împreunându-se cu focul dumnezeiesc cel nesuferit, ca o azimă de pâine preacurată Fecioară întru tine cocându-se, cu Cela ce şi pe tine nevătămată te-a păzit. Cine este aceasta, care cu adevărat este aproape de Dumnezeu, ca ceea ce covârşeşte pe toate cetele îngerilor, ceea ce numai ea una străluceşte întru frumusețea fecioriei, ca o Maică atot Stăpânitorului. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Mărire puterii Tale Doamne. Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mele vindecându-le cu patima preacuratului Tău trup, pe care de voie l-ai purtat. Pentru aceasta strigăm Ție : Mărire puterii Tale, Doamne. Trupul Tău cel fără păcat, şi de viață făcător, moartea gustându-l, precum s-a căzut Stăpâne s-a omorât, iar noi strigăm Ție : Mărire puterii Tale, Doamne. A Născătoarei :
Fără ispită de nuntă ai născut o Fecioară, și după naştere te-ai arătat feciorind iarăşi, pentru aceasta cu glasuri fără tăcere, Bucură-te ție Stăpână strigăm, cu credinţă neîndoită. Al Crucii cu al învierii.
Irmosul : Sfatul cel neurmat...
Sub Lege fiind Israil, pe Tine, Hristoase Dumnezeul, Cel ce i-ai pus Lege nu Te-a cunoscut, ci ca pe un fărădelege pe Cruce, călcând Legea, Te-a pironit, cel nevrednic aşezării de Lege. Sufletul tău cel îndumnezeit, Mântuitorule, vistieriile iadului prădându-le, sufletele cele din veac împreună le-a înviat, iar trupul cel purtător de viață tuturor nestricăciune a izvorât. A Născătoarei :
Pe tine, ceea ce eşti pururea Fecioară și adevărată, Născătoare de Dumnezeu toți te mărim, pe care mai-nainte te-a închipuit lui Moise văzătorul de Dumnezeu, Preacurată rugul cel ce s-a împreunat cu focul cel fără de ardere. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Cela ce şade în mărire...
Împreună a locuit cu oamenii, văzut făcându-Se Cel nevăzut, rămânând în chipul Dumnezeirii celei necuprinse, şi închipuindu-Se din tine Fecioară în cel străin, mântuieşte pe cei ce te ştiu pe tine curată Maică a lui Dumnezeu. Primit-a întru materie Fecioara pe Cel fără materie, întru împărtăşirea materiei, prunc dintr-însa făcându-Se. Pentru aceasta în două firi, Unul se cunoaşte purtător de trup Dumnezeu, şi om mai presus de fiinţă. După naştere pe tine fecioară, Cel ce S-a sălășluit întru tine Fecioară, și S-a născut fără sămânţă, Cuvântul şi Dumnezeu te-a ferit, și întru naştere fecioară te-a păzit, ca un Stăpân şi Făcător a toată zidirea. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Tu Domnul meu lumină în lume ai venit, lumină sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă. Tu Doamne pe pământ cu milostivire Te-ai pogorât, Tu ai înălţat firea omenească cea căzută, pe lemn spânzurându-Te. Tu ai ridicat Hristoase vina greşalelor mele, Tu ai dezlegat durerile morţii, Îndurate, cu dumnezeiască învierea Ta. A Născătoarei :
Pe tine armă nesfărâmată împotriva vrăjmaşilor înainte te punem, pe tine tărie şi nădejde a mântuirii noastre, dumnezeiască Mireasă te-am agonisit. Al Crucii cu al învierii.
Irmosul : Spăimânta-tu-s-au toate...
Primitu-te-a pe tine tot cu gura iadul cel nepriceput, că pe lemn văzându-Te pironit, cu suliţa împuns fără suflare, pe Tine Dumnezeul cel viu, om gol a fi te-a socotit, dar ispitind a cunoscut puterea Dumnezeirii Tale. Biserica trupului Tău, Iubitorule de oameni, după ce s-a stricat, mormântul împărţindu-o şi iadul, fără de voie amândoi se osândesc, acesta adică sufletele sfinţilor Tăi, iar celalalt trupurile împreună slobozindu-le, Nemuritorule. A Născătoarei :
Iată acum s-a plinit proorocia Proorocului, că tu Fecioară ceea ce ești neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel ce este peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Carele dăruiește mântuire tuturor celor ce te laudă pe tine. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Acum mă voi scula...
Casă a măririi, Munte sfânt al lui Dumnezeu, curată Mireasă, cămară, Biserică a sfinţeniei, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălăşluit întru tine, şi rai de desfătare pururea veșnic, pe tine nouă te-a lucrat. Trup din sângele cel fecioresc ai luat Hristoase, fără de sămânţă preacurat, şi ipostatnic cuvântător, şi înţelegător, însufleţit, lucrător voitor, de sineşi stăpânitor, şi de sineşi volnic. Pe cugetul cel tirănesc pântecele Fecioarei l-a ruşinat, că pruncul vizuina aspidelor cea pierzătoare de suflete o a cercat cu mâna, și pe potrivnicul cel mândru surpându-l, sub picioarele credincioşilor l-a supus. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta. Suitu-Te-ai pe Cruce cu putere fiind încins, şi luptându-Te cu tiranul, ca un Dumnezeu din înălţime l-ai surpat, și pe Adam cu mână nebiruită l-ai înviat. Înviat-ai strălucind frumos din mormânt Hristoase, și ai risipit pe toţi vrăjmaşii cu dumnezeiască puterea Ta, şi toate ca un Dumnezeu de veselie le-ai umplut. O minune mai nouă decât toate minunile, că Fecioara în pântece pe Cela ce cuprinde toate, fără ispită bărbătească zămislindu-L, nu L-a strâmtorat. Al Crucii cu al învierii.
Irmosul : Venit-am întru adâncul...
Biruitu-s-a moartea cu moartea, că Cel ce a murit, a înviat, nestricăciune mie dăruindu-mi, și arătându-Se femeilor, le-a spus bucurie, Cel fără de moarte. A Născătoarei :
Încăpere a Dumnezeirii celei nesuferite pântecele tău cel curat s-a arătat, o Născătoare de Dumnezeu, la carele fără frică cetele cereşti a privi nu pot. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos acelaşi :
Dedemult m-a amăgit şarpele, şi m-a omorât, prin strămoaşa mea Eva, iar acum Curată, Cel ce m-a zidit prin tine, din stricăciune m-a chemat. Adâncul milostivirii, adânc ales al minunilor, pe tine Fecioară negrăit te-a arătat, că din tine prin fulgerul Dumnezeirii mărgăritarul Hristos a strălucit. CONDAC, Glas 4.
Podobie : Arătatu-Te-ai astăzi...
Mântuitorul şi Izbăvitorul meu din mormânt ca un Dumnezeu a sculat din legături pe pământeni, şi porţile iadului a zdrobit, și ca un Stăpân a înviat a treia zi. ICOS
Pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce a înviat din morţi a treia zi din mormânt, și porţile morţii astăzi le-a sfărâmat cu puterea Sa, şi iadul l-a omorât, şi boldul morţii l-a stricat, şi pe Adam cu Eva i-a slobozit, să-L lăudăm toţi pământenii, cu mulţumire strigând laudă cu dinadinsul, că El însuşi ca un Dumnezeu puternic şi Stăpân a înviat a treia zi. Cântarea a 7-a,
Irmos :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu dragostea bunei credinţe mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne. La nestricăciune iarăşi omenirea s-a chemat, fiind spălată cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos, cu mulţumire cântând : Bine ești cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne. Ca un purtător de viață, ca un mai înfrumusețat decât raiul cu adevărat, și decât toată cămara împărătească mai luminat s-a arătat Hristoase mormântul Tău, izvorul învierii noastre. A Născătoarei :
Ceea ce eşti lăcaş dumnezeiesc sfințit al Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria Născătoare de Dumnezeu celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână. Al Cruci cu al învierii.
Irmosul : N-au slujit făpturii...
Pe lemn fiind spânzurat, ai smerit ochiul cel înalt, şi sprânceana cea ridicată la pământ o ai surpat, şi ai mântuit pe om, prealăudate Doamne, şi Dumnezeule al părinţilor bine ești cuvântat. Cu puterea Ta înalţă cornul nostru al celor ce slujim Ție, Cela ce ai înviat din morţi, și ai deşertat mai întâi bogăţia iadului cea de mulţi oameni Stăpâne. Doamne al părinţilor şi Dumnezeule bine ești cuvântat. A Treimii :
Ziselor celor dumnezeiești urmând, mărim o Dumnezeire, ca pe Ceea ce este în Trei străluciri, neamestecată, netăiată, strălucire neînserată, Care luminează toată făptura ce strigă : Dumnezeule bine ești cuvântat. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Cei trei tineri în Babilon...
Mă trage spre cântarea dorului Fecioarei focul cel din inimi ca să strig Maicii şi Fecioarei : Binecuvântată, Domnul puterilor este cu tine. Mai înaltă decât zidirile te-ai arătat, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul şi Domnul, pentru aceasta strig către tine de Dumnezeu Născătoare : Binecuvântată, Domnul puterilor este cu tine. A Treimii :
Domnie una pe Tine cinstindu-Te, în trei sfinţiri nedespărţită, Te cânt, Fire ceea ce eşti în trei Ipostasuri : Bine eşti cuvântată strigând Ție, Ceea ce pe toate le ocârmuiești. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de bunăcredinţă strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Mâinile întinzându-Ți pe Cruce, toate neamurile le-ai adunat, şi ai arătat o Biserică, Stăpâne, care Te laudă pe Tine, celor de pe pământ şi celor din cer ce-Ți cântă cu un glas : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Alb ca zăpada s-a arătat femeilor cu lumina învierii cea neapropiată strălucind îngerul, strigând : Ce căutaţi pe Cel viu în mormânt ca pe un mort ? Cu adevărat S-a sculat Hristos, Căruia strigăm : Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul. A Născătoarei :
Tu una întru toate neamurile Fecioară curată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat. Tu te-ai făcut lăcaş al Dumnezeirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, nearzându-te cu focul Luminii celei neapropiate. Pentru aceasta toţi pe tine te binecuvântăm, Marie a lui Dumnezeu mireasă. Al Crucii cu al învierii.
Irmosul : Pe tinerii cei binecredincioşi...
Nedreapta junghiere a Ta văzându-o zidirea, întristându-se s-a tânguit, că pământul tulburându-se, în negură ca întru o haină neagră soarele s-a îmbrăcat, iar noi neîncetat Te lăudăm, şi Te preaînălţăm Hristoase în veci. Cela ce Te-ai pogorât la mine până la iad, şi tuturor cale ai făcut către înviere, iarăși Te-ai suit ridicându-mă cu umerii Tăi, și la Tatăl m-ai adus. Pentru aceasta strig Ție, pe Domnul lăudaţi toate lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Treimii :
Pe Mintea cea întâi și pricina a toate, pe Tatăl unul cel fără pricină Îl mărim, şi pe Cuvântul cel fără de început, şi pe Duhul cel mântuitor, pe un Dumnezeu şi Domn şi Făcător a toate, Treimii celei de o Fiinţă închinându-ne, şi înălţându-o întru toți vecii. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Izbăvitorule al tuturor...
Cela ce te-a zidit din coasta lui Adam, din fecioria ta S-a întrupat Domnul tuturor, pe Carele lăudându-L strigăm : Toate lucrurile lăudaţi, binecuvântați pe Domnul. În cort Avraam a văzut taina cea dintru tine de Dumnezeu Născătoare, că pe Fiul tău neîntrupat L-a primit cântând : Toate lucrurile lăudaţi, binecuvântaţi pe Domnul. Pe cei întocmai la număr cu Treimea i-a mântuit închipuirea cea mai dinainte a fecioriei tale, că în trupuri fecioreşti au călcat văpaia Fecioară strigând : Lăudaţi, binecuvântaţi pe Domnul. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele depărtate. Pentru aceasta veselindu-ne pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim. Tu tot pe mine tot m-ai luat întru împreunare neamestecată, mie totului dându-mi Dumnezeul meu mântuire prin patima Ta, care pe Cruce ai răbdat trupeşte pentru milostivirea cea multă. Ucenicii Tăi văzând deschis mormântul Tău şi giulgiurile cele de Dumnezeu purtate deşarte întru învierea Ta, împreună cu îngerul au zis, cu adevărat S-a sculat Domnul. A Treimii :
Unime adică a Fiinţei celei dumnezeiești, dar Treime a Fețelor toți credincioşii cu închinăciune mărim, în fețe neamestecate întocmai puternică de o cinste, pe Care cu bunăcredinţă o mărim. Al Crucii cu al învierii.
Irmosul : Tot neamul pământesc...
Cu vicleşug târându-se şarpele din Eden, m-a luat rob, iar Domnul cel atotputernic de piatra cea prea tare a locului Căpăţânii pe acesta l-a lovit ca pe un prunc şi mie iarăşi întrare la desfătare prin lemnul Crucii mi-a deschis. Pus-ai cetăţile vrăjmaşului cele tari acum întru pustiire, şi cu mâna cea prea-tare bogăţia lui rănindu-o, din pântecele iadului m-ai înviat Hristoase, și pe cel ce se lăuda fără măsură dedemult, de râs ca pe un batjocurit l-ai arătat. Vino, de cercetează necârmuirea poporului Tău celui sărac, şi cu mâna Ta cea preamilostivă şi tare întăreşte pe purtătorii de Cruce credincioși asupra vrăjmaşilor celor hulitori, ca să scoţi moştenirea Ta cea aleasă Hristoase, ca un iubitor de oameni. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Taina lui Dumnezeu...
Te vedem pe tine ca pe un crin, cu porfira Duhului celui dumnezeiesc vopsită Preacurată, în mijlocul spinilor strălucind, şi de bună mireasmă umplând pe cei ce cu adevărat te măresc. Firea omenească cea stricăcioasă luându-o din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Cel fără stricăciune întru Sine o a arătat nestricăcioasă pentru milostivire, pentru aceasta ca pe Născătoarea de Dumnezeu te mărim. Ceea ce stăpâneşti toate făpturile, dăruieşte poporului tău semne de biruinţă, pe cel vrăjmaş punându-l prieten împăcat Bisericii, ca să te mărim ca pe Născătoarea de Dumnezeu. LA LAUDE
Stihirile învierii. Glas 4.
Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui. Cela ce Crucea ai suferit şi moartea, și ai înviat din morţi, Atotputernice, Doamne, mărim învierea Ta. Stih : Lăudaţi-L pe Domnul întru Sfinţii Lui. Lăudaţi-l pe El întru tăria putem Lui. Cu Crucea Ta, Hristoase din blestemul cel dedemult ne-ai slobozit pe noi, şi cu moartea Ta pe diavolul, carele muncea firea noastră, l-ai surpat, şi întru scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta strigăm Ție : Cela ce ai înviat din morţi, Doamne mărire Ție. Stih : Lăudaţi-L pe el întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule povăţuieşte-ne pe noi la adevărul Tău, și ne izbăveşte de cursele vrăjmaşului, Cela ce ai înviat din morţi, scoală-ne pe noi cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni Doamne pentru rugăciunile sfinţilor Tăi. Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Din sânurile Părintelui Tău neosebindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ pentru iubirea de oameni, om făcându-Te fără schimbare, și Crucea și moartea ai răbdat cu trupul, Cela ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea, şi înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un însuţi Atotputernic. Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Moarte ai primit cu trupul, nouă nemurire lucrând Mântuitorule, şi în mormânt Te-ai sălăşluit, ca să ne slobozeşti pe noi din iad, împreună înviindu-ne cu Tine, pătimind adică ca un om, dar înviind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm : Mărire Ție, Dătătorule de viață Doamne, Unule, Iubitorule de oameni. Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. Pietrele s-au despicat Mântuitorule, când s-a înfipt Crucea Ta în locul Căpăţânii, înfricoşatu-s-au portarii iadului, când Te-ai pus în mormânt ca un mort, pentru că stricând puterea morţii, celor morţi tuturor nestricăciune le-ai dăruit, cu învierea Ta, Mântuitorule, Dătătorule de viață Doamne mărire Ție. Stih : Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mana Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit. Dorit-au femeile, să vadă învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, venit-au apucând înainte Maria Magdalena, aflat-au piatra răsturnată de pe mormânt, şi pe înger şezând şi grăind : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Înviat-a ca un Dumnezeu, ca să mântuiască toate. Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. Unde este Hristos, pe Carele aţi gândit, că-l veţi păzi; Spune-ți iudeilor, unde este Acela, pe Carele L-aţi pus în mormânt, piatra pecetluind ? Daţi pe Cel mort, cei ce v-aţi lepădat de viață, daţi pe Cel îngropat, sau credeţi Celui ce a înviat. Că deși veţi tăcea voi scularea Domnului, pietrele vor striga, mai vârtos cea răsturnată de pe mormânt. Mare este mila Ta, mare este taina iconomiei Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție. Mărire… Stihira Evangeliei. LUMINÂNDELE Și acum… Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu…
Doxologia cea mare. Ectenia şi Otpustul.
LA LITURGHIE Fericirile Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce şi ai stricat puterea morţii, și ai şters ca un Dumnezeu zapisul cel ce era împotriva noastră Doamne, pocăinţa tâlharului și nouă ne dăruiește unule Iubitorule de oameni, celor ce-Ți slujim cu credinţă, Hristoase Dumnezeul nostru şi strigăm Ție : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Zapisul nostru pe Cruce cu suliţa l-ai rupt, şi socotindu-Te între cei morți, pe tiranul cel de acolo l-ai legat, izbăvind pe toţi din legăturile iadului cu învierea Ta prin care ne-am luminat, Iubitorule de oameni şi strigăm Ție : Pomenește-ne și pe noi întru împărăția Ta. Cela ce Te-ai răstignit şi ai înviat ca un puternic din mormânt a treia zi, şi pe Adam cel întâi zidit l-ai înviat unule Nemuritorule, şi pe mine mă, învredniceşte, ca să mă întorc la pocăinţă Doamne din toată inima mea și cu credinţă fierbinte pururea să strig Ție : Pomenește-mă Mântuitorule întru împărăţia Ta. Cel fără patimă pentru noi om pătimitor S-a făcut, şi de voie pe Cruce pironindu-Se, pe noi împreună ne-a înviat, pentru aceasta și mărim împreună cu Crucea, patima și învierea, prin care iarăşi ne-am zidit, prin care ne-am și mântuit cei ce strigăm : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Pe Cel ce a înviat din morţi, şi puterea iadului a prădat, şi S-a arătat femeilor mironosiţe, zicându-le bucuraţi-vă, credincioşii să-L rugăm, ca să izbăvească din stricăciune sufletele noastre, strigând pururea cu glasul tâlharului celui mulţumitor către Dânsul : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Mărire...
Pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul Sfânt, toți credincioşii cu un gând a-L mări cu vrednicie să ne rugăm, Unimea Dumnezeirii, ceea ce este în trei Ipostasuri, Care rămâne neamestecată, Una singură prin Sine, nedespărţită şi neapropiată, prin Care ne izbăvim de munca focului. Și acum... A Născătoarei :
Pe Maica Ta, Hristoase, care cu trup fără sămânţă Te-a născut, şi fecioară nestricată cu adevărat şi după naştere a rămas, pe aceasta o aducem Ție spre rugăciune, Stăpâne mult-Milostive, dăruiește iertare greşalelor celor ce-Ți strigă totdeauna : Pomenește-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. DUMINICĂ SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 4.
Podobie : Ca pe un viteaz... Vino ticăloase spurcate suflete, de cazi către Dumnezeu, cu fierbinţi lacrimi strigând : Greșit-am ! Și mai-nainte de sfârşit milostiv fă pe Judecătorul, şi către Dânsul din inimă strigă : Să nu-mi lepezi suspinurile mele, Dumnezeul meu. Să nu treci cu vederea zdrobirea inimii mele, o mult-milostive Doamne. Vrăjmaşul cel prea viclean nu încetează în zi şi în noapte, silindu-se ca să mă amăgească, şi întru pierzare mă trage, şi în adâncurile răutăţii; ci ca un Însuţi bun, Iisuse al meu, izbăveşte-mă din tirania lui, şi mă mântuieşte preabunule din tot felul de nevoie, și de muncile cele de multe feluri. Lăcaş m-am făcut gândurilor, celor ce mă necăjesc, și mă înstrăinează de la Tine, Stăpâne, poruncile Tale am lepădat, a face voia Ta niciodată n-am vrut. Ci binevoiește Doamne, a Te sălăşlui întru mine, pentru mulţimea milei Tale, şi a mă învăţa să fac voia Ta, ca un bun și de oameni iubitori. Ale Sfinților îngeri. Asemenea.
