CÂNTĂRILE ÎNVIERII PE GLASUL AL DOILEA
SÂMBĂTĂ SEARA LA VECERNIA CEA MICĂ
Aici La Doamne strigat-am... Punem Stihiri 4. Și cântăm Stihurile învierii ale Octoihului 3. Zicând pe cea dintâi de două ori.
Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat precum însuşi a voit şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine omul cel rătăcit. Hristos Mântuitorul nostru, pe Cruce pironind, a şters zapisul cel ce era asupra noastră, şi stăpânia morţii a stricat; să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi. Cu arhangelii să lăudam Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi întru mărire înfricoşată şi întru putere tare iarăşi va să vină, să judece lumea care o a zidit. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Dogmatica. Glas 2. O, prea-mare taină ! Văzând minunile, propovăduiesc Dumnezeirea, că Emanuil ușile firii a deschis ca un iubitor de oameni, iar cheile Fecioarei nu le-a stricat ca un Dumnezeu, ci aşa din pântece a ieşit, precum prin auz a întrat, aşa S-a întrupat, precum S-a zămislit fără de patimă a întrat, nespus a ieşit, după Proorocul ce grăieşte : Ușa aceasta încuiată va fi, nimenea nu va trece printr-însa, fără numai Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce are mare milă. LA STIHOAVNĂ
Stihira învierii. Glas 2. Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat, şi a chemat făptura Ta, întrutot puternice Doamne mărire Ție. Stih : Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul. Apoi Stihirile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Glas 2.
Podobie : Când de pe lemn... Tuturor scârbiţilor bucurie şi asupriţilor folositoare şi flămânzilor hrană, străinilor mângâiere şi orbilor toiag, neputincioşilor cercetare, celor dosădiţi acoperământ şi sprijineală, şi sărmanilor ajutătoare, Maica Dumnezeului celui de sus, tu eşti Preacurată, rugămu-ne grăbeşte de mântuieşte pe robii tăi. Stih : Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa Părintelui tău. Toată fărădelegea, tot păcatul, fără de ferire și fără de nici o sfială am făcut eu ticălosul, de toată pedeapsa sunt vrednic, pricină de pocăință dă-mi Fecioară, ca să mă arăt acolo neosândit, că pe tine te aduc rugătoare, pe tine te chem ajutătoare, să nu mă ruşinezi pe mine, dumnezeiască Mireasă. Stih : Feţei tale se vor rugă bogaţii poporului. Curată, altă scăpare către Făcătorul şi Stăpânul nu avem noi, afară de tine dumnezeiască Mireasă, ci să nu ne lepezi din folosinţa ta cea caldă, nici să ne ruşinezi pe noi cei ce alergăm cu dragoste sub acoperământul tău. Maica Dumnezeului nostru grăbeşte de arată bogăţia milei tale, și de urgia cea de acum mântuieşte-ne pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cine după vrednicie te va lăuda şi te va ferici pe tine, Fecioară dumnezeiască Mireasă, pentru izbăvirea ce s-a făcut lumii prin tine; pentru care mulţumind strigăm ţie grăind : Bucură-te ceea ce ai îndumnezeit pe Adam şi cele risipite le-ai adunat. Bucură-te ceea ce ai luminat neamul nostru cu învierea cea purtătoare de lumină a Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Că pe tine neîncetat neamul creştinesc te mărim. SÂMBĂTĂ, LA VECERNIA CEA MARE
La Doamne strigat-am... Stihirile învierii. Glas 2. Stih : Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău. Celui mai-nainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului, Celui întrupat din Fecioara Maria, veniţi să ne închinăm, că Crucea răbdând, îngropării S-a dat precum însuşi a voit şi înviind din morţi, m-a mântuit pe mine omul cel rătăcit. Stih : Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. Hristos Mântuitorul nostru, pe Cruce pironind, a şters zapisul cel ce era asupra noastră, şi stăpânia morţii a stricat; să ne închinăm sculării Lui celei de a treia zi. Stih : Dintru adâncuri am strigat către Tine : Doamne, Doamne, auzi glasul meu. Cu arhangelii să lăudam Învierea lui Hristos, că Acesta este Izbăvitorul şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi întru mărire înfricoşată şi întru putere tare iarăşi va să vină, să judece lumea care o a zidit. Stih : Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Pe Tine, Stăpânul, Cel ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat, înger Te-a propovăduit, şi a zis femeilor : Veniţi de vedeţi unde a zăcut Domnul, că a înviat precum a zis, ca un puternic a toate. Pentru aceasta ne închinăm Ție unuia fără de moarte, Dătătorule de viață, Hristoase, miluieşte-ne pe noi. Stih : De Te vei uita la fărădelegi. Doamne. Doamne, cine va suferi ? Ca la Tine este milostivirea. Cu Crucea Ta, ai stricat blestemul lemnului, cu îngroparea Ta ai omorât stăpânia morţii şi cu scularea Ta ai luminat neamul omenesc, pentru aceasta strigăm Ție : Făcătorule de bine, Hristoase Dumnezeul nostru mărire Ție. Stih : Pentru numele Tău te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. Deschisu-s-au Ție, Doamne, cu frică porţile morții, şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat, că porţile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile cele de fier le-ai zdrobit şi ne-ai scos pe noi din întuneric şi din umbra morţii, şi ai rupt legăturile noastre. Stih : Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Laudă de mântuire cântând, din guri glas să înălţăm; veniţi toți în casa Domnului, să cădem grăind : Cela ce pe lemn Te-ai răstignit, şi din morţi ai înviat, și ești în Sânurile Tatălui, curăţeşte păcatele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Trecut-a umbra Legii, și Darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas, în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihira. Glas 2.
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, toată lumea a luminat, şi a chemat făptura Ta, întrutot puternice Doamne mărire Ție. Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi S-a încins. Prin lemn Mântuitorule ai stricat blestemul lemnului, puterea morţii cu îngroparea Ta o ai omorât, și ai luminat neamul nostru cu scularea Ta. Pentru aceasta strigăm Ție : Dătătorule de viață Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție. Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clăti. Pe Cruce arătându-Te Hristoase pironit, ai schimbat frumuseţea zidirilor, şi fără omenie ostaşii arătându-se, cu suliţa coasta Ta au împuns; iar iudeii au cerut să pecetluiască mormântul, neştiind puterea Ta. Ci Cela ce pentru îndurarea milostivirilor Tale ai primit îngropare şi a treia zi ai înviat, Doamne mărire Ție. Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie Doamne, întru lungime de zile. Dătătorule de viaţă Hristoase, suferit-ai patima de voie pentru cei morţi, şi în iad pogorându-Te ca un puternic, pe cei ce aşteptau acolo venirea Ta i-ai răpit ca dintr-o mână puternică, și raiul în locul iadului le-ai dăruit să locuiască. Pentru aceasta și nouă, celor ce mărim scularea Ta cea de a treia zi, dăruiește-ne curăţire păcatelor, şi mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult ! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără bărbat, şi să poarte în braţe pe Cel ce cuprinde toată zidirea ? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut, pe Carele ca pe un prunc Preacurată în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală de Maică către Dânsul câştigând, să nu încetezi a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască, și să mântuiască sufletele noastre. Troparul învierii.
Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii, iar când ai înviat şi, pe cei morţi din cele dedesubt, toate puterile cereşti au strigat : Dătătorule de viață, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție. A Născătoarei :
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget toate preamărite Născătoare de Dumnezeu, cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Carele roagă-L, să mântuiască sufletele noastre. Acestea și la, Dumnezeu este Domnul...
DUMINICĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedealna învierii, Glas 2
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l, şi cu miresme în mormânt nou îngropându-l l-a pus, ci a treia zi ai înviat Doamne dăruind lumii mare milă.
Mărire...
Mironosiţelor femei, stând lângă mormânt îngerul a strigat : Mirurile morţilor sunt cuviincioase, iar Hristos putrejunii S-a arătat străin, ci strigaţi : A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă. Și acum... A Născătoarei :
Preamărită eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pe tine te lăudăm, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul, şi moartea s-a omorât, şi cei morţi au înviat, şi vieţii ne-am învrednicit, raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic, şi Unul mult milostiv. După a doua Catismă, Sedealna.
Piatra mormântului a se pecetlui n-ai apărat, piatra credinţei, când ai înviat o ai dăruit tuturor, Doamne mărire Ție. Mărire...
Ceata ucenicilor Tăi împreună cu mironosiţele femei se bucură cu un glas, că praznic de obşte cu dânşii prăznuim, întru mărirea şi cinstea învierii Tale şi pentru dânşii Iubitorule de oameni Doamne, dă poporului Tău mare milă. Și acum... A Născătoarei :
Preabinecuvântată eşti de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm : Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit așa mărire Ție. După, Fericiți cei fără prihană...
IPACOI
După patimă mergând femeile la mormânt, ca să ungă trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, vâzut-au îngeri în mormânt, şi s-au spăimântat; că glas au auzit de la dânșii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă. TREPTELE
Antifon 1.
Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta. Miluiește-ne pe noi cei ce-ţi greşim Ție mult, în tot ceasul o Hristosul meu, şi ne dă chipuri mai-nainte de sfârşit, să ne pocăim Ție. Mărire... Și acum...
Sfântului Duh, a împărăţii se cuvine, a sfinţi, şi a mişca făptura, că Dumnezeu este de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul. Antifon 2.
De n-ar fi Domnul întru noi, cine ar fi îndestulat întreg a se păzi de vrăjmaşul, împreună şi de ucigaşul de om. Dinţilor lor nu da Mântuitorule pe robul tău, că în chipul leului se pornesc asupra mea vrăjmaşii mei. Mărire... Și acum...
În Sfântul Duh este începătoria vieţii și cinstea, că toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este le întăreşte, împreună le păzeşte, cu Tatăl, şi cu Fiul. Antifon 3.
Cei ce nădăjduiesc în Domnul se aseamănă muntelui celui sfânt, care nicidecum nu se clătesc de bântuielile lui veliar. Întru fărădelegi mâinile sale să nu-şi tindă, care dumnezeieşte viețuiesc, că nu va lăsa Hristos toiagului soarta Sa. Mărire... Şi acum...
Prin Duhul Sfânt izvorăşte toată înţelepciunea, de aici este darul Apostolilor, şi cu daruri de biruinţă se încununează mucenicii, şi proorocii văd. Prochimen, Glas 2.
Scoală-te Doamne Dumnezeul meu cu porunca care ai poruncit, fi adunare de popoare te va înconjura. Stih : Doamne Dumnezeul meu întru Tine am nădăjduit, izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc. Toată suflarea... Evangelia învierii.
Evangheliile Învierii După aceea, Învierea lui Hristos văzând... Și Psalm 50.
CANOANELE
Canonul Învierii
Cântarea 1-a, Glas 2. Irmosul : Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui faraon, puterea cea prea-întrarmată, iar întrupându-Se, Cuvântul a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preamărit, că cu mărire S-a preamărit. Stăpânul lumii Bunule, căruia ne-am scris, neascultând de porunca Ta, cu Crucea Ta s-a osândit, că punându-se Ție împotrivă ca unui mort, a căzut de puterea stăpânirii Tale, şi ca un neputincios s-a vădit. Izbăvitor al neamului omenesc, şi începător al vieţii celei nestricate, în lume ai venit, că scutecele morţii cu Învierea Ta le-ai rupt, pe care o mărim toţi, că cu mărire s-a preamărit. A Născătoarei :
Mai înaltă te-ai arătat Curată pururea Fecioară decât toată zidirea cea văzută și nevăzută, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău, pe Carele cu îndrăzneală roagă-L să mântuiască sufletele noastre. Alt Canon, al Crucii cu al Învierii.
Irmos : Nebătută neobișnuită...
Putere neputincioşilor, sculare căzuţilor, și nestricăciune morţilor Te-ai făcut Hristoase, cu patima trupului Tău, că Te-ai preamărit. Miluit-a pe chipul cel căzut, și a ridicat pe cel zdrobit, făcătorul Dumnezeu şi înnoitorul, Cel ce a fost mort, că S-a preamărit. Alt canon, al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos : Nebătută neobișnuită...
Scara cea fără materie dedemult şi calea mării, ceea ce cu străin chip uscată s-a făcut, pe naşterea ta a arătat, Curată, pe care o lăudăm toţi, că s-a preamărit. Puterea Celui Preaînalt, Ipostasul cel desăvârşit, înţelepciunea lui Dumnezeu, întrupându-Se din tine, Preacurată, cu oamenii a locuit, că S-a preamărit. Umblat-au prin ușa cea neumblată a pântecelui tău celui încuiat, Soarele dreptăţii, Curată, şi lumii a luminat, că S-a preamărit. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea. Făptura întru patima Ta s-a schimbat, văzându-Te în chip de sărac de cei fărădelege batjocorit, pe Cel ce toate le-ai făcut cu voia cea dumnezeiască. Din ţărină după chip cu mâna Ta m-ai zidit, şi fiind sfărâmat iarăși în ţărâna morţii prin păcat, Hristoase pogorându-Te în iad, împreună m-ai înviat. A Născătoarei :
Cetele îngerilor s-au mirat, Preacurată, şi inimile oamenilor s-au înfricoşat de naşterea ta, pentru aceasta de Dumnezeu Născătoare cu credinţă te cinstim. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Arcul celor puternici...
Hristos, Cel mai presus decât toate micşoratu-s-a mai puţin decât firea îngerească, prin patima trupului. Mort cu cei fărădelege fiind socotit, strălucind cu cunună de mărire Hristoase, femeilor Te-ai arătat după Înviere. Al Născătoarei de Dumnezeu :
Irmos același :
Pântecele cel mai desfătat decât cerurile să-l lăudăm credincioşii, prin carele Adam în ceruri bucurându-se petrece. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Domnul, Te-ai întrupat, și m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Mărire puterii Tale, Doamne. Stătut-ai înaintea divanului, ca un osândit Dumnezeul meu, nestrigând Stăpâne, scoţând judecată neamurilor, cu care prin patima Ta ai lucrat lumii mântuire, Hristoase. Prin patima Ta săbiile vrăjmaşului au lipsit, şi cetăţile potrivnicilor cu pogorârea Ta în iad s-au surpat, şi îndrăzneala muncitorului s-a biruit. A Născătoarei :
Pe tine liman de mântuire, şi zid neclintit, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână, toţi credincioşii te ştim, că tu cu rugăciunile tale izbăveşti din primejdii sufletele noastre. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Auzit-am Doamne...
Văzându-Te, Hristoase, pe lemn pironit, Fecioara, ceea ce Te-a născut fără durere, dureri ca o Maică a răbdat. Biruitu-s-a moartea, Mortul a prădat porţile iadului, că rupându-se mâncătorul a toate, mie toate cele mai presus de fire mi s-au dăruit. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos acelaşi :
Iată s-a preaînălţat dumnezeiescul munte în casa Domnului, mai presus decât puterile, Maica lui Dumnezeu prea-arătat. Afară de legile firii, Fecioară una născând pe Stăpânul zidirii, te-ai învrednicit dumnezeieștii chemări. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Mijlocitor lui Dumnezeu şi oamenilor Te-ai făcut Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău începătorul luminii, din noaptea necunostinței, aducere am aflat. Ca pe nişte cedri, Hristoase, semeţia vrăjmaşilor ai sfărâmat, de voie Stăpâne înălţându-Te cu trupul, pe chiparos şi pe pin și pe cedru, precum bine ai voit. În groapă prea-adâncă, Hristoase, pusu-Te-au mort fără suflare, ci cu rana Ta, Mântuitorule, pe cei răniţi uitaţi, ce dormeau în mormânturi, împreună cu Tine i-ai înviat. A Născătoarei :
Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Fecioară curată, celor robiți ce nădăjduiesc spre tine, izbăvire pașnică de înconjurarea cea potrivnică să le dăruiască. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Cărbune te-a arătat lui Isaia...
A se posti lepădându-se Adam cel dintâi, gustat-a din pomul cel aducător de moarte, ci păcatul aceluia l-a pierdut al doilea Adam, Cel ce S-a răstignit. Pe firea cu care Te-ai făcut pătimitor şi muritor, Cel ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea cea fără materie, nestricată făcându-o, pe cei omorâţi Hristoase, din adâncul iadului i-ai înviat. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos acelaşi :
Nori, dulceaţă de veselie stropiți celor de pe pământ, că prunc S-a dat Cel ce este mai-nainte de veci, întrupându-Se din Fecioară, Dumnezeul nostru. Vieţii şi trupului meu lumină a strălucit şi mâhnirea păcatului o a dezlegat, în vremile cele mai de pe urmă, din Fecioară, fără de sămânţă întrupându-Se, Cel Preaînalt. Cântarea a 6-a,
Irmos :
Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, scoate-mă din stricăciune Dumnezeule. Ca un făcător de rău, Cel drept S-a judecat, şi cu cei fărădelege pe lemn S-a pironit, celor vinovaţi iertare cu sângele Său dăruindu-le. Printr-un om, adică prin Adam cel dintâi, a întrat dedemult în lume moartea şi prin unul Fiul lui Dumnezeu s-a arătat Învierea. A Născătoarei :
Neispitită de bărbat Fecioară ai născut şi rămâi Fecioară, arătând semnele adevăratei Dumnezeiri a Fiului şi Dumnezeului tău. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Glasul graiurilor...
Pus-ai celui căzut Heruvimi, străjeri ai pomului vieţii, dar văzându-Te pe Tine, au deschis porţile, că Te-ai arătat făcând cale tâlharului în rai. Pustiu și sărac iadul s-a făcut prin moartea a Unuia, că de acea bogăţie multă ce adunase, Unul pentru noi toţi Hristos l-a deşertat. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos acelaşi :
Firea omenească, ceea ce slujea păcatului, Stăpână curată, prin tine slobozire a dobândit, că Fiul tău ca un miel pentru toţi S-a junghiat. Strigăm toţi ţie adevăratei Maicii lui Dumnezeu; izbăveşte pe robii cei ce Îl mâniem, că singură către Fiul ai câștigat îndrăzneală. CONDAC Glas 2.
Podobie : Cele de sus căutând...
Sculatu-Te-ai din mormânt Mântuitorule, Atotputernice, şi iadul văzând minunea s-a spăimântat şi morţii s-au sculat şi zidirea văzând se bucură de Tine, şi Adam împreună se veseleşte și lumea Mântuitorul meu Te laudă pururea. ICOS
Tu ești lumina celor întunecaţi, Tu eşti Învierea tuturor şi viaţa oamenilor şi pe toţi împreună i-ai înviat, puterea morţii Mântuitorule prădând, şi porţile iadului ai zdrobit Cuvântule. Și morţii văzând minunea s-au mirat, şi toată zidirea împreună se bucură întru Învierea Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta toţi mărim şi lăudăm plecăciunea Ta, şi lumea Mântuitorul meu Te laudă pururea. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce este binecuvântat şi preamărit. N-ai suferit Stăpâne pentru milostivirea, să vezi pe om muncindu-se de moartea păcatului, ci ai venit şi l-ai mântuit cu sângele Tău, făcându-Te om, Cela ce eşti binecuvântat şi preamărit. Văzându-Te îmbrăcat în haină de izbândă, s-au spăimântat portarii iadului, Hristoase, că pe tiranul rob cel nemulțumitor Stăpâne ai venit să-l supui cu mâna, Cel ce eşti binecuvântat şi preamărit. A Născătoarei :
Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Ritori s-au arătat pruncii...
Osândit-a pe strămoşul dedemult neascultarea cea din Eden, ci de voie s-a judecat, dezlegând greşala celui călcător de poruncă, Dumnezeul părinţilor Cel mai presus de Dumnezeire şi preamărit. Mântuit-ai pe cel rănit cu limba cea veninată în Eden, că muşcarea cea de voie, cu patima cea de voie o ai vindecat, Dumnezeul părinţilor cel mai presus de Dumnezeire și preamărit. A Născătoarei :
Pe mine cel ce umblam în umbra morţii, m-ai chemat la lumină, pe iadul cel cu chip întunecat, lovindu-l cu fulgerul Dumnezeirii, Dumnezeul părinţilor cel mai presus de Dumnezeire și preamărit. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmos acelaşi :
Semnele negrăitei împreunări celei întru tine mai-nainte vestindu-le, S-a luptat cu Iacob, prin Care de voie S-a împreunat cu oamenii, Curată : Dumnezeul părinţilor Cel mai presus de Dumnezeire şi preamărit. Necurat este cel ce nu Te propovăduiește pe Tine unul Fiul Fecioarei din Prealăudata Treime, cu minte neîndoită și cu limba strigând : Dumnezeul părinţilor Cel mai presus de Dumnezeire şi preamărit. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiască poruncă pe haldei arzând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cu sângele Tău, Hristoase, văzând haina trupului Tău roșită, cu cutremur s-au mirat de multă îndelungă răbdarea Ta, cetele îngerilor strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Tu a mea omorâre o ai îmbrăcat Îndurate întru fără nemurire cu scularea Ta. Pentru aceasta veselindu-se, cu mulțumire cântă Ție poporul cel ales Hristoase strigând Ție : Înghiţitu-s-a cu adevărat întru biruinţă moartea. A Născătoarei :
Tu pe Cel nedespărţit de Tatăl, pe Cel ce dumnezeiește bărbăteşte a vieţuit, în pântece fără de sămânţă L-ai zămislit şi negrăit L-ai născut Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceasta pe tine mântuirea noastră a tuturor te știm. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Chipul cel de aur...
Văzutu-Te-ai pe Cruce pironit Cel bogat în milă, și de voie Te-ai îngropat, şi a treia zi ai înviat, şi ai izbăvit pe toţi oamenii Iubitorule de oameni, pe cei ce cântă cu credinţă : Să laude pe Domnul toată făptura şi să-L preaînalțe întru toți vecii. Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos, Cuvântule al lui Dumnezeu ca să izbăveşti din stricăciune pe cela ce l-ai zidit cu dumnezeiască puterea Ta Hristoase și nestricăcios făcându-l părtaș al măririi Tale celei deapururea veșnice, l-ai lucrat, carele striga : Să laude toată zidirea şi să preaînalțe pe Hristos în veci. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Acelaşi Irmos :
Văzutu-S-a pe pământ prin tine, și cu oamenii împreună a petrecut, Cel neasemănat cu bunătatea şi cu puterea, Căruia cântând toți credincioşii strigăm : Toată făptura cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalțe întru toţi vecii. Cu adevărat pe tine, Curată, vestindu-te te mărim Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut întrupat pe Unul din Treime, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul toţi cântăm : Să laude toată zidirea pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toți vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Fiul Părintelui celui fără început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim. Fiind sădit ca în rai în locul Căpăţânii, Mântuitorule, lemnul cel de trei ori fericit, al preacuratei Crucii Tale şi adăpat cu sângele şi cu apa cea dumnezeiască, ca dintru un izvor din dumnezeiască coasta Ta, Hristoase, viață nouă ne-a înflorit. Pogorât-ai pe cei puternici, răstignindu-Te ca un puternic a toate și firea omenească, care zăcea jos în temniţa iadului, ridicându-o, o ai pus să şadă pe Scaunul Tatălui, cu care împreună venind Tu, închinându-ne Ție, Te mărim. A Treimii :
Unimea cea cu întreit număr, Treimea cea de o Fiinţă, Firea cea netăiată şi mai presus de Dumnezeire în trei străluciri, Raza cea neînserată, și una nemuritoare, Care a strălucit nouă Lumina, cu dreaptă credinţă să o lăudăm credincioşii și să o mărim. Al Crucii cu al Învierii.
