SLUJBA DE DUMINICĂ
SÂMBĂTĂ, LA VECERNIA CEA MICĂ La Doamne strigat-am... Punem Stihiri pe 4. Şi cântăm Stihirile învierii ale Octoihului 3, Zicând cea dintâi de două ori. Glas 3.
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat, şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut, iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ție totdeauna aduce. Luminatu-s-au toate cu învierea Ta, Doamne, și raiul iarăși s-a deschis, și toată zidirea lăudându-Te, cântare Ție totdeauna aduce. Măresc puterea Tatălui, și a Fiului, şi laud Stăpânia Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o Fiinţă, Care împărățeşte în veacul veacului.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Dogmatica. Glas 3.
Mare minune ! Fecioară să nască, şi Cel născut Dumnezeu este mai-nainte de veci. Naşterea este arătată şi lucrul cel săvârşit este mai presus de fire, o înfricoşată taină, care şi înţelegându-se, netălmăcită rămâne şi văzându-se, nu se poate cuprinde cu mintea. Fericită eşti tu preacurată Fecioară, fiica pământeanului Adam, care şi Maică te-ai arătat lui Dumnezeu Celui Preaînalt, pe Dânsul roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre. LA STIHOAVNĂ
Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele, şi
cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea
de seară, Iubitorule de oameni,
Stihirile învierii. Glas 3.
Apoi Stihirile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Glas 3.
Podobie : Crucii Tale ne închinăm...
Stih : Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul. Chivot gândit te cunoaştem pe tine, Preacurată, care ai purtat lespezile cele scrise de Dumnezeu, şi pe Dătătorul de lege şi Izbăvitorul nostru, pe Carele roagă-L să mântuiască sufletele noastre. Stih : Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa Părintelui tău. Cer pe pământ, pe tine, Curată, te-a arătat Dumnezeu Cuvântul, Carele s-a sălășluit în pântecele tău, şi trup luând cel cu firea nevăzut, plouă tuturor roua cea fără de moarte, ceea ce eşti neispitită de nuntă. Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului. Fecioară, cu rugăciunile tale mântuire dobândim, printr-însele de primejdii şi de viscolul ispitelor scăpăm, pentru aceasta cerem, ca să nu încetezi rugându-te pentru noi, să se mântuiască sufletele noastre.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Iarăşi zidire, şi a doua viață a firii omeneşti, prin tine preacurată Marie, cunoaştem pe Ziditorul făpturii, Cela ce S-a amestecat în pântecele tău, şi ne-a înviat pe noi din iad şi din moarte, și Carele ne-a dăruit nouă viață veșnică, ca să-ți strigăm pururea Fecioară : Bucură-te ceea ce ai împreunat cele pământeşti cu cele cereşti ! Bucură-te nădejdea şi folosul, şi sprijineala tuturor marginilor pământului ! Bucură-te ceea ce prin Învierea Fiului tău ai luminat toate, și dăruiești lumii mare milă ! SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIA CEA MARE
La Doamne strigat-am... Stihirile învierii, Glas 3. Stih : Scoate din temniţă sufletul meu ca să laude numele Tău. Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, puterea morţii s-a stricat, şi înşelăciunea diavolului s-a pierdut, iar neamul omenesc prin credinţă fiind mântuit, cântare Ție totdeauna aduce. Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. Luminatu-s-au toate cu Învierea Ta, Doamne, și raiul iarăși s-a deschis, și toată zidirea lăudându-te, cântare ție totdeauna aduce. Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu. Măresc puterea Tatălui, și a Fiului, şi laud Stăpânia Duhului Sfânt, Dumnezeirea cea nedespărţită şi nezidită, Treimea cea de o Fiinţă, Care împărăteşte în veacul veacului.
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. Cinstitei Crucii Tale ne închinăm Hristoase, şi Învierea Ta o lăudăm și o mărim, că cu rana Ta noi toţi ne-am vindecat. Stih : De Te vei uita la fărădelegi. Doamne, Doamne, cine va putea suferi ? Că la Tine este milostivirea. Lăudăm pe Mântuitorul, Carele din Fecioară S-a întrupat, că pentru noi S-a răstignit, şi a treia zi a înviat, dăruind nouă mare milă. Stih : Pentru numele Tău le-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. Celor din iad pogorându-Se Hristos a vestit zicând : Îndrăzniţi ! Acum am biruit, Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi scoate, sfărâmând porțile morţii. Stih : Din straja dimineţii pană în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel spre Domnul. Cei ce stăm cu nevrednicie întru preacurată casa Ta, cântare de seară înălţăm, dintru adâncuri strigând Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai luminat lumea cu Învierea Ta cea de a treia zi, scoate pe poporul Tău din mâna vrăjmaşilor Tăi, Iubitorule de oameni.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească cu totul cinstită ! Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai-nainte de veci fără mamă, Carele nicicum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărțire, ci a păzit întreagă deosebirea amândurora firilor. Pentru aceasta Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L, să mântuiască sufletele, celor ce cu dreaptă credinţă de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine. LA STIHOAVNĂ
Hristoase, Cela ce cu patima Ta ai întunecat soarele, şi cu lumina învierii Tale ai luminat toate, primeşte cântarea noastră cea de seară, Iubitorule de oameni,
Stihirile Învierii. Glas 3 Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere și S-a încins. Scularea Ta cea de viață dătătoare Doamne toată lumea a luminat, şi făptura cea stricată o a chemat. Pentru aceasta din blestemul lui Adam izbăvindu-ne strigăm : Atotputernice Doamne, mărire Ție. Stih : Pentru că, a întărit lumea care nu se va clinti. Dumnezeu fiind neschimbat, cu trupul pătimind, Te-ai schimbat, pe Carele făptura nerăbdând să Te vadă spânzurat, de frică s-a clintit, şi suspinând laudă îndelungă răbdarea Ta, şi pogorându-Te în iad, a treia zi ai înviat, viață lumii dăruind, și mare milă. Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie Doamne întru lungime de zile. Ca să izbăveşti din moarte neamul nostru Hristoase, moarte ai răbdat, și a treia zi din morţi înviind, împreună cu Tine ai înviat pe cei ce Te-au cunoscut pe Tine, Dumnezeu, şi lumea ai luminat, Doamne mărire Ție.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Fără de sămânţă din Dumnezeiescul Duh, și cu sfatul Tatălui ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce este din Tatăl fără mamă mai-nainte de veci, şi pentru noi din tine fără de tată fiind cu trup L-ai născut şi prunc cu lapte L-ai hrănit pentru aceasta nu înceta a-L ruga, să se izbăvească din primejdii sufletele noastre.
Troparul Învierii.
Să se veselească cele cereşti, şi să se bucure cele pământeşti că a făcut biruinţă cu braţul său Domnul, călcat-a cu moarte pe moarte, Cel întâi născut din morţi S-a făcut, din pântecele iadului ne-a izbăvit pe noi, şi a dat lumii mare milă.
A Născătoarei :
Pe tine ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului, nostru, te lăudăm Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce luând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune ca un iubitor de oameni.
Acestea și la, Dumnezeu este Domnul...
DUMINICĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele învierii. Glas 3.
Hristos din morţi S-a sculat, începătura celor adormiți, Cel mai întâi născut decât zidirea, şi Făcătorul tuturor celor făcute, firea cea stricată a neamului nostru întru sineși o a înnoit, nu vei mai stăpâni de acum moarte, că Stăpânul tuturor puterea ta o a stricat.
Mărire...
Cu trupul moarte gustând Doamne, amărăciunea morţii o ai tăiat cu scularea Ta, şi pe om împotriva ei l-ai întărit, blestemul celui dedemult biruinţă chemând, apărătorul vieţii noastre, Doamne mărire Ție.
Și acum... A Născătoarei : Însăşi Podobia.
De frumuseţea fecioriei tale, și de prealuminată curăția ta Gavriil mirându-se a strigat ție Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ție ? Ce te voi numi pe tine ? Nu mă pricep și mă minunez ! Pentru aceasta precum s-a şi poruncit, strig ţie : Bucură-te ceea ce eşti cu daruri dăruită.
După a doua Catismă, Sedelne. Glas 3.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
De neschimbarea Dumnezeirii Tale, și de patima Ta cea de voie Doamne, întru sine spăimântându-se iadul s-a tânguit, mă cutremur de Ipostasul Cel nestricat al trupului, văd pe Cel nevăzut, în taină luptându-se cu mine. Pentru aceasta şi aceia, pe care îi ţin, strigă : Mărire Hristoase, învierii Tale.
Mărire...
Răstignirea cea necuprinsă cu mintea și învierea cea netâlcuită, taina cea negrăită o teologisim credincioşii. Că astăzi moartea şi iadul s-au prădat și neamul omenesc întru nestricăciune s-a îmbrăcat. Pentru aceasta şi cu mulţumire strigăm : Mărire Hristoase, învierii Tale.
Și acum... A Născătoarei :
Pe Cel necuprins cu mintea și nescris împrejur, pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl și cu Duhul, în pântecele tău tăinuit L-ai încăput Maica lui Dumnezeu, una și neamestecată lucrare a Treimii am cunoscut, prin naşterea ta în lume a se mări. Pentru aceasta și cu mulțumire strigăm ţie : Bucură-te cea cu daruri dăruită.
După : Fericiţi cei fără prihană..., Bine ești cuvântat Doamne...,
IPACOI
Îngrozind cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul strălucind a zis mironosiţelor : Ce căutaţi pe Cel viu în mormânt ? Sculatu-s-a deşertând mormintele, pe schimbătorul stricăciunii cunoaşteţi-l neschimbat, ziceţi lui Dumnezeu : Cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale, că ai mântuit neamul omenesc.
TREPTELE
Antifon 1.
Robia Sionului, Tu o ai scos din Babilon, și pe mine din patimi la viață mă trage, Cuvântule. Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeiești, secera-vor spice, întru bucuria vieţii celei deapururea.
Mărire... Și acum...
Prin Sfântul Duh este toată buna dăruire, că cu Tatăl şi cu Fiul împreună străluceşte, întru carele toate viază şi se mişcă.
Antifon 2.
De n-ar zidi Domnul casa bunătăţilor, în zadar ne ostenim, iar acoperindu-ne sufletul, nimenea nu va strica cetatea noastră. Pentru roada pântecelui, prin Duhul, fii se fac Ție, Hristoase ca unui Tată, sfinţii pururea.
Mărire... Și acum...
În Duhul Sfânt se vede toată sfinţenia, înţelepciunea, că înfiinţează toată făptura, Aceluia să slujim, că Dumnezeu este, ca şi Tatălui şi Cuvântului.
Antifon 3.
Cei ce se tem de Domnul, fericiţi vor umbla în cărările poruncilor, că vor mânca toată roada cea de viață. Veseleşte-te începătorul turmei, împrejurul mesei tale văzând pe fiii tăi, purtând stâlpări de fapte bune.
Mărire... Și acum...
Prin Duhul Sfânt este toată bogăţia măririi, din Carele este darul și viața la toată zidirea, că împreună cu Tatăl se laudă, şi cu Cuvântul.
Prochimen. Glas 3.
Spuneţi întru neamuri, că Domnul s-a împărăţit, pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti.
Stih : Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.
Toată suflarea..., Evangelia Învierii. Evangheliile Învierii După aceea : Învierea lui Hristos văzând..., Și Psalmul 50.
CANOANELE
Canonul Învierii
Cântarea 1-a, Glas 3. Irmosul : Cela ce a împreunat apele dedemult întru o adunare cu dumnezeiasca voie, şi a despărțit marea poporului israelitenesc, Acesta, Dumnezeul nostru prea preamărit este, Acestuia unuia să-i cântăm, că S-a preamărit. Cela ce a osândit pământul, să aducă călcătorului de poruncă roadă din sudoare spini, Acesta, Dumnezeul nostru, cunună de spini din mână călcătoare de lege trupeşte primind blestemul a dezlegat, că S-a preamărit. Biruitor şi izbânditor împotriva morţii, Cel ce temut de moarte, S-a arătat, că trup pătimitor însufleţit luând, Acesta, Dumnezeul nostru şi luptându-Se cu tiranul, pe toţi i-a înviat, că S-a preamărit.
A Născătoarei :
Adevărat, Născătoare de Dumnezeu, toate neamurile te măresc, pe tine ceea ce fără sămânţă ai născut, că intrând în pântecele tău cel sfinţit, Acesta, Dumnezeul nostru, ca noi S-a înfiinţat și Dumnezeu și Om din tine S-a născut.
Alt Canon, al Crucii cu al Învierii.
Irmos : Cântare nouă să cântăm...
Neamul omenesc cel robit de tiranul cel iubitor de păcate, cu dumnezeiescul sânge Hristos l-a răscumpărat şi îndumnezeindu-l l-a înnoit, ca S-a preamărit. Ca un muritor, Hristos, vistierul vieţii, moarte vrând a gustat, iar ca Cel ce este din fire nemuritor, pe cei morţi i-a înviat, că S-a preamărit.
Alt Canon, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul acelaşi :
Genunchii îşi pleacă toată firea celor cereşti, Fecioară, Celui ce S-a întrupat din tine, şi cu cei de pe pământ cele dedesubt, cu vrednică credinţă, că S-a preamărit. O împăcările cele dintru tine, că Dătătorul bunătăţilor, cu îndestulare ca un Dumnezeu, Duhul cel dumnezeiesc dându-ne nouă, trup din tine Fecioară a luat, că S-a preamărit.
Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce dintru cele ce n-a fost toate le-ai adus, cu cuvântul zidindu-le, şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte. Prin Crucea Ta, s-a ruşinat necuratul, că a făcut groapa, pe care săpându-o a căzut într-însa, iar cornul celor smeriţi Hristoase, s-a înălţat întru învierea Ta. Propovăduirea bunei credinţe a neamurilor, ca o apă a acoperit mările, Iubitorule de oameni, că sculându-Te din mormânt, ai descoperit lumina Treimii.
A Născătoarei :
Preamărite s-au grăit de tine, ceea ce eşti cetate însufleţită, a Celui ce împărățeşte pururea, că prin tine, Stăpână, a petrecut Dumnezeu împreună cu ceşti de pe pământ.
Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Arcul s-a sfărâmat...
Curăţire preacurată Cruce te-ai arătat tu necurățiilor idoleşti, că Iisus, Cel mai presus de Dumnezeire pe tine mâinile şi-a întins. Ca toţi credincioşii să ne închinăm ție, dătătorule de viață Mormântule. Că S-a îngropat întru tine, şi S-a sculat Hristos, Cel ce este cu adevărat Dumnezeul nostru.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul acelaşi :
Toiag din rădăcina lui Iessei, după proorocie odrăslind Fecioara, floare pe Tine, Hristoase, Te-a răsărit nouă, Sfânt ești Doamne. Ca să faci părtaşi ai Dumnezeirii pe pământeni, din Fecioară trupul nostru Tu luând-ul ai sărăcit, Sfânt ești Doamne.
Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Pus-ai spre noi tare dragoste, Doamne, că pe Unul-Născut, Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ție mulţumind : Mărire puterii Tale, Doamne. Bătăi Hristoase din milostivire, şi răni ai suferit, ocară de pălmuiri răbdând, şi cu îndelungă răbdare scuipări suferind, prin care mi-ai lucrat mie mântuirea, mărire puterii Tale, Doamne. Cu trup muritor, Cela ce eşti Viața, cu moartea Te-ai împreunat, pentru ticăloşia lipsiţilor, şi suspinul săracilor Tăi, şi stricând pe stricătorul prea Preamărite, pe toţi împreună i-ai înviat, unule Iubitorule de oameni.
A Născătoarei :
Aduţi aminte Hristoase de turma, care o ai agonisit cu patima Ta, rugăciunile prea preamăritei Maicii Tale cele milostive primindu-le, şi cercetându-o pe cea năcăjită, izbăveşte-o cu puterea Ta, Doamne.
Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Străină şi negrăită...
Cela ce ai zidit după chipul Tău, Iubitorule de oameni pe om, şi omorându-se de păcat, prin călcarea poruncii, răstignindu-Te în locul Căpăţânii, l-ai mântuit. Pe morţii, ce i-a înghiţit moartea, i-a dat înapoi şi s-a stricat şi împărăţia iadului cea făcătoare de stricăciune, seulându-te Tu din mormânt Doamne.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul acelaşi :
Cela ce ai pus munţii ,Stăpâne, cu cumpăna dumnezeieștii cunoştinţe, tăiatu-Te-ai din Fecioară, Piatră fără de mâini, mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni. Firea noastră cea bolnavă o ai vindecat, Stăpâne, împreunând cu dânsa în Fecioară doctoria cea prea lucrătoare, adică preacurată Dumnezeirea Ta, Cuvântule. Partea mea eşti Doamne, şi moştenire dorită, Cela ce din Fecioara m-ai împreunat Cuvântule cu ipostasul Tău, făcându-Te ipostas cu trupul.
Cântarea a 5-a,
Irmosul :
La tine mânec Ziditorule a toate, la pacea ceea ce covârşeşte toată mintea, pentru că lumină sunt poruncile Tale, întru care mă povăţuieşte.
Judecătorului celui nedrept prin pizma evreilor dându-Te, Văzătorule a toate, şi judecând tot pământul cu dreptate, ai izbăvit pe Adam din osânda cea dedemult.
Pacea Ta, bisericilor Tale, Hristoase, cu nebiruită puterea Crucii Tale, Cela ce ai înviat din morţi, dăruiește-o și mântuieşte sufletele noastre.
A Născătoarei :
Cort sfânt, şi mai desfătat decât cerurile, ca ceea ce ai născut pe Cel neîncăput de toată zidirea, pe Cuvântul lui Dumnezeu, una te-ai arătat pururea Fecioară.
Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Pe pământ neştiut...
Cu suliţa coasta Ta, o Hristoase al meu împungându-se, pe cea zidită din coasta omenească, care a fost pricinuitoare pierzării tuturor oamenilor, din blestem o ai slobozit. Întocmai cu Tatăl după Fiinţă fiind, casa cea sfinţită a preacuratului și preacinstitului Tău trup, o ai sculat din morţi, Hristoase Mântuitorul nostru. Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul tău Fecioară, Făcător este a lui Adam celui întâi zidit, iar nu făptură, măcar de Și-a şi zidit Luişi trup însufleţit din tine. Întocmai este cu Tatăl, Fiul Fecioarei, Cuvântul lui Dumnezeu, ipostas desăvârşit în două firi, Iisus Domnul, Dumnezeu desăvârşit şi om.
Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat, și se sfârşeşte duhul meu, ci tinzându-ţi Stăpâne braţul Tău cel înalt, ca pe Petru, Îndreptătorule mă mântuieşte. Adâncul milei, şi al îndurărilor m-au înconjurat, prin milostivă pogorârea Ta, că întrupându-Te, Stăpâne, şi făcându-Te în chip de rob, m-ai îndumnezeit, şi cu Tine împreună m-ai preamărit. Omorâre a luat omorâtorul, văzând înviat pe Cel omorât, acestea sunt Hristoase semnele Învierii Tale, și dobânzile preacinstitei Tale patimi.
A Născătoarei :
Preacurată, ceea ce singură între Făcătorul și între oameni mai presus de minte ai mijlocit, roagă pe Fiul tău, ca să fie milostiv robilor tăi celor greşiţi, și apărător.
Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Glasul lui Iona...
Cu răni fiind Tu ispitit, împreună ai sculat din iad pe cei răniţi cu patima Crucii. Pentru aceasta strig Ție : Scoate din stricăciune viața mea Iubitorule de oameni. Deschisu-s-au Ție, Hristoase, cu frică porţile iadului, şi uneltele vrăjmaşului s-au jefuit. Pentru aceasta femeile pe Tine te-au întâmpinat, în locul întristării bucurie luând.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos acelaşi :
Închipuitu-s-a precum suntem noi, din nestricata Fecioară, Cel neîmpărtăşit de chip, făcându-Se cu chipul şi cu lucrul om, neschimbându-Și Dumnezeirea. De adâncul păcatelor şi de viforul patimilor izbăveşte-mă, Preacurată, că ești liman și adânc al minunilor, celor ce aleargă la tine cu credinţă.
CONDAC. Glas 3.
Podobie : Fecioara astăzi...
Înviat-ai astăzi din mormânt Îndurate, şi pe noi ne-ai scos din porţile morţii. Astăzi Adam dănțuiește și se bucură Eva, și împreună proorocii cu patriarhii, laudă neîncetat puterea cea dumnezeiască, a stăpânirii Tale.
ICOS
Cerul şi pământul astăzi să dănţuiască, și pe Hristos Dumnezeu cu un gând să-L laude, că pe cei legaţi din mormânturi i-a sculat. Se bucură împreună toată zidirea, aducând veșnice cântări Făcătorului a toate şi izbăvitorului nostru. Ca astăzi pe oameni din iad scoţându-i, ca un dătător de viață, la ceruri împreună i-a înălţat, şi a surpat înălţările vrăjmaşului şi porţile iadului a zdrobit, cu puterea cea dumnezeiască a stăpânirii Sale.
Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Precum dedemult pe cei binecredincioşi trei tineri i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al Dumnezeirii, și pe noi ne luminează, care strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Ruptu-s-a catapeteasma Bisericii cea luminată, întru răstignirea Făcătorului, arătând credincioşilor pe adevărul cel ascuns în Scriptură, celor ce strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Împungându-se coasta Ta, Hristoase, picături din Dumnezeu curse, ale sângelui Tău celui de viață făcător, cu iconomie picând pe pământ, ai înnoit pe cei de pe pământ, care strigă : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
A Treimii :
Pe Duhul cel bun împreună cu Tatăl să-L preamărim, şi cu Fiul, Unul-Născut, o Stăpânie în Trei, credincioşii cinstind și o Dumnezeire : Bine ești cuvântat strigând, Dumnezeul părinţilor noştri.
Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Mândria tiranului...
Nu om prost pe Cruce spânzurat, ci pe Dumnezeu întrupat, soarele văzând, s-a întunecat Căruia şi cântăm : Bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. Pe Cel tare cu Dumnezeirea, luându-l iadul cel ticălos, pe Dătătorul de nestricăciune, a dat afară din sine sufletele drepţilor ce le-a robit, care strigă : Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
A Născătoarei :
Comoară a binecuvântării de mult preţ eşti Preacurată, celor ce te mărturisesc pe tine cu inimă curată, Născătoare de Dumnezeu, că din tine S-a întrupat Dumnezeul părinţilor noştri.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos acelaşi :
Cela ce eşti Domnul măririi, şi stăpâneşti puterile cele de sus, Cela ce șezi împreună cu Tatăl, pe mâinile Fecioarei Te-ai purtat : Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. Semeaţă este moartea, dar pe aceea cu Tine împreunându-se o ai pierdut, Cela ce Te-ai făcut din Fecioară trup, cu dumnezeiesc ipostas : Bine eşti cuvântat Doamne., Dumnezeul părinţilor noştri. De Dumnezeu Născătoare toţi pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te-am cunoscut, că pe Unul din Treime, ce S-a întrupat din tine, ai născut : Binecuvântat este Preacurată rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna-credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Ruptu-s-a podoaba Bisericii, când s-a înfipt Crucea Ta în locul Căpăţânii, şi zidirea împreună s-a clintit de frică, cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Înviat-ai Hristoase din mormânt, şi pe cel căzut cu înşelăciunea prin lemn l-ai îndreptat cu dumnezeiasca putere, pe cel ce strigă şi grăieşte : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
A Născătoarei :
Biserică a lui Dumnezeu te-ai arătat, lăcaş însufleţit și sicriu, că pe Făcătorul, Născătoare de Dumnezeu curată cu oamenii L-ai împăcat, şi după vrednicie toate lucrurile te lăudăm, şi te preaînălţăm întru toți vecii.
Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Văpaia focului materialnic...