Lăcaşuri primitoare, şi vase preacinstite ale dumnezeieștii Tale străluciri, ai făcut pe oștile îngerilor, şi dumnezeieştile adunări, văzători ai măririi Tale, și stătători înaintea scaunului Tău, pe cei ce cu putere întru tărie săvârşesc cuvântul Tău, şi cu sârguință împlinesc poruncile Tale, Iubitorule de oameni. Vrând aţi arăta noianul bunătății Tale, bun fiind Cela ce eşti fără de început, întâi ai zidit cu atotputernică voia Ta și dumnezeiasca poruncă pe cetele îngerilor, şi pe rânduielile puterilor, că cu adevărat se cădea să se verse binele, și să călătorească, și cât de multe să se facă darurile Tale, Stăpâne. Serafimii cei cu şase aripi, Heruvimii cei cu ochi mulţi, dimpreună cu preaînălţatele Scaune, Te înconjură, strălucirii Tale celei de lumină lucrătoare, fără mijloace împărtăşindu-se, domniile, începătoriile, stăpâniile, arhangelii, şi îngerii, şi dumnezeieştile puteri, Atotțiitorule mărirea Ta lăudându-o, se roagă Ție pentru noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ca ceea ce ai solire neadormită, şi rugăciune statornică Preacurată către Domnul, alină ispitele, îmblânzeşte valurile ticălosului meu suflet, şi mângâie inima mea ceea ce se află întru necaz. Te rog Fecioară, umple de dar mintea mea, ca după vrednicie să te măresc. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă
Aş vrea să şterg zapisul păcatelor mele Doamne cu lacrimile, şi să-Ți plac Ție în cealaltă vreme a vieţii mele prin pocăinţă dar vrăjmaşul mă amăgeşte, şi luptă pe sufletul meu : Doamne mai-nainte, până ce nu pier desăvârşit, mântuieşte-mă. Cine înviforându-se, și alergând la limanul acesta, nu se va mântui ? Sau cine bolnăvindu-se, și năzuind la aceasta doctorie, nu se va vindeca ? Ziditorule al tuturor, și tămăduitorule al bolnavilor : Doamne mai-nainte, până ce nu pier desăvârşit, mântuieşte-mă. Mucenicina :
Cela ce Te preamăreşti întru pomenirile sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, de dânşii fiind rugat, trimite nouă mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te norul luminii, bucură-te sfeșnic luminat, bucură-te năstrapă a manei, bucură-te toiagul lui Aaron, bucură-te rugul cel nears, bucură-te făclie bucură-te scaun, bucură-te munte sfânt, bucură-te raiule, bucură-te masă dumnezeiască, bucură-te uşă de taină, bucură-te nădejdea tuturor. LUNI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă. Sedelne de umilinţă. Glas 4. Smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată viața întru păcate, cercetează-l Doamne, şi ca pe desfrânata mă primeşte şi pe mine, și mă mântuieşte. Înotând prin luciul acestei vieţi, îmi aduc aminte de adâncul răutăţilor mele celor multe, şi neavând ocârmuitor pe gând, glasul lui Petru strig Ție : Mântuiește-mă Hristoase Dumnezeule, mântuieşte-mă, ca un iubitor de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Înfricoşată este taina şi minunea preamărită, cum Fecioara pe Tine, Ziditorul a toate Te-a purtat, şi după naştere iarăşi întreagă şi fecioară a rămas, ci o Dumnezeule, Cela ce ești născut dintr-însa, întăreşte credinţa, îmblânzeşte pe păgâni, şi lumea o împacă ca un iubitor de oameni. După a 2-a Catismă. Sedelne de umilinţă.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Degrabă să intrăm împreună în cămara lui Hristos, ca să auzim toţi fericitul glas al Acestuia, Dumnezeului nostru : Veniţi cei ce iubiţi mărirea cea cerească, părtaşi făcându-ne cu Fecioarele cele înţelepte, să ne luminăm făcliile noastre prin credinţă. Altă Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Gândeşte suflete, cum vom să stăm înaintea Judecătorului în ceasul cel înfricoşat, când se vor pune scaune groaznice, și faptele oamenilor se vor vădi, atunci Judecătorul va fi neîmblânzit, că pe dinaintea Divanului focul va merge, ca o mare sălbătăcită cu urlet, vrând să acopere pe cei ce au greşit; acestea socoteşte-le suflete al meu, şi-ţi îndreptează lucrările tale. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce eşti chiar şi cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, rugându-te ca o Maică cu îndrăzneală Fiului tău și Dumnezeului nostru, păzeşte mai ales turma care aleargă sub acoperământul tău, şi scapă la tine, care eşti liman, şi zid, şi singură folositoare neamului omenesc. După a 3-a Catismă. Sedelne.
Podobie : Degrabă ne întâmpină...
Cu guri nematerialnice, Treime mai presus de Dumnezeire, neîncetat Te laudă cetele celor fără de trup, şi cu frică îţi stau înainte, strigând : Sfânt ! Fire cea în trei Ipostasuri, miluiește zidirea mâinilor Tale, pentru rugăciunile lor, unule Iubitorule de oameni. Mucenicina :
Astăzi au venit oștile îngerești întru pomenirea purtătorilor de chinuri, ca să lumineze gândurile credincioşilor, şi să veselească, lumea cu darul pentru dânşii Dumnezeule milostivindu-Te, dăruieşte nouă mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Celeia ce s-a hrănit în Biserică în Sfânta Sfintelor, celeia ce este îmbrăcată cu credinţa, și cu înțelepciunea, și cu nemăsurata feciorie, mai-marele voievod Gavriil, i-a adus din cer închinăciune, şi aceasta : Bucură-te ! Bucură-te ceea ce ești binecuvântată, bucură-te preamărită, Domnul este cu tine. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul de umilinţă.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Glas 4. Irmosul : Mântuitorul meu, Iisuse, Cela ce ai mântuit pe desfrânatul, şi ai primit plângerea desfrânatei oarecând, și cu dumnezeiasca voie pe vameşul cel ce a suspinat, l-ai îndreptat, şi pe mine, carele am greşit fără de număr, şi mă întorc, primeşte-mă şi mă mântuiește. Focul răutăţilor ca pe o materie îmi cheltuiește sufletul, şi hrană îl face văpăii ce va să fie, Iubitorule de oameni, stânge-l pe dânsul, îndelung-Răbdătorule, cu roua milostivirilor Tale dându-mi lacrimi de pocăinţă. Mucenicine :
Ceata Sfinţilor pătimitori umplându-se de multă înțelepciune, de la sfatul cel nebun, şi de priceperea cea potrivnică a tuturor călcătorilor de lege cu trezvire s-a abătut, și dumnezeieştile răsplătiri a câștigat. Cei ce aţi lepădat toate cele veselitoare ale lumii, și ați luat viaţa cea mai presus de lume, înţelepţilor purtători de chinuri prealăudaţi, pe mine, cela ce cu dragoste vă fericesc, izbăviţi-mă de toată dragostea lumească. A Născătoarei :
Prealuminată făclie a Soarelui măririi focul sufletului meu, cel ce prin trândăvire se stinge, aţâţă-l Preasfântă, adăpându-l pururea cu untul de lemn al dumnezeieştilor fapte, ca cu credinţă și cu dragoste să te măresc. Alt Canon, al sfinţilor îngeri.
Cântarea 1-a, Irmos acelaşi : Îngeri, cei ce staţi ca nişte minţi curate înaintea Minții celei mari și mai întâi, și de dumnezeiasca strălucire vă îndestulați, cu strălucirea voastră preamăriților luminaţi-mă pe mine cel ce laud pe Cuvântul, Carele este pricina a toate. Cu totul plecându-vă cu dragostea către Dumnezeu, şi cu dumnezeieştile frumuseţi pururea închipuindu-vă, o măriţilor arhangheli, cu stări prea bine întocmite staţi împrejur, strigând Ziditorului cântare de biruinţă. A Născătoarei :
Ceea ce una ai primit în pântece pe Cuvântul, Cel ce pururea Îl măresc oștile îngereşti, sufletul meu luminează-l, dezlegându-mi cugetul cel rău al negritului păcat, şi luminându-mă cu cunoştinţa Duhului. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce ești mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălţime pe pământ, şi firea omenească cea smerită o ai înălţat din iadul cel mai dedesubt; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. În noaptea vieţii întunericul patimilor m-a cuprins Hristoase Dumnezeule. Deci Cela ce eşti Lumina cea neapusă, cu razele pocăinţei luminându-mă, mântuiește-mă Iubitorule de oameni, ca să Te măresc. Din partea celor aleşi arată-mă Hristoase, despărţindu-mă din partea cea potrivnică, Mântuitorule, prin lacrimi şi prin milostenie curăţit, ca după datorie totdeauna să Te măresc. Mucenicine :
Cu sânge s-au roşit picioarele voastre mucenicilor cu adevărat, şi mai repede aţi alergat la cer, lăsând pământul dimpreună cu păcatul, asemănaţi făcându-vă dumnezeieştilor puteri. Topitu-s-a trupul vostru cel sfărâmat de bătăi, mucenici ai lui Hristos, iar puterea sufletului s-a întărit fiind legată, cu dragostea cea nedezlegată, a Celui ce a zidit cu voia toate câte sunt. A Născătoarei :
Marie, ca ceea ce eşti Doamnă, născând pe Domnul tuturor, mintea, mea cea stăpânită de patimi şi negrită, de răutate slobozește-o și o luminează. Alt Canon,
Irmos același :
Hristoase, Cela ce eşti lăudat de cetele cele mai presus de lume, rânduielilor acestora Cuvântule fă să urmeze cu dumnezeiască înţelepciune şi adunările credincioşilor. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni. Prin întinderea dorului celui fierbinte apropiindu-vă dumnezeieşti arhangheli de izvorul cel întâi al doririlor, ca nişte slujitori îi staţi înainte, lăudând fără tăcere o Fiinţă fără de început a Dumnezeirii. A Născătoarei :
Blestemul cel dedemult al Evei, Maică curată prealuminat l-ai dezlegat născând pe Hristos, Carele cu binecuvântări încununează pe toţi. Că nu este Preacurată afară de tine ajutor. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Cela ce șade în mărire pe scaunul Dumnezeirii pe nor uşor, a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale. Ca la preadreptul Judecător acum cad înaintea Ta, Doamne, miluieşte-mă pe mine cel osândit şi deznădăjduit și mă izbăveşte de hotărârea Ta cea dreaptă, și stării celor aleşi mă învredniceşte. Pe mine cel ce am căzut între tâlhari neîmblânziţi și m-au rănit, vindecă-mă Hristoase, Iubitorule de oameni, turnând pe mine vinul şi untul de lemn al pocăinţei, şi îmbrăcându-mă cu veșmântul mântuirii. Mucenicine :
Prealăudaţilor mucenici întru dezbrăcarea trupului v-aţi îmbrăcat de sus cu veșmântul mântuirii, și pe cel ce mai-nainte a dezbrăcat pe strămoşi, l-aţi despuiat, făcându-l mort fără suflare. Mucenicilor, împodobindu-vă cu înţelegerea bunei cinstiri, ritoricește ați vorbit cuvântul lui Dumnezeu înaintea celor fărădelege, și pe toţi înţelepţii și ritorii cei păgâni i-aţi ruşinat, și pe vrăjmaşul l-aţi omorât. A Născătoarei :
Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Iisus adâncul înțelepciunii pe tine una Curată aflându-te, ca o ploaie S-a pogorât peste tine şi cu dumnezeiescul Dar a ars de tot pâraiele cele cumplite ale păcatului. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cuvântule al lui Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă cu necuprinsa putere ai adus mințile cele cereşti dintru ce n-au fost, şi cu negrăită mărirea Ta le-ai împodobit, care strigă : Mărire Hristoase puterii Tale. Cu Duhul fiind tocmite puterile celor de sus, și cu ocârmuirile Acestuia îndreptate, şi cu dumnezeieştile străluciri luminate, fără de cădere pe rânduieli au moştenit, cinstind o Începătorie a tuturor şi o Dumnezeire. Podoaba feţei Tale cea frumoasă slujitorii luminii Tale învrednicindu-se a vedea strălucirile cele slujitoare, şi primind arătările cele de acolo, Ție strigă : Mărire Hristoase puterii Tale. A Născătoarei :
Împărăteasa Fecioară, cu veșmânt fiind împodobită, acum stă aproape de Fiul său Împăratul, ceea ce este fără de asemănare mai înaltă decât îngerii cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Acum Mă voi scula după proorocie a zis Dumnezeu, acum Mă voi preamări, acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut și la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălțându-l. O cum eu osânditul voi să stau înainte Ție, Judecătorului și Dumnezeului al tuturor, și să fiu mustrat pentru toate răutăţile cela ce fără de minte de voie am greşit, şi pe mine de tot netrebnic m-am făcut. Mântuieşte-mă Doamne, că de multe răutăţi m-am umplut, vindecă Stăpâne păcatele mele, şi bubele cele cumplite, şi să nu mă laşi Iisuse al meu să pier, cela ce numai eu mult Ți-am greşit. Mucenicine :
Pătimitorii arătat au aflat fericitul sfârşit, mărire au câştigat, preamărind pe Iisus puitorul de nevoinţă prin mădularele lor, ca să se împărtășească rănilor și chinurilor bărbăteşte alergând. Cu preabună mărire bogăţia cerească și cununa cea neveştejită şi lumina cea neînserată, și casa cea nefăcută de mână, care nicicum se învecheşte, moşteniţi prealăudați mucenici ai lui Hristos. A Născătoarei :
Glasurile proorocilor mai-nainte au spus minunile tale, Preacurată, munte numindu-te, şi uşă și sfeşnic luminos, dintru care cu adevărat lumina cea minunată, Curată, luminează toată lumea. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cu cutremur măresc Heruvimii şi Serafimii, scaunele, arhanghelii, și domniile, şi puterile, şi începătoriile, şi stăpâniile, împreună cu îngerii, cinstea Celei Uneia şi întreite Dumnezeiri. Îngerii s-au arătat cu chip de lumină strălucind, învierea Ta, Hristoase, propovăduind cuvioaselor femei, și mintea vrăjmașilor Tăi cutremurându-o cu strălucirile Dumnezeirii Tale. A Născătoarei :
Cela ce Te-ai născut din Fecioară, negrăit, şi pe oameni i-ai izbăvit din stricăciune, acum cu oștile arhanghelilor păzeşte Biserica Ta, ceea ce Te măreşte pe Tine cu glasuri dreptcredincioase. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Venit-am întru adâncul mării, şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe. Ci ca un Dumnezeu scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive. Mort fiind nu cunosc, nesimţind ticălosul, şi ştiinţă întinată purtând pururea, Dumnezeule, Ziditorul meu, să nu mă pierzi până în sfârşit. Faptele mele Îndurate ca nişte muncitori vor să mă pârască înaintea divanului Tău, de care izbăveşte-mă de grabă Iisuse, şi la pocăinţă mă povăţuieşte. Mucenicine :
Adunarea călcătorilor de lege a zdrobit oasele purtătorilor de chinuri, dar credinţa acestora nu o au zdrobit, prin care moştenitori s-au arătat lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre. Ca nişte pietre scumpe pe piatra neclintitei nădejdi s-au zidit purtătorii de chinuri, şi ca nişte biserici ale Sfântului Duh în Biserica lui Dumnezeu s-au sălăşluit. A Născătoarei :
Inima mea cea negrită de împresurările cele întunecate ale păcatului, dumnezeiască Mireasă, cu lumina cea dintru tine străluceşte-o, ceea ce ai născut pe soarele Hristos. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Oştile îngerilor, cele ce staţi împrejurul Stăpânului, şi curat vă îndulciți de strălucirea cea începătoare de lumină, luminaţi-ne pe noi, cei ce cu credinţă vă lăudăm. Cu înţelepciunea Ta zidind cetele îngerilor, şi domniile, şi puterile, şi serafimii, ca un Stăpân ai arătat, care Te laudă în veci. A Născătoarei :
Hristoase, ca și cum Te-ai fi odihnit pe scaunele cele preaînălțate, și cu dumnezeiasca pronie toate le-ai privit, în braţele Fecioarei, Stăpânule, Te-ai odihnit. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului bârfire socotindu-o, în mijlocul văpăii au strigat : Bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. Vai mie ticăloase suflete, că iubeşti cele necuviincioase, dar nu cauţi cele folositoare, cui te voi asemăna ? Pentru aceea mai-nainte de sfârşit sârguieşte-te, ca să arăţi năravuri bune. Dă-mi Hristoase ploi de lacrimi, ca să-mi plâng răutăţile mele, şi să nu mă laşi acum Mântuitorule, ca să pier, cela ce Ți-am greşit Ție mai presus decât tot omul. Mucenicine :
Omorârea Cuvântului celui omorât purtându-o în trupul vostru, înşelăciunea ați omorât, şi murind viețuiţi în mărire pătimitorilor, şi pe cei prin patimi omorâţi îi vindecaţi. Care loc nu vă are acum pe voi mucenicilor, luminători și turnuri înalte ? Care latură nu se străluceşte cu chinurile voastre măriţilor, și cu răsăriturile vindecărilor ? A Născătoarei :
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Având martori pentru cele lucrate pe îngerii cei înţelegători, să alegem a vieţui cu curăţie, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. De cărbune fiind curăţit, au văzut pe Serafimi stând înaintea scaunului Tău, dumnezeiescul Isaia, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Pe cetele tuturor celor fără de trupuri, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul şi Domnul, Fecioară arătat le-ai covârşit, binecuvântat este Preacurată rodul pântecelui tău. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai răcorit, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul. Arătatu-m-am asemenea dobitoacelor, şi m-am supus patimilor celor necuvântătoare, Cuvântule al lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de început, întorcându-mă mântuieşte-mă pe cela ce strig : Binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul. Vătămându-mă porcul, m-a vătămat vierul cel sălbatic, ca pe o vie lucrată de patimi, de care izbăveşte-mă Mântuitorule degrabă, şi sufletul meu arată-l roditor de fapte bune. Mucenicine :
Vopselile sângiurilor au roșit vouă porfiră de Dumnezeu ţesută, cu care împodobindu-vă mucenicilor, purtători de cununi pentru biruinţe staţi înaintea Împăratului celui veșnic, Carele este întru cei de sus. Adunarea cea sfinţită a mucenicilor a stricat pe adunarea cea nesfinţită, care poruncea să facă nelegiuiri, şi după lege nevoindu-se, de la Stăpânul tuturor după lege s-a încununat. A Născătoarei :
Toată zidirea binecuvintează naşterea ta, ceea ce cu binecuvântări ne încununează pe noi, şi blestemul a ridicat, una întrutot binecuvântată şi prea preamărită, care ai umplut de dar neamul nostru. Alt Canon,
Irmos același :
Ca Cela ce eşti viața cea fără de moarte, pe cei ce vor să se împărtăşească de viața cea fără de moarte, zidindu-i i-ai înfiinţat, şi i-ai învăţat a cânta : Toate lucrurile binecuvântaţi lăudaţi pe Domnul. Gânditor înconjurându-te arhanghelii, cu neîncetate glasuri strigă cu cuviinţă dumnezeiască cinstindu-Te, ca Stăpânului tuturor glăsuind : Binecuvântaţi lăudaţi pe Domnul. A Născătoarei :
Chipurile legii mai-nainte te-au închipuit pe tine întrutot fericită, ceea ce vreai să naşti pe Dumnezeu, împreunat cu materia trupului, Carele mai-nainte după dumnezeiasca fire a fost fără materie, binecuvântăm Fecioară naşterea ta. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Eva adică prin boala neascultării blestem înlăuntru a adus, iar tu fecioară de Dumnezeu Născătoare prin odrasla purtării în pântece lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toți te mărim. Iată vreme de pocăinţă, pentru ce ne lenevim ? Pentru ce ne cufundăm cu somnul ? De trândăvie să ne depărtăm, să împodobim candelele cu untul de lemn al facerii de bine, precum scrie, ca să nu rămânem afară de uşi tânguindu-ne. Până când este vreme de pocăinţă, întoarce-te sufletul meu din răutăţile tale, care ai făcut cu ştiinţa și cu neştiința și strigă, către Cela ce vede toate : Greșit-am Stăpâne, iartă-mă şi nu Te scârbi de mine nevrednicul. Mucenicine :
Pe sfinţii cei ce au pătimit i-a adunat Hristos arătat din toate laturile şi cetăţile la locuri mărite întru odihnă cinstită, şi acum Biserica celor întâi născuţi o luminează veselindu-se. Întrutot cinstita raclă a cinstiţilor Tăi mucenici Doamne cu strălucirile Dumnezeiescului Duh fiind luminată, preamărit slobozeşte strălucirile vindecărilor şi îngroapă asuprelile bolilor, unule mult-Milostive. A Născătoarei :
Cu razele luminii celei dintru tine dumnezeiască Mireasă, pe sufletul meu luminează-l, pe cel ce zace în groapa pierzării, scoală-l, şi pe vrăjmaşii, cei ce pururea scârbesc inima mea şi mă împing la patimi, sfărâmă-i. Alt Canon,
Irmos : Taina lui Dumnezeu cea ascunsă...
Îngeri cei ce pe Mintea cea născătoare a Fiului şi purcezătoare a Duhului o lăudaţi, acum a trimite către noi darurile dumnezeieștii bunătăţi cu tărie sârguiţi-vă. Dumnezeieștii arhangheli, cu darul şi cu dăruirea nestricăciunii frumos fiind împodobiţi, pe Tine, Hristoase, izvorul nestricăciunii cel pururea curgător lăudându-Te, ca pe Făcătorul de bine Te măresc. A Născătoarei :
Cămară a negrăitei întrupări și casă însuflețită și chivot al legii darului, pe tine Maica lui Dumnezeu te știm credincioșii. Pentru aceea neîncetat te mărim. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă Oaie sunt a turmei Tale celei cuvântătoare şi alerg la Tine, Păstorul cel bun, caută-mă pe mine cel rătăcit Dumnezeule și mă miluiește. Spală-mă cu lacrimile mele Mântuitorule, că m-am spurcat cu multe păcate. Pentru aceasta şi cad înaintea Ta, greșit-am Dumnezeule miluiește-mă. Mucenicina :
Cine nu se va minuna Sfinţilor Mucenici, văzând nevoința cea bună cu care v-aţi nevoit ? Cum fiind cu trup, aţi biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup, mărturisind pe Hristos şi cu Crucea într-armându-vă. Pentru aceasta v-ați arătat dracilor izgonitori şi barbarilor împotrivitori, rugându-vă neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te mărim pe tine nădejdea sufletelor noastre. LUNI LA LITURGHIE
Prin lemn Adam din rai a fost lepădat, iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălăşluit. Că acela gustând a lepădat porunca Celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu-se, pe Dumnezeu cel ce se tăinuia, a mărturisit strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia Ta. Mai mult decât toţi oamenii am greşit eu pe pământ și mă tem Preabunule de judecata Ta cea nefăţarnică de acolo, la care păzeşte-mă, atunci neosândit și de munci mă izbăveşte, dându-mi pocăinţă curăţitoare de toate spurcăciunile, ca un iubitor de oameni. Heruvimi şi Serafimi, stăpânii, scaune, arhangheli, domnii, împreună şi puteri, sfinţi îngeri, începătorii preaînalte, cei ce staţi acum înaintea Stăpânului, iertare de păcate şi îndreptare vieţii cereţi tuturor celor ce strigă cu credinţă : Pomenește-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Mucenicina :
Împreunându-vă cu focul, înşelăciunea cea ca nişte uscăciune o aţi ars, purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, şi cu vărsarea sângelui vostru pe şarpele adâncului l-aţi înecat prealăudaţilor, şi biruinţă luând cu oștile cele de sus vă bucuraţi, rugându-vă cu dinadinsul pentru sufletele noastre. Mărire...
