ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
MINEIUL PENTRU LUNA SEPTEMBRIE
LUNA SEPTEMBRIE ARE TREIZECI DE ZILE ; ZIUA ARE 12 CEASURI ŞI NOAPTEA ARE 12 CEASURI


După ediţia din 1929.

MINEIUL 1 - 14 SEPTEMBRIE     |     MINEIUL 15 - 30 SEPTEMBRIE

LUNA SEPTEMBRIE
ARE TREIZECI DE ZILE
ZIUA ARE 12 CEASURI ŞI NOAPTEA ARE 12 CEASURI

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14

ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA ÎNTÂIA

    În ziua întâia, începutul Indictului, adică al anului nou bisericesc, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Simeon stâlpnicul şi Arhimandritul şi a Maicii lui Marta. Şi Soborul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu cea de la Miasine. Sfântul Mucenic Aitala. Şi Sfintele patruzeci femei Mucenițe şi Sfântul Ammun diaconul şi dascălul lor Şi pomenirea Sfinţilor Mucenici : Calista, Evod și Ermoghen, fraţi buni. Şi pomenirea lui Isus, fiul lui Navi, şi pomenirea arderii cea mare.

LA VECERNIE


După obişnuitul Psalm, se citeşte Fericit bărbatul... Slava întâia; iar de este sâmbătă seara, se citeşte Catisma întreagă.

 La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe zece, şi se cântă 3 stihiri ale Indictului, şi 7 ale Cuviosului.

Stihirile Indictului, glasul 1 :

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

 
   R
ugăciunea învăţăturii celei Dumnezeieşti, de însuşi Hristos rostită învăţându-ne, în toate zilele să strigăm către Ziditorul : Tatăl nostru care locuieşti în ceruri, pâinea cea spre fiinţă dă-ne-o nouă, trecând cu vederea greşalele noastre.
 
   Precum oasele evreilor, au rămas oarecând în pustie, osândindu-se după dreptate, pentru că nu se plecă Ție, Stăpânului tuturor, aşa oasele păgânilor şi necredincioşilor, risipeşte-le acum, după graiul psalmistului, lângă iad Hristoase.
 
   Cela ce în muntele Sinai, tăbliţele ai scris oarecând, însuţi şi acum în cetatea Nazaret după trup, cartea proorocească ai primit a citi Hristoase Dumnezeule; şi aceea închizându-o, ai învăţat popoarele, că întru Tine s-a plinit Scriptura.
 
Alte Stihiri ale Preacuviosului.
 
Glasul al 5-lea, însuşi glasul :
 
Podobie : Cuvioase Părinte...
 
   Cuvioase
Părinte, trupul ţi-ai topit cu lacrimile, şi curăţindu-ţi sufletul te-ai suit la înălţimea bunătăţilor; simţită locuinţă avându-o pe stâlpul tău, iar cea gândită în cereasca cetate a Sionului celui de sus. Miratu-s-au îngerii, spăimântatu-s-au oamenii, ruşinatu-s-au dracii de bunătăţile tale Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Cuvioa
se Părinte, de ar avea grai stâlpul, nu ar înceta a vesti durerile, ostenelile, şi suspinurile tale; însă acela nu el te ţinea pe tine, ci mai ales umezindu-l tu, Fericite, cu lacrimile tale, ca un copac îl ţineai. Miratu-s-au îngerii, minunatu-s-au oamenii, spăimântatu-s-au dracii de răbdarea ta, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Cuvio
ase Părinte, cu puterea Dumnezeiescului Duh, râvnind Stăpânului tău, te-ai suit pe stâlp ca pe Cruce. Acela zapisul strămoşesc a rupt, iar tu năvălirile patimilor le-ai biruit. Acela ca o oaie, iar tu ca o jertfă, Acela pe Cruce, iar tu pe stâlp, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
Alte Stihiri ale Preacuviosului, glasul al 2-lea.
 
Podobie :
 
   Cel din pruncie sfinţit Simeon, a răsărit ca un rod bun din rădăcină bună; şi cu darul mai ales decât cu lapte hrănindu-se, şi pe piatră trupul suindu-şi, şi către Dumnezeu înălţându-şi gândul, şi-a zidit ceresc lăcaş prin faptele cele bune şi cu dumnezeieştile puteri cele de sus desfătându-se, sălaş s-a făcut lui Hristos Dumnezeu, şi Mântuitorului sufletelor noastre.
 
   De
te-ai şi mutat de la noi păstorule cel bun, Cuvioase Părinte Simeoane, dar pomenirea ta în veac rămâne, căci pentru blândețile inimii tale nu te depărtezi din dragoste cu Duhul de la noi; ci înaintea lui Dumnezeu stând, şi cu îngerii dănţuind în ceruri, împreună te roagă, să se mântuiască sufletele noastre.
 
A lui Ciprian.
 
   Sicriul moaştelor tale, prealăudate Părinte, izvorăşte tămăduiri; şi sfânt sufletul tău cu îngerii împreunându-se, după vrednicie se bucură. Deci având către Dumnezeu îndrăznire Cuvioase, şi cu cei fără de trup dănţuind în ceruri, roagă-te cu dânşii, să se mântuiască sufletele noastre.
 
A lui Ghermano :
 
   Iubit-ai
de Dumnezeu purtătorule filozofia cea de sus, şi afară de lume ai fost vieţuind mai presus decât cele văzute şi neîntinată dumnezeiască oglindă te-ai arătat lui Dumnezeu; şi fiind pururea împreunat cu lumina, lumină ai primit, Fericite, şi mai luminat sfârşit ai dobândit. Roagă-te dar pentru sufletele noastre înţelepte Simeoane.
 
Slavă..., glasul al 6-lea. A lui Germano.
 
   Dumnezeiescul Dar umbrește peste sicriul moaştelor tale, sfinţite Simeoane; pentru aceasta şi la mireasma mirului minunilor tale alergăm, tămăduire de boli luând; ci Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.
 
Şi acum.... A Indictului, asemenea;
 
A lui Vizantie :
 
   Cela ce eşti unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Cuvinte Cel fără de început şi Fiule; al tuturor celor văzute şi nevăzute Făcătorule, şi împreună Ziditorule, binecuvintează cununa anului, păzind în pace mulţimile drept-credincioşilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
 
VOHOD : Lumină lină...
 
Prochimenul zilei, şi Paremiile.
 
Din proorocia lui Isaia citire :
Cap. 17, 1.

 
   D
uhul Domnului peste Mine. Pentru aceea M-a uns pe Mine : A vesti săracilor M-a trimis, a vindeca pe cei zdrobiți la inimă, a predica robilor iertare şi orbilor vedere, a chema anul Domnului primit, şi ziua răsplătirii Dumnezeului nostru; a mângâia pe toţi cei ce plâng; a da celor ce plâng Sionul, slavă în loc de cenuşă, ungere de veselie celor ce plâng, podoaba măririi în locul mâhnirii duhului. Şi se vor chema neamul dreptăţii, sădirea Domnului întru mărire, şi vor zidi pustiile cele veşnice, cele mai dinainte pustiite vor ridica, şi vor înnoii cetăţile cele pustii, care s-au pustiit din neam în neam; şi vor veni cei de alte neamuri, care vor paşte oile tale, şi cei de altă seminţie vor fi plugarii şi vierii. Iar voi preoţi Domnului vă veţi chema, slujitori Dumnezeului vostru se va zice vouă. Tăria neamurilor veţi mânca, şi întru bogăţia lor minunaţi veţi fi. Pentru înfruntarea voastră cea îndoită, şi pentru ruşine, se va bucura partea lor. Pentru aceasta pământul său a doua oară vor moşteni, şi veselie veşnică peste capul lor. Că Eu sunt Domnul, Cel ce iubesc dreptatea, şi urăsc jefuirile cele din nedreptate; şi voi da osteneala lor drepţilor, şi legătură veşnică voi lega cu dânşii, şi se va cunoaşte întru neamuri sămânţa lor. Şi fiii lor în mijlocul popoarelor. Tot cela ce-i va vedea pe dânşii îi va cunoaşte, ca aceştia sunt sămânţă binecuvântată de Dumnezeu în veci, şi cu veselie se vor veseli în Domnul.
 
Din cartea Leviților citire :
Cap, 26, Vers. 7.
 
   G
răit-a Domnul feciorilor lui Israil, zicând : De veţi umbla întru poruncile mele, şi de veţi păzi învăţăturile mele, şi de le veţi face pe dânsele voi da vouă ploaie în vremea ei, şi pământul va da rodurile sale, şi pomii ţarinilor vor da rodul său, și va ajunge treierișul vostru la culesul viilor; şi culesul viilor va ajunge la semănătura, şi veţi mânca pâinea voastră întru saţiu, şi veţi locui fără de frică în pământul vostru, şi voi da pace în pământul vostru, şi veţi dormi şi nu va fi cine să vă spăimânteze pe voi. Şi voi pierde fiarele cele cumplite din pământul vostru, şi război nu va trece prin pământul vostru. Şi veţi goni pe vrăjmaşii voştri, şi vor cădea înaintea voastră ucişi. Şi vor goni cinci din voi o sută, şi o sută din voi zece mii, şi vor cădea vrăjmaşii voştri înaintea voastră de sabie. Şi voi căuta spre voi, şi voi binecuvânta pe voi, şi voi creşte, şi voi înmulţi pe voi, şi voi pune legătura mea cu voi, şi veţi mânca cele vechi, şi cele vechi ale celor vechi, și cele vechi dinaintea celor noi le veţi lepăda, şi voi pune legătura mea întru voi, şi nu va urî sufletul meu pe voi. Şi voi umbla întru voi, şi voi fi vouă Dumnezeu, şi voi veţi fi mie popor. Iar de nu Mă veţi asculta pe Mine. nici veţi face poruncile Mele acestea; şi de nu vă veţi pleca lor, şi judecăţile Mele de nu le va primi sufletul vostru, ca să nu faceţi voi toate poruncile Mele, şi ca să stricaţi legătura Mea, şi Eu voi face vouă aşa : Aduce-voi asupra voastră lipsă, şi veţi semăna în deşert seminţele voastre, şi vor mânca potrivnicii voştri ostenelile voastre. Şi voi întoarce faţa mea asupra voastră, şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri, şi vor goni pe voi cei ce vă urăsc pe voi, şi veţi fugi negonindu-vă pe voi nimenea, şi voi zdrobi ocara mândriei voastre, şi voi pune vouă Cerul ca de fier, şi pământul vostru ca de aramă. Şi va fi întru deşert tăria voastră, şi pământul vostru nu-şi va da sămânţa sa, şi pomii ţarinilor nu-şi vor da roadă. Şi voi trimite asupra voastră fiarele cele sălbatice ale pământului, şi vor mânca pe voi, şi vor topi dobitoacele voastre, şi voi împuţina pe voi, şi va pierde pe voi arma care vine asupra voastră, şi va fi pământul vostru pustiu, şi curţile voastre pustii vor fi. Precum voi aţi venit către mine pe de laturi, şi eu voi veni la voi întru mânie mare. Grăieşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui lsrail.
 
De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4. Vers. 7.
 
   Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Căci bătrânețile sunt cinstite nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor, şi cărunteţile sunt înțelepciunea oamenilor, şi vârsta bătrâneților viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu fiind l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi s-a mutat. Răpitu-s-a. ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, au plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că dar şi mila este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Indictului, glasul 1, ale lui Ioan Monahul.
 
   S
osit-a intrarea anului, care ne cheamă să cinstim pe cei ce o luminează pe dânsa, pe Calista, pe Evod, şi pe Ermoghen, pe vitejii fraţi buni. Pe Simeon cel întocmai cu îngerii, pe Isus al lui Navi. Pe tinerii din Efes cei şapte la număr, şi ceata cea luminată a patruzeci de Sfinte femei, a cărora amintire împărtăşindu-ne iubitorii de praznic, din adâncul inimii să strigăm : Doamne binecuvintează lucrurile mâinilor tale, şi ne învredniceşte pe noi, cu folos a trece înconjurarea anului.
 
Stih : Ţie se cuvine cântare Dumnezeule în Sion, și Ție se va da rugăciune în Ierusalim.
 
A aceluiaşi.
 
   Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce întru înţelepciune toate le-ai zidit, şi dintru nefiinţă întru fiinţă le-ai adus, binecuvintează cununa anului, şi cetatea noastră o păzeşte nevătămată. Şi pe credincioşii cârmuitorii noştri cu puterea ta îi veseleşte, biruinţă dându-le asupra potrivnicilor. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
 
Stih : Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale, sfântă este Biserica Ta, minunată întru dreptate.
 
A lui Ciprian, glas 2.
 
   Minunat eşti Dumnezeule, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi căile Tale neurmate, căci eşti înţelepciunea lui Dumnezeu, şi ipostas desăvârşit, şi putere, şi împreună fără de început şi împreună veşnic; şi cu voia Ta cea atotlucrătoare şi atotputernică, ai venit în lume, căutând ca să împodobeşti zidirea Ta, cu negrăita întrupare cea din Maică care nu ştie de bărbat, neschimbându-te după Dumnezeire; punând aşezământuri, şi ani, spre mântuirea noastră. Pentru aceasta strigăm către Tine, Bunule, Doamne slavă Ție.
 
Stih : Binecuvânta-vei cununa anului bunătăţii Tale.
 
A lui Damaschin.
 
   Cuvinte al Tatălui cel mai-nainte de veci, Cela ce cu înţelepciunea toate le-ai lucrat, şi cu cuvântul Tău cel Atotputernic toată făptura o ai aşezat, binecuvintează cununa anului bunătăţii tale, şi surpă eresurile; pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un bun şi iubitor de oameni.
 
Slavă..., glasul al 5-lea :
 
   Precu
m Ilie prin căruţa cea de foc, aşa şi tu Cuvioase Părinte ai aflat bună scară a stâlpului, prin care te-ai suit la înălţime. Ci acela această suire altora nu a lăsat, iar tu, Fericite, ai lăsat şi după moarte această scară a stâlpului, cerescule omule, pământescule îngere, luminătorule neadormit al lumii, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
Și acum..., a Indictului, asemenea,
 
A lui Ioan Monahul,
 
   Tu Împărate, Cela ce eşti pururea şi petreci în vecii cei fără de sfârşit, primeşte rugăciunea păcătoşilor care cerem mântuire, şi dă Iubitorule de oameni pământului tău bună rodire, bine întocmite văzduhuri dăruind; binecredincioşilor creştini ajută-le asupra barbarilor celor fărădelege, ca şi oarecând lui David. Că au venit aceştia în lăcaşurile Tale, Mântuitorule, şi locul cel preasfânt l-au spurcat. Ci dăruieşte-ne biruinţă, Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, căci Tu eşti biruinţa şi lauda celor binecredincioşi.
 
Şi după Acum slobozeşte... Tatăl nostru...
 
Troparul Indictului, glasul al 2-lea.
 
   A toată făptura Ziditorule, Cela ce timpurile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii
Tale, Doamne, păzind în pace pe popor; și ţara Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ne mântuieşte pe noi.
 
Slavă..., al Cuviosului, glasul 1.
 
   Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinţilor celor mai dinainte, Cuvioase, lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite, şi vieţii celor fără de trup, fiind în trup : Simeoane Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 
Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu glasul al 7-lea.
 
   Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, limanul şi folosinţa neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Izbăvitorul lumii. Că numai tu eşti Maică şi Fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască pace la toată lumea.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Indictului de 2 ori. Slavă..., al Cuviosului. Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu.
 
După întâia Catismă.
 
Sedealna glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea...
 
   Cela ce vremi roditoare şi ploi, din Cer dai celor de pe pământ, şi acum primind cererile credincioşilor, mântuieşte de toată nevoia pe robii Tăi, că îndurările Tale sunt cu adevărat revărsate spre toate lucrurile Tale. Pentru aceasta binecuvântând intrările şi ieşirile, îndreptează lucrurile mâinilor noastre, Doamne; şi iertare de greşale dăruieşte nouă Dumnezeule; căci Tu din ce n-au fost, toate ca un Puternic întru fiinţă le-ai adus.
 
Slavă..., Și acum..., tot aceasta.
 
După a doua Catismă, Sedealna Cuviosului, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
 
   Prin înfrânare ţi-ai împodobit viața ta, şi omorându-ți trupul tău, năvălirile vrăjmaşului le-ai biruit, Părinte fericite, şi te-ai mutat la Dumnezeu, întru viaţa cea veşnică, ca un vrednic moştenitor. Pentru aceasta nu înceta rugându-te, să se miluiască sufletele noastre.
 
   Slavă..., glasul al 4-lea.
 
   Podobie : Degrab ne întâmpină...

 
  
C
u credinţă ai intrat întru lupta muceniciei Calisto, împreună cu doi fraţi, mărturisind pe Hristos Dumnezeul nostru. Căci cu Darul fiind hrănită, vase înţelegătoare cu adevărat ale Bisericii lui Hristos, pe aceia i-ai săvârşit. Pentru aceasta te-ai şi împreunat cu dânşii, Muceniță întru viaţa cea de sus.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Degrab primeşte Stăpână rugăciunile noastre, şi le du Fiului tău şi Dumnezeu. Doamnă preacurată, strică asuprelile, celor ce năzuiesc către tine; risipeşte năvălirile, şi îndrăznirile Fecioară, ale celor ce să într-armează acum asupra robilor tăi.
 
După Polieleu, Sedealna Sfintelor femei glasul 1.
 
Podobie : Mormântul tău...
 
   Mieluşele cuvântătoare, cele ce sunteţi după vrednicie minunate, Mielului şi Păstorului, v-aţi adus prin credinţă, şi prin mucenicie alergarea săvârşind, credinţa aţi păzit. Pentru aceasta astăzi, cu bucurie lăudăm sfântă pomenirea voastră, pe Hristos mărind.
 
Slavă..., Şi acum...,
 
Sedealna Indictului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimânta-tu-sa Iosif...
 
   Ca la Stăpânul a toate şi dătătorul bunătăţilor, la Tine cădem cu credinţă, strigând cu dinadinsul : De a Ta bună milostivire fiind îmblânzit Mântuitorule, şi pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi ale tuturor celor ce Ți-au plăcut Ție pururea, învredniceşte ca un bun, pe cei ce Te cinstesc în două firi, şi Te măresc cu credinţă pe Tine.
 
Deci, Antifonul cel dintâi al glasului al patrulea
 
Şi Prochimenul, glasului al 4-lea.
Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
Stih : Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte ce mi-a dat mie.
 
Evanghelia Cuviosului, de la Luca, cap. 6.

După Psalm 50.
Slavă..., glasul al 2-lea.

 
   Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
 
Şi acum...
 
   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
 
Apoi Stihul :

Miluiește-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
 
Deci Stihira, glasului al 6-lea.
 
   Cuvioase Părinte în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
 
CANOANELE
 
Al Indictului, cu Irmosul pe 6. Şi al Sfintelor 40 de femei pe 4. Şi al Cuviosului pe 4.
 
CANONUL Indictului
 
Facere a lui Ioan Monahul.
 
Cântarea 1-a, glasul 1,
 
Irmos :
 
   Să cântăm toate popoarele, Celui ce a scăpat pe Israil din robia cea amară a lui Faraon, şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povăţuit, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
 
   Toţi lui Hristos, Cuvântului Celui ipostatnic, prin Care s-au alcătuit toate, şi întru Care să păzesc neclătite, ca Celui ce din Dumnezeu Tatăl, Lumina cea fără de început S-a născut, cântare de biruinţă să-i cântăm, că S-a preamărit.
 
   Să cântăm toţi lui Hristos, Celui ce cu bunăvoinţa Tatălui, S-a arătat din Fecioară, şi a propovăduit anul cel primit Domnului, spre mântuirea noastră, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
 
   În Nazaret venind Dătătorul legii, în zilele sâmbetelor a învăţat, descoperind iudeilor venirea Sa cea negrăită, prin care ca un milostiv, mântuieşte neamul nostru.
 
Al Născătoarei :
 
   Toţi credincioşii lăudăm, pe preaminunata Fecioară, care a răsărit lumii pe Hristos, şi de bucuria vieţii veşnice toate le-a umplut, pururea să o lăudăm că s-a preamărit.
 
Alt Canon al Sfintelor femei.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
 
Irmos : Deschide-voi gura mea...
 
   Tare asupra luptătorului împotrivă, v-aţi luptat Mucenițe, cu pustnicia mai întâi, apoi a doua oara prin vărsare de sânge. Pentru aceasta, cu credinţă cinstim pomenirile voastre.
 
   Rănindu-se de dragostea, Celui ce a răbdat pentru noi Crucea şi moartea, urmelorL ui au râvnit Sfintele femei, uitând neputinţa trupului.
 
   Jertfele elineşti, şi chipurile diavoleşti, cu arma credinţei, le-aţi surpat, şi v-ați adus la Biserica cerească, vase însufleţite, Mucenițe cele cu totul cinstite.
 
Al Născătoarei :
 
   Tinerele fecioare, întărindu-se cu Darul, Celui ce a răsărit din pântecele tău, Fecioară cu totul fără prihană, cu bucurie au suferit, întreitul val al muncilor, şi de mireasma ta s-au umplut veselindu-se.
 
Alt Canon al Cuviosului,
 
Facere a lui Ioan Monahul,
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,
 
Irmos : Să cântăm Domnului...
 
   Învredniceşte-mă o purtătorule de Dumnezeu Simeoane, ca cu organul limbii cel putred, să alcătuiesc ţie cântare, şi cu rugăciunile tale, dăruieşte-mi lumina cunoştinţei cea de Dumnezeu învăţată.
 
   Înţelepciunea ta Părinte, o au cunoscut persanii, etiopienii, indienii, şi sciţii şi mulţimea arabilor, şi au preamărit pe Hristos, Cel prin tine preamărit.
 
Slavă...
 
   De dar
duhovnicesc te-ai umplut; căci de la staulele păstoreşti, ca Iacov, ca David şi ca Moise, maimare povăţuitor turmelor celor cuvântătoare, te-ai arătat, Fericite.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Preacurată Născătoare de Dumnezeu bucură-te, ca ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, şi te roagă să se izbăvească din nevoi, cei ce te laudă pe tine.
 
Catavasie :
 
   Cruce însemnând Moise în drept cu toiagul, Marea Roşie o a despărţit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut. Iar dea-curmeziş aceiaşi lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că s-a preamărit.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :
 
   Întăreşte-mă pe mine Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este sfânt, fără numai Tu Iubitorule de oameni.
 
   Întăreşte bunule, ca o vie roditoare, care cu dragoste o a sădit pe pământ dreapta Ta, şi păzeşte Biserica Ta Atotputernice.
 
   Pe cei ce cu credinţă te laudă pe Tine Stăpânul tuturor, învredniceşte-i a petrece anul acesta cu fapte duhovniceşti, şi bine-plăcând Ție Ziditorului.
 
   Lină înconjurarea anului dă-mi-o mie Hristoase Îndurate, şi mă luminează cu cuvintele Tale cele dumnezeieşti, care Te-ai arătat grăindu-le iudeilor în sâmbete.
 
Al Născătoarei :
 
   Pururea te mărim pe tine, ca pe ceea ce numai tu peste fire, ai primit Darul cel mai presus de om, pe Hristos Dumnezeul nostru Cel ce neschimbat s-a sălăşluit în pântecele tău.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Arcul celor puternici...
 
   Cu tărie atotputernică fiind întărite muceniţelor, aţi biruit puterea potrivnicilor luptători; pentru aceasta ca nişte purtătoare de biruinţă, de la Hristos v-aţi încununat.
 
   Astupat-aţi gurile cele căscate ale fiarelor, cu dumnezeiască puterea lui Hristos, de Dumnezeu purtătoarelor, şi v-aţi mântuit fără de vătămare, ca unele ce aţi cinstit pe Dumnezeu.
 
   Cu cea către Dumnezeu dragoste îndumnezeindu-vă, mulţimea dumnezeilor o aţi lepădat, şi la desfătarea măririi celei de sus, aţi ajuns purtătoarelor de nevoinţă.
 
Al Născătoarei :
 
   Pe tine cu totul fără prihană, adevărată Maica lui Dumnezeu, cu bunăcredinţă te mărturisim; căci prin tine a petrece cu noi Făcătorul, ne-a învrednicit.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Frica Ta Doamne...
 
   Izbăvindu-te de năvălirea cea viforoasă a duhurilor, la lăcaşul cel de mântuire ai năzuit Simeoane, din care şi viaţa cea neîmbătrânită ai câştigat.
 
   Cu totul ţi-ai plecat cu bucurie urechile întrutot fericite către ascultarea Stăpânului, Celui ce te-a fericit, şi aşa ai aflat fericita petrecere.
 
Slavă...
 
   Primind seminţele cuvântului, în brazdele inimii tale, cu adăparea lacrimilor, spic înmulţit de fapte bune lui Hristos ai secerat.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Negrăit ai zămislit pe Mântuitorul şi Domnul Cel ce ne-a mântuit din nevoi, pe noi cei ce întru adevăr te cinstim, dumnezeiască mireasă.
 
Catavasie :
 
   Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, că cu odrăslirea au ales preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere, şi spre întărire.
 
CONDACUL Indictului, glasul al 2-lea,
 
   Cela ce locuieşti întru cei de sus Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute şi Ziditorule; Cela ce zilele şi nopţile, timpurile şi anii ai făcut; binecuvintează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte în pace pe cei binecredincioşi, ţara aceasta, şi pe poporul tău mult-îndurate.
 
Sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea...
 
   Cu
înfrânarea şi cu ostenelile, şi cu rugăciunile sufletul tău pedepsindu-ţi cu dumnezeiască cuviinţă, te-ai făcut părtaş Mucenicilor, Fericite. Daruri de minuni cu adevărat ai câştigat, a vindeca bolile celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta şi taberele dracilor goneşti, cu puterea cea dată ție de sus asupra lor, Simeoane preafericite ! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
 
Slavă..., glasul şi Podobie asemenea.
 
   Înălţatu-te-ai prin credinţă Părinte înţelepte, şi cele vremelnice toate trecându-le cu vederea, lui Hristos ai urmat cu puterea Duhului, cu înfrânarea ţi-ai topit trupul tău Cuvioase, strălucirea cerească pururea mai-nainte văzând. Pentru aceasta ai şi aflat spre dumnezeiasca suire stâlpul, scară potrivită dorului tău, Simeoane Preasfinţite ! Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
 
Şi acum..., a Indictului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
 
   Ca la Stăpânul a toate şi dătătorul bunătăţilor, la Tine cădem cu credinţă, strigând cu dinadinsul : De a Ta bună milostivire fiind îmblânzit Mântuitorule, şi pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi ale tuturor celor ce Ți-au plăcut Ție pururea, învredniceşte ca un bun, pe cei ce Te cinstesc în două firi, şi Te măresc cu credinţă pe Tine. 

Cântarea a 4-a, 
 
Irmos :
 
   Cunoscut-am Atotputernice iconomia Ta, şi cu frică Te-am preamărit pe Tine, Mântuitorule.
 
   Începerea anului ca o pârgă de prinos, îţi aducem Ție, Mântuitorule noi poporul Tău, şi cu cântări îngereşti Te slăvim.
 
   Învredniceşte ca un iubitor de oameni, pe cei ce au început anul, a-l şi săvârşi spre plăcere Ție, Hristoase.
 
   Atotţiitorule unule Doamne, înconjurările anului liniştindu-le, dăruieşte lumii pacea Ta.
 
Al Născătoarei :
 
   Ca pe un liman al sufletelor noastre, şi neclintită nădejde, pe Născătoarea de Dumnezeu toţi să o lăudăm.
 
Alt Canon al Muceniţelor,
 
Irmos : Cela ce șade întru slavă...
 
   Răbdând munci şi zdruncinări la trup, în multe feluri, zdrobire la membre şi ardere, aţi moştenit lăcaşurile cereşti, îndulcindu-vă de pomul vieţii, cele ce sunteţi după vrednicie minunate.
 
   De nevoinţa fericitelor Fecioare, s-au mirat puterile cereşti, căci în fire femeiască au biruit pe vrăjmaş, fiind întărite cu puterea Celui ce a răsărit din Fecioară.
 
   Lepădând toată deşertăciunea lumii, v-aţi lipit cu tot sufletul numai de Dumnezeu; pentru aceea aţi răbdat asprimea pusniciei şi a chinuirii, miresele lui Hristos cele prea răbdătoare.
 
   Purtând Crucea ca o armă prea tare, aţi stătut împotriva taberelor celor potrivnice, şi de la Hristos Cel ce cu puterea Dumnezeirii a biruit lumea, v-aţi întărit spre biruinţă.
 
Al Născătoarei :
 
   De Dumneze
u grăitorul Prooroc, dedemult a zis, că se va pogorî Cuvântul ca ploaia pe lână, în pântecele tău, Preacurată, pe care în două firi l-ai născut, căruia strigăm : Slavă Hristoase puterii Tale.
 
Alt canon al Cuviosului.
 
Irmos : Auzit-am Doamne auzul tău...
 
   Nu pe nisip preafericite, ci întru prea adânci ostenelile tale, punând temelia nevoinţei, ai zidit turn neclintit de fapte bune.
 
   Cu frica
Duhului ţi-ai pătruns trupul tău cel mult trudit de târsâni, Fericite, pentru aceea funia cereştii moşteniri ai câştigat.
 
   Izgonitu-s-au patimile
cele ascunse, spăimântându-se de străduirea trupului tău ce a suferit în gunoi cu viermi, Fericite.
 
Slavă...
 
   Urmând Celui ce de bunăvoie a suferit moartea cea dătătoare de viață, pe tine însuţi de viu în groapă întunecoasă te-ai închis Cuvioase.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Pe Dumnezeu care l-ai născut, prea Curată Marie, roagă totdeauna, să dăruiască robilor tăi, iertare de greşale.
 
Catavasie :
 
   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta .
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos :
 
   De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitorul sufletelor noastre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.
 
   Cela ce toate le umpli de bunătate Hristoase, dăruieşte robilor Tăi anul ce se înconjură de multe ori, bine întocmit, bine roditor şi încununat cu binecuvântări.
 
   Curgerea anului arată-o nouă, schimbare spre cele mai bune, şi paşnică tocmire dă-ne, celor ce Te mărturisim pe Tine, Cuvântul lui Dumnezeu, care Te-ai asemănat oamenilor.
 
   Pe pământ ai venit Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, vestind celor robiţi iertare, şi orbilor vedere de la Tatăl, Cela ce eşti mai presus de vremi.
 
Al Născătoarei :
 
   Nădejdea noastră, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, şi dorul nostru spre tine îl punem, milostiv fă-ne nouă Fecioară, pe Cela ce L-ai născut.
 
Alt Canon al Mucenicilor,
 
Irmos : Necredincioşii nu vor vedea...
 
   Ca nişte mieluşele fără prihană, ca nişte jertfe primite, Mieluşelului celui adevărat şi Păstorului, Mucenițe v-aţi adus prinos cu totul desăvârşit, şi arderi bineprimite.
 
   Omorâte fiind cu trupul, aţi vieţuit cu sufletul muceniţelor, ca cele ce aţi urmat Celui ce a omorât tăria morţii; şi Crucii, şi morţii, şi patimii de bunăvoie pe Sine s-a dat.
 
   Cu trupurile fiind osebite, cu un cuget aţi fost unite, şi cu multe feluri de bătăi fiind strujite, şi de foc arse, cu un suflet aţi mărturisit pe unul Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat.
 
Al Născătoarei :
 
   Pe mine cel căzut în groapa ispitelor, ridică-mă şi mă îndreptează, una cu totul fără prihană, ceea ce ai născut pe Dumnezeu îndreptătorul tuturor, Cel ce a împreunat cu bunătatea cele ce mai-nainte erau risipite.
 
Alt Canon al Cuviosului.
 
Irmos : Luminează-ne pe noi...
 
   Ca pe Daniil oarecând din groapa fiarelor, arătânduţi-se Hristos, Simeoane, nevătămat pe tine te-a scos.
 
   Pe tine cu totul dându-te Domnului, supărările cele potrivnice, de lapoviţă, de ger şi de zăduf, le-ai suferit.
 
   Nou
Moise şi Ilie te-ai arătat, Fericite, ca un post de patruzeci de zile, toată viaţa ta cu o hrană petrecându-ţi Cuvioase.
 
Slavă...
 
   Legăturile lanţurilor ca un gherdan de aur ţi s-au socotit Cuvioase Simeoane, şi cu dumnezeieşti aripi spre Cer ai călătorit.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Roagă pururea, pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ceea ce nu ştii de nuntă, Marie preacurată, să ne trimită nouă credincioşilor mare mila Sa.
 
Catavasie :
 
   O de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos : 
 
   Pe
Proorocul l-ai mântuit din chit Iubitorule de oameni, şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.
 
   Viaţă bineplăcută Ție a începe Stăpâne, cu începerea anului, pe noi ne învredniceşte. 
 
   Părtaşi legii Tale, şi plini de zile duhovniceşti, arată-ne pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine, mult-îndurate Mântuitorule.
 
Al Născătoarei :
 
   Pe cei ce scapă la tine, izbăveşte-i de toată îngrozirea, rugămu-ne, ceea ce ai născut pe, Hristos, Dumnezeul nostru.
 
Alt Canon al Muceniţelor,
 
Irmos : Strigat-au, mai-nainte...
 
   Zdrobit, şi de picioare femeieşti călcat, văzând strămoaşa, pe cela ce cu înşelăciune o a izgonit pe dânsa din rai mai-nainte, dumnezeieşte se bucură.
 
   Nevoinţa şi chinuirea prin osârdie împreunându-le, cu Hristos, Mirele sufletelor, acum fără prihană v-aţi împreunat, şi în cămara cea dumnezeiască cu bucurie sufletească locuiţi.
 
   Valurile muncilor cele sălbatice înălţându-se, corăbiile muceniţelor a le îneca n-au putut, ci cu palmă puternică la dumnezeieşti, limanuri au ajuns.
 
Al Născătoarei :
 
   Plinirea cuvintelor tale văzându-o, măreşte mai ales Maica lui Dumnezeu, pe Cela ce te măreşte pe tine, căci toate neamurile pe tine acum cu adevărat te fericesc.
 
Alt Canon al Cuviosului.
 
Irmos : Haină luminoasă dă-mi mie...
 
   De semne şi de
minuni făcător, Hristos, pe tine te-a arătat, şi lăcaş Dumnezeieştii lucrări, Fericite.
 
   Înălţatu-ţi-ai trupul tău Simeoane pe stâlp ca pe
Cruce; pentru aceasta te-ai preamărit împreună cu Hristos, Cel ce s-a înălţat pe lemn pentru tine.
 
Slavă...
 
   Aflând Simeoane minunate, călătoria spre cele de sus, la înălţimea cerească ridică pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Biserică a lui Dumnezeu şi sicriu şi cămară însufleţită, şi uşă cerească, de Dumnezeu Născătoare, credincioşii pe tine te vestim.
 

Catavasie :

   În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, Mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat. De unde a treia zi ieşind, învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit  cu trupul, şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
 
CONDACUL Cuviosului, glas al 2-lea, însăși Podobia
 
   Cele de sus căutând, şi cu cei de jos împreunându-te, şi căruţă de foc stâlpul tău făcându-ţi, printr-însul împreună vorbitor cu îngerii ai fost Cuvioase. Cu care împreună roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu, pentru noi toţi.
 
ICOS
 
   Viaţa cea curată a lui Simeon, ce limbă omenească va fi îndestulată cândva spre laudă a o spune ? Însă voi povesti cu dumnezeiască înţelepciune nevoinţele viteazului acestuia, şi luptele cele de pe pământ, ca ale celui ce s-a arătat luminător tuturor oamenilor, şi prin multa răbdare în ceata îngerilor a strălucit; că împreună cu dânşii cântând neîncetat lui Hristos, prin înfrânare curăţia a câştigat, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

SINAXAR

    Luna lui Septembrie are 10 zile, ziua are ceasuri 12, și noaptea ceasuri 12. În ziua dintâi începutul Indictului, adică al anului nou bisericesc,
 
Stih :
Binecuvintează-ne nouă Indictul anului nou,
Cel ce eşti prea vechi, şi pentru oameni nou.

 
   Trebuie să ştim,
că Biserica lui Dumnezeu prăznuieşte Indictul, luând obicei de la cei bătrâni; că era obicei la romani, să se facă începătura anului de la acest Indiction. Că Indictionul la romani se zice, poruncă şi arătare; și pentru că într-această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos în Sinagoga Iudeilor, și dându-i-se cartea lui Isaia Proorocul, şi deschizându-o a aflat locul, unde era scris : Duhul Domnului peste mine, pentru care m-a uns, bine a vesti săracilor m-a trimis, a vindeca pe cei zdrobiţi la inimă, a propovădui robiilor slobozenie, şi orbitor vedere. A slobozi pe cei sfărâmaţi întru uşurare, a propovădui anul Domnului cel primit. Apoi dând cartea slugii şi şezând a zis : Astăzi s-a plinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Cât s-au şi mirat popoarele de cuvintele Darului ce ieşea din gura lui.
 