Cuvântul nu este pătimitor, că fără patimă este cu Dumnezeirea, ci cu trupul a pătimit Dumnezeu, Căruia și cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Adormit-ai ca un muritor, sculatu-Te-ai ca un fără de moarte Mântuitorule și mântuieşti de moarte pe cei ce cântă : Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
A Treimii :
Slujim cu bunăcredinţă Dumnezeirii celei cu trei Ipostasuri împreunate, şi neîncetat cântăm : Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos acelaşi :
Pe cetele cele înţelegătoare ca o Maică le-ai covârşit, și aproape de Dumnezeu fiind, binecuvântăm, binecuvântată Fecioară naşterea ta, şi o preaînălțăm întru toți vecii. Pe trupul Dumnezeirii l-ai arătat că a strălucit mai frumos pe podoaba cea firească. Binecuvântăm, binecuvântată Fecioară; naşterea ta, şi o preaînălțăm întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Minune nouă şi lui Dumnezeu cuviincioasă, că prin ușa Fecioarei cea încuiata arătat a trecut Domnul, gol întru intrare, și purtător de trup S-a arătat întru ieșire Dumnezeu, și a rămas uşa încuiată, pe aceasta negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu o mărim. Înfricoşat este a Te vedea pe Tine, Făcătorul, pe lemn ridicat, Cuvântule al lui Dumnezeu, şi pe Dumnezeu trupeşte pătimind pentru robi, și în groapă fără suflare zăcând, şi pe cei morţi din iad dezlegând. Pentru aceasta pe Tine, Hristoase, ca pe cel atotputernic, Te mărim. Din stricăciunea morţii ai mântuit Hristoase pe strămoşi, fiind pus mort în mormânt, şi viață ai înflorit, pe cei morţi înviind, povăţuind firea omenească la lumină, și întru dumnezeiască nestricăciune îmbrăcându-o. Pentru aceasta pe tine Izvorul luminii celei de-a pururea vii, Te mărim.
A Născătoarei :
Biserică și scaun al lui Dumnezeu te-ai văzut, în care a locuit Cel ce este întru cei de sus născându-Se fără ispită bărbătească, Preacurată, nedeschizând nicicum uşile trupului tău. Deci Preasfântă cu rugăciunile tale cele neîncetate, supune degrab poporului nostru neamurile barbarilor.
Al Crucii cu ai învierii.
Irmosul : Cei ce ne-am rănit...
Cinste tuturor oamenilor, din moartea cea necinstită ai izvorât, care prin răstignire Mântuitorule gustându-o cu fiinţa cea muritoare, nestricăciune mie mi-ai dăruit Hristoase ca un iubitor de oameni. Mântuitu-m-ai pe mine sculându-Te din mormânt Hristoase, şi m-ai înălţat, şi la Tatăl, Părintele Tău m-ai adus, şi de-a dreapta Lui împreună m-ai așezat, pentru milostivirea milei Tale, Doamne.
Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul acelaşi :
Saţiu de laudele tale Fecioară, credincioşilor celor curaţi nicicum nu este, că dorire spre dorire pururea dumnezeiască şi duhovnicească adăugând, ca pe Maica lui Dumnezeu te măresc. Pusu-ne-ai nouă solitoare neruşinată pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, şi pentru rugăciunile ei ne dăruiești nouă, Milostive, pe Duhul cel dătător de bunătate, Carele din Tatăl prin Tine purcede.
LA LAUDE
Stihiri ale învierii. Glas 3.
Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui. Veniţi toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei înfricoşate, că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel ce era întru început, S-a răstignit pentru noi şi de voie S-a îngropat, şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate, Acestuia să ne închinăm. Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Povestit-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne, ci adunarea deşertăciunii umplând de daruri dreapta lor, au socotit, să ascundă Învierea Ta, pe care lumea o măreşte, miluieşte-ne pe noi. Stih : Lăudaţi pe Domnul întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. De bucurie toate s-au umplut, luând dovedirea învierii, că Maria Magdalena la groapă a venit, şi a aflat înger pe piatră şezând, cu veșmintele strălucind şi zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Nu este aici, ci S-a sculat precum a zis mai-nainte, mergând în Galileia. Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Întru lumina Ta, Stăpâne, vedem lumină Iubitorule de oameni, că ai înviat din morţi, mântuire neamului omenesc dăruind, ca să Te preamărească toată zidirea, pe Tine unul Cel fără de păcate, miluieşte-ne pe noi.
Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Cântare de dimineaţă mironosiţele femei cu lacrimi Ți-au adus Doamne, că având miresme cu bun miros, la mormântul Tău au ajuns, sârguindu-se, ca să ungă preacurat trupul Tău. Iar îngerul şezând pe piatră, acelora bine a vestit : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi ? Că moartea călcând a înviat ca un Dumnezeu, dând tuturor mare milă. Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. Strălucind îngerul la mormântul Tău cel făcător de viață, mironosiţelor a grăit : Deşertat-a mormintele Izbăvitorul, prădat-a iadul, și a înviat a treia zi, ca un însuși Dumnezeu, și Atotputernic. Stih : Scoală-te Doamne Dumnezeul meu înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. În mormânt Te-a căutat, venind întru una a sâmbetelor, Maria Magdalena, şi neaflându-Te se tânguia cu plângere strigând : Vai mie Mântuitorul meu, cum Te-ai furat Împărate al tuturor; Iar doi îngeri de lumină purtători, înlăuntrul mormântului au strigat : Ce plângi o femeie ? Plâng a zis, că au luat pe Domnul meu din mormânt, și nu știu unde L-au pus pe Dânsul. Iar ea întorcându-se înapoi, dacă Te-a văzut, îndată a strigat : Domnul meu și Dumnezeul meu mărire Ție. Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne cu toată inima mea spune-voi toate minunile Tale. Evreii au închis în mormânt Viața, iar tâlharul a deschis cu limba raiul, strigând şi grăind : Cela ce cu mine pentru mine Te-ai răstignit, împreună cu mine Te-ai spânzurat pe lemn, şi Te-ai arătat mie pe scaun cu Tatăl împreună şezând. Că Acesta este Hristos, Dumnezeul nostru, Carele are mare milă. Mărire… Stihira Evangeliei. LUMINÂNDELE Și acum… Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu…
Doxologia cea mare. Ectenia şi Otpustul.
LA LITURGHIE Fericirile Lepădând Hristoase porunca Ta strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul, Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit, carele a strigat : Pomeneşte-mă Mântuitorule întru împărăţia Ta. Pe noi cei ce am greşit, cu blestemul morţii ne-ai osândit, Dătătorule de viață, Doamne, şi cu trupul Tău fără păcat Stăpâne pătimind, pe cei morţi i-ai înviat, care strigau : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Sculându-Te din morţi, împreună ne-ai sculat pe noi din patimi, cu Învierea Ta, Doamne, şi toată puterea morţii o ai pierdut Mântuitorule. Pentru aceasta cu credinţă strigăm Ție : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Cu îngroparea Ta cea de trei zile pe cei omorâţi în iad, ca un Dumnezeu vii făcându-i, împreună i-ai sculat, şi nestricăciune tuturor ca un bun ne-ai izvorât, nouă celor ce cu credinţă strigăm pururea : Pomenește-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Femeilor celor purtătoare de mir întâi Te-ai arătat, înviind din morţi Mântuitorule, strigând bucuraţi-vă, şi printr-însele prietenilor ai vestit învierea Ta, Hristoase. Pentru aceasta cu credinţă strigăm : Pomeneşte-ne și pe noi întru împărăţia Ta. În munte Moise tinzându-şi mâinile, a închipuit Crucea, pe amalic biruind, iar noi cu credinţă pe aceasta armă tare împotriva dracilor luându-o toţi strigăm : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
Mărire...
Pe Tatăl, şi pe Fiul, și pe Duhul Sfânt, să lăudăm credincioşii, pe un Dumnezeu, pe un Domn, ca dintr-un soare, că cu trei străluciri este Treimea, şi luminează pe toţi cei ce strigă : Pomenește-ne şi pe noi întru împărăţia Ta.
Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te uşa lui Dumnezeu, prin care a trecut întrupându-Se, Făcătorul, pecetluită păzindu-te. Bucură-te nor ușor, care ai purtat pe Hristos ploaia cea dumnezeiască ! Bucură-te scară şi scaun ceresc ! Bucură-te munte cinstit, gras, netăiat ! SLUJBA DE LUNI
DUMINICĂ SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 3.
Podobie : Mântuieşte-mă, Doamne... Greşit-am Doamne Dumnezeul meu, greşit-am Ție, curăţeşte-mă, să nu mă lepezi Cuvântule, nici să Te scârbeşti de mine, ci ca un însuţi iertător şi milostiv, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, şi mă întăreşte Mântuitorule, ca să fac dreptăţile Tale, Unule mult-Milostive. Grăbeşte Doamne, de mă scoate din mâna potrivnicului, că voind m-am făcut rob înşelătorului, şi m-am depărtat de la poruncile Tale, Milostive; dă-mi vreme de pocăinţă, și mă adu la lumina umilinţei, ca să plâng căderea mea Mântuitorule. Doamne Dumnezeul meu, izbăvește sufletul meu din orbire, şi-mi dă izvoare de lacrimi, ca să spăl ruşinile fărădelegilor mele, luminează-mă pe mine cel ce sunt întru întuneric, dăruiește-mi lumina cunoștinței Tale, Mântuitorule, ca să umblu întru preacinstitele Tale porunci. Alte Stihiri, ale celor fără de trupuri.
Podobie : Mare este puterea Crucii...
Cetele celor fără de trupuri Doamne le-ai înfiinţat, arătând tuturor bogăţia bunătăţii Tale, și i-ai adus din nefiinţă întru fiinţă, pentru mărirea Ta cea mai presus de minte, ca să Te mărească acum, cu glasuri netăcute. Mare este puterea îngerilor Tăi, Hristoase, că fără trupuri fiind lumea o străbat, păzind Bisericile, cu puterea cea de la Tine, Stăpâne, şi se roagă pentru toată lumea. Puteri, stăpânii, îngeri, arhangheli, şi Serafimi şi scaune, începătorii şi domnii, Heruvimi cei ce sunteţi ai măririi celei netâlcuite și desăvârşite, și ai înţelepciunii celei adevărate, acum rugaţi-vă pentru lume. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Mare facere de bine prin tine Curată dobândind, împreună cu îngerii lăudăm pe Cel născut al tău, Carele te-a şi învrednicit a Se naşte din pântecele tău, pentru nemărginita milostivire, și a zidit de a doua oară neamul omenesc. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă
Laudă de seară aducem Ție, Hristoase, cu tămâie şi cu cântări duhovniceşti, miluiește Mântuitorule sufletele noastre. Mântuieşte-mă Doamne Dumnezeul meu, că Tu eşti mântuirea tuturor, viforul patimilor mă tulbură pe mine, și sarcina fărădelegilor mele mă cufundă. Dă-mi mână de ajutor şi către lumina umilinței mă ridică, ca un singur milostiv şi de oameni iubitor. Mucenicina :
Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume, și a arătat din pescari Apostoli, şi din neamuri Mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce eşti întâi sfântă, întrutot Curată, lauda cetelor cereşti, cântarea Apostolilor şi plinirea proorocilor, primeşte Stăpână şi rugăciunile noastre. LUNI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă. Sedelne de umilință. Glas 3 Nemernic fiind pe pământ, suflete ai meu pocăieşte-te, ţărâna în mormânt nu laudă, de greşale nu se izbăveşte. Strigă lui Hristos Dumnezeu : Cunoscătorule de inimi greşit-am, mai-nainte de a mă osândi, milostiveşte-Te spre mine Dumnezeule și mă miluiește. Până când suflete al meu petreci în păcate, până când pui îndelungare pocăinţei ? Ia aminte judecata care va să fie, şi strigă lui Hristos Dumnezeu : Cunoscătorule de inimi greșit-am Doamne, Cela ce ești fără de păcate, miluieşte-mă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te Marie, Maică și Fecioară, muntele cel sfânt, raiul cel din Eden dintru care S-a născut Hristos Dumnezeu, Cuvântul fără de sămânţă, prin Carele a odrăslit lumii viață. După a 2-a Catismă, Sedelne.
La înfricoşata judecată fără de pârâşi mă voi vădi, fără mărturii mă voi osândi că se vor deschide cărţile ştiinţei și lucrurile cele ascunse se vor descoperi. Deci mai-nainte până ce se vor cerca întru acea privelişte a tot poporul cele lucrate de mine, Dumnezeule curățește-mă și mă mântuieşte. Înfricoșată judecată mă aşteaptă pe mine, Doamne, că şi tăcând eu, faptele mele strigă; ci apucând mai-nainte Hristoase Dumnezeule, caută-mă. pe mine rătăcitul, prin pocăință și mă mântuieşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Pentru mărturisirea...
Făcutu-te-ai cort dumnezeiesc al Cuvântului, ceea ce eşti una preacurată Fecioară Maică, covârşind cu curăţia pe îngeri; deci pe mine, carele m-am spurcat cu păcate trupeşti, mai mult decât toţi, curățeşte-mă cu apele cele dumnezeiești, ale rugăciunilor tale, Preacurată, dându-mi mare milă. După a 3-a Catismă. Sedelne.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Cele cereşti și cele pământeşti le-ai adus cu cuvântul ca un Atotputernic, şi cetele îngerilor cu cutremur înaintea Ta stând, neîncetată laudă aduc Ție, Stăpâne, toate marginile strălucind cu lumina Ta, prin care şi noi strigăm Ție : Mântuiește-ne cu îndurarea Ta. Mucenicina :
Vitejia răbdării voastre prealăudaților Mucenici au biruit meşteşugurile vrăjmaşului începătorului răutăţii. Pentru aceasta v-aţi învrednicit fericirii celei veșnice. Ci rugaţi-vă Domnului, să mântuiască turma poporului celui iubitor de Hristos, cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Asemenea.
Cele cereşti cu frică se bucurau, şi cele pământeşti cu cutremur se veseleau, când preacuratul glas a vestit ţie, Născătoare de Dumnezeu, că o prăznuire a strălucit amândurora, când a izbăvit Stăpânul pe cel întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu îngerul strigăm ție : Bucură-te cea cu daruri dăruită. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul de umilinţă
Cântarea 1-a, Glas 3. Irmosul : Marea o ai desfăcut, şi pe căruţele lui Faraon cu adâncul mării le-ai acoperit Doamne şi ai mântuit pe poporul israelitenesc, cel ce cu cântări Te laudă. Cela ce eşti fără de păcate, izbăveşte-mă de întunericul păcatelor, pe care fără de minte le-am lucrat, dându-mi lacrimi de umilinţă, ca și oarecând desfrânatei. Pe mine cela ce m-am făcut peşteră tâlharilor, cu fapte necuvioase, prin fapte bune arată-mă Iubitorule de oameni casă a Ta, Cela ce de voie Te-ai născut în peşteră. Mucenicine :
Cu povăţuirea Dumnezeiescului Duh, de Dumnezeu insuflaților Mucenici, ați trecut viforul muncilor, și la dumnezeiescul liman aţi ajuns. Strălucindu-se mucenicii cu darul Duhului, de întunericul cel prea-adânc al nebuniei idoleşti au fugit, prealăudaţii bucurându-se. A Născătoarei :
Preasfântă Curată, ceea ce eşti ajutorul păcătoşilor, îndreptarea celor căzuţi, mie celui ce mult am greşit, dă-mi pocăinţa umilinței. Alt canon al sfinţilor îngeri
Cântarea 1-a,
Irmosul : Cântare nouă să cântăm...
Hristoase Dumnezeule, Cela ce eşti Lumina cea fără de început, şi cuprinzătoare a toată lumina, gândul meu luminează-l, cu folosinţa puterilor Tale. Bucurându-se cu cuviinţă îngerească, cetele îngerilor, prin împărtăşirea cea preabogată a ascunsului Tău, se strălucesc cu prea înfrumuseţatele dumnezeiești daruri. Ca un bun și de viață făcător, Duhul cel atotputernic al Tatălui, cu bună dăruire, pe puterea cerurilor întru neschimbate dumnezeiești străluciri o a întărit. A Născătoarei :
Dumnezeiescule Gavriile al voievozilor, cu cetele cele fără de trupuri, strigă preafericite şi acum celei cu daruri dăruită glasul cel de bucurie : Bucură-te ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Întăreşte Doamne inimile robilor Tăi, şi le luminează spre lauda Ta, ca să Te mărim pe Tine Mântuitorule în veci. Precum pe Petru cufundându-se, l-ai mântuit Iubitorule de oameni, aşa şi pe mine mă scoate dintru adâncul răutăţilor mele. Omorându-mă vicleanul cu patimile, m-a ucis, iar Tu, Dătătorule de viață cu chipurile pocăinţei înviază-mă. Mucenicine :
Cu foc materialnic mucenicilor, fără dreptate arzându-vă, fără materie v-aţi aprins. Mucenicii prin sucirea mădularelor, măiestriile şi pândirile amăgitorului au pierdut, şi cununilor s-au învrednicit. A Născătoarei :
Marie cea numită Doamnă, pe mine cel stăpânit de multe patimi stricătoare de suflet, cu rugăciunile tale slobozeşte-mă. Alt Canon,
Irmos : Arcul vrăjmaşului...
Curgeri ce izvorăsc, şi râuri ale bunătăţii ai arătat Bunule pe cetele îngerilor, ce strălucesc cu raza ascunsului Tău. Ca să arăţi de faţă vistieriile bogăţiei Tale, şi ale tăriei Stăpâne Hristoase, părtaşe ale măririi Tale pe minţi le-ai adus întru fiinţă. Cu cutremur Ție slujitor este stându-ţi înainte strălucirile îngerilor, puterea Ta, Hristoase, cea cu nemărginire puternică pururea o laudă. A Născătoarei :
Dintru tine fără lipsă pe tot omul a luat Stăpânul a toate, Maica lui Dumnezeu, şi pe tine te-a arătat izvor darului. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Dezleagă legăturile patimilor mele Doamne, şi legându-mă, cu pocăinţa bunătăţilor Tale mă fă părtaş. Străluceşte-mi chipurile pocăinţei celei strălucitoare, Soare Hristoase, izgonind noaptea răutăţilor mele cea adâncă. Mucenicine : Arătatu-v-ați îngerilor pătimitori, ca nişte cărbuni de foc, arzând materia nedumnezeirii şi pe cei din întuneric luminându-i. Omorârii lui Hristos urmând mucenicilor cu multe feluri de chinuri împreunându-vă, pentru aceasta dumnezeiasca viață moşteniți. A Născătoarei :
Pocăinţă adevărată dă-mi mie, Curată, potoleşte tulburarea patimilor mele, ceea ce ești folositoarea celor păcătoşi. Alt Canon,
Irmos : Străină este şi nespusă...
Nori care primesc strălucirea cea în trei luminători, prin dumnezeiasca voinţă v-ați adus podoabe întreite, povățuindu-vă cu puterea Duhului. Îngerii cu taină se învaţă ascunsul cel nematerialnic și cu apropierea de dumnezeiască stăpânirea Ta, Hristoase luminându-se strigă : Mărire puterii Tale. Îngerii ca nişte păzitori ai mântuirii credincioşilor, în lume se trimit către cei ce vor să creadă Ție, Mântuitorule, păzind pe robii Tăi. Făclii ce împrejur se învârtesc, cu strălucirea cea neapusă a Dumnezeirii celei mai presus de Dumnezeire, arătat îmbogăţindu-se cetele îngerilor, se propovăduiesc. A Născătoarei :
Ca un rob acum alerg la acoperământul tău, preacurată Născătoare de Dumnezeu, ci izbăveşte-mă de tulburarea patimilor, ca ceea ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirii. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Cu lumina Ta cea neînserată Hristoase Dumnezeule luminează smeritul meu suflet, şi-l povăţuieşte la frica Ta, pentru că lumină sunt poruncile Tale. Să nu mă pui gol de lucruri bune înaintea divanului Tău, Iubitorule de oameni, ci prin pocăință îmbracă-mă în veșmântul dumnezeieștilor fapte. Rănitu-m-am cu sabia patimilor şi în groapa deznădăjduirii am căzut, nu mă trece cu vederea, Stăpâne, ci mă vindecă cu întoarcerea doctoriei pocăinţei. Mucenicine :
Și cu unghii de fier cumplit strujindu-vă pătimitorilor, şi cu săbii ucigându-vă şi cu bătăile cheltuindu-vă, n-aţi plecat genunchii la cele cioplite. Sfinţilor Mucenici, lumea cu patimile voastre se împodobeşte, că aţi aflat petrecere mai presus de lume împreună cu îngerii. A Născătoarei :
Ceea ce una prin cuvânt ai născut pe Cuvântul pe pământ şi ai rămas Fecioară, izbăvește-mă de faptele cele neduhovniceşti, ca să te laud cu cuvinte cinstite. Alt Canon,
Irmos : Cela ce eşti nevăzut...
Împreună cu Tatăl pe Fiul şi pe Duhul, cu lumina cea întreit luminătoare strălucindu-ne, credincioşii să lăudăm pe una Dumnezeirea, împreună cu oștile îngerilor. Pe o Stăpânie mai presus de stăpânie, Serafimii ne învaţă a cinsti, strigând glasul cel întreit sfânt, arătat prin Duhul luminându-se îngerii. A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, întrutot curată, arhanghelul Gavriil pogorându-se din cer, bine a vestit ţie, că vei să naşti fără de sămânţă pe Dătătorul de viaţă. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor Iubitorule de oameni şi în valul ispitelor se primejduiesc să piară, nu-i trece cu vederea, pe cei ce strigă : Mântuieşte-ne Mântuitorule precum ai mântuit din fiară pe Proorocul. Prea înălţându-mă cu gândul ca şi fariseul cel dedemult, căderea cea mai de înainte am căzut cumplit, şi văzându-mă amăgitorul se veseleşte. Hristoase, Cela ce ai smerit pe acesta cu Crucea, pe mine cel smerit cumplit miluieşte-mă. Iubitor de păcate m-am făcut în viață, cât nimenea altul niciodată, Stăpâne, şi am cheltuit ticălosul a Ta îndelungă-răbdare, și încă sunt nesimțitor, ci mă întoarce cu îndurarea Ta. Mucenicine :
Cu voie prea semeaţă călcătorii de lege pe cei înţelepţi osândindu-i cu foc şi cu fierăstraie şi cu vârteje, mai străluciţi decât aurul cu adevărat i-au arătat și moştenitori ai lui Hristos. În priveliştea cea plină de lupte şi de nevoinţe prea mari şi de bătăi mai presus de fire intrând, aţi biruit pe domnul întunericului și de la Dumnezeu ați luat cununi pătimitorilor. A Născătoarei :
Pe chivotul legii, pe masa cea cu adevărat sfântă, pe curăţitoarea noastră, pe Biserica cea însufleţită a lui Dumnezeu, pe sfeşnicul cel cu totul de aur, pe adevărata Maica Ziditorului o lăudăm. Alt Canon,
Irmos : Lăcaşul lui Iona a fost...
Pe întâia şi atotlucrătoare strălucirea Stăpâniei celei bune, arhangheli, îngeri, cu tărie lăudaţi-o strigând împreună cu începătoriile şi cu stăpâniile și cu puterile. Nevăzutule, Cela ce ai împodobit lumea cea gândită, întru rânduială cu bună tocmire, binevoieşte ca şi cinstita Biserică să se asemene bunei orânduieli a acesteia. A Născătoarei :
Izvor de vindecări, pururea curgător, te-a arătat Cuvântul, Cel ce S-a sălăşluit întru tine, pentru aceasta rănile sufletului meu Fecioară de Dumnezeu Născătoare vindecă-le. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cei trei tineri în cuptor, pe Treime închipuind, îngrozirea focului au călcat, şi cântând strigau : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Vremea mea se sfârşeşte o suflete, ieşirea este lângă uşi, arată roduri de pocăinţă, mai-nainte până ce nu se vor închide uşile, strigând lui Hristos : Doamne mântuieşte-mă. Să ogorâm inimile cu plugul adevăratei cunoştinţe, aducând grâul pocăinţei, ca să secerăm spicul dreptăţii, întru Hristos lucrătorul sufletelor noastre. Mucenicine :
Luminătorii bunei credinţe, luptătorii cei împotriva păgânătăţii, îmbogăţitorii celor săraci, mucenicii Domnului, pe sufletul meu cel prea ticălos, cel lipsit de fapte bune, îmbogăţiţi-l. Cela ce ai mântuit pe vameşul, carele dintru adâncul inimii a suspinat, primeşte şi pe a mea mică suspinare, şi mă mântuieşte, pentru purtătorii de chinuri, cei ce Te-au preamărit pe Tine, Hristoase, prin mădularele lor. A Născătoarei :
Izvorule, cel ce izvorăşti apa iertării, izvoarele păcatelor mele usucă-le, dăruindu-mi ploi de lacrimi, ca să te laud pururea, ca pe Născătoarea de Dumnezeu. Alt Canon,
Irmos : Trufaş a fost tiranul...