Rază în trei Luminători, Care luminezi plinirea lumii, patimile cele cumplite ale sufletului meu gonindu-le, trimite-mi strălucirea luminii Tale şi curăţire de greşale ca să strig Ție, Tatălui celui fără de început, Fiului celui de un scaun şi Duhului, Treime, ceea ce ești Putere atotlucrătoare, mântuieşte-ne pe noi. Și acum... A Născătoarei :
Preacurată Fecioară miluieşte-mă pe mine, cela ce greşesc pururea şi sunt cu totul biruit de lene şi cu chipurile pocăinţei mai bun mă fă, dând umilinţă împietritului meu suflet. Nădejdea cea nerușinată a celor ce cu dragoste te laudă şi strigă lui Hristos : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 4.
Podobie : Cela ce eşti chemat... Cananeencei râvnind suflete, atinge-te dinapoi de Hristos, şi strigă neîncetat, miluieşte-mă o Stăpâne, fiu îndrăcit nu am, ci trup fără de rânduială, goneşte aprinderea dintr-însul mă rog, şi potolindu-i zburdările cele fără de rânduială, mort cu frica Ta săvârşeşte-l, pentru rugăciunile celeia ce Te-a zămislit cu curăţie, şi Te-a născut pe Tine, Hristoase și ale tuturor sfinţilor, Făcătorule de bine mult-Milostive. Ninivitenilor, celor ce au greşit oarecând, le-ai trimis Hristoase pe Iona, ca să le propovăduiască lor, care pocăindu-se, urgia întru milostivire o a schimbat, izbăvindu-se de pierzătoarea mânie. Trimite-mi dar Iubitorule de oameni şi mie nevrednicului ajutorul Tău cel tare, ca să mă întorc din greşalele mele cele fără număr, şi la cărările pocăinţei să fiu îndreptat, și să plâng, suspinând cu amar, ca să mă izbăvesc cu mila Ta de păcatele mele cele multe. Cela ce ai venit în lume ca să mântuieşti pe oamenii cei ce greşesc, şi ca un milostiv pe aceştia să-i chemi la pocăinţă, şi pe mine, Îndurate, cela ce Te-am mâniat mai mult decât toți, milostivește-Te și mă mântuieşte pentru bunătate, şi la calea pocăinţei mă îndreptează, şi-mi dă gând de umilinţă, pe inima mea smerită, şi proastă făcând neiscoditoare și blândă, Mântuitorul meu, cu darul Tău, ca un milostiv. Alte Stihiri ale Mergătorului înainte.
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Sufletul meu cel negrit cu răutatea şarpelui Ioane fericite luminează-l cu rugăciunile tale, şi mă povăţuiește a umbla în căile cele drepte, care duc la viaţa cea fericită rogu-te, ca câştigând cererea eu netrebnicul rob al tău, cu osârdie totdeauna să te măresc, preaminunate. Ca cela ce eşti odrasla celei sterpe, cinstite Mergătorule înainte, sufletul meu cel sterp de toate faptele bune cu rugăciunile tale, Preafericite, fă-l să aducă lui Dumnezeu roduri de pocăinţă rogu-mă, ca mântuindu-mă să măresc biruinţele tale, și folosința ta cea caldă, eu netrebnicul robul tău. Prea-dreptule Judecătorule, cunoscătorule de inimi, Iubitorule de oameni, și Dumnezeule cel fără de răutate Cuvântule, în ceasul judecăţii să nu mă ruşinezi pe mine desfrânatul, ci pentru cinstitele rugăciuni ale dumnezeiescului Botezător pleacă-Te acum, şi mă mântuieşte pe mine ticălosul, rogu-mă şi mă cuceresc Iisuse preabunule, Mântuitorul sufletelor noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Nou Isav cu toate năravurile m-am făcut, Preacurată, și mai pătimaş decât tot omul, numai eu singur m-am arătat ticălos, numai eu singur cu totul gol de fapta bună cea dumnezeiască. Cine dar nu va plânge de mine ? Cine nu va tângui pierzarea mea ? Pentru aceasta mai-nainte de sfârşit strig ţie : Greşit-am Stăpână, mântuiește-mă, precum mai-nainte Fiul tău a mântuit pe desfrânatul. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă
Aş vrea să şterg zapisul păcatelor mele Doamne cu lacrimile, şi să-ţi plac ţie în ceealaltă vreme a vieţii mele prin pocăinţă, dar vrăjmaşul mă amăgeşte, şi luptă spre sufletul meu. Doamne mai-nainte până ce nu pier desăvârşit, mântuieşte-mă. Cine înviforându-se, şi alergând la limanul acesta, nu se va mântui ? Sau cine bolnăvindu-se, și năzuind la această doctorie, nu se va vindeca ? Ziditorule al tuturor, şi tămăduitorule al bolnavilor, Doamne mai-nainte până ce nu pier desăvârşit, mântuiește-mă. Mucenicina :
Cela ce ai primit răbdarea Sfinţilor Mucenici, primeşte şi de la noi laudă Iubitorule de oameni, dăruindu-ne nouă cu rugăciunile lor mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
Pe tine palatul cel preacurat al Împăratului te rog mult lăudată, curăţeşte mintea mea cea întinată cu toate păcatele, și o fă lăcaş luminat al Treimii celei mai presus de Dumnezeire, ca mântuindu-mă, să măresc puterea ta, şi milostivirea ta cea multă, eu netrebnicul robul tău. MARȚI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele de umilinţă. Glas 4. Smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată viaţa întru păcate, cercetează-l Doamne, şi ca pe desfrânata mă primeşte şi pe mine, şi mă mântuieşte. Înotând prin luciul acestei vieţi, îmi aduc aminte de adâncul răutăţilor mele celor multe, şi neavând ocârmuitori pe gând, glasul lui Petru strig Ție : Mântuieşte-mă Hristoase Dumnezeule, mântuieşte-mă, ca un iubitor de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pe Cuvântul Tatălui, Hristos Dumnezeul nostru, din tine întrupat L-am cunoscut, de Dumnezeu Născătoare fecioară, ceea, ce eşti una Curată, una binecuvântată. Pentru aceasta neîncetat lăudându-te te mărim. După a 2-a Catismă, Sedelnele.
Gândind la noianul păcatelor mele celor multe, nu cutez a căuta, şi a cere iertăciune, ci dă-mi Doamne umilinţă spre a mă pocăi, şi mă mântuieşte. Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Cu negura patimilor, și cu desfătările lumeşti, întunecându-se mintea ticălosului meu suflet, către gând de umilinţă nu vine. Ci mă miluiește Mântuitorule şi pe mine ticălosul, și-mi dă gând de umilinţă, ca şi eu mai-nainte de sfârşit să strig milostivirii Tale, Doamne, Hristoase Mântuitorul meu, mântuieşte-mă pe mine deznădăjduitul, și nevrednicul. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim strigând : Bucură-te norule ai Luminii celei neapuse, că pe însuși Domnul măririi L-ai ţinut în sânuri. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Turtureaua cea iubitoare de pustie sfinţitul Botezător, propovăduind pocăinţa, și arătând pe Hristos, că s-a făcut om, al tuturor celor ce păcătuiesc s-a făcut folositor, și tuturor celor înviforaţi ajutor pururea, pentru rugăciunile lui, Hristoase, mântuieşte lumea Ta. Mucenicina :
Cu Crucea într-armându-se purtătorii de chinuri ai Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru, au biruit vicleşugurile vrăjmaşului începătorului răutăţii, strălucit-au ca nişte luminători, povăţuind pe oameni, dăruiesc tămăduiri celor ce se roagă cu credinţă, pentru rugăciunile lor mântuieşte sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce singură ai născut pe Făcătorul tuturor, și singură ai împodobit omenirea cu naşterea ta, Preacurată, izbăveşte-mă de cursele vicleanului veliar, pune-mă pe piatra voinţelor lui Hristos, rugându-L pe Dânsul neîncetat, pe Carele tu L-ai întrupat. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul de umilinţă.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 4. Irmosul : Cela ce ai bătut Egiptul, şi pe tiranul Faraon l-ai cufundat în mare, mântuit-ai pe popor din robie, pe cel ce cântă, ca Moise, cântare de biruinţă, că Te-ai preamărit. Doamne, pe mine cel ce am lucrat întru ascuns faptele întunericului, să nu mă mustri la arătare, nici să mă ruşinez înaintea tuturor, ci cu lumina pocăinţei celei adevărate luminează-mă Mântuitorule și mă mântuieşte. Stăpâne totdeauna adaug păcate peste păcate eu desfrânatul și niciodată nu simt frica Ta, Doamne. Pentru aceea mai-nainte de sfârşit mântuiește-mă și mă miluiește. Mucenicine :
Cu pavăza bunei credinţe acoperiţi fiind sfinţilor, ţinând ca o sabie arma Crucii, ați ieşit măriţilor către lupta vrăjmaşului, şi pe acesta l-ați surpat. De leii cei mâncători de sânge și de sabia cea tăietoare și de fierberile căldărilor și de strujirea unghiilor şi de muncile cele cu durere, dumnezeieștii mucenici nu s-au temut. A Născătoarei :
Pe cortul cel preacurat şi chivotul și masa, muntele, din carele S-a tăiat fără de mână de om Piatra care este Domnul tuturor, pe Maria Fecioara cu laude să o cinstim. Alt Canon, al cinstitului Mergătorului înainte.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Irmosul : Pe voievozii cei... Ca o stea prea mare alergând înaintea Soarelui, Botezătorule, cu strălucirile tale ai luminat pământul, pentru aceea strig ţie, luminează inima mea cea orbită și cumplitele întunecări ale greșalelor celor fără de număr. Dezlegat-ai odinioară, când te-ai născut, Fericite, legăturile sterpiciunii. Pentru aceea te rog sufletul meu, cel ce cu nerodirea este sterp prin patimi, arată-l cu rugăciunile tale prea rodit, aducând bună naştere de fapte bune. Gătit-ai cale Izbăvitorului, venind întru puterea lui Ilie, către liman îndreptează mişcările sufletului meu, toată poticneala şi piatra împătimirii, pururea pomenite Botezătorule, scoţându-o cu rugăciunile tale. A Născătoarei :
Ceea ce eşti nor luminat, norii cei mulţi şi cumpliţi ai sufletului meu cu luminatele tale mijlociri risipeşte-i, ca să văd razele Celui ce a răsărit dintru tine, şi prin lumină să iau lumina cea neapusă. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud adevărat şi să fac voia Ta. Că nu este sfânt ca Tine, Dumnezeul nostru. Hristoase, Cela ce ai luminat ochii orbilor, luminează ochii mei cei întunecaţi prin desfătări şi prin grijile lumeşti, care nicicum caută la judecăţile Tale. Iată vreme, deșteaptă-te sufletul meu din răutăţile ce ai făcut, şi Stăpânului Izbăvitorului strigă cu frică : Hristoase deschide-mi uşile pocăinţei. Mucenicine :
Izgonit s-a arătat veliar prin dumnezeieștile lupte ale răbdătorilor de chinuri şi de dânşii călcându-se, se vede mort şi nelucrător, cela ce dedemult se fălea. Adunarea sfinţilor săvârșind alergarea muceniceşte, pe mulţimile arapilor celor gândiţi, cu dumnezeiasca putere cu adevărat tăindu-i, mărire a câştigat. A Născătoarei :
Întristarea strămoşilor o ai dezlegat Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, bucurie născând nouă pe Dătătorul de viață şi Izbăvitorul, pe Carele roagă-L cu dinadinsul să se mântuiască sufletele noastre. Alt Canon,
Irmos : Arcul celor puternici...
Toată fapta bună cu nevoinţă o ai agonisit, şi toată răutatea din inimă ai urât, și calea pocăinţei oamenilor o ai arătat, Fericite. Mare Mergător înainte te-ai arătat al Cuvântului, Celui ce S-a întrupat. Pentru aceasta mă rog ţie, de patimile cele dobitoceşti izbăveşte-mă, povăţuindu-mă către pocăinţă. Încă vieţuind în trup viața celor fără de trupuri ai arătat Mergătorule înainte, pe care a o urma cu rugăciunile tale ne rugăm, întărește-ne şi pe noi. A Născătoarei :
Maică Fecioară, lumea prin neascultare netrebnică făcându-se, s-a miluit prin tine. Pentru aceasta cu laude de cântări după datorie te fericeşte. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Auzit-am Dumnezeule auzul Tău, și m-am temut, înțeles-am lucrurile Tale, grăia Proorocul, şi am preamărit puterea Ta. Dezgolitu-m-am de faptele cele bune și m-am îmbrăcat cu răutatea, şi iată m-am umplut de ruşine, Iisuse, Iubitorule de oameni luminează-mă cu dumnezeieştile veșminte. Cuvântule, pe mine cela ce înot cu lenevire înotarea mării celei lumeşti, şi în primejdiile înecării desfătărilor trupeşti am căzut, îndreptează-mă către limanul pocăinţei. Mucenicine :
Curăţit-au cu adevărat toată putrejunea păcatului vitejii mucenici cu dumnezeiasca sare a răbdării, și tuturor au dat mântuire. Tăvălindu-se pe pământ ca nişte pietre răbdătorii de chinuri, tăriile înşelăciunii de tot le-au zdrobit. Pentru rugăciunile lor Doamne mântuieşte-ne pe noi. A Născătoarei :
Mântuire te chem pe tine în toată vremea și locul, să nu mă treci cu vederea Preacurată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Izbăvitorul și Mântuitorul meu. Alt Canon,
Irmos : Milostive pentru dragostea...
Ca pe o turturea, care mai-nainte vestești lumii cu cuvinte prea-adevărate pe primăvara adevărului, cunoscându-te te fericim, pururea pomenite Mergătorule înainte. Pe mine cel sfărâmat de supărările celui viclean, ca cela ce eşti mijlocitor legii vechi şi celei noi, cu totul mă înnoieşte, cu rugăciunile tale Mergătorule înainte. Cela ce cu viață fără prihană ai locuit pustietatea, mintea mea cea pustiită cu toată călcarea poruncii înnoieşte-o cu dumnezeieştile tale rugăciuni, Mergătorule înainte. A Născătoarei :
Curăţire şi izbăvire S-a cunoscut nouă Fiul tău Fecioară, pe Carele roagă-L, să mântuiască pe cei ce întru umilinţa sufletului te fericesc. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Să-mi răsari mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine, Hristoase, mânecă duhul meu, și Te laudă; că Tu ești Dumnezeul nostru, şi la Tine am scăpat Împăratul păcii. Pe mine cela ce mi-am trecut stricăcioasa viață cu trândăvire, și în toate zilele cu amăgirile celui viclean m-am întunecat, Iisuse miluieşte-mă, şi la lumina pocăinţei şi a vieţii mă îndreptează. Înălţatu-s-a inima mea cu sfătuirile cele viclene ale balaurului, şi am căzut cu cădere prea mare, Iisuse, Cela ce ești a căzuţilor îndreptarea, întoarce-mă şi mă mântuieşte pentru mulţimea îndurărilor Tale. Mucenicine :
Fericiţilor, cu picăturile sângiurilor aţi stins cuptorul înşelăciunii cel cu mulţi dumnezei, şi cu ploile vindecărilor pururea aţi potolit văpaia patimilor, mucenicii Mântuitorului. Înaintea divanurilor stând, şi cu unghii de fier strujindu-vă, şi capetele tăindu-vi-se, şi mulţimii cumplitelor munci amestecându-vă cu dumnezeiasca voie, neplecaţi aţi rămas. A Născătoarei :
Răsare-mi Stăpână raza milei tale, mie celui ce sunt întru întunericul greşalelor mele, Fecioară, şi la lumina pocăinţei mă povăţuiește Preacurată, ca să te laud cu credință. Alt Canon,
Irmos : Lumina ta Doamne trimite...
Cela ce eşti creşterea pustiei, pe mine cela ce prin năpădirile patimilor m-am aprins cu cărbunii cei pustniceşti, cu roua rugăciunilor tale păzeşte-mă nepătruns de vătămarea lor. De sfântă dreapta ta întrutot fericite Se botează dumnezeiasca Dreaptă a Tatălui, Ceea ce ne mântuieşte pe noi din mâinile celui viclean cu sfintele tale mijlociri. Scăpare şi acoperământ puternic şi zid tare toată lumea te are pe tine Mergătorule înainte, cu rugăciunile tale izbăveşte-ne de înconjurările cele grele. A Născătoarei :
Pe tine frumuseţea lui Iacob te-a iubit Dumnezeu, Fecioară, preacurată, prin tine împodobind pe toţi cei întunecaţi prin călcarea poruncii celei dintâi. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
În marea vieţii pentru faptele mele m-am pogorât la iad, ci ca Iona din chit, aşa strig : Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, mă rog, scoate-mă dintru adâncul răutăţilor. Cu dormitarea lenevirii m-am îngreuiat eu ticălosul la suflet, şi în somnul păcatelor m-am surpat, ridică-mă Doamne la lumina pocăinţei, şi cu milostivirea Ta mă mântuieşte. Cum am căzut ticălosul ? Cum m-am depărtat de Preabunul Dumnezeu ? Cum nu iau întru simţire înfricoşata aceea judecată, la care voi să mă judec Făcătorul meu miluiește-mă. Mucenicine :
Alăută v-aţi arătat cu adevărat, care glăsuieşte pururea cântare mântuitoare, și îndulceşte inimile credincioşilor, și beţia înşelăciunii de tot o goniţi, prealuminaţilor pătimitori. Covârşind hotarele omeneşti mucenicii lui Hristos, prin dumnezeiasca voinţă cea către Ziditorul au răbdat luptele muncilor ca în nişte trupuri străine bucurându-se. A Născătoarei :
Preasfântă Fecioară, folositoarea tuturor credincioşilor stai lângă mine, şi mă izbăveşte de groază şi de întuneric, şi de înfricoşatul judeţ în ceasul judecăţii, ca cu credinţă să te laud pe tine pururea. Alt Canon,
Irmos : Venit-am întru adâncuri...
Stătut-ai în repejuni, botezând pe Stăpânul, Carele a ridicat păcatele tuturor oamenilor, Mergătorule înainte, pe Carele rugându-L nu înceta, ca să miluiască sufletele noastre. Mergătorule înainte, propovăduitor te-ai arătat al pocăinţei, întru care păzeşte inima mea, ceea ce este întinată de păcatele cele vătămătoare, şi care nu are răsuflare. Strigat-ai Fericite sufletelor în pustiile cele neumblate venirea Cuvântului, ceea ce vrea să vină. Pentru aceea cu neîncetate glasuri toată Biserica te fericeşte pe tine. A Născătoarei :
Chipurile legii au arătat înfricoşată naşterea ta, dumnezeiască Mireasă, pe a cărora Stăpână văzând împlinirea, după vrednicie te mărim. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că în cuptorul cel cu foc ca întru o cămară luminată dănţuiau strigând : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Hristoase, prunc tânăr Te-ai arătat; vrând ca să izbăveşti lumea de osândirea cea veche ca un milostiv. Pentru aceea strig Ție, pe mine cel învechit cu multe păcate, înnoiește-mă acum Mântuitorule, și mă mântuieşte, pe cela ce strig : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cela ce ai mântuit oarecând pe Manase pocăindu-se, şi ai miluit pe desfrânata, care vărsa lacrimi, şi pe tâlharul cu cuvântul l-ai îndreptat, şi pe mine cel ce mult şi rău am greşit Ție, Mântuitorule primeşte-mă, pe cela ce strig : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Mucenicine :
Răbdătorii de chinuri, făcându-se corabie a bunei credinţe, cu ocârmuirea lui Hristos din viforul cel cumplit al mulţimii dumnezeilor ce stăpâneau lumea, au înotat la limanul vieţii strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Luminându-se arătat pătimitorii, ca aurul în topitoare în munci se lămureau, şi arătându-se peceţi cinstite ale patimilor lui Hristos, în cămările cereşti cu multă nestricăciune ca întru o vistierie acum s-au pus. A Născătoarei :
Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut cu trup pe Mântuitorul și Dumnezeu, și Izbăvitorul şi Stăpânul, pe Acesta roagă-L, ceea ce eşti neîntinată, ca luând dezlegare și iertare de cumplitele păcate cele multe, să lăudăm milele Lui cele mai presus de minte. Alt Canon,
Irmos : Tinerii lui Avraam...
Cela ce te-ai arătat mai mare decât toți cei născuţi, Proorocule al lui Dumnezeu, pe mine cela ce foarte am greşit, izbăveşte-mă cu prea-mare rugăciunea ta de văpaia cea prea-mare, ca să te fericesc. Smochin neroditor m-am arătat, și mă tem de tăiere, îmbunătăţește-mă cu mijlocirea ta Mergătorule înainte al Mântuitorului, şi roditor mă fă, ca să te fericesc. Adormi toată vătămarea vrăjmaşului, cea ridicată asupra celor ce cu credinţă aleargă la tine, cu deşteptele rugăciunile tale, Ioane, Mergătorule înainte al Mântuitorului tuturor. A Născătoarei :
De năpădirea, şi de prada, şi robia pierzătorului, păzeşte pe robii tăi, Fecioară, pe cei ce cu sufletul și cu limba te măresc pururea. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
În văpaie de foc stau Ție înainte Heruvimii, și Serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ție : Lăudaţi, binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. N-am petrecut întru frica Ta, n-am ascultat poruncile Tale, şi voia Ta niciodată n-am făcut, ce voi face eu ticălosul ? Mântuitorule, Cela ce ești iubitor de oameni, în dar miluiește-mă, și să nu mă lepezi. Lucrătorule al celor bune strig Ție, cu secerea fricii Tale smulge din rădăcină toate cugetele cele ghimpoase ale ticălosului meu suflet, şi mă învredniceşte Hristoase, prin sămânţa pocăinţei, să-mi răsară spicul mântuirii. Mucenicine :
Lăţitu-s-au cu darul strâmtorați fiind întru multe munci, purtătorii de chinuri, şi au strâmtorat căile vrăjmaşului cele pline de prăpăstii, şi acum ne povăţuiesc pe noi la căile lui Dumnezeu întru credinţă şi dragoste. Înecatu-s-a vicleanul, căzând întru adâncul răbdării și al pătimirii voastre mucenicilor, şi zace de toţi batjocorit nebunul, iar voi cu cununi de biruinţă v-aţi împodobit. A Născătoarei :
Stog al cinstitei arii s-a arătat lumii pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, purtând Grâul vieţii, Carele hrăneşte toate. Pentru aceea, ca pe pricina tuturor bunătăţilor, credincioşii cu un glas te lăudăm. Alt Canon,
Irmos : Izbăvitorule al tuturor...