   Tot în această zi, facem pomenirea de minunea care s-a făcut de Preasfânta Născătoare, de Dumnezeu la Mănăstirea : Miasinilor. Şi pomenirea arderii de foc ce s-a făcut.
 
Stih :
De sineși iese ca un vânat minunat,
Din adâncul iezerului a Fecioarei chip prealuminat.

 
   Pomenirea Născătoarei de Dumnezeu a Miasinilor se face pentru sfânta icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu, care s-a aruncat în iezerul Gazurului, la Mănăstirea Miasinilor, pentru frica luptătorilor de icoane, şi după multă vreme cu voia lui Dumnezeu a ieşit nestricată. Iar pomenirea arderii de foc se face, căci s-a întâmplat pentru păcatele noastre de s-a făcut ardere foarte mare în cetatea împărătească în zilele lui Leon marelui împărat, şi a ars cea mai multă parte a cetății până în şapte zile.
 
    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Simeon Stâlpnicul.
 
Stih :
Lăsând Simeon cea de pe stâlp şedere,
A aflat în Cer starea cea fără de durere.

 
Stih :
Simeon cel ce întru înălţimea stâlpului s-a nevoit,
La întâia zi a lui Septembrie de pe pământ la Cer a călătorit

 
    Simeon Stâlpnicul a fost în zilele împărăţiei lui Leon celui mare, şi a lui Martirie Patriarhul Antiohiei, care era din Eparhia Ciliciei, dintr-un sat ce se chema Sisan. Acesta călugărindu-se, şi suindu-se într-un stâlp, şi suferind într-acel stâlp patruzeci şi şapte de ani, şi făcându-se de multe minuni făcător, a adormit cu pace.
 
    Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Martei maicii Cuviosului Simeon. Şi a Cuvioasei Evantiei. Şi adormirea lui Isus a lui Navi.
 
Stih :
Marta oarecând pe pământ pe Hristos l-a sălăşluit.
Iar pe dânsa Hristos în Cer o a sălăşluit.
 
Stih :
Pe soarele care odinioară alerga, Isus l-a oprit,
Părăsindu-l de a-l mai vedea de soarele măririi cu ochii s-a lipit.

 
    Acest Isus a fost fiu a lui Navi, şi următor scaunului lui Moise celui ce a fost dătător de lege Evreilor. Carele a luat şi cetatea Ierihonul, ce era a celor de altă seminţie. El a văzut pe Arhistrategul Mihail ținând în mână spadă, şi aflând el cum că este maimarele Voievodul puterii Domnului, lepădându-şi armele, a căzut la picioarele lui. Însă dând el război cu cei de altă seminţie, şi vrând să apună soarele, având el osârdie spre război, rugatu-s-a lui Dumnezeu, şi a zis să stea soarele şi îndată a oprit soarele din calea lui să nu apună, până ce a înfrânt pe cei străini care au fugit, şi i-a biruit cu puterea. Apoi povăţuind el poporul, şi trecând prin pustie şi împărţindu-le pământul făgăduinţei, şi judecând pe popor douăzeci şi şapte de ani, s-a făcut înfricoşat vrăjmaşilor, şi arătându-şi bărbăţia şi bună fapta sa în multe războaie, a murit, şi s-a îngropat cu cinste de poporul său.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei Mucenițe Fecioare, şi a lui Ammun Diaconul, dascălul lor.
 
Stih :
Pe fecioarele cele la număr de două ori câte douăzeci,
Nicidecum nici focul nici sabia nu le îngrozeşte.
Ci mai vârtos mire pe Fiul lui Dumnezeu le pricinuieşte.
 
Stih :
Ammun cu luminată podoabă s-a îmbrăcat.
Pentru că cu bucurie de trup s-a lepădat.

 
    Acestea erau din Andrianopolul Macedoniei şi fiind creştine au urmat lui Hristos, având şi dascăl pe Diaconul Ammun. Deci prinzându-se de Vavd Domnul Andrianopolului, şi mult fiind muncite ca să se închine idolilor, s-au rugat lui Dumnezeu, şi s-a spânzurat în văzduh popa idolilor, care chinuindu-se multe ceasuri, şi căzând jos a pierit. Apoi a spânzurat pe Sfântul Ammun, şi l-au zgâriat pe coaste, după aceea au pus coif ars pe capul sau, şi izbăvindu-se de dânsul s-a trimis împreună cu Sfintele fecioare de la Bereta la Iraclia Traciei la Licinie tiranul. Şi din porunca acestuia, zece dintr-însele s-au băgat în foc, iar la opt cu dascălul lor li s-au tăiat capetele; şi alte zece, săbii prin gura şi prin inima suferind, s-au sfârşit; şase le-au zdrumicat cu cuţite. Iar celelalte şase luând fiare arse prin gură, s-au mutat la Domnul.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi fraţi buni Evod, Calista şi Ermoghen.
 
Stih :
Calistei dimpreună cu doi buni fraţi ai ei capul i s-a tăiat,
Şi foarte bun cu adevărat sfârşit a aflat.

 
    Aceşti Sfinţi Mucenici, fraţi buni fiind, precum erau născuţi dintr-un pântece, aşa s-au născut şi duhovniceşte prin scăldătoarea cea dumnezeiască pe vremea propovăduirii. Şi de vreme ce au fost pârâţi către cel mai mare ce era biruitor atunci, cum că sunt creştini, şi cunoscându-se bun neamul şi neîngrozită starea sufletului for, moarte de sabie asupra lor au rânduit, şi aşa sfârşindu-şi calea muceniciei, la Domnul s-au mutat.
 
    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru, Meletie cel nou ce s-a nevoit în muntele Miupoliei, cu pace s-a săvârşit.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Anghel, care a mărturisit în Constantinopol la anul 1680, prin sabie s-a săvârșit.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Tinerii în buna-credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând au cântat : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
 
   Începând anul, pârgă de cântări să aducem lui Hristos, Celui ce împărăteşte cu împărăţie fără de sfârşit, noi cei binecredincioşi, cu bunăcredinţă cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
 
   Cela ce eşti mai-naintea veacurilor, şi în veci Domnul celor ce-ți cântă Ție, Hristoase, izvorul bunătăţilor, umple de darurile Tale cele bune anul acesta, Dumnezeul părinţilor Cel ce eşti binecuvântat.
 
Al Născătoarei :
 
   Ca nişte robi Ție, Stăpânului, spre rugăciune pe preacurata Maica Ta aducem Hristoase, ca să mântuieşti de toată primejdia, pe poporul Tău, Bunule, pe cel ce-ți cântă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
 
Alt Canon al Muceniţelor,
 
Irmos : Cel ce ai mântuit în foc...
 
   Cât este de nebiruită înţelepciunea ta Ammune, de Dumnezeu purtătorule, că începător fiind cetei fecioarelor, de munci nu te-ai temut, împreună cu dânsele săvârşindu-te, ca un Diacon şi tăinuitor al Dumnezeieştii măriri.
 
   Ca un povățuitor înţelept, cu cuvinte de vitejie ai îndemnat pe Mucenițe să rabde dureri trupeşti pentru Mirele Hristos, şi să strige : Dumnezeul Părinţilor bine eşti cuvântat.
 
   Să nu ne lenevim, iată s-a gătit locul muceniciei, fecioarelor ! Să stăm bărbăteşte, Hristos cununi tinde, trupului nostru să nu-i părtinim, strigat-au femeile cele viteze în locul cel de luptă.
 
Al Născătoarei :
 
   Binecuvântat este rodul pântecelui tău Celui binecuvântat; pe care bine-L cuvintează puterile cereşti, adunările omeneşti, ca pe Cel ce ne-a mântuit pe noi de blestemul cel dedemult, ceea ce eşti binecuvântată.
 
Alt Canon al Cuviosului,
 
Irmos : Tinerii cei binecredincioşi...
 
   Deschizând porţile ploii, ai dezlegat seceta celor lipsiţi de umezeală, şi pământul ce se clătina, l-ai liniştit prin rugăciunile tale, şi ai învăţat pe popoare să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Ca un prea mare luminător al Bisericii, şi mult luminător soare, Simeoane, pretutindenea razele răspândindu-ţi, ai luminat pe popoare, şi le-ai învăţat să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Ca nişte ape de pretutindenea pornindu-se noian de oameni, în ograda nevoinţei tale s-au adunat, slugă a lui Hristos, Simeoane, şi de la tine s-au învăţat să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Slavă...
 
   Oarecând în braţele bătrânului, iar acum în tăbliţele inimii tale Cuvioase, cu putere nevăzută Hristos s-a odihnit Simeoane, pentru aceasta ai strigat : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cu cuviinţă era dintru tine Fecioară preacurată să se nască, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire; căci tu te-ai arătat cu curăţia mai presus decât toţi; căruia strigând, cu cântări glăsuim : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Catavasie :
 
   Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire, şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsună, împreună cu focul fiind cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
 
Cântarea a 8-a,
 
Irmos :
 
   Pe Cel ce a mântuit în cuptor, pe tinerii cei cuvântători de cântare, şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ca unui începător al mântuirii Hristoase, începătură, de an aduce Ție, cinstita Biserică strigând : Lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
   Pe Ziditorul, Cela ce din nefiinţă toate le-a zidit cu înţelepciune negrăită, şi poartă curgerea vremilor după voia Sa, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Lui Dumnezeu, Celui ce toate le chiverniseşte şi vremile preface, spre trebuinţa oamenilor cea de multe feluri, să-i cântăm : Lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci.
 
Al Născătoarei :
 
   Pe tine Maica lui Dumnezeu, Fecioară preacurată, întru înconjurările anilor, şi întru curgerea vremilor toţi pământenii cu cuviinţă te lăudăm, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, şi mântuitoarea tuturor.
 
Alt Canon al Mucenicelor,
 
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
 
   Dezbrăcându-vă cu adevărat de omul cel stricat prin păcat, v-aţi îmbrăcat cu haine luminate din sângiurile muceniceşti, şi cu osârdie cântaţi : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cu Dumnezeieștile străluciri ale Soarelui celui înţelegător, Mucenițe fiind strălucite, noaptea nedumnezeirii aţi trecut, cântând întru unimea sufletului : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ca nişte mieluşele fără de răutate, ca nişte dumnezeieşti porumbiţe, ca nişte junghieri de bunăvoie, şi ca nişte jertfe fără prihană, v-aţi adus lui Hristos, Ziditorului, cu un glas cântând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cu porunca tiranilor celor fărădelege, mădularele fiindu-vă zdrumicate, cu toiege sfărâmate fără milă bătute, de sabie tăiate, nedreaptă moarte aţi suferit. Pentru aceasta cu bucurie aţi moştenit nemuritoare şi bogate daruri.
 
Al Născătoarei :
 
   În urma ta au alergat Mucenițele femei, preacurată dumnezeiască Mireasă, simţind mirosul mirului celui cu dulce mireasmă a unuia născut Fiului tău, Celui ce a strălucit din pântecele tău Fecioară, ceea ce nu ştii de nuntă. Şi împreună cu tine acum împărățesc, lăudând pe Hristos în veci.
 
Alt Canon al Cuviosului,
 
Irmos : În muntele cel sfânt...
 
   Depărtându-te de toată dulceaţa cea lumească, și îndurându-te de neputinţa Maicii tale, ca un viu te-ai arătat ei după moarte, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în veci.
 
   Pe tânărul cel slăbănog tămăduindu-l, a purta pe umerii săi pe Filarh i-ai poruncit, şi l-ai învăţat a lăuda pe Domnul, şi a-L preaînălţa întru toţi vecii.
 
   Cela ce a preamărit pe Iov prin răbdare, putrejunea trupului tău celui rănit, în mărgăritar de mult preţ o a întors, sluga lui Hristos, Simeoane, şi te-a preamărit întru toți vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Domnul.
 
   Pe maimarele tâlharilor cel pierzător, ca şi dedemult pe lemn pe tâlharul, l-ai chemat, cu rugăciunile lui Simeon o Stăpâne ! Pentru aceasta pe Tine te lăudăm, şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Pe tine ceea ce ai primit de la înger bucură-te ! Și ai născut pe Domnul măririi, şi ai răsărit lumină lumii, toţi te lăudăm, şi te preaînălţăm Fecioară Născătoare de Dumnezeu.
 
Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului cântând  :
 
   Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii pe făcătorul Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul cel ce S-a pogorât, şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață tuturor întru toţi  vecii.
 
Cântarea 9-a,
 
Irmos :
 
   Chipul naşterii Tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
 
   Cuvântul lui Dumnezeu şi puterea, înţelepciunea cea adevărată şi ipostatnică, care împreună ţii şi chiverniseşti toate cu înţelepciune, şi această vreme de acum robilor tăi întru aşezare lină o tocmeşte.
 
   Toate lucrările
Tale, Doamne, cerurile, pământul, lumina, şi marea, apele, şi toate izvoarele, soarele şi luna, întunericul şi stelele, focul şi oamenii, şi dobitoacele, împreună cu îngerii Te laudă pe Tine.
 
   Unule Cela ce eşti mai-nainte de veci, ca un Făcător al veacurilor, şi care împărăteşti; o Dumnezeire în trei Ipostasuri neamestecată, prin rugăciunile Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, anul acesta roditor arată-l moştenirii Tale.
 
Al Născătoarei :
 
   Mâtuitorule a toate şi Atotţiitorule, Ziditorule al făpturii, şi îndreptătorule, pentru rugăciunile celeia ce te-a născut pe Tine fără de sămânţă, pace lumii Tale dăruieşte, păzind Biserica totdeauna neclintită.
 
Alt Canon al mucenițelor,
 
Irmos : Eva cu adevărat...
 
   Ca dintr-un izvor se revarsă curgeri de tămăduiri preafericite, celor ce au trebuinţă, potolesc vătămarea bolilor, arşiţa patimilor gonesc, inimile iubitorilor de Dumnezeu le adapă spre bună rodirea dumnezeieştilor fapte.
 
   Dumnezeiescul diacon Ammun, şi Chelsina, şi cu dânşii patruzeci de femei, de Dumnezeu înţelepţite, pătimind după lege, s-au încununat; şi acum cu îngerii dănțuiesc, pe care după datorie îi fericim.
 
   Înălţatu-v-aţi dumnezeieşti mirese, putere asupra vrăjmaşilor luând, şi îngerilor v-ați asemănat; cu pomul vieții neoprit îndulcindu-vă în rai, din izvorul tuturor bunătăţilor acum vă îndestulaţi, rugându-vă pentru lume.
 
Al Născătoarei :
 
   Lăcaş înţelepciunii Celei mai presus de minte, te-ai arătat Fecioară fără prihană, scaun însufleţit şi uşă. Pentru aceasta ca pe o împărăteasă te-au iubit fecioarele pe tine, Fecioară, și ca lui Dumnezeu, în urma ta aducându-se.
 
Alt Canon al Cuviosului,
 
Irmos : Pe cel ce s-a arătat în munte...
 
   Pe tine cela ce prin înfrânare, ai împărăţit peste patimi, Hristos te-a primit Simeoane purtătorule de Dumnezeu, părtaş Împărăţiei Sale; pentru aceasta cu cântări te mărim.
 
   Învrednicindu-te darului de tămăduire din vistieriile Duhului cele nesfârşite, dai tămăduiri celor ce prăznuiesc pomenirea ta, Simeoane de Dumnezeu purtătorule.
 
Slavă...
 
   Călătorindu-te spre Cer Cuvioase, prin fapte bune, şi postnicească nevoință suferind, la lăcaşurile cereşti ai zburat; roagă-te dar să se mântuiască sufletele noastre.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Rug arzând cu foc şi nears, te-ai arătat o Fecioară, zămislind fără de sămânţă, pe Dumnezeu şi Mântuitorul lumii; pe care neîncetat Îl mărim.
 
Catavasie :
 
   Rai de taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.
 
Altă Catavasie :
 
   Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoaşei cel a tot neamul, s-a dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cereşti o măresc.
 
LUMINÂNDA Indictului.
 
Podobie : Cu Ucenicii să ne suim...
 
   Dumnezeule al Dumnezeilor şi Doamne, firea cea în trei ipostasuri, Cela ce eşti neapropiat, pururea veşnic, nezidit, Făcătorule al tuturor Atotputernice, la Tine cădem toţi şi pe Tine te rugăm ca un bun, acest an de acum, binecuvântându-l, păzeşte în pace, pe cei binecredincioşi, şi pe tot poporul Tău Îndurate.
 
Slavă..., a Cuviosului :
 
   Viaţa ta
cea purtătoare de lumină Cuvioase, ca un luceafăr strălucind, a luminat toată partea cea de sub soare cu razele minunilor. Căci prin stâlp Părinte, te-ai suit ca pe o scară, la Dumnezeu, unde este săvârşirea tuturor doririlor cu adevărat, Simeoane, rugându-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Fericite.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cela ce eşti Ziditor şi ocârmuitor a toată făptura, care vremile şi anii le-ai tocmit cu Ta putere, cursul anului, cu binecuvântare de bunătate încununează-l Îndurate, şi în pace întreg şi fără de bântuială păzeşte pe poporul Tău; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi ale dumnezeieştilor îngeri.
 
LA LAUDE
 
Stihirile Indictului pe 4, glasul al 3-lea, ale lui Ioan Monahul :
 
   Cuvântul cel mai-nainte de veci al Tatălui, care eşti în chipul lui Dumnezeu, şi ai tocmit făptura din ce n-a fost întru fiinţă. Cela ce vremile şi anii le-ai pus întru a Ta putere, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, dând pace Bisericii Tale, şi biruinţă binecredincioşilor, bună rodire pământului, şi nouă mare milă.
 
Glasul al 4-lea, a aceluiaşi.
 
   Împărăţia Ta, Hristoase Dumnezeule, este împărăţia tuturor veacurilor, şi stăpânia Ta întru tot neamul şi neamul; că toate cu înţelepciune le-ai făcut, vremi şi ani nouă mai-nainte punând. Pentru aceasta mulţumind de toate, strigăm : Binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, şi ne învredniceşte pe noi fără de osândă a striga către Tine : Doamne mărire Ție !
 
A lui Andrei Piru :
 
   Umbletele Tale Dumnezeule, sunt umblete mari şi minunate; pentru aceasta mărim puterea rânduielii Tale, căci lumină din lumină ai venit în ticăloasă lumea Ta, şi blestemul cel dintâi al lui Adam celui vechi l-ai stricat, şi bine ai voit Cuvinte, nouă întru înţelepciune, vremi şi ani a ne alcătui, ca să mărim bunătatea Ta cea atotlucrătoare, Doamne, mărire Ție.
 
Glasul al 2-lea, a lui Ghermano,
 
   Când cu patima Ta Doamne, ai întărit lumea, atunci şi cei neputincioşi s-au încins cu putere, femeile s-au îmbărbătat asupra amarului muncitor, şi greşalele strămoaşei îndreptând, iarăşi desfătării raiului părtaşă s-a făcut, spre mărirea Ta, a Celui ce Te-ai născut din femeie, şi ai mântuit neamul omenesc.
 
Slavă..., a Cuviosului, glasul al 2-lea :
 
   Cel din pruncie sfinţit Simeon, ca un rod bun din rădăcină bună ai răsărit, şi cu darul mai ales decât cu lapte hrănindu-se, şi pe piatră trupul suindu-şi, şi către Dumnezeu înălţându-şi gândul, ceresc lăcaş şi-a zidit prin faptele cele bune, şi cu dumnezeieştile puteri cele de sus desfătându-se, sălaş s-a făcut lui Hristos Dumnezeu, şi Mântuitorului sufletelor noastre.
 
Şi acum..., a Indictului, glasul al 8-lea, a lui Ghermano,
 
   Cela ce cu negrăita înţelepciune ai tocmit toate, Cuvinte a lui Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, Carele vremi şi ani mai-nainte ai pus nouă, lucrurile mâinilor Tale le binecuvintează, şi pe binecredinciosul popor cu puterea Ta veseleşte-l, dându-i putere asupra vrăjmaşilor, ca un bun şi de oameni iubitor.
 
   Îndată : Doxologia mare, după
Sfinte Dumnezeule..., Troparul Indictului, Mărire..., al Cuviosului. Şi acum..., Bucură-te cea plină de Dar..., Ecteniile, Apolisul (Otpustul) și Ceasul 1 la care zicem Troparul Indictului, Mărire..., al Cuviosului, Şi acum..., Troparul Născătoarei Ceasului, După Sfinte Dumnezeule... Condacul Indictului Asemenea şi la celelalte Ceasuri zicem Troparul şi Condacul Indictului, și al Cuviosului schimbându-le.
 
LA LITURGHIE
 
   Tipica şi din Canoanele indictului şi a Cuviosului, Cântarea 3-a şi a 6-a. Prochimenul, glasul al 3-lea.
Mare este Domnul..., Stih : Lăudați pe Domnul că este bun..., Apostolul către Timotei : I. Cap. II, 1, începutul 183. Fiule Timotei, rogu-te mai-nainte..., Şi al Cuviosului, Către Coloseni : Fraţilor, îmbrăcaţi-vă ca nişte aleşi..., Aliluia, glasul al 4-lea. Ţie se cuvine Cântare Dumnezeule... Stih : Binecuvânta-vei cununa..., Evanghelia de la Luca : În vremea aceea venit-a Iisus în Nazaret... Caut-o Joi a 18-a, şi a Cuviosului de la Matei : Zis-a Domnul toate îmi sunt date de la..., caută Ianuarie 20 şi Joi a 4-a, Chinonicul Indictului : Binecuvânta-vei cununa anului..., Şi al Cuviosului : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., Aliluia de 3 ori.
 
TIPIC
 
Pentru cele nedumerite pentru Indict și pentru Cuviosul Simeon, de se vor întâmpla în vreo Duminică.
 
   Cade-se a şti, că de se va întâmpla ziua cea dintâi a lunii Septembrie în zi de Duminică, se lasă slujba Sfintelor Mucenițe, şi să se cânte când va socoti Eclesiarhul. Și cântăm numai ale Învierii cu slujba Indictului, şi a Cuviosului Simeon. La Vecernia cea mică, Stihirile învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei. Iar la Vecernia cea mare, după Catisma cea obişnuită, la
Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii 3, ale lui Anatolie 4, ale indictului 3 şi ale Sfântului Simeon 3. Mărire..., a Indictului, Și acum..., Dogmatica glasului ce se va întâmpla la Octoih, Ieşire (Vohod), Lumină lină..., Prochimenul zilei, Paremiile Indictului şi a Sfântului. La Litie Stihirile Sfântului căruia va fi hramul, și ale Indictului Stihiri 4, două pe glasul 1, şi două pe glasul al 2-lea. Mărire..., a Cuviosului glasul al 6-lea : Dumnezeiescul Dar umbrează..., Şi acum..., a Indictului, glasul al 8-lea : Cela ce cu negrăita înţelepciune..., (Acestea toate caută-le la Stihoavna Indictului şi la Toată suflarea...). La Stihoavnă, Stihirile Învierii, după Alfa Vita. Mărire..., a Cuviosului, glasul al 5-lea : Precum Ilie prin căruţa cea de foc... Şi acum..., a Indictului glasul al 5-lea : Tu împărate, cela ce eşti pururea... La binecuvântarea pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., de 2 ori, şi al Indictului o dată şi citire la Trimiteri, şi alte citiri ale Sfântului Simeon. La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de 2 ori, Mărire... al Cuviosului. Şi acum..., al Indictului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu Troparele Născătoarei, şi după Fericiţi cei fără prihană în cale..., îndată începem : Bine eşti cuvântat Doamne..., Deci Ipacoi şi Antifoanele glasului. Prochimen, Toată suflarea..., Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., După Psalmul 50, zicem cele obişnuite ale Duminicii, până la Canon. Canonul Învierii pe 4, şi al Născătoarei de Dumnezeu, pe 2  ; al Indictului pe 4, şi al Cuviosului Simeon pe 4. Catavasie, Cruce însemnând Moise..., După a 3-a Cântare. Condacul Indictului şi a Cuviosului, apoi Sedealna Cuviosului, Mărire..., altă Sedealnă a Cuviosului, Şi acum..., Sedealna Indictului. După a 6-a Cântare, Condacul Învierii şi apoi Icosul, şi citim Prologul. La Cântarea a 9-a cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită..., Sedealna Învierii, Mărire..., a Sfântului. Şi acum..., a Indictului. La Laude, Stihirile Învierii 4 şi 3 stihiri ale Indictului, una pe glasul al 3-lea şi două pe glasul al 4-lea şi a Cuviosului o Stihiră pe glasul al 2-lea : Cel din pruncie sfinţit Simeon..., Cu stihurile : Ţie se cuvine cântare Dumnezeule în Sion..., Şi, Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului lui..., Mărire..., Stihira Evangheliei. Şi acum..., Prea binecuvântată eşti..., Slavoslovia cea mare. Troparul Învierii. Ecteniile şi Otpust, Catihisis ce se zice învăţătură, după Otpust. Litia după obicei în pridvor, Şi întâiul Ceas, la care se zice Troparul Învierii. Mărire..., al Indictului, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru... Condacul Indictului. La Ceasul 3  Troparul Învierii, Mărire..., al Cuviosului şi Condacul Cuviosului. Deasemenea şi la celelalte Ceasuri, Troparul şi Condacul Învierii, ale Indictului şi ale Cuviosului schimbându-le.
 
LA LITURGHIE 
 
    Fericirile glasului pe 4, şi din Canonul Indictului, Cântarea a 3-a pe 4 şi a Sfântului, Cântarea a 6-a pe 4. După ieşire (Vohod), Troparul Învierii şi Troparul Indictului şi al Cuviosului. Deci Condacul Invierii,
Mărire..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al indictului. Prochimen. Apostol, Aliluia şi Evanghelia, mai-nainte ale Indictului, Şi ale Duminicii sub începătură (adică în mijloc) apoi ale Cuviosului; Chinonicul Indictului şi al Cuviosului.




ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUA

Sfântul Mucenic Mamant, şi Preacuviosul Părintele nostru Ioan postnicul, Patriarhul Constantinopolului.
 
LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6. Ale Mucenicului 3, şi ale Cuviosului 3.
 
Stihirile Mucenicului, glasul al 8-lea.
 
Podobie : O preamărită minune...

 
    Biruin
d mai-nainte fiarele patimilor cele neînfrânate, Mamante pătimitorule, ai înfrânat căscările leilor, şi pornirile fiarelor, prin Dumnezeiasca rugăciune, rămânând neatins de vătămarea lor. Nu te-ai spăimântat de foc, nici de mânia judecătorului. Că nimica n-ai ales mai de cinste decât dragostea lui Hristos, fericite.
 
   Î
ncă nevârstnic fiind, Mărite, ai biruit pe vicleanul cel vechi, primind răni pe trupul tău pentru Hristos, fericite; pentru aceasta petreci acum împreună cu cetele mucenicilor, purtând cunună, Mamante prealăudate; şi desfătându-te întru lumina Preasfintei Treimi, cu cuget curat priveşti săvârşirea doririlor.
 
   Urmând pătimitorule urmelor celor purtătoare de viață ale Dumnezeului nostru Celui ce S-a întrupat pentru noi, şi prin patima răstignirii a surpat pe tiranul, cu bucurie ai intrat la locul cel de mucenicie; şi pătimind chinuri trupeşti, prin trup ai biruit pe cel prea falnic vrăjmaş, şi l-ai rănit Mucenice fericite.
 
Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul şi Podobia asemenea.
 
   Părinte Ioane preaînţelepte, împodobindu-te cu veşmântul arhieresc, ca un al doilea Aaron, şi în Sfintele Sfintelor aflându-te, priveşti acum cele nepovestite ale catapetesmei celei de sus; şi Dumnezeieştii străluciri celei mai presus de minte, părtaş te-ai învrednicit, preasfinţite, podoaba arhiereilor.
 
   Părinte Ioane preaînţelepte cu a firii nerăutate şi cu a sufletului curăţie, şi a minţii tale luminare, te-ai învrednicit a sta înaintea lui Dumnezeu, şi umplându-te de lumină, cu unimea cea preafericită a neîncetatei desfătări, te-ai îndumnezeit preafericite, cela ce eşti lauda cea preasfântă a ierarhilor.
 
   Părinte Ioane preacinstite,
depărtându-te de tulburările lumeştilor învăluiri, la a lui Hristos linişte ai năvălit Preacuvioase, şi de priviri dumnezeieşti te-ai îmbogăţit; şi cu cea plăcută lui Dumnezeu viaţa ta luminându-te, şi nouă credincioşilor ne-ai dăruit împărtăşire, de preamăritele străluciri, Preafericite.
 
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 3-lea, a lui Vizantie.
 
   Ca o tânără mlădiţă de măslin, împrejurul mesei Dumnezeieşti te-ai făcut, şi ca un fiu al celor ce au umblat pe calea Domnului, prin chinuirea muceniciei te-ai învrednicit binecuvântăm Domnului şi desfătându-te cu Dumnezeiasca veselie împreună cu părinţii tăi Mamante pururea prealăudate, priveşti bunătăţile Sionului celui de sus. Cărora şi pe noi părtaşi, prin rugăciunile tale învredniceşte-ne.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
Podobie : Când de pe lemn...
 
   Amăgindu-mă de faptele cele întunecoase, mi-am întinat de voia mea frumuseţea botezului, şi m-am îmbrăcat cu haină de osândă şi de întuneric. Pentru aceasta te rog prealăudată, cu puterea ta spală-mi necurăţia patimilor mele, şi mă îmbracă cu podoaba nepătimirii, pe mine cel ce sunt gol de toată fapta bună, şi mă mântuieşte.
 
A Crucii, asemenea.
 
   Când mieluşeaua cea nevinovată, a văzut pe Mieluşelul său, ca un om de bună voia Sa, trăgându-l spre junghiere tânguindu-se zicea : Pentru ce o faci aceasta Mântuitorul lumii ? Te grăbeşti acum a mă lipsi de Fiu pe mine ceea ce Te-am născut ! Însă, laud şi măresc, cea mai presus de minte şi de cuvânt, pogorârea Ta Iubitorule de oameni.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Alte Stihiri din Octoih, Slavă..., a Mucenicului glasul al 4-lea.
 
   Veniţi împreună toţi credincioşii, să săvârşim pomenirea Mucenicului Mamant, căci acesta, nou Abel s-a arătat nouă şi precum acela întâi a adus miel spre jertfă păstor fiind, şi el întâi a primit şi cununa muceniciei; aşa şi măritul Mamant păstor fiind turmelor duhovniceşti, s-a adus pe sine prin mucenicie, jertfă bineprimită lui Hristos; către care îndrăzneală având, cere lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
Podobie : Ca pe un viteaz...
 
   Cei ce năzuiesc la dumnezeiescul tău lăcaş Preacurată, şi din credinţă varsă lacrimi de pocăinţă, prin rugăciunea ta cea neîncetată către Fiul tău şi Stăpânul tuturor, îşi câştigă dezlegarea cumplitelor păcate, şi har şi milă, preasfântă de Dumnezeu Născătoare.
 
A Crucii, a Născătoarei :
 
Podobia asemenea.
 
   Dacă Te-a văzut mieluşeaua ceea ce Te-a născut pe Tine, Mieluşelul şi păstorul pe lemn, se tânguia, şi ca o Maică zicea către Tine : Fiule preaiubite, cum te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, îndelung-Răbdătorule ? cum ți s-au pironit mâinile şi picioarele Tale Cuvinte, de cei fărădelege, şi sângele Tău ţi-ai vărsat Stăpâne ?
 
Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea.

   Mucenicul Tău, Doamne, Mamant întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., a Cuviosului asemenea.

   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ioane, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
 
Şi acum..., al Născătoarei.
 

LA UTRENIE
 
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului. Şi Psalm 50.
 
CANOANELE
 
Din Octoih unul cu Irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8. 
 
CANONUL Mucenicului.
 
Facere a lui Teofan.
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, 
 
Irmos :

 
   Pe Faraon cela ce se purta în căruţe, l-a cufundat toiagul lui Moise cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărţind marea, şi pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
 
   Având acum sălăşluirea ta în ceruri, ca unul ce te-ai arătat prea-ales Mucenic, şi fiind plin de strălucirea cea cu trei lumini prealăudate, învredniceşte dumnezeieştii lumini pe cei ce cinstesc pe pământ, cinstită şi purtătoare de lumină, ziua săvârşirii tale.
 
   Cuvântul cel ce a ştiut mai-nainte bunul neam, şi întru tot întregimea cugetului tău Mamante, din scutece te-a umplut de înţelepciune, şi te-a împodobit cu multe feluri de bunătăţi, Mucenice, purtătorule de chinuri prealăudate.
 
   Părinţii tăi, pentru credinţă suferind goană şi închisoare până la moarte, toate le-au răbdat pentru dumnezeieştile porunci, şi pe tine stricătorul mulţimii dumnezeilor, te-au odrăslit.
 
Al Născătoarei :
 
   Preamărite s-au grăit în neamurile neamurilor pentru tine, ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, şi ai rămas curată, Născătoare de Dumnezeu Marie. Pentru aceea toţi te cinstim, pe ceea ce după Dumnezeu eşti folositoare nouă.
 
Alt CANON al Cuviosului.
 
Facere a lui Ghermano, Glas acelaşi,
 
Irmos : Celui ce a aruncat în mare...
 
   Lui Hristos, Celui ce a răsărit în lume pe înţeleptul Ierarh, care a strălucit întru dogmele dreptei credinţe, să-i cântăm, că S-a preamărit în veci.
 
   Pe cela ce a strălucit în lume, cu lumina bunei credinţe, şi a gonit negura necredinţei, să-l lăudăm credincioşii, ca pe ierarh, pe marele Ioan.
 
Slavă...
 
   Ca unul ce stai înaintea Împăratului celui neapropiat, dimpreună cu îngerii, roagă-te fericite Ioane, sfinţite propovăduitorule, să se dea iertare celor ce săvârşesc amintirea ta.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Ca una ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui, Cel mai-nainte de veacuri fără început, şi mai presus de cuvânt l-ai născut cu trup prealăudată, roagă-te neîncetat să ne mântuim noi de primejdii.
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos :
 
   Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra Crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragoste, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
 
   Ca pe o stea luminoasă, a pus Hristos la înălţimea Bisericii pe pătimitorul său Mamant, luminând toată lumea cea de sub soare, cu luminările străduirilor şi a minunilor sale.
 
   Suindu-te în muntele cunoştinţei celei adevărate, şi luminându-ți-se cugetul, prin curăţia sufletului Mucenice, firea cea necuvântătoare spre laudă cuvântătoare, cu dumnezeieşti porunci o ai îndemnat.
 
   N-au putut a se apropia de tine cei fărădelege, care căutau să te prindă, ci însuţi de bunăvoia ta, urmând Stăpânului, ai mers spre patimi, încă tânăr şi frumos şi împodobit la faţă fiind.
 
Al Născătoarei :
 
   Cel ce a întins Cerul ca o piele, şi ţine tot ocolul pământului, din fire Dumnezeu fiind, Preacurată, S-a cuprins în braţele tale trupeşte, şi te-a arătat întărire tuturor credincioşilor.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cel ce ai întării cerurile...
 
   Prin înfrânare şi prin rugăciune neîncetată, ai intrat Părinte în cetatea cea aleasă a bunătăţii, purtătorule de Dumnezeu, unde te îndulceşti de pârâul desfătării.
 
   Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Cuvioase Ierarhe Ioane preaînţelepte, roagă-te să se mântuiască, cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.
 
Slavă...
 
   Ca un învăţător dogmelor celor de bunăcredinţă, şi ca un îndreptător adevărat de cuvinte înţelepte, ai primit cunună de biruinţă, împotriva eresurilor, Cuvioase.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Ca pe un Cer şi scaun al lui Dumnezeu, toţi te lăudăm pe tine Născătoare de Dumnezeu, preacurată, căci din tine a răsărit Iisus Hristos, Cel ce este adevărul.
 
Irmosul :
 
   Cela ce ai întărit cu cuvântul cerurile, şi pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întărește-mă către cântarea slavosloviei
Tale, Doamne.
 
Sedealna martirului, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înţelepciunea şi cuvântul...
 
   Fiind fiu cinstit al bunei credinţe, te-ai arătat risipitor necredinţei, cu puterea Duhului Mamante prealăudate, că în privelişte ai înfruntat înşelăciunea idolilor, şi cu bună îndrăzneală ai propovăduit lauda Preasfintei Treimi. Pentru aceasta fiind dat fiarelor pe balaurul fiara cea începătoare de răutate, o ai omorât pătimitorule. Drept aceea strigăm către tine : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
 
Slavă..., Sedealna Cuviosului, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Pentru mărturisirea...
 