Cu gând statornic, şi cu întinsă căutătură, cetele îngerilor privind strălucirea cea stăpânitoare, cu împărtăşirea v-aţi făcut al doua lumină strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeule. Cetele îngerilor, cu dorire neabătută, şi cu dragoste neslăbită, căutând la frumuseţile Ziditorului, după dar vă faceţi a doua lumină strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeule. A Născătoarei :
Întrupat ai născut de Dumnezeu Născătoare pe Cuvântul Cel fără de început, pe Cel cu dumnezeiască naştere mai-nainte de veci din Tatăl fără de mamă, binecuvântat este Stăpână rodul pântecelui tău. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Domnul, Cel ce S-a pogorât în văpaia focului la tinerii evreieşti, şi S-a arătat cu putere dumnezeiască; preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toți vecii. Ham pentru râs cu hotărârea părintească s-a făcut rob, ce faci suflete al meu slujind patimilor, şi râzând fără de rânduială, şi neruşinându-te de cerescul Părinte. Cain nebuneşte pizmuind s-a făcut ucigaş de frate, acestuia asemenea te-ai arătat, nu pe altul ucigând, ci însuţi pe tine suflete al meu cu iubirea de desfătări şi cu amăgirile vieţii. Mucenicine :
Pe mărgăritarii cei aleşi ai Domnului, pe vasele cele cinstite, pe făcliile cele ce luminează cu raza dumnezeiescului dar, pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, cu credinţă adunându-ne, să-i cinstim după vrednicie. Cuvântule, Cela ce ai primit mai vârtos decât tămâia sângele înţelepţilor purtători de chinuri, pe cei ce cad cu pocăinţă către Tine, pentru rugăciunile lor mântuiește-i ca un milostiv. A Născătoarei :
Cu preamulta desfătare, de iad m-am apropiat, Fecioară ceea ce ai prea multă îndurare, ca ceea ce negrăit ai născut pe Înduratul Dumnezeu, milostivindu-te mântuieşte-mă. Alt Canon,
Irmos : Văpaia focului celui...
Ca un Făcător al tuturor ai gândit pe îngeri, şi au stătut înaintea Ta cu frică strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Prin împărtăşirea dumnezeiescului foc, ca nişte văpăi făcându-se minţile cele cereşti strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Pe îngerii cei fără materie şi gânditori, mai-nainte decât pe toate cele văzute i-ai înfiinţat, care strigă Ție neîncetat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Pe Cuvântul Tatălui mai presus de cuvânt întrupat L-ai născut, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, pe Carele Îl lăudăm toate făpturile ca pe Domnul, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
În muntele Sinai în rug te-a văzut Moise pe tine, care ai zămislit în pântecele tău Focul Dumnezeirii fără de ardere; iar Daniil te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David. Iacob oarecând pentru înfrânare a luat cinstea naşterii celui dintâi, iar Isav şi-a dat cinstea celor dintâi, neînfrânând pântecele. Câtă răutate este neînfrânarea, și cât este de mare înfrânarea, fugi de urmarea celor răi o suflete, și iubeşte sporirea celor buni. Devreme ce multe răbdând nevinovatul Iov s-a încununat, că pâraie de ispite împreună curgând asupră-i, n-a clintit turnul inimii lui, acestuia o suflete pururea râvneşte, și vei rămâne nerănit de meşteşugirile celui viclean. Mucenicine :
Ascuţindu-vă cu focul Dumnezeiescului Duh, săbii a avea v-ați arătat, tăind taberele cele potrivnice, purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, și foarte mărindu-vă cu biruinţele, v-ați încununat, cu mâna cea atotputernică, a Împăratului tuturor. Mulţimea cea fără prihană a mucenicilor, rugaţi pe Stăpânul şi Dumnezeu, ca să curățească mulţimea răutăţilor mele, celor fără de număr, Cela ce a primit nenumăratele voastre osteneli, şi împreună cu oștile cele fără de trup v-a numărat. A Născătoarei :
Palatule cel luminat al Stăpânului, arată-mă casă a luminii, uşa cea neumblată, deschide-mi căile pocăinţei, pământule cel sfânt, către pământul celor blânzi povăţuieşte-mă Stăpână, şi de toată stăpânirea patimilor arată-mă slobod. Alt Canon,
Irmos : Cei ce ne-am rănit cu dulce...
Prea dumnezeieştilor cete cele ce staţi acum înaintea Luminii celei mari şi mai întâi, preaputernici rugători fiţi pentru noi toţi, cei ce vă mărim ca pe nişte îngeri ai lui Dumnezeu. Pe Treimea cea întocmai puternică, luminat învrednicindu-vă a o mări, cu strălucirile acestea mai întâi luminându-vă, învredniciţi-ne şi pe noi al doilea a străluci, cei ce cu bunăcredinţă vă mărim. A Născătoarei :
Pe tine temelie a mântuirii noastre toți te ştim, Născătoare de Dumnezeu. Că naşterea ta cea preacurată a mântuit cu sângele cel dumnezeieşte lucrător, pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă și te măresc. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri de umilinţă.
Mintea mea cea risipită adună-o Doamne și inima mea cea înțelenită curăţeşte-o, ca lui Petru dându-mi pocăinţă, ca vameşului suspinare, şi lacrimi ca desfrânatei, ca să strig Ție cu glas mare : Dumnezeule mântuieşte-mă ca un singur îndurat şi iubitor de oameni. De multe ori săvârşind cântarea m-am aflat plinind păcatul cu limba grăind cântări, iar cu sufletul cele necuvioase gândind. Ci îndreptează-le pe amândouă prin pocăinţă Hristoase Dumnezeule și mă mântuiește. Mucenicina :
Veniţi popoare să cinstim toţi pomenirea sfinţilor purtători de chinuri : Că privelişte făcându-se îngerilor şi oamenilor, cununi de biruinţă de la Hristos au luat, şi se roagă pentru sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Mare este puterea Crucii...
Preasfântă, ceea ce covârşeşti cu adevărat îngerii cereşti, du rugăciunea oamenilor celor de pe pământ, către Stăpânul tuturor, ca să se mântuiască cei ce cu credinţă te mărturisesc pe tine, adevărată Născătoare de Dumnezeu. LUNI LA LITURGHIE Fericirile
Lepădând Hristoase porunca Ta, strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit carele a strigat : Pomeneşte-mă Mântuitorule întru împărăţia Ta.
Mulţimea răutăţilor mele după mulţimea milei Tale Hristoase, trecându-o cu vederea, mântuieşte-mă în ziua judecăţii de osândire și de veșnica muncă izbăveşte-mă Mântuitorule, ca să laud bunătatea Ta. Heruvimi și Serafimi, scaune, arhangheli, puteri şi începătorii şi domnii, îngeri şi toate stăpâniile; rugaţi pe Făcătorul ca să treacă atunci greşalele mele, când va vrea să judece pământul, ca un iubitor de oameni. Mucenicina :
Pătimitorii lui Hristos, vopsindu-şi porfira din sfintele sângiuri, cu adevărat s-au învrednicit cu Împăratul puterilor împreună a împărăţi, cu dumnezeiască cuviinţă, și nouă celor ce după vrednicie totdeauna îi cinstim pe dânşii ne cer iertare de greşale. Mărire...
Pe o Dumnezeire în trei Ipostasuri, credincioşii să lăudăm cu bunăcredință, pe Tatăl, pe Cuvântul și pe Sfântul Mângâietorul Duh, şi cu glasuri îngereşti să strigăm fără tăcere : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre. Și acum... A Născătoarei :
Norule cel luminos, carele ai născut pe Lumina cea din Lumină, pe mine cel întunecat cu patimile şi cu dezmierdările vieţii, luminându-mă Curată îndreptează-mă. Şi te roagă ca să dobândesc mărirea ceea ce au câştigat acum cei ce bine au viețuit. SLUJBA DE MARŢI
LUNI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 3.
Podobie : Mare este puterea Crucii... Patimile sufletului Mântuitorul meu şi ale trupului, cumplit ridicându-se asupră-mi, îndoit mă cufundă amândouă și întru adâncul deznădăjduirii mă trag, ci precum oarecând marea, pe acestea domoleşte-le, și alinare dăruiește-mi. Nu am îndrăzneală să caut şi să privesc la înălţimea cerului, cu totul sunt osândit şi tras de mulţimea greşalelor mele. Deci ca vameşul strig Ție, Mântuitorule, milostiveşte-Te spre mine ticălosul. Mare şi înfricoşată este venirea Ta, Stăpâne, întru care vei să şezi să faci judecată dreaptă. Deci să nu mă judeci pe mine cel osândit, ci ca un Dumnezeu milostivește-Te, și mă slobozește de primejdia ce va să fie.
Alte Stihiri ale Mergătorului înainte. Asemenea.
Ca nişte zori ai răsărit tuturor marginilor, luminând inimile celor ce te laudă, preamărite. Drept aceea luminează cugetele şi sufletele noastre Proorocule ca să te lăudăm pe tine Botezătorule al Mântuitorului. Nu înceta a te ruga pentru lume, fericite Mergătorule înainte, toţi ne rugăm ție, ca să luăm dar dumnezeiesc dintru înălţime, a călca capul celui cu rea socoteală, noi cei ce ne-am îmbogăţit cu tine solitorul. Când mă va despărţi pe mine Domnul de cortul cel stricăcios, atunci să te aflu părtinitor, şi sprijineală, acoperământ, pe tine Ioane Mergătorule înainte şi Proorocule, povățuindu-mă către lumina cea neînserată.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Nu înceta Născătoare de Dumnezeu a te ruga pentru turma ta, ci cu rugăciunile tale izbăveşte-ne pe noi de îngrozirea ce va să fie și de toată vătămarea de acum, şi răpeşte pe robii tăi din urgia Domnului.
LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă
Laudă de seară aducem Ție, Hristoase, cu tămâie și cu cântări duhovniceşti, miluiește Mântuitorule sufletele noastre. Mântuieşte-mă Doamne Dumnezeul meu, că Tu ești mântuirea tuturor, viforul patimilor mă tulbură pe mine, şi sarcina fărădelegilor mele mă cufundă. Dă-mi mână de ajutor, și către lumina umilinței mă ridică, ca un singur milostiv și de oameni iubitor.
Mucenicina :
Mare este puterea mucenicilor Tăi, Hristoase; că în mormânturi zac, şi duhurile gonesc, şi puterea vrăjmaşului au surpat, cu credinţa Treimii nevoindu-se pentru buna-credinţă.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, folositoarea tuturor celor ce se roagă ţie, întru tine îndrăznim, întru tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră, roagă-te Celui ce S-a născut din tine, pentru netrebnicii robii tăi.
MARŢI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă. Sedelne de umilință. Glas 3. Nemernic fiind pe pământ, suflete al meu pocăieşte-te, ţărâna în mormânt nu laudă, de greşale nu se izbăveşte. Strigă lui Hristos Dumnezeu : Cunoscătorule de inimi greșit-am, mai-nainte de a mă osândi, milostiveşte-Te spre mine Dumnezeule și mă miluiește. Până când suflete al meu petreci în păcate ? Până când pui îndelungare pocăinţei ? Ia în minte judecata care va să fie și strigă lui Hristos Dumnezeu : Cunoscătorule de inimi greșit-am, Doamne, Cela ce ești fără de păcate, miluieşte-mă.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Scăparea şi puterea noastră Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea lumii cea tare, cu rugăciunile tale acoperă pe robii tăi de toată nevoia, una binecuvântată.
După a 2-a Catismă, Sedelne.
Adâncul păcatelor mele tu îl cunoşti Doamne, dă-mi mâna ca lui Petru și mă mântuieşte. Când judecata cea dreaptă va sosi, şi Judecătorul tuturor va judeca, ce răspuns vei da suflete al meu; de nu vei striga mai-nainte de sfârşit : Greşit-am Dumnezeule și mă miluiește.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
De Dumnezeu fericită, Maică nenuntită, sufletul meu cel neputincios vindecă-l, că cumplit sunt cuprins cu greşale ticălosul. Pentru aceasta cu suspinul inimii mele strig ţie : Primeşte-mă, ceea ce ești cu totul fără prihană, pe mine, cel ce mult am greşit, ca cu îndrăzneală să-ți strig : Bucură-te ceea ce ești cu daruri dăruită.
După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Pentru mărturisirea...
Sub acoperământul tău scăpând cu credinţă strigăm dintru adâncul sufletului, de Dumnezeu fericite Proorocule şi înainte Mergătorule, alină tulburarea ispitelor şi a primejdiilor, și valul bolilor și deşarte fă sfaturile neprietenilor vrăjmaşi, cerându-ne nouă mare milă.
Mucenicina :
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Pomenirea purtătorilor Tăi de chinuri Doamne o ai prealuminat ca un atotputernic, că i-ai întărit pe dânşii să urmeze patimilor Tale, şi au biruit bărbăteşte puterea lui Veliar, pentru aceasta au și luat daruri de tămăduiri, cu ale cărora rugăciuni Milostive dăruiește pace poporului Tău.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Fiecare unde se mântuieşte, acolo după dreptate şi aleargă şi care altă scăpare este ca aceasta precum tu Născătoare de Dumnezeu, ceea ce acoperi sufletele noastre. Psalmul 50.
CANOANELE
Canon de umilinţă
Cântarea 1-a, Glas 3 Irmosul : Pe noi înşine fraţilor, din tot sufletul să ne plângem, mirele se apropie, să aprindem faptele bune ca nişte candele luminoase, ca să câştigăm acolo dumnezeiasca cămară. Manase dedemult pocăindu-se din tot sufletul s-a mântuit, că a strigat din mijlocul legăturilor prins fiind către Unul Stăpânul, aceluia râvneşte suflete și lesne te vei mântui.
Mucenicine :
Orbirile ochilor, lipsirea mâinilor, tăierea limbii, sfărâmarea picioarelor şi a coastelor şi a braţelor au răbdat dumnezeieștii purtători de chinuri, mulţumind lui Iisus Hristos. Tămăduire s-a arătat nouă tuturor credincioşilor sicriul moaştelor voastre mucenicilor, din care scoatem sănătate sufletelor și trupurilor, pe voi după datorie cinstindu-vă pururea.
A Născătoarei :
Năstrapa cea cuvântătoare, ce porţi pe Hristos mana nemuririi, de amărăciunea patimilor celor stricătoare de suflet izbăveşte-mă Preasfântă Fecioară, ca cu credinţă să te măresc și cu buna-credinţă.
Alt Canon, al Cinstitului Mergător înainte,
Cântarea 1-a, Irmosul : Cela ce a împreunat apele... Dumnezeiască odraslă a pântecelui celui sterp, roagă-te lui Dumnezeu, ca să odrăslesc rodurile faptelor bune, dezlegându-mi mâhniciunea nerodirii, şi gonind întunericul din mintea mea, Mergătorule înainte al Domnului. Arătatu-te-ai tu pe pământ ca o stea prea mare, mergând înaintea Soarelui măririi, Celui ce a luminat tot pământul. Deci pe Acesta roagă-L Mergătorule înainte, ca pe sufletul meu, cel întunecat de gânduri rele, să-l lumineze. Pe Viaţa ceea ce se apropia la cei din iad, cu Dumnezeiescul Duh, mai-nainte vestindu-o Proorocule, sufletul meu cel omorât înviază-l cu rugăciunile tale, şi ca dintru, un mormânt de greşale scoală-l, rogu-mă, mărite Mergătorule înainte.
A Născătoarei :
Cu arhangelii, cu îngerii Fecioară, cu toți sfinţii ne rugăm, roagă pe Domnul, Cela ce din tine S-a arătat nouă, ca să ne izbăvească din nevoi, pe noi cei ce te mărturisim, adevărată Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Suflete străin şi neroditor, câştigă rod bine mărit, şi bine rodit făcându-te strigă : Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule, nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne. Legea lui Dumnezeu o am lepădat eu cel fără de ştiinţă, și voi să fiu osândit, și ce voi face nu ştiu, prea drepte Judecătorule, milostiveşte-Te, mântuiește-mă cu milostivirea Ta. Iubitorule de oameni, Cela ce eşti răsăritul răsăriturilor, mă rog să-mi răsari lumina dreptăţii, scoţându-mă din negura patimilor, şi dintru întunericul muncilor, mult-Milostive. Mucenicine : Sfinţilor Mucenici, locuitorii lumii celei gânditoare, pomii cei roditori ai raiului, izvoarele cele ce aveţi apa cea dumnezeiască, pahare ce vărsaţi băutura cea sfântă, v-ați arătat. O voie şi o socoteală întru prea multe trupuri purtând, purtători de chinuri Mucenici, au biruit mulţimea măiestriilor vrăjmaşului, şi pe Treimea, nedespărţită o au vestit.
A Născătoarei :
Fecioară Maică preacurată, nouă tuturor celora ce ne căim, şi către Hristos alergăm, şi dorim, ca să luăm dezlegare de păcate, pe Acesta fă-L milostiv, ceea ce ești Stăpâna tuturor.
Alt Canon,
Irmos : Cela ce toate dintru ce n-au fost...
Botezătorule, glas al Cuvântului făcându-te, glasurile celor ce te cinstesc îndreptează-le acum către Dânsul, şi cu mijlocirea ta iertare greşalelor nouă dăruieşte-ne. Păcătuit-am Ție, și am făcut fărădelege, și rău am greşit, Mântuitorule, și sufletul mi-am spurcat, pentru aceasta mă rog Ție pentru Botezătorul Tău miluiește-mă. Mergătorule înainte, creşterea pustiei, şi povăţuitorule al poporului celui nou, mă rog ţie, pe mine cel rănit în pustia dezmierdărilor, la calea pocăinţei povățuiește-mă.
A Născătoarei :
Împreună cu Apostolii, cu proorocii lucrătorii de sfinţenie, cu mucenicii, Preacurată, cu puterile cele de sus. Roagă-te Fiului tău, ca să ne miluiască pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Avvacum, preacurat pântecele tău munte umbrit mai-nainte l-a văzut, pentru aceea a şi strigat : De la miazăzi va veni Dumnezeul cel Sfânt, și din muntele cel cu umbra deasă. Hristoase, Cela ce ai izvorât dedemult din piatră poporului celui nesupus şi cârtitor apă de vindecarea setei, din neumedul meu suflet Dumnezeule izvorăște picături de umilinţă ca să mă spele pe mine. Doctorule al celor bolnavi, patimile inimii mele vindecă-le cu ameninţarea milostivirii Tale, punând ca un bun, doctorii de pocăinţă, dăruindu-mi ca un îndurat, sănătate sufletească.
Mucenicine :
Purtătorilor de chinuri, pe gândul milostivirii și al iubirii celei către trup desjugându-l, celor ce vrea să vă muncească, pe voi înşivă v-ați dat, ca să vă faceţi Ziditorului prieteni adevăraţi. Ostaşii lui Hristos, cei ce ați răbdat răni cu multe dureri din muncile cele de multe feluri, și dar ați luat din dăruirile Duhului, durerile patimilor noastre cele de mulţi ani goniți-le.
A Născătoarei :
Bucură-te cea cu multe numiri Fecioară, dintru care Cuvântul S-a născut, Cela ce ne-a dezlegat de dobitocia faptelor celor necuvioase, bucură-te nor luminos, care risipeşti norii mâhnirii noastre.
Alt Canon,
Irmos : Pus-ai pe noi tare dragoste...
Pe tine cela ce eşti glasul Cuvântului, Celui ce S-a arătat cu trup, Mergătorule înainte al Domnului, te rog, de faptele cele prea dobitoceşti izbăveşte-mă pe mine, cela ce cu cuvinte te cinstesc, şi după datorie cu credinţă te fericesc. Suspină o suflete, şi lui Dumnezeu Ziditorului tău strigă : Greșit-am, curățește-mă Hristoase, și mă izbăveşte de înfricoşata muncă, de primejdii şi de necazuri, cu dumnezeieştile rugăciuni ale Mergătorului înainte. Pe mine cela ce mă afund cu multe valuri ale cumplitelor patimi, şi mă viscolesc cumplit şi necurmat pururea mă cufund, Botezătorule scoate-mă, şi către limanul mântuirii mă povăţuiește.
A Născătoarei :
Maica lui Dumnezeu, căruţa cea mai înaltă decât Serafimii, cu slujitorii cei fără de materie, şi cu toţi sfinţii, roagă pe Hristos, pe Carele L-ai născut, ca să mă mântuiască pe mine cel deznădăjduit, ceea ce ești cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Mânecând te lăudăm, Unule-Născut, Cuvântule al lui Dumnezeu, pacea Ta dă-o nouă, şi ne miluiește pe noi cei ce te lăudăm, și cu credinţă ne închinăm. Stropindu-mă cu isopul pocăinţei, curățește-mă de întinăciunea patimilor, ca să mă arăt ţie curat, când vei judeca Hristoase toate, cu judecata cea dreaptă a Ta. Rănile prea-ticălosului meu suflet au putrezit Cuvântule, ci Tu, Doctorule al celor bolnavi, şi Dătătorule de bunătăţi, vindecându-le mântuiește-mă, pentru multă mila Ta.
Mucenicine :
Sfărâmatu-s-au pe pământ vasele cele de lut ale purtătorilor de chinuri, ci cu puterea sufletului mai mult se întăreau, şi se luminau cu puterea lui Hristos. Vărsându-se sângele sfinţilor, tot pământul a sfinţit, şi a adăpat suflete, şi a uscat arătat pâraiele cele tulburi ale deşertăciunii.
A Născătoarei :
Alt Canon,
Irmos : Cela ce pe pământ...
Pe pământ ca un înger cu trupul arătat ai vieţuit, Fericite, pentru aceea mă rog ţie, de înţelegerea cea trupească sufletul meu slobozeşte-l. Pe mine cel ce am căzut întru adâncul păcatului, şi cu dulceţile mi-am spurcat sufletul, şi mă primejduiesc, Mergătorule înainte al Domnului, mântuiește-mă pe mine cela ce scap la tine. Tu mai presus decât proorocii te-ai arătat, pentru că ai văzut Proorocule pe însuși Cel propovăduit, pe Carele roagă-L neîncetat, ca să ne lumineze sufletele noastre.
A Născătoarei :
Mai desfătată decât cerurile tu te-ai arătat cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară de Dumnezeu dăruită, de păcatul, cel ce mă strâmtorează, slobozeşte-mă.
Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Adâncul patimilor, şi viscolul vânturilor celor potrivnice, s-a sculat, asupra mea, ci întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule, mântuiește-mă, și mă izbăveşte din stricăciune, precum ai mântuit pe proorocul din fiară. Hristoase Dumnezeule, Cela ce oarecând pentru mine cel ce m-am întunecat de negura păcatului, și zac cu totul nelucrător, Te-ai răstignit, miluieşte-mă cu îndurarea Ta. Suspin şi întru răutăţi petrec, lăcrimez şi de judecată nu mă cutremur, de nesimţire bolesc, Cuvântule al lui Dumnezeu, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte, cu judecăţile Tale cele bune.
Mucenicine :
Ca nişte miei nicicum prigonindu-vă, nici cuvânt, nici glas slobozind, preamăriților pătimitori, la junghiere şi la bătăi v-aţi adus, pe Hristos lăudându-L. Daţi ați fost fiarelor spre mâncare, de adâncurile mării v-ați împărtăşit cu suflet bucuros, pentru aceea pe voi pătimitorilor, cu cununi nestricăcioase ale biruinţei v-a împodobit Hristos.