Pe mine cel ţinut de somnul trândăvirii, și întunecat de negura răutăţii, cu luminătoarele rugăciunile tale îndreptează-mă, şi-mi dă a umbla în ziua virtuţilor cu chip bun. Viforul ispitelor mă viscoleşte, și furtuna patimilor mă tulbură, Mergătorule înainte, dă-mi mână de ajutor, scoţând corabia sufletului meu la limanul pocăinţei cu rugăciunile tale. Cela ce ai botezat în râurile apelor pe Cel ce a ridicat păcatele lumii, adâncul răutăților mele usucă-l cu râurile rugăciunilor tale fericite Ioane Mergătorule înainte. Văzând pe Duhul Sfânt, Mergătorule înainte, ai auzit glasul Părintelui, mărturisind pe Iisus, Cel ce S-a botezat de la tine negrăit, pe Carele roagă-L, să ne mântuiască pe noi. A Născătoarei :
Ca un izvor al înnoirii noastre, pe mine cel sfârşit de bântuielile şarpelui, înnoiește-mă cu totul, ca cu credinţă și cu dragoste să te fericesc, Născătoare de Dumnezeu, fecioară prealăudată. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Făcut-a tărie cu braţul său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi Dumnezeul lui Israil, în care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea păcii. Iată s-a deschis cămara cea de taină, şi înţelepţii îşi împodobesc candelele lor cu untul de lemn al faptelor bune, şi intră luminaţi; leapădă dar somnul trândăvirii o suflete, ca împreună să intri cu Hristos, purtând făclie. Pe mine cela ce ca şi desfrânata ţin picioarele Tale gânditor, Cuvântule, şi cu lacrimi le spăl pe ele, spală-mă Mântuitorule de întinăciunea patimilor, grăindu-mi și mie acum, credinţa ta te-a mântuit, ca să laud milostivirea Ta cea fără de număr. Mucenicine :
Cu inima ce saltă, şi cu bucuros suflet locuiesc mucenicii întru cele de sus, având pururea rănile lui Hristos ca o podoabă a bunei-cuviinţe, și nouă ne cer pace și izbăvire de cele grele, şi dezlegare greşalelor. Sfinţitu-s-a tot locul, dumnezeieşti pătimitori, carele are moaştele voastre, ca pe alt chivot Israil întru cele grele răutăţi, şi se bucură cerul împreună cu cei fără de trupuri, câştigând sufletele voastre, fericiţilor. A Născătoarei :
Fecioară iubitoare de bine, ceea ce ai născut pe Iubitorul de bine Dumnezeu, strig ţie, fă bine ticălosului meu suflet, celui rău năcăjit de patimile şi de bântuielile amăgitorului, ca cu credinţă să te laud pe tine nădejdea tuturor. Alt Canon,
Irmos : Eva adică prin boala...
Tăria mea şi lauda este Hristos Domnul, pe Carele roagă-L fericite Mergătorule înainte, ca să mă întărească asupra patimilor şi împotriva a toată asupreala pierzătorului, şi-mi dă, ca să fac voia cea dumnezeiască, ca bine îndreptându-mă, să te laud pe tine. Turturea frumoasă şi rândunea dulce grăitoare te-ai arătat dumnezeiescule Mergătorule înainte, vestind pe Hristos primăvara cea dumnezeiască, pe Carele roagă-L, să mă izbăvească de iarna cea stricătoare de suflet și de viforul păcatului, mă rog ţie. Săltând în pântecele maicii tale, ai vestit pe Cela ce a strălucit din Fecioară, pe Acesta roagă-L să-mi omoare zburdările trupeşti, care mă omoară, şi să umple de bucurie inima mea, ca să te laud pe tine dumnezeiescule Mergătorule înainte. Suflete vezi şi ia aminte, că judecata este nemilostivă celor ce nu fac milă, ia unt de lemn, care poate candela ta să o păzească nestinsă, Mirele se apropie, priveghează, ca să nu aibi stinsă voia ta. A Născătoarei :
Iubitoare de bine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe iubitorul de bine Dumnezeu, pe Acela roagă-L, să mă izbăvească de toată răutatea, ca să-mi îmbărbăteze inima cu dorul Lui, și să urăsc dulcea pătimire a trupului, ca să te laud pe tine cea prealăudată. LA STIHOAVNA LAUDEL0R
Stihiri de umilinţă Oaie sunt a turmei Tale celei cuvântătoare, şi alerg la Tine Păstorul cel bun, caută-mă pe mine cel rătăcit, Dumnezeule, şi mă miluiește. Viforul păcatelor mă cuprinde Mântuitorule, și nesuferind furtuna, cad către Tine însuți povăţuitorule, tinde-mi ca lui Petru mâna iubirii Tale de oameni, şi mă mântuieşte. Mucenicina :
Îngerilor v-aţi făcut părtaşi Sfinţilor Mucenici, bărbăteşte propovăduind pe Hristos în privelişte. Că toate cele veselitoare în lume aţi lăsat, ca și cum nu ar fi, şi credinţa ca o ancoră tare aţi ţinut. Pentru aceea şi înşelăciunea gonind, izvorâţi celor credincioşi dăruiri de vindecări, rugându-vă neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, Împărăteasa tuturor, lauda dreptcredincioşilor, întărâtările ereticilor și fețele lor ruşinează-le Preacurată, care nu se închină nici cinstesc cinstită Icoana ta. MARȚI LA LITURGHIE
Prin lemn Adam din rai a fost lepădat, iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălăşluit. Că acela gustând, a lepădat porunca Celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu-se, pe Dumnezeu, cel ce Se tăinuia, a mărturisit strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia Ta. Cuvântule, Cela ce ai primit plângerea lui Petru, şi lacrimile desfrânatei, şi pe vameşul cel ce numai a suspinat l-ai miluit Hristoase ca un îndurat, şi pe mine cela ce cad, şi cer ca să mi se dea iertare greşalelor Preabunule Doamne, izbăveşte-mă de gheena cea de acolo ca un milostiv. Prea-mare Mergătorule înainte, cel ce ai dezlegat legăturile sterpiciunii, dezleagă nerodirea smeritei inimii mele, şi mă învredniceşte ca să aduc fapte îmbunătăţite prin mijlocirea ta, prin care voi lua viața cea necheltuită, strigând lui Hristos : Pomeneşte-mă Mântuitorule întru împărăţia Ta. Mucenicina :
Zdrobiţi fiind de munci, şi fiarelor daţi întru mâncare, şi tăiaţi cumplit, şi întru adâncul mării aruncaţi, şi cu foc mistuiţi, și cu prea-crudă judecată strujiţi, de Dumnezeu nu v-aţi lepădat, prealăudaţilor mucenici, pe Carele totdeauna rugaţi-L, să mântuiască sufletele noastre. Mărire...
Curăţindu-ne mintea, toţi să strigăm Treimii, Părinte, Fiule Unule-Născut, Duhule Sfinte, şi întocmai de o cinste, păzeşte pe robii Tăi, care cu dragoste curată slujim Ție, unei Dumnezeiri, unei Împărăţii şi măriri, şi strigăm : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Și acum... A Născătoarei :
Pe Cel împreună fără de început cu Tatăl, şi cu Sfântul Duh de un scaun, L-ai luat în pântece, şi mai presus de minte şi de cuvânt L-ai născut, făcându-Se om pentru facerea de bine a omenirii, Marie dumnezeiască Mireasă, încăperea cea desfătată a Dumnezeului nostru. Pe Carele roagă-L cu dinadinsul, să mântuiască pe robii tăi. La Doamne, strigat-am..., stihiri ale Crucii :
Podobie : Dat-ai semn...
Din pământ mai întâi zidindu-mă Iubitorule de oameni, m-ai cinstit cu chipul Tău, şi mi-ai dăruit desfătarea cea din rai, dar amăgindu-mă eu prin lemnul cunoştinţei, și căzând sub stricăciune, iarăși m-ai ridicat, însuți făcându-Te om, și răstignindu-Te Nemuritorule, pentru nemăsurata milă, şi multa smerenie. Pentru nemăsurata milostivire, Făcătorul și Domnul meu, nelăsând pe Tatăl, a venit pe pământ, deșertându-Se pe Sine, şi luând ca un bun chipul robilor din Fecioară, precum bine a voit, şi răstignire a răbdat cu trupul, pătimind Cel fără de moarte, şi moartea o a dezlegat, şi pe om l-a mântuit. Răstignindu-Te, Stăpâne, ai răstignit împreună cu Tine păcatul, ca un îndurat, și ai şters blestemul cu pătrunderea cuielor, şi împungându-Ți-se coasta cu suliţa, ai rupt Hristoase zapisul celui întâi zidit. Laud patimile Tale, măresc învierea Ta, prin care ai înviat pe toţi cei omorâţi de patimi. Alte Stihoavne ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Șterge spurcăciunea ticăloasei inimii mele Născătoare de Dumnezeu prealăudată, și toate rănile şi bubele ei cele din păcate curățește-le Preacurată, şi-mi opreşte nestatornicia minţii mele, ca să măresc puterea ta, și ajutorul tău cel mare, eu ticălosul și netrebnicul robul tău. Trândăvirea şi slăbănogirea sufletului meu prefă-le Maică fecioară cu totul fără prihană spre sănătate şi putere, de a face și a lucra cu frică și cu dragoste îndreptările lui Hristos, ca să scap de focul cel nesuferit, şi prin tine să câştig moştenirea cea cerească, și viaţa cea nemărginită, veselindu-mă pururea. Întunericul cel prea înfricoşat al morţii tulbură sufletul meu, și iscodirea dracilor totdeauna mă face a mă uimi și a mă cutremura, de la care izbăvește-mă bună Mireasă a lui Dumnezeu cu puterea ta, Fecioară neispitită de nuntă, şi la limanul mântuirii mă așează, și la lumina cea neînserată a sfinţilor. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Preacurata Stăpână văzând pe Hristos omorât, şi omorând pe vicleanul, mirându-se de îndelungă răbdarea Celui ce a ieşit din pântecele ei, se uimea, şi cu amar se văita strigându-i Lui : Fiul meu preadorite, să nu uiţi pe roaba Ta, să nu Te zăboveşti Iubitorule de oameni, Cela ce ești dorirea inimii mele. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii. Glas 4. Armă nebiruită Hristoase, Crucea Ta ai dat nouă, și cu aceasta biruim asuprelile celui străin. Totdeauna având Hristoase Crucea Ta întru ajutor, cursele vrăjmaşului lesne le călcăm. Mucenicina :
Având îndrăzneală sfinţilor către Mântuitorul, rugaţi-vă neîncetat pentru noi păcătoşii cerşindu-ne iertare de păcate, și sufletelor noastre mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Ca pe un viteaz...
Mieluşeaua, care Te-a născut pe Tine, Mielul şi Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn, se tânguia şi ca o Maică îţi grăia : Fiule preaiubite, aceste răsplătiri Ți-a dat ţie poporul cel nesupus, carele s-a îndestulat de minunile Tale cele prea mari ? Ci mărire negrăitei şi dumnezeieștii Tale pogorâri Iubitorule de oameni. MIERCURI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedealna Crucii. Glas 4. Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii cu scump sângele Tău, pironindu-Te pe Cruce, şi cu suliţa împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru mărire Ție. Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce de voie, obștii Tale celei nou numite cu numele Tău îndurările Tale dăruiește Hristoase Dumnezeule, veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul poporul nostru, dăruindu-i lui biruinţe asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...
Mieluşeaua cea cu totul fără prihană, stând lângă Crucea Mielului şi Izbăvitorului, cu plânsuri cumplite se zdrobea, şi privind spăimântându-se zicea : Ce este această nouă şi străină vedere, Fiule preadulce, cum voind acestea le suferi ? Cum rabzi de voie răstignire şi moarte chinuită ? Ci o Ziditorule, măresc a Ta pogorâre, cea mai presus de cuvânt. După a 2-a Catismă. Sedelne.
Degrab ne întâmpină pe noi, mai-nainte până ce nu ne robim de vrăjmaşii cei ce te hulesc pe Tine, şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru, pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască, cum poate credinţa dreptcredincioşilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.
Iudeii, Mântuitorule, pe Cruce Te-au pironit, prin care pe noi din păgâni odinioară ne-ai chemat, Hristoase Dumnezeul nostru, întinsu-ţi-ai palmele pe dânsa cu voia Ta, și cu suliţa în coastă ai primit a Te împunge, pentru mulţimea îndurărilor Tale, Iubitorule de oameni, mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Maica Ta ceea ce nu ştie de nuntă, dacă Te-a văzut înălțat pe Cruce, cu amar tânguindu-se, acestea grăia : Ce minune nouă, străină, şi înfricoşată este aceasta ? Cum Te-a pironit pe Cruce, poporul cel fărădelege pe Tine, Cela ce eşti singur Dătător de viață, lumina mea cea preadulce ? După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Cel ce Te-ai înălţat...
Pe mine cel ce am căzut cumplit în rai prin sfatul cel amar al ucigătorului de oameni, în locul Căpăţânii iarăși m-ai ridicat Hristoase, cu lemnul vindecând blestemul lemnului, și ucigând pe şarpele cel ce m-a omorât cu înşelăciune, mi-ai dăruit dumnezeiască viață, mărire Doamne dumnezeieștii răstignirii Tale. Mucenicina :
Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră şi cu visson Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule, poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştii Tale dăruiește-i, și sufletelor noastre mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie aceeaşi :
Mieluşeaua şi Fecioara pe Tine puternice văzându-Te spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea lăcrimând : Ce este această negrăită pogorâre a Ta Cuvântule ? Cum Te-a osândit acum poporul cel osândit, pe Tine Dumnezeule, Cela ce pe toţi vei să judeci ? Laud mila Ta cea nespusă. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Crucii
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 4. Irmosul : Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui amalic în pustie a biruit. Cela ce ai întins cerul Iisuse, tinsu-Ți-ai pe Cruce palmele Tale, pe neamurile cele ce erau depărtate de la Tine ca un bun și milostiv luminat îmbrățișându-le. Cu Crucea Ta, Hristoase al meu Cuvântule îngrădeşte-mă, ca să nu mă fac vânat lupului celui ce caută pierderea mea, şi totdeauna îmi gătește mie curse și laţuri. Mucenicine :
Mucenicilor cu durerile voastre pe pricinuitorul a toată durerea l-aţi surpat, și acum moşteniți viața cea fără de durere și toată durerea o uşuraţi totdeauna de la trupurile şi de la sufletele noastre. Cu nedezlegate legături voi sfinţilor aţi legat pe cel mult meşteşugăreţ înţelepţilor, legându-vă pentru Hristos, Cela ce S-a legat de voie, şi a dezlegat toată înşelăciunea, pentru aceea după vrednicie vă fericiţi. A Născătoarei :
Fecioară, după naştere ai rămas nestricată, pe Dumnezeu, Cela ce S-a înălţat pe Cruce, ceea ce eşti neîntinată, mai presus de cuvânt născându-L, pentru aceea toţi credincioşii cu mare glas te fericim. Alt Canon, Al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Cântarea 1-a, Irmosul acelaşi : Preacurată, ca ceea ce eşti mai curată decât toată zidirea, inima mea cea rău întinată cu necuratele patimi cu curată rugăciunea ta Născătoare de Dumnezeu curățește-o. Izbăvește-mă de lacrimile şi de suspinurile cele gătite mie la înfricoşata judecată, ceea ce va să fie, cu bineprimite rugăciunile tale cele către Ziditorul și Dumnezeul nostru, Maică fecioară neîntinată. Ceea ce una cu naşterea ta cea mai presus de minte ai slobozit din blestem neamul omenesc, pe mine cel robit de necuvioşiile trupeşti Preacurată, cu rugăciunile tale slobozeşte-mă. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Veselească-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea, şi întărirea. Ridicându-te pe Cruce, pe cei ce erau surpaţi întru stricăciune, i-ai înălţat, şi pe vrăjmaşul l-ai surpat Stăpâne Hristoase, Dumnezeul nostru. Săbiile vrăjmaşului s-au stricat, împungându-te Tu în coastă, și Edenul s-a deschis, Cuvântule Ipostatnice al Tatălui. Mucenicine :
Râurile cele de foc pe râurile înșelăciunii le-au oprit, şi văpaia mulţimii dumnezeilor o au stins mucenicii. Răstignindu-vă, și pe pământ văzându-vă, mucenici ai lui Hristos, pe vrăjmaşul balaur, cu sabia răbdării l-aţi junghiat. A Născătoarei :
Mieluşeaua cea fără prihană, văzându-Te, Stăpâne, spânzurat pe Cruce, cu tânguire plângea, lăudând stăpânirea Ta. Alt Canon,
Irmos : Nu întru înţelepciune şi putere...
Stăpână te rog pe tine, ceea ce ești mai înaltă decât Heruvimii, mintea mea cea căzută jos prin supărările balaurului, arătă-o mai înaltă decât patimile trupului. La înfricoşata cercare, când va vrea Domnul să mă osândească pe mine cel ce mult am păcătuit, să te aflu pe tine cea cu totul fără prihană izbăvindu-mă de osândire. Cu îndurările tale pe năravurile mele cele nemilostive schimbă-le, cu milostivirea Ta, Hristoase, şi mă mântuieşte pe mine cel ce sunt nemilostiv, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Văzându-Te Biserica înălţat pe Cruce de voie pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru rânduiala Sa, cu cuviinţă strigând : Mărire puterii Tale Doamne. Pe tine Soarele măririi văzându-Te soarele înălţat pe lemn de voie, s-a îmbrăcat întru întuneric, şi pietrele s-au despicat, şi catapeteasma Bisericii s-a rupt. Răstignindu-te Tu, şi cu suliţa împungându-Te, Doamne, cu porunca Ta sabia, ceea ce se învârtea, a întors spatele tâlharului celui mulţumitor, ce lăuda stăpânirea Ta. Mucenicine :
Purtătorii Tăi de chinuri Doamne cu arma Crucii Tale îngrădindu-se, s-au arătat nerăniţi de săgeata răutăţii, și au surpat zidurile cele neîntărite ale îndrăcirii idoleşti. Ca nişte jertfe şi junghieri fără prihană, şi prinoase întregi, Domnului, Celui ce pentru milostivire S-a făcut sărac, v-ați adus mucenicilor, luând răsplătirile pentru dureri. A Născătoarei :
Ceea ce sub ani ai născut pe Cel fără de ani, și fecioria fără prihană una ai avut, dacă ai cunoscut pe Domnul spânzurat pe lemn, cu dureri sufletul îţi împărţeai. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Preacurată, ceea ce eşti dumnezeiască casă de sfinţenie, a Celui ce S-a deşertat pentru facerea de bine zidirii Sale, sufletul meu sfințește-l, și-mi luminează gândul. Gândul meu cel cu viforul răutăţii spulberat, şi în lene tot cufundat, Stăpână întăreşte-l cu rugăciunile tale, şi din întâmplări şi căderi răpește-l. Fecioară, ceea ce eşti palat al Împăratului, cerule cel însufleţit, acum mă rog ţie, arată-mă casă a Treimii cu rugăciunile tale pe mine cela ce m-am făcut peşteră a tâlharilor. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Tu, Domnul meu, lumină în lume ai venit, lumină sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă. Împungându-se coasta Ta, o Stăpâne, râuri dumnezeieşti ale nestricăciunii îmi izvorăşti mie, celui ce prin sfatul coastei m-am alunecat întru stricăciune. Cinstită Crucea Ta, Cuvântule este biruinţa asupra vrăjmaşilor, pe care o ai dat nouă spre mântuirea sufletelor, celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine. Mucenicine :
Cu slujitorii cei de foc cei muritori acum s-au împreunat, trecând prin focul cel materialnic al muncilor celor prea mari, ca nişte mucenici prea-luminaţi. Trupul cel topit cu multe patimi adeverea nedezlegata dragoste cea sufletească a mucenicilor către Ziditorul. A Născătoarei :
Cel singur bun, întrând în pântece nestricat, întrupat şi răstignit S-a văzut, ca să ne izbăvească pe noi din stricăciune. Alt Canon,
Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...