   Vas Dumnezeiesc al înfrânării, avere nerăpită a bunei credinţe, te-ai arătat fericite Ioane, luminându-ţi viaţa cu nepătimirea, revărsându-ți milostenia la cei lipsiţi, Cuvioase Părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
 
Şi acum..., al Născătoarei asemenea.
 
   Dumnezeiesc cort te-ai făcut al Cuvântului, însăţi preacurată Maică Fecioară, cu curăţia întrecând pe îngeri; curăteşte-mă dar cu rugăciunile tale, cu apele cele dumnezeieşti, pe mine care mai mult decât toţi m-am spurcat cu păcatele trupului, dându-mi Preacurată mare milă.
 
A Crucii, al Născătoarei, asemenea.
 
   Mieluşeaua cea neispitită de nuntă, Fecioara Maica Cuvântului cea fără prihană, văzând pe
Cruce spânzurat pe Cel ce a odrăslit din pântecele ei fără de dureri, ca o Maică tânguindu-se striga : Vai mie Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din patimile necinstite.
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos :
 
   Tu eşti tăria
mea Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine : Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.
 
   De bunăvoie ai alergat către mucenicie cu vitejie bărbătească, având ajutor pe Hristos, Cel ce ţi-a întărit neputinţa cu putere dumnezeiască şi te-a făcut mărturisitor patimilor Lui, şi părtaş luminii celei de sus.
 
   Fiara cea sălbatică care împreună cu tine călătorea, ca un ajutor de la Dumnezeu orânduit se supunea ţie, celui ce pentru dumnezeiasca dragoste ai supus patimile cele necuvântătoare, şi te-ai arătat frumos, cu prea-înțeleaptă socoteală, biruind dobitocia vrăjmaşului.
 
   Tu ai stătut înaintea întrebărilor celor de judecată, glăsuind de faţă întruparea Cuvântului, şi veştejind trufia nedumnezeirii, pe toți ai învăţat fără îndoială să cânte : Mărire puterii Tale Iubitorule de oameni.
 
Al Născătoarei :
 
   Prin naşterea zămislirii tale celei mai presus de fire, s-a dezlegat vina durerilor, şi firea pământenilor s-a izbăvit de osânda blestemului, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană. Prin tine s-au deschis cele de sus nouă celor de jos, şi îngerii dănţuiesc împreună cu oamenii.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Tăinuit văzând Proorocul...
 
   Pe înţeleptul Ierarh, întru cântări toţi să-l lăudăm, zicând : Purtătorule de Dumnezeu, roagă-te Domnului neîncetat, să ne mântuim.
 
   Ca un săditor al dogmelor credinţei şi înţelept Ierarh, avându-te pe tine preafericite Părinte, cu cântări şi cu lande te mărim.
 
Slavă... 
 
   Ierarhe al Domnului, cela ce eşti începător celor hrăniţi în credinţă, cu laude şi cu cântări mărim sfântă şi cinstită pomenirea ta.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Mireasă cea neispitită de nuntă, ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru, roagă-te Lui neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele rogu-mă.
 
   Mamant cel slăvit, nicicum nu se îngrijea de chinurile trupului, ci ca o lepădare a grăsimii stricăcioase socotea rănile, şi dezbrăcare de hainele osândirii cele de piei, credea zdruncinările; pentru aceea a primit podoaba nestricăciunii.
 
   Găurindu-ţi-se coastele, laudă de mulţumire cântai Ziditorului tău, preafericite; şi ai auzit glas din Cer, întărindu-ți mai mult cugetul către Dumnezeu, şi uşurându-ţi greimea ostenelilor.
 
   Fiind în temniţă, pri
n chip de porumb hrană cerească ți s-a trimis pătimitorule, Fericite, ca unuia ce prin multa chinuire ai trecut hotarele stricăciunii.
 
Al Născătoarei :
 
   Prin dumnezeiasca întrupare cea dintru tine Fecioară, pricină te-ai făcut împăcării noastre, către Stăpânul tuturor; căci născând pe Cel ce mai-nainte de soare S-a născut din Tatăl, care a unit firea omenească cu Dumnezeirea, şi o a înălţat în Scaunul Măririi.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Din noaptea necunoştinţei...
 
   Ca un păstor te-ai uns, cu mirul bunei credinţe de Dumnezeu înţelepţite; pentru aceea ca pe un Ierarh cu toţii te lăudăm Cuvioase.
 
   Ca unul ce eşti următor Apostolilor, cugetătorule de Dumnezeu dea-pururea pomenite, cu osteneli şi cu privegheri, ai stătut mai mare poporului Bisericii.
 
Slavă...
 
   Asemănându-te râvnitorului Ilie, şi lui Moise văzătorului de Dumnezeu Ierarhe Ioane, al ruşinat pe mai-marii eresurilor, Părinte.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Ca pe o împărăteasă, şi ca pe una ce a născut pe Împăratul tuturor, veniţi toţi dimpreună cu îngerii să cinstim pe cea binecuvântată.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos :
 
   Curăţeşte-mă Mântuitorule că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
 
   De râvna cea către Dumnezeu, înfierbântându-te preasfinţite, nicicum nu te-ai spăimântat de focul care se aprindea, răcorindu-te cu ploaie dumnezeiască din Cer, pătimitorule prea-viteazule.
 
   Cela ce a prefăcut cuptorul în roua celor trei tineri, de faţă te-a răpit pe tine din văpaie, cugetătorule de Dumnezeu fericite, şi minunat mai tare decât focul te-a făcut.
 
   Arătatu-te-ai foarte mare, suferind mari nevoinţe, cela ce eşti întru pătimitor minunat, între Mucenici ales; pentru aceasta Mântuitorul Hristos te-a învrednicit de răsplătiri foarte mari.
 
Al Născătoarei :
 
   Prin dumnezeiască naşterea ta Preacurată, ne-am făcut părtaşi firii celei dumnezeieşti, şi întru Hristos am câştigat moştenire cerească, împreună cu cetele îngerilor, noi cei ce te lăudăm pe tine.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Precum a izbăvit...
 
   Cu dumnezeieşti dogme împodobind mărirea Bisericii, fericite Ioane, ai gonit toate eresurile.
 
   Strălucit-ai cu frumusețea dogmelor tale, ca un luminător al bunei credinţe, fiind învăţător a toată lumea, purtătorule de Dumnezeu, şi prin cuvântul lui Dumnezeu ai întunecat eresurile.
 
   Cu cuvântul şi cu limba, slujindu-te în loc de cuţit Cuvioase, ai tăiat toate învăţăturile cele nedrepte; şi în faţa tuturor ai mărit pe Preasfânta Treime.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cela ce Te-ai născut din Fecioară, şi ai luminat lumea, Hristoase Dumnezeule, izbăveşte-mă şi pe mine de greşalele mele, ca un iubitor de oameni, şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă.
 
Irmosul :
 
   Precum
ai izbăvit pe Proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt Hristoase Dumnezeule, şi pe mine mă izbăveşte de păcatele mele, ca un iubitor de oameni, şi îndreptează viaţa mea, rogu-mă.
 
CONDACUL Sfântului Mamant, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Fecioara astăzi...
 
   Cu toiagul care ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, Sfinte, păstoreşte-ţi poporul tău la păşune aducătoare de viață și pe fiarele cele nevăzute şi sălbatice, sfărâmă-le sub picioarele celor ce te laudă pe tine. Că toţi cei ce suntem în primejdii, te avem pe tine Mamante, părtinitor fierbinte.
 
ICOS :
 
   Pe Mucenicul cel vestit în tot pământul, care şi în ceruri dimpreună cu îngerii dănţuieşte să-l lăudăm, pe Mamant care în pustiuri mai-nainte a muls ciutele. Și acum ca un păstor bun, cu toiagul puterii, păstoreşte poporul Domnului cel ales, şi-l povățuieşte la loc cu verdeaţă; unde cu adevărat este desfătarea raiului, şi bucuria drepţilor, pentru care a şi părăsit lumea; pe acesta îl avem toți părtinitor mare şi fierbinte.
 
SINAXAR

Întru această lună în 2 zile pomenirea Sfântului Mucenic Mamant.
 
Stih :
Mamant spre credinţa Treimii fiind nepregetător.
Rănindu-se sufere ascuţite de ostie cu trei vârfuri
 
Stih :
A doua zi fierea lui Mamant de ostie s-a vărsat.
Iar duhul său de pe pământ în ceruri s-a înălţat.

 
   A
cesta era din Gangra, cetatea Paflagonilor, din părinţi creştini, care fiind prinşi pentru credinţa cea întru Hristos, şi dându-se la temniţă, s-a născut acesta în legăturile lor care erau. Deci murind părinţii în temniţă, pe fericitul acesta l-a luat oarecare femeie creştină anume Ammia, şi l-a crescut. Carele strigând adesea pe maică-sa cea de suflet şi zicându-i mama, i-a pus numele Mamant. Iar dacă se făcu de cincisprezece ani, aflându-l că este creştin, îl prinseră şi-l bătură cu toiege, şi spânzurându-i un plumb pe grumaz îl aruncară în mare, şi prin dumnezeiasca putere mântuindu-se de primejdie, se ascunse sub o peşteră, hrănindu-se cu laptele ciutelor. Şi iarăşi prinzându-l, îl băgară într-un cuptor ars cu foc, apoi îl deteră fiarelor sălbatice să-l mănânce; și mai pe urmă de toate spintecându-i pântecele cu ostie de fier, se duse din lumea aceasta.
 
    Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Ajunătorul, patriarhul Constantinopolului.
 
Stih :
Te desfătezi acum întru îndulcirile cele netrecătoare.
Ioane postitorule de dulceţile cele curgătoare.

 
   C
el dintru sfinţi Părintele nostru Ioan, fost-a pe vremea împărăţiei lui Iustin, Tiberie şi Mavrichie împăraţilor, născându-se în Constantinopol, care mai-nainte era lucrător de aur, om evlavios şi iubitor de săraci şi de străini, şi temător de Dumnezeu. Acesta a primit pe un monah anume Evsevie, ce venea de la Palestina, care umblând pe cale dea-dreapta parte a Sfântului, auzea pe oarecine zicându-i : Nu-ţi este iertat Avva să mergi dea-dreapta celui mai mare, arătând Dumnezeu mai-nainte dintr-aceasta, arhieria care era să i se dea. Apoi s-a cunoscut de Sfântul Eutihie scolasticul şi arhiereul lui Dumnezeu. Aceasta la sfătuit să se tundă, ca cel ce era vrednic să se pună în rânduiala clericilor. Aflându-se acesta încă diacon, venit-a la biserica Sfântului Lavrentie într-amiază zi, şi află acolo pe oarecarele pustnic, pe care nu-l ştia nimeni de unde era venit, şi arătă Sfântului treptele jertfelnicului. Şi iată se înțelegea întunerece de sfinţi şi glas amestecat, şi cântare înfricoşată, şi toţi erau îmbrăcaţi în veşminte albe de străluceau. Acesta fiind împărţitor şi slujitor banilor bisericii, întorcându-se de la locul cel şes de afară, şi având numai o pungă, şi dând mult şi din-destul, şi de vreme ce nu se deşerta năvălind mulţimea săracilor spre dânsul. Ajuns-a şi la locul ce se cheamă Beve (Boul), deci oarecarele dintr-înşii striga şi zicea, Doamne miluieşte, până când nu ni se deşartă această pungă, şi numaidecât râmase deşartă punga. Iar el căutând spre acela cu un chip înfricoşat, îi zise : Dumnezeu să te ierte frate. Că era să mai rămână multă vreme. Deci apoi după adormirea Patriarhului Eutihie, ţinându-l ca să-l hirotonisească, nu se supunea poruncii până văzu o vedenie înfricoşată, care era aceasta. Marea unde se suia până la Cer, şi cuptor de foc înfricoşat, şi mulţime de îngeri care ziceau aşa : Nu poate fi într-alt chip, ci taci; că într-alt fel vei ispiti şi una şi alta. Şi acestea îi ziceau cu răstit. Atunci dar şi nevrând, s-a dat pe sine de s-a hirotonisit patriarh Consantinopolului, petrecând cu nevoinţă desăvârşită, şi cu viaţă cinstită prin toată fapta bună până în sfârşit. Acesta oarecând trecând pe mare (pe la Evdomon), şi făcându-se mare furtună, cu rugăciunea sa şi cu semnul crucii, a întors marea spre linişte. Ioan Gazeanul scolasticul pătimind de curgerea ochilor, şi luând preacurata merindă (din cuminecătură) de la Sfântul acesta Patriarh, care zicea : Trupul lui Hristos, Celui ce a tămăduit pe cel din naştere orb, şi sărutându-l s-a tămăduit. Fiind odinioară moarte mare, dat-a oarecăruia om credincios din cei ce-l slujea, două coşniţe : una deşartă şi alta plină de ghioci, îi zise : Stai la locul ce se numeşte Bedg, adică Boul şi numărând morţii câţi trec, după numărul lor, deşartă ghiocii în coşniţa cea deşartă şi făcând aceasta odată şi de două ori, cunoscu că întru întâia zi au ieşit afară trei sute douăzeci şi trei de suflete, şi a doua zi făcând asemenea, a încetat puţintel. Şi făcând aceasta până în şapte zile, afla că s-a potolit de tot omorul, cu cea mare şi întinsă rugăciunea Sfântului. Deci, la înfrânare atât se nevoia, cât n-a băut apă şase luni, fără cât numai miezul unei lăptuci i-a fost şi mâncare şi băutură, sau puţinel pepene. Altă dată struguri sau smochine schimbându-le. Acestea i-au fost hrana, în treisprezece ani şi jumătate ai arhieriei sale. Iar somnul lui era, şezând cu pieptul lipit de genunchii săi. Înfigea şi o undrea într-o lumânare aprinsă, şi când ajungea focul lumânării la undrea, cădea undreaua într-un lighean, şi se scula. Iar de se întâmpla să nu audă sunetul undrelei, toată noaptea viitoare o petrecea fără de somn. Acesta luptându-se cu rugăciunea sa spre patimi, întorcea războaiele vrăjmaşilor. Şi cu postul lui strică foamea cetăţii, şi cu privegherea sa păzea turma de văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi. Şi odinioară, Vineri seara, îi ziseră Cuviosului : Mâine Părinte va să fie alergătură de cai; şi era Sâmbăta Rusaliilor, şi răspunzând zise : Alergătură de cai la sfânta Cincizecime ? şi căzând în genunchi se rugă lui Dumnezeu să facă ceva semn de frică ca să se părăsească acest lucru, şi iată într-amiază zi fiind liniştite de vânturi, se făcură tulburări şi mulţime de vânt, şi curgere de apă, cât îi sfârşea pe toţi şi fugea poporul de la priveala cailor, cât n-a fost niciodată frică ca aceea. Oarecare femeie fiindu-i bărbatul îndrăcit năzuind către oarecarele om pustnic. Îi zise acela : Mergi la Preasfântul Ioan Patriarhul Constantinopolului, că acela îl va lecui. Şi făcând aşa n-a greşit, că luând tămăduirea bărbatului ei cu ruga Sfântului, se duse veselă la casa ei. Cu ruga acestuia şi femei sterpe au născut, şi mulţi bolnavi s-au tămăduit După aceia răposând Sfântul în pace și punându-se înainte, mergând preamăritul Nil eparhul de l-a sărutat, l-a sărutat şi Sfântul pe el, văzând toţi şi mirându-se. Zisu-i-a şi nişte cuvinte la ureche, care nimănui nu le-a spus. Deci îl îngropară înlăuntru în altarul Sfinţilor Apostoli, precum era vrednic; mărind pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh.
 
    Tot în această zi, Sfântul Diomid, spintecându-se de sabie, s-a săvârşit.
 
Stih :
Ca fierul arătându-se în fier Diomid a răbdat,
Şi către săbieri bărbăteşte a alergat.

 
    Sfântul Iulian, zdrobindu-i-se capul cu lemn, s-a săvârşit.
 
Stih :
Lui Iulian cu lemnul capul i s-a zdrobit, 
Iar de către Dumnezeu nici de cum gândul nu i s-a clintit,

 
    Sfântul Filip de sabie s-a săvârşit.
 
Stih :
Filip prin tăiere ca pe un cal fugar a alergat.
Şi degrab a mers către stăpânul de l-a încoronat,

 
    Sfântul Eutihian pe grătar de foc s-a săvârşit. 
 
Stih :
Eutihian pe grătar s-a ars de foc.
Şi s-a mutat unde este al mucenicilor loc.

 
    Sfântul Isihie sugrumându-se s-a săvârşit.
 
Stih :
Isihie dorind de stăpânul adevărat,
Cu dragoste a primit de l-au spânzurat.

 
    Sfântul Leonid de foc s-a săvârşit.
 
Stih :
Văpaia dragostei către Dumnezeu
Leonide Te-a plecat a suferi sila văpăii fără de obide. 

 
    Sfântul Eutihie răstignindu-se s-a săvârşit.
 
Stih :
Eutihie voind Domnului a urma,
Asemenea cu el sufere a crucii patimă.

 
    Sfântul Filadelf îngreunându-i-se grumazii cu piatră s-a săvârşit.
 
Stih :
De a trupului greutate prin piatră te-ai uşurat,
Şi către Cer o Filadelfe ca un pun uşor ai zburat.

 
    Sfântul Melanip de foc s-a săvârşit.
 
Stih :
De a şi avut ceva şi negru Melanip,
Dar în foc aruncându-se s-a lămurit.

 
    Sfânta Partagapi în mare s-a săvârşit.
 
Stih :
O Partagapi de şi mori înlăuntru mării,
Dar afli sus marea cea adâncă a îndurării.

 
    Tot în această zi pomenirea Sfinţilor şi Drepţilor preoţi Eleazar şi Finees. Şi Sfinţii Mucenici Aitala şi Ammun.
 
   A
ceşti sfinţi clevetiţi fiind către Vavd ighemonul Adrianopolei cei din Tracia, cum că sunt creştini. Deci întrebându-se de el să-şi spună neamul şi vrednicia ce au, i-au răspuns că sunt creştini. Apoi poruncindu-le să jertfească la idoli şi neplecându-se, i-a bătut cu vine de bou atât de mult, încât în bătaie şi-au dat sufletele în mâna lui Dumnezeu.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte, Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Ca o cămară de mire ţi s-a făcut ţie cuptorul focului, că în multe zile fiind într-însul închis, nu te-ai vătămat; pentru aceea către Ziditorul tău ai strigat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Îngeri într-ajutor şi împreună dănţuitori, şi părtaşi cântărilor celor negrăite, ai avut Mucenice în mijlocul văpăii, cu care dimpreună strigai Stăpânului tuturor : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Ca un mire din cămară cu adevărat foarte frumos, ca un trandafir neveştejit, a ieşit fericitul Mamant din cuptorul focului, pe cei fără de minte arzându-i, iar pe credincioşi luminându-i să strige : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Al Născătoarei :
 
   Iată acum se plineşte graiul cel mai dinainte al grăitorului de Dumnezeu Fecioară, că ai purtat în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, şi ai născut pe Dătătorul de viaţă, căruia toţi îi strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cel ce ai întemeiat pământul...
 
   Cela ce ai arătat pe pământ luminător, pe bine credinciosul şi înţeleptul Ierarh, bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cela ce ai făcut pe marele Ioan păstor adevărat turmei Tale, bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Slavă...
 
   Zburdările trupului biruindu-le Părinte, strigai lui Hristos : Bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cela ce te-ai născut din Fecioară pentru noi, şi ai mântuit lumea de vrăjmaşi, bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos :
 
   De şapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Ca şi Daniil gurile
fiarelor le-ai astupat, Fericite, cu chemarea numelui Stăpânului. Pe şarpele cel veninat l-ai omorât, şi pe eretici i-ai ruşinat, şi ca un biruitor locuieşti cu bucurie în ceruri, cântând : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Când cei fărădelege slujitori ai pietrelor fiind orbiţi la suflet, te împroșca cu pietre pe tine
, Fericite, tu îndreptându-ţi ochiul sufletului tău celui viteaz şi nebiruit, către Hristos, Piatra cea nesfărâmată, cu osârdie cântai : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
   Puitorul de nevoinţă întinzându-ţi cununa de sus, ca unui biruitor, şi ca unuia ce ai săvârşit lupta cea bună preafericite, te strigă pe tine ca să-ţi faci către El călătoria cea cinstită şi dulce; cela ce cânţi cu osârdie : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
 
Al Născătoarei :
 
   Mai presus de fire ai zămislit în pântece, pe Cel din Tatăl fără de Maică, rămânând Fecioară după naştere Preacurată; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile întru tine, şi se biruiesc hotarele firii. Pentru aceea ca pe una ce ai născut pe Dumnezeu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te cântăm în veci.
 
Alt Canon al Cuviosului,
 
Irmos : Pe Cel ce s-a mărit...
 
   Asemănându-te lui Moise de trei ori fericite, şi în nor primind legea cea de înţeles a darului, Ierarhe, strigi : Lăudaţi pe Hristos în veci.
 
   Păstorindu-ţi poporul Ierarhe, ai năpustit rătăcirea Egiptului, şi fugind din Babilonul patimilor, ai aflat lăcaş Sionul cel de sus întru toţi vecii.
 
Bine să cuvântăm pe Tatăl...
 
   Ca unul ce eşti uns cu mirul preoţiei, grăitorule de cele sfinte, slujeşti cele dumnezeieşti celora ce sunt întăriţi în cuvântul şi în lucrarea bunei credinţe, preasfinţite. Pentru aceea lauzi pe Treimea cea întru o fiinţă întru toţi vecii.
 
Şi acum..., al Născătoarei.
 
   Pe Cel ce s-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, şi întru dânsa a înnoit pe Adam cel vechi, minunat şi mai presus de cuvânt : Pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Irmos : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   Pe Domnul Cel ce s-a preamărit în muntele cel sfânt, şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
 
   Jertfitu-ţi-ai sufletul pentru Mântuitorul prealăudate; şi către Dânsul cu osârdie ai alergat fiind luminat cu frumusețile sfinţitelor tale străduiri; şi cu luptele cele minunate mărite ostaşule, luminătorule al lumii şi podoaba Bisericii.
 
   Unitu-te-ai cu îngerii, având vieţuire îngerească pe pământ; şi cu dânşii cânţi întru laudă cu bucurie, cântarea cea sfântă a Treimii, Mamante prealăudate, cel ce eşti plin de mărire neschimbată, cu dumnezeieştile împărtăşiri.
 
   Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, pomeneşte preafericite, pe cei ce săvârşesc această dumnezeiască prăznuire a ta cu bucurie, şi cinstită şi sfântă a ta străduire cu credinţă curată, şi ne fereşte pe noi Mucenice, de valuri şi de primejdii şi de supărări.
 
Al Născătoarei :
 
   Cine a auzit vreodinioară pe pământ Maică Născătoare de fiu, neispitită de bărbat, şi Cel ce s-a născut a fi Dumnezeu fără de început şi de o fiinţă cu Tatăl Cel mai dinainte fără de început, şi cu Maică mai presus de fire, o minune străină ! O dumnezeiască împărtăşire ! Prin care ne-am împărtăşit cu Dumnezeu.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...
 
   Înţelepte Ioane, cela ce prin nepătimire şi prin credinţă, prin dragoste, şi prin nădejde ne-ai arătat nouă cuvinte de viață veşnică, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Ca pe unul ce ai păstorit poporul cinstitei Biserici cu toiagul Sfântului Duh, şi ai gonit eresurile cele vrăjmaşe lui Dumnezeu Ierarhe, cu toţii te lăudăm.
 
Slavă...
 
   Ca al unui luminător, şi Ierarh al Bisericii, cu cântări şi cu laude cinstim fără tăcere sicriul moaştelor tale, fericite Părinte Ioane.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Bucură-te râul nestricăciunii cel de-a pururea viu, bucură-te norul soarelui cel cu totul luminos, bucură-te căruţă a toată Dumnezeirea, bucură-te sicriul sfinţeniei.
 
Irmos :
 
   Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai-nainte puitorului de lege în munte, prin foc şi prin rug spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.
 
LUMINÂNDA
 
Podobie : Văzându-te ucenicii...
 
   Cu laptele cerboaicei te-ai hrănit, petrecând în munţi Mucenice Mamante; iar întru privelişte te-ai arătat ca un viteaz, nevoindu-te cu osârdie şi luând darul biruinţei, ai mers către Dumnezeu,
 
Slavă..., altă Luminândă a Cuviosului.
 
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
 
   Noi iubitorii cuvintelor tale, acum cu credinţă lăudăm sfântă şi prea luminată pomenirea ta preaînţelepte, cinstindu-te pe tine Ioane Ierarhe cugetătorule de Dumnezeu; căci te-ai arătat dumnezeiesc propovăduitor pocăinţei, şi înfricoşatei şi cinstitei Treimi apărător, fericite Părinte; căreia stându-i înainte, adu-ţi aminte de noi, descoperitorule de cele dumnezeieşti.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
Podobie : Văzându-te ucenicii...
 
   Cela ce m-a pizmuit odinioară în rai, pentru viaţa cea dumnezeiască şi fericită, şi m-a gonit din Eden, vrăjmaşul cel prea viclean şi meşteşugăreț acela se omoară acum prin naşterea ta Fecioară.
 
A Crucii Născătoarei :
 
Podobie : Lumina cea neapusă...
 
   Văzând junghierea Fiului tău cea nedreaptă, lăcrimând şi pieptul bătându-ţi strigai : Vai mie Fiule preadulce, cum rabzi Ziditorule pentru oamenii cei osândiţi.
 
La Stihoavna Laudelor, Stihirile Octoihului.

Și celălalt serviciu după rânduială, și Apolis.
 
Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
    Tipica, Prochimenul, glas 7 :
Veselise-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule..., Apostolul către Timotei : Fiule Timotei urmat-ai învățăturile mele... Caută-le Duminica 33. Aliluia... glas 4. Dreptul ca finicul...; Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul ucenicilor săi : Iată eu trimit pe voi... Caută Miercuri a treia Săptămână. Chinonicul : Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul..., iar de voieşti a face şi slujba Cuviosului, caută-le toate la Arhiereu, şi le întrebuinţează precum voieşti.






ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIA

    Sfântul Sfinţitul Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei și Cuviosul Părintele nostru Teoctist , cel împreună sihastru cu marele Eftimie .
 
LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Punem Stihirile pe 6, şi citim Podobnice 3 ale Sfântului Mucenic, şi ale Cuviosului 3, 
 
Stihirile Mucenicului, glasul 1 
 
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

 
   Purtătorule de Dumnezeu fericite, cu vopselele sângelui tău, ai luminat sfinţita şi dumnezeiasca ta podoabă, căci cu bunăcredinţă, te-ai suit din putere în putere, şi din mărire în mărire, și acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
   Aducând lui Dumnezeu mai-nainte jertfă fără de sânge, ca un preot după lege, pe urmă te-ai adus pe sineţi ca un prinos deplin, şi jertfă primită lui Hristos prin sânge, ca un Mucenic prea-adevărat, grăitorule de Dumnezeu, Preacinstite; pe care roagă-L pentru sufletele noastre.
 
   Tabere de Mucenici ai adus lui Hristos, Părinte Antime, cu învăţăturile şi cu faptele tale, îndreptând şi învăţând, şi dându-te pe sine-ţi pildă aievea, cugetătorule de Dumnezeu; cu care dimpreună roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
Alte Stihiri ale Cuviosului, glas și Podobie asemenea.
 
   Părinte Teoctiste, pomenirea ta cea de bună-cuviinţă, veseleşte adunarea sihaștrilor, cu podoabele vieţuirii tale, şi cu darurile minunilor, şi cu strălucirile darurilor; roagă-te lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
   Părinte Teoctiste, cu ostenelile sihăstriei tale spăimântând pe vrăjmaşi, prin rugăciunile tale cele necontenite, de tot s-au contenit prealăudate, având pe Hristos întru ajutor; pe care acum roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
   Părinte Teoctiste, păzind cea după chipul lui Dumnezeu, stare a sufletului tău nestricată, prin vieţuirea cea bună, şi prin starea cea preacinstită a vitejeştii tale lupte, ţi-ai preamărit numele, arătându-te cu adevărat zidire a lui Dumnezeu prea-minunate ! Roagă-te dar lui Hristos, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
Slavă... a Mucenicului, glasul al 6-lea.
 
   Preot după lege ai fost, până la sfârşitul tău fericite Antime, slujind dumnezeieştile şi negrăitele taine, ţi-ai vărsat sângele pentru Hristos Dumnezeu, şi te-ai adus Lui jertfă bine-primită. Pentru aceea având îndrăzneală către Dânsul, roagă-L neîncetat pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste, săvârşesc pomenirea ta cea pururea cinstită, ca să-i izbăvească de supărări şi de toată primejdia, şi de nevoi.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
Podobie : A treia zi ai înviat...
 
   Ceea ce eşti prea milostivă Fecioară, roagă-te Fiului tău, să-mi dea iertare greşalelor mele celor multe, şi izbăvindu-mă din partea celor dea-stânga, să mă învrednicească Împărăţiei Sale.
 
A Crucii Născătoarei, asemenea :
 
   Stând Fecioara lângă Cruce în vremea răstignirii, dimpreună cu ucenicul cel curat, plângând, striga : Vai mie, cum pătimeşti Hristoase ! Cela ce pe toţi ai mântuit din patimă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihiriie din Octoih. Slavă... a Cuviosului, glasul al 6-lea :
 
   Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
Podobie : A treia zi ai înviat...
 
   Pizmuind vicleanul turma ta Preacurată, în toate zilele dă război împotriva ei, ca să o facă mâncare luişi. Ci tu Născătoare de Dumnezeu scoate-ne pe noi din vătămarea lui.
 
A Crucii Născătoarei, asemenea.
 
   Preacurata, dacă te-a văzut pe Tine spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, striga ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu cum suferi patimă de necinste !
 
Troparul Sfinţitului Mucenic, glasul al 4-lea.
 
   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Antime, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al-lea :

   Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., al Născătoarei sau al Crucii.

LA UTRENIE
 
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului. Şi după Psalm 50.
 
CANOANELE
 
Din Octoih unul cu irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8.
 
Canonul Mucenicului
 
Facere a lui Iosif :
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea. 
 
Irmos :

 
   Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce te-ai născut din Fecioară întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă. Ca Ție ca întru o alăută, întru omorărea trupului, să-ţi cânt cântare de biruinţă.
 
   Înflorind cu sfinţenie ca crinul în livada mucenicilor Antime, cu mirosul cel bun al nevoinţelor tale miresmează sufletele tuturor credincioşilor, celor ce cu credinţă te laudă pe tine Ierarhe, şi Mucenice mult-pătimitorule.
 
   Cu învăţături neîncetat întărindu-ţi sufletul prin lupte bărbăteşti, pe vrăjmaşul ai stricat, şi neputincios l-ai arătat. Pentru aceea toată Biserica cunoscându-te pe tine Mucenic nebiruit, te cinsteşte, Fericite.
 
   Vrăjmaşul cel cumplit văzându-te pe tine înţelepte, că stai bărbăteşte înaintea divanurilor, s-a mirat, şi prin momeli socotea să-ţi slăbească vitejia ta, dar s-a biruit, şi a căzut trufiile seminţiei lui.
 
Al Născătoarei :
 
   Din tine Preacurată răsărind Domnul precum a ştiut, a luminat cetele pătimitorilor, care au urmat patimilor Lui celor purtătoare de viață, şi morţii celei fără dreptate, prin care ne-a îndreptat pe noi cei ce am păcătuit.
 
Alt Canon al Cuviosului.
 
Facere a lui Teofan,
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, 
 
Irmos : Cel tăiat pe cea netăiată...
 
   Fiind aprins de dragostea nepătimirii Părinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai potolit săltările trupului, înţelepte Teoctiste; ci acum roagă-te, să ne umplem de lumina cea înţelegătoare, noi cei ce cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit.
 
   Prin dumnezeiasca dragoste, unindu-se cu tine marele Eftimie Părinte Teoctiste, şi împreună vieţuind a săvârşit calea sihăstriei, împlinind şi privind cele cereşti, dimpreună cu tine strigă : Domnului să cântăm, că cu mărire S-a preamărit.
 
Slavă...
 
   Trudindu-ţi trupul preafericite, şi supunând patimile trupului Părinte Teoctiste, arătat ai primit lumina Darului, şi cu acela luminându-te, dumnezeieşte strigai : Să cântăm Domnului, că cu mărire S-a preamărit.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cugetătorii de Dumnezeu, avându-te pe tine nădejdea mântuirii, Fecioară Maică curată, ca pe una ce ai născut pe Cuvântul, cu cuviinţă a petrecut în sihăstrie, Eftimie cel dorit de toţi, şi Dumnezeiescul Teoctist; cântând Domnului, că cu mărire S-a preamărit.
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos :
 
   Biserica cea stearpă a născut din păgâni, şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti Doamne.
 
   Datu-te-ai pe sineți celor celor ce te căutau asemenea ca Hristos, şi ai fost dus la junghiere, ca un miel ales Antime, sfinţind cu sângele tău pe cei ce te cinstesc.
 
   Prin dumnezeiescul Dar risipind toată înşelăciunea dracilor, ai fost dus legat Mucenice, închipuind pe Cel ce S-a legat pentru tine Antime, şi cu moartea a stricat pe moarte.
 
   Uneltele de arsură, şi cele de chinuire, văzându-le înaintea ochilor tăi, nu ți s-a smintit gândul, ci cu fierbințeală ai mers către mucenicie, Antime mult pătimitorule.
 
Al Născătoarei :
 
   Înfrumusețatu-te-ai Preacurată, născând pe cel mai frumos decât toți pământenii, pe Fiul şi Cuvântul Tatălui; pe Care iubindu-L vitejii Mucenici, s-au luminat cu mărire.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Tu eşti întărirea...
 
   Trupul ţi l-ai omorât cu postirea Cuvioase, iar sufletul l-ai luminat cu darurile dumnezeieştilor haruri. De două ori.
 
Slavă...
 
   Toată dorirea o ai întors către Stăpânul tău, iar mânia o ai întrarmat asupra dracilor, cugetătorule de Dumnezeu.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cu cântări lăudându-te sihaștrii cei de Dumnezeu învăţaţi, Stăpână, te-au lăudat pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca pe una ce ai născut pe Dumnezeu.
 
Irmosul :
 
   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine te laudă duhul meu.
 
Sedealna Mucenicului, glasul 1, 
 
Podobie : Mormântul Tău Mântuitorule...
 
   Sângele tău înţelepte, neglăsuit strigă din pământ către Dumnezeu ca şi a lui Abel, cugetătorule de Dumnezeu; că de faţă ai propovăduit pe Treimea cea nezidită; pentru aceea Antime, fiind încuviinţat cu păstoria, ai gonit fiarele eresurilor, ca un păzitor al credinţei.
 
Slavă..., glasul al 4-lea,
 
Podobie : Arătatute-ai astăzi...
 
   Pusu-te-ai a fi mai mare părinţilor, şi lumii te-ai făcut luminător toarte vestit, Cuvioase Părinte Teoctiste; pentru aceea neîncetat cinstim pomenirea ta.
 
Şi acum..., al Născătoarei, asemenea.
 
   Pe sprijinitoarea cea fierbinte celor din nevoi, pe ajutătoarea noastră şi către Dumnezeu împăciuitoarea, prin care ne-am izbăvit din stricăciune, pe Născătoarea de Dumnezeu credincioşii să o fericim.
 
Al Crucii Născătoarei :
 
   Văzând spânzurat pe lemn, Preacurată pe Fiul tău, pătrunzându-ţi-se sufletul cu mâhnirea, ca o Maică strigai cu jale : Vai mie ! Cum ai apus lumina mea cea mai presus de ani.
 
Cântarea a 4-a,
 
Irmos :
 
   Îndurate, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.
 
   Fiindu-ţi întărit cugetul pe piatra credinţei, cu pietre te-au ucis Mucenice, asemenea ca pe Ştefan; drept aceea te încununăm pe tine cu laude veselindu-ne.
 
   Fiind înfocat de râvnă Dumnezeiască, nu ai simţit pătrunderile cele cu fiare arse strădalnice, cela ce eşti podoaba mucenicilor.
 
   Fiind uns cu mirul cel sfânt al preoţiei, şi luminat cu cinstita mucenicie, bucurându-te, al intrat în Sfintele Sfintelor.
 