Irmosul : Pe Dumnezeu cuvântul...
În mijlocul celor osândiţi ca un miel Te-ai spânzurat Hristoase pe Cruce în locul Căpăţânii, cu suliţa în coastă fiind împuns, viață ne-ai dăruit nouă celor din ţărână; ca un bun, celor ce cu credinţă cinstim dumnezeiască Învierea Ta. Lui Dumnezeu, Celui ce cu moartea Sa pe stăpânia morţii cu putere o a stricat, toți credincioşii să ne închinăm, că pe morţii cei din veac împreună i-a înviat şi tuturor viaţă le-a dăruit și înviere. Al Născătoarei de Dumnezeu.
Irmosul : Tot eşti dorire...
Toiag de tărie s-a dat firii celei slabe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, Curată, şi pe aceasta o a sculat fiind alunecată până la iad. Pentru aceasta pe tine Preacurată ca pe Născătoarea de Dumnezeu te mărim. Primeşte Stăpâne cu milostivire rugătoare pentru noi pe Maica Ta, ceea ce o ai ales, şi de a Ta bunătate toate se vor umplea, ca toţi pe Tine, ca pe făcătorul de bine să Te mărim. LA LAUDE
Stihirile învierii. Glas 2. Stih : Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui. Toată suflarea şi toată zidirea pe Tine te măreşte Doamne, că prin Cruce moartea ai stricat, ca să arăți popoarelor Învierea Ta cea din morți, ca un iubitor de oameni. Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Să spună iudeii, în ce chip ostaşii străjuind au pierdut pe Împăratul; că pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii; sau pe Cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi zicând : Mărire mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție. Stih : Lăudaţi pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui Bucuraţi-vă popoare și vă veseliţi, îngerul carele a şezut pe piatra mormântului, acela ne-a vestit nouă zicând : Hristos a înviat din morţi, Mântuitorul lumii, şi a umplut toate de bună mireasmă, bucuraţi-vă popoare şi vă veseliţi. Înger mai-nainte de zămislirea Ta, Doamne : Bucură-te ! Celei cu daruri dăruite i-a adus. Înger încă şi la Învierea Ta piatra măritului Tău mormânt o a răsturnat. Acela adică în locul întristării semne de veselie a vestit, iar acesta în locul morţii pe, Stăpânul, Dătătorul de viaţă ne-a propovăduit nouă. Pentru aceasta strigăm Ție : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne mărire Ție. Alte Stihiri ale lui Anatolie.
Stih : Lăudaţi pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Vărsat-au mir cu lacrimi la mormântul tău femeile şi s-a umplut de bucurie gura lor, când au grăit ele : A înviat Domnul. Stih : Lăudaţi pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul Să laude neamurile și popoarele pe Hristos Dumnezeul nostru, Carele de voie pentru noi Crucea a răbdat și în iad până a treia zi a fost, şi să se închine Învierii Lui celei din morţi, prin care s-au luminat toate marginile lumii. Stih : Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit Răstignitu-Te-ai și Te-ai îngropat, Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un Dumnezeu şi Stăpân, dăruind lumii viață veșnică, și mare milă. Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. Cu adevărat călcătorilor de lege, pecetluind voi piatra, de mai mare minune pe noi ne-ați învrednicit; au cunoştinţă străjerii, cărora ieşind de la mormânt le-ați zis : Ziceţi, că noi dormind au venit ucenicii și L-au furat pe El. Şi cine fură mort, mai ales şi gol ? Însuși a înviat cu a Sa putere ca un Dumnezeu, lăsând şi în mormânt cele de îngropare ale Sale. Veniţi de vedeţi iudeilor, cum n-a rupt peceţile Cel ce a călcat moartea, și neamului omenesc viață nesfârşită a dăruit, și mare milă. Mărire… Stihira Evangeliei. LUMINÂNDELE Și acum… Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu… Doxologia cea mare și otpustul.
LA LITURGHIE Fericirile
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Crucea aducem Ție spre iertarea greşalelor, care pentru noi ai luat, Iubitorule de oameni. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Închinămu-ne îngropării Tale, Stăpâne, şi sculării, prin care din stricăciune ai izbăvit lumea, Iubitorule de oameni. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia Cerurilor. Cu moartea Ta, Doamne, s-a omorât moartea, cu Învierea Ta, Mântuitorule, lumea ai mântuit. Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine. Pe mironosiţe ai întâmpinat sculându-Te din mormânt, şi ucenicilor ai zis, să spună Învierea Ta. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. Cei ce dormeau întru întuneric, văzându-Te pe Tine, Lumina, întru cele mai de jos ale iadului Hristoase au înviat. Mărire...
Pe Tatăl să-L preamărim, Fiului să ne închinăm toți, și pe Duhul Sfânt cu credinţă să-L lăudăm. Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te scaunul cel în chipul focului, bucură-te Mireasă nenuntită, bucură-te Fecioară, care pe Dumnezeu oamenilor L-ai născut. DUMINICĂ SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihiri, de umilinţă. Glas 2.
Podobie : Când de pe lemn... Dă-mi gând de pocăinţă, și dorire de umilinţă smeritului meu suflet, ridică-mă din somnul cumplitei împietriri, şi întunericul lenevirii gonește-l, și negura deznădăjduirii risipeşte-o, ca ridicându-mă ticălosul, să mă lipesc de Tine, Cuvântule, şi în voile Tale să umblu. Unule lesne iertătorule Hristoase, Unule preabunule Cuvântule, şi suferitorule de rele, la Tine, Milostive cad, pe Tine te rog cu fierbințeală; Ţie rugându-mă strig : Greşit-am mântuieşte-mă, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul cu milostivirea Ta, ca cu mulţumire să strig : Doamne dă-mi iertare, și întru bunătatea Ta voi umbla. Toate câte am greşit Ție, Dumnezeul meu, cu cuvintele și cu lucrurile și gândurile, toate le vestesc Ție, toate acum le spun Ție, că ziua și toată vremea o am trecut, noaptea o am ajuns, plin fiind de rele. Pentru aceasta cad la Tine strigând : Stăpâne al meu, Stăpâne, Mântuitorule, greșit-am, iartă-mă și mă mântuiește. Altele ale sfinţilor îngeri, asemenea.
Veniţi în cântări Duhovniceşti, pe cei întâi începători ai îngerilor să-i lăudăm, căci ca nişte maimari decât toate cetele celor fără de trupuri, voievozi, şi arhangheli sau numit amândoi, că Gavriil este începător al darului, iar legii, şi al celor mai-nainte de Moise, începător se cunoaşte iarăşi, Mihail mai-marele arhanghelilor. Bine, luminătorule al celor fără de trupuri, bine. O, arhistrategule al cetei fără materie, tăinuitorule al tainelor lui Dumnezeu, şi întâiule îngere, Mihaile preafericite, însuţi văzătorule ale celor de sus, rugămu-ne să ne izbăveşti pe noi cei ce alergăm la tine, de toate răutăţile şi primejdiile, că pe tine către Domnul toţi pătimitorii, milostiv înainte te punem. Bucură-te voievodule al îngerilor şi tăinuitorule al celor negrăite, şi slujitorule al lui Dumnezeu, maimare și verhovnicule al cetelor celor fără de trupuri, Gavriile preamărite, că al tainelor celor înfricoşate, și al sfatului celui cu taină ascuns, te-ai arătat slujitor, că pe cea desăvârşită pogorâre a lui Dumnezeu către oameni, ai venit pentru mântuire, vestindu-o nouă. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Asemenea.
De ceasul cercării aducându-mi aminte, mă cutremur, gândind la mulţimea greşalelor mele, ce voi răspunde, că curveşte vieţuind, cum voi scăpa de ruşinea ce va să fie; pentru aceasta cu lacrimi fierbinţi strig către tine Fecioară : Ceea ce ai născut pe Hristos, mărgăritarul cel curat, spală întinăciunea sufletului meu, și mă mântuiește. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă. Greşit-am ţie Mântuitorule, ca fiul cel desfrânat primeşte-mă Părinte, pe cel ce mă pocăiesc, și mă miluiește Dumnezeule. Strig către Tine, Hristoase, Mântuitorule, cu glasul vameşului, curăţeşte-mă, ca pe acela, şi mă miluiește Dumnezeule. Mucenicina :
Purtătorii de chinuri neiubind desfătarea cea pământească, cereştilor bunătăţi s-au învrednicit, şi cu îngerii dimpreună cetățeni s-au făcut, Doamne pentru rugăciunile lor miluieşte şi ne mântuieşte pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Uşă neumblată cu taină pecetluită, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, primeşte rugăciunile noastre, şi le du Fiului şi Dumnezeului tău, ca să mântuiască pentru tine sufletele noastre. LUNI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După, întâia Catismă, Sedelne de umilinţă, Glas 2 Ca valurile mării s-au ridicat asupra mea fărădelegile mele, ca o corabie în luciu însumi mă înviforăsc de multele greşale, ci la limanul cel lin prin pocăinţă îndreptează-mă Doamne, şi mă mântuieşte. Eu sunt pomul cel neroditor Doamne, carele nicicum nu aduc roadă de umilinţă, şi mă tem de tăiere, şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog Ție, mai-nainte de nevoia aceea, întoarce-mă și mă mântuieşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne, să dobândim milă, Născătoare de Dumnezeu, caută spre poporul cel păcătos arată precum deapururea puterea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ţie : Bucură-te, ca oarecând Gavriil, maimarele voievod al celor fără de trupuri. După a doua Catismă, Sedelne, Glas 2.
Miluieşte-mă, a zis David, şi eu către tine strig, greşit-am Mântuitorule, păcatele mele prin pocăinţă ştergându-le miluieşte-mă. Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă, pentru două păcate a plâns David, iar eu pentru întunerece de păcate strig Ție, acela aşternutul cu lacrimi şi-a udat, iar eu nici o picătură nu am, deznădăjduit-am, şi mă rog, miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pe tine te mărim Născătoare de Dumnezeu strigând : Bucură-te uşa cea încuiată, prin care s-a deschis oamenilor raiul cel dedemult. După a 3-a Catismă, Sedelne, Glas 2.
Podobie : Ceea ce ești izvorul milei...
Preasfinte cete ale celor fără de trupuri, rugaţi pe bunul Dumnezeu şi Stăpânul, ca să se milostivească spre noi în ceasul judecăţii, să ne izbăvească de munca cea amară, de răutatea dracilor, şi de întunericul patimilor, şi de toată îngrozirea, pe noi care alergăm cu dragoste la acoperământul vostru. Mucenicina :
Pe Tine, Cel ce îmbraci cerul cu nori, avându-Te sfinţii îmbrăcăminte în lume, munci au răbdat de la cei fărădelege, şi înşelăciunea idolească au surpat Pentru rugăciunile lor slobozeşte-ne Mântuitorule de la nevăzutul vrăjmaş, şi ne mântuieşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Care Maică s-a auzit Fecioară ? Şi care Fecioară s-a cunoscut Maică ? Toate ale tale sunt Preamărită Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea cu credinţă te mărim.
Psalmul 50. CANOANELE Canonul de umilință.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 2. Irmosul : Veniţi popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe carele l-a slobozit din robia, egiptenilor, că S-a preamărit. Cuvântule, Cela ce Te-ai întrupat, şi ai venit să chemi nu pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi, precum ai zis, pe mine cela ce am greşit mult, primeşte-mă, și mă mântuiește. Eu însumi m-am făcut rob păcatului, eu însumi uşa patimilor am deschis, Unule lesne iertătorule, întorcându-mă cu îndurarea Ta, mântuieşte-mă. Mucenicine :
Înaintea divanului Tău purtând cununi stau purtătorii de chinuri Doamne, semeţiile pierzătorului biruindu-le, și cu nemurirea îmbogăţindu-se. Izvor de vindecări izvorând nouă purtătorii de chinuri Mucenici, patimile cele ce izvorăsc ale trupului nostru cu puterea Dumnezeiescului Duh le usucă. A Născătoarei :
Ceea ce ai născut izvorul nepătimirii pe mine cel rănit cu patimile, tămăduieşte-mă Fecioară, şi din veșnicul foc mă răpeşte, ceea ce însăţi eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită. Alt Canon, Al celor fără de trup.
Cântarea 1-a, Glas 2.
Irmosul : Nebătută neobișnuită...
Cărbuni de Dumnezeu purtători, aprinşi de raza ființei Tale, pe cetele celor fără de trupuri ai arătat, care Te măresc Hristoase, ca pe Cel atotputernic. Cu puterea de nestricăciune, şi cu mărire de nemurire dăruiţi fiind îngerii Tăi, Hristoase, cu apropierea cea către Tine se luminează. Îngerii Hristoase s-au arătat purtători de lumină, arătând curăţenia cea nematerialnică, și după fire prin semne simţitori închipuindu-se. A Născătoarei :
Cetele îngereşti, naşterii tale celei mai presus de fire, Fecioară, bucurându-se, slujesc Preacurată, că ai născut pe Dumnezeul și Domnul acestora. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine. Cela ce ai întrat în pântecele cel nestricat, Hristoase, sufletul meu cel stricat de patimi înnoiește-l prin pocăinţă, şi-l arată plin de lumina cea pururea fiitoare. Ascultat-am pe vrăjmaşul cel ce amărăște și am săvârşit tot păcatul, şi nebuneşte Te-am amărât pe Tine, Iubitorule de oameni, Cel ce eşti Unul îndelung răbdător. Mucenicine :
Cu Crucea îngrădindu-se nebiruiţii ostaşi și Mucenici ai Mântuitorului, ca pe nişte ziduri au surpat vitejeşte întăririle înşelăciunii. Cu dumnezeiasca putere întărind neputinţa voastră vitejilor purtători de chinuri, tăria luptătorului până în sfârşit o aţi pierdut. A Născătoarei :
Marie, ceea ce eşti cădelniţă de aur, goneşte putoarea patimilor mele şi mă întăreşte pe mine, cel ce mă clătesc de asuprelile vicleanului luptător. Alt Canon,
Irmos : Arcul celor puternici...
Dumnezeu, Cel cu firea nemuritor, cu înţelepciune zidind, oşti după dar nemuritoare arată. Stând acum îngerilor lângă Hristos vârful doririlor, rugați-vă, să ne mântuim noi toţi. A Născătoarei :
Început sub vreme luând din tine, o Maică pururea Fecioară, se crede Cel ce este Ziditor al vremilor. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Te laud, că auz am auzit Doamne şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit, Pentru aceea preamăresc multă smerenia Ta cea către mine, mult-Milostive. Căzut-am în noroiul păcatului şi frumuseţea chipului cea dintru început o am pierdut Doamne, și mă tem de muncă. Pentru aceasta cu frumusețea pocăinţei străluceşte smeritul meu suflet. Cu graiuri amăgitoare, amăgitorul trăgându-mă de la Tine, mâncare lui m-a făcut, răpeşte-mă din răutatea acestuia, Dumnezeule al tuturor şi mă cheamă prin chipuri de pocăinţă. Vremea vieţii mele mi s-a făcut lucrare de pierzare, ci întru o clipeală mă mântuieşte Hristoase, precum ai mântuit cu porunca Ta oarecând pe desfrânata pocăindu-se, ca să Te laud pe Tine, unul Cel fără de păcat. Mucenicina :
Înnoitor al răutăţii celei de voie fiind cel fărădelege, pe mucenicii lui Hristos îi silea să dea închinăciune dumnezeilor celor fără de suflet, ci s-a întunecat, că ei numai pe un Dumnezeu Făcătorul, L-au cunoscut. Troicina :
Unime după Fiinţă şi Treime după Feţe, pe Dumnezeirea cea nezidită cinstind voi Mucenici ai lui Hristos, zidirilor nicicum cinste nu aţi dat, pentru aceasta toate muncile ați răbdat. A Născătoarei :
Se întrupează Domnul din curatele tale sângiuri, şi cu oamenii Se împreună, voind Preacurată, şi pentru rugăciunile tale plecându-Se pururea, primeşte pe cei ce se pocăiesc, care mai-nainte se supuseseră păcatelor. Alt Canon,
Irmos : Auzit-am Doamne...
Pe cei fără de trupuri aduc Ție rugători Milostive, pe care primindu-i ca un îndurat, izbăveşte-mă de păcate. Apropiindu-se de Mintea cea atoate pricinuitoare dumnezeieştile minţi, se curățesc prin gândurile cele preaînalte şi se luminează. Dumnezeieştile podoabe ale cereștilor începătorii de cete, cu dumnezeiesc Duh înfrumusețându-se, se păzesc fără schimbare. A Născătoarei :
Înţelegându-te de departe, pe tine Fecioară ceea ce ai purtat în braţele tale pe Dumnezeu întrupat, Isaia mai-nainte te-a vestit. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim. Cela ce ai făcut pe orbi cu ochi, luminează sufletul meu cel orbit şi-l întăreşte a priveghea întru fapte bune, iar somnul lenei de tot să-l urască. Vindecă Unule, Mântuitorule, sufletul meu cel rănit cu adevărat de muşcăturile cumplitului păcat, Cela ce ai vindecat dedemult rănile celui căzut între tâlhari. Mucenicine :
Ceata cinstiţilor pătimitori au ruşinat pe poporul gonacilor celor fărădelege, multe feluri de dureri răbdând, şi acum dimpreună cu sfinţitele cete ale îngerilor pururea se bucură. Stele mult luminoase s-au arătat prealuminaţii Mucenici, slobozind razele răbdării și sufletele credincioşilor luminând cu Dumnezeiescul Duh. A Născătoarei :
Prunc tânăr pe Fiul cel mai-nainte de veci L-ai născut nouă, în două lucrări voitoare îndoit fiind, ca Cela ce era om împreună şi Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Alt Canon,
Irmos : Cărbunele carele s-a arătat...
Heruvimii şi Serafimii, împreună cu scaunele cele preaînalte cu dumnezeiasca strălucire aproape de începătoria cea dumnezeiască strălucind după dumnezeiască urmare, luminează pe celelalte. Cuvântule al lui Dumnezeu, ca un dătător de toate vărsarea de lumină, oglinzi luminate ai adus întru fiinţă, care primesc raza Ta cu veselie și cu întindere neabătută. A Născătoarei :
Gavriil sfinţitul Arhangel, din cer venind, bine ți-a vestit ție bucuria, care întristarea strămoşilor o a dezlegat cinstită dumnezeiască Mireasă. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă. Căzut-am prin răutatea şarpelui, şi zac în patul deznădăjduirii, ridică-mă Hristoase, Cel ce cu cuvântul ai îndreptat pe cei slăbănogi. Pe mine cel vânturat de vânturile balaurului, şi viscolit din toate părţile de valurile păcatelor, mântuieşte-mă ca pe Petru, Iubitorule de oameni Doamne. Mucenicine :
Covârşind hotarele firii, muncile cele mai presus de fire ați răbdat. Pentru aceasta bunătăţilor celor mai presus de minte v-aţi învrednicit mucenicilor. Ca nişte buni, ca nişte frumoşi, ca nişte cinstiţi, cu Cel de podoabă făcător şi frumos v-aţi împreunat, rugându-vă pururea pentru noi preamăriţilor Mucenici. A Născătoarei :
Din toate neamurile te-a ales pe tine frumuseţea lui Iacob, pe care te-a iubit Făcătorul, ceea ce ești cu totul fără prihană, şi din tine răsărind S-a arătat. Alt Canon,
Irmos : Glasul graiurilor cel de rugăciune...
Dumnezeieștile locuri ale măririi Tale celei începătoare de lumină, Stăpâne Hristoase, cu luminătoare străluciri aprinzându-se, în chipul razelor celor luminoase petrec în veci. Cu dumnezeiască putere întăriţi fiind Serafimii, cu glasuri netăcute strigă cântarea cea întreit sfinţită, ridicându-ne pe noi a cinsti Firea cea în trei Ipostasuri. A Născătoarei :
Precum S-a jurat Domnul oarecând lui David întru adevăr, din pântecele tău ieşind a plinit ca ai născut Fecioară, pe Cel ce împărățeşte cerul şi pământul. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Chipul cel de aur în câmpul Deira, cinstindu-se cei trei tineri, au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cu abaterile minţii, şi cu asuprelile dracilor, departe m-am făcut de la braţele Tale, ca desfrânatul, şi de toată ruşinea m-am umplut, iar acum întorcându-mă strig ca acela, greșit-am, nu Te scârbi de mine Iisuse, Cel ce Te-ai întrupat pentru mine. Dumnezeule al tuturor, pe ninivitenii cei ce s-au pocăit oarecând, de îngrozirea, care năștea moarte, i-ai mântuit. Aşijderea, Unule, Iubitorule de oameni şi inima mea cea spurcată cu covârşirea păcatului, care se întoarce acum, de înfricoşata muncă izbăveşte-o. Mucenicine :
Rănitu-s-a cumplit făcătorul de răutăți, cel ce vrea să vă rănească pe voi de Dumnezeu fericiţilor, dumnezeieşti Mucenici, şi a rămas nevindecat, iar rănile voastre s-au arătat vindecări tuturor credincioşilor, celor răniţi de năvălirile vechiului împiedicător. Nici de cumplitele fiare nici de îngrozirile tiranilor, nici de săbiile cele tăietoare, nici de uneltele cele fierăstruitoare nu v-ați temut, ci ca în nişte trupuri străine fiind, toate aţi răbdat marilor Mucenici, pentru aceasta v-ați încununat. A Născătoarei :
Lăcaş al Luminii celei nematerialnice pântecele tău s-a făcut, ceea ce cu strălucirile dumnezeieștii cunoştinţe nedumnezeirea a împuţinat, Curată Fecioară, Mireasă dumnezeiască, pe Carele lăudându-L strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri. Alt Canon,
Irmos : Preaînţelepții tineri...
Împrejurul Scaunului negrăitei Tale măriri, pururea dănţuind minţile cereşti, cu netrupeşti guri cântă : Cel mai presus de Dumnezeire Dumnezeul părinţilor și al nostru bine ești cuvântat. Dacă Te-au văzut cetele îngereşti cu trupul la ceruri înălțându-Te, porţile cereşti au deschis Ție cântând : Cel mai presus de Dumnezeire, Dumnezeul părinţilor și al nostru, bine ești cuvântat. A Născătoarei :
Capul legii şi al proorocilor pe tine Fecioară Gavriil arătându-te striga : Iată tu naşti una întrutot lăudată pe Cel mai presus de Dumnezeire, Dumnezeul părinţilor și al nostru, ceea ce ești binecuvântată. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Dumnezeul, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii, Căzând sub cel viclean, meşteşugirilor lui m-am făcut rob, și văzându-mă înşelătorul în multă pierzare se laudă, răpeşte-mă de la acesta, Cela ce ești întoarcerea celor rătăciţi, Îndurate. Dezleagă-mă pe mine cel legat cu nedezlegatele legături ale patimilor trupeşti, Cela ce ai dezlegat legăturile celor din veac nedezlegate, şi mă îndreptează, ca să alerg către cărările cele mântuitoare, Hristoase Mântuitorul lumii. Mucenicine :
Ziditorii patimilor peste mine smeritul toată răutatea o au lucrat, ci ca cei ce sunteţi următorii patimilor lui Hristos cu adevărat, fericiţilor Mucenici, de vătămarea acelora izbăviţi-mă. Neplecându-vă genunchii celor ciopliţi, în cuptorul muncilor ca Tinerii oarecând ați fost aruncaţi, şi cu dumnezeiasca răcoreală arătându-vă nearși ați rămas, mucenicilor, lăudând pe Hristos în veci. A Născătoarei :
Ticălosul meu suflet cel slăbit cu multe supărări ale vicleanului, Născătoare de Dumnezeu, cu tămăduitoarele tale rugăciuni Fecioară, fă-l sănătos, ca să te măresc întru toți vecii. Alt Canon,
Irmos : De chipul cel de aur...