Mieluşea, care ai născut pe mielul lui Dumnezeu, sufletul meu cel otrăvit prin mușcarea şarpelui, şi în munţii călcării de poruncă rătăcit, înviază-l Stăpână. Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană sufletul meu cel îngheţat de stăpânia răutăţilor cu cea fierbinte rugăciunea ta la căldura dumnezeieștii dragoste a Ziditorului cu bunăcredinţă ridică-l. Curată, ceea ce eşti bună, şi între femei fără prihană, slobozeşte acum ticălosul meu suflet de prihănirea cea pătimaşă, şi cu rugăciunile tale mă îndreptează, ca să vieţuiesc curat. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta. Cela ce ești mai presus decât toată cinstea, suferit-ai a Te necinsti, ca să mă cinsteşti pe mine, cela ce prea rău m-am necinstit, şi prin Cruce să mă mântuieşti, ca un iubitor de oameni. Cort adică ai fost, pe lemn înălțându-Te, şi pe omorâtorul şi mort l-ai lucrat şi de toată ruşinea acum l-ai umplut, Făcătorul meu laud puterea Ta. Mucenicine :
Vindecări izvorăsc moaştele mucenicilor, praf zăcând în mormânt, ca pe nişte praf risipeşte pe draci şi multe feluri de boli trupeşti tămăduiesc. A Născătoarei :
Poporul cel fărădelege cu piroane Te-a pironit şi cu sabie de întristare acum rup inima mea o Făcătorul meu ! Fecioara striga lăcrimând. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Pierzătoare de moarte a fost naşterea ta, Fecioară, ca ceea ce şi viață și izbăvire este celor morţi. Pentru aceasta mă rog ție, sufletul meu cel omorât înviază-l. Iubitorule de oameni pentru rugăciunile Maicii Tale și ale nenumăratelor puterilor celor de sus, mie celui viscolit în marea vieţii tinde-mi mână de ajutor. Holdă, care ai odrăslit dumnezeiescul Spic, sufletul meu cel înţelenit şi topit de foametea dumnezeieştilor fapte nu-l trece cu vederea, ci-l hrăneşte cu dumnezeieştile daruri ale Fiului tău. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam ca dragostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne. Cela ce îmbraci cerul cu nori, Unule fără de moarte, voit-ai a Te răstigni gol pe Cruce şi pe cela ce dedemult a dezbrăcat pe strămoşii, l-ai îmbrăcat în ruşine veșnică. Înălțatu-Te-ai pe Cruce şi pe Adam cel căzut l-ai ridicat, cu suliţa Te-ai împuns în coastă, Stăpâne şi rană de moarte a luat mult meşteşugăreţul, binecuvântată este puterea Ta, Doamne. Mucenicine :
Prea cu înfrumuseţare cu cuvântul cel frumos împreunându-vă, prealăudaţilor pătimitori de lume cu totul v-aţi despărţit, legându-vă şi sfărâmându-vă şi pe vrăjmaşul pururea împiedicându-l. Zidurile înşelăciunii cu dumnezeiasca tărie a dumnezeieştilor pătimiri le-au surpat cu adevărat măriţii pătimitori, şi credincioşilor zid s-au arătat și străjuire celor ce cu credinţă îi fericesc. A Născătoarei :
Pe Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a arătat rouă în cuptor, Carele nicicum n-a ars pântecele tău, Fecioară, văzându-L spânzurat pe lemn, ai mărit smerenia Lui cea mai presus de minte. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Fecioară ceea ce eşti munte dumnezeiesc, dintru carele S-a tăiat piatra, Care a sfărâmat stâlpii drăceşti, goneşte idolii sufletului meu și orbirea cea împietrită a inimii mele. Nu te-ai clintit, ca ceea ce ai primit în pântecele tău, Fecioară, pe Cela ce cu căutarea clăteşte tot pământul, şi cele de pe el când voieşte. Pentru aceea întăreşte-mă pe mine cel clintit de asuprelile vrăjmaşului. Surpând cugetele mele cele trupeşti Născătoare de Dumnezeu, arată-mă tot duhovnicesc, împodobindu-mă cu fapte bune, pe cela ce preavicleanul cu nepodoaba desfătărilor m-a înegrit. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat și puterea focului a stins cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Tinsu-Ți-ai palmele pe Cruce, Stăpâne, vrând ca să vindeci păcatul mâinii celei neînfrânate, şi pironindu-Te cu piroane Doamne, ai despironit toată mintea cea pătimaşă a celui întâi zidit, carele cântă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Se rupe zapisul lui Adam celui întâi zidit, împungându-se dumnezeiasca Ta coastă, cu picăturile sângelui Stăpâne se sfinţeşte toată lumea, ceea ce întru glasuri de mulţumire pururea strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Mucenicine :
Stau în mijlocul focului, ca și cum răcorindu-se, iar nu arzându-se, preamăriții mucenici şi dumnezeiasca cu adevărat cântare a tinerilor întru o împreunare de taină cu dânşii cântându-o : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Neadormită făclie a voinţei purtând mucenicilor, de întunericul muncilor nu v-aţi abătut ci întru Dumnezeu întărindu-vă aţi alergat către lumina cea neapusă strigând : Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul. A Născătoarei :
Prealăudata Stăpână, văzând mort pe Hristos, Cel ce a omorât pe vrăjmaşul, carele a omorât pe oameni, ca pe Stăpânul Îl lăudă, plângând, şi minunându-se de îndelungă-răbdarea Lui, striga : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Pe rodul cel copt ai născut, dintru carele moartea mâncând a pierit. Pentru aceea strig ţie, Stăpână : Pe mine, cel omorât cu vicleşug de rodul păcatului, înviază-mă, pe cela ce cânt : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Adormi mişcările cele pătimaşe ale cugetului meu, cu neadormită rugăciunea ta, Preacurată Stăpână, și mă ridică din somnul lenei, ca să-ți cânt cu suflet deşteptat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Nu vei avea ticăloase suflete acolo ajutător, când te va pârî fapta cea rea fără de măsură. Pentru aceasta căieşte-te, şi ia-ţi ajutătoare către Cel Bun pe singură Preacurata, că singură este scăparea oamenilor. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele depărtate. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim. Iată, Viața s-a văzut de toţi spânzurată pe Cruce, şi soarele nesuferind aceasta îşi ascunde razele, şi pământul se cutremură, şi gândurile se întăresc, spre buna-credinţă şi curăţie. O cum Te osândeşte poporul cel fărădelege pe Tine, Iisuse al meu, Dătătorule de viață ! Ca să mori pe lemn, Cela ce ești viața tuturor şi Domnul, și prin patimi tuturor oamenilor le dăruiești nemurire. Mucenicine :
Cu gurile voastre cele de Dumnezeu grăitoare aţi propovăduit prea cu înţelepciune întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, în mijlocul vrăjmaşilor celor călcători de lege, prealăudaţilor, şi cu sfinţenie pătimind, cu cununi de biruinţă v-ați încununat. Ca nişte stele ce luminează ziua, cu strălucirile sfintelor patimi şi cu dumnezeieştile lumini ale tămăduirilor toată zidirea o luminaţi dumnezeieştilor mucenici, şi noaptea cea adâncă a patimilor o risipiţi. A Născătoarei :
Luminează Curată sufletul meu cel întunecat de păcat, risipeşte norii răutăţilor mele, norule al luminii, carele ai văzut dedemult soarele întunecându-se, când S-a răstignit Cel fără de moarte. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Rupe legăturile răutăţilor mele cu dumnezeiasca suliţă a Fiului tău, dezleagă ticălosul meu suflet, cel ferecat şi primejduit, şi-l leagă cu dragoste, fecioară Maică a Dumnezeului nostru. Fecioară, ceea ce eşti mai desfătată decât cerurile, inima mea, cea îngustată cu toată asupreala cea potrivnică, scoate-o la lărgimea nepătimirii, întărindu-mă ca pururea să umblu pe calea cea îngustă. Ca să te măresc Fecioară pe tine cea cu adevărat prea preamărită, de toată nemărirea păcatului mă izbăveşte, şi al măririi cereşti mă fă părtaş, pe mine cela ce alerg la mila ta. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stilurile Crucii, Glas 4. Zid să ne fie nouă Crucea Ta, Iisuse Mântuitorul nostru, că pe altul nădejde nu avem credincioşii, fără numai pe Tine, Cela ce Te-ai pironit cu trupul pe dânsa, şi ne-ai dăruit nouă mare milă. Dat-ai semn celor ce se tem de Tine, Doamne cinstită Crucea Ta, prin care ai ruşinat începătoriile întunericului, şi stăpânirile, şi pe noi ne-ai scos la fericirea cea dintâi. Pentru aceea mărim iconomia Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre. Mucenicina :
Cum nu ne vom minuna de nevoințele voastre Sfinţilor Mucenici ? Că cu trup muritor fiind îmbrăcaţi, aţi biruit pe vrăjmaşii cei fără de trupuri, pe voi nici îngrozirile tiranilor nu v-au înfricoşat, nici năpădirile muncilor nu v-au spăimântat, cu adevărat după vrednicie v-aţi mărit de la Hristos, şi sufletelor noastre le cereţi mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Maica Ta, văzându-Te întins pe Cruce, şi cu cuie pironit, şi în coastă pătruns cu suliţa, tânguindu-se striga : Vai mie iubite Fiule, cum poporul cel fărădelege Te-a omorât, pe Tine, Cela ce dai viață celor din iad; ci înviază degrabă, ca să veseleşti pe cei ce i-ai iubit. MIERCURI LA LITURGHIE
Prin lemn Adam din rai a fost lepădat, iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălăşluit. Că acela gustând, a lepădat porunca Celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu-se, pe Dumnezeu cel ce Se tăinuia, a mărturisit, strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia Ta. Pironitu-Te-ai pe Cruce Hristoase, pentru multa bunătate, împunsu-Te-ai în coastă, şi nouă izvoare ale iertării ne-ai izvorât, iar pământul nesuferind să vadă îndrăzneala se cutremura, pietrele se despicau, soarele se întuneca, munţii şi dealurile se clăteau de frica stăpânirii Tale. Hristoase, ca să îndreptezi alunecarea mâinii strămoşului Adam, ce s-a tins dedemult fără, de oprire la pomul cunoştinţei, de voie ţi-ai întins şi Ți-ai pironit mâinile Tale, îndelung-Răbdătorule, Cela ce ai zidit cu mâna pe om, pentru nemăsurata bunătate Cuvântule, mărire milostivirii Tale celei mai presus de minte. Mucenicina :
Pământul cer l-ați făcut sfinţilor, cu preaînaltele străluciri ale bunelor lupte, prin care tot întunericul deşertăciunii l-aţi risipit, şi întru lumina cea neapusă v-aţi sălăşluit, îndumnezeindu-vă cu împărtăşirea, şi tuturor celor ce după datorie vă fericesc pe voi, strălucindu-le lumina cunoștinței. Mărire...
Treimii celei pricinuitoare a toate, mărire, laudă şi cinste să-i dăm și cu glasuri întreit sfinte, laudă îngerească aducându-i, Tatălui celui fără de început şi Fiului şi Duhului, să strigăm glasul tâlharului celui cu bună cunoştinţă, cântând şi strigând : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţiaTa. Și acum... A Născătoarei :
Văzând Curată pe Fiul tău şi Dumnezeu de voie spânzurat pe Cruce minunându-te plângând ziceai : Unde a apus frumuseţea Ta, Doamne, a Celui ce ai împodobit toate ? Ce Ți-au răsplătit Ție acestea adunarea cea nemulţumitoare în locul celor bune ? Mărire Cuvântule bunătăţii Tale celei desăvârşite. SLUJBA DE JOI
MIERCURI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri Apostoleşti. Glas 4.
Podobie : Ca pe un viteaz... Cu cuget prea tare oştindu-vă măriţilor, împotriva pierzătorului aţi tăbărât cu toată întrarmarea Duhului vitejeşte îngrădindu-vă şi toată tăria dracilor pierzându-o, aţi rănit sufletele oamenilor ca nişte prăzi, pentru aceasta în veci pe voi vă cinstim Apostolilor. În chipul Crucii tinzând mreaja credinţei cei doisprezece dumnezeieşti Apostoli ai Tăi, Hristoase, toate neamurile au vânat spre cunoştinţă şi mările cele sărate ale patimilor le-au uscat. Pentru aceasta te rog, dintru adâncul greşalelor mă întoarce pentru rugăciunile lor cele bineprimite. Cei doisprezece de Dumnezeu aleşi și preacinstiţi Apostoli să se laude astăzi cu dumnezeieşti cântări, Petru și Pavel, Iacob, Luca, şi Ioan, şi Matei, şi Toma, Marcu, Simon şi Filip şi măritul Andrei acum să se cinstească, împreună cu dumnezeiescul şi înţeleptul Bartolomeu şi cu ceialalţi şaptezeci. Alte Stihiri ale Sfântului Nicolae. Asemenea.
Cu mir dumnezeiesc te-a uns dumnezeiescul dar al Duhului pe tine, cela ce ai fost întâi şezător pe scaunul Mirelor şi ai umplut de mireasma faptelor bune marginile lumii, Preasfinţite. Şi cu rugăciunile tale cele frumos mirositoare goneşti totdeauna patimile cele greu mirositoare. Pentru aceasta cu credinţă lăudăm şi săvârşim pomenirea ta cea preasfântă, Nicolae. Ca pe un strălucitor neapus şi ca pe un luminător a toată lumea, carele ai strălucit întru tăria Bisericii, Nicolae și lumea ai luminat şi negura primejdiilor celor grele goneşti şi ridici iarna mâhnirii și linişte adâncă lucrezi, după datorie te fericim. Și fiind de faţă şi arătându-te în visuri, Nicolae, pe cei ce erau să moară cu nedreptate i-ai mântuit ca un milosârd, ca un iubitor de bine, ca un izbăvitor preafierbinte, ca un folositor adevărat al credincioşilor celor ce cer a ta sprijineală preasfinţite Părinte, împreună cetăţeanule cu îngerii şi cu cuvioşii şi cu proorocii întocmai stătătorule. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cela ce S-a făcut om pentru iubirea de oameni şi frământătura noastră din tine o a luat şi o a îndumnezeit arătat, să nu mă treci cu vederea acum Preacurată pe mine cel năcăjit, ci mă miluiește degrab şi din toată vrăjmăşia și de vătămarea celui viclean mă slobozește. LA STIHOAVNĂ
Stihiri Apostoleşti. Glas 4. Ceata Apostolilor cu Duhul Sfânt o ai luminat Hristoase şi întinăciunea noastră cea din păcat printr-înșii o spală Dumnezeule şi ne miluiește. Pe ucenicii cei necărturari Duhul Sfânt învăţători i-a arătat Hristoase Dumnezeule, și cu buna întocmire a limbilor cea mult glăsuitoare înşelăciunea ai surpat, ca un Atotputernic. Mucenicina :
Jertfe însufleţite, arderi întregi cuvântătoare, junghieri desăvârşite ale lui Dumnezeu. Oile cele ce cunoaşteţi pe Dumnezeu și, de Dumnezeu sunteţi cunoscute, mucenici ai Domnului, al cărora staulul este necălcat de lupi, rugaţi-vă ca şi noi să ne paştem împreună cu voi la apa odihnei. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Izbăveşte-ne de nevoile noastre Maica lui Hristos Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Făcătorul tuturor ca toţi să-ţi strigăm ţie : Bucură-te ceea ce una ești folositoarea sufletelor noastre. JOI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă. Sedelne Apostolești Glas 4. Cei ce sunteţi mai întâi decât Apostolii pe scaun şezători şi ai lumii începători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă. Podobie : Degrab ne întâmpină...
Luminători în marginile lumii pe ucenicii Tăi, Hristoase i-ai arătat, luminând cu propovăduirea sufletele și înşelăciunea idolilor printr-înşii întunecând şi cu dogmele bunei credinţe ai luminat lumea. Pentru rugăciunile lor mântuieşte sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Degrab primeşte Stăpână rugăciunile noastre şi pe acestea le du Fiului tău și Dumnezeu, Doamnă preacurată, dezleagă înconjurările celor ce aleargă la tine, risipește pândirile şi îndrăznirile Fecioară, a celor ce se într-armează acum asupra robilor tăi. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
În tot pământul a alergat vestea voastră măriţi Apostoli şi înţelepciunea înşelăciunii cea neînţeleaptă nebună a fi o a arătat, tras-a pe oameni dintru adâncul înşelăciunii și a arătat tuturor cărarea mântuirii. Pentru aceasta acum după vrednicie vă fericim. Propovăduitori ai credinţei pe ucenicii Tăi, Mântuitorule, lumii i-ai arătat, povăţuind printr-înşii pe neamuri la cunoştinţa Ta, ca cu razele cuvintelor au luminat pe toţi, sămânţa bunei credinţe semănându-o cu adevărat, pentru rugăciunile lor mântuieşte sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Auzi Stăpână pe robul tău, ce strigă din suflet cu durere, şi-mi dă iertare de răutățile mele cele multe, că pe tine te am folositoare noaptea şi ziua, izbăveşte-mă Născătoare de Dumnezeu de focul gheenei, și mă pune de-a dreapta Fiului tău şi Dumnezeu. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Degrab apucă înainte Părinte Nicolae, și mântuieşte pe robii tăi de primejdiile şi necazurile ce vin asupra noastră, că ai îndrăznire către Ziditorul şi Dumnezeu, deci vino degrab la cei ce te cheamă cu credinţă, a ta folosinţă acum şi acoperământ dăruindu-le. Mucenicina :
Mucenicii Tăi, Doamne întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe tirani au surpat, zdrobit-au şi îndrăznirile dracilor cele neputincioase. Pentru rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule mântuiește sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pentru că eşti mai înaltă decât toate făpturile, a te lăuda după vrednicie nefiind îndestulaţi, Născătoare de Dumnezeu, rugămu-ne ţie, în dar miluieşte-ne pe noi. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Sfinților Apostoli
Cântarea 1-a, Glas 4. Irmosul : Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui amalic în pustie a biruit. Organele Mântuitorului cele dumnezeieşti, povăţuite fiind de dumnezeieştile insuflări ale acestuia totdeauna, ne-au cântat nouă cântare de mântuire cu adevărat, bine măriți ai lui Hristos Apostoli. Zăcând în patul lenei, şi cu boala păcatului cea spre moarte cumplit fiind topit la suflet, măriţilor singuri văzători de Hristos, cercetării învredniciți-mă. Apostoli, cei ce aţi dezlegat cu cuvântul necuvântarea neamurilor, inima mea cea rău întunecată, din fapte necuvântătoare, cu darul Mângâietorului, luminaţi-o Apostoli. A Născătoarei :
Fecioară după naştere nestricată ai rămas, născând mai presus de cuvânt pe Cel ce S-a arătat pentru noi pe pământ, pe Carele roagă-L cu dinadinsul, să lumineze sufletele noastre. Alt Canon, Al Sfântului Ierarh Nicolae.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Irmosul : Pe voievozii cei... Viaţa cea fără întristare moştenind, Fericite, și de bucuria cea duhovnicească fiind plin pururea goneşte toată întristarea din sufletul meu rogu-mă, ca bucurându-mă, să te măresc preasfințite Părinte Nicolae. Pusute-ai în sfeşnicul faptelor bune celor înalte, ca o făclie luminând inimile credincioşilor, Ierarhe Nicolae. Pentru aceasta cu credinţă te rog, cu rugăciunile tale cele de lumină purtătoare goneşte întunericul sufletului meu. Noianul vieţii celei stricăcioase Părinte de toate felurile de ispite acum plin fiind, Înţelepte, la tine scăpând strig, ca să te aflu ocârmuitor întru linişte, schimbându-mi viforul cu dumnezeieştile tale rugăciuni. A Născătoarei :
Neadormită având rugăciune Curată, adormi patimile sufletului nostru cu sfinţite mijlocirile tale, dumnezeiască și mântuitoare priveghere dăruindu-ne spre împlinirea voii lui Dumnezeu. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu ești puterea mea Doamne, şi scăparea, și întărirea. Pe cetatea Ta, Dumnezeule curgerile cuvântătoarelor Tale râuri ale ucenicilor, Stăpâne, cu sfințenie o veselesc. Cetăţeni ai cerurilor, împreună, slujitori cu cetele cele înţelegătoare, întrutot măriţilor Apostoli, de tot necazul izbăviți-ne. Hristoase, Cela ce ai întărit cerurile Tale cele cuvântătoare, întăreşte-mă cu rugăciunile lor pe piatra voilor Tale, ca un milostiv. A Născătoarei :
Ca o Maică împreună cu ceata ucenicilor Te roagă Doamne, ceea ce curat Te-a născut, să dăruiești nouă milele Tale. Alt Canon,
Irmos : Nu întru înţelepciune şi în putere...
Sabie te-ai arătat, care tai pe vrăjmaşii cei luptători, de a cărora ispită păzeşte-ne nevătămaţi, Nicolae, pe cei ce facem voia cea dumnezeiască. Zdrobirea sufletului meu vindecă-o Ierarhe, cela ce ai zdrobit vicleniile vrăjmaşului și pânditurile, ca să te cinstesc ca pe folositorul meu cu credinţă. Cela ce ai stricat idolii Artemidei cei neînsufleţiţi, pierde nălucirile cele pătimaşe ale minții mele cu dumnezeieştile tale mijlociri, Părinte Nicolae. A Născătoarei :
Pe tine pătimitoare Preasfântă Fecioară te-am agonisit, mută mâhnirea noastră întru bucurie, și ne izbăveşte de necazul cel ce naşte moarte. Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Mărire puterii Tale, Doamne. Adus-ai pe mare caii Tăi cei aleşi Iubitorule de oameni, care au tulburat apele relei credinţe şi tuturor cunoştinţa Ta cea adevărată au vestit. Stele cele ce aţi luminat cu buna-credinţă tăria Bisericii cea gândită, măriților Apostoli, de noaptea necunoştinţei, și de greșale izbăviți-mă. Arătându-vă ca nişte săgeţi ascuţite Apostoli, săgeţile răutăţii vrăjmaşului cele aprinse asupra mea acum stingeţi-le, şi gândul meu întăriţi-l. A Născătoarei :
Sufletul meu, cel otrăvit cu veninate muşcările potrivnicilor, vindecă-l Hristoase cu lucrătoarea doctorie a rugăciunilor celeia ce Te-a născut, și ale sfinţilor Tăi Apostoli. Alt Canon,
Irmos : Cela ce şade în mărire...
Preamărită viaţa ta pretutindenea preamărit cu minuni dumnezeiești lăudat te-a arătat, pe tine cela ce eşti podoaba ierarhilor, și lauda tuturor celor ce te cinstesc cu vesele cântări. Pe scaun înalt pe Dumnezeu ai lăudat, Fericite, fulgerând cu dumnezeieştile străluciri ale smereniei, întru a cărei împărtăşire fă-ne pe noi să venim cu rugăciunile tale cele bineprimite, Părinte înţelepte. Pe cei ce se duceau cu nedreptate spre moarte, i-ai izbăvit, cu râvnă dumnezeiască Părinte fiind aprins de sfinţită cuviinţă, pentru aceasta strigăm : Aşijderea şi pe noi ne scoate din ispitele cele ce omoară cumplit inima noastră. Cerurile înconjurând cu bucurie Nicolae, nevăzut stai de față Părinte, înaintea tuturor celor ce te chemăm, uşurând bolile sufletelor noastre, și dându-ne odihnă cu dumnezeiască cuviinţă. A Născătoarei :
Oștile îngerilor se spăimântează Preacurată, lăudând mărimea naşterii tale celei dumnezeiești, cu care roagă-te Fecioară să se mântuiască toți, cei ce te fericesc cu curată credinţă. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Tu Domnul meu Lumină în lume ai venit, Lumină sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă. Strugurii viţei ai vieţii ce se pârguiesc au adăpat pe toţi cu vinul veseliei celei gândite, măriţii Apostoli. La lumina poruncilor lui Dumnezeu povăţuiţi Apostoli pe cei ce petrec neînţelepţeste întru întunericul lenei celei sufleteşti. Izbăviţi-ne pe noi de greşalele sufleteşti, şi de judecata ce v-a să fie, şi de stricăciune şi de primejdii, fericiţilor Apostoli. A Născătoarei :
Mântuieşte-mă Dumnezeule ca un iubitor de oameni mântuieşte-mă, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut negrăit, şi ale tuturor dumnezeieştilor Tăi Apostoli. Alt Canon,
Irmos : Nu vor vedea necredincioşii...