Al Născătoarei :
 
   Nedespărţindu-se de Sânurile cele Părinteşti Cuvântul, S-a sălăşluit în sânurile tale Fecioara ca un prunc, vrând să mă zidească de iznoavă pe mine, care eram supus stricăciunii.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Ai încălecat pe cai...
 
   Fiind rănit de dragostea înţelepciunii celei dumnezeieşti, Fericite, ţi-ai petrecut viața fără prihană, şi curăţindu-ţi mintea şi sufletul cu osârdie ai strigat : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
   Curăţindu-ţi gândul de tulburarea patimilor, Slăvite, şi îndreptându-ţi simţirile cu înţelepciune, ai ajuns la limanul liniştei celei adevărate, cântând cu osârdie : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
Slavă...
 
   Pentru neclintita nădejde a celor cereşti, a fugit de grijile cele pământeşti, dumnezeiescul Teoctist; şi liniştindu-se întru sihăstrie, a strigat către Stăpânul împreună cu Eftimie : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Dacă te-ai arătat în lume din Fecioară ca un om, ai dăruit biruinţă cuvioşilor Tăi, care cu Crucea Ta au gonit pe draci, cu credinţă strigând : Mărire puterii Tale, Doamne.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   Lumina Ta Doamne, trimite-o nouă, şi din negura greşalelor slobozeşte-ne pe noi bunule, pacea Ta dăruindu-ne.
 
   Arzându-ţi-se picioarele cumplit strădalnice, ai călcat capul vrăjmaşului celui fără de trup, şi către ceruri ai călătorit, ca unul ce eşti împodobit cu cununa muceniciei Sfinţite.
 
   Prin glas dumnezeiesc întărindu-ți-se inima, cu vitejie ai biruit pe vrăjmaşul neamului omenesc, Ierarhe mult-pătimitorule.
 
   Ca un prinos întreg, ca o junghiere sfinţită, ca o jertfă bine-primită, ca un Dar dumnezeiesc te-ai adus Împăratului, păstorule şi Mucenice veselindu-te.
 
Al Născătoarei :
 
   Prin umbra legii, s-a însemnat mai-nainte lumina care a răsărit din tine Fecioară cu totul fără prihană, şi a luminat cetele mucenicilor, celor ce te laudă pe tine.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Luminează-ne pe noi...
 
   Risipeşte cugetele cele viclene, şi săltările trupului nostru le astâmpără Iubitorule de oameni cu ale Cuviosului tău bine-primite rugăciuni.
 
Slavă...
 
   Caută spre noi de sus preafericite, şi îndreptează viaţa noastră, a celor ce cu dragoste săvârşim pomenirea ta, înţelepte.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Doimea cea împreună locuitoare, şi de Dumnezeu aleasă, ne propovăduiește nouă cea din Preacurata Fecioară, negrăita întrupare a lui Dumnezeu.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos :
 
   Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă scapă, Iisuse Împărate al puterilor.
 
   Fiind cuprins de dureri, şi legat de roată, şi cu făclii despre toate părţile necontenit arzându-te, te-ai arătat nebiruit, Ierarhe Antime mult pătimitorule.

 
   Laudă înălţa-i lui Dumnezeu arzându-te, pentru aceea ca şi oarecând tinerii, ai primit prin rouă răcorire din Cer, purtătorule de chinuri preafericite Antime.
 
   Tămăduieşte sufletul meu care boleşte nevindecat, că ai putere a curăţi păcatele ca un preot, Fericite, şi a tămădui bolile, ca un Mucenic nebiruit.
 
Al Născătoarei :
 
   Stârpind odraslele răutății cea ce nu ştii de mire, smulge spinii patimilor mele cu Darul Celui ce a odrăslit din tine, şi fă sufletul meu vrednic a odrăsli înţelegeri dumnezeieşti.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...
 
   Cela ce ca soarele ai răsărit celor de pe pământ, Iuminându-i cu focul bunei credinţe; şi ai semănat lumina faptelor bune, învăţându-i strălucirea curăţiei, împacă şi acum lumea cu rugăciunile tale Teoctiste.
 
Slavă...
 
   Îndeletnicindu-te întru cea de Dumnezeu cugetătoare uimire ai defăimat toate, cele de pe pământ, şi cu toată înţelepciunea ai ales moştenirea cerurilor, Părinte preafericite Teoctiste.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Rănitu-v-aţi de dragostea frumuseţii lui Hristos, care s-a arătat în lume prin întruparea din naşterea cea cu bună-cuviinţă a Preacuratei Sfintei Maicii lui Dumnezeu, şi v-aţi arătat aleasă pildă de vieţuire sihaștrilor.
 
Irmosul :
 
   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
 
CONDACUL Mucenicului, glasul al 4-lea.
 
Cel ce Te-ai înălţat...
 
   Între preoţi strălucind cu evlavia, şi călătoria muceniciei săvârşind, slujbele idoleşti le-ai stins, ajutător făcându-te turmei tale, de Dumnezeu înţelepţite. Pentru aceasta pe tine şi cinstindu-te, cu taină strigăm ţie : Din nevoi mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale, Antime Părintele nostru.
 
ICOS :
 
   Dându-mi mie cunoştinţă dumnezeiască, negura necunoştinţei, goneşte-o din inima mea, cu rugăciunile tale, ca să laud cu credinţă sfântă pomenirea ta; întru care cetele îngereşti cu mucenicii se veselesc dumnezeieşte astăzi; şi oamenii cântări de laude ca nişte flori împletind, încununează capul tău după vrednicie; cerând de la tine ca să ia iertare de greşale, şi dezlegare de răutăţile cele din viață, şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi să se mântuiască cu rugăciunile tale, Antime Părintele nostru.
 
SINAXAR

    Înru această lună în 3 zile, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei.
 
Stih : Mucenice Antime de sabie te-ai săvârşit,
Şi proslăvindu-te Domnul după moarte perii capului ţi-au înflorit.

 
   Sfântul Antim se aduse legat către Maximian zăcând acolo de faţă toate uneltele cele de muncă, şi de vreme ce-l întrebară, mărturisi cu îndrăzneală şi slobod pe Hristos. Deci întâi îi zdrobiră coastele, apoi îl răniră cu fiare arse, şi-l întinseră gol deasupra unei glastre, adică hârburi, şi-l bătură cu toiege, şi încălţându-l cu încălţăminte de aramă arse în foc îl gonea; şi-l legară la o roată, şi apoi îi tăiară şi capul, şi tăindu-i-se, îi răsări păr.
 
    Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teoctist, împreună ajunător cu marele Eftimie.
 
    Tot în această zi, Sfântul Zinon în căldare plină de plumb fierbând cu clocote, aruncându-se s-a săvârşit.
 
Stih : Dumnezeiescul Zinon încălzindu-se de dragostea Domnului,
Cu bucurie a intrat în fierbinţeala plumbului.

 
    Tot în această zi, Sfânta Vasilisa, dându-se la fiare, și luplându-se cu fiarele, şi nimica vătămându-i s-a săvârșit.
 
Stih : Vasilisa cu fiare luptându-se le-a biruit.
Şi înaintea scaunului lui Dumnezeu a sta s-a învrednicit.

 
   Fiind domnitor Nicomidiei Alexandru, gonire era asupra creştinilor şi ea fiind pârâtă se aduse înainte-i, şi după întrebare, dacă cunoscu Domnul neînduplecarea ei, porunci să o bată peste obraz. Deci bătându-se, ea mulţumea lui Dumnezeu; care auzind Domnul, porunci să o dezbrace de îmbrăcămințile ei, şi să o bată cu toiege. Iar ca mai mult mulţumea lui Dumnezeu. Deci tiranul văzând acestea, răbdarea şi neînduplecarea ei, pornindu-se cu mânie porunci să o bată mai mult. Şi atâta o bătură peste tot trupul, cât se răni peste tot. După aceea i-au scos tălpile picioarelor, şi strigând ea : Mulțumescu-ţi Doamne Dumnezeul meu, tiranul porunci să-i pătrundă gleznele, şi-i puseră cârlige, şi legându-o cu lanţuri o spânzurară cu capul în jos, şi dedesubt îi făcură foc, băgând smoală şi iarbă pucioasă, şi răşină şi plumb, pentru ca să-i iasă sufletul mai curând de puterea durerilor şi de iuţeala fumului. Iar sfânta pătimind acestea mulțumea lui Dumnezeu, stând ca în desfătarea raiului. Văzând aceasta Domnitorul că socoteşte muncile ca nişte jucării, porunci ca să ardă un cuptor şi să o arunce într-însul, şi arzând cuptorul cumplit, sfânta îşi făcu semnul Crucii, şi intră în mijlocul văpăii şi stând multe ceasuri, se păzi nevătămată, într-atâta cât toţi cei ce priveau se minunau. Iar Domnitorul scoţându-o din cuptor, slobozi asupra ei doi lei foarte mari, şi sfânta făcând rugă rămase şi de dânşii nevătămată. Acestea toate văzându-le Domnul se minună, şi umilindu-se cu sufletul, în ce chip sunt judecăţile lui Dumnezeu, căzu la picioarele Sfintei zicând : Miluieşte-mă roaba lui Dumnezeu cerescului împărat, şi mă iartă de câte rele am arătat spre tine, şi mă fă şi pe mine ostaş împăratului tău, de vreme ce, precum zici, primeşte pe cei păcătoşi. Atuncea sfânta mulţumind Atotputernicului Dumnezeu, învăţă pe Domn, şi ducându-l în biserică către Antonie Episcopul îl boteză; deci iarăşi căzu la sfânta, zicând : Roaba lui Dumnezeu roagă-te pentru mine să fiu iertat pentru cele ce ţi-am făcut ţie, şi să săvârşesc cu bună săvârşire vremea vieţii mele; deci sfânta făcând rugă, iar Alexandru dând mărire şi mulțumire lui Dumnezeu, numaidecât şi-a dat sufletul către Domnul. Atuncea sfânta îngropându-i trupul împreună cu Episcopul, ieşi din cetate afară ca la trei mile, şi aflând o piatră stătu pe dânsa, şi rugându-se izvorî apă şi bău, şi mulţumi lui Dumnezeu; şi mergând puţinel de acolo în laturi zise; Doamne, primeşte duhul meu cu pace. Acestea zicând, şi îngenunchind la pământ se duse către Domnul cu bucurie, veselindu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Aceasta aflând Episcopul Antonie, merse de o îngropă, făcându-i mormântul lângă piatra care izvorând fântâna cu ruga Sfintei, se află până în ziua de astăzi.
 
    Tot în această zi, Sfântul Aristion Episcopul Alexandriei prin foc s-a săvârşit.
 
Stih : Aristion ca la un ospăţ la foc a alergat,
Şi ales între Mucenici, lui Hristos s-a arătat.

 
   Acest sfânt Aristion, a fost Episcop Alexandriei, şi învăţa la arătare liber cuvântul lui Hristos, încă şi bucuria ce aşteaptă pe Sfinţi la împărăţia Cerului. Şi aşa învăţând fu prins de Domnul Alexandriei, şi mărturisind pe Stăpânul Hristos, Dumnezeu adevărat, îl băgară în foc, şi aşa primind fericitul şi doritul său sfârşit, şi-a dat Sfântul său suflet la Dumnezeu.
 
    Tot în această zi, Sfântul Hariton în groapă de var aruncându-se s-a săvârşit,
 
Stih : Hariton în groapa cea cu var a intrat,
Şi lumină nestinsă fără stricăciune a aflat.

 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Arhontiul cu foamea chinuindu-l s-a săvârşit.
 
    Tot în această zi, pomenirea celui întru Sfinţi împăratul Constantin cel nou, se săvârşește în Biserica Sfinţilor Apostoli.
 
    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Polidor, care a mărturisit în Efesul cel nou la anul o mie şapte sute nouăzeci şi patru, prin sugrumare s-a săvârşit. Pătimirea lui vezi-o în Martirologiul cel nou.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluieşte-ne ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
   Văpăile care s-au adus trupului tău, prin apărarea dumnezeieştilor îngeri nevătămându-te nicidecum, s-au întors către cei ce te chinuiau.
 
   Puterea lui Dumnezeu cea Atotputernică a oprit roata care te chinuia pe tine, şi cu minunea aceasta, s-au întors către credinţă popoarele necredincioşilor, înţelepte învăţătorule de cele sfinte.
 
   Pentru paza poruncilor celor dumnezeieşti te-ai osândit în temniţă, unde fiind păzit de Hristos, prin dumnezeieştile tale învăţături, te-ai arătat mântuitor celor ce te păzeau pe tine, Fericite.
 
Al Născătoarei :
 
   Din prisosul iubirii de oameni s-a întrupat Cuvântul din tine Fecioară, şi mântuieşte pe cei ce cântă : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Tinerii evreieşti...
 
   Cu toată dragostea lipindu-te de Hristos, ai suferit osteneala sihăstriei; pentru aceea îndulcindu-te acum de luminile Lui, neîncetat strigi : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
   Prinos dumnezeiesc ai adus Stăpânului viaţa ta, şi jertfă bineprimită şi fără prihană de trei ori fericite, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
Slavă...
 
   Aflat-ai sfârşitul ostenelilor tale, Fericite, desfătarea cea din rai, că prin calea cea strâmtă ai ajuns către lăţimea Împărăţiei Cerului preaînţelepte, binecuvântând pe Ziditorul tuturor.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Iată că a născut Fecioara pe Dumnezeiescul Prunc, pe care cugetătorii de Dumnezeu cunoscându-L Dumnezeu şi Domn, striga : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos :
 
   Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
   Propovăduind fără sfială înaintea tiranilor celor fărădelege întruparea Domnului, ai suferit cumplite mucenicii şi chinuri amare şi dureri, Ierarhe Antime mult pătimitorule.
 
   Ca un fier te-ai călit, Fericite, cu focul chinurilor, şi biruind taberele cele nenumărate ale dracilor, ţi-ai împletit cununi de biruinţă mărind pe Dumnezeu.
 
   Omorându-te de bunăvoie preafericite, ai dobândit viaţa cea neîmbătrânită, şi intrarea în rai, şi lăcaşurile cele dumnezeieşti; întru care dănţuind, adu-ţi aminte Antime şi de cei ce te cinstesc.
 
Al Născătoarei :
 
   Cu glasuri sfinţite să fericim pe cortul lui Dumnezeu cel neîntinat, pe sicriul cel însufleţit, pe lauda mucenicilor, pe cea mai aleasă decât heruvimii, şi decât toată zidirea.
 
Alt Canon,
 
Irmos : De şapte ori, cuptorul...
 
   Cu laude se săvârşeşte pomenirea ta purtătorule de Dumnezeu, că te-ai arătat hrănit întru dreptate, cu bărbăţie, cu înţelepciune şi cu curăţie Părinte înţelepte, strigând : Pe Ziditorul şi Mântuitorul, tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Pe purtătorul de Dumnezeu toţi să-l cinstim cu laude, ca pe unul ce aievea este plin de Dar, şi luminat cu dumnezeieştile străluciri, strigând : Pe Ziditorul şi Mântuitorul tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
Binecuvântăm pe Tatăl...
 
   Luminatul Ierarh împreună cu cel cu numele de veselie Eftimie, trupul tău l-au îngropat, iar sufletul l-au dus îngerii în Cer, cântând Ziditorului cu bucurie : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Dorit-au cugetătorii de Dumnezeu sihaștri a face bunătate, din dragostea înţelepciunii celei Ipostatice, care s-a arătat în lume din tine Fecioară fără prihană, şi-au sădit bunătăţile cu dumnezeiască cuviinţă; pe care tinerii bine o cuvintează, preoţii o laudă, poporul o preaînalţă întru toţi vecii.
 
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   De şapte ori cuptorul, muritorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mânuitorului, au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Eva prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
 
   Ca un trandafir şi ca un crin ai înflorit în casa Dumnezeului nostru. Pentru aceea ne umpli pe noi de miros, făcându-te bună mireasmă a Domnului şi patimile cele puturoase le goneşti de la sufletele noastre, Fericite.
 
   Astăzi săvârşeşte pomenirea ta cea lăudată cetatea Nicomidiei cea vestită între cetăţi, îndemnând pe toţi spre prăznuire, că te-ai făcut ei purtător de grijă; pe care păstoreşte-o din Cer, Mucenice.
 
   Pământul a primit sângele tău vărsându-se Ierarhe, iar duhul tău s-a înălţat la ceruri, ca să se veselească dimpreună cu dumnezeieştile duhuri, cu care dimpreună adu-ţi aminte şi de noi Antime, dumnezeiască pârga mucenicilor.
 
Al Născătoarei :
 
   Sabia cea de văpaie, care oprea mai-nainte intrarea, în rai, dă acum dosul Fecioară, celor ce au urmat cinstitelor patimi ale lui Hristos, care S-a împuns cu suliţa de bunăvoie, şi pe tine cea preacinstită te cinstesc.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Spăimântatu-s-au de aceasta...
 
   Curăţindu-te cu curgerile lacrimilor tale, acum te îndulceşti de lumina Treimii Teoctiste, stând înaintea Ei de față, şi fiind luminat cu razele cele de acolo, caută dintru înălţime către noi, cei ce săvârşim pomenirea ta preafericite.
 
   Împlătoşându-te cu dragostea şi cu nădejdea, şi fiind îngrădit cu credinţa, ai stricat măiestriile şi meşteşugirile vrăjmaşilor, şi biruitor arătându-te, acum înconjori scaunul Atotţiitorului, împreună cu dumnezeieștile cete ale îngerilor şi ale drepţilor, purtând cunună.
 
Slavă...
 
   Vieţuind cu curăţie şi cu dreptate şi cu bunăcredinţă pe pământ, împreună cu oamenii, străluciţi acum în ceruri cugetătorilor de Dumnezeu sihaștri, dimpreună cu cetele cele fără de trup desfătându-vă, întru lumina cea dumnezeiască; de la care după dreptate v-aţi împodobit cu cununile muceniciei, ca nişte purtători de biruinţă.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   O dumnezeiască şi de Dumnezeu cugetătoare, şi cinstită adunare a părinţilor prealuminată ! Cu rugăciunile voastre faceţi mijlocire să se trimită de la Dumnezeu lumii şi bisericilor pace curată unire şi credinţă, prin rugăciunile cele bineprimite, ale Născătoarei de Dumnezeu preafericiţilor.
 
Irmosul :
 
   Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
 
LUMINÂNDA Mucenicului.
 
Podobie : Văzând ucenicii...
 
   Dănţuieşte astăzi cetatea Nicomidiei pentru prăznuirea cea de peste an a bunului tău păstor, şi saltă avându-l purtător de grijă, care te păzeşte mai presus de toată vătămarea vrăjmaşilor.
 
Slavă..., alta a Cuviosului.
 
Podobie : Cu ucenicii să ne suim...
 
   Îngereşte pe pământ ai vieţuit, purtătorule de Dumnezeu Teoctiste, împreună cu marele Eftimie, preaînţelepte; întru rugăciuni şi în postiri, şi în multe isprăvi ale privirii celei lucrătoare petrecând. Cu care acum stând înaintea Treimii celei neapropiate, roagă-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Fericite.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Strămoşul tău David Fecioară cântând te-a numit munte închegat şi gras, preacurată Născătoare de Dumnezeu; iar dumnezeiescul Solomon cu cântările te numeşte pat, iar Isaia toiag, şi Iacov scară te-a văzut mai-nainte, şi altul uşă, dintru tine Dumnezeu înnoieşte frământătura oamenilor de Dumnezeu Născătoare.
 
A Crucii Născătoarei, asemenea.
 
   Văzând pe Cel născut din tine înălţat pe Cruce, tânguindu-te cu jale, ai zis : Fiule Cel ce ai ieşit din pântecele meu negrăit, cum le suferi acestea Mântuitorul meu ? Cu adevărat voind să mântuieşti neamul omenesc.
 
STIHOAVNA din Octoih, Slavă..., a Mucenicului, glasul al 4-lea; a lui Efrem Carias.
 
   Astăzi prăznuiesc toate cetăţile şi satele, dimpreună cu mare cetatea Nicomidienilor pomenirea cinstitului, ei purtător de grijă, căci şi marginile pământului plesnesc din mâini, bucurându-se la prăznuirea de acum, a sfinţitului Mucenic. Încă şi noi împletindu-i cununi de laude ca de flori, strigăm : Bucură-te păstorul cel bun, care ţi-ai pus sufletul pentru oi, jertfă şi jertfitorule, preotul şi jertfirea; ţie ne rugăm Antime : roagă-te lui Hristos, dimpreună cu luptătorii cei asemenea cu tine, să se mântuiască această turmă a ta de lupii cei răi, şi să se învrednicească staulului celui ceresc.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
Podobie : Dat-ai semn...
 
   În patul lenevirii zac Preacurată, şi cu lenevire îmi petrec viaţa, şi mă tem de vremea sfârşitului meu Născătoare de Dumnezeu, ca nu cumva şarpele cel viclean să răpească smeritul meu suflet, ca un leu fără de milă. Pentru aceea sârguind mai-nainte cu bunătatea ta, ridică-mă spre pocăinţă mai-naintea sfârşitului meu.
 
A Crucii Născătoarei :
 
   Văzând mort Preacurata Stăpână, pe Hristos, Cel ce a omorât preavicleanul, ca pe un Stăpân plângându-L şi mirându-se de îndelungă-răbdarea Lui, strigă : Fiul meu prea dorite, nu uita pe roaba Ta, nu întârzia Iubitorule de oameni, cela ce eşti mângâierea mea.
 
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, şi Apolis.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile glasului al 4-lea, şi a Sfântului din Cântarea a 3-a, 2, și din a 6-a, 2. Prochimen, glasul al 7-lea : Scumpă este înaintea Domnului... Stih : Ce voi răsplăti Domnului..., Apostolul. Către Evrei : Fraţilor aduceți-vă de maimarii  marii voștri..., Aliluia glasul al 2-lea. Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca..., Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul eu sunt uşa; prin mine de va intra cineva..., Chinonicul : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., Şi celelalte după obicei.

 



ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PATRA


    Sfântul Sfinţitul Mucenic Vavila, Episcopul Antiohiei, şi a Sfântului şi de Dumnezeu văzătorul Moise Proorocul.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., punem Stihirile pe 6.

Stihirile Mucenicului, glasul al 6-lea :

 Podobie : Toată nădejdea...

 
   Vopsindu-ţi sfinţita haină în sângele tău, ai intrat Sfinte în Sfintele Sfintelor slăvite Vavila, şi de faţă te desfătezi totdeauna de îndumnezeire, înfrumuseţându-te, şi cu mucenicia luminându-te, şi înger arătându-te, cu împărtăşirile cele preacurate. Pentru aceea te cinstim, şi cu dragoste prăznuim sfinţită adunarea ta vrednicule de fericire.
 
   Fiindu-ţi picioarele în obezi neoprit ai umblat pe calea care duce la cetatea cea cerească Cuvioase, purtând cinstitele răni ca nişte podoabe, Vavila preaînţelepte. Şi fiind încununat ca un biruitor prea-adevărat, și Mucenic nebiruit, şi lucrător de sfinţenie preasfinţit, cânţi dimpreună cu îngerii cântarea cea dumnezeiască : Sfânt, sfânt, sfânt eşti, Treimea Cea de o Fiinţă.
 
   Fiind mai-mare turmei celei cuvântătoare Ierarhe, o ai păscut pe dânsa la verdeaţa credinței, cu toiagul cunoştinţei, şi o ai mântuit de fiare, şi ai veselit pe Dumnezeu, Cela ce dintru înălţime pe tine te-a păstorit. Pe care propovăduindu-l înaintea celor fără de Dumnezeu fericite, te-ai jertfit ca un miel nevinovat, veselindu-te dimpreună cu pruncii cei fără de răutate, Vavila dumnezeiescule.
 
Alte Stihiri ale Mucenicului, Glasul al 4-lea,
 
Podobie : Ca pe un viteaz...
 
   În vifor şi în nor pe cât a fost cu putinţă, ai văzut Moise pe Cel fără de trup şi fără de materie. Şi luminându-ţi faţa prin dumnezeiasca slavă, te-ai arătat puitor de lege lui Israil celui trupesc; dar gândul lui cel pământesc, nu avea fire a umbla întru cele dumnezeieşti; pentru că Darul se dă celor ce văd cele foarte bune.
 
   Preot după lege, voievod foarte viteaz, te-ai arătat Moise poporului celui amărâtor, rănind Egiptul; şi despărțind Marea cea Roşie cu toiagul, şi cufundând pe vrăjmaşul Faraon, cel cu grumazii înalţi dimpreună cu taberele lui, ai petrecut în pustiu, hrănind pe Israil cel nemulţumitor.
     
   Cel ce dă proorocia, a zis lui Moise : Dezleagă-ţi încălţămintele picioarelor Moise, că locul unde stai este sfânt; să nu aduci împreună cu tine nici un lucru de mortăciune, că iată ți se arată în muntele Horeb, prin rug şi prin foc, taina Fecioarei fiicei lui Dumnezeu.
 
Slavă..., a Mucenicului, glasul al 6-lea.
 
   Temelie întărită a câştig
at Biserica sfinţitele tale nevoinţe, Sfinţite Mucenice Vavila, pe care o păzeşte neclintită şi nevătămată de lupii cei răpitori; căci propovăduiește vitejiile tale, şi măreşte pe pruncii, care s-au jertfit împreună cu tine pentru Hristos, fericite.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
Podobie : A treia zi ai înviat...
 
   Umilinţă nu ai suflete nepocăite; ce te zăboveşti ? Tăierea morţii se apropie, şi sfârşitul a sosit ca un fur, aleargă de cazi către Născătoarea de Dumnezeu.
 
Al Crucii Născătoarei :
 
   Văzând pe Cruce Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană, pe viaţa noastră spânzurată, ca o Maică se tânguia, strigând : Fiul meu şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă.
 
STIHOAVNA din Octoih, Slavă... a Mucenicului, glasul al 6-lea.
 
   Stând înaintea divanului tiranului, şi nevoindu-te pentru buna-credinţă, strigai : Iată eu şi pruncii care mi i-a dat Dumnezeu. Cu care dimpreună te-ai încununat în ceruri, Vavila Sfinţite Mucenice, rugându-te neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre de cursele vrăjmaşilor.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
Podobie : A treia zi ai înviat...
 
   Fecioară fără prihană, roagă-te Împăratului pe care l-ai născut, şi Făcătorului a toată lumea, să se milostivească spre mine robul tău, în ceasul când va judeca neamul omenesc.
 
A Crucii Născătoarei asemenea.
 
   Fecioara Preacurata, şi Maica Ta, văzând pe poporul cel fărădelege, fără dreptate pironindu-te pe Cruce, i se rănea cele dinlăuntru Mântuitorule, precum Simeon a zis mai-nainte.
 
Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea.

   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Vavila, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 
Slavă..., a Proorocului, glasul al 2-lea.
 
   A
Proorocului Tău Moise pomenirea Doamne prăznuind printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
 
Sau aceasta, asemenea.
 
   Suin
du-te către înălţimea bunătăţilor Proorocule Moise, te-ai învrednicit a vedea strălucirea lui Dumnezeu, primind lespezile cele date de la Dumnezeu; şi purtând întru tine Darul însemnărilor, te-ai făcut cinstită laudă Proorocilor, şi mare taină a bunei credinţe.
 
Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE
 
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului. Şi Psalm 50.
 
CANOANELE
 
Din Octoih unul cu Irmosul pe 6. Şi ale Sfinţilor două pe 8.
 
CANONUL Mucenicului.
 
Facere a lui Teofan.
 
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea, 
 
Irmos :

 
   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
 
   Marea cea Roşie a sângiurilor tale, asemenea cu Moise trecându-o fără de valuri, Vavila fericite strigai : Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
 
   Dragostea celor pământeşti supunându-o tu dragostei celei dumnezeieşti, ai defăimat viaţa, Vavila, fericite, sârguindu-te a vedea frumuseţea lui Hristos.
 
   Ca unul ce doreai de Treimea Cea mai presus de Dumnezeire, ai murit dimpreună cu trei prunci Vavila fericite, lui Hristos dându-ţi sufletul pentru dragostea Ei.
 
Al Născătoarei :
 
   Primind pe Ziditorul tău, Cel ce însuşi a voit a se întrupa din pântecele tău fără sămânţă, Preacurată, mai presus de gând te-ai arătat Stăpână zidirilor.
 
Alt Canon, al Proorocului.
 
Întru ale Născătoarei de Dumnezeu Clement.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, 
 
Irmos : Noianul cel roşu al mării...

 
   Dint
re Prooroci mai întâi să se laude Moise, ca unul ce întâi a vorbit cu Dumnezeu aievea faţă către faţă, nu întru năluciri de însemnări, ci ca în chip de trup văzându-L pe Dânsul.
 
   Ca pe un dumnezeiesc povăţuitor poporului, şi mântuitor neamului tău lui Israil, te-a dat pe tine Dumnezeu Moise văzătorule de Dumnezeu, precum s-a făgăduit Părintelui tău, celui ce prin ungerea făgăduinţei i s-a vestit mai-nainte naşterea ta.
 
   Avuţie de înţelepciune te-a aflat pe tine, bunătăţile cele mai alese, ascunse în mintea lui Dumnezeu ca într-o raclă, văzătorule de Dumnezeu Moise. Pentru aceea te-a crescut pe tine fiica împăratului şi Pronia cea dumnezeiască.
 
Slavă...
 
   Lepădatu-te-ai prealăudate, ca un văzător de Dumnezeu din pruncie de tot sânul, şi hrănindu-te cu laptele cel curat al maicii tale, însemnai foarte aievea vrednicia ta cea prea aleasă, de apropierea către Dumnezeu.
 
Şi acum..., al Născătoarei.
 
   Spăimântatu-s-a Moise văzând întâi vedere minunată, împleticire străină de rug şi de văpaie, care însemna mai-nainte pe Dumnezeu, Cel fără stricăciune, din Fecioară Maică, pe care l-a văzut cu trup trecând la mijloc, anii.
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos :
 
   Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
 
   Nu este sfânt ca Tine, Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai înălţat cornul credinciosului tău Vavila, şi l-ai încununat cu cununa mărturisirii Tale.
 
   Putere mucenicilor s-a făcut Crucea Ta, Doamne, întărind pe prunci dimpreună cu lăudatul Vavila; şi printr-înşii surpând semeţiile rătăcirii celei fără de Dumnezeu.
 
   Puterea diavolului, a lipsit până în sfârşit Hristoase, că se biruieşte cel tare de pruncii cei fără de răutate şi de dumnezeiescul Vavila, şi se batjocoreşte de dânşii.
 
Al Născătoarei :
 
   Puterea şi lauda mea este Hristos, Cel ce a răsărit din tine îmbrăcat cu chip de rob Născătoare de Dumnezeu, şi din robia diavolului cu bunătatea Sa ne-a mântuit pe noi.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Arcul celor puternici a...
 
   Cu totul te-ai umplut de cunoştinţa cea negrăită, văzătorule de Dumnezeu; că Duhul Cel Prea Sfânt, prin înger te-a învăţat pe tine ştiinţa celor mai dinainte.
 
   Purtând luminat dumnezeieştile raze, cu semnele cele dumnezeieşti ai spăimântat Egiptul, minunat prefăcând firea elementelor, preaînţelepte.
 
   Chipul tău cel frum
os strălucea, Fericite, cu lumina dumnezeieştii raze; pentru aceasta pe toţi i-ai tras către dumnezeiasca frumuseţe.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Veselitu-te-ai la faţă preaînţelepte, încredinţându-te de priceperea vederii celei înfricoşate, dar te-ai oprit de glasul Domnului, Celui ce S-a născut din fecioară cu trup.
 
Irmosul :
 
   Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
 
CONDACUL Proorocului, glasul al 2-lea.
 
   Cea
ta Proorocilor împreună cu Moise şi cu Aaron, cu veselie se veseleşte astăzi, căci s-a plinit sfârşitul proorociei lor asupra noastră. Astăzi străluceşte Crucea, prin care ne-ai mântuit pe noi Hristoase Dumnezeule. Cu ale cărora rugăciuni miluieşte-ne pe noi.
 
CONDACUL Sfinţitului Mucenic, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
 
   Măririle credinţei în inima ta punându-le, o ai păzit Sfinţite Mucenice Vavila, netemându-te de muncitori, sluga lui Hristos. Pentru aceasta păzeşte-ne pe noi.
 
Sedealna Sfântului, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Pentru mărturisirea...
 
   Fiind înfierbântat de mărturisirea credinţei, ai stins credinţa cea rea a înşelăciunii, arătând de ocară nedumnezeirea idolilor; şi făcându-te jertfă dumnezeiască arsă de tot, cu minunile răcoreşti marginile lumii; Părinte Cuvioase ! roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
 
Slavă..., a Proorocului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
 
   Ştiindu-te
ca pe unul ce eşti mai întâi decât toţi Proorocii, cu bunăcredinţă te lăudăm credincioşii; căci întâi tu ai văzut pe Dumnezeu, pe cât era prin putinţă a-l vedea oamenii.
 
Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.
 
   Pe sprijineala cea fierbinte a celor din nevoi, pe ajutătoarea noastră, şi către Dumnezeu împăciuitoarea, prin care ne-am mântuit din stricăciune; pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o fericim.
 
Al Crucii Născătoarei, asemenea.
 
   Văzând pe Cruce spânzurat pe Fiul tău, Preacurată, sfărâmându-ţi-se cele de Maică dinlăuntru, cu jale strigai : Vai mie Fiul meu ! Cum ai apus lumina mea cea fără de ani.
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos :
 
   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
 
   Hristos îmi este putere, Dumnezeu şi Domn, strigai înaintea divanurilor celor tirăneşti, neîngrozit de înfricoşări, în Domnul veselindu-te, Sfinţite Mucenice Vavila.
 
   Aducând Domnului jertfă fără de prihană, înfricoşată fără de sânge, te-ai adus şi pe sine-ţi junghiere nespurcată prin sânge, Sfinţite Mucenice Vavila.
 
   Cugetul cel tânăr al pruncilor, ca un îndreptător de tineri înţelept, hrănindu-i cu laptele cel duhovnicesc l-ai adus jertfă nespurcată, Cuvioase Sfinţite Mucenice Vavila.
 
Al Născătoarei :
 
   Știindu-te lăcaş preasfinţit al lui Dumnezeu, pe tine cea singură nespurcată, care întreci pe toţi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, cu sfinţite glasuri te fericim.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Văzându-te Biserica înălţat...
 
   Gângăvia limbii şi a glasului tău, schimbându-se prin dumnezeiască rânduială, văzătorule de Dumnezeu, te-ai arătat slujitor de tainele cele înfricoşate ale lui Dumnezeu, şi cu răni ai lovit Egiptul.
 
   Mărindu-te pe tine cu credinţă, ca pe un puitor de lege învăţăturilor lui Dumnezeu celor prea-mărite, şi cu anevoie a se pricepe, strigăm : Văzătorule de Dumnezeu, Moisi, fă-ne nouă binevoitoare dumnezeiasca putere.
 
Slavă...
 
   Cele întâi născute ale Egiptului le-ai ucis, precum şi Hristos a omorât tăria diavolească; că cele ce lucrai tu, cu adevărat era însemnare celor viitoare, pururea pomenite.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Auzind Moise pe Dumnezeu strigându-l din văpaie şi din rug : Nu te apropia aici, că locul este sfânt ! Cu cuviinţă a scris mai-nainte, că va să se nască Hristos cu trup din Fecioară curată.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   Dumnezeiască strălucirea Ta bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, pe Cela ce chemi din negura greşalelor.
 
   Dumnezeiescul Tău Dar, Iisuse, cu adevărat l-a primit de la înălţime Sfinţitul Mucenic Vavila, încât şi pruncii cei tineri, s-au îndemnat către dragostea Ta şi către nebăgarea în seamă de moarte.
 
   Luminându-se cu dumnezeiască cunoştinţa Ta, Sfinţitul Mucenic Vavila, pe toți îi învăţa Doamne, ca numai pe Tine să te cunoască Fiul lui Dumnezeu adevărat, care de la întuneric şi de la rătăcire ne-ai mântuit.
 
   Fiind ales din dumnezeiasca Ta rânduială Sfinţitul Mucenic Vavila, a paşte turma Ta cea cuvântătoare, Ție Cuvinte al lui Dumnezeu aduce sângele său, povăţuind pe toți cu înţelepciune către calea mântuirii.

Al Născătoarei :

   Pe Stăpânul tuturor, Cel ce S-a născut din tine, Preacurată, plecându-L cu rugăciunea, roagă-L; ca de toată stricăciunea cea potrivnică să izbăvească pe robii tăi, cei ce te mărturisesc pe tine Maică Fecioară.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Tu Doamne, lumina mea...
 
   Lovit-ai Marea cea Roşie cu toiagul tău, o văzătorule de Dumnezeu, şi ai arătat puterea lui Dumnezeu, şi ai însemnat într-însa tăria dumnezeieştii Cruci.