Înfiinţat-ai pe îngeri, chipuri ale bunătăţii Tale, care săvârşesc cu tărie poruncile Tale, Cuvântule, şi ajută pe toţi cei ce cu credinţă strigă : Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toți vecii, Cu roditoare fapte bune ai împodobit cereasca petrecere a îngerilor, înfrumuseţându-o cu sfinţite începătorii pe aceasta, care strigă Ție, Hristoase, toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii. Bucurându-ne luminat să cântăm dumnezeiasca cântare a celor fără de trupuri neîncetat, și pe Stăpânul dumnezeiește cuvântându-L, cântare împreună cu dânşii să strigăm : Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toţi vecii. A Născătoarei :
Dreptatea care toate cu înţelepciune le îndreptează după vrednicie, te-a iubit pe tine cea cu totul fără prihană, şi prea neîntinată şi Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, sălăşluindu-Se întru tine negrăit, pe care o preamărim : Toată zidirea să laude pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toţi vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Carele cu negrăită înţelepciune a venit, să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim. Iată vremea lucrării suflete, ce dormi fără de minte în trândăvire desăvârşit ? Scoală-te și cu lacrimi luminează-ţi făclia ta, sârguieşte că se apropie Mirele sufletelor, nu zăbovi, ca să nu rămâi afară de dumnezeiasca uşă. O cât este de înfricoşat divanul Tău, arătând toată fapta goală, înaintea îngerilor şi a oamenilor. O cum este de cumplită hotărârea, care vei să dai celor ce au greşit. Din care mai-nainte de sfârşit izbăveşte-mă Hristoase, dăruindu-mi lacrimi de întoarcere. Mucenicine :
Însemnându-se prin dragoste cu sângele Mielului, și al Păstorului, măriţii, și dumnezeieștii pătimitori, se junghiau bucurându-se, ca nişte miei fără răutate, şi toată Sfânta Biserică a celor întâi născuţi în ceruri cu adevărat o luminează. Arătându-vă ca nişte luminători, cu raze de soare cu strălucirea patimilor voastre, tot sufletul luminaţi, şi tot întunericul înşelăciunii îl goniţi vitejilor pătimitori. Pentru aceasta cu credinţă după vrednicie vă fericiţi. A Născătoarei :
Fie-Ți milă de mine Doamne, fie-Ți, când vei vrea să mă judeci, şi să nu mă osândeşti în foc, nici cu mânia Ta să mă mustri, Te roagă Fecioara ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, şi mulţimea îngerilor, şi adunarea mucenicilor. Alt Canon,
Irmos : Cu totul eşti dorire...
În veșminte albe s-au arătat îngerii luminaţi cu închipuire, dumnezeieştilor ucenici spunând a doua venire a Ta, Hristoase, cu care toţi teologhisindu-Te, Te mărim. Ca un făcător de bine toată firea cea cuvântătoare o zideşti, a razei Tale celei dintâi, a doua strălucire. Pentru aceea toți cu cântări cuvântându-Te, Te mărim. A Născătoarei :
Înţelegând Preacurată fecioria ta cea cu chip de lumină, şi spăimântându-se, cu bucurie a strigat ţie, dumnezeiescul arhistrateg. Pentru aceea toţi ca pe Născătoarea de Dumnezeu te mărim. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri de umilinţă. Glas 2.
Aducându-mi aminte de netrebnicele răutăți, care am făcut, scap către îndurările Tale, asemănându-mă vameşului, și desfrânatei, care a plâns, şi fiului celui desfrânat. Pentru aceea şi cad înaintea Ta, Milostive, mai-nainte până ce nu mă vei osândi, iartă-mă Dumnezeule și mă miluiește. Fărădelegile mele trece-le cu vederea Doamne, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, și inima mea o curăţeşte, făcându-o Biserică Sfântului tău Duh. Nu mă lepăda de la faţa Ta, Cela ce ai mila cea nemăsurată. Mucenicina :
Pentru Hristos pătimind până la moarte, o purtători de chinuri Mucenici, sufletele le aveţi în ceruri în mâna lui Dumnezeu și în toată lumea sunt cinstite moaştele voastre. Preoţii şi împăraţii se închină şi toate popoarele bucurându-ne, strigăm după obicei : Somn cinstit înaintea Domnului este moartea cuvioşilor Lui. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Fecioara, ca un măslin prearoditor, Te-a odrăslit pe Tine rodul vieţii, ca să rodeşti lumii pe cea mare şi bogată milă. LUNI LA LITURGHIE
Glasul tâlharului îţi aducem şi strigăm Ție : Pomeneşte-ne Mântuitorule întru Împărăţia Ta. Greşalele mele cele multe trecându-se cu vederea Iubitorule de oameni, arată-mă părtaş strălucirii Tale, rogu-mă. Cetele îngerilor se roagă Ție, Doamne, pentru toţi credincioşii, care cu dragoste Te laudă. Mucenicina :
Cu rugăciunile mucenicilor Tăi, Iisuse, preabunule arată-Te credincioşilor milostiv în ziua judecăţii. Mărire...
Pe Tatăl să-L mărim, Fiului să ne închinăm şi pe Dumnezeiescul Duh toţi credincioşii să-L lăudăm. Și acum...
Rodul pântecelui tău Preacurată pe cei alunecaţi cu roada lucrători raiului i-a făcut. La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 2.
Podobie : Când de pe lemn... Unule fără de păcate, Hristoase, Unule fără de răutate, Unule izvorul bunătăţii, vezi suspinarea mea, vezi necazul meu şi bubele rănilor mele curățește-le toate și cu mila Ta mântuieşte pe robul Tău, ca gonind norii lenei departe, să Te măresc pe Tine preabunule Mântuitorul meu. Caută o suflete al meu smerite, vezi lucrurile tale, care sunt cu totul spurcate, vezi goliciunea ta, oh și singurătatea, pentru că vreai să te deosebeşti de Dumnezeu și de îngeri, şi să te arunci în munca cea fără de sfârşit, trezeşte-te, scoală-te, sârguieşte, strigă : Greşit-am Mântuitorule, dă-mi iertare și mă mântuieşte. Trupul mi-am întinat rău, stricatu-mi-am sufletul și inima, şi cu gânduri spurcate, toate simţirile mele mi-am rănit, ochii mi-am pângărit întinatu-mi-am urechile, cu cuvinte limba mi-am pângărit şi toate cele de ruşine le am. Pentru aceasta către Tine căzând strig : Stăpâne Hristoase, greşit-am Ție greşit-am, iartă-mă şi mă mântuieşte. Alte Stihiri ale Mergătorului înainte. Asemenea.
Sârguieşte-te de mă scoate din ispite, mărite al Domnului, Proorocule, rogu-mă ție, că în zadar s-au pornit asupra mea cumpliţii draci, cei ce se luptă cu mine, căutând să răpească sufletul robului tău, ca pe o pasăre ticăloasă, nu mă lăsa până în sfârşit, ci să cunoască mai vârtos Preafericite că tu eşti scăparea mea. Odrasla cea preasfântă a celei sterpe, stâlparea cea frumoasă a pustiei, rânduneaua cea veselă, privighetoarea cea cu bun glas, porumbiţa de aur; ticălosul meu suflet cel sterp, totdeauna arată-l bine roditor de fapte bune, ca odrăslind spic însutit roditor, să-ţi aduc ție Fericite laudă dumnezeiască. Izbăveşte-mă de focul cel veșnic, de întunericul cel neluminat, de nevoi și de tot necazul, de toată patima rea şi de toată strâmtorarea, rogu-te Mergătorule înainte şi mă arată în partea celor mântuiţi, Fericite, cu rugăciunile tale, unde sunt cetele sfinţilor şi bucuria cea negrăită pe mine cel singur osândit pentru păcate. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Asemenea.
Necazurile şi asuprelile celor rele, şi patimi de multe feluri îmi viforăsc smeritul meu suflet, Fecioară, neispitită, de nuntă, Maică al lui Hristos Dumnezeu, arată-te mie ocârmuitoare în marea vieţii și potoleşte viforul ce-mi stă, asupra povăţuindu-mă, la limanul cel lin al pocăinţei şi al răsuflării, pe mine cel ce alerg spre dumnezeiescul tău acoperământ. LA STIHOAVNĂ
Stihiri de umilinţă. Greşit-am ţie Mântuitorule, ca fiul cel desfrânat, primeşte-mă Părinte pe cel ce mă pocăiesc şi mă miluiește Dumnezeule. Strig către Tine, Hristoase Mântuitorule, glasul vameşului, curățește-mă ca și pe acela și mă miluiește Dumnezeule. Mucenicina :
Sfinţii Mucenici rugându-se pentru noi şi pe Hristos lăudând toată înşelăciunea a încetat şi neamul omenesc prin credinţă se mântuieşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica vieţii, păzeşte-mă sub acoperământul tău. MARŢI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne de umilinţă. Glas 2. Cugetând suflete al meu de cercarea zilei celei înfricoşate și de răsplătirea muncii celei veșnice, cutremură-te şi întru pocăinţă strigă lăcrimând : Dumnezeule greşit-am, miluieşte-mă. Când vei cerca ştiinţa mea cea osândită, mă tem Doamne de înfricoşată judecata Ta, căci din lucruri nu-mi este mântuire, ci ca Cela ce ai bogăţie de îndurare, miluiește-mă Hristoase Dumnezeule și mă mântuieşte. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pe tine te mărim Născătoare de Dumnezeu strigând : Bucură-te toiagul din carele fără sămânţă Dumnezeu răsărind, a pierdut prin lemn moartea. După a doua Catismă, Sedelne. Glas 2.
Miluieşte-mă a zis David şi eu strig către Tine : Greşit-am Mântuitorule, păcatele mele prin pocăinţă curăţindu-le, miluiește-mă. Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă, de două păcate a plâns David, iar eu pentru întunerece de greşale strig către Tine, acela aşternutul cu lacrimi şi-a udat, iar eu nici o picătură nu am. Deznădăjdui-tu-m-am şi mă rog, miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
De Dumnezeu Născătoare, să nu mă treci cu vederea, pe mine cel ce-mi trebuieşte sprijineala cea de la tine. Că spre tine a nădăjduit sufletul meu, miluiește-mă. După a treia Catismă, Sedelne. Glas 2.
Podobie : Ceea ce eşti izvorul milei...
Pe Izvorul milostivirii cel îndestulat în repejunile Iordanului L-ai afundat Ioane, pentru aceasta cu osârdie te rog, pe mine cel ce mă înec de multe patimi, în marea vieţii, în toate zilele cumplit, cu rugăciunile tale cele bineprimite la limanul vieţii mă povăţuieşte. Mucenicina :
Cela ce ai luminat pe sfinţii Tăi mai mult decât aurul şi ai mărit pe cuvioşii Tăi ca un bun, de dânşii fiind rugat Hristoase Dumnezeule, viața noastră o chiverniseşte ca un iubitor de oameni şi rugăciunea o îndreptează ca o tămâie, Unule, Cela ce în sfinţi Te odihneşti. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Cine a văzut, cine a auzit; Maică să nască pe Făcătorul său fără ispită bărbătească, să hrănească cu lapte pe Cela ce dă hrană la tot trupul; o minune ! Scaun de Heruvimi s-a arătat pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu ceea ce eşti plină de daruri, roagă-te pentru sufletele noastre. Canon de umilinţă.
Cântarea 1-a, Glas 2.
Irmosul :
Cântarea lui Moise luând strigă suflete, ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi mări pe El. Pe noi înşine fraţilor mai-nainte de ieşire să ne plângem cu amar, ca cu lacrimi bune să scăpăm de lacrimile muncii, care nici un folos nu vor avea atunci. De mii de ori m-am făgăduit Hristoase să mă pocăiesc, şi nesimţitor suflet având, cad în greşale. Milostiveşte-Te, Mântuitorule, spre neputinţa mea. Mucenicine :
Cei ce aţi suferit focul muncilor cu dumnezeiască racorire purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, de focul gheenei izbăviţi-mă pe mine cel ce zac în patimi cumplite. Tari asupra vrăjmaşilor arătându-vă cu puterea dumnezeiască, puterea lor cea slabă o aţi surpat, Mucenici ai lui Hristos cei vrednici de minune. A Născătoarei :
Clește purtător de văpaie, pe care Isaia te-a văzut odinioară, patimile inimii mele cele materialnice, Născătoare de Dumnezeu arde-le, și desăvârşit le pierde. Alt Canon, Al Mergătorului înainte.
Facere a lui Iosif Cântarea 1-a, Irmosul : Întru adânc a înecat... Botezătorule şi înainte Mergătorule al lui Hristos, mintea mea, care se afundă totdeauna în desfătările trupeşti îndreptează-o, şi valurile patimilor le potoleşte, ca fiind întru linişte dumnezeiască, cu cântări să te măresc. Cu luminare negrăită luminând ca o stea mult-luminoasă, înaintea Răsăritului celui gândit ai alergat, de Carele, ca să se lumineze inima mea cea întunecată de toate asuprelile vrăjmaşului, Botezătorule roagă-te. În râu ai afundat odinioară preaînţelepte, pe Adâncul, Cela ce face cu Darul înecare la toată călcarea de poruncă, ci mă rog usucă, Fericite, pâraiele greşalelor mele, cu dumnezeiască mijlocirea ta. A Născătoarei :
A Curatei Fecioare, ceea ce a întrupat pe Dumnezeu, rudenie ai fost fericite Mergătorule înainte, cu care te cinstim și te rugăm, cei ce înconjurăm acum dumnezeiască casa ta, fă-ne pe noi case ale Duhului. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Mintea mea cea neroditoare; aducătoare de roadă Dumnezeule arată-o lucrătorule al bunătăţilor, și săditorule al celor Cuvioase, cu milostivirea Ta. Cu dormitarea legii mi-am îngreuiat sufletul, deşteaptă-mă Hristoase spre privegherea pocăinţei, ca să fac poruncile Tale. Să nu mă arăţi Iisuse în ziua cea înfricoşată deznădăjduit, ci mai-nainte de sfârşit întorcându-mă, izbăveşte-mă de munca cea cumplită. Mucenicina :
Cei ce bine aţi urmat patimilor lui Hristos, cu dumnezeiești chipuri, purtătorilor de chinuri ai lui Hristos, patimile sufletului meu cele rele vindecaţi-le. Ca să vă învredniciţi în ceruri bunătăţilor celor dea-pururea veșnice, toată ispita celor rele, purtătorilor de chinuri, pe pământ tare ați răbdat. A Născătoarei :
Hrănit-ai cu lapte cum se cuvine maicii pe Hrănitorul a toate, şi ai purtat în braţe Curată pe Acesta, Carele pe toate le poartă cu mâna totdeauna. Alt Canon,
Irmos : Pe piatra credinţei...
Vindecă rănile sufletului meu, şi mintea mea cea înecată prin nepurtare de grijă luminează-o cu dumnezeiască mijlocirea ta, Mergătorule înainte al Domnului, şi de toată înconjurarea cea potrivnică mă izbăveşte, rogu-mă. De sterpiciune ai dezlegat pe ceea ce te-a născut, născându-te după pronia lui Dumnezeu înţelepte Proorocule. Deci inima mea cea stearpă fă-o doritoare acum, Mergătorule înainte al Domnului, ca să aducă odrasle de fapte bune. Cela ce zideşte cu dragoste ţie casă dumnezeiască, ca să dobândească moştenirea cea de sus, roagă-te, pe cei ce slujesc cu credinţă lăcaşului tău, fă-i biserici Dumnezeiescului Duh, Botezătorule şi Mergătorule înainte, cu mijlocirile tale. A Născătoarei :
Veselitu-s-a Mergătorul înainte purtându-se în pântecele maicii sale, și s-a închinat Domnului, Celui purtat în pântecele tău de Dumnezeu cu daruri dăruită, pe Carele roagă-L, să mă izbăvească de tot necazul. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Naşterea Ta, cea din Fecioară, Proorocul mai-nainte văzându-o, a propovăduit strigând : Auzul Tău l-am auzit și m-am temut, că de la miazăzi și din muntele cel sfânt umbros ai venit Hristoase. Pe mine jefuit de pretutindenea şi sărăcit, Cuvântule, văzându-mă vrăjmașul, de pierzarea mea se bucură amăgitorul. Ci scoate-mă din răutatea lui Doamne al măririi, îmbogățitorule al săracilor. Mâinile şi ochii mi-am întinat Doamne, lucrând cele ce nu se cade a face, şi spre mânie am întărâtat îndurările Tale, cheltuit-am îndelungă răbdarea Ta, caută şi mă miluiește, Bunule. Mucenicine :
Cât este de minunat Dumnezeul nostru întru sfinţii cei ce se pleacă Lui, şi strică idolii pierzării, și moştenesc desfătarea raiului, din care dedemult s-a izgonit Adam. Cu curgerile sângiurilor aţi oprit fericiţilor sângele cel pierzător ce se aducea oarecând tuturor dracilor, spre pieirea oamenilor celor ce-l aducea. Pentru aceasta fericiţi sunteţi pururea. A Născătoarei :
Învăţându-ne prin Duhul ceata proorocilor cea preamărită, taina ta cea mai presus de minte Născătoare de Dumnezeu, în multe feluri de chipuri, pe aceasta mai-nainte o au însemnat cu sfințite închipuiri, ale cărora vedem sfârșitul luminat. Alt Canon,
Irmos : Venit-ai din Fecioară...
Al Celui ce a plecat cerurile, şi cu oamenii a petrecut, capul l-ai plecat cu dreapta ta, Preafericite, cu care păzeşte-mă întru smerenie ferind inima mea. Pustiul cel neumblat pe tine cetăţean te-a avut, fericite Mergătorule înainte, pentru aceasta strig către tine : Păzeşte sufletul meu cel ce s-a pustiit de toată fapta cea dumnezeiască. Legea cea dumnezeiască apărând, fărădelege te-ai junghiat, pentru aceasta mă rog ţie, pe mine cel ce fac fărădelege totdeauna, şi mă amăgesc cu amăgirile dracilor, îndreptează-mă. Zidindu-te însuţi pe tine, Stăpânului, Biserică, la lăcaşurile cele dumnezeiești acum ai trecut Mergătorule înainte, care roagă-te să le dobândească, cel ce ți-a ridicat ție preasfântă casă. A Născătoarei :
Caută spre mine cel bolnav, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi dezleagă patimile mele cele cumplite și anevoie de vindecat, ca să te măresc pe tine ceea ce ai mărit toată omenirea. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Negura sufletului meu Mântuitorul meu risipindu-o cu lumina poruncilor Tale mă luminează, ca un singur Împărat al păcii. Păcate împreunez cu păcate nebuneşte şi privire în sus nu este întru moartea mea, vai mie cum mă voi arăta lui Hristos. Spărgându-mă ca o corabie, mi-am pierdut povara mea care mi-ai dat Îndurate, și acum sărăcind strig : Să nu mă treci cu vederea, Hristoase. Mucenicine :
Ca cei ce mărirea cea de jos şi călcată o ați trecut cu vederea, purtătorilor de chinuri, măririi cereşti v-ați învrednicit, împreună fiind cu Hristos. De milostivirea cea către trup, mintea depărtându-vă prin credinţă, cu dragoste munci ați primit, purtătorilor de chinuri, împreunându-vă cu Hristos. A Născătoarei :
Daniil munte mare întru Duhul te-a văzut Născătoare de Dumnezeu, din carele piatra tăindu-se, a zdrobit cele cioplite ale dracilor. Alt Canon,
Irmos : Lumină celor întunecaţi...
În curgerile cele vărsătoare ale Iordanului pe Hristos curgerea nestricăciunii botezând, Mergătorule înainte, roagă-L, ca să usuce izvoarele patimilor mele, şi pârâul desfătării să moştenesc, și bucuria drepţilor cea veselă. Acum mă tânguiesc şi mă strâng de frică, şi cu nepricepere totdeauna sunt cuprins, cugetând faptele mele şi judecata cea groaznică ce va să fie. Îndurate Doamne, iartă-mă pentru rugăciunile Botezătorului Tău. Punând lege popoarelor mântuirea, care se face întru pocăinţă de greşale, Mergătorule înainte, în mijlocul legii şi al darului ai stătut. Pentru aceasta te rugăm, cu chipuri de pocăinţă luminează-ne pe noi. Dă-mi vreme de pocăinţă Făcătorule de bine, celui ce am cheltuit prin lene toată vremea cea trecută, având spre aceasta, rugându-se Ție Cuvântule, pe Ioan marele Mergător înainte și propovăduitorul pocăinţei a toată lumea. A Născătoarei :
Cu bântuielile şi cu pândirile celui viclean m-am omorât, Stăpână preacurată, înviază-mă ceea ce ai născut Viața tuturor cea Ipostatnică, Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud cu bunăcredinţă pe tine cea cu totul fără prihană. Cântarea a 6-a,
Irmos :
Întru adâncul păcatelor sunt ţinut, Hristoase, și în noianul vieţii mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fiară, şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuiește Mântuitorule. Ca şi cananeanca dedemult strig către Tine, Mântuitorule, Fiul lui Dumnezeu milostivindu-Te miluieşte-mă, că suflet pătimind întru cele cumplite am, și nevrând să vină însuși acum întru simţire. Mă tulbură pe mine viforul patimilor celor nenumărate, precum marea oarecând o ai certat şi ai mântuit pe sfinţii Tăi ucenici, şi pe mine Iisuse mă scoate și mă mântuieşte, Hristoase. Mucenicine :
Spăimântatu-s-au cetele îngerilor cele fără de trup de răbdarea voastră cea în trup şi au lăudat pe Cel ce v-a dat putere, cinstiţi nevoitori şi pentru osteninţe răsplătire. Stropiţi fiind cu curgerile sângiurilor voastre mucenicilor și cu ochii scoși și îngheţaţi de ger iute, la căldura vieţii aţi trecut, lăudând pe Hristos, A Născătoarei :
Ca o masă ai încăput Pâinea cea de taină, din Care mâncând nu mai flămânzim cu totul lăudată, cei ce te ştim pe tine Născătoare a lui Hristos Dumnezeului tuturor şi hrănitoare cu adevărat. Alt Canon,
Irmos : Întru adâncul greşalelor...