A Născătoarei :
Ceea ce eşti uşa celor ce cu credinţă se mântuiesc, și poartă, prin care singur a trecut Cel ce S-a întrupat pentru noi, porţile dreptăţii deschide-ne nouă, celor ce cu credinţă te lăudăm pe tine.
Alt Canon,
Irmos : Adâncul cel mai de jos...
Cela ce ai botezat cu apă pe Pârâul dulceţii, Cel ce S-a plecat sub mâna ta, pe Acesta roagă-L, înţelepte, ca să-mi trimită apa umilinţei, mie celui ce mult am greşit. Pe Adâncul milei în râu L-ai spălat Proorocule, pe Iisus, Iubitorul de oameni, Cela ce acoperă cu ape cele mai pe deasupra ale cerurilor, pe Carele roagă-L să-mi plouă iertare. Strigat-ai Mergătorule înainte, s-a apropiat Împărăţia Cerurilor, pocăiţi-vă, pe care a o câştiga învredniceşte, pe cei ce cu dragoste te cinstesc, şi aleargă la acoperământul tău cel cinstit.
A Născătoarei :
Preacurată, ceea ce ai împrumutat trup Ziditorului, cu puterile cele de sus, cu toţi proorocii, cu Apostolii şi cu mucenicii, pe Acesta roagă-L, ca să Se milostivească, și să mă mântuiască.
Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cela ce ai rourat văpaia cuptorului, și pe tineri nearși i-ai păzit; bine eşti cuvântat în veci Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. Golitu-m-am de haina nestricăciunii, și m-am îmbrăcat în lucruri de necinste. Pentru aceea strig Ție, Îndurate Dumnezeule, cu veșmintele faptelor bune luminează-mă. Pe mine cel ce cu ochi desfrânaţi m-am întinat, și cu pipăire a neînfrânării m-am spurcat, și împuțiciune m-am făcut înaintea Ta, Iisuse, ca pe desfrânatul primeşte-mă.
Mucenicine :
Iubind viaţa cea mai înaltă, dureri prea mari aţi răbdat, ostaşii lui Hristos, dumnezeieştilor luminători, pentru aceasta cu credinţă vă fericim. Luminându-vă cu raza muncilor, ați strălucit mai mult decât soarele, și toată negura nedumnezeirii o ați izgonit, sfinţilor Mucenici.
A Născătoarei :
Ca ceea ce ai născut pe Cuprinzătorul a toate, pe mine cel ţinut de întunericul necunoștinței şi al păcatului izbăveşte-mă, curată pururea Fecioară.
Alt Canon,
Irmos : Cei trei tineri în cuptor...
Cela ce eşti sfeşnicul Soarelui, sufletul meu cel stins şi umbrit cu lenea, luminează-l, îndreptându-mă către cărările pocăinţei, Botezătorule al Domnului, Mergătorule înainte. Gândind la ceasul judecăţii, cu totul mă înfricoşez, cel ce zac întru mulţimea necuvioaselor fapte, Botezătorule al Mântuitorului, stai mie întru ajutor de mă izbăveşte de focul cel gătit mie. Folositorule al vieţii mele, sprijinitorul meu Mergătorule înainte; de vrăjmaşii cei nevăzuţi, şi de cei văzuţi, păzeşte-mă şi mă acoperă, şi împărăţiei cereşti mă fă părtaş.
A Născătoarei :
Fecioară de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău, împreună cu proorocii, cu Apostolii, și cu mucenicii, ca să ne izbăvească de nevoia ce va să fie, pe noi cei ce te cinstim pururea.
Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Dumnezeu, Cel ce se măreşte de îngeri neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul și dealurile și munţii, și adâncul, și tot neamul omenesc, cu cântări pe Ziditorul și Izbăvitorul bine-L cuvântați. Pentru că nu am frica Ta locuind în inima mea, tot păcatul trupului am săvârşit, eu cel fără de ştiinţă, şi mă cutremur de judecata Ta, Împărate al tuturor, nu Te scârbi acum spre mine cel ce mă pocăiesc. Învrednicește-mă mult-Milostive, a mă sui la pământul cel sfânt, pe carele îl locuiesc cei blânzi, prin pocăință spălându-mă de păcatul cel pământesc, Cela ce pe pământ fără de păcat Te-ai născut din Fecioară.
Mucenicine :
Întru sângele vostru s-au vopsit picioarele voastre, pe vrăjmaş împiedicând, şi călătorie către cer cu cuvioşie făcând, preamăriţilor purtători de chinuri ai lui Hristos Dumnezeului tuturor. Dezbrăcatu-v-aţi cu osârdie către luptele cele prea mari, şi pe vrăjmaşul l-aţi gonit, și întru ruşine l-ați îmbrăcat. Pentru aceea purtători de cununi în ceruri dănţuiţi măriţilor purtători de chinuri ai lui Hristos.
A Născătoarei :
Pe tine frumuseţea lui Iacob, Domnul cel frumos cu frumusețea iubindu-te, ceea ce ești cu totul fără prihană, în pântecele tău S-a sălăşluit, pe fiinţa omenească cu frumuseţile darurilor celor mai presus de minte strălucindu-o.
Alt Canon,
Irmos : Cu focul nesuferit...
Ioane dumnezeiescule Proorocule, cela ce ai propovăduit pe Mielul lui Dumnezeu, Carele a ridicat păcatele oamenilor, pe Acesta roagă-L, ca să dezlege sarcina păcatelor mele şi părţii celor mântuiți să mă învrednicească. De văpaia cuptorului celui ars, şi de întunericul cel mai din afară izbăveşte-mă pe mine cel ce întru întunericul lucrurilor celor rele tot sunt ţinut, rogu-te Cuvântule al lui Dumnezeu cel mai-nainte fără de început, pentru măritul şi dumnezeiescul Tău Botezător. Dumnezeiescule proroc al Domnului, cel ce ai propovăduit buna rodire prin pocăinţa sufletelor celor pustii şi înţelenite, sufletul meu, cel ce a rodit spini prin toate dezmierdările, curăţeşte-l, ca să odrăslesc spic de fapte bune,
A Născătoarei :
Ca o Maică a lui Dumnezeu roagă-te cu sfinţii îngeri, cu proorocii, cu Apostolii şi cu mucenicii, de primejdii şi de necazuri, şi de munca ce va să fie, să izbăvească pe toţi, cei ce pururea te mărturisesc Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cela ce a ridicat nouă corn de mântuire, în casa lui David slugii Sale, pentru milostivirea milei, cu care ne-au cercetat răsăritul dintru înălţime, şi ne-a îndreptat în calea păcii. Iată vreme bineprimită şi zi de curăţire, voiește dar a te întoarce o suflete, făcând rod de pocăinţă, ca să nu te afle fără de roadă securea morţii cea înfricoşată, şi ca pe smochinul cel dedemult, tăindu-te, în focul cel de acolo să te trimită. Ca şi oarecând bogatul mă veselesc întru desfătări, multă nemilostivire având către vecin, și de focul cel neadormit mă înfricoşez. Pentru aceea Stăpâne sufletul meu cel împietrit spală-l, ca măcar la sfârşit, prin milostivire să mă luminez eu întunecatul.
Mucenicine :
Însemnându-vă cu sângele lui Hristos, dumnezeieştilor Mucenici, prin semne cu credinţa tare nevoindu-vă, pe necredincioşii vrăjmaşi i-aţi biruit, și din spurcata rătăcire multe popoare aţi răpit cu dumnezeieştile prefaceri, cu lumina dumnezeieștii cunoştinţe luminându-i. Arătatu-v-aţi săbii ascuţite, tăind taberele vrăjmaşilor, dumnezeieştilor purtători de chinuri ai lui Hristos, şi vase, care aţi încăput raza Preasfintei Treimi şi sfeşnice, care aprindeți prin credinţă lumina bunei credinţe, și adevăraţi ostaşi ai măririi celei înţelegătoare.
A Născătoarei :
Mai-nainte te-a văzut Proorocul nor în chipul luminii, dintru carele Soarele cel mare S-a arătat nouă Hristos Dumnezeu şi a luminat pe cele ce mai-nainte erau întunecate, pe Dânsul dar roagă-L ceea ce ești bună, norii patimilor mele să-i gonească şi cu dumnezeiasca lumină să mă lumineze.
Alt Canon,
Irmos : În lege, în umbră şi în...
Din umbra legii plecându-te dindestul, ai văzut raza dumnezeiescului Dar, care luminează marginile pământului, Înţelepte, şi gonește întunericul necunoştinţei Proorocule, pentru aceasta te cinstim pe tine. Ca un Mucenic al lui Hristos, ca un dumnezeiesc Botezător, ca un luminător al pocăinţei, ca un luceafăr de dimineaţă al bunei credinţe, ca un mijlocitor al legii celei vechi şi ale celei noi, smeritul meu suflet cel învechit în răutate, cu dumnezeiasca cunoştinţă înnoindu-l, luminează-l. În ceasul cel înspăimântat, în ceasul cel înfricoşat, în ceasul osândirii judecându-mă eu, izbăveşte-mă, Înţelepte, de îngrozirea ce mă aşteaptă acolo, având ascultător al rugăciunilor tale, ca un prieten pe Mirele, pe Mântuitorul sufletelor noastre.
A Născătoarei :
Ca o Maică a lui Dumnezeu, ca o Maică a Cuvântului lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut din tine, cu cei fără de trupuri, cu Apostolii şi cu proorocii, cu ierarhii şi cu mucenicii, pe Acesta pururea roagă-L să împace lumea Preasfântă Maică Fecioară.
LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri de umilinţă. Glas 3.
Mintea mea cea risipită adună-o Doamne, și inima mea cea înţelenită curățește-o ca lui Petru dându-mi pocăinţă, ca vameşului suspinare și lacrimi ca desfrânatei, ca să strig Ție cu glas mare : Dumnezeule mântuiește-mă ca un singur îndurat și Iubitor de oameni. De multe ori săvârșind cântarea, m-am aflat plinind păcatul, cu limba grăind cântări, iar cu sufletul cele necuvioase gândind. Ci îndreptează-le pe amândouă prin pocăinţă Hristoase Dumnezeule şi mă mântuieşte,
Mucenicina :
Frica împăraţilor și a tiranilor ostaşii lui Hristos o au lepădat, şi cu bună îndrăzneală și bărbăţie pe Dânsul L-au mărturisit Domn al tuturor, Dumnezeu și Împărat şi se roagă pentru sufletele noastre.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Fără de sămânţă ai zămislit din Duhul Sfânt, pentru aceea preamărindu-te strigăm, ţie : Bucură-te Preasfântă Fecioară.
MARȚI FERICIRILE
Lepădând Hristoase porunca Ta strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul, Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit, carele a strigat : Pomeneşte-mă Mântuitorule întru împărăţia Ta. Cu dezmierdările vieţii suflet spurcat agonisindu-mi, la îndurările tale vin cu totul fiind deznădăjduit, şi biruit fiind strig Ție, Mântuitorule, Cela ce însuți ştii cele ascunse, curățește-mă cu milostivirea Ta, Hristoase. Ca un mijlocitor legii celei vechi, şi al celei noi făcându-te dumnezeiescule BotezătoruIe, pe mine cel învechit cu greşalele înnoindu-mă, dă-mi cu rugăciunile tale, prealăudate, ca să umblu fără de poticneală pe cărările pocăinţei, care bine duc la împărăţia lui Hristos.
Mucenicina :
Cu nevoinţa cea bună vitejilor pătimitori luptându-vă, nenumărate dureri aţi suferit şi pentru aceasta toată durerea pururea o uşuraţi, şi vătămarea duhurilor o izgoniţi. Pentru aceasta cu credinţă pe voi sfinţilor vă mărim.
Mărire...
Lumină și viață și făcătoare a toate, cu adevărat este Unimea cea în trei Ipostasuri, pe Care o mărim, pentru că Tată, Fiu și Duh este, Cea Una și ţiitoare a toate, Stăpân şi Domn, un Dumnezeu în trei Fețe se cunoaşte.
Și acum... A Născătoarei :
Pe mine cela ce pururea greşesc şi mânii pe bunul Dumnezeu, Fecioară Maică miluieşte-mă, şi cu chipurile pocăinţei ca o bună, îmbunătățește-mă, Curată, ca scăpând de muncile cele ce vor să fie, neîncetat să laud Fecioară ajutorul tău. La Doamne strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 3.
Podobie : Mare este puterea Crucii... Făptura s-a schimbat Cuvântule întru răstignirea Ta, soarele razele și le-a strâns de frică, şi catapeteasma Bisericii s-a rupt, şi tot credinciosul s-a mântuit. Pentru aceasta mărim bogăţia Ta cea nemăsurată. Cela ce a luat trupul nostru pentru milostivirea, Dumnezeu și Stăpânul, pe lemn S-a pironit, și ne-a ridicat pe noi cei surpaţi, înălţându-Se cu trupul, precum a binevoit, pentru îndurarea milei. Picăturile sângelui celui din Dumnezeu curs și al apei, care s-a vărsat din coasta Ta, a înnoit lumea, ca cu apă adică speli ca un îndurat păcatele tuturor Doamne, iar cu sângele scrii iertare.
Alte Stihiri ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Zăcând în patul nepurtării mele de grijă, vremea vieţii mele cu lene o am sfârşit, și mă tem de ceasul ieşirii mele; ci cu rugăciunea ta ridicându-mă la pocăinţă, mântuiește-mă Fecioară. Durerea inimii mele Carată vindecă-o, şi opreşte înşelăciunea minţii mele, și mă învredniceşte cu inimă curată să te laud pe tine, şi să cer har, şi să, aflu milă în ziua judecăţii. Leapădă smerite suflete al meu sarcinile răutăţii cele cu anevoie de purtat, și te apropie lăcrimând şi strigând, învrednicește-mă curată Fecioară, să port jugul cel ușor al Fiului şi Dumnezeului tău.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Sabie prin inima ta a trecut Preacurată, când ai văzut pe Fiul tău pe Cruce, şi ai strigat : Să nu mă arăţi fără de Fiu, Fiule şi Dumnezeul meu, Cela ce m-ai păzit după naştere Fecioară.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii. Glas 3.
Crucii Tale celei cinstite ne închinăm Hristoase, păzitoarei lumii, mântuirii noastre a păcătoşilor, curăţirii celei mari, biruinţei împăratului, laudei a toată lumea. Lemnul neascultării moarte lumii a odrăslit, iar lemnul Crucii viață şi nestricăciune. Pentru aceasta ne închinăm Ție, Domnului, Celui ce Te-ai răstignit, să se lumineze peste noi lumina feței Tale. Proorocii și Apostolii lui Hristos, și Mucenicii au învăţat să se laude Treimea cea de o Fiinţă, şi au luminat pe neamurile cele rătăcite, şi părtaşi ai îngerilor au făcut pe fiii omeneşti.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Mare este puterea Crucii...
Pe Cruce spânzurat dacă Te-a văzut Hristoase al meu, Mielușeaua, ceea ce Te-a născut, și cea fără prihană, și Maica Ta, s-a tânguit cu plângere, şi a strigat : Să nu mă arăţi fără de Fiu, pe care m-ai păzit curată şi după naştere.
MIERCURI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă. Sedelne ale Crucii. Glas 3. Crucea s-a înfipt pe pământ, și s-a atins de ceruri, nu ca un lemn ajungând la înălţime, ci Tu printr-însa umplând toate, Doamne mărire Ție. Pe chiparos şi pe pin și pe cedru, Te-ai înălţat Mielul lui Dumnezeu, ca să mântuieşti pe cei ce se închină cu credinţă răstignirii Tale celei de voie, Hristoase Dumnezeule mărire Ție.
Mărire... Şi acum... A Născătoarei :
Toiag de putere dobândind Crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa surpăm întărâtările vrăjmaşi lor, cei ce cu dragoste neîncetat te mărim.
După a 2-a Catismă, Sedelne.
Cela ce Te-ai lovit cu palma peste obraz pentru neamul omenesc, și nu Te-ai mâniat, slobozeşte din stricăciune viața noastră Doamne, și ne mântuiește pe noi.
Podobie : De frumuseţea Fecioriei tale...
De puterea Ta cea nemăsurată, şi de răstignirea cea de voie, oștile îngereşti s-au mirat văzând, cum Cel nevăzut în trup S-a rănit, vrând să izbăvească din stricăciune omenirea. Pentru aceasta ca Dătătorului de viață strigăm : Mărire Hristoase milostivirii Tale.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cea neispitită de nuntă curata și Maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort spânzurând pe lemn, ca o Maică plângând a grăit : Ce Ți-a răsplătit Ție poporul iudeilor cel fărădelege şi nemulţumitor, carele cu multe şi mari darurile Tale, Fiul meu s-a îndulcit ? Laud plecăciunea Ta cea dumnezeiască.
După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : De frumuseţea Fecioriei tale...
Cruce ai răbdat fără de cinste Stăpâne, Care este mai presus de toată zidirea, ca să mă cinsteşti pe mine cel ce mai-nainte eram rău necinstit, și cu suliţa în coasta Ta, Te-ai împuns, îndelung-Răbdătorule, vrând să mă izbăveşti din stricăciune pe mine zidirea Ta, laud milostivirea Ta cea multă, şi bunătatea, Iubitorule de oameni.
Mucenicine :
Împlătoşându-vă întru toată într-armarea lui Hristos, și îmbrăcându-vă cu armele credinţei, taberele vrăjmaşilor prin nevoinţă le-aţi surpat că cu osârdie prin nădejdea vieţii aţi răbdat toate îngrozirile tiranilor dedemult şi bătăile. Pentru aceasta și cununi ați luat mucenicii lui Hristos, cei cu suflet răbdători.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Spânzurat pe lemn dacă Te-a văzut Stăpâne, cea neispitită de nuntă, şi cu totul fără prihană curata Fecioară și Maica Ta, vai mie, a strigat către tine : O Fiul meu preadulce, cum adunarea cea prea fărădelege pe lemn Te-a osândit pe Tine, Făcătorul tuturor şi Stăpânul; laud bunătatea Ta cea desăvârşită. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Crucii
Cântarea 1-a, Glas 3. Irmosul : Patimile cele cu multă durere le-ai potolit Cuvântule cu patimile cinstitului Tău trup, şi pe oameni, pe care i-a rănit dedemult împotrivă luptătorul, i-ai mântuit, care se închină cu bunăcredinţă iconomiei Tale celei necuprinse cu mintea. Cel ce a legat cu înşelăciune pe om în rai prin călcarea poruncii, cu legături nedezlegate s-a legat Doamne, cu care Te-ai legat de voie întrupându-Te, dezlegând greșalele noastre Iubitorule de oameni.
Mucenicine :
În primejdie de înecare văzând purtătorii de chinuri zidirea, prin amăgirile dracilor, s-au arătat credincioşilor limanuri cu bună linişte, toată puterea pierzătorului în roșeala sângiurilor cufundându-o, cei cu nume mare. Ceata mucenicilor cu cetele cele de sus arătat împreunându-se, cu strălucirile Dumnezeirii celei nezidite totdeauna se străluceşte, şi pe cei de pe pământ îi luminează, pe cei ce măresc minunile lor cu credinţă.
A Născătoarei :
Mai înaltă decât cetele cele de sus te-ai arătat, născând pe pământ pe Dumnezeu Cuvântul, Preacurată, Cel ce ne-a ridicat pe noi la cele cereşti cu patimile Sale, şi cu cinstita Cruce pentru bunătate. Alt Canon, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoare. Cântarea 1-a, Irmosul acelaşi : Munte umbrit mai-nainte te-a văzut pe tine întru Duhul, Avvacum proorocul, rogu-te Curată, să mă umbreşti pe mine cel pătruns cu patima, şi sunt în umbra morţii, ca să mă slobozesc de patimile, ce mă supără. Cu stropirea dumnezeieștii curgeri, ce s-a scurs din dumnezeiască coasta Fiului tău, Curată, spală rănile inimii mele, ca să te măresc, și după datorie să te laud, pe tine cea pururea fericită, şi cu totul fără prihană. Născut-ai pe Cuvântul, Cel întocmai lucrător cu Cel ce L-a născut, Carele a îndumnezeit fiinţa omenească, pe Acesta dar roagă-L, pe mine cel nepriceput şi slăbănogit de meşteşugirile vrăjmaşului, să mă învrednicească dumnezeieștii mângâieri, Curată.
Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce dintru cele ce n-au fost toate le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule, Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte. Pe Tine, Cel nepătimitor cu firea Dumnezeirii, pătimitor făcându-Te cu trupul pentru bunătate, pe lemn Te-a omorât adunarea evreiască, pe Cel ce ne-ai făcut pe noi nemuritori. Cela ce ai spânzurat pământul pe ape Cuvântule, pe lemn de voie Te-ai spânzurat, ridicându-mă la cele cereşti pe mine, cel ce am căzut în groapa răutății.
Mucenicine :
Împodobiţi cu rănile lui Hristos, prealăudaților Mucenici, înaintea Domnului staţi, de la Dânsul luând răsplătirile cu mână prea bogată. Cu bucuros suflet mergeau către bătăi sfinţii, întristare de istov balaurului făcând şi cetele îngerilor de bucurie umplându-le.
A Născătoarei :
Spânzurat pe Cruce văzând pe Hristos, ceea ce ești neispitită de nuntă, tânguindu-te ziceai : Apus-ai Soarele măririi de la ochii mei, luminând pe cei dintru întuneric.
Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Pe Cela ce este bogat în milă negrăită și întru îndurări, milostivă fiind, Preasfântă, roagă-L, ca să se milostivească spre noi cei năcăjiţi. Casă fiind tu a Făcătorului tuturor, roagă-L ca să sălăşluiască pe Mântuitorul întru mine, cel ce m-am făcut peşteră tâlharilor celor de suflet stricători, curată Fecioară. Ca ceea ce ai purtat în braţe pe Cel ce poartă toate cu dumnezeiasca voie, Născătoare de Dumnezeu, caută spre mine şi mă izbăveşte de plecarea spre patimi cea necuvioasă.
Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Pus-ai spre noi tare dragoste Doamne, că pe Unul-Născut Fiul tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ție mulţumind : Mărire Puterii Tale, Doamne. Ocară ai răbdat, Cela ce cu adevărat eşti mai presus decât toată cinstea, Stăpâne Hristoase, peste cap cu trestia fiind bătut, ca să mă cinsteşti pe mine cel necinstit cu călcarea poruncii, Iubitorule de oameni. Cu cunună de spini vrând Te-ai încununat, îndelung-Răbdătorule, ca un împărat adevărat, şi păcatul cel aducător de spini din rădăcină l-ai oprit, cu cântări măresc patimile Tale, Mântuitorule.
Mucenicine :
Nezdrobiţi de caznele bătăilor ați rămas mucenicilor, zdrobind înşelăciunea vrăjmaşului, și sub picioarele voastre aţi supus pe cel ce se lăuda fără măsură, şi era tot veştejit de nebunie. Cu trupuri stricăcioase dumnezeiasca nestricăciune ați câştigat cu patimile, patimii celei cinstite a Celui fără patimă, tare urmând, prealăudaţi Mucenici, cu toţi cei fără de trup împreună v-ați numărat.
A Născătoarei :
Carte pe tine oarecând Proorocul te-a văzut Fecioară, în care cu degetul Tatălui, S-a scris Cuvântul întrupat, şi zapisul strămoşilor cu suliţa l-a rupt Preacurată.