   O ce îndrăzneală cu dragoste ! O ce dovedire de suflet curat ! Că ai zis către Dumnezeu văzătorule de Dumnezeu : De mă cunoşti pe mine mai mult decât pe toţi, arată-te mie de faţă.

   Fiind acoperit cu piatra, nu ai văzut chipul lui Dumnezeu, ca unul ce este ascuns, ci numai dosul care închipuiește întruparea Cuvântului o ai cunoscut văzătorule de Dumnezeu.
 
Slavă...
 
   Prin rugăciune, a plouat mana în loc de apă odinioară Moise văzătorul de Dumnezeu, şi a hrănit cu cârstei pe Israil.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Intrat-ai aievea în nor şi ai aflat cele negrăite, o văzătorule de Dumnezeu, că va să se nască din Fecioară, Dumnezeu cu trup pe pământ.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos :
 
   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive.
 
   Văzând marea vieţii că se învăluieşte de viforul rătăcirii, Vavila pururea pomenitul nevoitor, strigă : Scoate viaţa mea din stricăciune mult-Milostive.
 
   Asemănându-se lui Hristos pururea pomenitul Mucenic şi nevoitor, mai înaintea turmei şi-a dat sufletul său, mutându-se de la stricăciunea morţii, către viaţa cea veşnică.
 
   Nestatornicia pruncilor, cu înţelepciune o a întărit prin patimile sale, Vavila preafericitul nevoitor, mutându-i de la pământ către viaţa Cerului.
 
Al Născătoarei :
 
   Prin naşterea ta, am scăpat din legăturile osândirii, şi dintru ale blestemului, binecuvântată Fecioară; că numai tu ai întrupat pe Dumnezeu pe pământ, din curatele tale sângiuri, ceea ce eşti fără prihană.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...
 
   Având oaste tare a Dumnezeului lui Israil, ai surpat şapte neamuri, ale răutăţii cananeilor, dând pământul lor poporului tău întru moştenire.
 
   Negrăit intrând Moise în norul cel dumnezeiesc, a luat lespezile legilor, cele scrise cu degetul lui Dumnezeu; căci El era Cel ce te chema pe tine, fiind tu ca o slugă mare a Lui.
 
   Stând de faţă Dumnezeu a ascultat glasul lui Moise celui văzător de Dumnezeu, pentru ca să-l arate înaintea poporului înfricoşat tăinuitor măririi Sale.
 
   Ca unii ce suntem fii du
pă Legea Darului, primim binecuvântarea, lăudându-te pe tine, Fericite, şi evreilor le luăm acum dreptul de întâi-născut, ca odinioară Iacov lui Isav.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Din descoperire dumnezeiască, te însemnează mai-nainte pe tine lăudatul Moise, ca un sicriu, Născătoare de Dumnezeu, acoperit cu aur peste tot, cu strălucirile Duhului întru mărirea lui Dumnezeu.
 
Irmosul :
 
  Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine; de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
CONDACUL Sfântului Vavila, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Ca nişte pârgă...
 
   Ca pe un propovăduitor al bunei credinţe, şi întărire nevoitorilor, Biserica te măreşte pe tine prealăudate, luminându-se astăzi. Ci ca cela ce ai îndrăznire către Domnul, roagă-te Vavila, ca în pace desăvârşit, să păzească pe cei ce te măresc, şi te laudă pe tine, o mult-pătimitorule.
 
ICOS
 
   De deşertăciunea lumii arătat cugetând, te-ai înstrăinat de lume, şi urmând patimii lui Hristos, ai omorât patimile trupului, şi luându-ţi Crucea ta ai urmat Ziditorului tău Mucenice. Şi acum petrecând împreună cu Dânsul, roagă-te pentru cei ce după adevăr te cinstesc pe tine, o mult-pătimitorule.
 
SINAXAR

   Întru această lună în 4 zile, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Vavila Arhiepiscopul Antiohiei celei mari, şi a celor dimpreună cu dânsul Sfinţi trei prunci, care prin sabie s-au săvârşit.

 
Stih :
Vavila care odinioară jertfea pe însuşi Hristos,
Împreună cu copiii se jertfeşte prin sabie a patra zi pentru Hristos.

 
   Acesta a gonit din Biserica lui pe împăratul Numerian, care intrase într-însa, căci ucisese pe fiul împăratului perşilor, pe care îl avea zălog. Drept aceea l-au băgat în fiare şi l-au purtat pe uliţă, apoi i s-a tăiat capul şi lui şi celor trei tineri.
 
   Tot în această zi, Sfântul Vavila dascălul de la Antiohia dimpreună cu cei de sub ascultarea lui optzeci şi patru de copii, de sabie s-au săvârşit.
 
Stih :
Plata ta de la copii pentru învăţătură,
Vavila dumnezeiescule îţi este a tăierii împărtăşire.
 
Stih la copii :
Pentru credinţa către Stăpânul, cu fierbinţeală,
Aleargă copiii la tăierea de sabie cu îndrăzneală.

 
   Î
mpărăţind maximian la Nicomidia, creştinii se ascundeau pentru gonirea ce era împotriva lor. Deci mergând oarecine la împăratul, îi zise : împărate, oarecare bătrân anume Vavila, şade într-o cămară ascuns, şi învaţă pe pruncii celor nebuni să nu cinstească pe dumnezei, ci să cinstească pe cel răstignit. Şi îndată trimiţând cu dânsul ostaşi, aduseră pe Vavila cu ucenicii lui înaintea împăratului. Şi-i zise împăratul : De ce, o bătrânule, eşti cuprins într-atâta rătăcire, spre un om ce a murit degrab, şi s-a omorât de jidovi, şi nu te închini la dumnezei, la care se închină toată lumea ? De ce amăgeşti şi pe pruncii nebunilor, să nu se închine la dânşii ? Iar Sfântul răspunse : Dumnezeii păgânilor o împărate, sunt draci, iar Dumnezeul nostru a făcut cerurile; ci tu şi cei ce sunt cu tine fiind orbi nu vedeţi adevărul. Aceste cuvinte aduseră pe împăratul şi pe cei ce erau cu dânsul la mânie, şi porunci la patru ostaşi să-l bată cu pietre peste obraz, peste coaste şi peste vine. Deci bătându-l şi roşindu-i lot trupul de Sfântul său sânge, strigă Sfântul zicând : Mulţumescu-ţi Doamne, că fiind eu bătrân şi slab, mă făcuşi mai tare decât împăratul cel putred şi semeţ şi puternic. Atuncea porunci să-i zdrobească umerii şi gleznele, cu pietre, şi după ce-i zdrobiră toate încheieturile, îi puseră legături grele la grumazi; şi băgându-i picioarele în gros îl puseră la temniţă. După aceea aduseră pruncii optzeci şi patru fiind la număr, parte bărbătească şi femeiască, şi începu împăratul a-i lua cu cuvinte amăgitoare, iar ei nu răspundeau, ci adesea se întorceau unii la alţii. Deci, văzând că nu răspund osebi pe zece dintr-înşii, cei mai mari la vârstă, şi le zise : Iată voi ca nişte înţelepţi supuneţi-vă poruncii mele, şi faceţi jertfă la dumnezei, şi veţi fi în palat cu mine, îndulcindu-vă de mult bine. Atuncea Ammonie şi Donat ziseră împăratului : Noi fiind credincioşi, nu îngăduim a jertfi la draci surzi şi muţi; deci porunci ca să-i bată, şi bătându-i zicea : Noi suntem creştini şi nu vom jertfi; atunci întorcându-se împăratul către ceilalţi prunci, le zicea : jertfiţi cel puţin voi, ca să nu păţiţi mai rele decât cele ce au păţit aceştia. Iar ei încă strigară : Creştini suntem şi noi, nu vom jertfi; ci anatema să fii tu şi dumnezeii tăi. Atuncea porunci să-i bată şi pe aceştia foarte, şi să-i bage în temniţă, şi să se chinuiască de foame. Iar a doua zi porunci de spânzurară pe dascălul şi-l bătură foarte rău cu vine crude, şi pe prunci tot câte pe unul îl întrebă, lepăda-se-vor de Hristos şi de dascălul lor, şi văzând că nu vreau să se lepede a poruncit să li se taie capetele tuturor împreună şi dascălului. Deci, mergând înainte Sfântul la locul cel rânduit cu cei optzeci şi patru de ucenici ai săi, cântă : Iată eu şi pruncii care mi i-a dat Dumnezeu. Şi sosind la locul sfârşitului, după porunca tiranului, întâi se tăie capul Sfântului Vavila, apoi tăiară şi pe prunci. Iar oarecarii credincioşi evlavioşi mergând noaptea, şi punând într-o corăbioară moaştele, le-au dus la Bizantia, și punându-le către partea de miază-noapte, afară din cetate în trei sicrie unde este satul ce se cheamă Moni. Dat-au lauda şi mulţumirea lui Dumnezeu.
 
    Tot în această zi, Sfântul Teoctim și Teodul, care dintre slujitorii muncitori crezând, în foc s-au săvârşit.
 
Stih :
Teotim dimpreună cu Teodul au murit,
Şi împreună ca un rob pe Domnul l-au cinstit. 

 
    Tot în această zi, Sfântul
Prooroc Moise, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih :
Nu după piatră, nici părțile cele din dos priveşti,
Ci în față pe Dumnezeu acum Moise îl cinsteşti.

 
   A
cesta s-a născut în Egipt şi l-a luat; din apă fiica împăratului, şi l-a făcut eişi fiu, şi l-a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor. Deci el înaintând cu vârsta şi făcându-se de patruzeci de ani, a ucis un bărbat egiptean căci bătea pe un evreu. Drept aceea temându-se a fugit la pământul lui : Madian, şi acolo luându-şi femeie anume pe Sepfora fata lui Iotor, i s-a arătat Dumnezeu în para rugului, şi plinind acolo patruzeci de ani, din porunca lui Dumnezeu, s-a pogorât la Egipt către Faraon, ca să-l facă să trimită pe evrei să facă jertfă lui Dumnezeu, şi de vreme ce acela nu vrea să asculte, îndată a bătut Egiptul cu zece răni. Deci luând poporul cu pronia şi voia lui Dumnezeu, cu argint şi cu aur, şi trecându-i marea şi învâţându-i cu semne, i-a întărit cu legea. Şi pentru că a mâniat pe Dumnezeu cu grăirea împotrivă, suindu-se în munte a murit, fiind de o sută şi douăzeci de ani, şi a apucat înainte de venirea lui Hristos ani o mie patru sute optzeci şi cinci.
 
   Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ermiona, una din ficele lui Filip Apostolul.
 
Stih :
Către ceruri Ermiona s-a călătorit,
Şi sufletului mântuire şi-a dobândit.

 
   F
ilip Preasfântul Apostol, care a botezat pe famenul Candachie avut-a patru fiice, pe care evanghelistul Luca le mărturiseşte de Proorocițe şi fecioare, dintru care Ermiona şi Eutihia s-au dus în Asia căutând pe teologul Ioan, şi neaflându-l căci se mutase, aflat-au pe Petronie ucenicul lui Pavel Apostolul, şi luând învăţătură de la dânsul, urmă obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu meşteşugul doctoriei. Drept aceea venea mulţime multă, şi lecuia pe toţi, chemând numele lui Hristos. Deci trecând Traian împăratul asupra perşilor, se arătă sfânta că este creştină, şi aducând-o înaintea lui ispitea să o înşele cu amăgiri, şi să o despartă de Hristos, şi de vreme ce nu vrea să se supună, poruncit-a ca să o bată peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona văzând pe Domnul şezând la judecată în chipul lui Petronie, care îi grăia şi o întărea, socotii bătăile ca o nimica. Deci văzând împăratul întărirea şi neînduplecarea gândului ei, ruşinându-se o slobozi. Şi atunci deschizând în Asia sălăşluire de oaspeţi, odihnea pe toţi şi-i lecuia şi sufleteşte şi trupeşte; şi Domnul se preamărea în toate zilele de către tot omul, cât a trăit Traian; iar dacă a murit acela, împărăţind Adrian ginerele său, şi înştiinţându-se de cele pentru sfânta, trimise slujitori de o aduse înaintea lui şi-i zise : Spune-mi bătrâno, de câţi ani eşti, şi de ce neam, şi în ce stare te afli ? Iar sfânta răspunzând zise : Domnul meu Hristos ştie de câţi ani sunt şi de ce neam. Împăratul zise : Dezbrăcaţi-o de haina ei şi o bateţi fără de milă, zicându-i, să răspundă cu cucernicie spre cele ce o întreabă împăratul; şi aşa bătându-o cumplit, avea psalmul în gura ei, şi obosind cei ce o băteau, porunci altor slujitori să-i bată piroane prin tălpile picioarelor. Şi făcându-se şi aceasta, şi mulţumind sfânta lui Dumnezeu, mai vârtos se aprinse mânia tiranului, şi porunci să topească într-o căldare smoală şi plumb cu iarba pucioasă, şi să arunce pe sfânta într-însa. Deci, dacă se înfierbântă căldarea foarte, sfânta căutând la Cer, îşi făcu cruce şi intră într-însa, şi îndată se stinse focul şi se vărsă plumbul. Deci. Văzând împăratul zise : Mai daţi foc căldării ca să i se topească oasele, şi dând foc căldării, vedea pe sfânta stând într-însa ca pe nişte rouă, şi zise sfânta către tiranul; Viu este Domnul Dumnezeul meu, ca precum nu simţi tu focul şi arsura căldării aşa nici eu. Deci, mirându-se el de aceasta, s-a sculat din, scaunul lui, şi atingând cu mâna lui de căldare, îndată i se despuie pielea cu unghii cu tot. Atunci sfânta zicând : Mare este Dumnezeul creştinilor, aţâţă cu mânie pe împăratul, şi arzând o tigaie până s-a roşit, aruncă într-însa pe sfânta goală; iar îngerul Domnului care era cu dânsa, risipind focul tigăii într-o parte şi într-alta arse pe mulţi din cei ce se aflau acolo, iar ea ca pe nişte iarbă verde şezând în tigaie, lăuda şi mărea pe Dumnezeu. Deci, văzând Adrian împăratul această preamărită minune, se cutremură, şi porunci să o scoată din tigaie temându-se ca nu cumva şi el să se topească de foc; şi dacă ieşi zise către dânsul; împărate Domnul meu m-a întors spre somn în tigaie, şi văzui unde mă închin-am marelui dumnezeu Iraclie. Iar el bucurându-se îi porunci să intre în capişte. Atuncea sfânta făcând rugăciune întru sineşi către Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, îndată se făcu tunet din Cer, şi căzând jos la pământ idolii care erau în capişte, se zdrobiră şi se făcură ca pulberea, şi ieşind zise împăratului : Intră înlăuntru de-ţi ajută dumnezeilor, că au căzut şi nu pot să se scoale. Deci intrând împăratul, şi văzând zdrobirea idolilor, porunci să i se taie cinstitul ei cap afară din cetate, şi luându-o Teodul şi Timotei, ieşiră din cetate, şi neîngăduind-o să-şi facă rugăciunea, repezindu-se cu obrăznicie asupra ei să-i facă ceva, le secară mâinile. Deci, căzând la sfânta, şi crezând cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos se însănătoşiră, şi rugară pe sfânta ca să se roage pentru dânşii să-şi dea sufletele lor către Domnul înaintea ei, şi aceasta făcându-se răposară, aşa şi ea răposă cu pace, aproape de acelaşi loc. Deci, venind oarecari credincioşi binecinstitori, şi luându-le moaştele le puseră în Efes în loc ales şi însemnat, întru mărirea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.
 
    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Ammian și Iulian, ce se trăgeau din satul Candavlu.
 
Stih :
Chentirion de dumnezeiască dragoste fiind aprins,
Cu roua sângelui său focul muceniciei l-a stins.
 
Stih :
La trei nevoitori focul le este scară,
Prin care s-au suit la Cer fără împiedicare.

 
   Aceştia pentru mărturisirea cea întru Hristos, după alte multe munci din porunca lui maximian se băgară într-o baie înfierbântată, şi scăpând de acolo prin dumnezeiescul înger, le tăiară picioarele cu tesla, şi aruncându-i în foc, şi-au primit sfârşitul.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petronie, Haritina, Zarvil, Tatuil și Veveea,
 
Stih :
Tatuil și Veveea odată s-au tăiat,
Şi viaţa adevărată în Cer şi-au aflat.
 
Stih :
Necinstind Zarvil spurcata necredinţă,
De pietre suferă sfârşit cu bună-cuviinţă.

 
   A
ceştia au fost pe vremea împăratului Adrian, dintre care Tatuil era popă drăceştii înşelăciuni adică idolilor. Deci, vânându-se de oarecarele Episcop, a venit la credinţă; drept aceea fu bătut cu toiege de Avgar Domnitorul, şi-i arseră obrazul, şi legându-i mâinile înapoi îl bătură pe pântece, şi spânzurându-l de o mână, îl chinuiră pârjolindu-l dedesubt cu foc. După aceea băgându-l într-un teasc de lemn, îl fierăstruiră la cap şi prin sabie se săvârși, împreună cu soru-s-a Veveea.
 
   Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor trei mii şase sute şi douăzeci și opt de Mucenici.
 
   A
ceştia se aflară ascunşi în munţii şi peşterile Nicomidiei, pe care Maximian, muncindu-i cu nenumărate munci i-a omorât.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos :
 
   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Mai-marii cetelor celor cereşti astăzi văzând pe tineri, biruitori împotriva rătăcirii, şi pe dumnezeiescul Vavila bucurându-se, dimpreună strigau lui Hristos : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Darul Stăpânului cel purtător de lumină, a luminat pe credincioşii cei ce s-au adunat, îndemnându-i să strige cu bucurie : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Tiranul nu se dumirea, în ce chip va ajuta celor ce nu erau dumnezei; iar Dumnezeiescul Vavila îndeamnă a striga Preasfintei Treimi : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Al Născătoarei :
 
   Cu fulgerele tale cele prea luminoase, luminează inima mea cea întunecată, ceea ce ai născut pe pământ, pe soarele Hristos, Fecioară, căreia pururea îți cântăm : Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Tinerii lui Avraam...
 
   În vedenii de taină dumnezeieşti, dumnezeiesc zugrav făcându-te, toată închipuirea cortului cea înţeleaptă, prin cuvinte meşteşugindu-o, lucrarea o ai dat lui Vaseleil mai-marelui meşter, o Moise.
 
   Să preoţească îndrăznind Core dedemult împotriva ta, s-a arătat pogorându-se în iad de viu, desăvârşit moștenindu-l, Dumnezeu ţie Moise păzindu-ţi cinstea împărăţiei şi a preoţiei.
 
Slavă...
 
   Arătatu-s-a Mihail cerescul Voievod, împreună cu tine fiind căpetenie a neamului evreiesc dedemult Moise, şi dumnezeiesc păzitor trupului tău, că pe începătorul răutăţii, fiind împotrivitor l-a ruşinat.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Pe tine, dumnezeiescul toiag al lui Aaron, ce a odrăslit, te-a închipuit Născătoare de Dumnezeu, dezlegare tuturor păcatelor; că curăţire pământenilor te-ai făcut, şi izbăvire de înfricoşata îngrozire a lui Dumnezeu spre noi.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos :
 
   Pe Dumnezeu Tatăl Ziditorul, pe Fiul Cel de o fiinţă, şi pe Dumnezeiescul Duh, tinerii cei din văpaie, se îndemnau a cânta : Binecuvântați pe Domnul toată făptura, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
 

   Astăzi fraţilor pomenirea Sfinţitului Mucenic Vavila, pe tinerii cei din văpaie, a cânta îi îndeamnă : Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 
   Tinerii astăzi ucenicii preotului şi Mucenicului Vavila, împreună cu bătrânul încununându-se, a cânta se îndeamnă : Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ungerea cea preoţească a preotului şi Mucenicului Vavila, cu ungerea sângelui mai mult se măreşte. Pentru aceea pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Al Născătoarei :
 
   Cu trup ai născut pe Dumnezeu, care ţine toate cu mâna, şi în braţe Fecioară pe Acesta l-ai purtat; pe care toate lucrurile ca pe Domnul Îl laudă, şi-L preaînalţă, întru toţi vecii.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Mâinile tinzându-şi...
 
   Slugă lui Dumnezeu cu dreptate te-ai numit, şi te-ai făcut cu faptele ca un blând. Pentru aceea ţi s-a arătat ţie Domnul, mai mult decât tuturor Proorocilor, Moise, şi purtător de Dumnezeu făcându-te, te-a învăţat a cânta cu credinţă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ca un tainic al lui
Dumnezeu, şi slujitor, şi împărat lui Israil, arătându-te Moise văzătorule de Dumnezeu, ai propovăduit că va să vină Hristos cu trup, scriind mai-nainte înfricoşata şi dumnezeiasca Lui venire către oameni, Căruia aievea te-ai arătat, şi închipuire însufleţită Lui, şi Prooroc credincios.
 
   Cu cuvânt de proorocie, şi cu feţe de poruncă conducând poporul cu credinţă, cu semne şi cu arătări de minuni l-ai îndreptat fiind de Dumnezeu, ales stăpân, văzătorule de Dumnezeu; drept aceea te-ai adaos către părinţii tăi cu mărire.
 
Bine să cuvântăm pe Tatăl...
 
   Suindu-te în munte ca în Cer, cu poruncă dumnezeiască, ai văzut cu duhul pământul celor blânzi preaînţelepte; iar cu simţirea ai privit desfătarea făgăduinţei, şi mutându-te de la pământ, din rânduială dumnezeiască ţi s-a ascuns trupul tău.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Nimenea nu s-a numit văzător de Dumnezeu rnai-naintea ta, Moise mărite, slugă a lui Hristos; că ai văzut toate închipuirile Fecioarei, care însemnau mai-nainte dumnezeiasca ei naştere, căci în văpaia rugului ai văzut chipul Cel nevăzut.
 
Irmos : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
Cântarea a 9-a, 
 
Irmos :
 
   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
 
   Hristos a arătat oamenilor cale lesne a se sui către înălţimea cerurilor prin Cruce; pentru aceea se biruieşte moartea de oameni, căci nici pruncii cei tineri nu s-au spăimântat de dânsa; pe care dimpreună cu minunatul Vavila să-i fericim.
 
   Aflând răsplătire ostenelilor tale de la Hristos, darea minunilor, şi moştenirea veşnică Vavila dumnezeiescule, cânţi dimpreună cu îngerii : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Treime, Ceea ce toate le lucrezi, şi toate le poţi.
 
   Să luăm vindecări de patimi, alergând la cortul cel lăudat al nevoitorilor, că întru dânsul sunt de faţă cetele îngerilor, şi duhurile drepţilor, şi mai ales Stăpâna tuturor, dimpreună cu minunatul Vavila, împărţind tămăduiri.
 
Al Născătoarei :
 
   Cântare aduc ţie Fecioară Stăpână din buze spurcate eu ticălosul, rugându-mă : Scoate-mă din noroiul faptelor mele, şi pe toţi cei ce te laudă acum, învredniceşte-i dea-dreapta măririi Fiului tău.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată...
 
   Făcutu-te-ai însuţi văzător Domnului, de Dumnezeu văzătorule, şi după moarte nu prin semne întunecoase văzând pe Hristos ca mai-nainte în piatră, ci cu trup omenesc, care strălucea cu lumina dumnezeirii.
 
   Muntele Tabor s-a slăvit cu mult mai bogat decât Sinai, unde Moise din morţi, şi Tesviteanul din latura celor vii, vedea pe Hristos împreună cu Apostolii, schimbându-se la faţă, ca pe un Dumnezeu adevărat.
 
Slavă...
 
   Cu ruga ta cea milostivă, şi cu îndrăzneala rugăciunilor tale Moise văzătorule de Dumnezeu, mântuieşte de toată stricăciunea plinirea creştinilor care te laudă pe tine, precum ai mântuit pe Israil din primejdii, şi din nevoi, şi din răutăţi.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Năstrapă de aur, şi lespede şi dumnezeiască masă, însemnându-te mai-nainte Moise Fecioară, luminat arătă că va să se nască Dumnezeu din tine; pe care văzându-L cu trup, cu credinţă plinim lauda ta.
 
Irmosul :
 
   Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
LUMINÂNDA
 
Podobie : Cela ce ai împodobit Cerul...
 
   Jertfitor dimpreună şi jertfă jertfind lui Hristos fără de sânge, şi cu sângiurile tale jertfindu-te dimpreună cu pruncii cei desăvârşiți, te lăudăm pe tine Vavila, Sfinţitule Mucenice.
 
Al Născătoarei, Asemenea :
 
   Pe cei ce nu sărută icoana ta Fecioară, şi a Fiului şi Dumnezeului tău cu credinţă curată, surpă-i pe ei ca pe unii ce sunt fără de Dumnezeu, şi dă-i pe ei gheenei.
 
A Crucii Născătoarei, asemenea :
 
   Maica Ta, Hristosul meu cea fără de mire, dacă Te-a văzut pe Cruce, cu plângere se tânguia, strigând : Vai mie prea dulce ! Lumina mea, cum ai apus de la ochii mei.
 
Şi cealaltă slujbă a dimineţii după rânduială, şi Apolisul (Otpustul).
 
LA LITURGHIE
 
    Prochimenul, glasul al 4-lea : Sfinţilor celor de pe pământul lui. Apostolul, către Evrei :
Fraţilor, Sfinţii toți...Caută-I la Duminica tuturor Sfinţilor; Aliluia, glasul al 4-lea : Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe ei... Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul, tot cel ce mă va mărturisii înaintea oamenilor... La aceeaşi Duminică, Chinonicul : Bucurați-vă drepţilor...
şi celelalte.
 




ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCEA

Sfântul Prooroc Zaharia, Tatăl Mergătorului înainte şi Botezătorului Ioan.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6, glasul al 4-lea:

Podobie : Dat-ai semn...

   Fiind împodobit cu ungere și cu podoabă dumnezeiască, dea-pururea pomenite Zaharie, ca un înger ai slujit lui Dumnezeu, cele Sfinte, mijlocind Ziditorului şi zidirii, şi primind de faţă arătările Dumnezeiescului Duh. Pentru aceea te fericim, şi astăzi săvârşind prăznuirea ta, mărim pe Mântuitorul.
 
   Prunc ai văzut zămislit în Fecioară, pe Cel dimpreună cu Tatăl fără de început, Zaharie de Dumnezeu insuflate şi de faţă spui mai-nainte pruncului tău : Prooroc vei fi cu adevărat, gătind căile Lui; cu care dimpreună te fericim, şi cu sfinţenie prăznuim cinstită prăznuirea ta, purtătorule de Dumnezeu, Preafericite.
 
   Lăc
aş viu şi însufleţit eşti Dumnezeiescului Duh, şi fiind împreunat cu Dumnezeu prin inimă curată, Mărite, în mijlocul Bisericii fără dreptate te-ai junghiat, plinindu-ţi călătoria cea dumnezeiască ca un Mucenic, vrednicule de laudă; pentru aceea te-ai suit către Biserica cea cerească prin sângele tău, cerând iertare sufletelor noastre.
 
Slavă..., glasul al 8-lea a lui Ioan Monahul.
 
   Fiind îmbrăcat cu podoaba preoţiei celei după lege cu adevărat, slujeai după rânduiala lui Aaron, şi înainte stând în biserică, ai văzut de faţă chip îngeresc preafericite; pentru aceea cu toţii cântând pristăvirea ta Zaharie, după datorie cu cântări te lăudăm pe tine, care în bătrâneţe, ai odrăslit pe măritul Ioan. Roagă-te pentru noi Înduratului Dumnezeu să ne mântuim toţi.
 
Şi acum..., al Născătoarei.
 
Podobie : Doamne, de ai şi stătut...
 
   Doamne cu rugăciunile celeia ce Te-a născut, păzeşte turma Ta, pe care o ai răscumpărat cu Sfântul Tău sânge, ca un Îndurat, şi o fereşte nevătămată de supărările vrăjmaşilor, ca lăudând să mărim dumnezeiască pogorârea Ta.
 
A Crucii Născătoarei, asemenea.
 
   Doamne când Te-a văzut soarele spânzurat pe lemn, pe Tine Soarele dreptăţii și-a ascuns razele, şi luna şi-a schimbat lumina spre întuneric, iar maicii Tale celei fără prihană, i se rănea cele dinlăuntru.
 
LA STIHOAVNĂ Stihirile Octoihului.
 
Iar cine voieşte zice Podobiile acestea ale Sfântului glasul al 8-lea.
 
Podobie : O preamărită minune...
 
   O preamărită minune ! Arhanghelul care stă înaintea lui Dumnezeu întru înălţime, bine-vestește cugetătorului de Dumnezeu slujitor Zaharia, zămislirea Mergătorului înainte, din sterpire, trecut peste vârstă ! O cât este nespusă purtarea Ta de grijă Stăpâne ! Prin care Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un însuți milostiv.
 
Stih : Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil.
 
   O preamărită minune ! Amuţirea Zahariei foarte de față prooroceşte tăcerea Scripturii celei vechi, şi arătarea celei noi, că tăcând împlinirea legii a arătat lumina darului. O cât este de înţeleaptă purtarea Ta de grijă Iubitorule de oameni ! Prin care păzeşte-ne pe noi pe toţi ca un Atotputernic.
 
    Stih : Şi tu pruncule Prooroc Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului să găteşti calea Lui.
 
   O pre
amărită minune ! Între preoţi credincios, şi între Mucenici prea-ales, şi Prooroc mărit, vestind mai-nainte cele ce vor să fie, se arată Zaharia Stăpâne, fiind împodobit cu întreită cunună. O cât sunt de bogate darurile tale Iubitorule de oameni ! Prin care Hristoase învredniceşte-ne pe toţi împărăţiei Tale.
 
Slavă... glasul al 2-lea, a lui Anatolie.
 
   Ca un preot curat ai intrat în Sfintele Sfintelor, şi îmbrăcându-te cu podoaba cea sfinţită, fără prihană slujeai lui Dumnezeu, ca Aaron legiuind şi ca Moise povăţuind neamurile lui Israil, cu sunetul cel curat al clopoţeilor; pentru aceea te-ai şi omorât, dar sângele tău cel drept ni s-a făcut nouă vindecare de mântuire, şi ca un mir cu bun miros deschide auzire, spre câştigarea vieţii celei veşnice, Zaharie de trei ori fericite, născătorule al Botezătorului Ioan, şi soţul Elisabetei; neîncetat roagă-te, pentru sufletele noastre.
 
Şi acum..., a Născătoarei : 
 
Podobie : Când de pe lemn...
 
   Cu adevărat a covârşit peste capul meu, mulţimea fărădelegilor mele Preacurată, şi nelegiuirile mele prea s-au înmulţit; şi m-am însărcinat cu poveri nesuferite, eu ticălosul şi neîndreptatul. Ci tu Fecioară cu rugăciunea ta cea fierbinte, apucă înainte şi mă mântuieşte, ceea ce singură eşti îndreptarea păcătoşilor.
 
A Crucii Născătoarei, asemenea.
 
   Răbdând multe dureri, la răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău Preacurată suspinai, lăcrimând şi strigând : Vai mie preadulcele meu Fiu ! Cum pătimeşti fără dreptate, vrând să mântuieşti pe toţi pământenii cei din Adam. Drept aceea Preasfântă Fecioară, pe tine te rugăm cu credinţă, fă-ni-l nouă pe El binevoitor.
 
Tropar, glasul al 4-lea.
 
   Cu haina
preoţiei fiind îmbrăcat înţelepte, după legea lui Dumnezeu jertfă primită, după cuviinţa preoţiei, ai adus Zaharie. Şi ai fost luminător, şi văzător de cele de taină, semnele darului întru tine purtând arătat preaînţelepte, şi cu sabia omorât fiind în Biserica lui Dumnezeu, al lui Hristos Proorocule. Cu Mergătorul înainte roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.
 
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.
 
LA UTRENIE
 
După obişnuitele Catisme, Sedelnele Octoihului.

Şi Psalm 50.
 
CANOANELE
 
Ale Octoihului fără martirice. Şi ale Sfântului pe 6.

Facere a lui Teofan.
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, 
 
Irmos :
 
   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.
 
   P
om
enirea Proorocului Tău lăudându-o, mă rog să-mi ajute Darul Duhului cu mijlocirea Ta, strigând : Să cântăm Mântuitorului şi Dumnezeului nostru.
 
   Aflându-se viaţa ta fără pr
ihană, s-a împodobit cu podoaba preoţiei, şi cu razele cele luminoase ale proorociei, grăitorule de cele dumnezeieşti,, Fericite.
 
Slavă...
 
   După lege fiindu-ți capul luminat cu cunună Zaharie, ca un arătător de cele sfinte, strigai : Să cântăm Mântuitorului şi Dumnezeului nostru.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Fiind îmbrăcat cu haina cea lungă până la picioare ca Aaron ai însemnat pe Fecioara, care a odrăslit din rădăcina lui Iesei; pe ceea ce a purtat în pântece pe Mântuitorul.
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos : Tu eşti întărirea...
 
   Când aduceai tămâia cea obişnuită arhiereule, atunci ai primit făgăduinţă, naşterea Mergătorului înainte.
 
   Cu mirul sfinţeniei te-a uns ca să fii preot ca Aaron; pentru aceea te-ai învrednicit vederii îngerului.
 
Slavă...
 
   Zori a vesti înaintea lumii, pe Tine Soarele cel înţelegător Mântuitorule, Zaharia a născut pe Ioan.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Îndreptează viaţa şi traiul meu, Născătoare de Dumnezeu preacurată, ceea ce ai luminat casa Zahariei.
 
Irmosul :
 
   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine te laudă duhul meu.
 
SEDEALNA glasului al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină...
 
   Cu sfinţenie după lege slujind lui Dumnezeu Zaharie, şi proorocind că din Fecioară se va întrupa Hristos prin Duhul Sfânt, te-ai arătat lumii stâlp de lumină, răsărind dintru înălţimea dreptăţii; care luminează toată lumea şi îndreptează spre calea păcii picioarele noastre, precum ai zis; pe Cel ce mântuieşte neamul nostru.
 
Slavă..., asemenea.
 
   Pe fiul Vara
hiei să-l fericim acum, căci legea mai-nainte prin cântare o a vestit ziua şi noaptea; Zaharia cel drept slujind Celui dintru înălţime, Dumnezeului tuturor, precum a zis în psalmi marele între Prooroci, David; carele luându-şi sfârşitul prin sânge, s-a junghiat jertfindu-se ca un miel, prinos deplin, primit spre aducere, Mântuitorului sufletelor noastre.
 
Şi acum..., al Născătoarei, asemenea.
 
   D
e Dumnezeu dăruită Preacurată binecuvântată, roagă-te neîncetat dimpreună cu puterile cele de sus, şi cu Proorocii şi cu toţi sfinţii pentru noi, Celui ce S-a născut din tine, pentru milostivirea îndurărilor, să ne dea nouă îndreptare mai-nainte de sfârşit, curăţire păcatelor, şi îndreptare vieţii, ca să aflăm milă.
 
A Crucii Născătoarei, asemenea.
 
   C
u Crucea Fiului şi Dumnezeului tău Fecioară, păzindu-ne deapururea, gonim năpădirile şi meşteşugirile dracilor, lăudându-te pe tine chiar şi adevărat, Născătoare de Dumnezeu; şi cu dragoste te fericim toate neamurile Preacurată, precum ai proorocit. Pentru aceea dăruieşţe-ne nouă iertare de păcate prin rugăciunile tale.
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos :
 
   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit dumnezeirea Ta.
 
   Proorocul Tău, Stăpâne, cu credinţă a slujit Ție după însemnările legii, şi s-a învrednicit a vedea cu cunoştinţă adevărul Darului.
 
   Pe lângă lumina cea mai întunecoasă, ai primit lumina cea mai luminată, preafericite; căci pe lângă lege, ţi s-a adăugat şi Darul cu adevărat.
 
Slavă...
 
   Dumnezeies
cul Gavriil cel ce stă înaintea lui Dumnezeu, bine ţi-a vestit ţie, Fericite, pe glasul Cuvântului, şi Mergătorul înainte.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Aflându-te pe tine Fecioară sălăşluire curată Ziditorul lumii, s-a sălăşluit întru tine Cel ce a dezlegat sterpirea Elisabetei.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   Mânecând strigăm Ție, Doamne, mântuieşte-ne, pe noi; că Tu eşti Dumnezeul, nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
 
   Coro
ană s-a pus pe capul tău o Proorocule ! Care avea pecete semnul Darului, Mărite.
 
   Se bucură zidirea Arhiereule; că tu ai odrăslit pe propovăduitorul pocăinţei.
 