Glasule cela ce ai propovăduit pe Cuvântul, primind glasurile tuturor, cere iertare păcatelor, să dăruiască celor ce te laudă pe tine cu credinţă. Sfărâmarea sufletului meu vindecă-o, sarcina păcatelor o dezleagă, şi mai presus de nădejde mă mântuieşte cu rugăciunile tale, fericite Mergătorule înainte. Pe Iisus, pe Carele cu mâna ta L-ai botezat, roagă-L Mergătorule înainte, să mă izbăvească din mâna păcatului, pe cel ce pururea ridic mâinile către Dânsul, preamărite. A Născătoarei :
Cu dormitarea lenei sunt cuprins, somnul păcatului îngreuiază inima mea, ci cu a ta neadormită mijlocire Preacurată, ridică-mă şi mă mântuieşte. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Pe Heruvimi urmând tinerii, în cuptor dănţuiau strigând : Bine ești Cuvântat Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cela ce eşti prealăudat şi preamărit întru toți vecii. De legile Tale m-am lepădat, şi m-am supus poftelor celor necuvântătoare, lucrând cele ce nu se cuvin, Hristoase. Că zadarnic m-am făcut întru nebunia mea, ca nimenea altul din oameni pe pământ. Deci să nu mă laşi Mântuitorule să pier, pentru iubirea de oameni. Întru fărădelegi Doamne iată eu zămislit sunt, ca David strig, şi ca desfrânata lăcrimez, şi ca sluga ce întărâtă Te-am mâniat, pe Tine unul Dumnezeul cel bun. Deci pentru iubirea de oameni, să nu mă laşi pe mine Mântuitorule să pier. Mucenicine :
Muceniceşte s-a nevoit ceata purtătorilor de chinuri, muceniceşte s-a încununat de dreapta cea de viață purtătoare, că întru adevăr a iubit pe Dumnezeu, Cela ce a făcut toate cu cuvântul, şi acum în ceruri bucurându-se se desfătează, cu dumnezeiasca moştenire. Cu ochii scoşi fiind, și de mâini şi de picioare lipsiţi, cu bună mergere v-au trimis bine măriţii la călătoria cea cerească, împiedicând căile ale singur luptătorului. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte Cuvântule pe toţi cei ce te măresc pe tine. A Născătoarei :
Heruvimii măresc, Serafimii laudă, scaunele, stăpâniile și domniile pururea naşterea ta cea mai presus de minte, Marie cu totul lăudată, că tu una pe Dumnezeu L-ai purtat în pântece cu trup, pe carele roagă-L, Curată, ca să ne mântuim noi toţi, cei ce cu dragoste te cinstim. Alt Canon,
Irmos : Porunca cea potrivnică...
Din rădăcină scoţând cu securea ta cea de pocăinţă rănile inimii mele celei pătimaşe, sădeşte Mergătorule înainte, dumnezeiasca nepătimire, și preacurată frica lui Dumnezeu, care mă înstrăinează de toată răutatea. Ca cela ce în curgerile Iordanului ai botezat pe Domnul, Cel ce acoperă cu ape cele mai pe deasupra, pe Dânsul roagă-L, să dăruiască apa dumnezeieștii umilinţe pururea ochilor mei, mărite Mergătorule înainte. Pe Cel ce a ridicat păcatul lumii, pe Mielul lui Dumnezeu Mergătorule înainte propovăduind, pe Acela roagă-L, să mă arate înstrăinat de partea caprelor şi împreună cu oile Lui cele de-a dreapta şi pe mine să mă numere, Mărite. A Născătoarei :
Pântecele sterp te-a purtat Fecioară pe tine ceea ce ai purtat în pântece pe Cuvântul întrupat, pe Carele cu dumnezeieşti săltări marele Mergător înainte, rodul cel preasfânt al celei sterpe, L-a cunoscut bucurându-se și i s-a închinat. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Cel ce a însemnat mai-nainte în rug lui Moise taina Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudați-L, bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Ca să ne îndumnezeieşti pe noi, Te-ai întrupat pentru milostivirea, și nicicum n-am înţeles, robit fiind de desfătări, cu bunătatea Ta întoarce-mă Hristoase, Cela ce ești mântuirea tuturor. Tu, Păstorul cel bun, Cuvântule ticălosul meu suflet cel rătăcit în munţii călcării de poruncă întoarce-l şi-l mântuieşte, ca să nu mă înghită desăvârşit vrăjmaşul cel amăgitor. Mucenicine :
Să stăm bărbăteşte împreună, strigat-a unul către altul împodobiţii purtătorii de chinuri, fiind munciţi cumplit, iată Hristos tinde cununi de biruinţă întru toți vecii. Cu vinele cele prea-tari ale ostenelilor voastre celor tari, ați sugrumat pe şarpele cel ce vrea să vă înşele pe voi cu rea meşteşugire, şi desfătării raiului moştenitori v-ați arătat. A Născătoarei :
Ca să ne îndumnezeiască pe noi, Dumnezeu, S-a întrupat din Curate sângiurile tale, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, şi S-a făcut om, pe Carele roagă-L pururea pentru cei ce te cinstesc. Alt Canon,
Irmos : Cuptorul cel cu foc oarecând...
Dă-mi dreapta, celui ce zac jos Mergătorule înainte, cela ce ți-ai întins dreapta, şi ai spălat cu ape pe Cel neîntinat, şi mă izbăveşte de spurcăciunea trupului, tot curăţindu-mă prin pocăinţă și mă mântuieşte. Având suflete vreme de pocăinţă, somnul cel prea greu al lenei scutură-l şi cu osârdie priveghează, strigând către Stăpânul tău : Milostive miluieşte-mă, pentru rugăciunile Botezătorului. Pâraie ale patimilor şi ape ale răutăţii până la sufletul meu au întrat, fericite Mergătorule înainte, sârguieşte-te degrabă de mă scoate, cela ce în curgerile râului ai spălat pe Noianul cel prea lin al nepătimirii. Vai mie celui ce am făcut multe rele, vai mie unuia celui ce am mâniat pe Dumnezeu cel prea bun ! Botezătorule al lui Hristos ajută-mi, şi-mi dă dezlegare greşalelor mele și curmare datoriilor mele, cu mijlocirile tale. A Născătoarei :
Ceea ce ai născut cu trup pe înaltul Dumnezeu, ridică-mă din gunoiul patimilor celor ce mă necăjesc, şi pe cel ce rău am sărăcit de tot; mă îmbogăţeşte Preacurată, cu dumnezeieştile fapte bune, ca să te laud fiind mântuit. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Din pământeni cine a auzit una ca aceasta; sau cine a văzut cândva ? Că Fecioară s-a aflat în pântece având, şi fără de durere prunc a născut; întru acest chip este minunea ta şi pe tine curată Născătoare de Dumnezeu te mărim. O cât este de înfricoşat divanul tău, întru carele aştept să mă judec, şi nicicum nu simt frica aceasta, în lene toată vremea petrecând, întoarce-mă Unule Ziditorule, Carele ai întors pe Manase cel greşit. Opreşte Hristoase strig către tine, curgerile răutăţilor mele celor nenumărate, dându-mi mie ploi de lacrimi, care să spele întinăciunea ce am luat din nepricepere, şi mă mântuieşte, Cela ce ai mântuit pe desfrânata ce s-a pocăit din suflet, cu mila Ta. Mucenicine :
Strălucitoarea pomenire a dumnezeieştilor purtători de chinuri, ca soarele răsărind nouă tuturor, la toate marginile pământului lumină a adus, şi a gonit întunericul nebuniei idoleşti şi negura patimilor cea vătămătoare de suflet cu Dumnezeiescul Duh. Șiragul cel cinstit, oastea cea purtătoare de biruinţă şi tabăra cea aleasă, soborul Sfinţilor Mucenici, ceata cea fericită, cu cetele celor fără de trup s-au împreunat, pentru rugăciunile lor Hristoase, pe noi pe toți Împărăţiei Tale ne fă părtaşi. A Născătoarei :
Cu luminătoarele raze ale Celui ce a răsărit nouă din pântecele tău, şi noaptea nedumnezeirii o a pierdut, Fecioară Maică Marie, luminează pe toţi, cei ce te cinstesc cu credinţă, şi din neluminatul întuneric îi izbăveşte în ceasul judecăţii. Alt Canon,
Irmos : Fiul Părintelui...
De tina păcatului izbăveşte-mă Doamne, Unule, Cela ce ești fără de păcate şi mult-Milostive, pentru rugăciunile Botezătorului, celui ce te-a propovăduit la toată lumea pe Tine miel al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele oamenilor. Ca pe un trandafir mirositor şi ca pe un chiparos cu bun miros, ca pe un crin neveştejit, ca pe nişte mir scump avându-te pe tine Proorocul Domnului, de rea putoarea faptelor mele mă voi izbăvi cu rugăciunile tale, eu cel ce alerg la acoperământul tău. Sterp a fi de lucruri neroditoare fă-mă pe mine, întrutot fericite, fiu al Domnului făcându-mă, aducător pururea de bună rodirea faptelor bune, şi părtaş dumnezeieștii împărăţii, și cu adunarea sfinţilor împreună locuitori. Nouă celor ce te iubim, şi cu dragoste te cinstim, şi în dumnezeiască Biserica ta dănţuim, dă-ne din cer dezlegare de cele cumplite, Mergătorule înainte al Domnului, şi îndreptare vieţii, şi izbăvire de greşale. A Născătoarei :
Celui purtat în pântecele Maicii lui Dumnezeu, Carele toate le poartă cu voia, te-ai închinat, cu care roagă-te Proorocule, să se mântuiască smeritul meu suflet, cel ce cade în toate zilele în multe greşale. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihiri de umilinţă
Pe toţi covârşesc cu păcatul de la cine mă voi învăţa pocăinţa ? De voi suspina ca vameşul, mi se pare, că voi îngreuia cerurile, de voi lăcrima ca desfrânata, voi spurca cu lacrimile pământul, ci-mi dă mie iertare de păcate Dumnezeule, și mă miluiește. Fărădelegile mele trece-le cu vederea Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioara, și inima mea o curăţeşte, Biserică făcându-o pe ea Sfântului Tău Duh, să nu mă lepezi de la faţa Ta, Cel ce nemăsurată ai mila cea mare. Mucenicina :
Crucea lui Hristos luând Sfinţii Mucenici, armă nebiruită, toată tăria diavolului o au surpat, şi luând cunună cerească, zid nouă s-au făcut, pentru noi Aceluia rugându-se. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Bucură-te Marie de Dumnezeu Născătoare, Biserica cea nestricată, şi mai vârtos sfântă, precum strigă Proorocul : Sfântă este Biserica Ta minunată întru dreptate. MARȚI LA LITURGHIE
Glasul tâlharului îţi aducem şi strigăm Ție : Pomeneşte-ne pe noi Mântuitorule întru Împărăţia Ta. Pe tâlharul am întrecut, şi pe desfrânata cu patimile, miluieşte-mă Mântuitorule pe mine cel însumi osândit. Cela ce ai afundat pe Adâncul milostivirii în apă Mergătorule înainte, cu rugăciunile tale patimile mele micşorează-le. Mucenicina :
Curgerile înşelăciunii, cu curgerile sângiurilor uscându-le, pătimitori ai lui Hristos, după vrednicie vă măriţi. Mărire...
Împodobit vorbind, precum este scris, mintea omenească nu poate să laude, o Stăpânie a Dumnezeirii în trei Ipostasuri. Și acum... A Născătoarei :
Pe ceea ce a născut fără de ardere pe Dumnezeu cel mai-nainte fără de început, cu cântări de laude, toți neîncetat să o lăudăm. SLUJBA DE MIERCURI
MARŢI SEARA, LA VECERNIE La Doamne strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 2. Podobie : Când de pe lemn... Pironindu-Te pe Cruce, Mântuitorule, soarele văzând s-a întunecat de frica Ta, şi catapeteasma Bisericii s-a rupt, iar pământul s-a cutremurat, şi pietrele aşijderea de cutremur se despicau, neputând să vadă pe Ziditorul lor şi Dumnezeu, pe lemn de voie pătimind fără dreptate, şi de cei fărădelege batjocorindu-Se. Tot s-a surpat în pământ, tot s-a răsturnat, şi zace cădere de spaimă prea-vicleanul şarpe, înălţându-te Tu pe lemn Iubitorule de oameni, și Adam din blestem se dezleagă, şi se mântuieşte cel mai-nainte osândit. Pentru aceea și noi ne rugăm, mântuieşte-ne, miluieşte-ne pe toţi, şi Împărăţiei Tale ne învredniceşte. Judecată ai primit, Unule Împărate, Cela ce vei să judeci pe toate întru venirea Ta, şi cu cunună de spini Te-ai încununat, Mântuitorule, smulgând Iubitorule de oameni cu puterea Ta spinul cel dintru înşelăciune înrădăcinat și sădit, întru cei ce cu credinţă se închină răstignirii Tale şi cunoştinţei îndurării Tale. Alte ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Asemenea.
Stăpână tu eşti bogăţia săracilor şi desfătarea și scăparea lipsiţilor şi nădejdea sărmanilor, şi pe tine te mărim cei ce în necaz strigăm, Sfântă a sfinţilor, apucă mai-nainte, de mântuieşte și acum pe robii tăi de toată ispita dracilor, şi de cumplita muncă şi de osânda cea veșnică. Cu adevărat, mulţimea greşalelor mele au prea covârşit capul meu, şi fărădelegile mele s-au prea înmulţit, şi poveri grele de ţinut şi fără de număr, mi-am agonisit eu ticălosul şi neîndreptatul. Ci tu, Curată Fecioară, cu rugăciunea ta cea fierbinte, apucă mai-nainte şi mă mântuieşte, ceea ce însuţi eşti îndreptarea păcătoşilor. Ca la un liman alergând sub acoperământul tău cel sfânt, Maică Fecioară curată, mă rog, milostiveşte-te şi să nu mă lepezi, ci mă izbăveşte pe mine robul tău de necazul ce a venit acum asupră-mi, ca ceea ce ai firească milostivire, Maica lui Dumnezeu Celui Preaînalt, totdeauna rugându-te, mântuieşte de toată înconjurarea pe robii tăi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Pe Strugurul cel prea copt, Preacurată, pe Carele nelucrat L-ai purtat în pântece, dacă L-ai văzut spânzurat pe lemn, plângând cu tânguire te văitai, şi strigai : Fiule, izvorăşte must, prin care se va ridica toată beţia patimilor, prin mine care Te-am născut, cu dumnezeieştile mângâieri, ca un îndurat, Făcătorule de bine. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii. Mântuieşte-mă Hristoase Mântuitorule, cu puterea Crucii, Cela ce ai mântuit pe Petru din mare, și mă miluiește Dumnezeule. Lemnul Crucii Tale, Hristoase Dumnezeule, lemn de viață l-ai arătat nouă, celor ce credem întru Tine, şi printr-însul surpând pe cela ce avea stăpânia morţii, ne-ai înviat pe noi cei omorâţi prin păcat. Pentru aceea strigăm Ție : Făcătorule de bine al tuturor, Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Cetele mucenicilor s-au împotrivit tiranilor grăind, noi ne oştim Împăratului puterilor, de ne veţi da pe noi şi focului şi muncilor, nu ne vom lepăda de puterea Treimii. Mărire... Și acum... a Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Multe dureri suferind, întru răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, Preacurată, suspin-ai lăcrimând şi strigând : Vai mie dulcele meu Fiu, cum pătimeşti fără dreptate, vrând să izbăveşti pe pământenii cei din Adam ? Pentru aceea Preasfântă Fecioară, ţie ne rugăm cu credinţă, fă-L nouă pe Dânsul milostiv. MIERCURI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne ale Crucii. Glas 2. Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule, pe Cruce întinzându-Ți preacuratele Tale mâini, adunând toate limbile, care strigă : Doamne mărire Ție. De viață făcătoare Crucea bunătăţii Tale, Doamne pe care o ai dăruit nouă nevrednicilor, Ție o aducem întru rugăciune. Mântuieşte pe împăraţi şi cetatea Ta, dăruind pace, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni. Mărire... Şi acum... A Născătoarei :
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort întins pe lemn, plângând cu amar grăia : Fiul meu, ce taină înfricoşată este aceasta, Cela ce tuturor dăruiești viață veșnică, cum mori pe Cruce de voie cu moarte de ocară. După a 2-a Catismă, Sedealna.
Preacuratului tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie bine ai voit cu trupul a Te sui pe Cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului, pe care i-ai zidit. Pentru aceea cu mulțumire strigăm Ție : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea. Cela ce ai luminat cele pământeşti, prin Cruce, Stăpâne, şi ai chemat la pocăinţă pe păcătoşi, nu mă despărţi de turma Ta, Păstorule cel bun, ci mă caută pe mine cel rătăcit, şi cu sfântă turma Ta mă numără, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Stând lângă Crucea Ta, Hristoase, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, şi nesuferind să Te vadă pătimind fără, dreptate, se tânguia cu plângere, şi striga Ție : Cum pătimeşti dulcele meu Fiu, Cela ce din fire eşti fără patimă, laud bunătatea Ta cea nemărginită. După a 3-a Catismă, Sedealna.
Ca tâlharul mărturisesc, şi strig către Tine, Bunule : Pomeneşte-mă Doamne întru Împărăţia Ta, şi împreună cu dânsul mă număra, Cela ce de voie ai primit patimile pentru noi. Mucenicina :
Purtătorilor de chinuri ai Domnului, fericit este pământul carele s-a adăpat cu sângiurile voastre, şi sfinte sunt lăcaşurile, care au primit trupurile voastre că în privelişte pe vrăjmaşul aţi biruit, şi pe Hristos cu îndrăzneală aţi propovăduit, pe Dânsul ca pe Cel bun rugaţi-L, să mântuiască, rugămu-ne, sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Cele de sus căutând...
Cea cu totul fără prihană, văzând pe Fiul său pironit pe Cruce, striga : O minune nouă ! Cel ce cuprinde cu mâna toate, suferă patimă, şi ca un osândit se judecă, Cel ce dăruieşte tuturor iertarea. Psalmul 50. CANOANELE Canonul Crucii.
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 2. Irmosul : Întru adânc au aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată iar întrupându-Se, Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preamărit, că cu mărire S-a preamărit. Pe întâia poruncă călcând, dedemult cel întâi zidit, moarte din pom a cules. Iar Cel nemuritor înălţându-Se pe lemn, şi moarte gustând, tuturor oamenilor nemurire a dăruit. Înfigându-se Crucea pe pământ, a căzut întărâtarea vrăjmașilor, şi de tot s-a pierdut, iar omul cel mai-nainte lepădat iarăși se întoarce către rai, mărire Ție, unuia Dumnezeul nostru, Carele bine ai voit așa. Mucenicine :
Ca nişte berbeci, ca nişte miei cuvântători, junghiindu-vă, şi mădularele bucăţi fără milă tăindu-vi-se, prealăudaţilor Mucenici, v-aţi adus Celui ce S-a jertfit ca o oaie, şi acum Sfânta Biserică a celor întâi născuţi o aţi luminat. Totdeauna făcând împotrivire tare înţelepţilor, pe viclenii vrăjmaşi i-aţi surpat, cu săbii tăindu-vă şi în foc şi în apă aruncându-vă. Pentru aceea fericitului sfârşit v-ați învrednicit, purtătorilor de chinuri. A Născătoarei :
Sfinţita ceată a proorocilor pe tine te numea, ușa neumblată, pământ ales, şi munte netăiat, Preasfântă Stăpână, că ai născut pe Stăpânul tuturor, Carele de voie răstignire cu trupul a primit. Alt Canon, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Facere a lui Alfa Vita. Irmosul acelaşi : Dumnezeu alegându-te, ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, în pântecele tău cel fără de prihană S-a sălăşluit, pe Carele roagă-L ceea ce eşti cu totul fără prihană, de prihană greşalelor să se izbăvească toți cei ce te laudă pe tine. Precum zice psalmistul, stătut-ai Preacurată ca o împărăteasă, de-a dreapta Împăratului, Celui ce a strălucit din pântecele tău, pe Carele roagă-L, ca să mă arate stătător de-a dreapta, în ziua răsplătirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Firea oamenilor cea înțelenită cu toate cele necuvioase o ai înnoit toată, născând pe ploaia cea cerească. Ci mă rog, brazda sufletului meu cea înțelenită arată-o aducătoare de roadă, Mireasă a lui Dumnezeu. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea. Răstignindu-te, toată făptura ai clintit Doamne, şi pe credincioşi i-ai întărit, care au cunoscut puterea Ta, Cuvântule, şi negrăită pogorârea Ta. Prin Crucea Ta raiul ai deschis Stăpâne, și pe tâlharul l-ai băgat într-însul, carele a cunoscut Împărăţia Ta, şi bogăţia dumnezeieștii Tale milostiviri. Mucenicine :
Înflorit-au mucenicii, ca nişte trandafiri cu bun miros, în văile cele înţelegătoare, şi înşelăciunea cea cu rea putoare o au micşorat, şi inimile credincioşilor de bun miros le-au umplut. Sfinţilor luminători a toată lumea, mântuitori ai credincioşilor, cu luminătoarele raze ale Duhului luminaţi pe toţi, care după datorie vă fericesc pe voi. A Născătoarei :
Văzând pe Dătătorul de viaţă înălţat pe lemn, și de voie murind şi tuturor viață dăruind, se clătea la cele dinlăuntru, cea cu totul fără prihană. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Întru mine omul îmbrăcându-Se, Făcătorul, a ieşit din pântecele tău Preacurată, dăruind haina nestricăciunii celor ce prin multe necuvioşii s-au golit. Născut-ai Curată, pe Dumnezeu Cuvântul cel preacinstit, pe Carele cu dinadinsul roagă-L, ca să miluiască smeritul meu suflet, cel mâhnit de necinstea dulceţilor. Vindecă Preacurată rănile sufletului meu, și smerita mea inimă, cea otrăvită de veninul şarpelui, tămăduiește-o cu doctoria ta cea lucrătoare. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Doamne, Te-ai întrupat, şi pe mine tot omul m-ai mântuit, pentru aceea strig Ție : Mărire puterii Tale, Doamne. Surpat-ai stăpânirile luptătorului celui cumplit, înălţându-Te pe lemn, şi ai pierdut blestemul. Pentru aceea Te mărim cei mântuiţi prin Tine, Unule Doamne. Întinsu-Te-ai pe Cruce, şi soarele văzându-Te şi-a strâns lumina, munţii şi pietrele s-au despicat, şi catapeteasma Bisericii s-a rupt, Atotputernice. Mucenicine :
Omorându-vă, pe vrăjmaşul de tot l-ați omorât, cu fier strujindu-vă, v-aţi dezbrăcat de patima omorâciunii celei de piele, dumnezeiești Mucenici, şi cu mărire v-ați îmbrăcat. Tăindu-li-se capetele mucenicilor, capetele viclenelor puteri întru uimire le-au tăiat, și veșnica mărire au moştenit bucurându-se. A Născătoarei :
Răsărit-a din pântecele tău Hristos, raza Tatălui, şi a luminat lumea, răstignindu-Se Fecioară neispitită de nuntă, şi întunericul dracilor l-a pierdut. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Picătură de umilinţă plouă-mi mie, Stăpână, ridicând tot zăduful inimii mele şi oprind greşitele aduceri aminte ale gândului meu. Pe mine cel ce sunt rănit cu sabia dezmierdărilor, şi zac rănit, nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci mă vindecă cu suliţa şi cu sângele Celui răstignit Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânirea a toată zidirea, pe mine cela ce rău am sărăcit de dumnezeiescul dar, miluieşte-mă, ca să te măresc ca pe o bună a mea folositoare, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor Hristoase Dumnezeule; că prin Tine, Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat. Pe Cruce pironindu-Te, temeliile pământului le-ai clintit şi cu suliţa împungându-Te, pe vrăjmaşul începătorul răutăţii l-ai junghiat, şi izvoare de mântuire tuturor ai izvorât, Hristoase. Nesuferind a vedea rătăcit pe cela ce l-ai zidit cu mâinile, mâinile Ți-ai întins Cuvântule, omorându-Te pe lemn, şi pe acesta l-ai înviat, carele oarecând murise pe lemn. Mucenicine :
Prietenii lui Dumnezeu, folositorii oamenilor cei fierbinţi, cinstitele flori, luminatele vase ale Duhului, înţelepţii purtători de chinuri, după vrednicie se fericesc. După lege pătimind ceata cea sfântă a pătimitorilor Tăi, pe cei fărădelege i-a rușinat cu puterea Ta, Unule, Dătătorule de lege și alergarea săvârşind, muceniceşte s-a încununat. A Născătoarei :
Arătatu-te-ai Curată după naştere fără stricăciune, că Dumnezeu S-a născut din tine ca un om, pe Carele văzându-L răstignit, nesuferind cu durerea celor dinlăuntru te tânguiai. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Preacurată, ceea ce ai născut calea vieţii, povăţuiește-mă la calea cea dreaptă, pe mine, cel ce acum mă prăpăstuiesc dobitoceşte în căi neumblate şi în prăpăstiile cumplitelor întâmplări. Înstrăinându-mă pe sine-mi cu cuget nemulțumitor, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, curveşte am vieţuit, în latură depărtată rătăcindu-mă, ci întoarce-mă și mă mântuieşte cu mângâierile tale. Din apele tale cele de viață curgătoare adapă pe robul tău, cela ce se arde de văpaia păcatelor, și se primejduieşte de năvălirile dracilor, Fecioară, Maică preacurată. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Către Domnul, Iona din chit a strigat, Tu pe mine scoate-mă din fundul iadului, rogu-mă, ca cu glas de laudă, şi cu Duh adevărat, să jertfesc Ție ca Izbăvitorului. Oarecând punând Iacob palmele pe capetele cele tinere, Crucea mai-nainte a însemnat, pe care Cuvântule palmele Ți-ai întins; și din mâna amăgitorului luptător ai izbăvit omenirea, Hristoase. Răstignindu-te Tu, Hristoase, Împărate al tuturor de voie, păcatul stăpânitor s-a izgonit, iar Adam cel izgonit din rai oarecând, într-însul iarăşi se sălăşluieşte, lăudându-Te pe Tine. Mucenicine :
Pe sfinţii cei înfrumuseţați cu rănile, pe cei îmbrăcaţi cu buna-cuviinţă cea cerească, pe cei cu adevărat iubiţi Mucenici ai Domnului, cu neîndoită inimă să-i lăudăm. Păzind candela sa nestinsă dumnezeieștii Mucenici, cu sângiurile lor din-destul o au adăpat, şi în dumnezeiască cămară intrare au dobândit bucurându-se. A Născătoarei :
Lăudămu-te, Prealăudată, ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel Prealăudat, Carele pe lemn pe tiranul cel începător de răutate cu a Sa putere l-a pierdut, spre mântuirea noastră şi lauda. Alt Canon,
Irmos : Întru adâncul greşalelor...