Alt Canon,
Irmos același :
Ca Cela ce răni şi junghiere Hristoase de voie ai răbdat, sufletul meu cel rănit cu răutăţile dracilor cele tâlhăreşti, vindecă-l pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, unule mult-Milostive. Lucrul mâinilor Tale, Ziditorule, şi făptură sunt, iar prin răutatea şarpelui Hristoase de desfătările lumeşti m-am zdrobit. Pentru aceasta iarăşi mă zideşte, pentru dumnezeieştile rugăciuni ale celei ce Te-a născut. Pe Cuvântul Tatălui mai presus de cuvânt L-ai născut, pe Cela ce a dezlegat pe oameni de toată necuvântarea, pe Carele cu osârdie roagă-L, să mă slobozească pe mine cel robit de patimi necuvântătoare, una pururea Fecioară. Vindecare din palmă izvorăşti nouă totdeauna, ceea ce toată eşti cortul sfinţeniei, toată plină de lumină, toată izvorăşti mir cu bună mireasmă, Preacurată dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat, şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel necuprins. Pentru aceasta la Tine mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni. Ca un miel Te-ai spânzurat pe lemn, şi Tatălui jertfă Te-ai adus pentru noi Bunule şi jertfele idoleşti le-ai încetat, Atotputernice. Împungându-Te în coastă, Dătătorule de viață cu suliţa, două izvoare de mântuire ai vărsat, celor ce Te vestesc pe Tine, Unul din Treime, două lucrări purtând.
Mucenicine :
Temelie tare şi piatră neclintită, pe Tine, Iisuse întăriţii purtătorii de chinuri cu credinţa aflându-Te, ca nişte pietre scumpe pe sineşi s-au zidit. Cu puterea lui Dumnezeu fiind întăriţi prin credinţă, toată cumplita putere a amăgitorului o aţi biruit, purtătorilor de chinuri Mucenici, și luminat v-ați încununat.
A Născătoarei :
Firea noastră cea stricată mai dinainte prin călcarea poruncii, ca ceea ce ai născut fără stricăciune pe Hristos, iarăşi o ai zidit, Preasfântă Stăpână, folosirea sufletelor noastre.
Alt Canon,
Irmos : Dacă a văzut Isaia...
Durerile trupului meu, şi osteneala sufletului o prefă, şi norii lenei goneşte-i, Fecioară, ceea ce ești norul luminii, şi sănătate şi schimbare din cele rele dă-mi mie celui ce cer, şi cu dragoste te măresc. Solitoare şi rugătoare către Cel ce S-a născut din tine acum te pun înainte, plin fiind de tot păcatul, Fecioară, chezăşuire şi îndreptare vieţii mele fii şi povățuitoare, către cărările dumnezeieștii cunoștinte. Sfinţeşte mintea mea şi sufletul la lumină îl povăţuieşte Fecioară, şi dumnezeieștii măririi îl fă părtaş, că iată de rele m-am umplut și tuturor desfătărilor rob m-am făcut, şi port spurcată ştiinţă.
Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Șarpele m-a scos din Eden, cu înşelătoare mâncare înșelându-mă vicleanul, iar Hristos pe lemn spânzurându-Se de voie, intrarea cea dedemult iarăși mi-a dat. Rănitu-s-a cel ce ne-a rănit pe noi și nevindecat a rămas, rănindu-se coasta Ta, Făcătorule de bine Doamne, și credincioşii ne-am vindecat cu rănile Tale, cu care de voie Te-ai rănit.
Mucenicine :
Arătatu-v-aţi în mijlocul focului, înţelepţilor, ostaşi într-armaţi ai lui Hristos ca nişte mieluşei fripţi, şi la masa lui Dumnezeu, Împăratului tuturor aduşi şi veselie negrăită moştenind. Împărţiţi izvoare de tămăduiri, din vistieriile cele nedeşertate scoţând, şi vătămarea patimilor purtătorii de chinuri o uscaţi şi adăpaţi adunările credincioşilor.
A Născătoarei :
Văzând omorârea Cuvântului, Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca o Maică ai strigat, şi pe Cela ce este pricinuitorul vieţii L-ai mărit, Maică Fecioară Stăpână.
Alt Canon,
Irmos : Pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor...
Pe fariseul cu gând înalt l-am prea covârşit, mândrindu-mă pururea, şi în prăpăstiile nenumăratelor greşale împingându-mă, una ceea ce eşti curată, pe mine cel cumplit smerit miluiește-mă. Ceea ce ai avut prea minunată zămislire și naştere, milele tale peste mine cel ticălos acum le minunează, că întru fărădelegi şi zămislit fiind şi născut, dulceților rob m-am făcut. Plâng şi mă vait şi mă tânguiesc, când îmi aduc aminte de judecata cea înfricoşată, că rele fapte am, ceea ce eşti neispitită de bărbat Fecioară Maica lui Dumnezeu, în ceasul cel înfricoşat stai de față mie.
Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cu durerile Tale ai încetat durerile noastre, Iubitorule de oameni, și acum la viața cea fără durere ai trecut, pe cei ce se închină cu bunăcredinţă, cinstitelor Tale patimi Dumnezeule al tuturor. Când Te-a văzut pe Tine, Hristoase zidirea răstignit, s-a schimbat şi s-a cutremurat, pământul s-a clintit, și s-au despicat pietrele şi drumul soarelui şi-a strâns lumina.
Mucenicine :
Plecându-se legilor lui Hristos, de la momelile celor fărădelege s-au abătut mucenicii şi după lege în mijlocul priveliştei luptându-se, cu mărire s-au încununat. Nu v-aţi ars de văpaie, mai călduroasă voinţă decât focul dobândind purtători de chinuri ai lui Hristos, cei purtători de cununi strigând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
A Născătoarei :
Stătut-ai văzând pe Hristos pe Cruce înălţat, pe Carele L-ai născut Preacurată și ai strigat : Să nu mă arăţi fără de Fiu, pe care m-ai păzit curată şi după naştere.
Alt Canon,
Irmos : Cei trei tineri în cuptor...
Înaintea divanului lui Hristos când voi vrea să mă judec ca un vinovat, Preacurată arată-te mie, din toată munca izbăvindu-mă cu călduroasă folosinţa ta. Din fapte mântuire nu-mi este Stăpână, că păcate adaug către păcate și răutate către răutate. Deci cu rugăciunea ta Curată milostiveşte-te de mă mântuieşte. Judecătorul este lângă uşi, divanul este gata, găteşte-te smerite suflete şi strigă : Când vei judeca Tu, Cuvântule, să nu mă osândeşti, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut. Culegând roadele păcatului, m-am omorât şi purtând suflet neroditor strig către tine, arată-l roditor, ceea ce cu Rodul tău stricăciunea ai pierdut.
Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Cuptorul babilonesc pe tineri nu i-a ars, nici focul Dumnezeirii pe Fecioara n-a stricat, pentru aceasta să strigăm credincioşii cu tinerii : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul. Tu răstignindu-Te, s-a deschis iarăși raiul, și sabia ceea ce se învârtea asupra noastră, a întors spatele, rușinându-se de suliţa ceea ce a împuns Sfânta coastă a Ta, Hristoase mult-Milostive. Cu suliţa Ta luptătorul s-a rănit şi a căzut iar Adam cel căzut, la viață s-a întors, strigând Ție, Celui ce Te-ai junghiat de voie Hristoase : Binecuvântând, Te măresc Dumnezeule mult-Milostive.
Mucenicine :
Lumea se luminează cu luptele voastre nevoitorilor şi cu bărbăţiile și cu minunile cele nenumărate, şi de întunerece de boli se izbăveşte, cu credinţă strigând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul. Batjocură se vede zăcând sub picioarele voastre sfinţilor, cel ce se lăuda mai-nainte să piardă pământul și marea, iar Hristos cu dreapta cea purtătoare de viață, vă împodobeşte cu cununi neveştejite pe voi, întrutot vestiților.
A Născătoarei :
Sub ani ai născut pe Cel mai presus de ani, pe Cel ce a dezlegat legăturile cele de mulţi ani, cu legăturile Sale, Preacurată, ale lui Adam celui întâi zidit şi împreună l-ai legat cu legăturile dragostei Sale celei dulci.
Alt Canon,
Irmos : Cu focul cel nesuferit...
Ca ceea ce toată bună şi de aproape te-ai făcut, a Împăratului tuturor, de Dumnezeu Născătoare, umple-mă de fapte bune pe mine, cela ce vieţuiesc întru răutate şi cu lene îmi sfârşesc toată viața, ca să te măresc întru toți vecii. Precum ai izbăvit dedemult pe Proorocul din pântecele chitului, Cuvântule al lui Dumnezeu cu preamărire, aşa izbăveşte sufletul meu, cel ce se alunecă întru adâncul pierzării, având Mântuitorule rugându-se Ție pe Fecioara, ceea ce Te-a născut fără ispită de nuntă. Pe mine îmbrăcat în haina cea frumoasă prin naşterea lui Dumnezeu aflându-mă Născătoare de Dumnezeu cei ce lucrează răutatea, de aceea m-au dezgolit, ci tu cu haine dumnezeieşti mă luminează prin pocăinţă cu rugăciunile tale, Fecioară.
Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Pe cea mai-nainte însemnată în rug şi în foc în Sinai lui Moise puitorului de lege, și care a zămislit în pântece pe dumnezeiescul Foc fără ardere, făclia cea întrutot luminată şi nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstindu-o să o mărim. Ca să aflii drahma, pe care o ai pierdut Hristoase, ai aprins pe Cruce trupul Tău, Bunule, şi părtaşe bucuriei ai făcut pe puterile Tale cele de sus, Dătătorule de viață, cu care împreună pe Tine, Făcătorule de bine lăudându-Te, cu cântări Te mărim. Când Ți-ai înălţat mâinile Tale, Hristoase pe Cruce, mâinile mele, cele slăbite mai dinainte de multe patimi, le-ai întărit cu puterea Ta, şi genunchii cei slăbănogi i-ai întărit cu adevărat spre alergarea cea dumnezeiască, pentru aceasta Te mărim.
Mucenicine :
Arzând în văpaia bătăilor celor nenumărate, Te-a aflat pe Tine, Hristoase rouă de răcoreală, nevoitorii Tăi cei tari și minunaţi, pentru aceasta bucurându-se au săvârșit drumul cu dorul răsplătirilor, cu cântări neîncetat mărindu-Te. Mulţimea nevoitorilor, ceata sfinţilor Te roagă pe Tine, Hristoase pentru adunarea şi poporul cel ce mult Te amărăşte, întru mulţimea milei Tale, Îndurate, curăţeşte mulţimea fărădelegilor noastre, ca un iubitor de oameni.
A Născătoarei :
Pe raza Tatălui, Care poartă chip omenesc, o ai născut Fecioară, pe Carele ridicat pe Cruce soarele nesuferind să-L vadă, s-a înegrit, şi negura nebuniei idoleşti s-a împuţinat, pentru aceasta împreună cu Acela pe tine te mărim.
Alt Canon,
Irmos : În lege, în umbră, şi în Scriptură...
Pe mine cel stricat la minte, cel stricat la suflet şi la știință, cel întinat cu răutatea, şi gol arătat de toate bunătăţile, Fecioară nestricată fără prihană, nu mă trece cu vederea, ci cu lucruri de bunăcredinţă mă împodobeşte. Umplutu-m-am de rele, umplutu-m-am de gânduri, care mă înstrăinează de la Tine Iubitorule de oameni, pentru aceasta şi suspin şi strig : Pe mine cel ce mă pocăiesc primeşte-mă și să nu mă lepezi, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, Făcătorule de bine mult-Milostive. Să mă izbăvesc cu rugăciunile tale Fecioară cu totul fără prihană de toată mânia, de patimile cele aducătoare de moarte, de gheena cea cumplită şi de foc, de oameni nedrepţi, de vrăjmaşii cei răi, eu carele alerg la acoperământul tău şi te chem întru ajutor. Ca o Maică a lui Dumnezeu, roagă pe Domnul Dumnezeu şi Împăratul cel ce S-a născut din tine, ca să mă izbăvesc eu robul tău, Curată, de toată groaza, şi de obiceiul rău, cela ce mă nădăjduiesc spre tine din pântecele maicii mele Stăpână.
LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihirile Crucii.
Prin pizmă din desfătare m-am scos afară, cădere cumplită căzând, dar nu m-ai trecut cu vederea Stăpâne, luând pentru mine cea asemenea cu mine, răstignitu-Te-ai şi m-ai mântuit, și la mărire m-ai adus, Izbăvitorul meu mărire Ție. În chipul Crucii Moise în munte mâinile întinzându-şi spre înălţime, pe amalic a biruit, iar Tu, Mântuitorule palmele întinzându-Ți pe cinstita Cruce, m-ai îmbrăţişat mântuindu-mă din robia vrăjmaşului, și mi-ai dat semnul vieţii, a fugi de arcul potrivnicilor mei, pentru aceasta Cuvântule mă închin cinstitei Crucii Tale. Ca nişte luminători în lume străluciţi și după moarte sfinţilor Mucenici, cu lupta cea bună luptându-vă, pentru aceasta având îndrăzneală rugați pe Hristos, să se miluiască sufletele noastre.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Văzându-Te spânzurat pe lemn cea fără prihană, Hristosul meu, Preabunule, tânguindu-se a strigat ca o Maică : Fiul meu preaiubite ! Cum adunarea cea fărădelege pe lemn Te-a osândit. MIERCURI LA LITURGHIE
Lepădând Hristoase porunca Ta strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul, Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit, carele a strigat : Pomeneşte-mă Mântutorule întru împărăţia Ta. Răstignindu-Te pentru mine, și împungându-Te în coastă Iisuse al meu, două izvoare de mântuire mi-ai izvorât, pentru aceasta mântuindu-mă cu patima Ta, Hristoase, laud şi măresc milostivirea Ta strigând : Pomeneşte-mă întru împărăţia Ta. Cu cei fărădelege socotindu-te, fărădelegile tuturor le-ai ridicat Iisuse, şi cu spini încununându-Te, ca un Împărat al tuturor, spicul păcatului strămoşului din rădăcină Hristoase l-ai tăiat : Pentru aceasta cu credinţă patima Ta o mărim.
Mucenicina :
Patimilor lui Hristos urmând viteji nevoitori, preamăriţii Mucenici, și înşelăciunea vrăjmaşului surpându-o cu dumnezeiasca putere, cerească mărire aţi dobândit pentru noi toți, sfinţilor rugându-vă.
Mărire...
Unime ceea ce eşti în trei Ipostasuri, şi nedespărţită Treime atotlucrătoare, fiinţă una și putere, acoperă pe cei ce Te laudă pe Tine de toată vătămarea vrăjmaşului, şi-i învredniceşte Împărăţiei Tale, care o au dobândit cei ce bine au viețuit.
Și acum... A Născătoarei :
Văzând pe Cruce pe Cel ce din sângiurile cele curate L-ai întrupat, tânguindu-te ai strigat Născătoare de Dumnezeu, Fecioară : Ce Ți-au răsplătit acestea Fiule adunarea cea vicleană ? Omorându-Te pe Tine viața tuturor credincioşilor și Învierea. SLUJBA DE JOI MIERCURI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri Apostoleşti. Glas 3. Podobie : Mare este puterea Crucii... Făcătorilor mei de bine cei dumnezeiești, ca nişte singuri văzători de Dumnezeu, izbăviţi-mă de săgeţile celui pierzător, stingând meşteşugurile lui, și mă răcoriţi cu roua Duhului, pe cel ce mă topesc de arsura păcatului. În toată lumea cu adevărat a ieşit dumnezeiască vestea voastră, Apostoli ai Domnului, şi au luminat pe cei ce zăceau întru întuneric, și a adus ca o tămâie lui Dumnezeu, pe cei ce L-au cunoscut pe Dânsul.
Altele ale Sfântului Nicolae.
Prea mare mântuire nouă tuturor te-ai arătat, de trei ori fericite Nicolae, că izbăveşti pe robii tăi din tot felul de prmejdii şi de ispite şi de boli, şi de înconjurări, şi de vrăjmaşii cei nevăzuți. Rănitu-m-am desfrânatul de muşcarea cea veninată a şarpelui, şi zac surpat, ci cu neadormitele tale rugăciuni Ierarhe ridică-mă degrabă, ca să măresc darul tău cel grabnic ascultător. În ceasul cel groaznic, întru care voi să stau înaintea înfricoşatului divan, și să mă trimiţi la muncă, să te aflu ajutor Ierarhe, izbăvindu-mă din întuneric, te rog pe tine, ca pe cela ce ai îndrăzneală.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Stăpână ceea ce stăpâneşti toate făpturile, sufletul meu, carele cumplit s-a stăpânit de patimi, slobozeşte-l degrab, dumnezeiască Mireasă cu doctoria rugăciunii tale. Şi-l fă rob Fiului și Dumnezeului tău.
LA STIHOAVNĂ
Stihiri Apostoleşti.
În tot pământul a ieşit vestirea voastră Sfinţilor Apostoli, și dumnezeiască cunoştinţă propovăduind, înşelăciunea idolilor aţi surpat, aceasta este nevoinţa voastră cea bună fericiţilor, pentru aceea lăudăm şi preamărim pomenirea voastră. Poruncile lui Hristos fără prihană păzind Sfinţilor Apostoli, în dar aţi luat, în dar daţi, vindecând patimile sufletelor și ale trupurilor noastre, pentru aceea având îndrăzneală, pe Dânsul rugaţi-L, să se miluiască sufletele noastre.
Mucenicina :
Mucenicii Tăi, Doamne, cu credinţa întărindu-se, cu nădejdea adeverindu-se, şi cu dragostea Crucii Tale sufleteşte împreunându-se, tirania vrăjmaşului au pierdut, şi câştigând cununile, împreună cu cei fără de trup se roagă, pentru sufletele noastre.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce eşti bucuria dumnezeieștilor îngeri, mărirea Apostolilor, şi pecetea proorocilor, și a oamenilor celor credincioşi folositoarea, şi povăţuitoare de mântuire. Pentru aceasta ție Fecioară ne închinăm.
JOI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne. Glas 3. Podobie : De frumuseţea Fecioriei tale... Pomenirea Apostolilor Tăi, Doamne o ai prealuminat ca un Atotputernic, că i-ai întărit pe dânşii să urmeze patimilor Tale, și au biruit bărbăteşte puterea lui veliar, pentru aceasta au și luat daruri de tămăduiri. Cu rugăciunile lor, Iubitorule de oameni, pace dăruieşte poporului Tău.
Podobie : Pentru mărturisirea...
Tot pământul au adăpat Apostolii cu curgerile Cuvântului lui Dumnezeu, şi au odrăslit spicul credinţei, şi marginile lumii s-au umplut, ca au tăiat toate neghinele. Deci pe toţi i-a adus la Hristos Dumnezeu, botezându-i în Treimea cea nezidită.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : De frumuseţea Fecioriei tale...
Bogăţia milostivirii tale cea nemăsurată, și tăria puterii tale cea nemăsurată, în minte luându-o; am alergat la acoperământul tău, cu necazul fiind ţinut, şi cumplit nedumerindu-mă, strig ţie dintru adâncurile inimii mele cu lacrimi : Fecioară Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-mă, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul.
După a 2-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Pentru Mărturisirea...
Veniţi toți să lăudăm pe Apostoli cu cântări dumnezeieşti, că înşelăciunea idolească cufundând au întors pe oameni la dumnezeiasca lumină, și în Treime a crede i-au învățat. Pentru aceea cu bunăcredinţă astăzi pomenirea lor săvârşindu-o, mărim pe Hristos Dumnezeul nostru.
Asemenea.
Cu lucrurile dreptei credinţe strălucind, măriţii și de Dumnezeu purtătorii Apostoli, au stins rătăcirea relei credinţe, și cu buna-credinţă lumea au îmbogăţit, Bisericile luminat le-au împodobit, şi se roagă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască credincioşilor pace şi mare milă.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
După a 3-a Catismă, Sedelne.
Podobie : Pentru mărturisirea...
Pe tine, propovăduitorul adevărului, și prea strălucitul luminător al lumii, lăudându-te te cântăm Nicolae, și cu credință strigăm rugându-ne, precum ai răpit de la moarte pe cei nevinovaţi, aşa Sfinte şi pe noi din primejdii şi din necazuri, şi din toată cumplita răutate, scoate-ne.
Mucenicina :
Străluciţi prin credinţă, preastrăluciţilor sfinți luminători, prealăudaţilor de chinuri purtători, cei ce sunteţi doctori neputincioşilor, că de bătăliile tiranilor netemându-vă, hulirile idolilor aţi surpat, având biruinţă nebiruită, Crucea adevărului.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Scaun cu totul de aur al Împăratului, și rai înflorit te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu preacurată, că pe Dumnezeu în pântecele tău purtându-L, ne umpli pe noi de mirul dumnezeieştilor daruri. Pentru aceasta toți cu adevărat pe tine Maică a lui Dumnezeu te propovăduim pururea şi te mărim. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Sfinților Apostoli
Cântarea 1-a, Glas 3. Irmosul : Veniţi să fericim pe sfinţii Apostoli, pe turnurile Bisericii, cele ce cu bunăcredinţă sunt întemeiate pe temelia credinţei, şi întăresc pe toţi credincioşii, ca cu rugăciunile lor să ne mântuim. Stâlpii cei neclintiţi ai bunei credinţe, pe mine cel împiedicat de înşelăciunea vrăjmaşului şi carele pe pământ zac, şi mă primejduiesc, şi nu mă dumiresc, îndreptaţi-mă, ca să aflu iertare de cele ce am greşit. Temându-mă eu desfrânatul, mai-nainte de judecată, însu-mi mă osândesc, că lucruri rele nenumărate mi-am câştigat, pentru aceea mă rog ție drepte Judecătorule, pe mine cel deznădăjduit, cu dumnezeieştile rugăciuni ale Apostolilor Tăi mântuiește-mă.
A Născătoarei :
Cu Sfinţii Prooroci, cu Apostolii, și cu Mucenicii, pe Domnul, Cel ce S-a întrupat din tine, cu dinadinsul roagă-L, Curată, ca să omoare toate patimile trupului nostru, şi să ne dăruiască nouă viața veșnică.
Alt Canon, al Sfântului Ierarh Nicolae.
Irmosul : Să, cântăm Domnului...
Pe luminătorul cel luminos pe cela ce este făclie pe pământ neadormită, şi carele către limanurile cele dumnezeiești ne suie pe noi, cei ce înotăm pururea în valurile vieţii, pe Nicolae să-l cinstim, şi cu dragoste să-l fericim, Cu puterea lui Dumnezeu preafericite împuternicindu-te, ai agonisit râvna bunei credinţe cea cu cunoştinţă, drept aceea pe cei ce vreau să moară cu nedreptate, i-ai izbăvit, pentru aceasta ne rugăm ţie de toată vătămarea izbăvește-ne pe noi Nicolae. Rugăciune Domnului neîncetată adu-o Părinte, ca de păcate şi de văpaia veșnicelor munci, și de ispite şi de necazuri, să ne izbăvească, ca un singur preabun.
A Născătoarei :
Pe chivotul cel dumnezeiesc, carele a încăput pe Dătătorul de lege, Cel ce a ridicat toate fărădelegile noastre, pentru noianul cel nepovestit al dumnezeieștii milostiviri, pe Maria cea preacurată cu un glas să o fericim.
Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Cela ce toate dintru ce n-au fost le-ai adus, cu Cuvântul zidindu-le, şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotputernice Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte. Cei ce aţi umbrit marginile lumii de dumnezeiasca învăţătură, sufletul meu umpleţi-l de fapte îmbunătăţite, şi de gânduri bune, însuşi văzătorii lui Hristos. De multe sminteli ale vicleanului, de toate scârbele, de toate îmbulzelile, și de toată înconjurarea ucenicii lui Hristos izbăviți-mă. Vai suflete al meu ticăloase şi smerite, cel ce totdeauna greşeşti, şi pe Dumnezeu Îl mânii, cum ceri iertare de răutăţi, pe care nu încetezi a le face.
A Născătoarei :
Dumnezeiască scară, care o a văzut Iacob, pe care S-a pogorât Dumnezeu, Cel ce ne-a înălţat pe noi, cu dinadinsul roagă-L dimpreună cu Apostolii, să ne miluiască pe noi.
Alt Canon,
Irmos : Suflete sterp şi neroditor...