   Cu cinste ţi-ai săvârşit viaţa; căci toate poruncile Domnului le-ai săvârşit dimpreună cu Elisabeta.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Limba ta s-a îndreptat către laude, grăitorule de Dumnezeu; căci pe cea neispitită de nuntă o ai văzut purtând în pântece.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos : Haină luminoasă dă-mi mie...
 
   Cel ce slujea în umbra legii, s-a arătat propovăduitor şi Darului, căci s-a învrednicit a vedea întruparea, Ta, Mântuitorul nostru.
 
   Fiind împodobit cu engolpionul judecăţilor, ai primit pe Cuvântul cel veşnic, care s-a îmbrăcat cu trup, preote Zaharie.
 
Slavă...
 
   Ca un preot şi slujitor vrednic de laudă, mergând înlăuntrul Bisericii te-ai văzut vorbind cu Dumnezeu, tăinuitorule de Dumnezeu insuflate.
 
Şi acum...
 
   Cunoscu
tu-te-ai Proorociţei Elisabeta, Fecioară Maica lui Dumnezeu, că porţi în pântece pe Mântuitorul, Cuvântul Cel fără de început.
 
Irmosul :
 
   Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.
 
CONDAC, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Fecioara astăzi...
 
   Proorocul astăzi şi preotul Celui Prea Înalt, Zaharia Părintele Mergătorului înainte, a pus înainte masa proorociei, pe credincioşi hrănind, şi băutura dreptăţii tuturor amestecând; pentru că s-a sfârşit, ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.
 
ICOS
 
   C
u tăcerea legii Ierarhul s-a legat prin glasul îngerului, pe îngerul venirii, lui Hristos primind, pe Proorocul şi tăinuitorul, împreună cu Elisabeta stearpa şi înţeleapta; care născându-se s-a înnoit darul şi mântuirea şi împăcarea noastră cea a toată lumea; că a propovăduit pe Mielul şi Ziditorul, şi înnoitorul firii, pe Cel ce dă rod din stearpă, pe Fiul ce s-a arătat din Fecioară; ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.
 
SINAXAR

    Întru această lună în 5 zile, junghierea Proorocului Zaharia, tatăl Mergătorului înainte.
 
Stih :
Pentru dumnezeiescul al lui Dumnezeu miel,
Zaharia în mijlocul Bisericii se junghie ca un miel.
A cincea zi Zaharia pe pământul Bisericii s-a junghiat.
Iar Sfântul sfânt suflet la ceruri s-a aşezat.

 
   A
cesta era din Ierusalim fiu lui Iuda preotul, ce se numea şi Varahie. Şi propovăduind cu îndrăzneală şi fără de sfială pe cea de Dumnezeu Născătoare Maica şi Fecioara, şi poruncindu-i să nu iasă din cea orânduită ceată a fecioarelor. Şi neaflând se Ioan Fiul său, că-l ascunsese mama sa de cealaltă parte de Iordan într-o peşteră. Pe vremea care se omorau tinerii din porunca lui Irod, se omorî de jidovi în mijlocul altarului.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn şi a celor împreună cu dânşii optzeci de preoţi și leviţi, adică diaconi.
 
Stih :
Prin foc şi prin apă cum zise David a trecut,
Auzi Madimn la repaus a ajuns.
Lui Urban şi marelui Teodor,
Medimn s-a arătat împreună nevoitor.
Optzecimea celor sfinţiţi,
În foc şi apă rabdă, fiind întăriţi.

 
   A
ceştia gonindu-se din Biserică de Valent cel cu minte rea, suferind nenumărate chinuri, iar mai pe urma băgându-se într-un vas, şi ducându-i într-un colţ de mare ce se cheamă locul Astachin, şi dând foc corabiei de la dregători, s-a și săvârşit într-însa.
 
   Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avdei Episcopul, care a fost în zilele lui Isdigerd împăratul perşilor.
 
Stih :
Mucenicul Avdei spinii toiegelor a răbdat,
Cinstind pe Stăpânul care cu spinii s-a încununat.

 
   S
fântul acesta a fost pe vremea lui Teodosie împăratul Romanilor și a lui Isdigert împăratul perşilor, în anii patru sute doisprezece. Prinzându-se de maimarele vrăjitorilor, care îl silea să se închine soarelui şi focului. Deci fiindcă nu s-a plecat, a poruncit să-l bată peste tot trupul cu toiege de trandafir pline de ghimpi, atât de mult, încât s-a făcut ca un mort; pentru aceasta luându-l slujitorii l-au dus la casa sa. Şi după un ceas, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Petru cel din Atira.
 
   C
u ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a,
 
Irmos :
 
   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
   Când a ieşit din cea stearpă glasul celui ce strigă, a dezlegat legăturile limbii tale Zaharie, a striga : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
   Născutu-s-a din sterpire prietenul Mirelui, Mergătorul înainte, vestind mai-nainte aievea naşterea Fecioarei, celor ce cu credinţă strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
Slavă...
 
   Cu totul te-ai f
ăcut Zaharie organ dumnezeiesc al Duhului, de trei ori fericite, şi pe fiul tău l-ai numit mai înainte Prooroc, cântând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Văzându-te Zaharia pe tine Fecioară, că eşti plinirea legii, te-a cunoscut a fi capul a toată proorocia, şi a strigat : Bine este cuvântat rodul pântecelui tău, Preacurată.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos : Pe Domnul cel ce s-a preamărit...
 
   Arătatu-
te-ai Prooroc adevărului, căci Ioan Mergătorul înainte, mergând înainte a gătit căile lui Hristos, fericite Ierarhe; pe care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Grăind ritoriceşte, ai binecuvântat pe Stăpânul Cel ce ne-a dat nouă mântuire, pe Domnul măririi, care a răsărit din David cu trup; pe care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Bine să cuvântăm pe Tatăl...
 
   De mari daruri te-ai învrednicit arătătorule de cele dumnezeieşti, născând pe Mergătorul înainte, care este mai presus de toţi
Proorocii cela ce laudă pe Domnul, şi-L preaînalță întru toţi vecii.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Ierarhul şi propovăduitorul de Dumnezeu Zaharia, cu bucurie se închina Maicii şi Fecioarei ceea ce purta pe Domnul zidirii; pe carele Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   Pe Domnul Cel ce s-a preamărit în muntele cel sfânt, şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei; lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, 
 
Irmos : Cu adevărat Născătoare...
 
   Umplutu-te-ai de insuflarea Mângâietorului, şi ai început a binecuvânta pe Domnul, Sfinţite tăinuitorule, cugetătorule de Dumnezeu fericite.
 
   Văzând plinirea cuvintelor Arhanghelului, grăitorule de Dumnezeu prealăudate, îndată ţi-ai mişcat limba spre binecuvântare.
 
   Ca şi cum ai fi proorocit fiind plin de Duh, ai zis că milostivindu-se Ziditorul către cei pierduţi, arătat şi-a adus aminte de aşezământul cel către Avraam.
 
Slavă...
 
   Împodobitu-te-ai cu cununile chinuirii, şi cu ale preoţiei, şi cu lumina proorociei, o Zaharie ! Şi te-ai împărtăşit de mărirea cea mai bună.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Ceea ce eşti sălăşluire luminii Fecioară, luminează sufletul meu cel întunecat de patimi, şi mă mântuieşte de întunericul cel mai dinafară cu rugăciunile tale.
 
Irmosul :
 
   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine
Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine; cu cetele cele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.
 
LUMINÂNDA 
 
Podobie : Femei ascultaţi...
 
   Fără prihană ai preoţit lui Dumnezeu Atotţiitorului după rânduiala legii, o Proorocule Zaharie ! Pentru aceea, şi în vremea tămâierii ţi s-a arătat înger, zicând că vei naşte pe Mergătorul înaintea lui Hristos, care este mijlocitor legii şi Darului celui dumnezeiesc.

Al Născătoarei :
 
   Trecut-au cele ce făceau în chip de umbră şi de însemnare la legea cea veche, Maică Fecioară; căci fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu dătătorul legii, spre mântuirea oamenilor. Drept aceea şi pe mine care sunt biruit de legea păcatului, întăreşte-mă cu dumnezeiasca lege.
 
A Crucii Născătoarei :
 
   Dacă ai văzut pe Fiul tău, Preacurată răstignit, ţi s-a rănit cele dinlăuntru, şi lăcrimând ai grăit : Fiul meu ce răsplătire Ți-au dat vrăşmaşii pentru binele ce li s-a făcut acum ? Însă preamăresc dumnezeiescul şi necovârşit Darul Tău.
 
STIHOAVNA din Octoih;

Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea.

 
   Jertfe după lege aducând Zaharie, lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut, ţi-ai adus Sfântul tău suflet, întru Sfânta Sfintelor, prin sfânta săvârşire cu sabie, de bunăvoie, înaintea uşii altarului, ca un mieluşel junghiindu-te.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Acoperământul tău de Dumnezeu Născătoare Fecioară, doctorie sufletească este, că într-însul scăpând, scăpăm de neputinţele sufleteşti.
 
Al Crucii Născătoarei :
 
   Dacă Te-a văzut pe Cruce pironit ceea ce Te-a născut, Unule îndelung-răbdătorule, tânguindu-se vărsa lacrimi ca dintr-un izvor, şi de covârşirea bunătăţii, şi de milostivirea cea mai presus de om, foarte spăimântându-se, lăuda tăria Ta.
 
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
    Prochimenul, glasul al 7-lea :
Veselise-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul... Apostolul către Evrei : Fraţilor, Avraam făgăduindu-se Dumnezeu... caută-l la Duminica a 4-a a marelui post. Aliluia glasul al 5-lea : Lumină a răsărit dreptului... Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul către Iudeii cei ce venise la dânsul : Vai vouă cărturarilor... Caută Miercuri a 11-a săptămână. Chinonicul : Întru pomenire veșnică va fi dreptul... Şi celelalte.






ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ȘASEA

Pomenirea minunii ce s-a făcut în Colose, adică în Hones, de Arhanghelul Mihail.

LA VECERNIE

La
Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6, glasul al 4-lea :

Podobie :
Ca pe un viteaz...


   Al dumnezeirii celei întreit luminătoare, înainte-stătător prealuminat, Mihaile mai-mare voievodule arătându-te, cu puterile cele de sus strigi bucurându-te : Sfânt eşti Părinte, sfânt eşti Cuvinte Cel împreună fără de început, sfânt eşti şi Duhule Sfinte; o mărire, o împărăţie, o fire, o dumnezeire şi o putere !
 
   Şi chipul tău de foc, şi frumusețea minunată, Mihaile întâiule îngere; că cu firea cea fără materie străbaţi marginile, plinind poruncile Făcătorului tuturor, puternic întru tăria ta cunoscut fiind, şi izvor de tămăduiri Biserica ta făcându-o, ceea ce cu chemarea ta cea sfântă se cinsteşte.
 
   Cela ce faci pe îngerii Tăi, precum este scris duhuri, şi pe cei ce slujesc Ție pară de foc, în mijlocul cetelor Tale celor îngereşti, mai întâi a fi ai arătat Doamne, pe Mihail mai-marele voievod, cel ce se supune voilor Tale Cuvinte, şi cântare întreit sfântă, cu frică strigă măririi Tale.
 
Slavă..., glas 6, a lui Vizantie.
 
   Bucuraţi-vă dimpreună cu noi toate căpeteniile cetelor îngereşti, ca cel mai-nainte stătător al vostru, şi al nostru folositor, marele arhistrateg, în ziua de astăzi, întru cinstită Biserica lui, cu preamărire arătându-se sfinţeşte. Pentru aceasta după datorie cântându-i să-i strigăm : Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, mai-mare Mihaile Arhanghele.
 
Şi acum..., al Născătoarei, asemenea.
 
   Bucuraţi-vă dimpreună cu noi toate cetele fecioarelor; că folositoarea noastră şi mijlocitoarea, şi acoperământul şi scăparea cea mare, în ziua de astăzi, întru cinstită Biserica ei, cu preamărire arătându-se sfinţeşte; pentru aceasta după datorie cântându-i ei, să-i strigăm : Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare Stăpână.
 
LA STIHOAVNĂ Stihirile glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
 
   Ca pe un povăţuitor al cetelor cereşti, şi al oamenilor celor de pe pământ tare folositor, păzitor şi izbăvitor, pe tine te lăudăm cu credinţă, Mihaile mai-marele Voievod, rugându-ne : Din toată durerea cea de stricăciune făcătoare, să ne izbăveşti pe noi.
 
Stih : Cela ce face pe îngerii săi duhuri, şi slugile Sale pară de foc.
 
   Mai-marele cetelor dumnezeieştilor puteri celor de sus, astăzi împreună cheamă cetele omeneşti, împreună cu îngerii să facă, o prăznuire luminată a soborului lor celui Dumnezeiesc şi împreună să cânte lui Dumnezeu cântare întreit sfântă.
 
Stih : Lăudaţi pe El toți Îngeri Lui, lăudaţi pe El toate Puterile Lui.
 
   Sub acoperământul dumnezeieştilor tale aripi, pe noi cei ce cu credinţă cădem, Mihaile Dumnezeiască minte, păzeşte-ne şi ne acoperă în toată viaţa, şi în ceasul morţii Arhaghele, tu ne fii ajutător milostiv nouă tuturor.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea. 
 
A lui Ioan Monahul.
 
   Ca cela ce eşti mai-mare cetelor şi apărător, şi îngerilor povăţuitor, și mai-mare Voievod, mântuieşte din toată nevoia şi necazul, din boli şi din cumplitele păcate, pe cei ce te laudă cu adevărat, şi te roagă pe tine, Mărite. Că fără materie fiind, cu adevărat vezi pe Cel fără de materie, şi eşti strălucit cu lumina cea neapropiată a măririi Stăpânului. Că Acela cu iubire de oameni trup pentru noi din Fecioară a luat, vrând să mântuiască pe om.
 
Troparul, glasul al 4-lea.
 
    Mai-mare Voievodule al oştilor cereşti Mihaile, rugămu-te pe tine noi nevrednicii, ca cu rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti; păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm : Mântuieşte-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.
 
LA UTRENIE
 
După întâia Catismă. Sedealna, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Ceea ce ești izvorul...
 
   Preasfintele cete ale celor fără de trupuri, rugaţi-vă lui Dumnezeu şi Stăpânului, să ne fie nouă milostiv la ceasul judecăţii, şi să ne izbăvească de iadul cel amar, de răutatea dracilor, şi de întunericul patimilor şi de toată îngrozirea, pe noi care cu dragoste alergăm către acoperământul vostru.
 
Slavă..., glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
 
   Arhistrategule al slujitorilor celor fără de trup, cela ce stai înaintea lui Dumnezeu, şi strălucindu-te cu strălucirea cea de acolo, luminează, sfinţeşte, pe cei ce cu credinţă te laudă. Izbăveşte de toată tirania vrăjmaşului, şi cere viață paşnică, celor ce împărățesc şi tuturor marginilor.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoinţă să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului : Stăpână ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine una nădejde te-am câştigat.
 
A Crucii a Născătoarei asemenea.
 
   S
tând lângă Crucea Fiului tău, de Dumnezeu dăruită preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu plângere suspinând şi tânguindu-te ziceai către El : Cum te-ai pironit pe lemn ? Cum primeşti patimi, de la oamenii cei fărădelege ? Lumea vrând să o izbăveşti din stricăciune; măresc Mântuitorule pogorârea Ta.
 
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
 
   Noi cei ce năzuim la cinstită Biserica ta, şi cu bunăcredinţă te mărim pe tine într-însa, ca pe unul ce eşti mai mare cetelor celor fără de materie, ne rugăm ţie dumnezeiescule Arhistratege, scoate-ne pe noi din toată tirania vrăjmaşului, şi ne mântuieşte de îngrozirea cea viitoare, şi din gheenă, cu rugăciunile tale.
 
Slavă..., glasul acelaşi.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină...
 
   Cu guri fără de materie neîncetat Te laudă cetele cele fără de trup, pe Tine Treimea cea mai presus de Dumnezeire, şi cu frică stau înainte strigând : Sfântă fire în trei Ipostasuri, milostiveşte-te spre zidirea mâinilor Tale, unule Iubitorule de oameni.
 
Şi acum..., al Născătoarei asemenea.
 
   Ceea ce singură ai născut pe Făcătorul a toată lumea, ceea ce singură ai împodobit omenirea cu naşterea ta, Preacurată, izbăveşte-mă de cursele vicleanului veliar, întăreşte-mă pe piatra voinţelor lui Hristos, rugându-te neîncetat Celui ce din tine S-a întrupat.
 
Al Crucii Născătoarei :
 
   Maica Ta cea fără de mire, dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe
Cruce, plângând cu amar, acestea grăia : Ce minune nouă şi străină, şi preamărită este aceasta ? Cum Te-a pironit pe Tine poporul cel fărădelege pe Cruce, pe însuţi Dătătorul de viață, lumina mea cea prea dulce.
 
Psalm 50.
 
CANOANELE
 
Al Născătoarei de Dumnezeu sau al Octoihului pe 6, şi ale Arhistrategului două pe 8.
 
CANONUL Arhistrategului.
 
Facere a lui Iosif :
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, 
 
Irmos :
 
   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
 
   Cela ce te luminezi totdeauna cu dumnezeieştile străluciri, luminează gândul meu, ca să te laud pe tine Arhistrategule al oştilor celor de sus, cela ce eşti întărirea tuturor celor ce aleargă către tine.
 
   Gândul Cel mai-nainte fără început, te-a arătat pe tine începător cetei celei mai presus de lume Arhistrategule şi lumină celor din întuneric, şi dumnezeiască strălucire Bisericii Lui pururea pomenite.
 
   Fiind povățuitor minţilor celor îngereşti întru Duhul, preabunule Mihaile, te-ai dat celor de jos ocrotire, şi tărie, şi sabie, junghiind şi pierzând pe vrăjmaşi.
 
Al Născătoarei :
 
   Fecioară fără prihană, podoaba îngerilor, ajutătoarea oamenilor, tu îmi ajută mie celui ce mă primejduiesc în marea vieţii, şi pururea cad în viforul păcatului.
 
Alt CANON,

Facere a lui Iosif, Glas acelaşi.
 
Irmos : Cela ce a povăţuit...
 
   Pe mai-marele îngerilor, pe soarele cel strălucit, care luminează pământul cu strălucirile minunilor şi goneşte negura supărărilor totdeauna, cu bucurie să-l lăudăm.
 
   Doamne, Cela ce ai făcut pe îngeri văpaie de foc, care împlinesc pe cât se poate voirea Ta cea preasfântă, în mijlocul lor, ai arătat strălucind ca o stea pe Mihail mai-marele Voievod.
 
   Să lăudăm toţi pe Domnul cel bun, Carele ne-a dăruit nouă zid nebiruit de vrăjmaşi, şi întărire nemişcată, totdeauna mântuindu-ne pe noi de primejdii, pe Mihail Arhistrategul.
 
   Cu dumnezeieştile tale folosiri, totdeauna faci dumnezeiască casa ta aievea, curăţitoare păcătoşilor, scăpare celor năpăstuiţi, izgonitoare tuturor bolilor, cela ce eşti maimarele îngerilor lui Dumnezeu.
 
Slavă...
 
   Zdrobeşte pe cei necredincioşi totdeauna, Mărite, care se ridică asupra noastră, şi ne izbăveşte pe noi de năvălirea şi de necazul lor, ca să te cinstim pe tine pururea, ca pe un bun al nostru părtinitor.

Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Minune nepricepută ! Cum Dumnezeu cel necuprins S-a unit cu oamenii, cu trup după Ipostas; ceea ce eşti neispitită de nuntă, mântuieşte-mă pe mine cel supus stricăciunii, din înşelăciunea şarpelui.
 
Cântarea a 3-a,
 
Irmos :

   Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea Ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
 
   Cu putere dumnezeiască prealăudate Voievodule al oştilor înconjuri tot pământul, scoțându-ne din răutăţi pe noi, care chemăm dumnezeiesc numele tău.
 
   Arătatu-te-ai oglindă curată dumnezeieştii lumini, primind luminat arătările cinstitului Duh, Mihaile întâiule îngere, vrednicule de minuni.
 
Al Născătoarei :
 
   Cel ce a alcătuit minţile cele fără de materie, S-a sălăşluit în pântecele tău cel de materie, cu bunăvoie Preacurată, arătându-se cu trup Cel nevăzut.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Doamne cel ce întăreşti...
 
   Cela ce stai înaintea scaunului Treimii, şi eşti îndumnezeit după împărtăşire, şi te luminezi cu razele care strălucesc de acolo; luminează pe cei ce te laudă pe tine Arhistrategule al lui Dumnezeu.
 
   Dacă te-a văzut Isus oarecând pe tine ținând în mână sabie, spăimântându-se de înfricoşata ta vedere, strigă : Ce porunceşti acum Doamne mie slugii tale să fac ?
 
   Pusu-te-ai odinioară de Dumnezeu maimare neamului iudeilor, iar acum ajutor creştinilor, şi izbăvitor Arhanghele, izbăvindu-i pe ei de nevoi şi de necazuri.
 
   Să dăm mărire Domnului celui ce ne-a dat nouă înainte apărător, şi întru scârbe ajutor pe marele Arhanghel; prin care totdeauna ne izbăvim de cei fără de Dumnezeu.
 
Slavă...
 
   Pe cei ce sunt duşi cu sila la limbi de alt neam, şi robiţi ticăloşeşte, întoarce-i degrab rugând pe Dumnezeu Cel Preaînalt, Arhanghele.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Munte mare te-a scris Daniil, Preacurată, iar Avvacum munte umbrit cu bunătăţile, şi David munte închegat. Din tine Dumnezeu s-a întrupat mântuind lumea.
 
Irmosul :
 
   Cela ce întăreşti tunetul, şi zideşti duhul întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.
 
Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Pe înțelepciunea...
 
   Povățuitor cetelor cereşti, slujitor măririi dumnezeieşti după vrednicie făcându-te, cu porunca Ziditorului tău eşti mijlocitor de mântuirea creştinilor, cercetând pe oameni cu mărirea ta cea fără de materie; pentru aceea după datorie toţi te lăudăm, mărindu-ţi astăzi dumnezeiasca ta prăznuire Mihaile Arhanghele. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască lăsare greşalelor, celor ce cu credinţă preamăresc dumnezeieştile tale minuni.
 
Slavă..., Şi acum...
 
   Pe înţelepciunea şi Cuvântul, în pântecele tău zămislind, fără de ardere Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ţine lumea, şi în braţe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor, şi Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te măresc, ca să mă izbăvesc eu de greşale, când voi stă înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână,
Fecioară curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești; că poţi câte voieşti.
 
Al Crucii Născătoarei :
 
   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă l-a văzut mieluşeaua pe
Cruce, s-a tânguit lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu se, aprinde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei; milostiveşte-te şi dăruieşte iertare de greşale, celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos :
 
   Cela ce şade întru mărire pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus Cel mai presus de dumnezeire prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Mărire Hristoase, puterii Tale.
 
   Gândul cel fără început cu voire alcătuind gândurile dumnezeieşti, a pus în mijlocul lor maimare pe Mihail, fiind luminat cu împărtăşirile preafericitul. Şi strălucit cu înţelegeri de la dumnezeiasca stăpânire.
 
   Dimpreună cu Scaunele, şi Căpeteniile, şi Puterile, şi Stăpânirile, şi cu sfinţitele Domnii, glăsuieşti Treimii cântarea cea sfântă pururea pomenite Mihaile, mântuindu-ne pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
 
   Mărim pe Domnul Făcătorul tuturor, care pentru milostivire ne-a dat nouă pază mare şi zid şi întărire nesurpată pe Mihail Arhanghelul cel luminos.
 
Al Născătoarei :
 
   Minunea naşterii tale Fecioară se învăţa cu Duhul odinioară grăitorul de cele sfinte, aievea văzându-te munte umbros pe tine, dintru care a venit Sfântul Dumnezeu întrupându-se.
 
Alt Canon,
 
 Irmos : Auzit-a Proorocul de...
 
   Precum odinioară ai surpat multă oaste a lui Senaherib cu dumnezeiasca poruncă, întru acelaşi chip sfărâmă pe cei ce ne dau război, şi asupresc poporul cel credincios, Mihaile.
 
   Foarte înfricoşat îţi este chipul tău, şi frumuseţea cu adevărat foarte minunată, foarte prealuminată este mărirea ta, care arăţi tuturor celor ce doresc de tine Mihaile, cel ce săvârşeşti minuni nenumărate.
 
   Înconjurând cele de sus cercetezi neîncetat şi cele de jos, scăpând din multe primejdii, şi din scârbe, şi din nevoi, pe toți cei ce te cheamă pe tine, slujitorule al lui Dumnezeu.
 
   Iată locul cel dumnezeiesc, iată scăparea scârbiţilor, iată casa cea preasfântă, care cu adevărat o arată liman spre mântuirea multora, marele Arhanghel.
 
Slavă...
 
   Stâlp de foc te-ai arătat lui Arhip celui cinstitor de Dumnezeu, când mulţimea poporului celui fărădelege, se nevoia să înece cu apă Biserica ta, povăţuitorule al puterilor celor de sus.
 
Şi acum...
 
   Gavriil a venit aducându-ţi ţie Preacurată din înălţime bucurie, cu care dimpreună strigăm : Bucură-te Uşă, prin care a trecut însuşi Hristos Dumnezeu, mântuind neamul omenesc.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   Necredincioşii nu vor vedea mărirea Ta, Hristoase, dar noi pe Tine, Unul-Născut strălucirea măririi dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
 
   Mihaile cel fără trup, Arhanghele al oştirilor îngereşti, arătatu-te-ai povăţuitor lui Israil celui dedemult, cu porunca Celui ce a odrăslit din Iacov, şi S-a arătat oamenilor trupeşte.
 
   Îndumnezeindu-te pururea cu strălucirile cele fără de materie prin împărtăşirea dumnezeirii, şi nouă ne dai strălucirea cea dătătoare de lumină, maimarele îngerilor.
 
   Înfrumuseţa-tu-s-a dumnezeiască Biserica ta cu Darul, că pogorându-te într-însa, o arăţi noian de tămăduiri, şi izbăvitoare patimilor, Mihaile întâiule îngere.
 
Al Născătoarei :
 
   Arătatu-te-a pe tine Dumnezeu mai aleasă decât gândurile îngerilor, intrând în pântecele tău cel fără prihană Preacurată; pe Care roagă-L totdeauna să Se milostivească către cei ce te laudă.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Răsare-mi mie Doamne lumina...
 
   Propovăduitorii Cuvântului, cunoscând minunile care vreai să faci la Biserica ta întâiule îngere, tuturor le-au vestit mai-nainte, cărora noi acum le vedem săvârşirea de faţă.
 
   Cel ce odinioară hulea darurile tale, văzând tămăduirea ficei sale, cu povăţuirea ta Arhanghele a ridicat casă de rugăciune în locul apei, care a izvorât Darul tămăduirii.
 
   Apropiaţi-vă de luaţi Dar şi milă, căci izvorul tămăduirilor cel neîmpuţinat stă de faţă înaintea tuturor, care Arhanghelul ni l-a arătat nouă, din voirile cele dumnezeieşti.
 
   Orbilor se dă vedere, surzilor auzire, şi tuturor ologilor bună umblare, muţilor bună glăsuire, la dumnezeiască casa ta, Mihaile cela ce eşti mai-mare îngerilor, dătătorule de cele bune.
 
Slavă...
 
   Zdrobeşte trufia vrăjmaşilor celor ce caută să prăpădească turma ta Arhanghele şi pe cei ce i-au prins aceia robi mântuieşte-i, ca totdeauna să te laude împreună cu noi.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Fecioară ceea ce întreci pe puterile cele îngereşti, şi ai născut pe Dumnezeu Împăratul tuturor, roagă-te dimpreună cu ei preasfântă Stăpână, să ne mântuim noi.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos :
 
   Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă izbăveşte Iisuse, Împărate al puterilor.
 
   Veselească-se mulţimea credincioşilor, lăudându-te pe tine Mihaile, şi măreşte pe Preasfântul Cuvânt, care dintru a Sa bunătate a împreunat pe oameni cu îngerii.
 
   Taberele lui Israil le-ai mântuit arătându-te, şi dând dumnezeieştile porunci Arhanghele, ai surpat pe vrăjmaşi, şi de tot i-ai pierdut pe ei.
 
   Dacă te-a văzut Isus al lui Navi, fiind cuprins de frică şi de cucernicie ţi s-a închinat, întrebând cinstitul şi Sfântul tău nume, cela ce eşti maimarele îngerilor.
 
Al Născătoarei :
 
   Fericit este poporul cel ce te fericeşte pe tine cea pururea fericită, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel fericit, care pentru milostivirea Sa cu negrăită unire pe oameni i-a îndumnezeit.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Viforul gândurilor apucând...
 
   Pe cei ce odinioară au îndrăznit să piardă cu abaterile de gârle apa binecuvântării, care ai dat credincioşilor Arhanghele, i-ai arătat nelucrători, spăimântându-i cu starea ta de faţă cea înfricoşată.
 
   Lovit-a odinioară Moise piatra şi au curs ape, iar tu acum spărgând piatra, s-au înghiţit râuri de gârle, care şi până acum, mărturisesc minunea dumnezeiescule Arhanghele.
 
   Cei ce odinioară erau cuprinşi de întunericul necredinţei, din tulburarea închinăciunii idolilor, venind la dumnezeiască casa ta, au primit luminat cunoştinţa credinţei cu rugăciunile tale.
 
   Chipul şi firea ta este de foc, care pe cei credincioşi îi luminează, iar pe cei necredincioşi îi arde, Arhistrategule al dumnezeieştilor slujitori, părtinitorule al celor ce cu credinţă curată te laudă pe tine.
 
Slavă...
 
   Urmând întru toate dumnezeieştii îndurări a Stăpânului, dai celor umiliţi mână de ajutor, şi vindeci zdrobirile sufletelor, şi încetezi durerile celor ce năzuiesc la tine Sfinte.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Carte te-a văzut pe tine mai-nainte Proorocul, întru care era scris Cuvântul cu degetul Tatălui, Fecioară; pe care roagă-L să ne scrie în cartea vieţii, pe noi cei ce cu bunăcredinţă te mărim.
 
Irmosul :
 
   Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşalelor celor nemăsurate mă trage; ci tu ocârmuitorule bune, mai-nainte apucând ocârmuieşte-mă, ca pe Proorocul, şi mă mântuieşte.
 
CONDACUL, glasul al 2-lea.
 
   Arhanghele al lui Dumnezeu, slujitorule al dumnezeieştii măriri; apărătorul oamenilor, şi maimarele celor fără de trup, cere ce este de folosul nostru, şi mare milă, cela ce eşti Voievod maimare al celor fără de trupuri.
 
ICOS
 
   Zis-ai Iubitorule, de oameni în scripturi, că mulţime de îngeri se bucură în Cer, pentru un om ce se va pocăi. Drept aceea noi păcătoşii, cei ce suntem întru nelegiuiri, îndrăznim totdeauna a ne ruga Ție, Cela ce însuţi eşti fără de păcate, şi ca un bun să Te înduri, şi să ne trimiţi nouă nevrednicilor, umilinţă, Stăpâne, dându-ne iertare. Căci pentru noi toţi se roagă Ție, maimarele Voievod al celor fără de trupuri.

SINAXAR
 
    Întru această lună, în 6 zile, pomenirea minunii celei prea mari ce s-a făcut în Colossele Frigiei de Arhistrategul Mihail.
 
Stih :
Mihaile gândule, la Biserica ta tânăr te-ai arătat,
Şi potopul gârlelor cel de cufundare ai încetat.
Mihail povăţuitorul gândurilor,
A şasea zi a mistuit curgerea gârlelor.

 
   Oarecari elini topindu-se de zavistie spre minunile cele preamărite ce se făceau în Biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul care curgea acolo aproape, să-l pornească asupra Bisericii, ca să înece şi Biserica, şi să piardă şi pe Arhip cinstitul bărbat ce se ţinea acolo. Iar dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi arătându-se şi poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze, lovi cu un toiag piatra, şi făcând cale apei printr-însa, de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum se înghite apa şi se mistuie.
 
    Tot în această zi, pătimirea Sfinților Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil, Macarie.
 
Stih :
Eudoxie, Romil şi Zinon s-au tăiat,
Și Macarie fericiţii, fericit sfârșit au aflat.

 
   Acestui sfânt Romil i s-a tăiat capul în zilele lui Traian, care a trimis la oarecare cetăţi în izgonire unsprezece mii de creştini, şi cu amară moarte i-a omorât. Iar în zilele lui Diocleţian, Eudoxie primind pe slujitorii care îl căutau, le spuse că el este Eudoxie, şi aceia îl sfătuiau să fugă; iar el uitându-şi de femeie, de copii, de rude, de casa, şi de celelalte, se aduse înaintea Domnitorului din Melitin, şi întâi scoţându-şi brâul de la sine, care era semn de dregătoria comiţiei, îl aruncă în obrazul domnitorului, şi împreună cu dânsul mulţimea ce sta împrejur, toată ceata lui o mie o sută şi patru de ostaşi, asemenea făcură. După aceea pe dumnezeiescul Eudoxie îl întinseră patru slujitori şi-l bătură pe coaste, şi-l strujea, şi apoi primi moarte prin sabie. Însă când a sosit la locul săvârşirii, întorcându-se înapoi îşi văzu soţia, şi aducându-i aminte de cele ce o învăţase mai-nainte, şi poruncindu-i să pună sfârşit bun la toate, cea de pe urmă învăţătură i-a dat, să nu plângă pentru moartea lui, ci să-i facă în sat un mormânt fără de semn, şi să-i bage trupul acolo, şi să cinstească mai mult ziua aceea cu luminată bucurie. Deci, îndată Mucenicul ridicându-şi ochii şi mâinile la Cer i se tăie cinstitul cap, împreună cu iubitul său Zinon, care plângând de despărţirea Sfântului, ca îl spusese mai-nainte, că nu se va despărţi de dânsul ci dimpreună se vor săvârşi, precum a şi fost. Că şi lui i s-a tăiat capul cu ceilalţi Sfinţi Mucenici, împreună cu Sfântul Eudoxie. Deci, trecând şapte zile, arătându-se Sfântul Eudoxie în vis soţiei sale, îi porunci ei ca să zică Sfântului Macarie să meargă la divan, unde mergând, şi nevrând să se supună a face jertfă la idoli, i s-a tăiat şi lui fericitul cap.
 
    Tot în această zi, 1104, ostaşi, şi Sfânta Calodota de sabie s-au săvârşit.
 
Stih :
Mia de Mucenici şi zecimea cea înzecită.
De sabie s-au săvârşit împreună cu cea împătrită.
 
Stih :
De sabie capul Calodotei s-a tăiat.
Şi înaintea ta Cuvinte dătătorule de bunătăţi s-a arătat.

 
    Tot în această zi, Sfinţii Faust presbiterul, Macarie, Andrei şi Viv monahul. Chiriac, Dionisie, Andronic, şi Sfintele : Andropelaghia şi Tecla şi Teoctist corăbierul, şi alt Chiriac, Dimotul, ţăranul, de sabie s-a săvârşit.
 
Stih :
Faust prin sabie pământul a lăsat.
Şi spre lumina lăcaşului de sus s-a înălţat.
 
Stih :
Macarie, Andrei, de sabie au murit.
Amândoi pe calea cea fericită s-au călătorit
 
Stih :
Viv cununa bunătăţii o tăgăduia.
De nu şi cununa cea prin sabie lua.
 
Stih :
Pe doi Dionisii care la cuget s-au unit.
Cu Dionisie împreună sfârşit prin sabie au primit.
 
Stih :
Andropelaghia a fost ca un bărbat...
Ca şi Tecla spre tăierea capului a alergat.
 
Stih :
Teoctist corăbierului capul i s-a tăiat...
Şi corabia sufletului către Cer s-a îndreptat.
 
Stih :
Chiriac a fost ţăran, dar prin sabie s-a arătat,
Dănţuitor şi împreună cu ceata mucenicilor numărat.

 
   Aceşti Sfinţi au fost pârâţi că sunt creştini, în zilele împăratului deciu, către Valerie Domnitorul Alexandriei. Deci, aducându-se Sfinţii de faţă, şi cutremurându-se Valerie de întărirea şi nespăimântarea lor, i-a osândit la moarte prin sabie. Şi luându-şi ei sfârşitul aşa, iubitorii de Hristos ce erau în Alexandria, le-au luat trupurile şi le-au băgat în cetate, întru mărirea lui Hristos adevăratului Dumnezeului nostru.
 
    Tot în această zi, Sfântul Sarapavon senatorul, de sabie s-a săvârşit.
 
    Tot în această zi, s-a întâmplat şi înnoirile Bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei la Deuteron în casa Sfintei Irina.
 