Să nu mă arăţi dracilor bucurie, la judecata ce va să fie Stăpână, ci roagă pe Judecătorul și Fiul tău, ca să caute spre mine cu blândeţe. Cu gândurile şi cu faptele mele cele rele şi necuvioase pe Tine, Doamne pornindu-Te spre mânie, pe Maica Ta aduc Ție spre îmblânzire, ci îndurându-Te mântuieşte-mă. De osândă izbăveşte-mă Stăpână, pe cel ce însumi sunt osândit cu greşalele ca ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor şi Domnul. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Porunca tiranului călcător de lege, cea potrivnică lui Dumnezeu, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce este binecuvântat şi preamărit. Sabia, ceea ce mai-nainte se învârtea, îmi dă mie dosul, de când Te-ai împuns cu suliţa, înălțându-Te pe Cruce, îndurate Doamne. Pentru aceea Te măresc, aflând nepătimire prin cinstită, patima Ta. Șarpele înălţându-se de Moise, închipuia dumnezeiasca spânzurare a lui Hristos pe lemn, a Celui ce a omorât pe şarpele cel viclean, şi pe noi cei omorâţi cu călcările de poruncă pe toți ne-a înviat. Mucenicine :
Urmând preacuratei patimi a Fiului celui fără început, sfinţilor, v-aţi făcut fii prin dumnezeiasca împărtăşire ai Tatălui celui fără de început, pentru aceea frați pe voi şi moştenitori ai Împărăţiei Lui vă numeşte. Pe Cruce spânzurându-se ca Stăpânul, şi cu suliţa împungându-se, şi cu sabia tăindu-se, şi în foc şi în apă aruncându-se, și cu roate zdrumicându-se se bucurau, de Dumnezeu purtătorii Mucenici. A Născătoarei :
Pe Strugurul cel copt, pe Carele nelucrat L-ai odrăslit Preacurată, dacă L-ai văzut spânzurat pe lemn, ai strigat : Preadulcele meu Fiu, izvorăște must, prin carele beţia patimilor se va opri. Alt Canon,
Irmosul :
Tăria mea și lauda, și mântuirea, şi adevărata sprijineală, și zid nebiruit fiind, Stăpână, pe dracii, cei ce se luptă cu mine, surpă-i, care pururea caută, să mă omoare. Pe Dumnezeu întrupându-L din fecioreştile tale sângiuri, ai îndumnezeit Fecioară omenirea. Pentru aceea pe mine cel spurcat cu patimile, şi stricat cu meşteşugurile vrăjmașului, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă. Cuptorul mai-nainte a închipuit naşterea ta, ceea ce ești cu totul fără prihană. Că pe tineri nu i-a ars, precum nici Focul cel nesuferit pântecele tău. Pentru aceea te rugăm, izbăveşte de focul cel veșnic pe robii tăi. Cântarea a 8-a,
Irmosul
: Cuptorul cel cu foc în Babilon oarecând lucrările și-a despărţit, cu porunca lui Dumnezeu, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cu sângele Tău cel curs din nestricăcioasă coasta Ta, îndelung-Răbdătorule zidirea s-a sfinţit, și râurile mulțimii dumnezeilor s-au uscat, şi ploile bunei credinţe s-au arătat, oprind seceta înşelăciunii. Soarele s-a sfiit de răstignirea Ta, Cuvântule, şi razele şi-a ascuns, şi pietrele s-au despicat, şi iadul jos s-a înfricoşat, iar duhurile drepţilor au săltat, aşteptând izbăvirea cea cu totul desăvârşită. Mucenicine :
Tămăduire izvorăște totdeauna credincioşilor pulberea moaştelor purtătorilor de chinuri, şi sângiurile lor tămăduiesc patimile cele anevoie de tămăduit. Cât de minunat ești Doamne, întru sfinții Tăi mucenici, cu mulţumire strigăm. Gurile fiarelor, și fierberile căldărilor, și îngheţarea gerului greutatea zăduhului, şi zgârieturile unghiilor, și închisorile şi moartea cea silnică, purtători de chinuri prea-tare aţi răbdat, pentru aceea împreună cu Hristos vă veseliţi. A Născătoarei :
Trup din pântecele tău de voie, și văzut Se face Cel nevăzut, şi răstignire primeşte, şi blestem Se numeşte, scoţând pe toţi din blestem, Fiul tău Stăpână, de Dumnezeu dăruită. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Râvneşte cele bune, de cele rele depărtându-te, prin lucrarea dumnezeieştilor fapte, având pe Maica lui Dumnezeu și folositoarea tuturor cea neruşinată rugătoare pentru tine suflete al meu, ca pe o milostivă și de bine iubitoare. Dezlegat-ai omenirea din legătura osândirii celei dedemult Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog ţie, Preacurată, ca să dezlegi toată legătură răutăţii inimii mele, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Ziditorului. Raza măririi Tatălui născându-o Născătoare de Dumnezeu, luminează inima mea cea mâhnită pentru nemărirea greşalelor şi măririi celei pururea veșnice mă arată părtaş, binecuvântată, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate ai să adune cele risipite. Pentru aceasta pe cea întrutot lăudată Născătoare de Dumnezeu o mărim. Vindecat-ai zdrobirea şi ticăloşia mea cu rana Ta, Cuvântule, Cela ce eşti necuprins; și chipul cel îngropat cu viclenele patimi, cu patima Ta l-ai curăţit, Doamne Dumnezeul mântuirii mele. Văzutu-Te-ai înălţat Stăpâne pe chiparos și pe pin şi pe cedru pentru bunătatea, Unul fiind din Sfânta Treime, Cela ce ai un Ipostas în două voi, ca să mântuiești omenirea. Mucenicine :
Cu Crucea ca cu o pavăza îmbrăcându-vă mucenicilor, nevătămaţi v-aţi arătat de toate săgeţile ziditorului de răutate. Pentru aceea acum pe dânsul îl călcaţi, batjocorindu-l pururea ca pe o pasăre ticăloasă. Pământul adică acum sângiurile voastre primeşte, iar cerul câştigă dumnezeieştile duhuri, cu cetele cele de foc înaintea dumnezeiescului scaun stând, purtătorilor de chinuri Mucenici, cei ce sunteți turnuri neclintite ale Bisericii. A Născătoarei :
Înnoit-ai firea strămoşului cea stricată, născând mai presus de fire pe Ziditorul a toată firea şi rămânând Fecioară. Pe Carele dedemult văzându-L spânzurat pe Cruce, te tânguia-i preasfântă Maică Fecioară. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Gustând Adam din mâncarea ceea ce nu se cădea, moarte din pom cu amar a cules, iar Fiul tău pironindu-Se pe lemn, dulceaţa nemuririi a izvorât Preacurată, pentru aceasta te cinstim. Împărăteasă eşti Fecioară, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Împăratul Domnul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului, pe Carele cu dinadinsul roagă-L, să învrednicească împărăţiei celei de sus pe toţi cei ce te laudă. Îmbunătăţește Stăpână smerita inima mea, cea neclintită de undele dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe Cel bun, şi bună fiind toată, bagă-mă în porţile cele bune ale pocăinţei. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihirile Crucii.
Să se răstignească, strigat-au cei ce pururea se desfătau de darurile Tale, și în locul Făcătorului de bine cereau să ia pe făcătorul de rele, ucigaşii drepţilor, şi tăcea-i Hristoase suferind obrăznicia lor, vrând să pătimeşti, şi să ne mântuieşti pe noi, ca un iubitor de oameni. De voie sărăcind cu sărăcia lui Adam, Hristoase Dumnezeule, venit-ai pe pământ, întrupându-Te din Fecioară şi răstignire ai primit, ca să ne slobozeşti din robia vrăjmaşului, Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Mulţimile sfinţilor Tăi, Te roagă Hristoase, miluieşte-ne ca un iubitor de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Când Te-a spânzurat pe lemn poporul cel fărădelege Mântuitorule pe Tine, Viaţa tuturor, atunci cea cu totul fără prihană și curată Maica Ta, stând înainte, tânguindu-se striga : Vai mie preadulcele meu Fiu, lumina ochilor mei, cum ai suferit a Te pironi pe lemn în mijlocul făcătorilor de rele, Cela ce peste ape ai spânzurat pământul ? MIERCURI LA LITURGHIE
Glasul tâlharului îţi aducem şi strigăm Ție : Pomeneşte-ne Mântuitorule întru Împărăţia Ta.
Pe Cruce înălțându-Te, Mântuitorule, împreună ai înălțat toată firea omenească, care Te laudă neîncetat. Zapisul lui Adam cu suliţa Ta l-ai rupt, scriindu-l pe el în cartea celor vii, Iubitorule de oameni. Mucenicina :
Următori fiind Celui ce a răbdat Crucea, părtaş ai măririi cu Dânsul v-ați făcut mucenicilor. Mărire...
Tatăl, Cel mai-nainte fără de început, Fiul, Cel împreună fără de început, Se laudă întru o cinste şi mărire împreună cu Duhul. Și acum... A Născătoarei :
Dacă ai văzut pe Cruce pe Cel ce L-ai născut fără de sămânţă, lăudai Fecioară, negrăita milă a Acestuia. La Doamne strigat-am... Stihiri Apostoleşti. Glas 2.
Podobie : Când de pe lemn... Ca nişte trâmbiţe ale Cuvântului, Celui ce S-a arătat pe pământ, arătându-vă dumnezeieşti Apostoli, mântuirea acestuia tuturor aţi arătat, şi popoare aţi adunat spre dumnezeiasca credinţă, surpând întăririle înşelăciunii, pentru aceasta, după vrednicie daruri, şi după biruinţă cununi, cu adevărat ați luat fericiţilor. Soboarele îngerilor, cu adevărat bucurându-se, au lăudat sus pe sfinţiţii ucenici, văzându-i cu îndrăzneală multă propovăduind întruparea Domnului şi către toţi strigând : Acesta este Dumnezeul nostru Cel mai-nainte de veci, Carele a luat trup de voie, şi este împreună cu Tatăl şezător pe scaun, şi întocmai cinstit cu Dumnezeiescul Duh. Pe voi pescarii a toată lumea vă rog, sufletul meu cel vânat de undița măiestriilor vrăjmaşului izbăviţi-l degrabă, şi pe mine cel ce cu deznădăjduirea acum mă primejduiesc, mântuiţi-mă dumnezeieşti Apostoli, şi mă întăriți, ca să aduc roduri de pocăinţă. Ca neispitind focul gheenei, Împărăţiei Cerurilor să mă învrednicesc. Alte Stihiri ale Sfântului Nicolae, asemenea.
De mulţimea ispitelor fiind cuprins, şi de valurile vieţii înconjurat, și de viforul primejdiilor înecat, şi cu scârbele împroşcat, spre tine Părinte Nicolae îmi pun toată nădejdea. Cu rugăciunile tale, Fericite, cele către Stăpânul tău dă-mi dezlegare din toate răutăţile mele. Norul cel întunecos al mâhnirii, şi negura strâmtorării, acum mă acoperă, şi necazurile cele necontenite mă tulbură, încă şi frica primejdiilor cumplit mă cuprinde. Deci mă rog ţie de Dumnezeu fericite, mântuiește-mă, și-mi trimite ajutorul tău Părinte, că pe tine te chem şi te numesc folositor. Dar luând de la Dumnezeu, tuturor celor ce aleargă sub acoperământul tău, le dai tămăduiri, sfinte Nicolae, că izgoneşti patimile cele netămăduite ale dracilor, şi cu folosinţa ta pe toţi îi tămăduieşti. Deci şi noi ne rugăm, roagă-te Domnului, să se izbăvească de toată stricăciunea, cei ce te laudă pe tine. Mărire... Și acum... A Născătoarei, asemenea :
Toată tăria vieţii noastre, scăparea, şi sprijineala, tuturor ce te laudă, tu eşti Preacurată Maică, deci să nu socotească în zadar folosința ta, cei ce se laudă împotriva robilor tăi, că tu te-ai dat către Dumnezeu folositoare. Pentru aceasta să nu treci cu vederea, de a mântui Stăpână pe robii tăi. LA STIHOAVNĂ
Stihiri Apostoleşti. Glas 2. Mărit-ai Mântuitorule în toată lumea numele maimarilor Apostoli, că au învăţat cele negrăite ale cerurilor, şi au dat vindecări pământenilor, şi singure umbrele lor tămăduiau patimile, cel din pescari minuni făcea, și cel din iudei dogmele darului teologhisea. Pentru care Îndurate dă-ne nouă mila Ta cea mare. Cei ce din nedrepte fapte de pretutindenea ne luptăm, și către Tine scăpăm, Cela ce eşti adevăratul Dumnezeu, glasul ucenicilor Tăi îți aducem zicând : Mântuieşte-ne Stăpâne, că pierim; arată și acum vrăjmaşilor noştri, rugămu-ne, că acoperi poporul, şi mântuieşti din primejdii, cu rugăciunile Apostolilor, trecând cu vederea păcatele, pentru multa bunătate, Doamne mărire Ție ! Mucenicina :
Mare este mărirea, care aţi câştigat prin credinţă sfinţilor, că nu numai pătimind aţi biruit pe vrăjmaşul, ci şi după moarte goniţi duhurile, pe bolnavi vindecaţi, doctorii sufletelor şi ai trupurilor. Rugaţi-vă Domnului să se miluiască sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Pentru toți te rogi ceea ce eşti bună, care scapă cu credinţă la mâna ta cea tare, că noi păcătoşii nu avem către Dumnezeu întru nevoi și întru scârbe altă izbăvire, pururea fiind împilaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi robii tăi de toate nevoile. JOI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelne Apostoleşti. Glas 2. Cela ce ai înţelepţit pe pescari mai mult decât pe ritori și i-ai trimis ca pe nişte propovăduitori în tot pământul, cu negrăită iubirea de oameni Hristoase Dumnezeule printr-înşii întăreşte Biserica Ta și credincioşilor trimite-le binecuvântarea Ta, Unule, Milostive şi Iubitorule de oameni. Vânând pescarii pe limbi şi învăţând marginile pământului a se închina Ție, Hristoase Dumnezeule, împreună și Tatălui şi Duhului, printr-înşii întăreşte credinţa cea dumnezeiască şi popoarelor trimite-le acum milele Tale, Cela ce singur întru sfinţi Te odihneşti. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Firii celei dumnezeieşti ne-am făcut părtaşi prin tine de Dumnezeu Născătoare pururea Fecioară; că pe Dumnezeu întrupat L-ai născut nouă. Pentru aceasta după datorie toţi cu bunăcredinţă te mărim. După a 2-a Catismă, Sedelne Apostoleşti. Glas 2.
Podobie : Ceea ce eşti izvorul milei...
Dumnezeu, pentru milostivirea sărăcind, v-a trimis pe voi Apostolilor în lume îmbogăţitori, ca cu sărăcia propovăduirii să arătaţi marginilor bogăţia cea cerească, prin care şi îmbogăţindu-ne cu credinţa cea dumnezeiască, lăudăm cu dreaptăcredinţă dumnezeiasca voastră pomenire. Ai înţelepciunii lui Dumnezeu fiind dumnezeieștii Apostoli ucenici şi singuri văzători, neînţeleapta înţelepciune a înţelepţilor şi a ritorilor o au netrebnicit şi cu prostimea propovăduirii pe limbi le-au înţelepţit, ca să laude cu dreaptăcredință pe unul Ziditorul şi Domnul. Mărire... Şi acum... A Născătoarei :
Celor ce sunt în necazuri şi în nevoi ajutătoare şi folositoare le eşti Născătoare de Dumnezeu şi celor deznădăjduiți le dai nădejde şi netămăduitele lor boli le curăţeşti Născătoare de Dumnezeu prealăudată, pentru aceea roagă-te Domnului pururea pentru noi. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Cu razele minunilor Nicolae toată lumea o luminezi şi dezlegi întunericul scârbelor şi goneşti pornirea primejdiilor, fiind prea-fierbinte folositor. Mucenicina :
Apostoli, Mucenici şi prooroci, ierarhi, cuvioşi şi drepţi, care bine aţi săvârşit lupta şi credinţa aţi păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pe acela ca pe Cel bun rugaţi-L pentru noi, să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Ceea ce însăţi fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu și după înfricoşata naştere ai rămas curată, la tine cad, Preacurată, cu frică şi cu credinţă strigând : Din patimi şi din cumplite boli, și din toată nevoia izbăveşte-mă. Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Sfinților Apostoli
Cântarea 1-a, Glas 2. Irmosul : Întru adânc au aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată, iar întrupându-Se cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preamărit, că cu mărire S-a preamărit. Fulgere ale dumnezeieștii lumini prin credinţă făcându-vă luminaţi Apostoli ai Mântuitorului, cu totul mă luminaţi pe mine cel întunecat de negura dulceţilor şi carele toată viaţa mea în lene mi-am petrecut. Ucenici şi prieteni ai lui Hristos pe mine care m-am făcut prieten al vrăjmaşului, prin iubirea răutăţilor izbăviţi-mă de acesta, ridicând sufletul meu către dragostea Celui ce a iubit neamul omenesc, pentru bunătate. Suflete al meu smerite, sârguieşte a te pocăi mai-nainte de moarte şi pe sine-ţi cel omorât plânge-te; ca Cela ce a înviat pe Lazăr cel de patru zile, să te învieze şi pe tine ca un îndurat, pentru rugăciunile Apostolilor. A Născătoarei :
Pe Dumnezeu cel preabun născându-L Preacurată, Carele a îmbunătăţit pe toți cei ţinuţi de stricăciune, pe Acesta roagă-L ceea ce eşti cu totul fără prihană, împreună cu proorocii şi cu mucenicii şi cu Apostolii, pe toţi să-i izbăvească din călcarea poruncii. Alt Canon al Sfântului Ierarh Nicolae.