Apus-ai ca soarele murind Părinte înţelepte, și ai răsărit întru Hristos, cu purtătoare de lumină strălucirile minunilor tale luminând toată partea cea de sub soare, Nicolae. Sfinţite Nicolae, auzi-ne pe noi în ziua năvălirii ispitelor şi ale necazurilor, toată greutatea potolindu-o, cu darul Duhului, ce locuiește întru tine. Zdrobindu-mi sufletul cu patimile vieţii, întru ajutor te chem pe tine sfinţite Nicolae, sârguieşte-te şi-mi dă vindecare desăvârşită, rugând pe Cel Preabun. A Născătoarei :
Cu ochii minţii Fecioară văzându-te Isaia, a strigat : Iată va să Se nască din Fecioara fiica lui Dumnezeu, Iisus Domnul, spre de a doua oară naşterea oamenilor. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta. Oile cele de Dumnezeu alese ale Păstorului celui bun risipindu-se prin lume, toată sălbăticia lupilor întru blândeţe de oi prin credinţă o au mutat. Pomii dumnezeiescului rai cei bine roditori toată nerodirea ticălosului meu suflet, întru buna rodire de nărav îmbunătăţit schimbaţi-o Apostoli. Rănitu-m-am cu sabia dulceţii, şi am murit, măriţilor cei ce aţi primit de la Hristos darul de a scula morții, ticălosul meu suflet cel omorât înviați-l. A Născătoarei :
Alină viforul cel sălbatic al sufletului meu, Dumnezeule al tuturor, Îndurate, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu ceea ce Te-a născut, și ale cinstiţilor Apostoli, şi ale dumnezeieștilor Tăi mucenici. Alt Canon,
Irmos : Venit-am întru adânc...
Întăritu-te-ai cu tăria Mântuitorului, împuternicindu-te de Dumnezeu înţelepţite, a pierde pe nevăzutul vrăjmaş, de a căruia cumplită vătămare izbăveşte-ne, cu rugăciunile tale, Nicolae. De munca cea din gheenă, şi de supărarea cea prea vătămătoare a oamenilor celor răi izbăveşte-ne, cu sfinţite rugăciunile tale, preamărite Nicolae. Voievozii cei ce erau să moară demult cu nedreptate, s-au izbăvit cu ajutorinţele tale, precum pe aceia şi pe noi ne răpeşte din toată vătămarea, vrednicule de minune. Poporul tău şi cetatea te roagă Maica lui Dumnezeu, scoate-ne pe noi din toată nevoia și din osânda cea veșnică de acolo Preasfântă Stăpână. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam cu dragostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne. Cu tăria preasfintei propovăduiri nerătăciţilor Apostoli ai lui Hristos iarna înşelăciunii aţi risipit şi aţi luminat cu cunoştinţa de Dumnezeu mintea credincioşilor. Mir bine mirositor izvorând totdeauna dumnezeiești ucenici, de bună mireasma Mirului celui gândit, pe cei ce aleargă la voi umpleţi-i şi împuţinaţi patimile cele greu mirositoare. Pe mine cel stricat cu necuvioșiile trupeşti, măriţilor ucenici ai Cuvântului celui nestricăcios, mântuiţi-mă pe cela ce cânt : Bine ești cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne. A Născătoarei :
Ceata îngerilor, ceata mucenicilor, şi a Apostolilor Tăi, Cuvântule, se roagă totdeauna multei milostivirii Tale, Iubitorule de oameni, milueşte-i pe toţi, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un îndurat. Alt Canon,
Irmos : Cei trei tineri în Babilon...
Sfinte, pe Cela ce se odihneşte întru sfinţi, unul Făcătorul tuturor, roagă-L să ne sfinţească pe noi, şi să trimită peste noi cu îndestulare milele Sale. Cuvios, drept şi blând, cumpătat și smerit fiind, Mărite, la preamărită înălţimea preoţiei te-ai ridicat minuni săvârșind și semne. Legile cele dumnezeieşti păzind, Cuvioase, te-ai arătat lăcaş al lui Dumnezeu preacurat. Pentru aceasta către tine strigăm, Preafericite, izbăveşte de toată fărădelegea pe robii tăi. A Născătoarei :
Adormi zburdările patimilor sufletului meu cu neadormită rugăciunea ta, dă-mi priveghere, Fecioară, dormitarea lenei departe gonindu-o. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Gurile lui Hristos cele de foc suflătoare, care aţi astupat gurile cele fără de uşă, şi mântuitoarea propovăduire pretutindenea aţi semănat, din gura lupului celui gândit izbăviţi, pe cei ce strigă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Trâmbiţaţi împrejurul sufletului meu celui omorât, trâmbițe cu bun glas ale lui Hristos, măriţilor Apostoli, şi din groapa deznădăjduirii, și a cumplitei trândăviri pe acesta ridicaţi-l, ca să cânte : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Pe mine, cela ce am călcat legile Tale, Hristoase cu răzvrătirea minţii, pe mine desfrânatul, cel ce m-am alunecat întru adâncuri, Stăpâne, şi obiceiului rău pururea slujesc, să nu mă treci cu vederea, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, Hristoase. A Născătoarei :
Marie, Doamnă a tuturor, pe mine carele sunt stăpânit de şarpele, și greşesc totdeauna, slobozeşte-mă cu rugăciunile tale, şi mă fă slugă lui Hristos întru petrecere cinstită, ca să cânt : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Alt Canon,
Irmos : Izbăvitorule al tuturor...
Ritorisind cele dumnezeieşti, Nicolae, gurile cele fără de uşi ale celor fărădelege arătat le-ai astupat, și din pierderea lui Arie pe mulți ai izbăvit, pe cei ce laudă cu dreaptă credinţă pe Domnul. Cela ce eşti numit cu nume de biruinţă, Sfinte, biruitor arată-ne pe noi cu rugăciunile tale ai patimilor celor ce nasc moartea, şi ai limbii înşelătoare a oamenilor celor fărădelege, pe cei ce cu credinţă pururea te rugăm. Ajutorul tău cel de mântuire a-l trimite nouă milostivește-te, făcătorule de minuni Nicolae în ziua nevoii, când de acesta avem trebuinţă, şi cu credinţă îl cerem de la tine. A Treimii :
A Născătoarei :
Milostivirii tale mă învredniceşte, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel prea milostiv, binecuvântată Preacurată, și în ceasul judecăţii să stai de față şi să mă izbăveşti Curată de osânda cea de acolo. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele despărţite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim. Apostoli, cei ce sunteţi pietre alese Pietrei celei puse în capul unghiului, aţi zidit inimile tuturor credincioşilor pe piatra credinței, și zidirile vrăjmaşului le-aţi surpat. A dezlega şi a lega, luând de la Hristos putere, dezlegaţi legăturile răutăţilor mele, şi cu dragostea lui Hristos legaţi-mă, şi părtaş dumnezeieștii împărăţii faceţi-mă, Apostolilor. Dumnezeieşti nori ai Stăpânului, inima mea cea uscată prin toată lucrarea cea rea, cu ploi dumnezeiești acum adăpaţi-o și aducătoare de roadă arătaţi-o, de Dumnezeu fericiţilor Apostoli. A Născătoarei :
Cu sfinţii îngeri, cu dumnezeieștii Apostoli, cu măriţii mucenici, roagă pe Fiul tău şi Domnul, de Dumnezeu Născătoare, preacurată, ca să mântuiască de primejdii sufletele noastre. Alt Canon,
Irmos : Eva adică prin boala...
Vindecări pururea săvârşind groapa ta, mir cu bună mireasmă Cuvioase izvorăşte celora ce se apropie la tine cu credinţă, şi cu dragostea Nicolae, îngropând pururea vătămarea bolilor, pentru aceasta toţi te fericim. Ca Soarele luminezi Nicolae, de Dumnezeu fericite, toată lumea cea de sub soare, cu strălucirile dumnezeieştilor minuni, întunericul înconjurărilor celor rele gonindu-l, cu sfinţite mijlocirile tale, cela ce eşti podoaba arhiereilor. După obicei milostivește-te Nicolae spre noi, cei rău înviforaţi pururea de înconjurările vieţii, şi de amăgirile dracilor de supărările oamenilor celor vicleni, ca toți să te fericim. De ziua şi de ceasul cel înfricoşat aduți aminte o sufletul meu, când va vrea să te aducă la judecată, Stăpânul, şi să judece lucrurile tale cele ascunse, şi strigă către Dânsul : Mântuitorule mântuieşte-mă, pentru rugăciunile lui Nicolae. A Născătoarei :
Glasul dumnezeiescului Gavriil aducem ţie cu bucurie, şi strigăm : Bucură-te raiule, carele ai în mijloc pomul vieţii totdeauna, preamăritule palat al Cuvântului ! Bucură-te Fecioară cu totul fără prihană. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri Apostoleşti. Ceata Apostolilor cu Duhul Sfânt o ai luminat Hristoase, și întinăciunea noastră cea din păcat, printr-înşii o spală, Dumnezeule, și ne miluiește. Pe ucenicii cei necărturari Duhul Sfânt învățători i-a arătat, Hristoase Dumnezeule, și cu buna întocmire a limbilor cea mult glăsuitoare, înşelăciunea a surpat, ca un Atotputernic. Mucenicina :
Cinstită este moartea sfinţilor Tăi, Doamne, că de săbii și de foc şi de frig fiind sfărâmați, şi-au vărsat sângele lor, având nădejdea spre Tine, ca să-şi ia plata ostenelilor, au răbdat şi au luat de la Tine, Mântuitorule mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce eşti una curată şi neîntinată Fecioară, care ai născut negrăit pe Dumnezeu, roagă-te să mântuiască sufletele noastre. JOI LA LITURGHIE
Prin lemn Adam din rai a fost lepădat, iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălăşluit. Că acela gustând, a lepădat porunca Celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu-se, pe Dumnezeu cel ce se tăinuia a mărturisit, strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia Ta. Oi cuvântătoare ale Păstorului şi Mielului fiind, în mijlocul lupilor de Dânsul ca nişte miei înţelepţi aţi fost trimişi cu dumnezeiasca propovăduire, mutând sălbătăcia lor întru blândeţea credinţei, strigând cu gând neabătut : Pomeneşte-ne pe noi Mântuitorule întru împărăţia Ta. Străbătând plinirile pământului ucenici ai Domnului, ca nişte stele luminoase întunecarea înşelăciunii ați stricat, și strălucire de mântuire celor întunecaţi aţi fulgerat : Pentru aceasta vă fericim pe voi propovăduitorii lui Hristos, rugându-ne să vă rugaţi pentru noi totdeauna către Domnul. Mucenicina :
Omorâţi fiind înţelepţilor, şi cu foc materialnic arşi, ați ars materia mulţimii dumnezeilor cea amară, fericiţilor, și acum izvorâți izvoare de tămăduiri celor ce vin la voi cu credinţă, cu căldură glăsuind, și strigând către Hristos : Pomeneşte-ne și pe noi întru împărăţia Ta. Mărire...
Și acum... A Născătoarei :
Apostolilor bucurie, şi purtătorilor de nevoinţă cunună neveştejită eşti cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, fecioară cu totul fără prihană, cu care cere-ne nouă izbăvire de greşale Stăpână, și îndreptare vieţii, celor ce te rugăm cu credinţă, și strigăm către tine : Bucură-te prea-adevărată a bunătăţilor vistierie. La Doamne strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 4.
Podobie : Dat-ai semn... Se rupe zapisul cel din veac strămoşului Adam, împungându-se coasta Ta, mult-Milostive, şi firea omenească cea lepădată, cu stropirile sângelui Tău se sfinţeşte, strigând : Mărire puterii Tale, mărire dumnezeieștii răstignirii Tale, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre. Cum a îndrăznit adunarea cea fărădelege, a Te osândi pe Tine, Judecătorul cel fără de moarte, Cela ce dedemult ai însemnat legea în pustie lui Moise văzătorului de Dumnezeu ? Cum nu s-au temut nicicum văzându-Te mort pe lemn, pe Tine, Cela ce eşti viaţa tuturor ? Nici în minte cugetau că Tu eşti însuți Domnul şi Stăpânul făpturii. Alte Stihiri ale preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Asemenea.
Fiind clintit de năpădirile dracilor, şi împins în prăpastia pierzării, milostiveşte-te Stăpână, şi mă întăreşte pe piatra bunătăţilor, și sfaturile vrăjmaşilor risipindu-le, învredniceşte-mă a face poruncile lui Iisus, Fiului tău, și Dumnezeului nostru, ca să aflu iertare în ziua judecăţii. Între tâlharii cei ucigători am căzut, ceea ce ești cu totul fără prihană, şi m-am dezbrăcat de haina cea nestricăcioasă a strălucirii celei de sus, prin năvălirile acestora, și de dânșii fără de milă m-am rănit, și m-am aruncat în locul vătămării mai mort ci apucă mai-nainte, şi tinde mila ta, şi mă ridică, rogu-mă. În patul lenevirii zac, Preacurată, şi cu lene îmi petrec viaţa, şi mă tem de vremea sfârşitului meu Născătoare de Dumnezeu, ca nu cumva şarpele cel viclean să smulgă smeritul meu suflet, ca un leu fără de milă. Pentru aceea cu bunătatea ta mai-nainte de sfârşit apucând înainte, ridică-mă spre pocăinţă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Văzându-Te soarele şi luna, Iubitorule de oameni, spânzurat pe lemn, şi-a ascuns razele, Soare al dreptăţii, Hristoase al meu, şi temeliile pământului s-au clintit de frica puterii Tale, iar Maica Ta rănindu-se la inimă, striga către Tine : Iisuse, Preabunule mărire milostivirii Tale. LA STIHOAVNĂ Stihirile Crucii. Glas 4. Armă nebiruită Hristoase, Crucea Ta ai dat nouă, și cu aceasta biruim asuprelile celui străin. Totdeauna având Hristoase, Crucea Ta întru ajutor, cursele vrăjmaşului lesne le călcăm. Mucenicina :
Cela ce Te preamăreşti întru pomenirile sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, de dânşii fiind rugat, trimite nouă mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Cela ce ești chemat...
Nu Mă plânge Maică, văzându-mă spânzurat pe lemn, pe Mine, Fiul tău şi Dumnezeu, Cela ce am spânzurat pământul neţinut peste ape, și am zidit toată făptura, pentru că Mă voi scala şi Mă voi preamări, și cu tărie împărăţiile iadului voi sfărâma şi voi pierde toată puterea lui, şi pe cei legaţi voi slobozi din răutatea lui ca un milostiv, şi-i voi aduce la Tatăl Meu ca un Iubitor de oameni. VINERI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă Sedelnele Crucii. Glas 4. Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump sângele Tău, pironindu-Te pe Cruce şi cu suliţa împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor Mântuitorul nostru, mărire Ție. Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce de voie, obştii Tale celei noi numite cu numele Tău îndurările Tale dăruieștei Hristoase Dumnezeule, veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruinţă asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Junghierea cea de voie a Stăpânului văzându-o preacurata și Fecioara, tânguindu-se grăia, lăcrimând : Fiule preadorite, cum ai ales a murii ? Și cum Te-ai omorât în mijlocul tâlharilor, Cela ce din fire eşti drept Dumnezeu ? Preamăresc Fiule a Ta îndelungă răbdare. După a 2-a Catismă, Sedelnele Crucii.
Degrab ne întâmpină pe noi mai-nainte până ce nu ne robim de vrăjmaşii, cei ce Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde-i cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa dreptcredincioşilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni. Iudeii Mântuitorule pe Cruce Te-au pironit, prin care pe noi din neamuri odinioară ne-ai chemat, Hristoase Dumnezeul nostru, întinsu-Ți-ai palmele pe dânsa cu voia Ta și cu suliţa în coastă ai primit a Te împunge pentru mulţimea îndurărilor Tale, unule Iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a străbătut preasfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit de voie pe Fiul şi Dumnezeul tău, pe Carele binecuvântată rugându-L nu înceta, iertare de greşale nouă să dăruiască. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Pentru noi bunule Cruce şi moarte şi judecată nedreaptă, pentru nemăsurata milă, de voie ai răbdat, ca să slobozești de osândire şi de blestemul cel dedemult, pe toţi cei ce prin amăgire s-au făcut stricăcioși : Pentru aceea ne și închinăm Cuvântule răstignirii Tale. Mucenicina :
Astăzi au venit oștile îngerilor, întru pomenirea mucenicilor, ca să lumineze gândurile credincioşilor și să veselească lumea cu darul. Pentru dânşii Dumnezeule milostivindu-Te, dăruiește noua mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Dacă Te-a văzut înălţat pe Cruce preacurata Maică pe Tine, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca o Maică plângând a zis : Ce minune nouă şi străină este aceasta Fiul meu ? Cum Te împărtăşeşti cu moartea Cela ce ești viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi ca un milostiv. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Crucii
Cântarea 1-a, Glas 4. Irmosul : Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duhul, şi cuvânt voi grăi împărătesei Maicii, şi mă voi arătă luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Tinsu-Ți-ai pe Cruce dumnezeieştile palme îndelung-Răbdătorule, şi lumea ceea ce pierea o ai chemat la cunoştinţa stăpânirii Tale, Milostive. Pentru aceea mărim îndurarea Ta. Șarpele a înălţat Moise, Cuvântule, Cela ce ești fără de început, carele închipuia dumnezeiasca Ta răstignire, prin care a căzut şarpele cel veninat ce a fost pricinuitor căderii lui Adam. Mucenicine :
Întru luminările sfinţilor acum v-ați învrednicit mucenicilor a locui, chiar luând împărăţia cea neclintită, precum a arătat Pavel şi măririi lui Hristos toți împreună v-aţi făcut părtaşi. Valurile cele ridicate ale nesuferitelor voastre munci, nu au înecat corabia voastră mucenicilor, că cu ocârmuirea Împăratului tuturor la limanul odihnei aţi ajuns. A Născătoarei :
Sabie, precum a zis Simeon, a trecut prin inima ta, Stăpână, când ai văzut pe singur Hristos răstignit şi cu suliţa împuns. Pentru aceea tânguindu-te ai răbdat dureri. Alt Canon, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Facere a lui Teofan Cântarea 1-a, Irmos acelaşi : Cela ce este cu firea nezidit, şi cu Părintele deapururea veșnic, și mai presus de ani, şi mai-nainte de veci, din tine Stăpână zidit şi sub vreme Se face ca un om, ca să mântuiască pe om. Tu una dumnezeiască Mireasă, pe Cela ce şade întru cele înalte, L-ai ţinut în braţe făcându-Se trup. Că tu ai fost din toţi vecii încăpere vrednică a Stăpânitorului a toate. Veniţi toţi să lăudăm pe preacurata Maria, ca pe ceea ce însăşi a născut pe Hristos Domnul, Carele a înnoit firea omenească, și a rămas fecioară nestricată. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu și îndestulat care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i şi întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicește-i. Ca pe o oaie la junghiere te-a tras Hristoase poporul cel fărădelege pe Tine, Cela ce eşti Mielul lui Dumnezeu, vrând ca să izbăveşti oile de lupul cel amar, pe care cu iubire de oameni le-ai iubit. Stătut-ai osândit înaintea judecătorului celui nedrept, Cela ce judeci cu dreptate tot pământul și ai suferit loviri cu palma peste obraz, vrând să mă slobozeşti Doamne pe mine cel robit de ţiitorul lumii cel viclean. Mucenicine :
Pătimind sfinţilor după lege, pe vrăjmaşii cei fărădelege i-aţi ruşinat, și de voie omorându-vă pentru învierea tuturor, pe balaurul pricinuitorul morţii l-ați biruit. De la pământ s-a înălţat la mărirea cea adevărată, muceniceşte suindu-se acum mărturisitorii, și cu cetele cele nematerialnice s-au împreunat cei materialnici, de bucurie nespusă umplându-se. A Născătoarei :
Dintru tine Fecioară, ceea ce eşti zidirea a doua a Evei, S-a văzut cu adevărat Dumnezeu cu trup născându-Se şi pe Cruce înălțându-Se, a surpat pe draci, Stăpână, de Dumnezeu cu darul dăruită. Alt Canon,
Irmos : Nu întru înţelepciune...
Cela ce m-a zidit dintâi din ţărână pe mine omul, Acela Se zideşte pentru mine în pântecele tău, ceea ce ești cu totul fără prihană, căderea cea dedemult îndreptându-o. Stăpânirea morţii, şi hotărârea blestemului celui dedemult o ai stricat Născătoare de Dumnezeu, zămislind viaţa. Drept aceea cinstim preacurată naşterea ta. Pe tine Maica lui Dumnezeu tare părtinitoare te-am câştigat, spre tine punând nădejdile ne mântuim, şi către tine năzuind ne păzim. Pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te mărim, Născătoare de Dumnezeu, potrivind numire Celui născut al tău, și chemare asemănată, preacurată Stăpână. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l a strigat : Mărire puterii Tale, Doamne. Ca să mă slobozeşti din legăturile păcatului, Iubitorule de oameni, de voie Te-ai legat, şi pe Cruce ai murit ca un făcător de rele, mărire preamultei îndurării Tale. Răni ai răbdat Cuvântule al lui Dumnezeu, și moarte de ocară, nemuritoare făcând fiinţa oamenilor, cea omorâtă de patimi, mărire milostivirii Tale celei multe. Mucenicine :
Cei ce vreau să moştenească bucuria lui Dumnezeu, prin Duhul Cel Preasfânt, bucurându-se cu sufletul, bătăile au răbdat, și moartea cea silnică. De mâini lipsindu-vă, şi capetele şi limba cea grăitoare de Dumnezeu tăindu-vi-se, şi lipsindu-vă de lumina ochilor, și în mici bucăţi tăindu-vă mucenicilor, de Hristos netăiaţi ați rămas. A Născătoarei :
Se rupe zapisul lui Adam, împungându-te Tu, Stăpâne cu suliţa, Născătoarea de Dumnezeu striga, stând înaintea Crucii, Doamne, şi cu dureri tânguindu-se. Alt Canon,
Irmos : Cela ce şade întru mărire...