   C
u ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos :
 
   Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, prealăudate Doamne, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Pe căpeteniile îngerilor, pe cei cu chipul dumnezeiesc, şi purtători de lumină, pe Mihail şi pe Gavriil, pe mângâietorii noştri cei buni şi părtinitori şi păzitori, cu mare glas prin credinţă să-i lăudăm.
 
   Fiind frumos, şi prea cu bună-cuviinţă, şi cu chip dumnezeiesc, te-ai făcut căpetenie celor fără de materie, Mihaile prealuminate; deci rugaţi-vă dimpreună pentru noi.
 
Al Născătoarei :
 
   Văzând Gavriil Arhanghelul că s-a sălăşluit întru tine Fecioară, Cuvântul cel veşnic al Tatălui, a strigat : Bucură-te scaunul Celui Preaînalt, binecuvântată.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Neînchinându-se chipului...
 
   Dacă te-a văzut Daniil stând dimpreună cu dânsul odinioară, cuprinzându-se cu totul de frică, s-a spăimântat, şi căzând la picioarele tale se învăţa luminat descoperirea tainelor celor nevăzute, strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Pe cei duşi legaţi din năpădirea limbilor, în locuri depărtate, chemându-te pe tine întru ajutor Arhistrategule al lui Dumnezeu, i-ai întors înapoi cu bucurie strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cetele îngerilor înţelegând că cu dragoste te laudă mulţimile oamenilor, pe tine Arhangele Mihaile, se umplu de bucurie necontenită, şi măresc pe Dumnezeu, care pentru milostivirea îndurărilor, tăinuit a unit pe cei de jos cu cele cereşti.
 
   Care loc nu se împărtăşeşte de minunile tale cele nemărginite ? Care cetate nu te are pe tine părtinitor ? Care suflet al celor asupriţi nu te cheamă întru ajutor pe tine Arhanghele al lui Dumnezeu ? Cu bucurie strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Slavă... 
 
   Celor rătăciţi povăţuitor, celor năpăstuiţi ocrotitor, celor întristaţi mângâiere, celor înviforaţi de vânturi liman foarte lin, păcătoşilor chezaş, bolnavilor purtător de grijă, celor întunecaţi luminător, tu eşti Arhanghele al lui Dumnezeu.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Preacurată Stăpână ceea ce cu trup ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, pe Ziditorul şi Stăpânul, pe Dânsul pururea roagă-L Preacurată, ca câştigând noi dezlegare, şi iertare de cumplitele şi multele păcate, să lăudăm milostivirile Lui cele mai presus de gând.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos :
 
   Mântuitorul tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te, i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvânţaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
   Voievod cetelor celor fără de materie, solitor de mântuire oamenilor, dumnezeiesc slujitor al lui Dumnezeu, te-ai arătat Mihaile, cântând neîncetat : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
   Doi luminători prealuminaţi, Mihaile şi Gavriile Arhanghelilor, care luminaţi lumea cu lumina Dumnezeirii Celei cu trei lumini, goniţi de la noi negura răutăţii.
 
   Ca nişte ocârmuitori buni Arhanghelilor, îndreptaţi luntrea sufletului meu către limanul voirii celei dumnezeieşti; căci a căzut în viforul păcatelor, şi este în primejdie.
 
Al Născătoarei :
 
   Fiind dumnezeiescul Arhanghel împodobitor de mire, strigă ţie : Bucură-te mireasă a lui Dumnezeu nenuntită, mărirea îngerilor, mântuirea şi apărarea oamenilor.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Pământul şi toate...
 
   Pământul îl străbaţi ca fulgerul, împlinind voia cea dumnezeiască, înconjori cerurile înaintea îngerilor, lauda ta este mare, şi minunile tale cele necuprinse sunt mai presus de gând, care le săvârşeşti înfricoşat în toată lumea.
 
   Însuşi văzătorii celuia ce pentru noi s-a arătat cu trup pe pământ, prealăudatul Filip, şi prea-marele cuvântător de Dumnezeu, cu învăţături dumnezeieşti, înţelepţeşte spun mai-nainte de Darul cel pururea curgător al tămăduirilor tale, cela ce eşti maimare îngerilor.
 
   Cu toiagul a tăiat Moise odinioară marea, şi acum Arhistrategul lui Dumnezeu, cu putere nevăzută, ca cu un toiag arătându-se, trimite în piatră ca într-o pâlnie apele care se purtau fără de rânduială.
 
   Ca un Cer foarte mare se arată casa cea cinstită a maimarelui Îngerilor, întru care cu minunile ca cu nişte stele se luminează toate inimile credincioşilor, mărind pe Dătătorul de bine Dumnezeu în veci.
 
Bine să cuvântăm pe Tatăl...
 
   Precum dedemult ai oprit pornirea cea fără de socoteală a lui Valaam, cu starea cea înfricoşată a dobitocului prin cuvânt, Voievodule al îngerilor; cu rugăciunile tale opreşte pe vrăjmaşii, care totdeauna se pornesc asupra noastră cu năvălire.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Foc ai născut, Fecioară, nearzându-ţi-se nicidecum pântecele, născând pe Cuvântul Tatălui, Care a scos din necuvântare pe cei ce au ascultat cuvintele înşelătorului, şi au călcat porunca Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care i-a zidit.
 
Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pământul şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi arşiţa, fiii oamenilor şi preoţii binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi pe El întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a :
 
Irmosul :
 
   Eva adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
 
   Iată bună-podoaba dumnezeieştii tale case străluceşte, Arhanghele, cu venirea ta cea luminată, şi varsă fulgere de minuni, iar cu dumnezeiescul dar, goneşte totdeauna mulţimea bolilor.
 
   Ca o însoţire frumoasă şi veselă fiind, Arhanghelilor, împliniţi poruncile Stăpânului la cei de pe pământ, scoţându-i din nevoi şi trimiţând tuturor lumină de mântuire cu Dumnezeiescul Duh.
 
   Astăzi se bucură împreună cu noi cetele celor fără de trup, văzând că de toţi este lăudat acest mare şi luminat Arhistrateg, care cere pentru noi luminare şi iertare de păcate.
 
   Dumnezeiască şi luminată doime a Arhanghelilor, Mihaile preacinstite şi Gavriile preamărite, stând înaintea cinstitei Treimi, mântuiţi-ne pe noi de vina greşalelor şi de chinul cel veşnic.
 
A Născătoarei :
 
   Prin glasul îngerului Gavriil ai zămislit pe Dumnezeu Cuvântul, Preacurată, Care cu cuvântul a alcătuit oștile cele de sus, şi ne-a dat nouă cuvânt a lăuda sfânta Lui pogorâre, cea mai presus de cuvânt şi de gând.
 
Alt Canon
 
Irmos : Făcut-a tărie cu braţul Său...
 
   Dacă Te-ai arătat oamenilor pentru milostivirea îndurărilor, le-ai pus lor îngeri păzitori, cu care dimpreună ai orânduit şi pe Mihail cel minunat, ca să ferească de stricăciunea vicleanului;  deci rugămu-te, prin rugăciunile îngerilor, dăruieşte-ne nouă tuturor curăţire de păcate.
 
   Avându-te credinciosul popor putere şi tărie, pe tine maimarele îngerilor, şi împreună luptător către limbi vrăjmaşe şi cumplite, totdeauna surpă mândria lor, şi prin tine trimite cântări de mulțumire Ziditorului.
 
   Tot credinciosul pururea glăsuieşte cântare, ție celui ce neîncetat cânţi întru înălţime, împreună cu multe milioane, glasul cel întreit sfânt; şi te roagă ca să ne scapi pe noi pe toţi din primejdii şi din dureri, maimarele îngerilor.
 
   Să salte zidirea lăudând tăinuit pe marele Arhanghel al Domnului; că este liman oamenilor celor rătăciţi, care pururea sunt înviforați de multe primejdii, de supărări totdeauna, şi bolnavilor doctor, şi izvor de minuni.
 
Slavă...
 
   Sfinţit-ai această cinstită biserică, şi o ai făcut pe dânsa izvor de minuni, întru care stând împreună cu credinţă strigăm : Cere-ne nouă dezlegare de păcate, izbăvire din primejdii, şi multă linişte Arhanghele.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Arătându-te Fecioară mai desfătată decât cerurile, negrăit ai născut pe Dumnezeu pe Care tăinuit Îl laudă cetele cele fără de trup; ci dar roagă-L pe Dânsul, Preacurată să ne mântuim toţi cei ce te fericim cu glasuri netăcute.
 
Irmosul :
 
   Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
 
LUMINÂNDA 
 
Podobie : Femei ascultaţi...
 
   Adunaţi-vă şi vedeţi toţi oamenii, priviţi minune străină care s-a săvârşit în Hones, de Mihail cel fără de trup; a despicat piatra cu toiagul, şi a împins gârlele care se pogorau fără de rânduială asupra apei celei sfinte.
 
Şi acum..., al Născătoarei, asemenea.
 
   De la chipul cel mai bun care am luat, din dumnezeiască lucrare am fost lepădat, vai mie ticălosul, pentru neînfrânarea cea dedemult. Iar Tu, Hristoase ca un milostiv împărtăşindu-Te mie negrăit, ai luat din firea cea mai proastă, înnoindu-mă Mântuitorul meu din sângiurile cele fecioreşti.
 
A Crucii Născătoarei.
 
   Dacă ai văzut răstignit pe Fiul tău, Preacurată, ţi s-a cutremurat cele dinlăuntru, şi scoţând glasuri curgătoare de lacrimi, zicea-i : Fiul meu ! Ce răsplătire Ți-au dat Ție vrăjmaşii acum, în loc de binele ce au luat ? Mărescu-ţi Darul cel dumnezeiesc, şi fără de asemănare.
 
LA LAUDE
 
Stihirile pe 4 glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
 
   Îngereşte prăznuind cei din lume, lui Dumnezeu, Celui ce se poartă pe Scaunul Măririi, să-i strigăm cântarea : Sfânt eşti cerescule Părinte, Cuvântule Cel întocmai, sfânt eşti şi Duhule Cel Preasfânt.
 
   Cela ce eşti mai întâi cetelor cereşti, şi în mărire multă stai înaintea Scaunului Măririi Celui necuprins, şi vezi cele negrăite, mântuieşte-ne pe noi Mihaile Arhistrategule, pe cei ce în nevoi de ispite şi de necazuri, cerem rugăciunile tale.
 
   Cela ce eşti mai întâi arătat, al îngerilor celor fără de trup, şi slujitor dumnezeieştii strălucirii aceleia, singur văzător şi tainic, mântuieşte-ne pe noi Mihaile Arhistrategule, pe cei ce în toţi anii te cinstim cu evlavie şi lăudăm Treimea cu credinţă.
 
Slavă..., glasul 1.
 
   Începătorul cetelor puterilor celor de sus, Mihail înainte-stătătorul cetelor celor dumnezeieşti, astăzi pe noi ne cheamă la prăznuire. Cela ce călătoreşte cu noi în toate zilele, şi păzeşte pe toţi de toată asupreala diavolului. Veniţi dar iubitorilor de praznice şi iubitorilor de Hristos, secerând florile faptelor bune, cu cuget curat, şi cu ştiinţă îmbunătăţită, să cinstim soborul Arhanghelului; că acela neîncetat stând înaintea lui Dumnezeu, şi întreită cântare cântând, se roagă să se mântuiască sufletele noastre.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Preasfântă Fecioară primeşte rugăciunile păcătoşilor, şi nu te întoarce de către suspinurile celor scârbiţi; ci roagă-te Celui ce s-a întrupat din tine fără de sămânţă, să ne mântuiască pe noi.
 
A Crucii Născătoarei :
 
Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...
 
   Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, Fecioara zicea, când a văzut pe Hristos spânzurând pe lemn, şi o rupe Stăpâne, precum dedemult mi-a zis Simeon. Ci Te scoală, şi împreună preamăreşte, nemuritorule, pe Maica şi roaba Ta rogu-mă.
 
Stihoava din Octoih.
 
Slavă..., glasul al 5-lea
 
   Unde umbrează darul tău Arhanghele, de acolo se goneşte puterea diavolului; că nu suferă să rabde lumina ta, luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta te rugăm; săgeţile lui cele de foc purtătoare, cele pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, izbăvindu-ne pe noi de smintelile lui; vrednicule de laudă Mihaile Arhanghele.
 
Şi acum...,
 
   Ceea ce eşti plină de Dar, mijloceşte cu rugăciunile tale, şi cere sufletelor noastre mulţime de îndurări, şi curăţire greşalelor celor multe, rugămu-ne.
 
A Crucii Născătoarei :
 
   Mieluşeaua văzându-şi mielul mergând către junghiere, şi răbdând patimile pe Cruce de bunăvoie, lăcrimând striga : Fiul meu preaiubite, scoală-te cu puterea Ta, şi mântuieşte pe cei ce laudă răstignirea Ta.
 
Şi cealaltă slujbă a dimineţii după rânduială şi Apolis.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile din Canon, Cântarea a 3-a, şi a 6-a; Prochimenul, glasul al 4-lea;
Cel ce  faci pe îngerii tăi... Stih : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul... Apostolul către Evrei : Fraţilor de vreme ce s-a făcut adevărat cuvântul ce, s-a grăit prin îngeri... Începutul 305, Aliluia, Lăudaţi pe Domnul din ceruri. Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul cel ce vă ascultă pe voi... Începutul, 51. Chinonicul : Cel ce face pe îngerii săi duhuri..., şi celelalte.
 





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ȘAPTEA

Înainte prăznuirea Naşterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu; și Sfântul Mucenic Sozont.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6 : se cântă 3 stihiri podobnice ale Născătoarei de Dumnezeu, şl 3 ale Sfântului.

Stihirile Înainte-prăznuirii, glasul 1 :

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
 
   Ale bucuriei celei a toată a lumea, au răsărit lumii raze înţelegătoare, care mai-nainte vestesc tuturor pe Soarele măririi Hristos Dumnezeu, întru naşterea ta Preacurată; că tu mijlocitoare te-ai arătat veseliei celei adevărate şi Darului.
 
   Mărirea ta cea mai-nainte de praznic, Preacurată, mai-nainte vesteşte tuturor popoarelor, facerile tale de bine cele mai presus de cuvânt; căci tu eşti solitoare veseliei celei de acum, şi pricină bucuriei ce va să fie nouă, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară.
 
   Fecioara ceea ce a încăput pe Dumnezeu, şi Născătoarea de Dumnezeu cea preacurată, lauda Proorocilor, fiica lui David, astăzi se naşte din Ioachim şi din Anna cea înţeleaptă; şi blestemul lui Adam cel deasupra noastră se pierde întru naşterea ei.
 
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn celor ce...
 
   Întărindu-se neputinţa ta, Fericite, cu puterea Celui ce de bunăvoie a purtat neputinţa noastră, cu bucurie ai săvârşit călătoria mucenicilor, şi pe vrăjmaşul cel neputincios l-ai sfărâmat cu preafrumoase picioarele tale; pentru aceea ţi-a împletit cununi de biruinţă Iisus Iubitorul de oameni, şi mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Rănindu-te tu, Mărite, ai rănit pe vrăjmaşi și i-ai surpat la pământ, fiind într-armat cu Crucea lui Hristos, Celui ce te-a mutat la împărăţiile cele de sus; a căruia dragoste îmbrăţişându-o, Mucenic nebiruit şi ceresc om te-ai arătat.
 
   Urmând arătat Mântuitorului, şi Domnului celui ce a răbdat pentru tine patimile cele de bunăvoie, purtătorule de chinuri Sozonte, te-ai dat pe sineţi, de bunăvoie către răni, către tăieri, şi către chinuri nesuferite; pentru aceea ţi-a răsplătit ţie Hristos cu daruri cereşti, şi te-a arătat izvor de vindecări celor ce cu credinţă la tine năzuiesc.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea.
 
   Preacinstită naşterea ta preasfântă Fecioară, mulţimea îngerilor în Cer, şi neamul omenesc pe pământ o mărim; căci Maică ai fost lui Hristos Dumnezeu, Făcătorului tuturor; pe care nu înceta rugându-L pentru noi, rugămu-ne; care spre tine după Dumnezeu nădejdile ne-am pus, Născătoare de Dumnezeu prealăudată şi nenuntită.
 
LA STIHOAVNĂ 
 
Stihirile glasul al 8-lea,
 
Podobie : O preamărită minune...
 
   O preamărită minune ! Că din Maică nenăscătoare, şi din bătrâneţe neroditoare, toiagul care poartă floare, odrăsleşte astăzi, Maica lui Dumnezeu şi care nu ştie de nuntă; din drepţii Ioachim şi Anna; pentru aceasta se şi bucură acum ceata Proorocilor, şi toată adunarea patriarhilor, întru naşterea ei.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Astăzi David se veseleşte şi Iessei acum saltă, şi Levi se măreşte, şi se bucură cu duhul Ioachim cel drept, şi nenaşterea de fii a Anei se dezleagă, întru naşterea ta, Marie preacurată de Dumnezeu dăruită; şi soborul Îngerilor cu toţi oamenii fericim dumnezeiesc pântecele tău.
 
Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Bucură-te adunarea oamenilor, bucură-te casa Domnului, bucură-te munte sfânt, bucură-te dumnezeiască masă, bucură-te sfeşnicul luminii, bucură-te lauda dreptmăritorilor, bucură-te Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu, bucură-te ceea ce eşti cu totul fără prihană, bucură-te scaunul cel de foc, bucură-te cort, bucură-te rugul cel nears, bucură-te nădejdea tuturor.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea.
 
A lui Ghermano.
 
   Bucuria a toată lumea din cei drepţi a răsărit nouă, din Ioachim şi din Anna, prealăudata Fecioară; care pentru prea multa curăţie, Biserică lui Dumnezeu însufleţită s-a făcut; şi una după adevăr de Dumnezeu Născătoare se cunoaşte. Pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, pace lumii trimite, şi sufletelor noastre mare milă.
 

Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea.

   Mucenicul Tău, Doamne, Sozont întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase
 
Slavă..., Şi acum..., Troparul Înainte prăznuirii, glas acelaşi.
 
   Din rădăcina lui Iessei, şi din coapsele lui David, fiica lui Dumnezeu Maria se naşte nouă astăzi; că cu bucurie se bucură toate şi se înnoiesc; împreună se bucură Cerul şi pământul, o laudă pe dânsa moştenirile neamurilor, Ioachim se veseleşte, şi Anna prăznuieşte strigând : Stearpa naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi hrănitoarea vieţii noastre.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Înainte prăznuirii de două ori, Slavă..., Troparul Sfântului, Şi acum..., iarăşi al Înainte prăznuirii.
 
După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
 
   Ceea ce preamărit te-ai născut din pântece sterp, din coapse fecioreşti, ai născut mai presus de fire; că arătându-te stâlpare frumoasă, ai odrăslit lumii viață. Pentru aceasta puterile cereşti strigă către tine de Dumnezeu Născătoare : Mărire venirii tale curată, mărire naşterii tale, mărire fecioriei tale, ceea ce eşti una, Preacurată.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
După a doua Catismă Sedealna glasul al 5-lea.
 
Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...
 
   Cele cereşti toate acum se bucură, şi neamul omenesc împreună prăznuieşte cu dânsele, şi Proorocii în taină se veselesc; că pe care a văzut-o mai-nainte cu închipuire, întru neamurile cele dedemult, rug şi năstrapă şi toiag, nor, uşă şi scaun, şi munte mare, aceea se naşte astăzi.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
CANOANELE
 
Al înainte-prăznuirii, cu Irmosul pe 3, şi al Sfântului pe 4, 
 
Canonul Născătoarei de Dumnezeu.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, 
 
Irmos :
 
   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arătă luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
 
   Astăzi cu veselie să lăudăm dumnezeiască naşterea Maicii lui Dumnezeu, că a născut lumii bucuria, care a şters întristarea strămoaşei.
 
   Din cea stearpă iese sterpiciunea păcatului, pe care legea mai-nainte o a scris, şi propovăduirile celor de Dumnezeu grăitori o au arătat mai-nainte : Preacurata Stăpână şi cea cu totul fără prihană.
 
   Biserică şi palat şi lăcaş Împăratului celui mai presus de fiinţă te-ai făcut Născătoare de Dumnezeu, şi prin tine lăcaş Sfintei Treimi se vor face credincioşii.
 
   Cămară prea înfrumuseţată, scaun dumnezeiesc preaînalt, te-ai arătat Preasfântă mireasă; pe care şezând cu trupul cel mai presus de fiinţă, pe cei ce şedeau întru întunericul pierzării, i-a ridicat la lumina cunoştinţei cu bunătatea.
 
Alt CANON al Sfântului pe 4.
 
Facere a lui Teofan.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, 
 
Irmos : Adâncul Mării Roşii...
 
   Roagă-te acum, Preamărite, Făcătorului de bine Domnului să se mântuiască de toate supărările, şi primejdiile, şi scârbele, cei ce cinstesc astăzi cinstită pomenirea ta, Mucenice Sozonte.
 
   Stea cu totul luminată te-a arătat Hristos la înălţimea Bisericii Mucenice cu adevărat, ca să luminezi toată lumea cu strălucirile nevoinţelor tale prealăudate.
 
Slavă...
 
   Cu săgeţile răbdării săgetând pe vrăjmaşii Domnului, şi cu sabia bărbăţiei tăind oştile lor, ai luat cunună de biruinţă Sozonte.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Fără de sămânţă ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, din Dumnezeiescul Duh, cu voia Tatălui, şi ai născut cu trup pe Cel din Tatăl fără de Maică şi pentru noi din tine fără de Tată.
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos :
 
   Biserica cea stearpă a născut din păgâni, şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti Doamne.
 
   Pământ prea-roditor din pământ neroditor se naşte; care va să nască rod pe lucrătorul bunătăţilor şi Spicul Cel de viață purtător; care hrăneşte toate cu dumnezeiasca voinţă.
 
   Astăzi a odrăslit toiagul fecioriei, din care a răsărit ca o floare Dumnezeu săditorul vieţii noastre; care odraslele cele rele le taie, ca bunătatea cea preaînaltă.
 
   Iată muntele cel netăiat, ce s-a născut din piatra cea neroditoare, va să nască rod pe Piatra cea înţelegătoare, care va să facă sfărâmarea tuturor idolilor.
 
   Însemnările cele mai dinainte ale legii, pe tine mai-nainte te-a arătat Fecioară, că tu pe Dătătorul legii afară de obiceiurile firii în pântece l-ai purtat; pe Cel ce te-a păzit pe tine mai presus de cuvânt nestricată şi neîntinată.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Veselească-se de Tine Biserica...
 
   Curgerile sângiurilor tale în chip de râuri curgând pentru Hristos, au stins focul păgânătății, pururea pomenite Mucenice.
 
   Cu răbdare ai suferit iuţimea chinurilor, ca un turn nesfărâmat, Mărite, stricând îngrădirea rătăcirii.
 
Slavă...
 
   Ca David pe Goliat, ai surpat pe vrăjmaşul cel de gând, împreună cu oastea lui cu praştia credinţei, întrutot mărite.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Numai tu te-ai făcut pricinuitoare celor de pe pământ de bunătăţile cele mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu; pentru aceea strigăm ţie : Bucură-te ! 
 
   Veselească-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea, şi întărirea.
 
CONDACUL Sfântului, glasul al 2-lea.
 
   Pe adevăratul şi de Dumnezeu purtătorul Mucenic, şi nevoitorul bunei credinţe cel iscusit, adunându-ne astăzi cu mare glas să-l lăudăm, pe Sozont tăinuitorul darului; pe dătătorul de tămăduiri cel bogat. Că se roagă lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
 
Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină...
 
   Mântuindu-te prin credinţă Sozonte mult nevoitorule, te-ai făcut liman de mântuire celor înviforați, cu mai-nainte rânduiala lui Hristos Dumnezeu; că izvorăşti râuri de tămăduiri celor ce doresc şi potoleşti aprinderea bolilor totdeauna; pentru aceasta dumnezeiască pomenirea ta cu credinţă o cinstim.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea :
 
Podobie : Porunca cea cu taină...
 
   Să se bucure Cerul şi pământul să se veselească; căci ca un Cer al lui Dumnezeu pe pământ s-a născut dumnezeiasca mireasă din făgăduinţă. Cea stearpă pe prunca Maria hrăneşte cu lapte, şi se bucură de naşterea ei Ioachim zicând : Toiag s-a născut mie, din care floarea Hristos a odrăslit din rădăcina lui David; cu adevărat minune preamărită.
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos :
 
   Cela ce şade în mărire, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus Cel mai presus de dumnezeire prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Mărire Hristoase puterii Tale.
 
   Cea mai presus decât îngerii, astăzi pe pământ Fecioara se naşte întru sfinţenie, şi întru curăţie, fără asemănare fiind, dintru care Hristos, curăţirea şi sfinţirea şi mântuirea cea desăvârşită a tuturor, va să se nască.
 
   Fericit pântecele Annei s-a făcut, căci a născut pe ceea ce va să încapă în pântece pe Cuvântul cel fericit şi neîncăput, pe Cela ce dă a doua naştere tuturor credincioşilor.
 
   Acum negura răutăţii începe a se pierde; căci norul cel însufleţit al Soarelui, din coapse sterpe astăzi a răsărit, cea cu totul fără prihană; a căreia naşterea cea luminată o prăznuim.
 
   O ! Ceea ce ca un măslin roditor ai odrăslit din rădăcina lui Iessei Fecioară, Anna te-a odrăslit pe tine ceea ce ai odrăslit pe Cuvântul cel Îndurat; căruia mila şi adevărul totdeauna înainte merge.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Văzându-te Biserica...
 
   Înfierbântându-te de dragostea lui Dumnezeu preafericite, cu cuvintele tale ai ars toată rătăcirea cea de uscăciune a celor fără de Dumnezeu, şi bucurându-te strigai : Mărire puterii
Tale, Doamne.
 
   Fiind Biserică Domnului cu sfinţenie lucrată, ai năvălit la capiştea celor fără de Dumnezeu, şi închinăciunile lor cu vitejie le-ai sfărâmat, Mucenice biruitorule prealăudate.
 
Slavă...
 
   Casă de doctorie a toată boala s-a arătat sfânta ta Biserică, celor ce cu credinţă năzuiesc, şi cinstesc într-însa vitejiile tale, Sozonte, biruitorule minunate.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Neispitită de nuntă ai născut o Fecioară ! Și după naştere iarăşi te-ai arătat feciorind; drept aceea cu glasuri netăcute, prin credinţă fără de îndoială strigăm : Bucură-te Stăpână !
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.
 
   Ceea ce închipuia cartea cea pecetluită, acum se naşte, care a o citi nicicum nu poate omul, prin legea firii; care se păzeşte spre lăcaşul Cuvântului; precum mai-nainte au arătat cărţile grăitorilor de Dumnezeu cu Duhul.
 
   Vița cea de mântuire astăzi s-a născut, care va rodi Strugurul Cel nestricat ce varsă din sine must dumnezeiesc; din care tot cel ce bea, cu taină de veselie dumnezeiască se va umple.
 
   Săltaţi îngeri împreună cu oamenii dănţuind; astăzi din cea stearpă Fecioara născându-se, întristarea a încetat, şi bucurie a pricinuit celor ce prăznuiesc dumnezeiască naşterea ei.
 
   Dumnezeiescul Prooroc mai-nainte te-a scris prea-arătat pe tine carte nouă, întru care cu degetul Tatălui, Cuvântul era să se scrie Fecioară, în cartea vieţii scriind pe toți cu bunătatea, pe cei ce se supun Lui.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
 
   Tu Mucenice fiind luminat cu lumina Treimii, ai micşorat negura nedumnezeirii celei cu mulţi dumnezei, arătându-te luminător pururea luminând.
 
   Tu arătându-te trandafir bine înflorit, şi cu roşeala sângiurilor tale înfrumuseţat, ai umplut lumea de mirosul cel bun al minunilor tale, fericite Sozonte.
 
Slavă...
 
   Tu fiind strugur gândit al viei lui Hristos, ai izvorât vinul cel de bună umilinţă al muceniciei, celor ce cu credinţă te măresc.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Armă nesfărâmată pe tine te punem înainte împotriva vrăjmaşilor; pe tine te avem întărire şi nădejde mântuirii noastre, mireasă a lui Dumnezeu.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos :
 
   Cugetătorii de Dumnezeu, săvârşind această prăznuire dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile mărind pe Hristos, Cel ce s-a născut dintr-însa.
 
   Născutu-s-a astăzi Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce este podul care trece neamul omenesc la lumină; Scara cea cerească; Muntele lui Dumnezeu cel prea-arătat; pe care toţi să o fericim.
 
   Anna a dat din sine roşeala care a vopsit lâna întrupării Împăratului Hristos; pe care după vrednicie toţi o fericim.
 
   Izvor mare acum a ieşit din puţină picătură, cea cu totul fără prihană; care adâncul mântuirii născând, va să oprească curgerile mulţimii dumnezeilor cele nenumărate.
 
   Din rădăcină neroditoare ai răsărit, şi spinii răutăţii cu dumnezeiască odrăslirea ta, cea mai presus de fire, i-ai dezrădăcinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea fericită.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Jertfi-voi Ție cu glas...
 
   Primind a te jertfi pentru dragostea lui Dumnezeu, ca o jertfă fără prihană te-ai primit la masa Lui. Pentru aceea cu bunăcredinţă te cinstim prealăudate.
 
   Plutind luciul rătăcirii neudat Mucenice, ai ajuns la limanul împărăţiei celei de sus, dobândind liniştea cea veşnică, Fericite.
 
Slavă...
 
   Cu unghii de fier sfărâmă coastele tale fără de milă gonaciul, iar tu cu mărire ţi-ai dat în mâinile lui Dumnezeu duhul preafericite, pururea pomenite.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   O minune mai nouă decât toate minunile ! Că zămislindu-se în pântece fecioresc fără de ispită de bărbat, Cel ce cuprinde toate, nu S-a strâmtorat cu cuprinderea.
 
Irmosul :
 
   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
CONDACUL, glasul al 3-lea.
 
Podobie : Fecioara astăzi...
 
   Fecioara astăzi şi de Dumnezeu Născătoarea Maria, cămara cea sfântă a cerescului Mire, se naşte din cea stearpă cu sfatul lui Dumnezeu, căruţa Cuvântului lui Dumnezeu bine se împodobeşte; că spre aceasta s-a şi numit mai-nainte dumnezeiască uşă, şi Maică vieţii cu adevărat.
 
ICOS
 
   Din cea stearpă rod s-a dat Fiica lui Dumnezeu Maria, pe care mai-nainte o au văzut oarecând dumnezeieștii Prooroci cu Duhul; pe aceasta noi astăzi văzându-o în sânurile Annei săltând, cu credinciosul Ioachim duhovniceşte la ospăţ să ne adunăm, şi pe cei de departe să-i chemăm zicând : Acum este chemarea lumii, că din pântece sterp a răsărit dumnezeiasca uşă, şi Maica vieţii cu adevărat.
 
SINAXAR

    Întru această lună în 7 zile, pomenirea Sfântului Mucenic Sozont.
 
Stih :
Sozont către chinurile trupului durere suferea,
Şi cu cugetul numai către cel ce mântuiește sufletele privea.
A şaptea zi, a murit Sozont bătându-i-se trupul cel luminat,
Iar sufletul către ceruri mărit i-a zburat.

 
   Acesta trăgându-se cu neamul din Licaonia, şi făcându-se păstor de oi, s-a învrednicit Sfântului botez, şi în zilele lui Maxim domnitorul Ciliciei, intrând într-o capişte unde era un idol făcut de aur şi de argint i-a frânt aceluia Sfântul mâna dreaptă, şi o a luat de o a vândut, şi preţul ce a luat pe dânsa l-a împărţit săracilor. Pentru care domnitorul locului făcând nevoie multora pentru prepus, Sfântul s-a vădit pe sine însuşi, şi deîndată l-a pus la bătaie cumplită, şi încălţându-l cu încălţăminte de fier, îl silea să alerge; şi iar îl bătură cu toiege, atâta cât i s-a rupt oasele trupului, şi aşa şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Apostoli Evod şi Onisifor.
 
   S
fântul episcop Evod, fost-a în urma lui Petru episcop la Antiohia cea mare, precum se vede din Epistoliile fericitului Pavel, făcând nevoinţă mare între cei şaptezeci, s-a făcut predicator vestit Cuvântului. Iar acest Onisifor, pe care îl pomeneşte Apostolul la Epistolia cea către Timotei, am aflat că s-a făcut Episcop Colofoniei, vrednic la cuvânt şi puternic, care până la sânge a întărit credinţa. Acesta în ceata propovăduitorilor împreună cu Apostolul Evod se sălăşluieşte în cereştile lăcaşuri.
 
   Tot în această zi, Sfântul Evpsihie de sabie s-a săvârşit.
 
Stih :
Evpsihie către sabie cu suflet bun a fost pocnit,
Bucurându-se că îşi jertfeşte sufletul Celui ce l-a zidit.

 
   Acesta a fost născut şi crescut în Cezareea, împărăţind Adrian peste romani; care după ce a murit tatăl său, botezându-se şi împărţindu-şi toată averea la săraci, l-a prins domnitorul Capadociei, şi strujindu-i coastele l-a băgat în temniţă. Şi întărindu-se prin arătare de înger, iarăşi îl spânzurară şi-l munciră rău. Şi mai apoi de toate i-a tăiat capul; se zice că în loc de sânge a curs lapte şi apă din tăietură.
 
    Tot în această zi, s-a săvârşit adormirea Preacuviosului Luca, celui din eparhia Licaonilor, ce a fost al treilea egumen mânăstirii Mântuitorului, unde se cheamă Pârâul adânc.
 
   C
u ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos :
 
   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
   Ioachim şi Anna se fericesc născând pe cea fericită cu adevărat, pe curata Maica lui Dumnezeu, ceea ce a născut pe Cuvântul cel fericit, care face fericiţi pe toți credincioşii.
 
   Dar cinstit te-a câştigat Preacurată părinţii tăi, pe tine ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu, Cel ce îmbogăţeşte cu bune daruri pe cei ce strigă : Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
   Saltă Davide insuflate de Dumnezeu, loveşte alăuta şi dănţuieşte; că iată sicriul pe care dedemult mai-nainte l-ai vestit, din pântece sterp a ieşit, păzindu-se lui Dumnezeu Împăratului făpturii.
 
Alt Canon,
 
Irmos : În cuptorul persienesc...
 
   În cuptorul chinurilor celor cu dureri aruncându-te Mucenice, ai primit de la Dumnezeu rouă de răbdare, şi cu mulțumire strigai : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi
Tale, Doamne.
 
   Având suflet mai luminat decât aurul, nu ai voit Mucenice să jertfeşti dumnezeului celui făcut de aur şi fără de suflet; iar pe sineţi te-ai jertfit jertfă de bun miros lui Dumnezeu.
 
Slavă...
 
   Păstorul cel mare pe tine cu adevărat păstor oilor Sale, Mucenice, ca pe un miel fără de prihană te-a aşezat la turma Sa cea nerătăcită, arătându-te pe tine nevătămat de lupii cei înţelegători, prealăudate.
 
Şi acum...
 
   Bucură-te sfinţitule dumnezeiesc lăcaş al Celui Preaînalt, Născătoare de Dumnezeu; că prin tine s-a dat bucuria celor ce strigă : Bine eşti cuvântată tu intre femei, Stăpână fără prihană.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos :
 
   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie : Pe Domnul lucrurile lăudați-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Să ne mişcăm limba cu cântări pentru dumnezeiasca naştere a Fecioarei, cinstind pe aceea dintru care va să Se întrupeze prin Duhul, Cuvântul cel prealăudat, şi peste toate Dumnezeu, şi să strigăm : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Dumnezeieşti Prooroci săltaţi, cinstind naşterea Fecioarei; căci aceasta a plinit toate câte ați propovăduit mai-nainte, născând pe Cel arătat de voi, pe Hristos, Împăratul tuturor; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Strigaţi munţi veselie; Apostoli şi Mucenici dănţuiţi; cuvioşilor şi drepţilor acum vă bucuraţi astăzi, întru naşterea Maicii Domnului; şi pe Domnul strigând lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Odrăslit-a mărul cel bine mirositor, şi trandafirul cel dumnezeiesc a înflorit, şi a umplut de miros toate marginile; şi putoarea păcatului nostru o a risipit Preacurata şi Maica Cuvântului; pe care o preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Firea cea stearpă a oamenilor, de cinstitele daruri ale Dumnezeiescului Duh astăzi se veseleşte; pe Fica lui Dumnezeu din cea stearpă văzându-o născându-se, şi strigă : Pe Domnul lăudaţi-L făpturile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
 
   Luând înţelepte, mâna chipului celui făcut de aur o ai dat săracilor, nevoindu-te a-ţi câştiga ţie avuţia cea cu adevărat necheltuită a muceniciei, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Cu trupul luptându-te dimpreună cu cel fără de trup, cu ajutorul lui Hristos l-ai surpat pe dânsul; pentru aceea ţi s-a dat, Mărite, Dar de lucrarea minunilor de la Dumnezeu; către care bucurându-te strigai : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
Binecuvântăm pe Tatăl...
 