Cântarea 1-a,
Irmos același :
Cunună purtând înaintea scaunului lui Hristos, preaînţelepte Nicolae, stând cu oștile îngereşti, luminare dăruieşte-mi, care luminează întunecarea sufletului meu, ca să laud bucurându-mă, Preafericite, a ta pomenire. Domnul, Cela ce măreşte pe toţi cei ce-L măresc pe Dânsul, pe tine credincioşilor scăpare te-a dat, carele izbăveşti de ispite pe cei ce aleargă la acoperământul tău Nicolae şi te cheamă cu credinţă şi cu dragoste, Preafericite. A Născătoarei :
Șarpele cel prea-viclean, punându-mi poftă a mă asemăna Ziditorului, ca pe un rob m-a rănit, iar prin tine Preacurată m-am chemat înapoi, îndumnezeindu-mă prea-adevărat, că tu Maica lui Dumnezeu ai născut, pe Cel ce m-a îndumnezeit pe mine. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea. Învăţător câştigând măriţilor, pe Înţelepciunea Tatălui cu Duhul, înţelepciunea elinească nebună o ați făcut, vrednicilor de minune de Dumnezeu văzători. Dezlegaţi nerodirea sufletului meu prealăudaţilor, și faceţi să aducă bună roadă prin lucrarea faptelor bune, ca nişte preacinstiţi şi singuri văzători ai Cuvântului. Pe mine cel rău otrăvit acum de veninata muşcare a vrăjmaşului, vindecă-mă cu rugăciunile Apostolilor Tăi, Făcătorule de bine al tuturor mult-Milostive. A Născătoarei :
Preacurată, roagă pe Hristos, Cel preabun, împreună cu toți Apostolii, să izbăvească de toată vătămarea şi înconjurarea şi de primejdii pe cei ce te laudă. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Nicolae fericite, al Stăpânului de aproape învăţăcel tu fiind, mântuiești de cumplite primejdii şi de moartea cea amară pe cei ce aleargă la tine, Curăţeşte pe robii tăi, iertare de greşale ca un bun dându-le, pentru ale slujii tale Nicolae mijlociri, cele către Tine, mult-Milostive. A Născătoarei :
Alină tulburarea patimilor mele Stăpână şi viaţa îndreptează-mi Preasfântă, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, întru carele s-a întărit inima mea. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Doamne, Te-ai întrupat, şi pe mine tot omul m-ai mântuit, pentru aceea strig Ție : Mărire puterii Tale, Doamne. Pe mine cel pururea flămând şi de foame topit, satură-mă de hrana mântuirii însuţi Nemuritorule. Pentru dumnezeieştile rugăciuni ale celor ce Te-au propovăduit în toată lumea. La marea lumească ai suit pe toţi, ca pe nişte cai Iubitorule de oameni, pe bine-măriţii Tăi Apostoli, tulburând apele cele sărate și amare ale necredinței. Cei ce aţi răsărit pe Soarele Hristos celor din întuneric, pe mine cel ce zac întru întunericul păcatului luminaţi-mă prealăudaţilor, oprind viclenele gânduri ale inimii mele. A Născătoarei :
Prealăudată, care ai născut pe Dumnezeu, Cel prealăudat, roagă-te cu Apostolii pentru cei ce te laudă, ca să ne izbăvim de păcate şi de primejdii și de muncă. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Împreunându-te prin curăţie cu razele Duhului, te-ai făcut purtător de lumină, luminând marginile lumii, tuturor de faţă stând, şi mântuind pe toți cei ce cu credinţă te măresc. Precum te-ai arătat mai-nainte Cuvioase, izbăvind de moarte pe tineri, așa şi acum pe mine mă mântuieşte de toată primejdia, de ispite şi de nevoi, Preafericite. Strălucit-ai cu strălucirile faptelor bune, Preafericite, următor prea-ales Stăpânului tău făcându-te, şi mântuieşti fiind chemat, pe cei ce cu bună cucernicie, şi cu dragoste te măresc. A Născătoarei :
Venit-a la tine Stăpânul zidirii întrupându-Se, și mântuindu-mă ca un milostiv pe mine tot omul. Pentru aceasta toți credincioşii Născătoare de Dumnezeu te cinstim. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor Hristoase Dumnezeule; că prin Tine, Stăpâne, către Părintele Tău, Începătorul luminii din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat. Marele păstor pe dumnezeieștii Săi ucenici i-a trimis ca pe nişte oi prin mijlocul lupilor, ca să-i întoarcă pe ei cu dumnezeiasca putere a Botezului, şi cu podoaba cuvintelor. Cu dumnezeiasca lumină inimile celor dintru întunericul înşelăciunii le-aţi luminat Apostoli. Pentru aceea vă rog : Pe mine cel întunecat de întunericul dezmierdărilor luminați-mă, fericiţilor. Ticăloase suflete, mai-nainte de sfârşit sârguieşte-te de te pocăieşte, strigând către Domnul, greșit-am Ție, Stăpâne, iartă-mă pentru Apostolii tăi, şi mă mântuiește ca un îndurat. A Născătoarei :
Pe mine cel ce zac întru întuneric cu lumina ta luminează-mă, ceea ce ești lăcaş al luminii, şi te roagă cu Apostolii, ca prin rugăciunile tale să mă izbăvesc de toată nevoia. Alt Canon,
Irmos : Luminează-ne pe noi...
Cu viață lui Dumnezeu plăcută de trei ori fericite fiind strălucit, pe cei osândiţi cu nedreaptă hotărâre să se omoare, de față stând i-ai izbăvit care Stăpânului Hristos strigau : Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu cunoaştem. Cela ce în cer mărirea cea pururea veșnică acum vezi, şi cu prealuminatele străluciri ale razei celei negrăite şi dumnezeieşti te desfătezi, acoperă-mă cu folosinţa ta, Cuvioase, sluga lui Hristos, preacinstite. A Născătoarei :
Ca să cauţi Hristoase al meu Cuvântule chipul Tău cel îngropat cu patimi nenumărate, de puterile cele cereşti tăinuindu-Te, şi întrupându-Te din Fecioara, Te-ai arătat celor ce strigă : Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu cunoaştem. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Întru adâncul greşalelor fiind cuprins chem adâncul cel neurmat al milostivirii Tale, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă. Cei ce aţi agonisit apa cea vie, sufletul meu cel topit de tot de arşiţa păcatului adăpaţi-l, mă rog, ucenici ai Mântuitorului. Ceruri înţelegătoare fiind, de Dumnezeu străluciţi Apostoli, negrăită mărirea lui Dumnezeu o povestiţi, pe care să o dobândim noi toţi, rugaţi-vă. În noian cumplit învăluindu-mă, vin către Tine, Ocârmuitorule a toate, pentru Apostolii Tăi, către limanul cel de mântuire povăţuieste-mă. A Născătoarei :
Cu toate puterile cele de sus, proorocii, cu Apostolii şi cu mucenicii Tăi, Hristoase aduc Ție spre milostivire pe Maica Ta, îndură-Te mântuiește-mă Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cununa cea de biruinţă pe creştetul tău după vrednicie ți s-a pus Nicolae. Deci ca un biruitor prea-ales mântuieşte pe cei ce te cheamă. Pe mine cel omorât de greşale, şi înecat de valurile patimilor, arătându-te, Fericite, mântuieşte-mă către limanul dumnezeieștii voiri. A Născătoarei :
Spre tine mi-am pus nădejdile mântuirii mele, Maică pururea Fecioară, şi pe tine te pun folositoare vieţii, tare și neclintită, Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Porunca tiranului călcător de lege, cea potrivnică lui Dumnezeu, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce este binecuvântat şi preamărit. Cu focul Dumnezeiescului Duh aprinzându-vă Apostoli, cărbunii înşelăciunii i-aţi stins, și dumnezeiasca dragoste în mintea tuturor credincioşilor o ați aprins, pentru aceea cu mare glas vă cinstim. Lumea şi cele din lume urând, pe Hristos aţi iubit, pe Cel ce cu trupul S-a amestecat în lume cu oamenii, pe Carele rugaţi-L dumnezeieşti Apostoli, ca în viață să mă slobozească de toate răutăţile. Judecătorule drepte, Știutorule de inimi, Cela ce însuţi ştii păcatele mele cele ascunse, în ceasul judecăţii să nu mă osândeşti, nici să mă trimiţi în foc, pentru rugăciunile Apostolilor Tăi. A Născătoarei :
De focul Dumnezeirii nu te-ai ars, născând negrăit Fecioară, ceea ce eşti neispitită de nuntă. Pentru aceea cu Apostolii roagă-te Preacurată, să mă slobozească din văpaia cea veșnică, pe cei ce te măresc. Alt Canon,
Irmos : Chipul cel de aur...
Întru ascuţită ispită am căzut rău îmboldindu-mă, şi de porţile iadului m-am apropiat, şi de necazuri sunt împresurat, ci cu rugăciunile tale, Fericite, mântuiește-mă, și mă ridică să cânt ţie, sfinţite al lui Hristos slugă, că pe tine pururea te fericesc.
Cu strălucirile cele fără materie ale luminii celei neapuse fiind strălucit, răpeşte pe cei ţinuţi întru întunericul necazurilor, și la luminarea bunei credinţe îi povăţuieşte, ca să cânte ţie, pe tine pururea te fericim, adevărată sluga lui Hristos. A Născătoarei :
Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Hristos Fiul tău şi Dumnezeu, ca pe cei vânduţi cu cumplite greşale şi cu amăgirile șarpelui să-i izbăvească cu cinstit sângele Său, care cântă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon lucrările și-a despărțit, cu porunca lui Dumnezeu pe haldei arzând iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul. Cu trupească închipuire pogorându-Se peste voi în chipul focului Mântuitorul Duh, ca pe nişte făclii v-a făcut, arzând adică pe păgâni, iar pe toţi credincioşii luminând, dumnezeieștilor Apostoli ai Cuvântului. Inima mea cea neîndreptată, și cu patimile cumplit înviforat vindecă-o Îndurate rogu-mă și sufletul meu îl luminează, și mintea mea cea plecată spre răutate îndreptează-o, cu rugăciunile ucenicilor Tăi. Suflete suspină, şi cu osârdie lăcrimează, şi pe sineţi mai-nainte de sfârşit te plânge, mai-nainte până ce nu te va ajunge nemângâiata plângere, şi strigă către Ziditorul tău : Stăpâne fii mie milostiv, pentru rugăciunile Apostolilor Tăi. A Născătoarei :
Cuptorul, care oarecând nu ardea pe tineri, mai-nainte închipuia naşterea ta Preacurată Fecioară. Pentru aceasta te rog, roagă-te cu Apostolii, şi cu toţi proorocii, să mă izbăvească de focul gheenei. Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeul cel ce S-a pogorât...
Ca un blând, și milosârd, pe cei ţinuţi întru adâncul ispitelor slobozește-i, Fericite, din nevoile ce-i cuprind, dezlegare dăruindu-le cu rugăciunile tale cele către Mântuitorul Hristos, sfinţite tăinuitorule. De tainele cele mai presus de minte învăţător, slujitor al celor fără de materie și cereşti fiind; de Dumnezeu înţelepţite şi arhiereu credincios, iertare greşalelor noastre cere de la Mântuitorul nostru, sfinţite tăinuitorule. A Născătoarei :
Mintea mea acum mi se slăbeşte, căzând întru adâncurile necinstirii, cât dintru aceasta cu feluri de rele sunt cuprins. Ci tu Fecioară mă vindecă, cu lumina nepătimirii îmbrăcându-mă. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Fiul Părintelui celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate, şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe cea întrutot lăudată Născătoare de Dumnezeu o mărim. Pe mine cel osândit, pe nune cel neîndreptat, carele am defăimat poruncile Tale, şi amăgirilor drăceşti cu vătămarea minții am urmat, întoarce-mă Doamne cu rugăciunile Apostolilor Tăi. Apostoli măriţi, Apostoli fericiţi, ucenici ai Mântuitorului, preaînţelepţi propovăduitori; izbăviţi-mă de toată vătămarea, de toată urgia, de tot păcatul, de toată înconjurarea, şi de tot felul de călcări de poruncă. Suflet neîndreptat aduc, ştiinţă îngropată în noroiul păcatelor, și inimă spurcată, şi cuget întinat, și strig Ție, Iubitorule de oameni, cu îndurarea Ta miluiește-mă. A Născătoarei :
Apostolii, Preacurată, au propovăduit pe Fiul tău în toată lumea Dumnezeu şi om. Pentru aceea împreună cu dânşii roagă-te, ca să izbăvească de munci la înfricoşata zi a judecăţii pe cei ce cu credinţă te măresc pe tine. Alt Canon,
Irmos acelaşi :
Cu strălucirile darului de Dumnezeu înţelepţite luminându-te, şi luminător al bunei credinţe arătat făcându-te, pe cei din ispite mântuieşti, pe cei din adâncul mării izbăveşti, și hrăneşti pe cei flămânzi cu preamărire, Preafericite. Cel ce în Raiul desfătării ești acum sălășluit și mărirea cea negrăită limpede o vezi, din bolțile cerești caută spre cei ce te laudă, izbăvindu-i din patimi, purtătorule de Dumnezeu, preacinstite. A Născătoarei :
Pe Înţelepciunea şi puterea şi Cuvântul cel Ipostatnic al Tatălui curată Maica lui Dumnezeu, L-ai zămislit din preacurate sângiurile tale, Carele Biserica Sa şi-a primit, şi cu dânsa după împreunare S-a împreunat nedespărţit. LA STIHOVNA LAUDELOR
Stihiri Apostoleşti. Glas 2. Mărit-ai Hristoase în toată lumea numele maimarilor Apostoli. Că au învăţat cele negrăite ale cerurilor, şi tămăduiri au dat pământenilor, şi singure umbrele lor tămăduiau patimile, cel din pescari minuni făcea, şi cel din iudei dogmele darului teologhisea. Prin care, Îndurate, dă-ne mila Ta cea mare. Cei ce din nedrepte fapte de pretutindenea ne luptăm, şi către tine scăpăm Cela ce eşti adevăratul Dumnezeu, glasul ucenicilor Tăi îţi aducem zicând : Mântuieşte-ne Stăpâne, că pierim, arată și acum vrăjmaşilor noştri, rugămu-ne, că acoperi poporul, şi mântuieşti din primejdii cu rugăciunile Apostolilor, trecând cu vederea păcatele, pentru multa bunătate, Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Toată cetatea şi latura cinstesc moaştele voastre o purtătorilor de chinuri Mucenici, că, voi după lege pătimind, cunună cerească aţi luat, şi pentru aceasta sunteţi lauda preoţilor, biruinţa împăraţilor, şi podoaba Bisericilor. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Tuturor scârbiţilor bucurie, şi asupriţilor folositoare, şi flămânzilor hrană, străinilor mângâiere, celor învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijineală, toiag orbilor, tu eşti preacurată Maica Dumnezeului Celui Preaînalt. Pentru aceea către tine cădem toţi, de toată înconjurarea izbăveşte-ne pe noi. JOI LA LITURGHIE
Glasul tâlharului îţi aducem şi strigăm Ție : Pomeneşte-ne Mântuitorule întru Împărăţia Ta. Plinirile lumii trecându-le Apostoli, de întunericul înşelăciunii pe oameni i-aţi izbăvit, preaînţelepților. Cu mreaja darului dintru adâncul deşertăciunii pe oameni arătat i-aţi scos înţelepţilor tăinuitori. Mucenicina :
Pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, cei ce alergarea au săvârşit şi credinţa au păzit, cu un glas să-i lăudăm. Mărire...
Întocmai lucrător cu Tatăl, pe Fiul împreună cu Duhul, toţi credincioşii acum cu frică să mărim. Și acum... A Născătoarei :
Lauda Apostolilor, podoaba mucenicilor, tu eşti preacurată Fecioară și mântuirea lumii. La Doamne strigat-am... Stihirile Crucii. Glas 2.
Podobie : Când de pe lemn... Pironindu-Te pe Cruce, Mântuitorule, soarele văzând s-a întunecat de frica Ta şi catapeteasma Bisericii s-a rupt şi pământul s-a cutremurat şi pietrele aşijderea de cutremur se despicau, neputând să vadă pe Ziditorul lor și Dumnezeu fără dreptate pătimind pe lemn, şi de cei fărădelege batjocorindu-Se. Tot s-a surpat în pământ tot s-a răsturnat, şi zace cădere de spaimă preavicleanul şarpe, înălțându-te Tu pe lemn Iubitorule de oameni; iar Adam din blestem se dezleagă şi se mântuieşte cel mai-nainte osândit. Pentru aceea și noi ne rugăm : Mântuiește-ne pe toţi, Îndurate, şi Împărăţiei Tale ne învredniceşte. Când poporul cel fărădelege Mântuitorule pe tine viaţa tuturor Te-a spânzurat pe lemn, atunci de frică s-a cutremurat toată zidirea, împărăţiile iadului şi stăpânirea morţii, toate s-au pierdut cu dumnezeiasca Ta putere. Atunci și strămoşul Adam bucurându-se striga Ție : Mărire smereniei Tale, Iubitorule de oameni. Altele ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, asemenea.
Caută spre rugăciunile robilor tăi, Curată, și ne dă izvoare de lacrimi, ca să spălăm întinăciunile greșalelor noastre, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi să stingem văpaia focului celui veșnic şi prea amar, că tu plineşti rugăciunile celor ce te cheamă din toată inima, pe tine, Maica Stăpânului. De viforul gândurilor celor potrivnice, şi de valurile vieţii înviforându-mă, și de duhurile cele fără rânduială ale stăpânitorului lumii celui cumplit împrejur purtându-mă, strig către tine, Fecioară de Dumnezeu dăruită : Sârguieşte-te, de mă scoate din răutăţile, ce mă cuprind, ca cu mulţumitoare inimă să vestesc tuturor credincioşilor măririle tale. Vezi neputinţa mea, Preacurată, şi ticăloşia pătimaşului meu suflet, şi năcăjirea inimii mele, Stăpână, şi risipeşte sfaturile nevăzuţilor vrăjmaşi, care năvălesc asupra mea, şi se oştesc cumplit. Că tu pe Dumnezeu născând, poți a da slobozire celor ce se află în primejdii. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
O bunătatea ta ! O milostivire mai presus de gând ! O multă suferire ! Și îndelungă răbdarea Ta, Cuvântule, Cel mai-nainte fără început, Fecioara tânguindu-se striga : Cum Cel ce eşti fără de moarte, ai iubit a muri; mare taină văd, însă mă închin patimilor Tale, care de voie le-ai răbdat. LA STIHOAVNĂ
Stihirile Crucii. Glas 2. Cu puterea Crucii mântuieşte-mă, Hristoase Mântuitorule, Cela ce ai mântuit pe Petru din mare, și mă miluiește, Dumnezeule. Lemnul Crucii Tale, Hristoase, Dumnezeule, lemn de viață l-ai arătat nouă, celor ce credem întru Tine, şi printr-însul surpând pe cel ce avea stăpânia morţii, ne-ai înviat pe noi cei omorâţi prin păcat, pentru aceea strigăm Ție, Făcătorule de bine al tuturor, Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Purtătorii de chinuri, neiubind desfătarea pământească, cereştilor bunătăţi s-au învrednicit, și împreună cu îngerii cetăţeni s-au făcut. Doamne pentru rugăciunile lor miluieşte-ne și ne mântuieşte pe noi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn... Pe Strugurul cel prea copt, Curată, pe Carele nelucrat L-ai purtat în pântece, dacă L-ai văzut spânzurat pe lemn, tânguindu-te te văitai şi strigai, Fiule izvorăște must, prin carele toată beţia patimilor se va ridica, Făcătorule de bine, prin mine, ceea ce Te-am născut pe Tine, arătându-Ți milostivirea Ta. VINERI DIMINEAȚA, LA UTRENIE
După întâia Catismă, Sedelnele Crucii. Glas 2. Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului Hristoase Dumnezeule. Pe Cruce întinzându-ţi preacuratele Tale mâini, adunând toate limbile, care strigă : Doamne mărire Ție. De viață făcătoare Crucea bunătăţii Tale, Doamne, pe care o ai dăruit nouă nevrednicilor, Ție o aducem întru rugăciune. Mântuieşte pe poporul și cetatea Ta, dăruind pace, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Ceea ce ești izvorul milei... Mieluşeaua şi Fecioara, văzând mort pe Hristos, tânguindu-se striga : O îndrăzneală de necurată ucidere, ascundeţi soare acum lumina ta; că Cel ce a zidit toate, Se omoară cu voia Sa, şi se vede ca un vinovat, Cela ce este singur Domn al celor fără de trupuri. După a 2-a Catismă. Sedelne.
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie bine ai voit cu trupul a Te sui pe Cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pe care i-ai zidit. Pentru aceea cu mulțumire strigăm Ție : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea. Cela ce ai luminat cele pământeşti prin Cruce, Stăpâne, şi ai chemat la pocăinţă pe păcătoşi, nu mă despărţi de turma Ta, Păstorule cel bun, ci mă caută pe mine cel rătăcit şi împreună cu sfântă turma Ta mă numără, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Prea preamărită eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, laudămu-te pe tine, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul și moartea s-a omorât, și cei morţi ne-am sculat și vieţii ne-am învrednicit, raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulțumind mărim, ca pe Cel puternic, pe Hristos Dumnezeul nostru și Unul mult milostiv. După a 3-a Catismă, Sedelne.
Ca tâlharul mă mărturisesc şi strig către Tine, Bunule : Pomeneşte-mă Doamne întru Împărăţia Ta și împreună cu dânsul mă numără, Cela ce de voie ai primit patimile pentru noi. Mucenicina :
Pe Tine, Cel ce îmbraci cerul cu nori, avându-Te sfinţii îmbrăcăminte în lume, munci ale celor fărădelege au răbdat şi înşelăciunea idolilor au surpat. Pentru rugăciunile lor slobozeşte-ne Mântuitorule de la nevăzutul vrăjmaş și ne mântuieşte, Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Stând lângă Crucea Ta, Hristoase, ceea ce Te-a născut fără sămânţă și nesuferind să Te vadă pătimind fără dreptate, se tânguia plângând şi striga Ție : Cum pătimeşti dulcele meu Fiu; Cela ce ești cu firea fără de patimă, laud bunătatea Ta cea desăvârşită.
Psalmul 50.
CANOANELE Canonul Crucii
Facere a lui Iosif. Cântarea 1-a, Glas 2. Irmosul : Calea mării cea nebătută şi neumblată calătorindu-o neudat Israil cel ales, a cântat, să cântăm Domnului, că S-a preamărit. Răstignire ai primit Cuvântule, și cu piroane de necinste Te-ai pironit, vrând ca să cinsteşti pe toţi oamenii, care măresc patimile Tale cele de voie. Întinzându-ţi palmele pe Cruce Mântuitorule, Cela ce ai întins cerul ca o piele, ai îmbrăţişat neamurile şi popoarele, care măresc patimile Tale cele de voie. Mucenicine :
Ridicând Crucea pe umeri, purtătorii de chinuri, s-au nevoit a urma lui Hristos, Celui răstignit, închipuindu-se dumnezeieştilor Lui patimi. Lăudat-au puterile îngerilor văzând chinurile voastre și s-au tânguit mulţimea dracilor, purtătorilor de biruinţă Mucenici, cei prea cu chip dumnezeiesc. A Născătoarei :
Plinitu-s-a graiul cinstitului Prooroc, că sabie a trecut prin inima ta, Stăpână, când ai văzut pe Fiul tău pe Cruce împungându-Se cu suliţa. Alt Canon, al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.
Cântarea 1-a, Irmosul : Veniţi popoare... Pe mine cel ce cu bunăcredinţă cu sufletul şi cu gura te mărturisesc pe tine chiar Născătoare de Dumnezeu curată şi fără, prihană, de primejdii cumplite şi de boli şi de greșale acum mântuiește-mă. Tot adâncul darurilor întru tine Născătoare de Dumnezeu l-am cunoscut învistierit. Pentru aceasta alergând cu osârdie la dumnezeiescul tău acoperământ ne mântuim. Pentru noi cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, roagă pe Cel ce S-a întrupat din preacurate şi cinstitele tale sângiuri, ca să ne izbăvim de greşale şi de ispite cumplite. Toţi credincioşii te-am câştigat laudă, scăpare şi întărire şi bucurie, și sufletelor mântuire, nădejde şi zid, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit Duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru și nu este drept afară de Tine, Doamne. Strugurul nestricăciunii spânzurându-Se pe lemn, a picat dumnezeiesc must, carele veseleşte inimile oamenilor, iar beţia răutății totdeauna o opreşte, Iisus, izbăvirea sufletelor noastre. Înălțatu-Te-ai pe lemn de voie, Iisuse, și toată lucrarea cea rea a diavolului o ai surpat, iar pe oamenii cei căzuţi în pierzare prin îndărătnicirea minţii i-ai înălţat mult-Milostive. Mucenicine :
Cu focul dumnezeieștii dragoste aprinzându-se, de foc nu s-au înfricoşat vitejii şi nu s-au temut de moarte, căutând, ca să ia nemuritoare daruri şi neîmpuținată bucurie și lumină neapusă. Din sângiurile lor, prealuminată porfiră şi-au vopsit purtătorii de chinuri, şi cu dânsa îmbrăcându-se, în mâna dreaptă ca un sceptru purtând dumnezeiasca Cruce, cu Domnul împărățesc pururea. A Născătoarei :
Te cinstesc cetele celor fără de trupuri, că ai născut pe Stăpânul tuturor Cel purtător de trup, Carele pe toţi cei legaţi i-a dezlegat prin lemn, dumnezeiască Mireasă Fecioară și pe credincioşi cu dragostea Sa i-a legat. Alt Canon,
Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru tine...