Sabie ascuţită a Duhului te-ai arătat, Înțelepte, tăind neghinele cele rele ale ereticilor, și cărare mântuitoare credincioşilor netezind Părinte Nicolae. Pe tine izvorul, cel ce izvorăşti râuri de vindecări, te rugăm Sfinte, patimile cele întinate, de la noi de la toţi, cu rugăciunile tale goneşte-le, de primejdii şi de necazuri izbăvindu-ne. Cu ostenelile tale cele prea-tari, surpând pe vrăjmaşul, acum împotriva lui întăreşte gândurile noastre cele neputincioase, prin revărsările patimilor, cu sfinte rugăciunile tale, Părinte Nicolae. Naşterea cea mai presus de minte, a minunatei naşterii tale, Maică Fecioară de Dumnezeu Născătoare, mintea a o înţelege nu poate, pentru aceea te rog, mintea mea să o umpli de dar, ca să te măresc pururea.
Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Ca pe nişte fulgere, ca pe nişte raze, Cela ce ești Soarele cel neapus, pe Apostolii Tăi întinzându-i Cuvântule la marginile lumii, pe toţi i-au luminat, și întunericul necunoştinței l-au gonit. Marea cumplitului păcat Cuvântule mă viscolește și valurile gândurilor celor fără de rânduială smeritul meu suflet îl tulbură. Îndreptătorule Doamne pentru rugăciunile ucenicilor Tăi mântuieşte-mă. Mă cutremur Stăpâne cugetând la înfricoşată venirea Ta, că am mai-nainte de judecată pe ştiinţa mea cea dinlăuntru pârându-mă şi mai-nainte de munci, muncind pe nesimţirea mea.
A Născătoarei :
Cuvântule al lui Dumnezeu, Cela ce Te-ai născut din Fecioara, fiica cea dumnezeiască, pentru sfintele ei mijlociri şi ale înţelepţilor Tăi Apostoli, Mântuitorule, de toată împresurarea şi de toată nevoia, izbăveşte pe robii Tăi.
Alt Canon,
Irmos : Munte umbrit...
Mijlocitor către Dumnezeu pe tine tot credinciosul Nicolae înainte pururea te pune, pentru aceea te rugăm, de cumplita înconjurare și de împleticirea greşalelor izbăveşte-ne Părinte. Curgere vie în inimă având pe darul Domnului, răcoreşti pururea, Înţelepte, pe cei ce se primejduiesc cu ticăloşie să piară de zăduhul scârbelor şi de seceta păcatelor, Preafericite. Cela ce ai izbăvit odinioară pe cei duşi la moarte nedreaptă, şi pe noi acum mântuieşte-ne, Preafericite, de supărarea oamenilor celor făcători de stricăciune, și de toată amăgirea dracilor.
A Născătoarei :
Pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat pentru multa milostivire L-ai născut negrăit, pe Acela roagă-L, Preacurată, ca să ne izbăvim noi toți de întinăciunile trupeşti și de toate greutăţile vieţii.
Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Cela ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel necuprins. Pentru aceasta la Tine mânecând, Te lăudăm Iubitorule de oameni. Pe pământ întrupându-Te, pe ucenici i-ai făcut ceruri, vestind mărirea Ta, Hristoase, pentru aceştia dar Doamne, miluiește sufletele noastre. Din patimi şi din toată nevoia şi de cumplita înconjurare, Cuvântule izbăveşte pe robii Tăi, pentru rugăciunile cele bineprimite ale Apostolilor Tăi. Vai mie suflete prea-ticăloase, cum vei să stai înaintea înfricoşatului divan fără de roadă rămânând; sârguiește, de te pocăiește, crescând roduri de fapte bune.
A Născătoarei :
Pe Cela ce S-a arătat negrăit pe pământ cu trup din curate sângiurile tale, Curată, roagă-L ca pe Fiul tău pururea să ne dăruiască nouă curăţire.
Alt Canon,
Irmos : Cu lumina ta cea neînserată...
Stând înaintea Luminii celei curate și cu razele cele ce ies de acolo pururea luminându-te, Părinte, cere tuturor luminare și pace. Pe mine, cel ce te-am mâniat mai mult decât toți oamenii cu mintea cea nemulţumitoare, Preabunule, miluieşte-mă cu călduroase rugăciunile lui Nicolae. Întru lene cheltuindu-mi viaţa mea, mă rog ţie Părinte Nicolae, ridică către pocăinţă gândul meu cel întinat.
A Născătoarei :
Ca ceea ce una eşti bucuria îngerilor, de Dumnezeu cu daruri dăruită, umple de bucurie gândul meu cel mâhnit şi în lene cufundat.
Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat, şi se sfârșeşte Duhul meu : Ci tinzându-ţi Stăpâne brațul Tău cel înalt, ca pe Petru, Îndreptătorule, mă mântuieşte. Adunarea Apostolilor, izvorând adâncul înţelepciunii celei duhovniceşti, toate curgerile înţelepciunii celei lumeşti le-a uscat, şi a adăpat adunările celor binecredincioşi. Suspină şi lăcrimează smerite al meu suflete, şi strigă către Domnul grăind : Greşit-am Ție, Stăpâne, curăţeşte-mă Bunule Îndurate, pentru rugăciunile înţelepţilor Tăi Apostoli. Curgând pâraiele patimilor, a căzut lăcaşul inimii mele, ci râuri ale Duhului fiind voi Apostoli, pe mine cel sfărâmat spre viață mă prefaceţi.
A Născătoarei :
Soborul Apostolilor împreună cu ceea ce Te-a născut Te roagă, Hristoase, ca să ne trimiţi curăţire şi pace robilor Tăi, ca un iubitor de oameni și Dumnezeu lesne iertător.
Alt Canon,
Irmos : Adâncul patimilor...
Omorându-ți cu înfrânarea mădularele, ai câştigat viaţa cea neîmbătrânitoare, căreia și pe noi părtaşi ne fă, cu rugăciunile tale, Înţelepte, prin fugirea de fapta cea rea. Cu vetrela sfintelor tale rugăciuni de luciul ispitelor celor de multe chinuri, și de adâncul păcatelor izbăveşte-ne pe noi, la limanul vieţii povăţuindu-ne înţelepte Ierarhe. Împodobind scaunul de la Mira, te-ai arătat podoabă arhiereilor, ci cu rugăciunile tale păzeşte-ne pe noi de toate ispitele lumeşti nevătămaţi Ierarhe.
A Născătoarei :
Cuvântul, Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău Maică curată, stricăciunea ceea ce se sălășluise dedemult întru oameni, pentru călcarea poruncii ca un Dumnezeu, afară o a gonit, pentru milostivirea milei.
Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Chipului celui de aur al închinăciunii persieneşti dedemult cei trei tineri nu s-au închinat în mijlocul cuptorului lăudând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat. Hristos, Cela ce este lumina lumii, lumină v-a arătat pe voi, cei ce aţi împuţinat întunericul înşelăciunii și ați luminat gândurile credincioşilor, purtătorilor de lumină Apostoli. Cursele vrăjmaşului cele deasupra noastră sfărâmaţi-le de lumină purtătorilor Apostoli, şi cărările pocăinţei neteziţi-le nouă, celor ce scăpăm la voi. Sufletul meu cel ce se nebuneşte prin împătimiri trupeşti de Dumnezeu grăitorilor Apostoli ai Domnului, cei ce sunteţi sarea cea dumnezeiască, prin credinţă înviindu-l, curățiți-l.
A Născătoarei :
Ceea ce eşti frumuseţea lui Iacob, cu chipurile celor bune, mă rog, luminează-mă, rugându-te acum împreună cu Apostolii, Celui ce S-a născut din curate sângiurile tale.
Alt Canon,
Irmos : Cei trei tineri în cuptor...
Pe Arie nebunul, cel ce pierdea oarecând pe poporul Domnului, l-ai sugrumat cu vinele cuvintelor tale, ca un adevărat mai mare păstor, Părinte Nicolae. Cu sfinţenie săvârşindu-ţi preasfântă viaţa ta, împreună cu Apostolii locuiești Părinte Nicolae, sfinţire trimițând şi luminare, celora ce cu bunăcredinţă te fericesc. Ca pe un gata izbăvitor, şi ca pe un cald folositor, pururea chemându-te Părinte Nicolae, izbăveşte-ne pe noi din patimi, şi de ispitele cele neaşteptate ce vin asupra noastră.
A Născătoarei :
Pe mine, cel ce prin lenevire mi-am întunecat sufletul, luminează-mă Curată, ceea ce ai născut Lumina, aprinzând făclia inimii mele, ca cu bună sârguinţă să te măresc pe tine.
Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna-credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Lovitu-m-am cu sabia patimilor, şi m-am rănit la inimă, cu ieşirea din minte a făcătorului răutăţii, măriţi Apostoli, cei ce sunteţi doctorii sufletelor şi ai trupurilor, vindecaţi-mă pe mine cel cu totul nedumerit. În tot pământul s-a vărsat dumnezeiasca veste a propovăduitorilor celor ce învăţau cu preamărire a cinsti o Fiinţă, o Fire a Sfintei Treimi, o Domnie adevărată şi o Împărăţie întru toți vecii. Pe mine, cel ce mult am greşit, şi îndelungă răbdarea Ta cea dumnezeiască întru statornică păcătuire o am cheltuit, Cuvântule, Cela ce ştii neputinţa mea cea multă şi lenea şi înţelegerea cea rea, întoarce-mă Stăpâne.
A Născătoarei :
Dumnezeiescule cleşte, de Dumnezeu Născătoare, care nespus ai primit Cărbunele cel dumnezeiesc, cărbunii cei aprinşi ai patimilor mele stinge-i Preasfântă, cu roua rugăciunilor tale, și ale preamăriţilor şi dumnezeieştilor Apostoli.
Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeu cel mărit...
Blând fiind Cuviosule, pământul celor blânzi ai moştenit, pentru aceea cu credinţă mă rog ţie, îmblânzeşte cu rugăciunile tale valurile vicleanului, ce se ridică asupra mea pururea. Precum ai izbăvit pe voievozii, care fără dreptate vrea să moară, așa ne izbăveşte pe noi de răutatea oamenilor celor răi, şi de toată bântuirea dracilor Nicolae, rugând pe Mântuitorul. Arătat-ai oamenilor calea cea dreaptă şi mântuitoare, pe care Nicolae de trei ori fericite povăţuieşte-ne pe noi, cei ce călătorim în viață, ca împreună să intrăm în cetatea vieţii.
A Născătoarei :
Tăria şi lauda mea este, Cel ce S-a născut din tine cu totul fără prihană, pe Acela cu dinadinsul roagă-L, Fecioară, pe mine cel slăbănogit de patimi să mă întărească, ca să fac poruncile Lui cele mântuitoare.
Cântarea a 9-a,
Irmosul :
În lege, în umbră şi în Scriptură, închipuire vedem credincioşii, toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul, Cel întâi născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl mărim. Cuvântule al Tatălui celui fără de început, Cela ce ai întărit cu cuvintele ucenicilor Tăi marginile pământului, pentru rugăciunile acelora, şi pe mine cel ce m-am alunecat spre patimile cele dobitoceşti, și m-am supus amăgirii dracilor, miluiește-mă. Suflete al meu, cel robit de pornirile patimilor, adă rugăciuni Celui ce a pătimit pentru tine, ca să te izbăvească din patimi, rugându-se arătat sfinţii ucenici, cei ce cu trupul lor au urmat patimile Lui. Ucenicii lui Hristos, când veţi şedea cu Dânsul să judecaţi judecata celor vinovaţi, sufletul meu cel spurcat cu fapte necuvioase, neosândit întăriţi-l ca nişte buni părtinitori ai mei, și ca nişte folositori ai lumii.
A Născătoarei :
Fecioară curată, palatul cel curat al lui Hristos, Fecioară Preasfântă, ceea ce pe Sfântul sfinţilor, pe Dumnezeu mai presus de pricină şi de cuvânt L-ai născut, împreună cu toţi sfinţii Apostoli roagă-L pentru toți.
Alt Canon,
Irmos : La muntele Sinai...
Ca pe o îngrădire dumnezeiască și întărire, și bună scăpare, lumea cea pământească te-a câştigat pe tine cu mijlocirile tale, pururea izbăvindu-se de toate ispitele şi strâmtorările Părinte Nicolae, pentru aceea cu credinţă întru laude te fericește pe tine. Strâmtorat fiind de multe înconjurări, scap la lărgimea călduroaselor tale rugăciuni, Preafericite, strigând ţie, schimbă-mi durerile sufletului meu, alină-mi valurile deznădăjduirii, şi împacă mintea mea cea tulburată. Soseşte venirea Ziditorului, să judece tot pământul, și fiind negătit ticălosul, de tot mă înfricoşez, cugetând la mulţimea răutăţilor mele. Doamne îndelung-Răbdătorule, milostiveşte-Te și mă mântuieşte, pentru dumnezeieştile rugăciuni ale cuviosului Tău, Nicolae. A Născătoarei : Arată-te mie luminare mântuitoare, ceea ce ai născut Lumina, goneşte norii cei mulţi şi cumpliţi ai sufletului meu, ca cu rugăciunile tale să mă fac fiu al zilei, cele cuvioase făcând, și întru laude de cântări să te fericesc pururea.
LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri Apostoleşti. Glas 3.
În tot pământul a ieşit vestirea voastră Sfinţilor Apostoli, dumnezeiasca cunoştință propovăduind, înşelăciunea idolilor aţi surpat, aceasta este nevoinţa voastră cea bună, fericiţilor, pentru aceea lăudăm şi preamărim pomenirile voastre. Poruncile lui Hristos fără prihană păzind sfinţilor Apostoli, în dar aţi luat, în dar daţi, vindecând patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre, pentru aceea având îndrăzneală, pe Dânsul rugaţi-L, să se miluiască sufletele noastre.
Mucenicina :
Puterile sfinţilor îngeri s-au minunat de patimile mucenicilor, că fiind cu trup muritor îmbrăcaţi, de munci n-au băgat seamă, următori făcându-se patimilor Mântuitorului Hristos, şi se roagă pentru sufletele noastre.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce eşti întâi sfântă, Curată, lauda cetelor cereşti, cântarea Apostolilor şi îngrădirea proorocilor, primeşte Stăpână şi rugăciunile noastre. JOI LA LITURGHIE
Lepădând Hristoase porunca Ta strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul, Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit, carele a strigat : Pomeneşte-mă Mântuitorule întru împărăţia, Ta. Cu trestia Crucii dintru adâncul necunoştinţei scoţând pe popoare Apostoli, înşelăciunea elinească de pe pământ o aţi micşorat, nerătăciți mântuitori făcându-vă celor credincioşi cu adevărat, pentru aceea vă fericiţi. Ca nişte raze de taină și străluciri mărite ale Soarelui făcându-vă Apostoli, întunericul păgânătății l-aţi împuţinat şi la lumina dumnezeieștii cunoştinţe aţi îndreptat pe toate popoarele, pentru aceea vă cinstim pe voi.
Mucenicina :
Cercarea muncilor suferindu-o pătimitorilor, dintru înălţime roua darului aţi primit şi patimile oamenilor, ca nişte slugi ale lui Hristos pururea cu bună tărie, înţelepţilor le vindecați. Pentru aceea cu credinţă pe voi sfinţilor vă cinstim.
Mărire...
Sfinţilor propovăduitori ai Treimii, Petre, Pavele, Marcu şi Luca, Mateie, Simone, Iacobe, Andreie, Ioane, Vartolomee, Filipe şi Tomo, cu dinadinsul pururea pe Dânsa rugaţi-o ca să ne izbăvim de toată înconjurarea.
Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce eşti frumuseţea Apostolilor, şi bucuria sfinţilor purtători de chinuri, Stăpână de Dumnezeu cu daruri dăruită, roagă pentru noi pe Mântuitorul lumii și Dumnezeu, ca să luăm iertare de greşale şi dumnezeiasca viață toți să o dobândim. SLUJBA DE VINERI JOI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 3.
Podobie : Mare este puterea Crucii... Făptura s-a sfinţit Unule îndelung-Răbdătorule, cu cinstit sângele Tău şi cu apa cea sfântă s-au uscat apele mulţimii dumnezeilor, şi cu răstignirea Ta, Cuvântule, Adam din cădere s-a mântuit. Cela ce eşti mai presus cu cinstea Iubitorule de oameni, Te-ai necinstit pentru noi, şi cu oţet Te-ai adăpat, şi Crucea de voie ai răbdat, ca pe toţi cu moartea Ta, Făcătorule de bine să-i izbăveşti din stricăciune. Pe lemn Te-ai spânzurat de voie Preabunule şi pentru noi Te-ai adus jertfă Tatălui, și jertfele idoleşti le-ai încetat şi stăpânirea gânditorului de rău o ai risipit, Împărate al veacurilor. Alte Stihiri ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Podobie : Cu arătarea Crucii...
Ceea ce eşti norul luminii celei neapuse binecuvântată Marie de Dumnezeu dăruită Fecioară, strălucește-mi lumina pocăinţei, mie celui ce sunt ţinut nebuneşte întru întunericul păcatelor, și mă izbăveşte cu rugăciunile tale de focul gheenei, şi de întunericul cel neluminat, şi părtaş zilei celei neînserate mă arată, pe mine cel ce scap sub acoperământul tău, Preacurată. Ceea ce ai născut pe voitorul milei prea-milostivă Fecioară, pe Dânsul roagă-L, ca să miluiască smeritul meu suflet, cel alunecat întru adâncul pierzării, chiar prin ispitele vrăjmaşului. Deci să nu te scârbeşti acum de rugăciunea mea, Preacurată, nici să întorci de către robul tău milele tale cele nemăsurate, pentru îndurarea ta cea nemăsurată. Cela ce în Eden a amăgit pe Adam, ca să calce porunca lui Dumnezeu, acela şi pe mine m-a înşelat, că din calea cea dreaptă abătându-mă în cea neumblată, m-a aruncat în groapa a multor păcate, şi se făleşte vicleanul văzându-mă căzut de tot. Ci cu sabia rugăciunilor tale Fecioară omoară-l, pe dânsul, şi din cursele lui mă izbăveşte, ca o milostivă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Mare este puterea Crucii...
Văzând spânzurat pe lemn pe Cel ce S-a născut din tine ceea ce ești cu totul fără prihană, te văitai strigând : Prea-doritul meu Fiu; unde Ți-a apus frumuseţea cea luminată, care a înfrumuseţat neamul omenesc. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii. Glas 3.
Crucii Tale celei cinstite ne închinăm Hristoase, păzitoarei lumii, mântuirii noastre a păcătoşilor, curăţirii celei mari, biruinţei împăraţilor, laudei a toată lumea. Lemnul neascultării moarte lumii a odrăslit, iar lemnul Crucii, viață și nestricăciune. Pentru aceasta ne închinăm Ție, Domnului, Celui ce Te-ai răstignit, să se însemneze peste noi lumina feței Tale. Mucenicina :
Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc, și lucrează în lume, și a arătat din pescari Apostoli, şi din neamuri Mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Lumea s-a miluit Cuvântule cu răstignirea Ta, zidirea s-a luminat, neamurile mântuire au dobândit, Stăpâne, strigat-a Preacurata. Iar eu acuma mă rup, văzând patima Ta cea de voie.
VINERI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne ale Crucii. Glas 3. Crucea s-a înfipt pe pământ, şi s-a atins de ceruri, nu ca un lemn ajungând la înălţime, ci Tu printr-însa umplând toate, Doamne mărire Ție. Pe chiparos, şi pe pin, şi pe cedru Te-ai înălţat, Mielul lui Dumnezeu, ca să mântuieşti pe cei ce se închină cu credinţă răstignirii Tale celei de voie, Hristoase Dumnezeule, mărire Ție. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : De frumuseţea Fecioriei tale...
Văzându-Te pe Cruce înălţat, cu bucurie se bucură toată zidirea îndelung-Răbdătorule, Curata, cea cu totul nestricată, şi prea fără prihană striga, căci a aflat izbăvire prin Tine dulcele meu Fiu, Carele cu lemnul ai tămăduit osânda lemnului, iar mie acum cele dinlăuntru mi se clătesc, nesuferind a Te vedea omorându-Te. După a 2-a Catismă, Sedelne.
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
De nenumărată puterea Ta, şi de răstignirea cea de voie, oștile îngerilor s-au înspăimântat, văzând, cum Cel nevăzut cu trupul S-a rănit, vrând ca să izbăvească omenirea din stricăciune. Pentru aceasta ca Dătătorului de viață strigau Ție : Mărire Hristoase milostivirii Tale. Cruce şi moarte a pătimi voind, în mijlocul zidirii acesteia ai suferit, când ai binevoit, Mântuitorule, trupul Tău a se pironi. Atuncea şi soarele şi-a ascuns razele, atunci şi tâlharul pe Cruce văzându-te Te-a lăudat, cu cucernicie strigând : Pomeneşte-mă ! Și crezând a luat raiul. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Junicea cea neispitită de nuntă și dumnezeiască, văzându-şi Vițelul său pe Cruce, de voie patimă răbdând, vai mie Fiule a zis, ce taină străină este aceasta ? Cum Cel ce ești cel fără de moarte ai primit moarte ? Laud Cuvântule a Ta îndelungă-răbdare, şi măresc mila Ta cea nemăsurată. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Cela ce Te-ai lovit cu palma peste obraz pentru neamul omenesc, și nu Te-ai mâniat, slobozeşte din stricăciune viaţa noastră Doamne şi ne miluiește, ca un iubitor de oameni. Mucenicina :
Vitejia răbdării voastre prealăudaţilor purtători de chinuri a biruit meşteşugurile cele viclene ale vrăjmaşului începătorului răutăţii, pentru aceasta v-ați învrednicit fericirii celei veșnice. Ci rugaţi-vă Domnului, să mântuiască turma poporului celui iubitor de Hristos, voi cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Cetele cereşti văzând s-au înfricoşat, şi cele pământeşti cu frică s-au cutremurat, când Te-ai înălţat pe Cruce de voie, Cela ce eşti fără de păcate, soarele s-a întunecat, şi luna s-a înegrit, atunci și Maica Ta plângând a grăit : Fiul meu ce vedere este aceasta ? Cum pentru toţi singur ai pătimit. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Crucii
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 3. Irmosul : Pământul cel roditor de adâncime uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, poporului celui ce a trecut marea pedestru şi cu plăcere lui Dumnezeu a cântat : Să cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit. Valurile mării cu toiagul le-ai închegat şi pe popor l-ai trecut, mai-nainte vestind Crucea Ta, prin care ai tăiat apa înşelăciunii şi la pământul cunoştinţei de Dumnezeu, Îndurate, ai mântuit pe toţi, cei ce laudă cu credinţă puterea Ta. Cela ce ai făcut cu porunca adâncul, şi ai acoperit cu ape cele mai pe deasupra, Puternice, şi ai spânzurat pământul peste ape, Te spânzuri pe lemn, şi cu ameninţarea clăteşti toată zidirea și inimile tuturor le întărești întru frica Ta. Mucenicine :
Fii ai lui Dumnezeu prin împărtăşire v-aţi făcut dumnezeieştilor Mucenici şi locuitori şi moştenitori Sionului celui de sus, întru carele şi cununile purtând strigaţi luminat : Să cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit. Tăindu-vi-se mâinile şi picioarele, şi strujindu-vă cumplit mucenicilor, şi cu focul împreunându-vă, nu v-aţi lepădat nicicum de Hristos, Cel ce este Dumnezeu al tuturor, ci cu căldură aţi strigat : Să cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit. A Născătoarei :
Preafrumoasa şi Fecioara Stăpâna, pe Fiul, Cel ce L-a născut văzându-L de voie ridicat pe lemn, plângând s-a văitat strigând cu durere : Dumnezeule al tuturor, Bunule Îndurate, Cela ce ești Domnul măririi, cum pătimeşti acestea, Stăpâne. Alt Canon, Al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Cântarea 1-a, Irmosul : Să cântăm Domnului... Norul cel înțelegător al razei celei cereşti, răsărind razele pocăinţei, nouă tuturor ne-a strălucit lumină, una curată Născătoare de Dumnezeu, şi acoperământul sufletelor noastre. Grabnică scăpare și întărire, zid și turn și tare liman, avându-te pe tine Maica lui Dumnezeu, noi care ne clătim în noianul relelor şi în necazuri, pururea ne izbăvim de primejdii. Bucură-te sălaşul măririi celei negrăite, bucură-te lăcaşul Soarelui celui înţelegător, bucură-te odorul fecioriei, bucură-te dumnezeiască căruţă a Dumnezeirii Cuvântului, bucură-te hrănitoarea vieţii a tuturor. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre tine, întăreşte Doamne Biserica Ta, care o ai câştigat cu sângele Tău. Un ipostas alcătuit purtând Cuvântule, ai răbdat răstignire prea necinstită, care este pricinuitoare de cinste, celor ce Te cinstesc. Deslegatu-s-au pământenii de blestem, blestem făcându-te Tu, Stăpâne, şi prin Cruce izvorându-le binecuvântare. Mucenicine :
Nemernici făcându-vă în tot pământul, locuitori în ceruri cu adevărat v-aţi arătat, şi cu Hristos împreună moştenitori, prealăudaţilor. Armă prea-tare Crucea câștigându-o sfinţii, toată puterea pierzătorului vrăjmaş o au biruit. A Născătoarei :
Păzită ai fost şi după naştere Fecioară, ceea ce pe Dumnezeu întrupat L-ai născut, Curată, Carele de voie S-a pironit pe Cruce. Alt Canon,
Irmos : Întăritu-s-a inima mea...