Lepădând toată întinăciunea mâncării celei dintâi, să ne hrănim cu Pâinea vieţii cea din cer, Care a răsărit din pământul Fecioara, pe care ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor să o lăudăm. Sfânta Născătoarea de Dumnezeu, cortul cel neîntinat, uşa luminii, masa şi năstrapa cea cu totul de aur, muntele cel netăiat și cu umbra deasă, care a încăput pe Ziditorul, se fericeşte. Curgerile darurilor tale, şi izvorul tămăduirilor, şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împărţesc, din mâna cea începătoare de viață a Atotţiitorului, Celui ce S-a născut din pântecele tău Mireasă dumnezeiască. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu Fecioară cea neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Care dăruiești pace tuturor celor ce te laudă pe tine. Soarele văzându-Te înălţat pe Cruce, Stăpâne, şi-a strâns razele, neputând a lumina, apunând Tu, Mântuitorule, și luminând pe cei ce dormeau în noaptea înşelăciunii, pe cei ce se închinau stăpânirii Tale. Te răstigneşti şi mă mântuiești, pentru milostivirea Doamne, gustarea oţetului şi a fierei primeşti, izbăvindu-ne ca un bun de gustarea cea dulce prin care ne-am amăgit, şi sub stricăciune am căzut. Mucenicine :
Cu ploile dumnezeiescului sânge tot pământul l-aţi adăpat Sfinţilor Mucenici, și ați uscat ploile nedumnezeirii. Pentru aceea la apa vieţii acum v-ați sălăşluit, rugându-vă pentru toţi. A Născătoarei :
Ceea ce eşti cu daruri dăruită, dacă ai văzut pe lemn spânzurat pe Hristos, pe Carele L-ai născut cu trup, te-ai umplut de plângere, și de lungă răbdarea Acestuia te spăimântai, cu adevărat, pentru aceea măreai smerenia Lui. Alt Canon,
Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...
Din tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, răsărind Soarele cel gândit, razele cele strălucitoare ale Dumnezeirii Lui peste toţi le-ai întins. Pentru aceasta toți te mărim. Adevărat Dumnezeu nouă născând cu trup pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu preacurată te numim, şi glasul cel potrivit alcătuim naşterii tale. De o fire și de un chip fiind cu Tatăl, Fiul cel Unul-Născut, de voie S-a făcut de un neam cu oamenii, întrupându-Se Cel Înalt din pântecele tău Maică fecioară. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
De Dumnezeu cugetătorii, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile, mărind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa. Prin durerile, care ai răbdat răstignindu-Te, durerile oamenilor le-ai potolit şi la viața cea fără de durere pe toţi îi muți, îndurate Doamne. Razele soarelui se ascundeau, şi podoaba Bisericii se rupea, şi pământul se cutremura, și pietrele de frică se despicau, neputând să vadă pe Ziditorul său pe Cruce. Mucenicine :
Șarpele s-a omorât, văzând pe dumnezeieștii mucenici omorâţi prin munci şi viață veșnică cu adevărat moştenind cu dumnezeiescul dar. Multe munci aţi răbdat, multe şi cununi aţi câştigat, mulţimile cele de mult număr ale mucenicilor cele deapururea vii. Pentru aceasta mulţimea răutăţilor mele împuţinaţi-o. A Născătoarei :
Fecioară cu totul fără prihană, de Dumnezeu Născătoare, care cu naşterea ta toată firea ce a fost înecată o ai mântuit, fi mie acum liman, celui ce înot întru adâncul răutăţilor. Alt Canon,
Irmos : Strigat-a proorocul Iona...
Aflându-te pe tine lăcaş curat al curăţeniei, în pântecele tău Fecioară S-a sălășluit Stăpânul cel curat, vrând să curățească frământătura oamenilor. Cer ai făcut pe firea cea pământească a oamenilor ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi stricată fiind o ai înnoit pe dânsa, pentru aceasta cu neîncetate glasuri te lăudăm. Zămislit-ai în pântece Maica lui Dumnezeu pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început, Carele S-a făcut om pentru noi oamenii, fără de schimbare precum suntem noi, în două firi cunoscut. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
N-au slujit zidirii cugetătorii de Dumnezeu, mai vârtos decât Ziditorului, ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate Domnul părinţilor şi Dumnezeule bine eşti cuvântat. Înălţându-Se Hristos pe lemn, s-a biruit luptătorul cel potrivnic şi a căzut cădere mare, și cel mai-nainte osândit s-a mântuit strigând Lui : Domnul părinţilor și Dumnezeule bine ești cuvântat. Pe mine cel omorât prin lemn m-ai îndumnezeit murind pe lemn, Hristoase, şi cu dumnezeieştile Tale răni rănile inimii mele le-ai vindecat, prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule bine eşti cuvântat. Mucenicine :
Trupurile voastre mucenici ai lui Hristos se pierdeau bătându-se cu nenumărate bătăi, iar podoaba sufletului vostru mai frumoasă se arătă cu adevărat, cei ce cu bucurie strigați : Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat. Înecare luând luptătorul prin sângiurile voastre, a pierit împreună cu mulţimile lui, iar voi prealăudaţilor mucenici, bucurându-vă cântaţi : Cela ce eşti Domnul părinţilor şi Dumnezeule bine ești cuvântat. A Născătoarei :
Mireasă fără prihană, palatul Ziditorului, pământul cel nelucrat, scaun în chip de foc te-ai arătat, cea cu totul fără prihană, pentru aceea strig ţie : Bucură-te Stăpână care ai îndumnezeit pe oameni cu dumnezeiască naşterea ta. Alt Canon,
Irmos : Cela ce ai mântuit în foc...
Cuvântul, Cel ce este întru început, sălăşluindu-Se în pântecele tău Fecioară, S-a întrupat şi pe noi cei robiţi ne-a chemat Iubitorul de oameni Domnul Dumnezeul părinţilor Cel binecuvântat. Ușă gândită te-ai arătat dumnezeiască Mireasă a Soarelui celui de sus, Carele din tine S-a arătat oamenilor pe pământ, mai presus de cuvânt şi de cuget, a Dumnezeului părinţilor Celui binecuvântat. Înfrumuseţată cu fapte bune ai stătut dea-dreapta Împăratului tuturor, Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale nenuntită Fecioară, neîncetat rugându-te ca să ne izbăvim de toată nevoia. Cu îndrăzneala ta cea de Maică rupe lanţurile greşalelor ale celor ce cu bună cinste şi cu credinţă cântă Fecioară naşterii tale : Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată pe toată lumea a ridicat să-ți cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudați-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Dezlegatu-m-ai de legăturile cele de mulţi ani Cel ce ești fără de ani, sub ani făcându-Te şi legându-Te de voie, pe trufaşul l-ai trimis Stăpâne în legăturile cele nedezlegate şi m-ai mântuit cu Crucea și cu patima, pentru aceea Te binecuvintez Hristoase în veci. Înălţatu-Te-ai pe lemn de voie şi pe făptura toată împreună o ai înălţat Cuvântule prealăudate, Cel ce eşti fără de început şi nevăzut, Carele pe începătoriile și stăpânirile întunericului cu patima Ta, Hristoase le-ai vădit, pentru aceea pe Tine Te lăudăm întru toţi vecii. Mucenicine :
Șezut-aţi pe sângele vostru ca întru o căruţă mucenicilor cei a toată lumea, şi v-ați ridicat la lăcaşurile cele mai presus de lume, de la Hristos vrednicele cinstiri luând şi pe Domnul lăudaţi strigând şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Pe lemn ridicaţi și în gropi aruncaţi şi fiarelor daţi prin foc şi prin apă, despărţiţi fiind purtătorii de chinuri mucenici bucurându-se cântau : Pe Domnul lăudaţi lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Maica cea cu totul fără prihană văzând adormit pe lemn, pe Hristos, Cel ce dă tuturor dumnezeiască și mântuitoare deşteptare, cu jale se văita şi striga. Ce este această prea-nouă minune ? Cela ce toate le-a înviat moare voind. Alt Canon,
Irmos același :
Neapropiat fiind ca un Ziditor de toate cetele cele mai înalte, a locuit în pântecele tău, Fecioară, păzindu-te nearsă şi după naştere nestricată, Căruia acum strigăm : Lăudaţi lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Curată fiind de prihane şi de întinăciuni şi lăcaș a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul cel preasfânt, Carele pe toți sfinţeşte şi cu Tatăl împreună fără de început este. Pentru aceasta pe tine Fecioară te lăudăm şi te preaînalţăm întru toți vecii. Cu gura şi cu mintea Născătoare de Dumnezeu cunoscându-te, te mărturisim ceea ce eşti cu totul fără prihană, că ai născut Preacurată pe Hristos Făcătorul şi Domnul şi Împăratul îmbrăcat cu trup. Pentru aceea te lăudăm Fecioară și te preaînălţăm întru toţi vecii. Pe tine chivotul cel preasfânt și umbrit de Dumnezeiescul Duh, ceea ce pe Cuvântul cel mai-nainte de veci şi pururea veșnic, Carele pentru negrăita milostivire S-a făcut om, L-ai născut, te lăudăm Născătoare de Dumnezeu şi te preaînălţăm întru toți vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te Preafericită Născătoare de Dumnezeu, curată pururea fecioară. Stătut-ai judecat Iubitorule de oameni, Cela ce vei să judeci pe toate şi cu cunună de spini Te-ai încununat de voie Mântuitorule, mărăcinul neascultării smulgându-l din rădăcină şi întru toți sădind cunoştinţa milostivirii Tale, Hristoase. Cum poporul cel nedrept de pizmă fiind întunecat, pe Tine, Dătătorule de lumină, cel drept și nevinovat Crucii Te-a dat, a Căruia patimă soarele văzându-o s-a întunecat şi podoaba Bisericii s-a rupt şi s-au clintit temeliile pământului. Mucenicine :
Închipuitu-v-aţi patimilor lui Hristos Sfinţilor Mucenici și moştenitori ai împărăţiei şi ai Luminii v-aţi făcut, pentru aceea luminaţi înţelepţilor pe cântăreţii voştri, izbăvindu-i de întunericul păcatului şi de toate primejdiile. Acum înţelepţilor întru însăşi cele cereşti v-ați sălăşluit și mărirea cea pururea veșnică luând şi cu sfintele împărtăşiri îndumnezeindu-vă, pe noi cei ce cinstim cu credinţă preasfinţită şi cinstită pomenirea voastră, pomeniţi-ne pe toţi prealăudaţilor. A Născătoarei :
Luminează Preacurată pe cei ce cu dragoste te laudă şi te măresc, dezleagă întunericul patimilor noastre Fecioară, încetează viforul şi smintelile celui viclean, goneşte-le din mijloc. Pe poporul agarenilor supune-l binecredincioşilor creștini cu rugăciunile tale. Alt Canon,
Irmos : Eva adică prin boala...
Pe Cărbunele cel gândit dumnezeiască Mireasă, pe Carele L-a văzut Isaia, Îl porţi în braţe preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu chipul nostru împreunându-Se și mântuire lumii strălucind. Pentru aceasta toți te mărim. Semnele naşterii tale ceea ce eşti cu totul fără prihană, proorocii mai-nainte le-au propovăduit, de departe pentru acelea cu taină învăţându-se şi prin insuflare a Dumnezeiescului Duh, cu mare glas le-au propovăduit lumii. De ale cărora împliniri acum ne minunăm. Frumos cu podoaba și mai strălucit decât toți este rodul pântecelui tău, că tu fecioară de Dumnezeu Născătoare ai născut pe Dumnezeu întrupat, Carele S-a arătat ca să mântuiască pe om. Pentru aceasta toți te mărim. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihirile Crucii. Glas 4. Zid să ne fie nouă Crucea Ta, Iisuse, Mântuitorul nostru, că altă nădejde nu avem credincioşii, fără numai pe Tine, Cela ce Te-ai pironit cu trupul pe dânsa și ne-ai dăruit nouă mare milă. Dat-ai semn celor ce se tem de Tine, Doamne, cinstită Crucea Ta, prin care ai ruşinat începătoriile întunericului și stăpânirile şi pe noi ne-ai adus la fericirea cea dintâi. Pentru aceea purtarea Ta de grijă cea iubitoare de oameni o mărim Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre. Mucenicina :
Cine nu se va minuna Sfinţilor Mucenici, văzând nevoinţa cea bună cu care v-aţi nevoit; cum fiind cu trup aţi biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup, mărturisind pe Hristos şi cu Crucea într-armându-vă; pentru aceasta după vrednicie v-aţi arătat dracilor izgonitori, şi barbarilor împotrivitori, rugaţi-vă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pociobie : Ca pe un viteaz...
Dacă Te-a văzut Doamne Fecioara şi Maica Ta, pe Cruce spânzurând se spăimânta, şi privind zicea : Fiule preadorite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, îndelung-Răbdătorule ? Cum Ți-ai pironit Cuvântule mâinile şi picioarele Tale de cei fărădelege, şi Ți-ai vărsat sângele Tău, Stăpâne ? VINERI FERICIRILE
Prin lemn Adam din rai a fost lepădat, iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălăşluit. Că acela gustând, a lepădat porunca Celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu -se, pe Dumnezeu cel ce se tăinuia a mărturisit, strigând : Pomenește-mă întru împărăția Ta. Puterile cereşti văzându-Te pe Tine întins pe Cruce, unule îndelung-Răbdătorule, nepricepându-se, cu cutremur s-au minunat, şi pământul s-a clintit, și luminătorii frumuseţea şi-au stins osândindu-te Tu fără dreptate Iubitorule de oameni, Adam cel osândit s-a îndreptat, luând bunătatea Ta. La locul Căpăţânii înălţându-Te, capul vrăjmaşului l-ai sfărâmat, şi murind pe lemn, pe cei ce au murit pentru rodul lemnului, i-ai înviat Stăpâne, şi locuitori raiului i-ai arătat, care neîncetat Te laudă Hristoase Dumnezeul nostru, şi-Ți strigă : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Mucenicina :
Ca o armă luând Crucea, Sfinţilor Mucenici, la oştirea vrăjmaşilor cu vitejesc gând aţi ieşit, şi pierzându-i pe ei, cu cununa nestricăciunii v-ați încununat, și mărirea cea de sus ați câştigat, şi dumnezeiasca luminare, vrednicilor de minune. Pentru aceea toți cu credinţă vă fericim. Mărire...
Ca să arăţi clar Mântuitorule cea către noi milostivirea Ta, Te-ai pironit pe Cruce, Cela ce ești împreună cu Tatăl, şi cu Duhul; și burete, şi trestie, defăimări şi bătăi ai răbdat, vrând ca să izbăveşti de focul cel de veșnic pe cei ce strigă : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Și acum... A Născătoarei :
Cela ce pretutindenea este neîncăput, nestrâmtorat S-a sălăşluit întru sfânt pântecele tău, preacurată Stăpână de Dumnezeu Născătoare, şi pe lemn fiind omorât, viață lumii arătat a izvorât. Deci pe Acela roagă-L ca să omoare cugetul trupului nostru, şi să ne mântuiască pe toţi, ca un iubitor de oameni. La Doamne strigat-am... Stihiri Podobnice. Glas 4.
Podobie : Aş vrea cu lacrimi... Doamne Dumnezeul meu zdrobeşte patimile inimii mele cele purtătoare de moarte, că de vei risipi Tu casa trupului, şi vei zidi casa Duhului, în zadar este străjuind celui ce luptă sufletul meu. Doamne mai-nainte până ce nu pier desăvârşit mântuieşte-mă. Dar şi bici de pedeapsă pe vrăjmaşul spre folos mi l-ai dat mie, Îndurate, că răutatea lui îmi ajută mie cu voire nu bună spre bine, şi eu nu năzuiesc către tine prin rugăciune de mulţumire. Doamne mai-nainte până ce nu pier desăvârşit mântuieşte-mă. Pătimiri şi moarte pentru mine ai primit, ca din patimi şi din stricăciunea morţii să mă slobozeşti, ca un dătător de viață, şi să-mi dai nepătimirea cea dintâi. Pentru aceea Mântuitorule, pe mine cel ce zac în mormântul păcatului, ridică-mă mai-nainte până ce nu mă ia moartea cea veșnică. Altele ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Asemenea.
Stăpână, Stăpână, izbăveşte-mă de pomenirile cele urâte și spurcate, că spurcă toate simţirile sufletului meu și ale trupului. Pentru aceea mă rog ţie Curată, cu pocăinţă strigând : Stăpână, mai-nainte până ce nu pier desăvârşit, mântuieşte-mă. Vai mie ce să mă fac ticălosul, ce să fac robit fiind de patimile din tinerețe, oare putea-voi măcar la bătrâneţe, ca să arăt lui Hristos roduri de pocăinţă ? Că numai singură obișnuinţa mai întâi și decât înşelătorul mă înşală pe mine : Stăpână, mai-nainte până ce nu pier desăvârşit, mântuiește-mă. Dă-mi lacrimi Născătoare de Dumnezeu, și inima mea o fă zdrobită, dăruiește-mi și mărturisire greşalelor ce am făcut în viață, ca prin ajutorul tău cu pocăinţă să trec vremea vieţii mele, şi să câştig iertare. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Proorocul David, care pentru tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru tine mai-nainte a glăsuit, către Cel ce a făcut ţie măriri : Stătut-a Împărăteasa aproape de-a dreapta Ta, că pe tine Maica pricinuitoare a vieţii te-a arătat, Dumnezeu, Cel ce fără de tată din tine a Se face om a binevoit, ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi; şi oaia cea rătăcită pierdută prin munţi aflându-o, pe umeri ridicându-o, la Tatăl să o aducă, şi după voia Sa cu puterile cereşti să o împreuneze, şi să mântuiască, Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă. LA STIHOAVNĂ
Stihiri Muceniceşti. Glas 4. Cela ce ai primit răbdarea Sfinţilor Mucenici, primeşte şi de la noi laudă, Iubitorule de oameni, dăruindu-ne nouă cu rugăciunile lor mila cea mare. Având îndrăzneală sfinţilor către Mântuitorul, rugaţi-vă neîncetat pentru noi păcătoşii, cerându-ne iertare de greşale şi sufletelor noastre mare milă, Jertfe însufleţite, arderi întregi cuvântătoare, junghieri desăvârşite ale lui Dumnezeu, oi cele ce cunoaşteţi pe Dumnezeu, și de Dumnezeu sunteți cunoscute, mucenicii Domnului, al cărora staul este necălcat de lupi, rugaţi-vă ca și noi să ne paştem împreună cu voi la apa odihnei. A morţilor :
Cu duhurile drepţilor celor ce s-au săvârşit odihneşte Mântuitorule sufletele robilor Tăi, păzindu-le întru fericita viață, ceea ce este la Tine Iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Avându-te Născătoare de Dumnezeu nădejde şi folositoare nu ne temem de bântuielile vrăjmaşilor, că mântuieşti sufletele noastre. SÂMBĂTĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne Muceniceşti. Glas 4. Podobie : Degrab ne întâmpină... Cu Crucea într-armârdu-se purtătorii de chinuri ai Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru, au biruit vicleşugurile vrăjmaşului, începătorului răutăţii; strălucit-au ca nişte luminători povăţuind pe oameni, şi dăruiesc tămăduiri celor ce se roagă cu credinţă. Pentru rugăciunile lor mântuieşte sufletele noastre. Cu sângele mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră și cu visson, Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule, poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştei Tale dăruiește-i, și sufletelor noastre mare milă. Mucenicii Tăi Doamne întru chinurile lor cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe muncitori au surpat, zdrobit-au şi ale dracilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule mântuieşte sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Taina cea din veac ascunsă, şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru împreunare neamestecată, şi Crucea de voie pentru noi primind, prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre. După a 2-a Catismă, Sedelne Mucenicești.
Astăzi au venit oștile îngerilor întru pomenirea purtătorilor de chinuri, ca să lumineze gândurile credincioşilor, şi să strălucească lumea cu darul. Pentru dânşii Dumnezeule milostivindu-Te, dăruieşte nouă mare milă. A morţilor :
Podobie : Degrab ne întâmpină...
Sufletele, pe care le-ai mutat din aceste trecătoare la Tine, odihnește-le Doamne ca un Atotputernic, şi însuşi nemuritor, iartă-le, lasă-le Îndurate cele lucrate de ei, miluiește Milostive lucrurile mâinilor Tale. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni. Asemenea.
Viaţa cea vremelnică trecându-o, cei ce cu credinţă au vieţuit, s-au mutat către Tine, Doamne Milostive, pe care orândueşte-i în loc de odihnă, pune-i de-a dreapta Ta în ziua judecăţii, trecând cu vederea greşalele lor. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Curăţire credincioşilor, scăpare tuturor de obşte și fierbinte rugătoare, tu te-ai arătat curată Fecioară, Mireasă dumnezeiască. Pentru aceea şi celor ce s-au mutat cu credinţă către Dumnezeu, arată-te acum mijlocitoare, şi uşă de mântuire, băgându-i pe dânşii întru desfătarea raiului. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul tuturor sfinților și al morților.
Cântarea 1-a, Glas 4. Irmosul : Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă; ca Ție ca întru o alăută, întru omorârea trupului, să cânt cântare de biruinţă. Luminează-se pururea cinstita Biserică cu luminatele nevoinţe ale purtătorilor de chinuri ai Domnului, şi pe soarele Hristos, Cel ce a strălucit din Fecioară, şi a împuţinat întunericul înşelăciunii, Îl măreşte cinstiudu-L. Să lăudăm cu credinţă pe arhiereii lui Hristos, care pe poporul cel ales al Lui au păstorit bine, și luminat să lăudăm toată adunarea celor ce au viețuit cu cuvioşie, și cu Duhul au omorât desfătările trupeşti. Putere s-a dăruit de la Dumnezeu femeilor, celor ce întru post şi în grele nevoințe au călcat cu Darul pe vrăjmaşul. Doamne, pentru rugăciunile acestora și ale sfinţilor Tăi prooroci, trimite tuturor milele Tale. A morţilor :
Hristoase îndreptează pe robii Tăi, care cu dreaptă purtare de grijă din viața cea stricăcioasă la viața cea nestricăcioasă i-ai mutat, şi împreună cu toți drepţii Tăi învredniceşte-i să dănţuiască, trecându-le lor greşelile. A Născătoarei :
Vrând ca să ne izbăvească de osândirea cea dintâi, Fiul lui Dumnezeu, bine a voit, Curată, a Se face și ție Fiu. Pentru aceasta făcându-ne printr-însul fii, binecuvântăm pe Tatăl cel ceresc, lăudându-te pe tine. Alt Canon, al morților.