Cu rugăciunile tale, Curată, pe Dumnezeu, pe Carele ai născut fă-L milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la acoperământul tău, și cu credinţă se închină naşterii tale. Ascultă Fecioară graiurile sufletului meu, care ţi le aduc din adâncul inimii mele şi mă mântuieşte Prealăudată, de patimi și de primejdii. Toată viaţa mea chiverniseşte-o Fecioară, nădejdea şi folositoarea mea, şi mă izbăveşte de ispite şi de cumplitele primejdii, Mireasă a lui Dumnezeu. Maica lui Dumnezeu, ceea ce în braţe ai purtat pe înţelepciunea lui Dumnezeu cea Ipostatnică, roagă-te acum pentru noi, ca să ne izbăvim din necunoştinţă şi de împietrire. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi Doamne Te-ai întrupat, și pe mine tot omul m-ai mântuit. Pentru aceea strig Ție : Mărire puterii Tale, Doamne. Spânzurat ai fost pe lemn, Cela ce ai spânzurat pământul pe ape, Atotputernice, şi cu suliţa în coastă împungându-Te, sânge cu apă ai izvorât, spre izbăvirea tuturor. Împungându-se coasta Ta, s-a vindecat durerea mea, și cu palma peste obraz pălmuindu-Te, şi fiere gustând, m-am izbăvit Hristoase de mâncarea cea dulce. Mucenicine :
Cu rănile rănind pe şarpele cel viclean, rănile inimilor noastre le vindecaţi pururea, izvorând dar din izvoarele Mântuitorului, dumnezeieștilor Mucenici. Rană ați adus vrăjmașului peste tot trupul, cu răni fiind sângeraţi și pe roate întinşi şi cu toiege bătuţi, purtători de chinuri preacinstiţi, cei cu chip dumnezeiesc. A Născătoarei :
Întrupatu-s-a din preacuratele tale sângiuri Cel Preaînalt, pe Carele văzându-L pe lemn, Preacurată, fără de dreptate înălţat, ai suspinat lăcrimând și ai mărit îndurarea Lui. Alt Canon,
Irmos : Auzit-am Doamne...
De rănile sufletului meu și de bolile trupului dăruieşte-mi dezlegare, stăpână ceea ce ai născut pe Dumnezeu. Pe mine cel vânturat de patimi și de gânduri, de întreitele valuri ale vieţii, cu nădejdea și cu credinţa întemeiază-mă, Fecioară. Din înconjurare izbăveşte-mă Maica lui Dumnezeu, și de vifor, şi de primejdii, cu rugăciunile tale, ceea ce eşti una prealăudată. Pe mine cel învăluit de valurile lumeşti, răpeşte-mă Fecioară, la limanul tău îndreptându-mă. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Cărbunele, Carele mai-nainte S-a arătat lui Isaia, ca un Soare din feciorescul pântece a răsărit, celor ce se rătăciseră întru întuneric, luminarea dumnezeieștii cunoştinţe dăruindu-le. Împărtășindu-Te Crucii, Stăpâne pentru milostivirea, din adâncul răutăţilor m-ai tras, și m-ai cinstit cu șederea cea împreună cu Tatăl, necinstit făcându-Te de voie. Încununându-Te cu spini, Cuvântule, Cela ce încununezi cu flori tot pământul, tai din rădăcină spinii patimilor mele, și sădești întru mine, cunoştinţa ta. Mucenicine :
Cu tăria Celui ce de voie S-a îmbrăcat cu neputinţa noastră, sfinţilor Mucenici întărindu-vă, puterea dracilor de tot o ați pierdut. Foarte nevoindu-vă sfinţilor pe pământ, în ceruri mare mărire aţi aflat, şi de mari primejdii ne izbăviţi pe noi, care vă cinstim pe voi. A Născătoarei :
Cela ce în ceruri cu dumnezeiască cuviinţă pe umerii heruvimilor Se poartă cu adevărat, în braţele tale S-a purtat şi răstignindu-Se, pe toţi i-a izbăvit din stricăciune. Alt Canon,
Irmos : Dătătorule de lumină...
Armă nebiruită împotriva a multor feluri de ispite avându-te, de toată supărarea vrăjmaşilor, arătat ne izbăvim noi cei ce deapururea Născătoare de Dumnezeu te ştim. Ceea ce eşti mai presus decât heruvimii, pe plinirea legii ai născut, pe Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, pe Carele roagă-L pentru robii tăi. Preacurată, ceea ce ai purtat în braţele tale pe Făcătorul tuturor, pe Acesta cu rugăciunile tale fă-L milostiv nouă, celor ce din inimă acum la tine scăpăm. Din strâmtoare, şi din sufletul meu cel cu durere, rugăciune aduc eu ticălosul, ţie uneia ceea ce ai născut pe Cuvântul cel pricinuitor de îndurări, milostivindu-te mântuieşte-mă. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
Glasul graiurilor celor de rugăciune din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că însuți eşti Pricinuitorul mântuirii noastre. Dându-ți spatele spre bătăi, şi fălcile Tale spre lovire cu palma, şi fața Mântuitorule spre scuipare, m-ai mântuit pe mine, carele nebuneşte mult am greşit Ție. Ca un miel a Te junghia ai venit Hristoase al meu, întorcând spre viață pe cei omorâţi cu veninata mușcare a lupului celui gândit, mărire răstignirii Tale. Mucenicine :
Legile Stăpânului păzind mucenicii, de la sfatul cel fărădelege al călcătorilor de lege de tot s-au abătut, şi murind, viaţa, ceea ce va să fie, au câştigat. Stându-vă sfinţilor cu bucurie, către stăpânirile cele potrivnice, cu Dumnezeieşti arme, pe acestea le-aţi biruit, şi cununi de biruinţă de la Dumnezeu aţi luat. A Născătoarei :
Ca să îndumnezeiască pe om, dintru tine Fecioară, Se naşte Dumnezeu, și Se răstigneşte şi gustă moarte, ucigând pe cela ce m-a ucis pe mine mai-nainte. Alt Canon,
Irmos : Întru adâncul păcatelor...
Liman de mântuire cunoscându-te Stăpână, şi înotând eu în marea vieţii cea cu multe griji, te chem pe tine, ca să fii îndreptătoare sufletului meu. Îmbrăcatu-m-am cu haina nebuniei mele năcăjit fiind, ci o Maică pururea Fecioară, care ai născut pe Dumnezeu, dă-mi veşmântul bucuriei. Din petrecerea cea sfinţită am căzut mâhnindu-mă eu ticălosul, ci mă întoarce binecuvântată Stăpână, la poruncile Fiului tău îndreptându-mă. Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel milostiv, Carele cu sângele Lui a izbăvit din stricăciune pe oameni, învredniceşte-mă dumnezeieștii milostiviri. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Porunca tiranului călcător de lege, cea potrivnică lui Dumnezeu, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce este binecuvântat și preamărit. Pe mine cel căzut prin călcarea poruncii, m-ai ridicat înălțându-Te pe Cruce, Cela ce ești Învierea tuturor, Cuvântule, și surpând pe surpătorul luptător, tot nelucrător mort l-ai arătat, mărire stăpânirii Tale. Cu piroanele ai pironit păcatul strămoşului, Hristoase, și cu trestia bătându-Te, slobozire ai iscălit tuturor oamenilor, mărire patimilor Tale, prin care ne-am izbăvit de întunerece de patimi. Mucenicine :
Oastea cea nebiruită aducând asuprăşi tărie nebiruită pe Hristos cel răstignit, pe oastea cea ucigaşă de istov o a pierdut, și daruri de biruinţă a luat viaţa cea fericită, şi nepieritoare. A Născătoarei :
Palat însufleţit al Împăratului, şi scaun în chipul focului te-ai arătat Fecioară, pe carele şezând El, a ridicat din întâia cădere pe toţi oamenii, şi cu şederea cea împreună cu Tatăl i-a cinstit. Alt Canon,
Irmos : Chipul cel de aur...
Pe Cruce pironindu-Se, Cel ce S-a întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu, a rupt zapisul lui Adam, pe Carele acum roagă-L, Fecioară, ca să se izbăvească de toată răutatea cei ce cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Nădejde bună, şi folositoare înfricoşată eşti Stăpână, şi acum te rugăm, ca să dăruiești noianul milostivirii tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine, şi Fiul tău și strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. De întunericul cel cumplit al vieţii sunt ţinut, şi pe cel ce împreună s-ar scârbi și împreună ar pătimi durere nu am cunoscut, cu strălucirea ta Fecioară, risipeşte-mi negura greșalelor, și străluceşte-mă, ca să cânt : Bine ești cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri. Haina cea frumoasă a poruncilor celor de mântuire, în care prin botez m-am îmbrăcat, o am negrit cu lenea eu ticălosul, ci acum alerg la tine Fecioară, cerând ca iarăși să mă îmbrac prin tine în haina curăţiei. Adam cel întâi, căzând din viața cea nestricăcioasă, s-a mântuit, Preacurată, prin naşterea ta, şi pe mine acum, carele sunt ţinut de boală, însănătoșează-mă Fecioară, și mă mântuieşte, învrednicindu-mă ați cânta : Bine ești cuvântată Preacurată, ceea ce pe Dumnezeu cu trup L-ai născut. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţi tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschimbat prin mijlocul focului cântau : Toată zidirea cea înfiinţată sa laude pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toţi vecii. Poporul cel neplecat, şi carele fără de frică lucra toate cele fărădelege, în mijlocul celor fărădelege pe Tine, Îndurate, Cel ce îndreptezi pe cei fărădelege, pe lemn Te-au înălţat răstignindu-Te, pe Carele toată zidirea Te măreşte ca pe Domnul, lăudând îndelungă răbdarea Ta. Sângeratu-Ți-ai degetele Hristoase, pironindu-Te pe lemn, şi sângele, care dedemult se aducea dracilor, spre peirderea celora ce-l aduceau, l-ai încetat, pentru aceea Te măreşte toată zidirea, Dumnezeule al tuturor, lăudând îndelungă răbdarea Ta. Mucenicine :
De ape vii fiind plini mucenicii, izvoarele înşelăciunii le-au secat, cu dumnezeieştile curgeri ale sângiurilor, cu credinţă neabătută strigând : Toată zidirea cea înfiinţată, să laude pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toți vecii. Nenumărata mulţime a sângiurilor voastre sfinţilor focul păgânătăţii l-a stins, şi rătăcirea mulţimii dumnezeilor elineşti a risipit, şi pe toţi credincioşii i-a luminat, care cântă : Toată zidirea să laude pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toţi vecii. A Născătoarei :
Mieluşeaua cea fără prihană, frumusețea proorocilor și a mucenicilor dacă Te-a văzut ca pe un miel spânzurând pe lemn, plângea cu amar şi grăia : Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul, şi să-L preaînalțe întru toți vecii, Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeul cel ce s-a pogorât...
Îmi slăbeşte acum mintea, întru adâncurile necinstirii căzând încât de aici cu multe feluri de rele m-am pătruns, ci tu Fecioară tămăduieşte-mă, şi cu lumina nepătimirii îmbracă-mă. Turn de tărie şi temei şi păzitoare şi folositoare agonisindu-te toți ne mântuim acum, lăudând naşterea ta, Preacurată, şi preaînălţându-o întru toţi vecii. Al nemuririi izvor prea-limpede te ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca pe ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui celui fără de moarte, Carele izbăveşte de moarte pe toţi cei ce-L prealnalţă pe El în veci. Izvor de tămăduiri pururea izvorăști nouă credincioşilor Fecioară, al căruia darul îndestulat luând, lăudăm naşterea ta Preacurată şi o preaînălţăm întru toţi vecii. Cântarea a 9-a,
Irmosul
Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie şi se întunecă mintea și cea mai presus de lume, a cânta ţie de Dumnezeu Născătoare, însă fiind bună primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; tu creştinilor ești folositoare, pe tine te mărim. Ca să închipuiască dedemult Isaac patima Ta, se leagă Cuvântule, dar se dezleagă, legându-se oaia cea închipuitoare în pomul Savec al iertării, şi s-a slobozit el de cea atunci fără de voie adevărată junghiere, iar Tu de voie junghiindu-Te, din răutăţi ne-am izbăvit. Mai frumos cu podoaba decât fiii omeneşti fiind Hristoase, n-ai avut podoabă nici chip, când ai pătimit spânzurându-Te pe lemnul Crucii, şi înfrumusețând toată grozăvia neamului omenesc : Mărire îndurării Tale, Unule Milostivule, Doamne. Mucenicine :
Lucrători ai Sionului celui de sus şi ai îngerilor v-aţi arătat dumnezeieștilor Mucenici și întocmai cu îngerii, ca cei ce sunteţi împreună cetăţeni, şi Biserica celor întâi născuţi strălucit o luminaţi sfinţilor cu dumnezeiasca lumină strălucind și cu cununa muceniciei împodobindu-vă.
Iubiţilor prieteni ai Celui ce cu preamărire v-a iubit pe voi, izbăviţi-mă de amăgitorul prieteşug, cel către trup, sfinţilor Mucenici ai Domnului, și cereţi tuturor, celor ce săvârşesc pomenirea voastră, sfinţenie și luminare şi de cumplitele păcate dezlegare. A Născătoarei :
Podoaba luminătorilor din obișnuita alergare au contenit când Te-a văzut pe Tine, Soarele dreptăţii, înălţat pe Cruce de voie. Iar Fecioara cu ucenicul cel păzitor de feciorie plângea cu amar, strigând : Vai mie ! Ce vedere străină este aceasta ? Alt Canon,
Irmos : Pe Dumnezeu cuvântul...
De Dumnezeu fericită, Fecioară, toată nădejdea mea spre tine îmi pun cu osârdie, mântuiește-mă Maica vieţii celei adevărate, şi te roagă Preacurată, ca să mă satur de desfătarea cea pururea veșnică, eu cel ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări te măresc. Arătându-te, Fecioară, luminează întunericul sufletului meu, cu strălucirile cele fără de materie ale luminii tale, ceea ce ești ușa dumnezeieștii lumini și mă învredniceşte Curată, ca să mă satur de veșnica desfătare, cel ce cu credinţă și cu dragoste întru cântări te măresc. Pe cei bolnavi cu sufletul şi cu trupul şi căzuţi în patimi cumplite, văzându-i Stăpână, tămăduiește-i cu milostivirea ta, şi-i slobozește acum din întristările ce-i supără, ca toţi cu laude neîncetat să te mărim. În pântecele tău sălășluindu-Se, Fiul, pe Carele mai-nainte de veci, din pântece Tatăl L-a născut, om desăvârşit S-a făcut și izvor de daruri pe tine Maica lui Dumnezeu te-a arătat nouă celor ce ne închinăm cu credinţă naşterii tale celei negrăite. LA STIHOVNA LAUDELOR
Stihirile Crucii. Să se răstignească, strigau cei ce pururea se desfătau de darurile Tale și în locul Făcătorului de bine, cereau să ia pe făcătorul de rele, ucigaşii drepţilor, și tăceai Hristoase, suferind obrăznicia lor, vrând să pătimeşti şi să ne mântuieşti pe noi, ca un iubitor de oameni. Sărăcind de voie, cu sărăcia lui Adam, Hristoase Dumnezeule, venit-ai pe pământ întrupându-Te din Fecioară, şi răstignire ai primit, ca să ne slobozeşti pe noi din robia vrăjmaşului Doamne mărire Ție. Mucenicina :
Pentru Hristos pătimind până la moarte o purtători de chinuri Mucenici, sufletele adică le aveţi în ceruri în mâna lui Dumnezeu și în toată lumea se cinstesc moaştele voastre, preoţii şi împăraţii se închină şi toate popoarele bucurându-ne după obicei strigăm : Somn cinstit este înaintea lui Dumnezeu moartea cuvioşilor Lui. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Când Te-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, pe Tine, Mielul său pătrunzându-Te cu cuie, spăimântându-se foarte se tânguia şi lăcrimând zicea, Fiul meu cum mori; vrând să rupi zapisul lui Adam celui întâi zidit, și din moarte să izbăveşti tot neamul omenesc. Mărire iconomiei Tale, Iubitorule de oameni. VINERI LA LITURGHIE
Glasul tâlharului îţi aducem şi strigăm Ție : Pomeneşte-ne Mântuitorule întru Împărăţia Ta. Răstignindu-Te, Cel ce eşti fără de păcat în locul Căpăţânii, capul vicleanului vrăjmaş l-ai sfărâmat şi lumea o ai mântuit. Dezrădăcinat-ai Stăpâne spinul răutăţii, de voie purtând cunună de spini, îndelung-Răbdătorule. Mucenicina :
Sfărâmându-vă mucenicilor, toată rătăcirea vrăjmaşului aievea o aţi sfărâmat şi cunună ați luat. Mărire...
Cu stropirea dumnezeiescului sânge, luminându-ne credincioşii, o Dumnezeire în trei Fețe cinstim. Și acum... A Născătoarei :
Ca pe un miel spânzurat pe lemn, ceea ce ești cu totul fără prihană, văzând pe Hristos, cu plângere Îl măreai pe El.La Doamne strigat-am... Stihiri de umilinţă. Glas 2.
Podobie : Când de pe lemn... Când vei veni Hristoase întru slava Ta, cu sfinţii îngeri să judeci toate, când vor sta înaintea Ta toţi goi să dea răspuns de cele ce au lucrat. Atunci Cuvântule aşează-mă împreună cu oile Tale, dându-mi de aici iertare tuturor greşalelor mele, câte în viață am greşit. Rupe lanţul patimilor mele, usucă-mi putrejunea sufletului, Unule Iubitorule de oameni, dăruieşte-mi lacrimi de pocăinţă, luminează-mi inima mea cea întunecată, izbăveşte-mă, rogu-mă, de întâmplare, de viforul primejdiilor celor potrivnice, şi de ispitele cele de multe feluri ale vrăjmaşului celui viclean şi al lumii stăpânitor. Suflete al meu, ia în minte ceasul cel înfricoşător al judecăţii, când va cuprinde cutremur toată zidirea, și Cel Preaînalt va ședea pe scaun nesuferit, ca să ia seama celor făcute de noi. Deci sârguieşte-te de te împacă de aici cu judecătorul tuturor strigând : Greșit-am Ție, Doamne, mântuieşte-mă. Altele, ale Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, asemenea.
Cu totul din tinereţe slujind eu patimilor de ruşine şi multei desfrânări, de tot am negrit pe cel după chipul lui Dumnezeu şi mă tem Prealăudată de judecata ce va să fie, când voi sta înaintea Fiului tău și Dumnezeu. Ci mai-nainte de sfârşit, dă-mi Preacurată acum curăţire patimilor mele şi izbăvire greșalelor. Mă tem de judecată Fecioară și de munca cea veșnică a focului, și de hotărârea cea cu adevărat netrecută şi de scrâşnirea dinților și de sălbătăcirea viermelui celui neadormit. Pentru aceasta cu durerea inimii mă rog ţie, Preacurată : Izbăveşte-mă de înfricoșata osândă, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Când se va despărţi sufletul meu cu sila din mădularele trupului, dumnezeiască Mireasă stai lângă mine şi risipeşte sfaturile vrăjmaşilor celor netrupeşti, zdrobeşte fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă. Ca să trec neoprit pe stăpânitorii întunericului, care stau în văzduh. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Trecut-a umbra Legii și Darul a venit. Că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut și Fecioară ai rămas, în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptăţii, în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre. LA STIHOAVNĂ
Stihiri Mucenicine : Sfinţii Mucenici rugându-se pentru noi şi pe Hristos lăudând, toată înşelăciunea a încetat şi neamul omenesc prin credinţă se mântuieşte cetele mucenicilor s-au împotrivit tiranilor grăind : Noi suntem ostaşi Împăratului puterilor, măcar de ne veţi cheltui cu focul și cu muncile, nu ne vom lăpăda de puterea Treimii. Mare este slava, care aţi câştigat sfinţilor prin credinţă, că nu numai pătimind aţi biruit pe vrăjmaşul, ci şi după moarte duhurile izgoniţi, pe bolnavi vindecaţi, doctorii sufletelor şi ai trupurilor, rugaţi-vă Domnului, să se miluiască sufletele noastre. A morţilor :
Ca floarea se veştejeşte şi ca visul trece şi se dezleagă tot omul, şi iarăşi trâmbița trimbiţând, morții ca dintru un cutremur toţi se vor scula, spre întâmpinarea Ta, Hristoase Dumnezeule. Atunci Stăpâne sufletele robilor Tăi, pe care le-ai mutat de la noi, rânduieşte-le Hristoase în lăcaşurile sfinţilor Tăi. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Toată nădejdea mea, spre tine o pun Maica luminii, păzește-mă sub acoperământul tău. SÂMBĂTĂ DIMINEAȚA, LA UTRENIE
Cela ce ai luminat pe sfinţii Tăi mai vârtos decât aurul, și ai mărit pe cuvioșii Tăi ca un bun, de dânşii fiind rugat Hristoase Dumnezeule, împacă viaţa noastră, ca un iubitor de oameni, și rugăciunea o îndreptează ca tămâia, Cela ce însuţi întru sfinţi Te odihneşti.
După întâia Catismă. Sedelne muceniceşti. Glas 2. Purtătorilor de chinuri ai Domnului, fericit este pământul, carele s-a adăpat cu sângiurile voastre, și sfinte sunt lăcaşurile, care au primit duhurile voastre, că în privelişte pe vrăjmaşul l-ați biruit, şi pe Hristos cu îndrăzneală L-aţi propovăduit, pe Dânsul ca pe Cel bun rugaţi-L, să mântuiască sufletele noastre, rugămu-vă. Apostoli, Mucenici, şi prooroci, ierarhi, cuvioşi, şi drepţi, care bine ați săvârşit lupta, şi credinţa aţi păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pe Acela ca pe Cel bun rugaţi-L pentru noi, să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate preamărite Născătoare de Dumnezeu, cu curăţia fiind pecetluită, şi cu fecioria păzită. Maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Carele roagă-L, să mântuiască sufletele noastre. După a doua Catismă. Sedelne.
Pe Tine, Cela ce îmbraci cerul cu nori, avându-Te sfinţii îmbrăcăminte în lume, munci ale celor fărădelege au răbdat, şi înşelăciunea idolilor au surpat. Pentru rugăciunile lor slobozeşte-ne şi pe noi Mântuitorule, de la nevăzutul vrăjmaş, și ne mântuieşte. Ale morţilor. Glas 2.