Mieluşea neîntinată şi Fecioară, care ai născut pe, Mielul, Cel ce ridică toată boala, Născătoare de Dumnezeu, mântuiește turma ta. Tu rodind pe Strugurul cel ceresc, şi umplând paharul pocăinţei, păcătoşilor iertare ai lucrat. Cei ce înotăm în noianul păcatelor, şi ne afundăm în sărătura greşalelor, năzuim la dulceaţa rugăciunilor tale. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica măririi Tale, Te-ai arătat ca un prunc în braţe purtat, şi s-au umplut toate de a Ta laudă. Hristoase, Cela ce însuţi ai ridicat căderea lui Adam, făcându-Te nou Adam, pe Cruce mâinile pironindu-Ți şi cu trestia bătându-Te de voie, şi oţet şi fiere gustând, pe înălţimea milostivirii Tale o preaînălțăm. Ca pe o oaie spre junghiere Te-a văzut Proorocul, şi ca pe un miel, Cuvântule al lui Dumnezeu, care nu se împotriveşte nimic nici nu strigă. Pentru că cu voinţă ai suferit a Te răstigni, ca să izbăveşti ca un milostiv pe cei ce de voie au greşit. Mucenicine :
Ogorându-şi sufletul cu plugul credinţei, Mucenicii lui Hristos, prin răbdarea muncilor sămânţa au semănat, și au secerat îndestulat spic al muceniciei, cel ce hrăneşte alcătuirea credincioşilor, pentru aceea pururea se măresc. Strâmtoraţi fiind de înconjurarea nesuferitelor și cumplitelor munci, prin aşteptarea celor dorite către lărgimea împărăţiei celei de sus arătat au ajuns. Mucenicii lui Hristos. Pentru aceea lărgesc gurile noastre, a lăuda luptele lor neîncetat. A Născătoarei :
Ca un cleşte ai primit pe dumnezeiescul Cărbune, nearzând nicicum, ci mai vârtos răcorind Maică Fecioară pe cel nestricat și dumnezeiescul tău pântece, pe Carele văzându-L cu trupul de voie înălţat pe lemn, cu laude L-ai mărit. Alt Canon,
Irmos : Auzit-am cu auzul...
Arată spre mine îndurarea ta cea mult milostivă, că tu ai fost Maică a Milostivului tuturor. Pe mine cel ce mă rătăcesc în noaptea păcatului, luminează-mă pururea Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Luminătorul. Pentru robii tăi roagă pe Stăpânul tuturor, şi-L îmblânzeşte, ceea ce ești folositoarea lumii. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Dacă a văzut Isaia cu închipuire pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de îngerii măririi înconjurat, o ticălosul de mine a strigat : Că mai-nainte văzui pe Dumnezeu întrupat, pe Cela ce stăpânește pacea şi lumina cea neînserată. Odihnindu-te Tu, Stăpâne Cuvântule pe lemn, odihnitu-m-ai pe mine cel ostenit prin osteneala păcatelor şi ai ridicat ocara mea cu ocările, care ai pătimit Iisuse, laud stăpânirea Ta şi dumnezeieștile patimi. Aprins-ai ca o făclie pe Cruce trupul Tău, şi ai căutat drahma cea pierdută, Iubitorule de oameni, și pe toate prietenele Tale puteri le chemi la această aflare, să laude stăpânirea puterii Tale, Hristoase. Mucenicine :
Zdrobit fiind înşelătorul la picioarele celor neînşelaţi purtători de chinuri ai lui Hristos, mort se vede şi nelucrător. Iar ei număraţi sunt cu îngerii cei neînşelați, umplându-se de nespusă bucurie. Sfinţii de gerul cumplitelor munci şi al necazurilor şi al durerilor fiind foarte îngheţaţi, s-au mutat cu adevărat la dumnezeiasca căldură a împărăţiei cereşti, și calzi folositori ai credincioşilor pururea se arată. A Născătoarei :
Pe Cel răstignit pe lemn şi împuns în coastă cu suliţa, pe Cel ce a zidit dedemult pe Eva din coastă, văzându-L preacurată Fecioară strigai ca o Maică, cum mori Fiul meu; Cela ce ești viața cea fără de moarte. Alt Canon,
Irmos : Pacea ta dă-ne-o...
Puterea Celui Preaînalt umbrind pântecele tău, Preacurată, l-a arătat încăpere Dumnezeului celui neîncăput, şi pe tine Maică a vieţii şi mântuire a noastră a tuturor. Izvor dumnezeiesc al mântuirii mele agonisindu-te, să nu mă înece viforul cel rău, nici să mă înghită adâncul păcatului, Sfântă Stăpână. Brazda fecioriei, pământul cel nearat, te-ai arătat lumii pururea Fecioară, din care cu negrăit cuvânt S-a născut lucrător, Ziditorul nostru. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Strigat-a Ție, văzând bătrânul cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu : Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu. Junghiatu-Te-ai de voie ca un miel, pe cela ce dedemult de voie s-a omorât prin mâncarea din pom întorcându-l către viață, Hristoase. Pe Cruce, Te-ai ridicat şi s-a surpat înşelăciunea dracilor, iar mulţimile credincioşilor s-au înălţat, lăudându-Te pe Tine, Dătătorule de viață. Mucenicine :
Cu roşala cea din sângiuri împestriţi fiind Mucenicii, stau acum înaintea Împăratului tuturor încununaţi. Vindecări tuturor neputincioşilor izvorăsc moaştele cinstiților Mucenici și mulţimea patimilor o îneacă. A Născătoarei :
Fecioară, mintea omenească nu poate a înţelege taina naşterii tale, cea mai presus de fire, că tu Prealăudată ai născut mai presus de minte. Alt Canon,
Irmos : Strigat-am întru suspinarea...
Lucrurile mele mi-au făcut judecată de osândă, Stăpâne, ci Tu pironindu-te pe lemnul Crucii, ai pricinuit bogăţia îndreptării. Toată negura păcatului se şterge cu rugăciunea ta, că străjucind din tine, Lumina cea fără de ani, Hristos, a risipit întunericul greşalelor. Spre tine Preabună am pus nădejdea mea şi aştept darul tău cel curăţitor de la Cel ce S-a născut din tine, prin Carele mântuieşte-mă Preasfântă Fecioară. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au cuvântat, și în Fecioară nestricată Te-ai sălăşluit, pe Dumnezeu Cuvântul lăudăm, cu bunăcredinţă cântând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Pe cedru și pe pin şi pe chiparos Te-ai înălţat, Stăpâne, Unul din Treime fiind, şi ai înălţat pe cei ce erau căzuţi în adâncul a multor dulceţi : Binecuvântat ești Dumnezeule al părinţilor noştri. Cu cinstitul sângele Tău, Doamne, zidirea ai curăţit de sângele ce se aducea necuraţilor draci, şi au încetat spurcatele jertfe, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca un miel nevinovat junghiindu-Te, mărire stăpânirii Tale. Mucenicine :
Stau pătimitorii înaintea tiranilor, ca nişte stâlpi neclintiţi, răsturnând înşelăciunea, și întărind inimile credincioşilor cântau : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Nu v-aţi ars de foc, o voinţă mai arzătoare decât focul câștigând, răbdătorilor de chinuri, purtătorilor de cununi ai lui Hristos strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri. A Născătoarei :
Curată zămislire neasemănată și naştere netâlcuită singură ai avut, întrupând pe Stăpânul, Cel ce cu trupul S-a răstignit. Pe Carele lăudându-L strigăm : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Alt Canon,
Irmos : Cei trei tineri în cuptor...
Din tine Maică Fecioară răsărind Soarele cel prealuminos, şi luminând inimile noastre, a cânta ne învaţă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Zidirea se luminează cu zămislirea ta cea fără de sămânţă și măreşte naşterea ta și o laudă pe dânsa, cântând cu credinţă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Ziditorul a toate şi Domnul, Cel mai presus de Dumnezeire, luând chipul nostru din tine Prealăudată și îndumnezeindu-l întru înălţime șade împreună cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Duh. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna-credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, dumnezeiască cântare au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Poporul cel neplecat şi nemulţumitor pe Tine, Cel ce cu voie bine-plecată ai vrut a Te răstigni, Te-a osândit ca să mori, ca pe cei ce s-au omorât de voia lor să-i înviezi cu Tine, Cuvântule, care Te laudă şi Te măresc întru toți vecii. Întinzându-Ți pe Cruce palmele, mâinile cele întinse fără de oprire la pomul cel de mâncare, ale celui întâi zidit, le-ai vindecat, Stăpâne, şi văzându-Te soarele de frică, razele şi-a ascuns, și toată zidirea s-a clintit. Mucenicine :
Cu ploile sfintelor lupte curgerile păgânătăţii, şi revărsările nedumnezeirii le-au uscat purtătorii de chinuri, și izvoare de vindecări au izvorât, spălând întinăciunea patimilor, și inimile credincioşilor adăpându-le din-destul. Plinitorii dumnezeieştilor porunci, cei ce v-aţi închipuit cinstitelor patimi, purtătorilor de chinuri, împreună cetăţeni cu îngerii, rugaţi pe Dumnezeu, ca să se scrie acum în cetatea cea de sus, cei ce vă cinstesc pe voi întru toţi vecii. A Născătoarei :
Năstrapă de aur și sfeşnic, masă şi toiag, munte dumnezeiesc şi nor, palat al Împăratului, și scaun în chipul focului, de Dumnezeu Născătoare toţi credincioşii te numim pe tine, ceea ce şi după naștere, fecioară ai fost păzită. Alt Canon,
Irmos : Pe Domnul cel ce S-a pogorât...
Pe Cruce lucrând mântuirea noastră, Fiul tău Fecioară, ne îndeamnă a striga : Preoţi bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Vrăjmașul se ispiteşte a mă înghiţi cu păcatele, ci tu Născătoare de Dumnezeu scoate-mă și mă izbăveşte din tirania lui, ca să te măresc întru toţi vecii. Cumplita noapte a păcatelor mă acoperă Fecioară preacurată, că nu am candela, care să lumineze sufletul meu cu untuldelemn al facerii de bine, pentru aceasta m-am şi lepădat afară din cămara cea de sus. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
În Lege, în umbră, şi în Scriptură, închipuire vedem credincioşii, toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul, Cel întâi născut, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce S-a făcut întâi născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl mărim. Iisuse, Cela ce pe nimic ai întemeiat tot pământul, pe Cruce pironindu-Te, pe mine cel înecat cu năravul cel rău în noroiul păcatelor, ca un bun şi îndurat, Hristoase, m-ai scos şi cu moartea Ta cea necinstită m-ai cinstit, mult-Milostive. Dumnezeule cel nevăzut cu firea, Te-ai văzut înălţat cu trupul, ca de vrăjmaşii cei nevăzuţi să izbăveşti lumea cea văzută, şi pe cei de jos să-i faci cereşti Hristoase, pe cei ce măresc stăpânirea puterii Tale celei prea mari. Mucenicine :
Oaste a sfinţilor celor sfinţiţi, sfântă tabără aleasă, rai ce are în mijloc pe Hristos pomul vieţii, înfrumusețată de Dumnezeu Biserică, adunare cinstită, întrutot măriţilor purtători de chinuri ai Mântuitorului v-ați arătat. Pe noi cei de pe pământ, care vă pomenim pe voi, pomeniți-ne sfinţilor, cei ce staţi acum cu strălucire înaintea scaunului Stăpânului, şi cu bogatele razele cele de acolo cu sfinţenie sunteţi luminaţi, ca să aflăm dezlegare datoriilor. A Născătoarei :
Luminătorii văzând Fiule al meu răstignirea Ta, au apus, și cum necredincioasă adunarea evreiască, ce Te-au dat spre moarte pe Tine, Începătorul vieţii, n-au apus ? Născătoarea de Dumnezeu striga, pe care neîncetat o mărim. Alt Canon,
Irmos : Pe tine rugul cel nears...
De voie mâinile întinzându-Ți pe dumnezeiască Crucea Ta, mâna strămoşului cea întinsă în Eden prin călcarea poruncii în pom o ai vindecat. Sufletului meu celui cu cumplite păcate tot pătruns, şi carele cu nevindecată durere boleşte, cu oblojitura rugăciunii tale sănătate dăruiește-i. Bucură-te dumnezeiască casă însufleţită, a măririi Domnului, bucură-te armă gândită a pocăinţei, bucură-te uşă, prin care noi păcătoşii pururea ne mântuim. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihirile Crucii.
În chipul Crucii, Moise, în munte mâinile întinzându-şi spre înnălţime, pe amalic l-a biruit. Iar Tu, Mântuitorule, palmele întinzându-Ți pe cinstita Cruce, m-ai îmbrăţişat mântuindu-mă din robia vrăjmaşului, și mi-ai dat semnul vieţii, a fugi de arcul potrivnicilor mei, pentru aceasta Cuvântule, mă închin cinstitei Crucii Tale. Prin pizmă din desfătare m-am scos afară, căderea cumplită căzând, ci nu m-ai trecut cu vederea, Stăpâne, luând pentru mine cea asemenea cu mine, răstignitu-Te-ai şi m-ai mântuit, și la mărire m-ai adus, Izbăvitorul meu mărire Ție. Mucenicina :
Veniţi toate popoarele, să cinstim pomenirea sfinţilor Mucenici, că privelişte făcându-se îngerilor şi oamenilor, cununi de biruință de la Hristos au luat, şi se roagă pentru sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Mare este puterea Crucii...
Pâraie de lacrimi vărsând cea cu totul fără prihană, suspina, şi se tânguia strigând dintru adâncul sufletului : Iisuse al meu, Lumina cea dulce, cum ai apus, Cel ce ai zidit cu Cuvântul toate, cum Te vezi acum pe Cruce mort fără de glas ? VINERI LA LITURGHIE
Lepădând Hristoase porunca Ta strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul, Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit, carele a strigat : Pomeneşte-mă Mântuitorule întru împărăţia Ta. Văzându-Te soarele Doamne pe Cruce, şi-a întunecat lumina, pietrele s-au despicat, Stăpâne, şi tot pământul s-a clintit, iar catapeteasma Bisericii s-a rupt prin mijloc, văzându-Te Mântuitorule pătimind fără dreptate, pe Cel necuprins cu mintea. Iisuse, Cela ce ești viața celor vii, pentru toți Te-ai adus la moarte, ca cu dumnezeieştile Tale patimi să mântuiești ca un Dumnezeu pe cei omorâţi prin mâncarea lemnului, și să-i arăţi locuitori raiului. Pentru aceea cu credinţă mărim patimile Tale. Mucenicina :
Mucenicilor, urmând patima Celui ce a pătimit pentru noi, şi a luat ocările oamenilor, prin multe munci aţi surpat pe vrăjmaşul și mărirea cea de sus ați câştigat. Pentru aceea cu cuviinţă dumnezeiască sfinţilor vă mărim. Mărire...
Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt să lăudăm credincioşii, întru o Dumnezeire neamestecată, unei începătorii şi unei măriri cu dumnezeiască cuviinţă închinându-ne cu bunăcredinţă, cu dreaptă credinţă strigăm : Pomeneşte-ne şi pe noi întru împărăţia Ta. Și acum... A Născătoarei :
Văzând ceea ce ești cu totul fără prihană pe Fiul tău cu trupul răbdând patimi pe Cruce de voie, toată te-ai tulburat și plângând ai strigat Preacurată : Vai mie Fiul meu cum ai murit ? Vrând ca să înviezi pe cei morţi Mântuitorule. La Doamne strigat-am... Stihirile Stăpâniei. Glas 3.
Podobie : Mare este puterea Crucii... Hristoase al meu, fă-mă Biserică cinstitului tău Duh, curăţind întinăciunile greşalelor mele, că lăcaş al dracilor mă aflu acum, pe care scoate-i din mine, ca pe cei ce oarecând spurcau Biserica Ta. Doamne, Cel ce voiești ca un milostiv să mântuieşti pe toţi păcătoșii şi drepţii, şi să nu piară nimenea, însuţi Cuvântule, fă-mă şi pe mine unul din cei mântuiți, că am vieţuit cu lenevire, şi am trecut cu vederea poruncile Tale. Adormind în groapă Hristoase ca un om, cu putere nebiruită ai înviat, și ai ridicat împreună pe cei ce locuiau din veac în mormânturi. Pentru aceasta pe cei ce au adormit cu credinţă, odihneşte-i întru veșnicele lăcașuri.
Alte Stihiri, ale Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei :
De vânturile cele subţiri ale vrăjmaşului ca o trestie totdeauna mă clătesc, Fecioară, ci miluiește pe robul tău şi de furtunile acestuia să nu mă laşi până în sfârşit a mă clăti, ci întăreşte-mă întru credinţa Domnului. Viforul patimilor cuprinzându-mă, şi sugrumându-mă, tulbură neîncetat smeritul meu suflet, și întru adâncul deznădăjduirii mă împinge, ci pe viforul acesta prefă-l Preacurată spre adâncă linişte. Fecioară roagă pe Cel ce S-a născut din tine, ca să păzească turma ta nevătămată de toată ispita diavolului celui potrivnic, și întăreşte Preacurată pe toţi, ca să împlinească voia Fiului tău.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cum să nu ne mirăm de naşterea ta cea dumnezeiască bărbătească, cu totul cinstită ! Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai-nainte de veci fără mamă, Carele nicicum n-a răbdat schimbare sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagă deosebirea amândurora firilor. Pentru aceasta Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credinţă de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine.
LA STIHOAVNĂ
Stihiri Muceniceşti.
Mare este puterea Mucenicilor Tăi, Hristoase, că în mormânturi zac şi gonesc duhurile, și au pierdut stăpânirea vrăjmaşului, cu credinţa Treimii, nevoindu-se pentru buna-credinţă,
Proorocii şi Apostolii lui Hristos și Mucenicii, au învăţat a lăuda pe Treimea cea de o Fiinţă, şi au luminat pe neamurile cele rătăcite, şi părtaşi îngerilor pe fiii omeneşti i-au făcut.
Mucenicii Tăi, Doamne cu credinţa întărindu-se și cu nădejdea adeverindu-se, şi cu dragostea Crucii Tale sufleteşte împreunându-se, au pierdut tirania vrăjmaşului și câștigând cununile, se roagă împreună cu cei fără de trupuri pentru sufletele noastre.
A morţilor :
Toate sunt deşertăciune cele omeneşti, câte nu rămân după moarte. Nu rămâne bogăţia, nici călătoreşte împreună mărirea, că venind moartea pe toate acestea le-a pierdut. Pentru aceea lui Hristos, Împăratului celui fără de moarte să-i strigăm : Pe cei mutaţi de la noi odihneşte-i, unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce eşti sfântă între femei, de Dumnezeu Născătoare, Maică nenuntită, roagă pe Împăratul şi Dumnezeu, Cel ce L-ai născut, ca să ne mântuiască pe noi ca un iubitor de oameni.
SÂMBĂTĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne muceniceşti. Glas 3. Podobie : De frumuseţea fecioriei tale... Doamne pomenirea purtătorilor Tăi de chinuri o ai prealuminat ca un Atotputernic, că i-ai întărit pe dânşii, să urmeze patimilor Tale, şi au biruit bărbăteşte puterea lui Veliar; pentru aceasta au şi luat dar de tămăduiri, cu ale cărora rugăciuni Hristoase Dumnezeule, dăruieşte pace poporului Tău. Împlătoşându-vă cu toată într-armarea lui Hristos, şi îmbrăcându-vă cu armele credinţei, taberele vrăjmaşilor cu vitejie le-aţi surpat, că pentru nădejdea vieţii cu osârdie ați răbdat toate îngrozirile şi bătăile de la tirani. Pentru aceea și cununi ați luat Mucenicii lui Hristos, cei cu suflet răbdător. Străluciţi prin credinţă prealuminaţilor luminători sfinţilor, prealăudaților Mucenici, cei ce sunteţi doctori ai celor neputincioşi, că de bătăile tiranilor netemându-vă, hulirile idoleşti le-ați surpat, biruinţă nebiruită având Crucea adevărului. Mărire... Și acum... a Născătoarei : Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm fecioară de Dumnezeu Născătoare, că cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, patima cea prin Cruce primindu-o, ne-a izbăvit din stricăciune, ca un iubitor de oameni.
După, a 2-a Catismă, Sedelne.
Vitejia răbdării voastre prealăudaţilor purtători de chinuri a biruit meşteşugurile cele viclene ale vrăjmaşului începătorului răutăţii, pentru aceasta v-aţi învrednicit fericirii celei veșnice. Ci rugaţi-vă Domnului, să mântuiască turma poporului celui iubitor de Hristos, voi cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului.
A morţilor :
Podobie : De frumuseţea fecioriei tale...
Când prin cuvântul Tău, Doamne, vom sta înaintea nemitarnicului Tău divan, să nu ne osândeşti pe noi cei ce am crezut întru Tine, Mântuitorul nostru, că toţi am greşit, dar de la Tine nu ne-am depărtat. Pentru aceasta ne rugăm Ție, odihneşte în lăcaşurile drepţilor Tăi, Hristoase, pe care i-ai luat. Ca Cela ce însuți ești mult milostiv.
Mărire...
Prin lemn am căzut cu amar în moarte, şi prin cinstitul lemn iarăşi ne-am ridicat, pentru că prin Crucea Ta, Mântuitorule, pe moarte o ai omorât, și viaţa cea fără de sfârşit tuturor o ai izvorât, căreia învredniceşte Milostive pe credincioşii robii Tăi, cei ce s-au dus la Tine, dăruindu-le lor împărăţia Ta.
Și acum... A Născătoarei :
Pe robii tăi, cei ce cu dumnezeiască voie au trecut furtuna cea mult tulburătoare a vieţii, și s-au mutat cu credinţă, primeşte-i cea cu totul fără prihană, şi-i adu către Judecătorul şi Dumnezeul nostru, rugându-te, ca să le dea lor izbăvire, căci ca o Maică a Ziditorului, ai pe voire şi pe putere. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul către toți sfinții.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 3. Irmosul : Tu eşti Dumnezeu, Cel ce faci cu preamărire minuni, Cela ce ai uscat adâncul, şi căruţele le-ai acoperit, şi ai mântuit pe poporul, ce-ţi cânta Ție ca Împăratului și Dumnezeu. Laudă pentru mucenicie înţelepţilor nevoitori ați aflat toți, munci de multe feluri suferind vitejeşte pentru adevăr. Drept aceea cu credinţă pe voi vă mărim pururea. Mai înaltă viață având, v-aţi arătat prooroci, şi înţelepţi ierarhi ai Domnului, Cuvântului Celui ce S-a deşertat, păscând cu cuvioşie turma Mântuitorului prin dumnezeiasca putere. Răstignindu-vă lumii cuvioșilor, de toate desfătările trupeşti v-aţi lepădat, şi vase ale Duhului arătându-vă, duhurile înşelăciunii cu dumnezeiască putere le-aţi pierdut arătat.