Irmosul : Adâncul Mării Roșii... Ținând de mâna cea dreapta pe robii Tăi, povăţuieşte-i la viaţa cea veșnică Hristoase, la privirea frumuseții Tale, milostivindu-Te pentru purtătorii de chinuri mucenici ai adevărului. Învredniceşte Hristoase pe cei mutați la Tine, ca să moștenească nespusa şi fericită mărirea Ta, trecându-le lor greşelile lor, și îndreptându-i cu darul, prin vărsarea sângelui Tău. Cela ce cu omorârea Ta cea purtătoare de viață ai omorât pe omorâtorul, Cela ce ai insuflat morţilor viață, Dătătorule de viață Hristoase Dumnezeule, însuți și acum odihneşte pe credincioşii robii Tăi, care i-ai luat. A Născătoarei :
Frumos ai fost cu frumusețile cele preaînalte, căci Dumnezeu este Fiul, iar dacă S-a întrupat dintru tine Fecioară, și S-a spânzurat pe lemn, frumusețe n-a avut, luând pentru toți moarte. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea. Ca nişte miei, bunii biruitori mucenici tăindu-se, și junghiindu-se, s-au adus lui Hristos, Mielului și Cuvântului lui Dumnezeu, Celui ce S-a junghiat spre izbăvirea tuturor. Gura lui Dumnezeu făcându-se sfințitorii de taine, dintru nevrednici au scos vrednici, cu sfintele învăţături luminându-i. Adunarea cuvioşilor prin înfrânare au aflat hrana cea necheltuită, îndulcindu-se de privirile şi dumnezeieştile suişuri. A morţilor :
Pe toţi cei ce i-ai mutat întru credinţă, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, odihneşte-i, trecând cu vederea greşelile lor, cele ce au făcut în viață. A Născătoarei :
Laudă să aducem lui Dumnezeu, Celui ce cu a Sa voie S-a născut din Fecioară, şi cetele femeilor le-au împreunat cu cetele îngerilor. Alt Canon,
Irmos : Nu întru înţelepciune...
Biruind mucenicii înşelăciunea idolească, acum pe Stăpânul și Dumnezeu, Îl roagă, ca să dăruiască dumnezeiască odihnă celora ce mai-nainte au răposat. Binevoieşte, ca să treacă sabia ceea ce se învârteşte, şi împărtăşirea pomului vieţii cu cuviinţă să o câştige, robii Tăi, cei ce i-ai mutat, Stăpâne. În Raiul desfătării, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, învredniceşte pe robii Tăi, a se sălăşlui, dăruindu-le lor iertare de greşale. A Născătoarei :
Cu naşterea cea dumnezeiască ai împreunat fecioria Preacurată, că pe Ziditorul a toate negrăit L-ai născut, la a Căruia voinţă toate se supun. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Cela ce șade în mărire pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire prin palmă curată și a mântuit pe cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale. S-au preamărit preasfinţita adunare a mucenicilor, a celor ce cu sfinţenie au preamărit întru mădularele lor pe Domnul cel preamărit de toţi îngerii, şi se roagă ca să ne izbăvim noi de tot necazul. Minte strălucitoare, cu luminare nematerialnică având, dumnezeieştilor arhierei, noaptea nedumnezeirii o aţi risipit şi cu nerătăcită povăţuire aţi îndreptat la lumină turma lui Hristos cea aleasă de Dumnezeu. Înfrumuseţa-tu-sa mulţimea cea multă la număr a cuvioşilor şi s-a mărit adurarea dumnezeieştilor femei și sfântul sobor al proorocilor s-a cinstit și împreună cu soborul îngerilor s-au împreunat bucurându-se. A morţilor :
Împreună cetăţeni cu îngerii făcându-vă mucenicilor, cereţi iertare tuturor celor adormiţi, și locuinţa dumnezeiescului rai şi de tot izbăvire de greşale. A Născătoarei :
Cela ce te-a păzit fecioară după naştere fără de prihană, pe toate fecioarele cele ce stau împrejurul tău le-a preamărit, cu care împreună roagă-te neîncetat, să se mântuiască de toate scârbele şi ispitele sufletele noastre. Alt Canon,
Irmos : Văzându-te Biserica...
Arătându-se mucenicii ca nişte luminători, cerul cel bisericesc luminează, care şi la Mântuitorul Hristos cer, ca să dăruiască celor adormiţi iertare. Robii Tăi având Crucea Ta toiag de putere, marea cea lumească o au trecut, pe care sădeşte-i în muntele Tău, Doamne întru carele ai lucrat sfinţenie. În lăcaşurile cele iubite cu adevărat, pe robii Tăi cei ce i-ai ales şi i-ai primit Stăpâne, binevoieşte a se sălăşlui ca un bun îndurat, unde sunt duhurile drepţilor. A Născătoarei :
Cela ce stăpâneşte peste cei vii întrupându-Se ca un om dintru tine Născătoare de Dumnezeu, cu trupul a răbdat moarte Cel nemuritor, şi a dezlegat puterea morţii. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Tu Domnul meu Lumină în lume ai venit, Lumină Sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă cu credinţă. Pe Cruce fiind înălţaţi, şi pe roate sfărâmaţi, și în mici bucăţi tăiaţi, tarii purtătorii de chinuri, de la Dumnezeu s-au arătat netăiaţi. Mântuitori ai credincioşilor arhiereilor făcându-vă, ați adus Mielului şi Păstorului, pe cei ce vi s-au încredinţat a-i paşte cu cuvioşie. Îndepărtându-se de tulburările lumeşti, cuvioşii, şi-au împăcat inimile asupra patimilor, şi Dumnezeului tuturor s-au făcut fii. A morţilor :
Adunarea dumnezeieştilor prooroci, şi a femeilor, slujind Domnului, celor mai-nainte adormiţi le cere odihnă. A Născătoarei :
Domnul întru tine sălăşluindu-Se preacurată Fecioară, făcut-a pe oameni lăcaşuri ale dumnezeieștii măririi Sale. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Tu Doamne pe mucenicii stăpânirii Tale i-ai preamărit, și pentru dânşii pe cei mutaţi la Tine, odihneşte-i ca un îndurat. Viaţa cea fără de scârbă, bucuria cea veselă, neîncetata veselie, celor ce mai-nainte au adormit, dăruieşte-le mult-Milostive. Unule Bunule şi Izvorule al bunătăţii, pe cei ce întru credinţă și întru a Ta cunoştinţă şi-au sfârşit viața, odihneşte-i. A Născătoarei :
Pe tine Maica lui Dumnezeu te lăudăm, şi cu dragoste te fericim, prin care celor dintru întuneric a răsărit frumusețea cea nespusă, şi neapropiată. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Venit-am întru adâncul mării, şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; ci, ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive. Ca nişte pietre preascumpe mucenicilor, pe pământ prea-înţelepţeşte prăvălindu-vă, zidirea relei credinţe toată o aţi răsturnat, și lăcaşuri ale lui Dumnezeu pe voi v-ați făcut. Arhiereilor, şi toţi cuvioșii, pe toţi cei supuşi mâniei celei silnice i-aţi mântuit, povăţuind turma lui Hristos, pentru aceasta vă fericiţi. Ziselor proorocilor urmând mulţimile femeilor, întru postnicie şi întru pătimire, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui ce a strălucit din femeie Fecioară, i-au slujit. A morţilor :
Cela ce eşti viața tuturor celor morţi, pe cei ce întru credinţă de la noi s-au mutat la Tine, Ziditorule, aşează-i întru lumina feţei Tale, Hristoase, mult-Milostive. A Născătoarei :
Cu gura şi cu limba, şi cu inima te mărturisesc pe tine fecioară, Maică curată a Dumnezeului nostru, ci cu a ta mijlocire izbăveşte-mă de veșnica osândire. Alt Canon,
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas de laudă...
Sabia ceea ce se învârtea, văzând suliţa, care a împuns dumnezeiască coasta Ta, Mântuitorule, dă loc robilor Tăi, pentru rugăciunile purtătorilor Tăi de chinuri. Pe lemn fiind spânzurat Mântuitorul meu, Raiul ai deschis, deci pe cei ce întru credinţă s-au mutat, răsădindu-i într-însul ca un milostiv, arată-i părtași ai măririi Tale. Livezile desfătării a le secera învredniceşte, pe cei ce cu dreapta credinţă au venit la Tine, Stăpânul, prin moarte, şi cu drepţii Tăi cei din veac împreună numără-i. A Născătoarei :
Cuvântul, ca Cela ce era Dumnezeu nevăzut, întrupându-Se din, Mireasa, fecioara cea neispitită de bărbat, văzut S-a făcut, şi pe moarte cu moartea Sa o a pierdut. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului o au călcat, și lăudând cântau : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Pe mucenicii Domnului, vasele cele sfinţite ale Stăpânului Hristos, turnurile Bisericii, întru veselia sufletului să-i lăudăm cu un glas. Arhiereii lui Hristos, şi dumnezeiasca ceată a tuturor sfinţilor, se bucură împreună cu puterile cele de sus. Pentru rugăciunile lor Mântuitorule mântuieşte turma Ta. Cu răbdarea cea bună femeile cu cuvioșie şi cu pătimire strălucind, și cu credinţă sihăstrind, prin ascultare, pe cela ce a rănit pe Eva, l-au surpat. A morţilor :
Tu, Cela ce ai surpat iadul şi cu moartea Ta ai călcat moartea, pe credincioşii, cei ce s-au mutat întru credinţa, odihneşte-i, și-i arată locuitori ai Raiului, Îndurate. A Născătoarei :
Văpaia ceea ce nu ardea rugul dedemult, văzându-o puitorul de lege, s-a învăţat chipul naşterii tale Născătoare de Dumnezeu fecioară, ceea ce una eşti binecuvântată. Alt Canon,
Irmos : În cuptorul persienesc...
Răbdarea şi inima şi sângele tuturor mucenicilor, preţ de izbăvire a celor ce cu credinţă s-au mutat, primindu-le Mântuitorule, odihneşte-i ca un milostiv, şi lesne iertător. Împreună numărând cu cei întâi născuţi, și cu drepţii Mântuitorule, sufletele robilor Tăi celor ce s-au mutat la Tine, învredniceşte-le neîncetat a se îndulci întru Tine, Cela ce stăpâneşti peste toţi. Cu veselie și cu îndrăzneală, și cu strălucire, Cuvântule al lui Dumnezeu, binevoieşte ca un Dumnezeu a Te întâmpina pe nori, cei ce i-ai primit acum, ca un îndurat şi mult-Milostiv. A Născătoarei :
Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Maică fecioară bucură-te, că prin tine cu adevărat s-a făcut pierderea morţii, și viața cea fără de întristare s-a dăruit tuturor celor morţi. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai răcorit, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi, și lăudaţi pe Domnul. Arhiereii, proorocii, şi mucenicii, săvârşindu-şi lupta lor, preasfântă sălăşluire împreună cu îngerii au câştigat, cu care cer nouă tuturor curăţire și milă. Strălucindu-se cu Duhul cuvioşii, întunericul dracilor l-au pierdut, cu care sfinţiţii mucenici, arhiereii, proorocii, împreună cu drepţii cei din veac se veselesc. Cela ce mai-nainte nebuneşte se fălea, ca să piardă pământul şi marea, pururea este călcat de femeile, cele ce întru postnicie şi pătimire au strălucit cu razele Duhului. A morţilor :
Pentru toţi cei ce cu credinţă au adormit, ne rugăm Ție, Hristoase, pe aceştia ca un milostiv numără-i cu cetele celor mântuiţi, ca să strige neîncetat : Binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul. A Născătoarei :
Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel prea-milostiv, învrednicește-mă milei tale, și mă mântuieşte pe cela ce strig : Toate lucrurile binecuvântaţi lăudaţi pe Domnul. Alt Canon,
Irmos : Mâinile întinzându-şi Daniil...
Primind rugăciunile mucenicilor, şi milostivirea lor spre cei de un neam, odihneşte Stăpâne sufletele celor adormiţi întru credinţa Ta, trecând păcatele lor, celor ce strigă Ție : Toate lucrurile Domnului, binecuvântaţi pe Domnul. Mort cu cei fărădelege socotindu-Te, ai izvorât morților viață fără de moarte. Deci pe cei ce s-au mutat Stăpâne întru nădejdea învierii, învredniceşte-i Mântuitorule a dobândi împărăţia Ta, cei ce strigă Ție : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. Cela ce eşti cu adevărat izvor pururea curgător şi necheltuit, pe robii Tăi, cei ce s-au săvârşit, şi viaţa cea stricăcioasă au lăsat, întru lăcaşurile cereşti, cu blândeţe Mântuitorule primeşte-i, care strigă Ție : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul. A Născătoarei :
Tu singură te-ai arătat pe pământ Fecioară preacurată, și Maică nestricată, că pe Dumnezeu L-ai născut Stăpână, mai presus de cuvânt și de cuget, şi celor morţi ai izvorât viață veșnică. Pentru aceea toţi te binecuvântăm, Marie dumnezeiască Mireasă. Cântarea a 9-a,
Irmos :
Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toți te mărim. Văzând mucenicii dumnezeieștile daruri, și luând cinste pentru durerile lor cele prea mari, se bucură mărind pe Hristos, Cel ce cu adevărat i-a mărit pe ei, şi biruitori i-a arătat. Ca nişte începători de sfinţenie, aţi fost înainte stătători ai poporului, dumnezeieşti arhierei propovăduitori, ca nişte străluciţi cu postnicia, cuvioşilor, mai luminat decât soarele aţi strălucit, pe credincioşi luminându-i, cu arătările lucrurilor celor mari. Cu sfinţiţii mucenici, împreună și cu mucenicii, și cu proorocii, să fericim pe toţi cuvioşii, şi pe drepţii, şi pe femeile cele ce luminat au slujit lui Dumnezeu, pentru rugăciunile lor Hristoase, strigând : Izbăveşte de gheenă sufletele noastre. A morţilor :
Bucuriei celeia ce s-au învrednicit sfinţii, care bine Ți-au slujit Ție, Hristoase, acesteia învredniceşte şi pe cei ce s-au mutat întru credinţa cea întru Tine, trecându-le lor greşelile, pentru mila cea bogată. A Născătoarei :
Arătându-te mai înaltă decât Heruvimii cei de sus, ceea ce ești cu totul fără prihană, ca ceea ce ai purtat pe Cela ce ține pe toate, mai înaltă de patimile trupului, fă pe mintea mea și mă întăreşte a face voia Stăpânului. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Dat-ai adevăraţilor pătimitori și mucenici îndrăzneală, ca să se roage Ție. Deci dă şi celor ce cu credinţă au adormit, pentru dânşii dumnezeiască izbăvire, la locul sălășluirii Tale celei Sfinte, Doamne, dăruindu-le a se sălășlui. Cela ce cu dumnezeiască voia cea întrutot lucrătoare toate câte sunt spre folos le-ai făcut, având putere peste cei vii, și domnind peste cei morţi, ca un milostiv, aşează pe robii Tăi, cei ce i-ai mutat, la apele odihnei. Cela ce eşti din fire bun, Cel bogat întru milă şi bunătate, izbăveşte de întunericul cel mai dinafară, pe cei ce cheamă numele Tău, îndreptându-i prin credinţă, și prin dar lumirându-i pe dânşii, ca un Iubitor de oameni. A Născătoarei :
Semnele naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, proorocii mai-nainte le-au propovăduit, fiecare într-alt fel cu preamărire numiri ți-au potrivit ţie, pentru că ai născut Viaţa celor din iad, Care a sfărâmat stăpânirea morţii. LA LAUDE
Stihiri Mucenicești. Glas 4. Îngerilor părtaşi v-aţi făcut Sfinţilor Mucenici, în privelişte pe Hristos bărbăteşte propovăduindu-l că toate cele din lume veselitoare ca și cum n-ar fi fost, le-aţi lăsat, iar credinţa aţi ţinut ca pe o ancoră tare. Pentru aceasta gonind înşelăciunea, izvorâţi credincioşilor darurile tămăduirilor rugându-vă neîncetat pentru sufletele noastre. Cum nu ne vom minuna de nevoinţele voastre Sfinţilor Mucenici că în trup muritor fiind îmbrăcaţi, aţi biruit pe vrăjmaşii cei fără de trupuri, pe voi nici îngrozirile tiranilor nu v-au înfricoşat, nici năpădirile munţilor nu v-au spăimântat. Cu adevărat după vrednicie v-aţi mărit de la Hristos. Căruia rugaţi-vă să dea sufletelor noastre mare milă. Cinstită este moartea sfinţilor Tăi, Doamne, că de săbii şi de foc și de frig fiind sfărâmaţi, și-au vărsat sângele lor, având nădejde spre Tine, ca să-şi ia plata ostenelilor. Au răbdat, și au luat de la Tine Mântuitorule mare milă. Întru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se odihnesc, odihneşte sufletele robilor Tăi, că însuţi eşti fără de moarte. Unde este dezmierdarea cea lumească ? Unde este nălucirea celor trecătoare ? Unde este aurul și argintul ? Unde este mulţimea slujilor şi tulburarea ? Toate sunt ţărână, toate cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm Împăratului celui fără de moarte : Doamne veșnicelor bunătăţi învredniceşte pe cei ce s-au mutat de la noi, şi-i odihneşte întru fericirea cea neîmbătrânită. A Născătoarei :
Una curată și neîntinată Fecioară care fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu, roagă-L să se mântuiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihirile morților, Glas 4. Ale lui Teofan Podobie : Dat-ai semn... Cu adevărat înfricoşată este taina morţii, cum sufletul de trup cu sila se desparte, din încheieturi, și dimpreună fiinţa, legătura cea prea firească cu voinţa lui Dumnezeu se taie. Pentru aceasta ne rugăm Ție, pe cei ce s-au mutat, odihneşte-i în corturile drepţilor Tăi, Dătătorule de viață, Iubitorule de oameni. Stih : Fericiţi sunt, pe care i-ai ales, şi i-ai primit Doamne. Somn se arată, moartea celor ce cred Ție, după ce Tu Te-ai pus în mormânt, Carele toate le stăpâneşti, şi ai stricat biruinţa morţii, şi ai surpat puterea ei cea de mulţi ani. Pentru aceasta ne rugăm Ție, Făcătorule de bine, Mântuitorul nostru, pe cei ce s-au mutat, odihneşte-i întru bucurie și întru luminare. Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul. Tu dreptate şi sfinţire nouă Te-ai făcut, şi izbăvire sufletelor, că ne-ai adus Tatălui îndreptaţi şi izbăviţi, primind asupră-ţi datoria noastră, cu care eram datori, şi acum Te rugăm, pe cei ce i-ai mutat, odihneşte-i întru lumina și întru strălucirea drepţilor. Stih : Şi pomenirea lor în neam şi în neam. Neamul omenesc a fost din nou chemat din stricăciune la nestricăciunea cea nepieritoare, spălat fiind cu sângele cel curs din coasta Ta, Mântuitorule, în care ai spălat şi călcarea de poruncă a strămoşilor. Pentru aceasta, și acum pe robii Tăi cei mutaţi din cele vremelnice, învredniceşte-i de strălucirea cea de acolo, Iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Urmând graiurilor Proorocilor, grăitorilor de Dumnezeu, cea cu totul fără prihană, Născătoare de Dumnezeu te credem, că ai născut pe Dumnezeu întrupat, mai presus de pricepere, Carele ne-a izbăvit pe noi cei robiţi de păcate şi acum roagă-L pe El, Preacurată, să lumineze cu strălucirile Sale, pe robii tăi cei ce s-au mutat. SÂMBĂTĂ LA LITURGHIE
Prin lemn Adam din rai a fost lepădat, iar prin lemnul Crucii tâlharul în rai s-a sălășluit. Că acela gustând, a lepădat porunca Celui ce l-a făcut, iar acesta împreună răstignindu-se, pe Dumnezeu cel ce se tăinuia, a mărturisit strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia Ta. Aprinzându-vă cu dragostea lui Hristos, sfinţilor mucenici, focul păgânătăţii cu roua luptelor l-ați stins și sfeşnice mult luminătoare ai Bisericii v-ați arătat, cu darul gonind întunericul bolilor și al scârbelor de la sufletele noastre. Pentru aceasta după datorie toţi vă cinstim. Sfinţiţii arhierei, adunarea dumnezeieştilor prooroci și cetele cuvioșilor, și soborul sfintelor femei, prin fapte bune lui Dumnezeu slujind s-au preamărit. Pe aceştia să-i fericim rugându-i, ca pentru rugăciunile lor să dobândim mărirea cea veșnică și luminarea. Unde străluceşte lumina Ta, unde se sălășluiesc cetele sfinţilor, de unde au fugit suspinarea şi durerea, aşează pe robii Tăi, cei ce s-au săvârşit mai-nainte, și au lăsat viața cea cu multe dureri, trecându-le lor greşalele cele ce au făcut, ca să laude Mântuitorule bunătatea Ta cea negrăită. Mărire...
Treime nedespărţită, care eşti în Tatăl, în Fiul şi în Duhul, întrutot împreunată şi neamestecată cu deosebirile, Unime în trei Ipostasuri, pe cei răposaţi întru credinţă, la Tine odihneşte-i. Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici și ale cuvioșilor, și ale cinstiţilor prooroci, dându-le lor curăţire și iertare. Și acum... A Născătoarei :
Pe Cuvântul Dumnezeu, pe Carele L-a născut Tatăl mai-nainte de luceafăr, L-ai zămislit şi L-ai născut cu trup, făcându-Se om desăvârşit, în două lucrări, și în două voi cunoscându-Se, Preacurată. Deci pe Acela roagă-L, ca pe Ziditorul şi Domnul, să ne miluiască pe noi cei ce te lăudăm, fecioară, dumnezeiască Mireasă. Sfârşitul glasului al patrulea.
|