Podobie : Ceea ce eşti izvorul milei... Cela ce peste cei morţi şi peste cei vii ai stăpânire ca un Dumnezeu al tuturor Dătătorule de viață, ia aminte spre rugăciunile robilor Tăi, arată îndurările cele iubitoare de oameni, şi dă iertare sufletelor, care le-ai mutat prin nădejdea cea întru Tine, Cela ce pentru milostivire eşti prea bun. Pomeneşte Doamne ca un bun pe robii Tăi, şi câte au greșit în viață, iartă. Că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cela ce poți şi celor răposați a le da odihnă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Maică sfântă a Luminii celei negrăite, cu îngereşti cântări cinstindu-te, te mărim.
Psalmul 50.
CANOANELE Canonul, Tuturor sfinţilor și al morţilor.
Cântarea 1-a, Glas 2. Irmosul : Cântarea lui Moise luând strigă suflete : Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi mări pe El. Cumplite izgoniri, şi foarte grele bătăi, cu răbdare suferind nevoitorilor, toată înșelăciunea de la marginile lumii cu dumnezeiasca putere o aţi izgonit. Slujitorii lui Dumnezeu şi ierarhii, cu lumină înţelegătoare arătat strălucind, către lumina bunei credinţe au povăţuit plinirile tuturor bunilor credincioşi. Mintea cea trufașă bine smerindu-o cuvioşilor, în pământ o aţi împilat, şi cu dumnezeieștile chinuri înălțându-vă, tuturor cu smerenie le ajutaţi pururea. A morţilor :
Părtaşi ai luminii celei prea strălucite, şi veșnicei veselii, arată ca un Dumnezeu pe credincioşii robii Tăi, pe care i-ai mutat din cele vremelnice Dumnezeul nostru. A Născătoarei :
Cinstitele femei cu postnicia tare nevoindu-se, și cu pătimirea pe vrăjmaşul surpându-l Născătoare de Dumnezeu, împrejurul Tău stând se veselesc. Alt Canon, al morților.
Cântarea 1-a, Irmosul : Celui ce cu dumnezeiască... Cu moartea Ta călcând pe moarte, ai izvorât dumnezeiască viață pururea veșnică, pe care o dă Bunule sufletelor celor adormiţi, pentru rugăciunile mucenicilor Tăi, iertare de greşale dăruindu-le. Cel ce pururea izvorăşti mila cea bogată, celor ce cu bunăcredinţă totdeauna Te aşteaptă pe Tine în casa Ta, Hristoase, în cortul cel minunat, loc de odihnă dă Stăpâne, robilor Tăi ca un îndurat. Foarte tare asupra morţii Te-ai făcut, pentru aceea o ai legat pe dânsa, și ne-ai izbăvit pe noi, şi acum pe cei adormiți din stricăciunea ei izbăveşte-i ca un prea bun, împărtăşirea strălucirii Tale dăruindu-le. A Născătoarei :
Întărind mintea mea cea clătită Maica lui Dumnezeu, adeverează-o cu Dumnezeieştile porunci, ale Celui născut din preasfinţitul tău pântece Carele a surpat întunecata împărăţie a iadului, Stăpână. Cântarea a 3-a,
Irmosul :
Mintea mea cea neroditoare, aducătoare de roadă Dumnezeule arătă-o, Lucrătorule al bunătăţilor, şi Săditorule al celor bune, cu milostivirea Ta. Cu focul dragostei lui Hristos aprinzându-se, purtătorii de chinuri, focul muncilor a stins, cu răcoreala atot lucrătorului Duh. Preasfinţiţilor ierarhi ai lui Hristos, şi cinstite adunări ale cuvioşilor, rugaţi pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, pentru noi toţi. Măritu-s-a preasfinţita ceată a dumnezeieştilor prooroci, şi mulţimea femeilor tare pătimind, mărire au cântat. A morţilor :
Omorât fiind pe Cruce, celor morţi nemurire le-ai dăruit, pe care învredniceşte să o dobândească, cei ce s-au mutat la Tine. A Născătoarei :
Cu toţi proorocii, și cu sfintele femei, roagă cu dinadinsul pe Dumnezeu cel născut din tine Fecioară, să ne miluiască pe noi. Alt Canon,
Irmos : Pe piatra credinţei...
Cela ce eşti bogat întru milă, binevoieşte cu strălucirile frumuseţii Tale, împreună cu mucenicii Tăi, a se lumina cei adormiţi întru credinţă; că Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai Tu, Doamne. În locurile odihnei, în latura lui Avraam alesului Tău, ca un îndurat învredniceşte a se sălăşlui robii Tăi, care strigă Ție : Tu ești Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai Tu, Doamne. În cămările cereşti a petrece, împreună cu înţeleptele Fecioare întrând Stăpâne, primeşte pe robii Tăi a fi purtători de făclii, pe care din ceste trecătoare i-ai mutat cu voia Ta, Unule Iubitorule de oameni. A Născătoarei :
Pe mine cel omorât și către pământ întors, m-ai înviat Preacurată, născând pe Dătătorul de viaţă, şi m-ai scos din iadul cel mai dedesubt, pe cel ce cu credinţă Născătoare de Dumnezeu te măresc, și te cinstesc, pe cea cu totul lăudată. Cântarea a 4-a,
Irmosul :
Mai-nainte văzând Proorocul naşterea ta cea din Fecioară, propovăduia strigând : Auzit-am auzul Tău, şi m-am temut, că de la miazăzi, și din muntele cel sfânt cu umbra deasă, ai venit Hristoase. Purtătorii de chinuri cei bine măriţi, bine urmând pătimirilor lui Hristos, prin multe munci întinzându-se, se bucură privind la răsplătirile cele veșnice, pe care dobândindu-le, se fericesc pururea. Legile Sfântului Duh păzindu-le ierarhilor, popoarele prea-înțelepțește le-aţi păscut, ca nişte ocârmuiton buni, la dumnezeiescul liman, şi din gâlcevile lumii mutându-vă, către liniştea vieţii v-ați mutat. Arătatu-v-aţi nemernici pe pământ, mutându-vă părinţilor petrecerea voastră în cer precum scrie, cu credincioasă socoteală, şi patimile trupeşti, prin ostenelile postului le-aţi înfrânat, cu puterea lui Hristos. Dumnezeiască omorâre dorind, care viața cea neîmbătrânită o pricinuieşte cu adevărat, prin munci şi necazuri, şi înfrânare, cinstite femei, v-aţi învrednicit acesteia, rugând pe Hristos pentru noi. A morţilor :
Doamne, Cela ce ai mutat din viața aceasta trecătoare mulţimea cea cu mult număr, a celora ce au slujit Ție, Cuvântule, cu dreaptă credinţă, învrednicește-i vieţii celei veșnice, împreunându-i cu toată mulţimea Celor mântuiţi. A Născătoarei :
Munte umbrit prin bunătăţi te vede pe tine Proorocul Avaacum, de Dumnezeu Născătoare, dintru carele Dumnezeu negrăit S-a arătat, Cela ce a acoperit cerurile cu bunătatea, și neamul omenesc din stricăciune l-a mântuit. Alt Canon,
Irmos : Te laud pe tine...
Pe robii tăi, care cu nădejde şi cu dragoste şi cu cuget dreptcredincios au vieţuit, măririi Tale celei mai presus de minte învrednicește-i Hristoase pentru multă iubirea Ta de oameni, cu rugăciunile măriţilor Tăi, Mucenici. Ca Cel ce ai pârâul cel pururea curgător al dulceţii, totdeauna adăpi pe cei aleşi Doamne, cu care şi acum pe cei mutaţi Hristoase, cu negrăită îndurarea Ta, lângă apa iertării hrăneşte-i. Peste cei vii domneşti, Stăpâne, şi peste moarte stăpâneşti, Tu pe cei din ţărâna pământului i-ai înviat cu puterea Ta. Pentru aceea pe cei mutaţi la Tine, în curţile Tale sălășluiește-i, Mântuitorule. A Născătoarei :
Sfărâmarea Evei şi ticăloşia cea veche o ai tămăduit, că ai născut pe Ziditorul, Carele poate să ne îndrepteze pe noi cei surpaţi prin cădere, Născătoare de Dumnezeu, una Maică Fecioară. Cântarea a 5-a,
Irmosul :
Negura sufletului meu risipindu-o Mântuitorule, ca un Împărat al păcii, cu lumina poruncilor Tale străluceşte-mă. Iubindu-te pe Tine, Îndurate, toată lumea o au urât vitejii purtători de chinuri, cu muncile împreunându-se prin lepădarea de trup. Ierarhilor, proorocilor și cuvioşilor de Dumnezeu purtători, cu razele Duhului luminând zidirea, întunericul patimilor îl risipiţi. Preacuvioşii părinţi, prooroci şi ierarhi şi pururea pomenitele femei, bine au plăcut Ție, Hristoase, Stăpâne al tuturor. A morţilor :
Ne rugăm Mântuitorule, pe care i-ai luat de la noi, ca ceata aleşilor Tăi sălăşluindu-i, părtaşi vieţii celei mai bune arată-i. A Născătoarei :
Preasfântă Fecioară, lauda mucenicilor și a cuvioşilor și a drepţilor, scoate-ne pe noi din toată tirania ispitelor. Alt Canon,
Irmos : Dătătorule de lumină...
Pe noi cei omorâţi şi în temniţă puşi, ne-ai ridicat Bunule, răpindu-ne din întunecatele funduri ale iadului, şi ne-ai arătat oşti de sfinţi Mucenici. Precum ai venit Hristoase, să ne mântuieşti pe noi primeşte acum pe cei ce cu bunăcredinţă s-au mutat la Tine și în sânurile lui Avraam, împreună cu Lazăr, sălăşluieşte-i pe dânşii. Dezlegat-ai Stăpâne războiul meu cel de multă vreme și îndelungat, către Tine mai-nainte, mijlocitor şi sol de pace făcându-Te şi acum miluind pe robii Tăi, odihnește-i. A Născătoarei :
Cei ce se nădăjduiesc spre tine sub acoperământul tău vii vor fi, Maica lui Dumnezeu, că pe Dătătorul de viaţă L-ai născut nouă, pe Cel ce înviază pe toate cu voia. Cântarea a 6-a,
Irmosul :
De adâncul păcatelor sunt cuprins Hristoase şi în noianul vieţii mă viscolesc. Ci precum pe Iona din fiară şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorule. Pătimitorii cu tăria inimii, împotriva vrăjmaşului oștindu-se, pe acesta l-au surpat şi cunună de biruinţă, de la Dumnezeu au luat. Pentru aceasta cu dinadinsul acum se roagă, să ne mântuim noi. Pe ierarhii lui Hristos cu credinţă să-i cinstim şi pe cuvioşii Lui să-i fericim, prin rugăciunile lor mântuindu-ne din toată urgia şi necazul şi de răutatea vrăjmaşului. Pătimit-a dumnezeiasca ceată a femeilor şi prin nevoinţă lui Dumnezeu a slujit şi Împărăţia Cerului a dobândit, pentru rugăciunile lor mântuieşte lumea Ta, Unule Iisuse. A morţilor :
Cela ce ai zidit pe om din pământ. Dătătorule de viață, Hristoase, pe cei mutaţi de la noi odihnește-i, dăruindu-le iertarea răutăţilor ca un îndurat şi milostiv, Iisuse. A Născătoarei :
O preasfântă Născătoare de Dumnezeu, gândurile noastre sfințește-le și mintea o întărește și de săgețile vicleanului nerăniți păzește-ne, pe cei ce mărim mila ta, Curată. Alt Canon,
Irmos : Întru adâncul păcatelor...
Negrăitei şi dumnezeieștii străluciri, unde sunt cetele mucenicilor, pe care i-ai mutat de pe pământ, înviedniceşte-i, cu voia Ta cea atotlucrătoare Iubitorule de oameni. Pe cei ce au lăsat viața, şi s-au mutat către lumina Ta cea negrăită, Stăpâne, învredniceşte-i a se lumina cu podoaba măririi Tale. A Născătoarei :
Arată-te cu osârdie, izbăvind pe cei ce te cheamă Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Carele peste moarte şi peste viață stăpânește. Cântarea a 7-a,
Irmosul :
Pe Heruvimi urmând tinerii în cuptor dănţuiau strigând : Bine ești cuvântat Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cela ce eşti prealăudat și preamărit întru toți vecii. Cu răbdarea au surpat sfinţii pe veliar, răbdând toată ispita cumplitelor munci, că întru adevăr au iubit pe Dumnezeu, Carele pentru păcatele noastre a pătimit. Pentru rugăciunile lor mântuieşte-ne pe toţi Cuvântule din ispite şi din primejdii. Ierarhi cei cu chipul luminați, şi cuvioşi, şi prooroci şi mulţimea cea vrednică de laudă a sfinţilor mucenici și sfânta adunare a sfintelor femei, care întru nevoinţă luminați ați strălucit pentru noi pururea rugăciune faceţi, ca să ne miluiască. A morţilor :
De unde a fugit durerea şi suspinarea şi întristarea, unde străluceşte lumina feței Tale, Hristoase, unde dănțuiesc acum adunările sfinților, aşează pe toți cei mutaţi, trecând cu vederea toate greşalele lor, ca un singur milostiv. A Născătoarei :
Alt Canon,
Irmos : Porunca cea potrivnică...
Cela ce eşti Doamne, Te-ai pogorât, ca să mântuieşti neamul omenesc, cel rătăcit dedemult, pentru aceea Te roagă mucenicii, pe aceştia care i-ai mutat de pe pământ, în pământul celor blânzi odihneşte-i Mântuitorule. Cu omorârea ai scuturat pe omorâre, făcându-Te unul întru morţi slobod, și acum de omorârea păcatului izbăveşte pe robii Tăi, Stăpâne, arătându-i şi moşteni Împărăţiei Tale. Multă şi negrăită este îndurarea Ta, și nemăsurată adâncimea iubirii Tale de oameni, Hristoase. Deci celor ce s-au mutat iertare greșalelor dă-le, şi cu darul Tău curați îi arată. A Născătoarei :
Al dumnezeieștii măriri sfeşnic te-ai făcut Fecioară, purtând prin Duhul stăpânirea cea arătată nouă, şi pe Cel ce cu lumina Dumnezeirii Sale, întunericul iadului l-a pierdut, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită. Cântarea a 8-a,
Irmosul :
Pe Cel ce oarecând la muntele Sinai în rug a închipuit lui Moise minunea Fecioarei, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Sângele vostru cel curs, purtătorilor de chinuri, toată zidirea a sfinţit, și arătat a secat vărsarea înşelăciunii, şi sufletele credincioşilor din-destul le-a adăpat. Arăta-tu-s-a ceata postnicilor, și adunarea preoţilor, şi a sfintelor femei, şi a măriţilor prooroci întru o cinste cu îngerii, îngereşte cu Duhul pe pământ vieţuind. A morţilor :
Pe cei ce i-ai luat de la noi, Iisuse, în sânurile lui Avraam aşezându-i, cu toți cei aleşi îi odihneşte, dăruindu-le lor dezlegare de păcate, ca un prea Milostiv. A Născătoarei :
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu toţi mucenicii, cu proorocii, şi cu cuvioşii, şi cu sfintele femei, și cu sfinții Mucenici, roagă pe Mântuitorul, să ne miluiască pe noi. Alt Canon,
Irmos : Cuptorul cel cu foc oarecând...
Arătat-ai nouă ieşirile morţii celei vrăjmaşe, ca un nemuritor, cu dumnezeiască puterea Ta, şi întăririle vieţii cunoscute le-ai făcut Nemuritorule, pe care mucenicii Tăi acum după vrednicie o au dobândit. De frumuseţea Ta cea gândită pe cei mutaţi învredniceşte-i a se desfăta, curățind ruşinea păcatului cea grozavă, ca un iubitor de oameni, că Tu însuţi Te-ai arătat slobod de păcat, Stăpâne. Îndreptatu-ne-ai pe noi Hristoase cei căzuţi în ţărâna morţii, cu moartea Ta viață dăruind, şi desfătarea cea fără de sfârşit, şi bucurie pururea veșnică, căreia acum pe cei mutaţi învrednicește-i ca un Milostiv. A Născătoarei :
Mare şi înfricoşată este taina naşterii tale Maică dumnezeiască, că ai născut pe Dumnezeu, pe Carele moartea nu L-a suferit, și mormântul nu L-a risipit. Pentru aceea, Preasfântă, toate neamurile te mărim. Cântarea a 9-a,
Irmosul :
Pe ceea ce mai presus de fire cu trup a zămislit în pântece pe Cuvântul cel ce fără de ani, mai-nainte a strălucit din Tatăl, cu neîncetate laude să o mărim credincioşii. Tari asupra patimilor, puternici asupra vrăjmaşilor, purtătorilor de chinuri, arătându-vă, pătimind după lege, aţi luat biruinţă, și de la Dumnezeu v-ați încununat. Ca nişte lucrători de sfinţenie, ai lui Dumnezeu și Păstorului celui bun următor făcându-vă, oile Lui cu cuvioşie le-aţi păstorit, bine măriţilor ierarhi. Cu cuvioșii postnici, şi cu sfinţiţii prooroci, să cinstim mulţimile femeilor, care au pătimit, şi cu nevoinţa pe vrăjmaşi au surpat. A morţilor :
Preamărita mulţime a cuvioşilor Tăi, Hristoase, Te roagă neîncetat, pe cei ce i-ai mutat întru credinţă Doamne, vieţii celei veșnice părtaşi îi arată. A Născătoarei :
Ceea ce ai născut cu trup pe iubitorul de îndurare Dumnezeu, cu toţi sfinţii roagă-L pururea, să ne mântuiască pe noi din primejdii, curată Maică Fecioară. Alt Canon,
Irmos :
Ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai-nainte de soare, Carele la noi trupeşte a venit, din pântecele cel Fecioresc negrăit L-ai întrupat, binecuvântată preacurată Născătoare de Dumnezeu pe tine te mărim. Cela ce ai stăpânire peste cei vii şi peste cei morţi, prea Începătorule al vieţii, celor ce s-au mutat de pe pământ la Tine moştenire în ceruri dă-le Stăpâne, şi luminarea sfinţilor, şi măriţilor Tăi purtători de chinuri. Cuvânt fiind prea Începătorule de viață, Cela ce mi-ai dat mie dedemult, pe a fi, şi pe bine a fi iarăşi mi-ai dăruit, pe robii Tăi cei mutaţi în sânurile cele dorite ale strămoşului Avraam, învrednicește-i ca un Milostiv. Mântuitorul meu, Cela ce tot eşti dulceaţă prealuminată, tot eşti nesăţioasă dorire, cu pârâul desfătării, şi cu apa iertării, pe cei adormiţi adapă-i, care neîncetat Te măresc. A Născătoarei :
Pe tine Născătoare de Dumnezeu acum noi credincioşii după vrednicie te fericim, de Dumnezeu insuflatelor cuvintelor tale urmând, că tu una pe Dumnezeu pământenilor ai născut, Carele a dezlegat puterea morţii, Maică Fecioară. LA LAUDE
Stihiri Mucenicine Glas 2. Crucea lui Hristos luând sfinţii Mucenici, armă nebiruită, toată puterea, diavolului au surpat, şi luând cunună cerească zid nouă s-au făcut, rugându-se pentru noi pururea. Mulțimile sfinților Tăi, Te roagă Hristoase, miluiește Mântuitorule sufletele noastre. Toată cetatea şi latura cinstesc moaştele voastre, o purtători de chinuri Mucenici, că voi după lege pătimind, cunună cerească aţi luat, şi pentru aceasta sunteţi lauda preoţilor, biruinţa împăraţilor şi podoaba Bisericilor. A morţilor :
Vai mie, câtă nevoie are sufletul despărţindu-se de trup, vai mie, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pe dânsul, către îngeri ridicându-şi ochii în zadar se roagă, către oameni tinzându-şi mâinile, nu are pe cel ce să-i ajute. Pentru aceasta iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii noastre, celor mutaţi odihnă să le cerem de la Hristos și sufletelor noastre mare milă. Mărire... Și acum... A Născătoarei :
Podobie : Când de pe lemn...
Toată viaţa mea cheltuindu-o întru răutăţi eu ticălosul, acum am rămas pustiu cu totul de toată fapta cea bună, şi văzând că se apropie moartea, vai mie, tremur Preacurată de judecata Fiului tău şi Dumnezeu; din care mă scoate Fecioară, și mai-nainte de nevoia aceea întoarce-mă Stăpână şi mă mântuiește. LA STIHOAVNA LAUDELOR
Stihirile acestea : Podobie : Când de pe lemn... Pornirea morţii şi stricăciunea cu moartea Ta cea de viață purtătoare o ai surpat, Stăpâne, și tuturor ai izvorât viață veșnică, şi morților înviere le-ai dăruit Mântuitorule. Pentru aceasta şi acum ne rugăm Ție, pe cei mutaţi la tine prin credinţă odihneşte-i, şi măririi Tale celei fără de moarte pe aceştia îi învredniceşte, Iubitorule de oameni. Stih : Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit Doamne. Ca să faci pe oameni părtaşi dumnezeieștii Tale Împărăţii, răstignire ai răbdat, moarte de voie primind. Pentru aceasta ne rugăm, cu milostivirea Ta părtaşi arată Împărăţiei Tale pe cei ce s-au mutat la Tine cu credinţă, și frumuseții Tale celei prea dulci, pe aceştia învredniceşte-i, Iubitorule de oameni. Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul. Stând cu cutremur înaintea înfricoşatului, şi groaznicului Tău scaun, Hristoase, morţii cei din veac vor aştepta hotărârea dreptăţii tale şi vor primi dreapta judecată cea dumnezeiască. Deci atunci Mantuitorule pe robii Tăi, care cu credință s-au mutat la Tine, odihneşte-i unde sunt cetele sfinţilor și bucuria cea negrăită. Mărire... Și acum... A Născătoarei : Asemenea.
Veniţi pe Maica luminii cu netăcute laude strigând toţi să o mărim, că aceasta a născut pe mântuirea noastră şi bucură-te să-i aducem, ca uneia ce a născut pe Dumnezeu, Cel mai vechi decât toți vecii. Bucură-te care după ce ai născut, iarăşi ai zidit pe Eva, bucură-te Preacurată Fecioară neispitită de nuntă. SÂMBĂTĂ LA LITURGHIE
Glasul tâlharului îţi aducem şi strigăm Ție : Pomeneşte-ne Mântuitorule întru Împărăţia Ta. Patimilor lui Hristos urmând mucenicilor, patimile omeneşti cele de multe feluri le vindecaţi pururea. Cu proorocii, Apostolii, cu cuvioşii învăţătorii Făcătorului a toate bine au plăcut. Cu toţi sfinţii Tăi, Doamne, pe credincioşii robii Tăi; pe care i-ai mutat, odihneşte-i, rugămu-ne. Mărire...
Treime de o Fiinţă, pe cei ce te laudă, milueşte-i, izbăvind din smintelile vrăjmaşului pe toţi pururea. Și acum... A Născătoarei :
Rugăciunile robilor tăi nu le trece, ceea ce ești cu totul fără prihană, din multe greșale și necazuri mântuindu-ne. Sfârşitul glasului al doilea.
|