A morţilor :
Îndurate Doamne, pe cei ce s-au mutat cu porunca Ta de pe pământ prin credinţă dreaptă, vieţii celei fără de sfârșit, și luminii celei neînserate învrednicește-i, şi-i odihneşte ca un bun.
A Născătoarei :
Preacurată, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, pe tine neîncetat cu socoteală bună te cinstim, dimpreună cu cinstitele femei, care au strălucit prin postnicie, şi prin nevoinţă au biruit pe vrăjmaşul.
Alt Canon, al morților.
Cântarea 1-a,
Irmosul : Tăindu-se dedemult...
Cela ce cu îngroparea Ta moartea ai omorât, și tirania iadului o ai surpat, şi Te-ai suit la cer, Mergătorule înainte al nostru, împreună înălţând pe adunarea purtătorilor de chinuri, odihneşte Hristoase acum și sufletele celor ce s-au mutat la Tine. Cela ce pe dumnezeieștii Mucenici i-ai întărit, şi printr-înşii înşelăciunea ai pierdut. Pentru rugăciunile acestora ca un Dumnezeu, învredniceşte pe cei ce s-au săvârșit, a dobândi Mântuitorule nemurirea cea de la Tine, și odihna cea fericită. Pentru robi Stăpâne junghiindu-Te, sângele Tău ţi-ai vărsat ca un îndurat, plătind datoria cea pentru dânşii. Pentru aceasta Milostive pe Tine Te rugăm acum, odihneşte sufletele celor adormiţi.
A Născătoarei :
Să lăudăm pe preacurata Născătoare de Dumnezeu, pe ceea ce a născut pe Dumnezeu, Cela ce cu moartea Sa, pe moartea noastră o a pierdut, şi viață neîmbătrâmtoare ne-a izvorât, şi fericirea, care petrece în veci.
Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Suflete sterp şi neroditor, câştigă-ţi rod de bună mărire și bineroditor făcându-te, strigă : Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule, nu este sfânt, nu este drept afară de Tine, Doamne. Cu puterea lui Dumnezeu întărindu-vă măriţi Mucenici, puterea cea roditoare de pierzare a celui puternic vrăjmaş întru răutate de tot o ați pierdut, şi ați luat dumnezeiasca cunună de biruință. Doamne, Cela ce pe cuvioși i-ai arătat biruitori ai vrăjmaşului, cu rugăciunile lor Hristoase sfinţeşte, luminează, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste neîncetat Te laudă. Împreună cu toţi proorocii să lăudăm pe cetele dumnezeieştilor femei, care au strălucit în postnicie, și cu credinţă s-au nevoit, și pe şarpele cel mult meşteşugăreţ l-au călcat.
A morţilor :
Pe cei ce cu dumnezeiască voie i-ai mutat de la noi Hristoase, ne rugăm, cu sfinţii rânduieşte-i, trecându-le cu vederea, Îndurate, greşalele lor, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
A Născătoarei :
Cei mântuiţi prin sfântă naşterea ta, Preacurată, glasul lui Gavriil strigăm ţie cu credinţă : Bucură-te, şi ne rugăm, prin rugăciunile tale iertare de greşale tuturor ne cere.
Alt Canon,
Irmos : Cela ce toate dintru...
Cela ce m-ai zidit din pământ, iar eu către pământ întorcându-mă ticălosul, Tu m-ai luminat, m-ai înnoit. Pentru rugăciunile Mucenicilor sufletele celor adormiţi odihnește-le. Pentru bătăile şi sucirea mădularelor, şi rănile şi zdrobirile purtătorilor de chinuri Mucenici, milostivindu-Te, odihneşte sufletele celor ce s-au mutat la Tine, Ziditorul tuturor. Iubitorule de oameni, Stăpâne, pe toţi robii Tăi cei adormiţi prin credinţă întru nădejdea Ta, izbăvește-i de gheenă şi de foc, și de întunecatele lăcaşuri ale iadului.
A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu preacurată, mai sfinţită ești decât zidirea, ca o Maică a Ziditorului, Celui ce a sfărâmat puterea morţii, și nouă nestricăciune ne-a dăruit.
Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Munte umbrit mai-nainte a văzut Avvacum pe preacurat pântecele tău, Curată, pentru aceea a şi strigat : Dumnezeu de la miazăzi va veni, şi din muntele cel cu umbră deasă. Ca nişte miei prin credinţă junghiindu-vă pătimitorilor, ca nişte jertfe sfinţite v-ați adus înţelepţilor, Mielului celui ce bine a voit a Ce junghia pe lemnul Crucii pentru neamul omenesc. Împreună cu cuvioşii să cinstim pe bine măriţii Arhierei, cei ce au fost luminători ai credincioşilor, care au stricat întunericul cel adânc al patimilor, şi negura eresurilor curăţindu-o, către neapusa lumină cu credinţă s-au mutat. Cu podoaba cuvintelor grăitorii de Dumnezeu, Prooroci, luminează sufletele credincioşilor, iar purtătoarele de Dumnezeu femei, cu strălucirile nevoințelor, și cu răsăriturile minunilor luminează inimile.
A morţilor :
Pe cei ce au lăsat viaţa, Cuvântule al lui Dumnezeu, arată-i părtaşi măririi celei mai presus de lume, şi le dăruieşte bunule acestora izbăvire de păcatele cele ce au lucrat pe pământ, întru ştiinţă și întru neştiință.
A Născătoarei :
Pe Maica lui Dumnezeu, ceea ce este mărirea mucenicilor, a arhiereilor și a cuvioşilor dumnezeiasca podoabă a proorocilor propovăduirea și a femeilor cinstita cuvântare, după vrednicie să o lăudăm.
Alt Canon,
Irmos : Pus-ai spre noi tare dragoste...
Stăpâne, Cela ce în mormânt pentru noi cu milostivire Te-ai sălăşluit, şi ca un Dumnezeu mormintele ai deşertat şi pe Mucenici purtători de biruinţă i-ai arătat, aşează pe robii Tăi cei adormiţi în locuri de odihnă. Cela ce cu bucurie ai primit luptele cele tari și bătăile şi tăierile mădularelor, ale nevoitorilor celor ce au răbdat pentru Tine, Stăpâne, izbăveşte de munci pe cei ce i-ai luat. Cela ce cu voia Ta cea dumnezeiască ţii cumpăna vieţii, învredniceşte vieţii Tale celei fără de sfârşit şi nestricatei măriri pe cei ce i-ai mutat la Tine, stricând peretele cel din mijloc al păcatului.
A Născătoarei :
Cu adevărat Maică şi Fecioară te-ai arătat, cea cu totul fără prihană, care singură ai împreunat pe naştere adevărată cu fecioria, că ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a stricat puterea morţii.
Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Cu lumina Ta cea neînserată Hristoase Dumnezeule luminează smeritul meu suflet, şi-l povăţuieşte la frica Ta, pentru că lumină sunt poruncile Tale. Bătăile voastre şi rănile s-au arătat vrăjmaşului răni nevindecate, iar acum rănile noastre ale tuturor credincioşilor le vindecă, pătimitori ai Domnului. Să lăudăm pe mulţimea cuvioşilor, şi să fericim pe arhiereii lui Hristos, și să cinstim pe proorocii Lui, care acum se roagă pentru noi. Pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat pentru noi, iubindu-L întrutot măritele femei cu gând drept pătimind şi postnicind, împărăţiei Sale celei cereşti s-au învrednicit.
A morţilor :
În lăcaşurile raiului Doamne, în latura celor vii, unde străluceşte lumina Ta, Hristoase, sălăşluieşte pe credincioşii robii Tăi, ce i-ai mutat de pe pământ.
A Născătoarei :
Din tine, Preacurată, S-a întrupat Dumnezeu, şi mai înaltă decât îngerii şi covârşind pe toate făpturile acum te-a arătat, pentru aceea te lăudăm.
Alt Canon,
Irmos : Către tine mânec...
Bunule, în Biserica celor întâi născuţi, pe cei ce s-au mutat de la noi, pentru rugăciunile pătimitorilor şi cinstiților mărturisitori, cu drepţii îi numără. Preț de răscumpărare a greşalelor celor ce au adormit cu bunăcredinţă, pe preasfântul sânge al mucenicilor Tăi, Hristoase, primeşte-l, şi pe aceştia Mântuitorule odihneşte-i. Îndreptează Cuvântule sufletele celor adormiţi în locul cel veșnic al desfătării Tale și dumnezeieștii străluciri celei mai presus de minte a sfinţilor învrednicește-i.
A Născătoarei :
Pe tine, Fecioară, ceea ce ai zămislit în pântece mai presus de cuvânt pe Cuvântul cel necuprins, Cel ce dă morţilor viață, după vrednicie te fericim.
Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Adâncul patimilor şi viscolul vânturilor celor potrivnice s-a sculat asupra mea, ci întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule mântuieşte-mă și mă izbăveşte din stricăciune, precum ai mântuit pe Proorocul din fiară. Luminătorii înfricoşatei străluciri, mieii Mielului şi ai Păstorului, ostaşii cei preamăriţi ai lui Hristos, nevoitorii cu sfinţite cântări să se cinstească. Înălţatu-s-a adunarea cuvioşilor, celor ce întru smerenie au înălţat pe Dumnezeu, şi s-a preamărit mulţimea arhiereilor, celor ce totdeauna întru fapte bune au preamărit pe Sfânta Treime. Cu dumnezeieşti arătări de minuni, şi cu răbdarea cea desăvârşită a durerilor, pe vrăjmaşii cei fărădelege, sfinţita ceată a femeilor i-a spăimântat cu sfinţenie vitejii făcând.
A morţilor :
Hristoase pe cei ce i-ai primit întru credinţă de pe pământ, întru adunările sfinţilor aşează-i, şi în sânurile credinciosului Avram rânduieşte-i Mântuitorule, să mărească pururea multă bunătatea milostivirii Tale.
A Născătoarei :
Preacurată, tu eşti lauda mucenicilor, a proorocilor, şi a sfinţilor, şi a tuturor drepţilor celor din veac, pentru aceea arătat cu sfinţite glasuri împreună cu dânşii te cinstim în veci.
Alt Canon,
Irmos : Scoate-mă din stricăciune...
Schimbă întru bucurie tânguirea celor adormiţi întru credinţă, pentru rugăciunile purtătorilor de chinuri, încingându-i pe dânşii cu veselie de buna-credinţă Hristoase, și către lumina Ta îndreptează-i, şi-i povățuieşte. Odihneşte Dumnezeule prin mulţimea îndurărilor Tale în sânurile patriarhilor pe cei mutaţi, unde străluceşte lumina cea luminată a feţei Tale, Hristoase, trecându-le lor toate greşalele. Minunează mila cea minunată a iubirii Tale de oameni, Hristoase, spre cei ce s-au dus de aici şi din greutăţile vieţii s-au izbăvit, şi-i satură de mângăierea și bucuria Ta.
A Născătoarei :
De omorâre şi de stricăciune, şi de moarte m-ai izbăvit, prin preamărită naşterea ta, Maica lui Dumnezeu, că tu Curată ai născut nouă izvorul nestricăciunii, și cu lumina ta toată lumea ai luminat.
Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Cei trei tineri în cuptor pe Treimea închipuind, îngrozirea focului au călcat, și cântând strigau : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Stând în mijlocul focului, purtători de chinuri ai lui Hristos, dumnezeiască rouă aţi primit din cer, şi omorându-vă cu muncile, pe vrăjmaşul cel mult măiestru l-ați omorât. Dumnezeieștii arhierei, ca pe o corabie îndreptând Biserica lui Hristos, o au păzit pe aceasta neînecată, scăpând ea de înşelăciunea relelor valuri nevătămată. Omorându-vă trupul prin sfintele nevoințe, nevoitori ai adevărului, ați moştenit viața cea neîmbătrânitoare, cu sfinţii prooroci și cu sfintele femei.
A morţilor :
Să nu arăţi vinovaţi la judecată pe credincioşii robii Tăi ce i-ai mutat, ci îi aşază Cuvântule întru luminările sfinţilor Tăi, încă și pe noi cu milostivirea Ta.
A Născătoarei :
A mucenicilor, şi a cuvioşilor, a proorocilor, a cuvioaselor femei, și a tuturor Ierarhilor celor ce cu sfinţenie au viețuit, tu le ești mărirea cu adevărat, ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu care împreună te cinstim pe tine întru toţi vecii.
Alt Canon,
Irmos : Precum dedemult...
Cuvântule a lui Dumnezeu, Cela ce eşti tuturor pricină începătoare de viață, şi putere lucrătoare desfătării celei făgăduite mucenicilor învredniceşte sufletele robilor Tăi celor mutaţi, Dumnezeule al părinţilor noştri. De trupuri adică, ca de nişte stricăcioase, vitejeşte n-au băgat seamă măriţii Mucenici, Hristoase, şi acum cu îndrăzneală se roagă Ție, odihneşte sufletele robilor Tăi celor adormiţi, Dumnezeule al părinţilor noştri. Cu trestia Crucii ai iscălit iertare păcatelor tuturor credincioşilor, căreia acum sufletele cele ce le-ai mutat la Tine învredniceşte-le a se împărtăşi cu veselie cântând : Dumnezeule al părinţilor noştri.
A Născătoarei :
Cuvântul Tatălui, Cela ce toate cu voia le lucrează, firea omenească aflându-o îngropată cu patimi, ca un Dumnezeu o a înnoit, binecuvântat este Preacurată rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Dumnezeu, Cel ce se măreşte de îngeri fără tăcere întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul și munţii, și dealurile, şi adâncul, şi tot neamul omenesc, pe El cu cântări, ca pe Ziditorul, și Făcătorul, bine-L cuvântați. Cu aducerile asupră ale durerilor şi cu adăugările chinurilor fiind foarte cuprinşi, nu v-ați lepădat de viaţa cea adevărată, răbdătorilor de chinuri ai Domnului, nici ați dat celor ciopliţi cinstea cea prea rea. Ca nişte făclii puşi fiind în sfeşnicul cinstitelor fapte bune, tot pământul îl luminaţi, și tot întunericul înşelăciunii îl goniţi, purtători de chinuri, sfinţiţi lucrători, împreună cetăţeni cu minţile cele cereşti. Vrednicii de laudă prooroci, adunarea cuvioşilor, şi dumnezeiasca ceată cea sfântă a femeilor celor ce s-au nevoit, după vrednicie să se laude, că se roagă pentru noi lui Hristos şi Mântuitorului.
A morţilor :
Tu eşti Doamne viaţa celor vii, deci pe cei ce cu credinţă i-ai mutat de pe pământ, odihneşte-i cu sfinţii întru lumina feţei Tale, dăruindu-le lor iertare păcatelor, pentru multă milostivirea Ta, Doamne.
A Născătoarei :
Fecioara cea mult lăudată răsunarea proorocilor, podoaba arhiereilor, şi a pătimitorilor şi a cuvioşilor și bucuria sfintelor femei, să se laude după datorie în veci.
Alt Canon,
Irmos : Tinerii cei ce erau în Babilon...
Fiind vistieria nemuririi Tu prea Începătorule de viață, muritorilor nestricăciune le-ai vestit, pe care o ai dat Hristoase, mucenicilor Tăi, celor ce cu bună cinstire prin credinţă strigă Ție : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cu înţelepciune duhovnicească şi cu răbdarea lucrurilor, tarii pătimitori cu bună vitejie muncile defăimând, sufletelor celor adormiți de la Hristos iertare cer strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Curăţeşte Bunule cu suliţa coastei Tale, rupând zapisul celor ce s-au mutat la Tine, şi zidul păcatelor cel din mijloc surpând, binevoiește a Te lăuda pe Tine aceia, pe care i-ai luat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
A Născătoarei :
Pe tine te cunoaştem binecuvântată Fecioară, nor gândit, care celor adormiţi de setea amărăciunii le izvorăşti apa vie a iertării, și tuturor celor muritori, care strigă : Binecuvântăm pe Fiul tău, şi-L preaînălţăm pe Dânsul în veci.
Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Ca nişte jertfe v-aţi adus celui ce s-a junghiat pentru noi, şi pe dumnezeieştile biserici le-aţi umplut de bucuria îngerilor, purtători de chinuri ai Domnului. Pentru aceea cu rugăciunile voastre pe toţi să-i întăriţi, și de înşelăciunea cea vătămătoare a vrăjmaşului să-i izbăviţi. Ca nişte luminători, pe Cuvântul vieţii având, ați luminat suflete, Ierarhi ai lui Hristos preasfinţiţi, părtaşi ai Măririi celei dumnezeieşti, ca cei ce aţi primit focul Duhului, aţi ars patimile, şi pe înfocarea dracilor o aţi pierdut, Cuvioşilor. Împreună cu Sfinţii Prooroci să cinstim pe mulţimea cuvioşilor, ce au strălucit mai-nainte de lege, şi în lege cu viață curată, şi cetele sfintelor femei, să le lăudăm, şi să strigăm : Doamne, pentru rugăciunile lor, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
A morţilor :
Hristoase, îngroparea Ta şi învierea, tuturor s-a făcut viață, pentru aceasta îndrăznind strigăm Ție : Împreună cu toți cei aleşi, pe robii Tăi, cei ce cu credinţă i-ai primit, odihneşte-i, iertându-le lor toate greșalele, ca un Dumnezeu și iubitor de oameni.
A Născătoarei :
Când Iacob a văzut fără minciună în scară închipuirea ta de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești mărirea mucenicilor, lauda cuvioşilor, podoaba îngerilor, şi a tuturor proorocilor, și mântuirea credincioşilor, a strigat : Înfricoşat este locul acesta.
Alt Canon,
Irmos :
Pe cea mai-nainte însemnată în rug și în foc în Sinai lui Moise puitorului de lege, şi care a zămislit în pântece Dumnezeiescul Foc fără ardere, făclia cea întrutot luminată și nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstindu-o să o mărim. Acum ca un însuţi bun şi iubitor de oameni Dumnezeu pe cei mutaţi la Tine, pentru rugăciunile mucenicilor, în latura pământului celor blânzi sălăşluieşte-i, dezlegare greşalelor acestora Milostive dăruindu-le pentru mila Ta cea mare şi bogată. În lăcaşurile sfinţilor, în sânurile lui Avraam, pe cei ce i-ai primit Mântuitorule, îi numără cu drepţii Tăi, unde stăpâneşte lumina feţei Tale, curată și dumnezeiască, care este cu adevărat bucurie pururea fiitoare, şi petrecătoare în veci. Vieţii Tale celei fericite, şi desfătării celei neîncetate a veșnicelor bunătăţi, veseliei celei adevărate, învredniceşte pe robii Tăi, cei ce i-ai mutat cu voia Ta, Dătătorule de viață, în loc de verdeaţă, la apele odihnei.
A Născătoarei :
Ca un chivot sfânt, şi ca un cort al mărturiei, ai primit în pântece pe Dumnezeu, Dătătorul de viaţă și Făcătorul tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Carele pe hotărârea blestemului celui dedemult, și pe legea morţii, cu moartea Sa o a răsturnat.
LA LAUDE
Stihiri Mucenicine : Glas 3.
Ostaşii lui Hristos au lepădat frica împăraţilor şi a tiranilor, şi cu buna îndrăzneală și bărbătește L-au mărturisit pe El, Domn al tuturor, Dumnezeu şi Împărat al nostru, şi se roagă pentru sufletele noastre. Puterile sfinţilor îngeri s-au minunat de patimile mucenicilor, că cu trup muritor fiind îmbrăcaţi, muncile au defăimat, asemenea următori făcându-se patimilor Mântuitorului nostru, şi se roagă pentru sufletele noastre. Ca nişte luminători în lume străluciţi şi după moarte Sfinţilor Mucenici, cu nevoința cea bună nevoindu-vă, pentru aceea având îndrăzneală, rugaţi pe Hristos, să se miluiască sufletele noastre.
A morţilor :
Oamenilor, pentru ce ne tulburăm în zadar; calea este scurtă, pe care alergăm, fum este viaţa, abur, ţărână şi cenuşă, în scurt se arată, şi în grabă piere, pentru aceea lui Hristos, Împăratului celui fără de moarte să-i strigăm : Pe cei mutaţi de la noi odihneşte-i, unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce ești cea dintâi Sfântă, Curată, lauda cetelor cereşti, cântarea apostolilor şi îngrădirea proorocilor, primeşte Stăpână și rugăciunile noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile morţilor. Glas 3.
Podobie : Cu chipul Crucii...
Măresc cinstită Crucea Ta, prin care s-a dăruit viață și îndulcirea desfătării celor ce te laudă cu credinţă, și cu dragoste mult-Milostive. Pentru aceea strigăm Ție, Hristoase Dumnezeule : Pe cei ce s-au mutat de la noi odihneşte-i unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine ca să mărească Dumnezeirea Ta. Stih : Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne. Unule Milostive şi Îndurate, Cela ce ai noian al bunătăţii, neajuns de minte, şi cunoşti firea omenească, care o ai făcut, pe Tine, Te rugăm Hristoase Dumnezeule : Pe cei de la noi mutaţi odihneşte-i, unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine, ca să mărească Dumnezeirea Ta. Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul. Adormind în mormânt ca un om, ai înviat pe cei ce dormeau în mormânturi ca un Dumnezeu cu puterea Ta cea nebiruită, care aduc Ție cântare fără tăcere. Pentru aceea strigăm Ție, Hristoase Dumnezeule : Pe cei de la noi mutaţi odihneşte-i, unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine, ca să mărească Dumnezeirea Ta.
Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Făclie înţelegătoare te ştim toţi pe tine Născătoare de Dumnezeu, că ai purtat Lumina Dumnezeirii, Care S-a împreunat cu grosimea fiinţei omeneşti. Pentru aceasta roagă Preacurată pe Fiul tău şi Dumnezeu, pe cei mutaţi să-i aşeze în lăcaşurile odihnei, împreună cu sfinţii şi cu drepţii Lui, ca să-L mărească pe Dânsul, ca pe un iubitor de oameni. SÂMBĂTĂ LA LITURGHIE
Lepădând Hristoase porunca Ta strămoşul Adam, din rai l-ai izgonit, iar pe tâlharul, Îndurate, ce Te-a mărturisit pe Cruce, într-însul l-ai sălăşluit, carele a strigat : Pomeneşte-mă Mântuitorule întru împărăţia Ta. Caznelor celor prin foc împărtăşindu-vă purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, rouă cerească ați aflat, care v-a răcorit şi v-a întărit pe voi a răbda chinurile trupeşti. Pentru aceea pururea uşuraţi toată durerea de la sufletele noastre. Sfinţii arhierei, măriţii prooroci, mulţimea cuvioşilor și adunarea dumnezeieştilor femei ce au pătimit cu credinţă, şi au surpat înşelăciunea vrăjmaşului, mărirea cerească au câștigat. Pentru ale cărora rugăciuni Mântuitorule miluiește pe robii Tăi. Unde străluceşte lumina Ta în lăcaşurile aleşilor Tăi, Dumnezeule, unde este desfătarea cea veșnică, pe cei de la noi întru credinţă mutaţi rânduieşte-i Iisuse, trecându-le lor greşalele, ca pe Tine, Stăpâne, cu dinadinsul să Te mărim.
Mărire...
Pe o Unime dumnezeiască fără de început, în trei Feţe închinată, să o mărim credincioşii, ca să ne învrednicim a dobândi iertarea păcatelor şi să câştigăm împărăţia, lăudând a Ei nemărginită milă.
Și acum... A Născătoarei :
Luminarea şi curăţirea, dintru tine, Stăpână, de Dumnezeu cu daruri dăruită S-a arătat Izbăvitorul tuturor. Pe Carele roagă-L cu dinadinsul la înfricoşata judecată ce va să fie, să ne izbăvească de toată osândirea Preacurată, pe cei ce te lăudăm cu credinţă totdeauna.
Sfârşitul glasului al treilea.
|