   Deschizând gura ta o ai umplut de Duh Sozonte prealăudate; iar gurile vrăjmaşilor care huleau pe Cel ce i-a zidit le-ai umplut de toată ruşinea; şi bucurându-te strigai lui Hristos : Binecuvântaţi toate, lucrurile Domnului pe Domnul.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Numai tu întru toate neamurile Fecioară preacurată, te-ai arătat Maică lui Dumnezeu; tu te-ai făcut lăcaş Dumnezeirii, Preacurată, nearzându-te cu focul Luminii celei neapropiate; pentru aceea bine te cuvântăm toţi, Marie mireasă a lui Dumnezeu.
 
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
Cântarea a 9-a, 
 
Irmos :
 
   Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, curată pururea Fecioară.
 
   Iată locul lui Dumnezeu cel Sfânt a strălucit; cetatea cea preamărită a Împăratului s-a zidit. Raiul cel plin cu raze de lumină s-a deschis; ceea ce este solitoare Raiului, şi către Dumnezeu oamenilor apropiere.
 
   Arătatu-s-a făclia şi sfeşnicul astăzi, din care era să strălucească lumina cea mai-nainte de veci, şi să lumineze pe cei din noaptea răutăţilor, şi să oprească negura nedumnezeirii, şi pe toţi să-i facă părtaşi zilei cu adevărat prin credinţă.
 
   Astăzi pământul dănţuieşte; că Cer nou prea înfrumuseţat lui Dumnezeu a văzut născându-se pe Fecioara Maria, întru care sălăşluindu-se cu trupul, mai presus de ceruri va ridica pe oameni, şi va îndumnezeii pe toţi cu bunătatea; pe care lăudându-L cu credinţă Îl mărim.
 
   Prea bună însoţire, Ioachim şi Anna au odrăslit pe Mieluşeaua cea nespurcată, din care Mieluşelul cel hrănit ieşind, pentru lume s-a junghiat, ridicând greşalele oamenilor, şi oprind jertfele cele ce se aduceau dracilor.
 
Al Născătoarei :
 
   Luminează-ne pe noi ceea ce ai născut Lumina, pe cei ce prăznuim cu Duhul naşterea ta cea purtătoare de lumină. Născătoare de Dumnezeu, şi luminii celei ce va să fie ne arată părtaşi Curată, şi pace dăruieşte nouă şi izbăvire de cele rele, cu rugăciunile cele de Maică.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
 
   Piatră aleasă te-ai arătat lui Hristos, Celui din capul unghiului, Mucenice, risipind îngrădirea rătăcirii, iar inimile credincioşilor întărindu-le.
 
   Râu de viață câştigându-te acum Biserica lui Hristos pe tine Mucenice, cu râurile sângiurilor nevoinţelor tale se adapă ca cu nişte ape dulci, şi cu bună-cuviința minunilor tale se înfrumusețează totdeauna.
 
Slavă...
 
   Aflat-ai răsplătire nevoințelor şi chinurilor tale, cugetătorule de Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor, întru care adu-ţi aminte prealăudate Sozonte, şi de cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea sfântă.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Dezleagă lanţurile greşalelor mele Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce ai născut izvorul milostivirii, însă-ţi de Dumnezeu dăruită; şi umple-mi inima de bunătate, ca după vrednicie să te măresc pe tine.
 
Irmosul :
 
   Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
LUMINÂNDA
 
Podobie : Femei ascultaţi...
 
   Cu arma cinstitei Crucii Tale întrarmându-se viteazul Tău Mucenic Cuvinte, puterile cele potrivnice le-a biruit, şi pe tirani i-a ruşinat, şi pentru Tine a pătimit, şi împreună cu Tine a pătimit, şi împreună cu Tine, Hristoase al meu Împărate a toate, împărățeşte neîncetat.
 
Altă Luminândă a Născătoarei de Dumnezeu.
 
Podobie : Cu ucenicii...
 
   Veselească-se toată făptura, bucurie simţind, căci din Anna cea de Dumnezeu înţelepţită, şi din dumnezeiescul Ioachim, mai presus de nădejde se naşte Maria cea preacinstită şi preacurată, Născătoarea de Dumnezeu; al căreia rod, mântuire s-a făcut oamenilor Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat dintr-însa negrăit.
 
LA STIHOAVNĂ 
 
Stihirile glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului...
 
   Veniţi cei din Adam, pe ceea ce din David a răsărit, şi pe Hristos l-a născut, să o lăudăm, pe Fecioara Maria cea Preacurată.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Laudă să aducem Mântuitorului Domnului, Celui ce ne-a dat nouă din cea stearpă pe Născătoarea de Dumnezeu şi una pururea Fecioară. Astăzi bucuria a toată lumea din pântece sterp se naşte preamărit, Maica Împăratului tuturor.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
 
   Cea mai-nainte rânduită împărăteasă tuturor, lăcaşul lui Dumnezeu, din pântecele cel neroditor al Annei celei preafericite, astăzi a ieşit dumnezeiască petrecerea fiinţei celei pururea veşnice; prin care iadul cel fără ruşine s-a călcat, şi Eva cu tot neamul la viață se aduce. Acesteia după vrednicie să-i strigăm : Fericită eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
 
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială, și Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTA

Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
 
    
Cade-se a şti, ca de se va întâmpla praznicul acesta Duminica, încă şi alte praznice toate ale Născătoarei de Dumnezeu, se zic înainte ale Învierii; numai Evanghelia Învierii nu se zice, ci şi Prochimenul şi Evanghelia praznicului se zic. Asemenea şi la Intrarea în Biserică, şi la Întâmpinare, şi la adormire, când e acestea încă şi Bunele Vestiri ori în care duminică de ale postului s-ar întâmpla, se face Evanghelia praznicului, afara de Duminica Floriilor, pentru că atunci se schimbă şi Prochimenul și Evanghelia după praznic (adică se zic ale Duminicii Floriilor), ar fi la Liturghie se zic amândouă Evangheliile.
 

LA VECERNIA MICĂ

Punem Stihirile pe 4, glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

 
   Ioachim şi Anna prăznuiesc născând începătura mântuirii noastre, pe singură Născătoarea de Dumnezeu; cu care şi noi împreună prăznuim astăzi pe cea din rădăcina lui Iessei, fericind pe Preacurata Fecioară.
 
   Din Anna astăzi ca o floare de Dumnezeu sădită Născătoarea de Dumnezeu a răsărit mântuirea oamenilor; din care Ziditorul tuturor născându-se mai presus de gând, curăţeşte ca un bun, toată stricăciunea lui Adam cu bunătatea Sa.
 
   Preacurata Fecioară şi de Dumnezeu Născătoarea ceea ce a încăput pe Dumnezeu, lauda Proorocilor, fiica lui David, astăzi se naşte din Ioachim şi din Anna cea înţeleaptă, şi blestemul lui Adam cel deasupra noastră, s-a gonit întru naşterea ei.
 
   Ţarina cea mai-nainte neroditoare pământ roditor naşte, şi din pântece sterp, rod sfânt a răsărit. Cu lapte se hrăneşte minune înfricoşată, hrănitoarea vieții noastre; ceea ce în pântece a primit Pâinea cerească cu hrană din sâni se creşte.
 
Slavă..., Şi acum... glasul al 2-lea.
 
   Veniţi toți iubitorii de feciorie, şi poftitorii de curăţie; veniţi de primiţi cu dragoste lauda fecioriei. Izvorul vieţii ce curge din piatră vârtoasă; şi rugul cel din cea fără de fii, care nu s-a ars de focul cel fără materie, care curățeşte şi luminează sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului...
 
   Fiica lui Ioachim şi a Annei, Fecioara, tuturor oamenilor s-a arătat dezlegare din legăturile păcatului.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Munte umbros cu adevărat, s-a arătat sterpiciunea Annei; din care mântuirea, tuturor credincioşilor, se dăruieşte.
 
Stih : Feței tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Rupând legăturile sterpiciunii Annei, Preacurata Fecioară a ieşit, oamenilor iertare dăruind.
 
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
 
   Veniţi credincioşii să mărim pe Fecioara; că s-a născut din cea stearpă, firea noastră cea stearpă înnoind.
 
Tropar, glasul al 4-lea.
 
   Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veşnică.
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
După obişnuitul Psalm, citim Fericit bărbatul... Slava cea dintâi.  Iar de se va întâmpla Duminică, citim Catisma deplin.
 
La Doamne strigat-am... Punem Stihirile, pe 6 Şi cântăm aceste Stihiri pe glasul al 6-lea, însuşi glasul.
 
Facere a lui Serghie.
 
   Astăzi Dumnezeu, Cel ce Se odihneşte pe scaune înţelegătoare, scaun sfânt pe pământ luişi mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu înţelepciunea cerurile, Cer însufleţit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără nădejde, Doamne mărire, Ție.     De două ori.
 
   Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare; căci iată cămara Luminii şi cartea Cuvântului vieții, din pântece sterp a ieşit, şi ceea ce s-a născut uşă către răsărituri, așteaptă intrarea Preotului celui mare. Una şi care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.     De două ori.

   Măcar că prin vrerea lui Dumnezeu şi alte fericite femei sterpe au odrăslit oarecum, dar Maria decât toţi cei născuţi, cu dumnezeiască cuviinţă a preastrălucit mai presus; căci din Maică neroditoare preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai presus de fire, din pântece fără de sămânţă; singură fiind uşă a unuia născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând încuiată o a păzit; şi toate cu înţelepciune tocmindu-le, precum ştie Însuşi, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.
 
Alle Stihiri glas asemenea.
 
Ale lui Ștefan Aghiopolitul.
 
   Astăzi uşile cele sterpe se deschid, şi dumnezeiasca uşă cea feciorească merge înainte. Astăzi începe Darul a rodi, arătând lumii pe Maica lui Dumnezeu; prin care cele Pământeşti cu cele cereşti se împreună, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
   Astăzi este începătura bucuriei a toată lumea; astăzi au suflat vânturi mai-nainte vestitoare de mântuire. Sterpiciunea firii noastre se dezleagă căci cea stearpă se arată Maica celei ce a rămas Fecioară după naşterea Ziditorului, din care S-a întrupat cu firea cea străină Cel din fire Dumnezeu, şi celor rătăciţi prin trupul Său mântuire lucrează; Hristos, Iubitorul de oameni, şi Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Astăzi Anna cea stearpă naşte pe fiica lui Dumnezeu, cea mai-nainte aleasă din toate neamurile, spre lăcaş lui Hristos Dumnezeu Împăratului tuturor şi Ziditorului, spre plinirea dumnezeieştii rânduieli; prin care iarăşi ne-am zidit noi pământenii şi ne-am înnoit din stricăciune spre viaţa cea neîncetată.
 
Slavă..., Şi acum...
 
Glasul al 6-lea, a lui Serghie.
 
   Astăzi Dumnezeu, Cel ce se odihneşte pe scaune înţelegătoare, scaun sfânt pe pământ luişi mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu înţelepciunea cerurile, Cer însufleţit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără nădejde, Doamne mărire, Ție.     De două ori.
 
IEŞIRE : Lumină lină...
 
Prochimenul zilei, și citirile.
 
De la Facere citire :
Cap. XXVIII, 10.
 
   Ieșit-a Iacov de la puţul jurământului şi a mers în Haran, şi a aflat un loc, şi a dormit acolo, căci apusese soarele. Şi a luat din pietrele locului aceluia, şi şi-a pus luişi căpătâi. Şi a dormit întru acelaşi loc, şi a văzut vis; şi iată o scară era întărită pe pământ, al căruia capul ajungea la Cer; şi îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe dânsa, şi Domnul era întărit într-însa, şi a zis : Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău lui Avraam şi Dumnezeul lui lsaac; nu te teme, pământul unde tu dormi pe dânsul, ţie îl voi da şi seminţiei tale, şi va fi sămânţa ta ca nisipul pământului, şi se va lăţi spre mare şi spre apus, şi spre miazănoapte şi spre răsărit; şi se vor binecuvânta întru tine şi întru sămânţa ta toate seminţiile pământului. Şi iată eu voi fi cu tine, păzindu-te în toată calea ori încotro vei merge, şi te voi întoarce la pământul acesta. Că nu te voi lăsa pe tine până când voi face eu toate câte am grăit ţie. Şi s-a sculat Iacov din somnul său, şi a zis : Că este Domnul în locul acesta, şi eu n-am ştiut. Şi s-a temut, şi a zis : Că înfricoşat este locul acesta; nu este aceasta alta, ci casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta Cerului.
 
Din Proorocia lui Iezechiil citire :
Cap. XLIII, 26.
 
   Aşa grăieşte Domnul, fi-va din ziua a opta şi mai-nainte, face-vor preoţii pe Altar arderile cele de tot ale voastre, şi cele ce sunt de mântuirea voastră; şi voi primi pe voi, zice Domnul. Şi m-a întors pe mine la calea uşii sfintelor cea mai dinafară care caută spre răsărituri, şi aceasta era încuiată. Şi a zis Domnul către mine : Uşa aceasta încuiată va fi, şi nu se va deschide, şi nimenea nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, şi va fi încuiată. Că povăţuitorul acesta va şedea într-însa să mănânce pâine înaintea Domnului. Pe calea uşii pridvorului va intra, şi pe calea lui va ieşi. Şi m-a dus pe mine pe calea uşii sfintelor cea despre miază-noapte, în preajma casei; şi am văzut, şi iată era plină de mărire casa Domnului.
 
De la Pilde citire :
Cap. 9, 1.
 
   Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, şi a întărit şapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale şi a dres în paharul său vin, şi a gătit masa sa; trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind : Cela ce este neînţelept să se abată la mine, şi celor ce le trebuieşte înţelepciunea Ie-a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea, şi beţi vinul carele am dres vouă. Lăsaţi neînţelepţia şi veţi fi vii. Şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi, şi vă îndreptaţi mintea întru cunoştinţă. Cela ce învaţă pe cei răi îşi ia luişi ocară; şi cela ce ceartă pe cel necredincios se ocărăşte pe sine; că certările necredinciosului sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască; învaţă pe cel înţelept şi te va iubi pe tine. Dă pricină înţeleptului, şi mai înţelept va fi; arată dreptului, şi va adăuga a primi. Începerea înţelepciunii este frica Domnului şi sfatul Sfinţilor priceperea; iar a cunoaşte legea, este a gândului bun. Câ întru acest chip multă vreme vei trăi, şi se vor adăuga ţie anii vieţii.
 
LA LITIE
 
Stihirile, glasului 1, ale lui Ştefan Aghiopolitul, însuși glasul.
 
   Începerea mântuirii noastre popoare astăzi s-a făcut; căci iată cea mai-nainte rânduită din neamurile cele dedemult, Maica şi Fecioara, şi lăcaşul lui Dumnezeu, din cea stearpă a se naşte purcede; floare şi toiag din rădăcina lui Iessei a răsărit. Să se veselească Adam strămoşul şi Eva să se bucure cu bucurie; că iată cea zidită din coasta lui Adam, pe fiica şi nepoata o fericeşte arătat. Că mi s-a născut mie zice mântuirea, prin care din legăturile iadului mă voi slobozi. Să se bucure David lovind în alăută şi bine să cuvinteze pe Dumnezeu; că iată Fecioara iese din pântece neroditor, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
Glasul al 2-lea.
 
   Veniţi toţi iubitorii de feciorie, şi poftitorii de curăţie; veniţi de primiţi cu dragoste lauda fecioriei; izvorul vieții ce curge din piatră vârtoasă. Şi rugul cel din cea fără de fii, care nu s-a ars de Focul cel fără materie, care curăţeşte şi luminează sufletele noastre.
 
Asemenea.
 
   Acesta este glasul lui Ioachim şi al Annei ce prăznuieşte în taină, bucuraţi-vă împreună cu noi zicând, Adame şi Evo astăzi; căci nouă, cărora dedemult prin călcarea poruncii ni s-au încuiat Raiul, rod preamărit ni s-au dat, fiica lui Dumnezeu Maria, deschizând nouă tuturor intrarea.
 
   Cea mai-nainte rânduită împărăteasa tuturor, lăcaşul lui Dumnezeu, din pântecele cel neroditor al Annei astăzi a ieşit; dumnezeiască petrecerea Fiinţei celei pururea veşnice; prin care iadul cel fără de ruşine s-a călcat, şi Eva cu tot neamul la viață se aduce. Acesteia după vrednicie să-i strigam : Fericită eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea, a lui Serghie Aghiopolitul.
 
   În ziua cea binevestită a prăznuirii noastre să trâmbiţăm duhovniceşte; că cea din sămânţa lui David, Maica vieţii astăzi se naşte, stricând întunericul; Ceea ce este înnoirea lui Adam şi chemarea Evei, şi izvorul nestricăciunii, prin care noi ne-am îndumnezeit şi din moarte ne-am mântuit; şi cu Gavriil să strigăm către dânsa credincioşii : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine; prin tine dăruindu-ne nouă mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile, glasul al 4-lea, 
 
Ale lui Ghermano patriarhul, singur glasul.
 
   Bucuria a toată lumea, din cei drepţi a răsărit nouă, din Ioachim şi din Anna, prealăudata Fecioară. Care pentru prea multa curăţie, Biserica lui Dumnezeu însufleţită s-a făcut, și una după adevăr de Dumnezeu Născătoare se cunoaşte. Pentru rugăciunile ei Hristoase Dumnezeule, pace lumii trimite, şi sufletelor noastre mare milă.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Prin mai-nainte vestirea îngerului, rod preacinstit din drepţii Ioachim şi Anna ai ieşit astăzi Fecioară; Cer şi scaun dumnezeiesc, şi lăcaş de curăţie, bucurie vestind la toată lumea, ceea ce eşti solitoare vieţii noastre; pierderea blestemului, dătătoare de binecuvântare. Pentru a ceasta întru naşterea ta, de Dumnezeu chemată Fecioară, cere pace, şi sufletelor noastre mare milă.
 
Stih : Feței tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Anna cea stearpă şi neroditoare, astăzi să plesnească cu mâinile; să se împodobească cele pământeşti, împăraţii să sălteze, preoţii întru binecuvântări să se veselească, şi să prăznuiască toată lumea, căci iată împărăteasa şi cea fără prihană mireasa Părintelui, din rădăcina lui Iessei a odrăslit. De acum femeile nu vor mai naşte fii întru întristăciuni; căci bucuria a înflorit, şi viaţa tuturor oamenilor în lume vieţuieşte. De acum darurile lui Ioachim nu se vor mai întoarce înapoi; căci plângerea Annei întru bucurie s-a prefăcut. Bucuraţi-vă împreună cu mine zicând, tot alesul Israil, că iată mi-a dat mie Domnul lăcaş însufleţit al dumnezeieştii slavei Lui, spre veselia cea de obşte şi bucuria, şi mântuirea sufletelor noastre.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea, a lui Serghie Aghiopolitul.
 
   Veniţi toţi credincioşii să alergăm către Fecioara; că iată se naşte cea din pântece mai-nainte rânduită Maică Dumnezeului nostru; cămara fecioriei, toiagul lui Aaron cel ce a odrăslit din rădăcina lui Iessei; propovăduirea Proorocilor, odrasla drepţilor lui Ioachim şi Annei; naşte-se adică, şi Biserica cu a sa cuviinţă se împodobeşte; Biserica cea sfântă, lăcaşul lui Dumnezeu, organul fecioriei, cămara cea împărătească, întru care haina cea preamărită a unirii celei negrăite a firilor, ce s-au adunat împreună întru Hristos, desăvârşit s-a lucrat. Căruia închinându-ne, lăudăm naşterea Fecioarei cea cu totul fără prihană.
 
La binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul de trei ori.

   Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veşnică. 

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul... troparul praznicului de trei ori.
 
După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
 
   Strigă Davide, ce ţi s-a jurat ţie Dumnezeu ? Cele ce s-au jurat mie, zice, iată a şi plinit : Din rodul pântecelui meu dăndu-mi pe Fecioara. Din care Ziditorul Hristos, Adam cel nou, S-a născut Împărat pe scaunul meu, şi împărăţeşte astăzi Cel ce are împărăţie neclintită. Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi hrănitoarea vieţii noastre.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea. 
 
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
 
   Din rădăcina lui Iessei, şi din coapsele lui David, fiica lui Dumnezeu Maria se naşte astăzi nouă, şi se înnoiesc toate şi se îndumnezeiesc. Bucuraţi-vă împreună cu mine Cerul şi pământul, lăudaţi-o pe dânsa moştenirile neamurilor. Ioachim se veseleşte şi Anna prăznuieşte strigând : Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi hrănitoarea vieţii noastre.
 
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
 
După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Fodobie : Porunca cea cu taină...
 
   Să se bucure Cerul, şi pământul să se veselească, căci Cerul lui Dumnezeu pe pământ s-a născut, dumnezeiasca Mireasă, aceasta din făgăduinţă. Cea stearpă pe prunca Maria hrăneşte cu lapte, şi se bucură de naşterea ei Ioachim, zicând : Toiag s-a născut mie, din care floare Hristos a odrăslit din rădăcina lui David; cu adevărat minune preamărită.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
Deci Antifonul cel dintâi al glasului al patrulea.
 
Prochimenul, glasul al 4-lea.
Pomeni-voi numele Tău, întru tot neamul şi neamul.
Stih : Răspun-s-a inima mea cuvânt bun...
 
Toată suflarea...

    Evanghelia de la Luca, începerea 4, şi Psalm 50.  Slavă..., glasul al 2-lea.     Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.      Şi acum..., tot aceasta.  Apoi Stihul : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
 
Şi Stihira, glasul al 6-lea.
 
   Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare; căci iată cămara Luminii, şi cartea Cuvântului vieții din pântece sterp a ieşit; şi ceea ce s-a născut uşă către răsărituri, aşteaptă intrarea Preotului celui mare. Una şi care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
CANOANELE 
 
Două și Irmoasele ale amânduror Canoanelor de câte două ori, şi Troparele pe 12.
 
CANONUL cel dintâi.
 
Facere a lui Ioan.
 
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea. 
 
Irmos :
 
   Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preamărit.
 
   Veniţi credincioşii cu Duh dumnezeiesc bucurându-ne, să cinstim cu cântări pe ceea ce a răsărit astăzi din cea stearpă, spre mântuirea oamenilor, pe pururea Fecioara prunca.
 
   Bucură-te curată Maică, şi slujitoarea lui Hristos Dumnezeu, ceea ce eşti solitoarea fericirii celei dintru început, a neamului omenesc; pe tine toţi după vrednicie cu cântări te mărim.
 
   Podul vieții se naşte astăzi, prin care oamenii câştigând ridicare din căderea iadului, pe Hristos Dătătorul de viaţă cu laude Îl măresc.
 
Alt Canon,
 
Facere a lui Andrei.
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea. 
 
Irmos :
 
   Celui ce a sfărâmat războaie cu braţul Său, şi a trecut pe Israil prin Marea Roşie, să-i cântăm Lui ca Mântuitorului nostru Dumnezeu, că S-a preamărit.
 
   Să dănţuiască toată făptura, să se veselească şi David, căci din sămânţa lui a ieşit toiag, care poartă floare pe Domnul şi Mântuitorul tuturor.
 
   Sfânta Sfintelor încă pruncă fiind, se primeşte întru cele dinlăuntru sfinte, ca să se hrănească din mâna îngerului. Deci, toţi cu credinţă împreună să prăznuim naşterea ei.
 
   Stearpă a fost Anna, dar nu de tot fără fii; căci din neamuri s-a rânduit mai-nainte a fi Maică Fecioarei, din care a răsărit Ziditorul făpturii în chip de rob.
 
   Pe tine Mieluşeaua cea neîntinată, care pe Mieluşelul Hristos din pântecele tău l-ai adus întru fiinţa noastră, pe ceea ce te-ai născut din Anna, toţi cu cântări te cinstim.
 
Slavă...
 
   Pe trei fără început măresc, Trei sfinţiri laud, pe Trei împreună veşnici întru o Fiinţă propovăduiesc; căci unul în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul se măreşte Dumnezeu.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cine a văzut vreun prunc fără de tată ? Sau unde s-a văzut vreo fecioară Maică ? Cu adevărat mai presus de cuget sunt amândouă, Născătoare de Dumnezeu preacurată.
 
Catavasie :
 
   Cruce însemnând Moise, în drept cu toiagul Marea Roşie o a despărţit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut, iar de-a curmeziş aceeaşi lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
 
Cântarea a 3-a. 
 
Irrnos :
 
   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
 
   Fără prihană vieţuind lui Dumnezeu, aţi născut mântuirea tuturor, de Dumnezeu gânditori părinţi, ai celeia ce a născut pe Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
 
   Domnul cel ce izvorăşte viață tuturor, din cea stearpă a se naşte Fecioară, bine a voit; întru care a Se sălăşlui a primit, păzindu-o şi după naştere nestricată.
 
   Pe ceea ce este rodul Annei, pe Maria care a născut Strugurul cel de viață purtător, ca pe o Născătoare de Dumnezeu şi folositoare şi ajutătoare tuturor, astăzi să o lăudăm.
 
Alt Canon,
 
Irmos :
 
   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a cornul meu întru Dumnezeul meu, lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.
 
   Binecuvântat este pântecele tău Anno, căci rod bun pe Fecioara ai odrăslit, ceea ce fără sămânţă a născut pe Hrănitorul făpturii şi Mântuitorul Iisus.
 
   Pe tine ceea ce astăzi te-a născut. Anna, toiag curat din rădăcina lui Iessei, care ai răsărit floare pe Hristos, toată făptura te fericeşte.
 
   Pe tine mai înaltă decât toată făptura, de Dumnezeu Născătoare, arătându-te preacurată Fiul tău, măreşte naşterea ta cea din Anna, şi pe toţi îi veseleşte astăzi.
 
   Hrănindu-te întru Sfânta Sfintelor, Fecioară preacurată de Dumnezeu Născătoare, mai presus te-ai arătat decât făptura, pe Ziditorul cu trup născând.
 
Slavă...
 
   Ţie ne închinăm Părinte, Cela ce eşti fără început după Fiinţă, lăudăm pe Fiul Tău cel fără de ani, şi cinstim pe Duhul cel împreună veşnic, pe câte trei un Dumnezeu după Fiinţă.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Pe Dătătorul de lumină şi începătorul vieţii omeneşti, născându-l preacurată Născătoare de Dumnezeu, te-ai arătat vistierie vieţii noastre, şi uşă Luminii celei neapropiate.
 
Catavasie :
 
   Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că cu odrăslirea a ales preot; iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
 
Ipacoi, glasul al 2-lea :
 
   Uşă neumblată, unuia Dumnezeului nostru păzită, Proorocul pe Sfânta Fecioară o a numit, prin care a trecut Domnul Cel Preaînalt, şi ieşind, iarăşi pecetluită o a lăsat; scăpând din stricăciune viaţa noastră.
 
Sau această Sedealnă, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
 
   Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al luminii, astăzi a strălucit nouă, din cei drepţi a ieşit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam; că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta glăsuind să strigăm cu îndrăzneală, către cea singura curată : Bucurie vesteşte naşterea ta la toată lumea.
 
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta. 
 
Cântarea a 4-a. 
 
Irrnos :
 
   Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am preamărit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.
 
   Doamne care ai dat tuturor pe ceea ce Te-a născut pe Tine liman credincioşilor de mântuire, pe Tine te lăudăm.
 
   Pe tine dumnezeiască mireasă te-a arătat Hristos laudă şi întărire, tuturor celor ce laudă cu credinţă taina ta.
 
   Ceea ce nu ştii de nuntă Stăpână, prin rugăciunile tale fiind curăţiţi de greşale, cu mulțumire pe tine toţi te fericim.
 
Alt Canon.
 
Irmos :
 
   Auzit-am Doamne auzul Tău şi m-am temut; că Dumnezeu preaveșnic fiind, cu negrăit sfat întrupându-te, ai ieşit din Fecioară; mărire pogorârii Tale Hristoase, mărire puterii Tale.
 
   Naşterea cea preacurată a Născătoarei de Dumnezeu, cu psalmi şi cu cântări mărindu-o credincioşii, lui Dumnezeu, Celui ce fără minciună S-a jurat lui David, că-i va da lui rod din coapsele sale, cu credinţă să ne închinăm.
 
   Doamne Cela ce pântecele Sarei l-ai deschis, şi rod la bătrâneţe pe Isaac i-ai dat, însuţi şi astăzi credincioasei Annei i-ai dăruit rod de naştere din pântece sterp, pe Maica Ta cea nespurcată.
 
   Auzit-ai Doamne rugăciunea mea, zis-a Anna, dându-mi rodul făgăduinţei astăzi, pe cea mai-nainte aleasă din toate neamurile, Preacurata şi neîntinată Maica Ta.
 
   Împreună cu tine se bucură astăzi lumea, de Dumnezeu înţelepţită Anno; căci pe Maica Mântuitorului o ai născut, care din rădăcina lui David odrăslind, toiag de putere ne-a adus floare pe Hristos.
 
Slavă...
 
   Mărimu-te pe Tine Treime, Ceea ce eşti fără început, nemăsurată în Fiinţă, ca heruvimii strigând cu limba cea de tină : Sfânt, sfânt, sfânt eşti Cela ce eşti şi rămâi, unul Dumnezeu pururea veşnic.
 
Şi acum...
 
   Plinitu-s-au, Preacurată proorociile grăitorilor de Dumnezeu, ale celor ce cu credinţă te numesc pe tine cort, uşă şi munte înţelegător, rug şi toiag al lui Aaron, care ai răsărit din rădăcina lui David.
 
Catavasie :
 
   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   Cela ce ai risipit negura cea însemnătoare de umbră, a vorbelor celor întunecate şi inimile credincioşilor, cu împlinirea adevărului, prin fiica lui Dumnezeu le-ai luminat; şi pe noi Hristoase cu lumina Ta ne povăţuieşte.
 
   Să lăudăm popoare, pe ceea ce a fost pricină, de S-a făcut om asemenea nouă, Pricinuitorul fiinţei tuturor; de a Căruia închipuire învrednicindu-se Proorocii se bucurau, iar nouă Mântuitorul însuşi prin Fecioara ni S-a arătat.
 
   Odrăslirea toiagului celui uscat al preotului, a descoperit lui Israil alegerea; iar preamărită naşterea Fecioarei cea din cea stearpă, pe cei ce o a născut-o, luminaţi i-a arătat.
 
Alt Canon,
 
Irmos :
 
   Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă : Doamne Dumnezeul nostru câştigă-ne pe noi, Doamne afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
 
   Preamărit te-ai născut Fecioară, negrăit ai zămislit, şi mai presus de fire ai născut, o Preacurată, ceea ce nu ştii de mire ! Dumnezeu a primit dintru tine firea omenească.
 
   Astăzi să se veselească cetele îngerilor, cu cântări să dănţuiască cei din Adam; că s-a născut toiagul, cel ce a răsărit floare pe Hristos unul Mântuitorul nostru.
 
   Astăzi Eva scapă de osândă, şi Adam se dezleagă de blestemul cel dedemult, întru naşterea ta, Preacurată, strigând : Prin tine din stricăciune ne-am mântuit.
 
   Mărire Ție, Celui ce ai mărit pe cea stearpă astăzi; că a născut din făgăduinţă toiagul cel pururea înflorit, din care ai răsărit Hristoase, floarea vieţii noastre.
 
Slavă...
 
   Închinămu-ne Ție Treime fără de început, nedespărţită, Ceea ce eşti nezidită, pururea și veşnică şi de o Fiinţă întru o fire, în trei Ipostasuri, mai presus de fire mărturisită pururea.
 
Şi acum...
 
   Făcutu-s-a pântecele tău Masă sfântă, rămas-a curăţia ta, ca şi mai-nainte nevătămată Fecioară, că Hristos Soarele dreptăţii din tine ca un mire din cămară a ieşit.
 
Catavasie :
 
   O de trei ori fericite Lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu trupul; de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos :
 
   Către Domnul din chit Iona a strigat : Tu pe mine mă scoate dintru adâncul iadului rogu-mă; ca cu glas de laudă, şi cu Duh adevărat să jertfesc Ție ca Mântuitorului.
 
   Către Domnul întru necazul nerodirii au strigat, de Dumnezeu înţelepţiţii părinţi ai Maicii lui Dumnezeu; şi pe aceasta în neamurile neamurilor, spre mântuirea cea de obşte şi lauda o a născut.
 
   Înţelepţii părinţii Maicii lui Dumnezeu, Dar ceresc vrednic lui Dumnezeu au luat, pe căruţa cea mai înaltă decât singuri heruvimii, pe Născătoarea Cuvântului şi a Ziditorului.
 
Alt Canon,
 
Irmos :
 
   Ca apele mării Iubitorule de oameni, cu valurile vieţii mă viforăsc. Pentru aceasta ca şi Iona strig către Tine Cuvinte : Scoate din stricăciune viaţa mea Milostive Doamne.
 
   Lăudăm sfântă naşterea ta, cinstim şi zămislirea ta cea fără sămânţă, Mireasă a lui Dumnezeu, Maică şi Fecioară; şi împreună cu noi măresc cetele îngerilor, şi sufletele sfinţilor.
 
   Pe tine ceea ce eşti Sfânta Sfintelor, înţelepţii părinţii tăi Curată, te-au pus în casa Domnului, să te hrăneşti cu cinste, şi să te găteşti spre Maică Lui.
 
   Cele sterpe şi maici dănţuiţi, îndrăzniţi şi săltaţi cele neroditoare; că cea fără de fii şi stearpă, pe Născătoarea de Dumnezeu a odrăslit; care va să vindece de dureri pe Eva, şi de blestem pe Adam.
 
   Aud pe David cântând ție : Aduce-se-vor fecioare în urma ta aduce-se-vor în Biserica Împăratului; şi împreună cu dânsul şi eu, pe tine fiica Împăratului te laud.
 
Slavă...
 
   Întru tine taina Treimii, se laudă şi se măreşte Preacurată; că Tatăl bine a voit şi Cuvântul S-a sălăşluit întru tine, şi Dumnezeiescul Duh pe tine te-a umbrit.
 
Şi acum...
 
   Cădelniţă de aur ai fost, că Focul în pântecele tău S-a sălăşluit, Cuvântul de la Duhul Sfânt; şi cu chip de om din tine S-a văzut Maica lui Dumnezeu, Curată.
 
Catavasie :
 
   În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
 
CONDAC, glasul 1
 
   Ioachim şi Anna din defăimarea nenaşterii de fii iar Adam şi Eva din stricăciunea morţii au scăpat, Preacurată, întru sfântă naşterea ta. Aceasta o prăznuieşte şi poporul tău, de vina greşalelor mântuindu-se când strigă către tine : Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi hrănitoarea vieţii noastre.
 
ICOS
 
   Rugăciunea împreună şi suspinul cel bineprimit, pentru sterpiciunea şi nenaşterea de fii, a lui Ioachim şi a Annei, în urechile Domnului au intrat, şi a odrăslit rod de viață purtător lumii; că acela rugăciune în munte a făcut, iar aceea în grădină defăimarea a suferit; ci cu bucurie cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu, şi hrănitoarea vieţii noastre.
 
SINAXAR

    Întru această lună în 8 zile, Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, şi pururea Fecioarei Maria.
 
Stih :
Toate maicile, tu Ano, le-ai biruit cu adevărat,
Pentru că Fiica ta, Maică lui Dumnezeu s-a arătat.
A opta a Anna pe Maica lui Dumnezeu la lumină ne-o a ivit,
Prin care neamul omenesc din tirania diavolului s-a mântuit.

 
   Tatăl ei Ioachim, se trăgea din, rudă împărătească. Acesta cu toate că-şi ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu și bogat ce era; dar pentru nerodire se defăima, căci erau sterpi şi nu aveau copii; de aceea mâhnindu-se la inimă, el în munte, iar femeia lui Anna în grădină se rugau lui Dumnezeu cu lacrimi; care ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu. Însă ca să știm și pentru sfânta Anna de unde se trage, şi despre amândouă părţile, voi povesti adevărul cu amănuntul. Aflându-se Mathan al douăzeci şi treilea, din neamul lui David şi a lui Solomon, care a luat pe Maria din neamul Iudei, şi a născut pe Iacov tatăl lui Iosif teslarul, şi trei fete, pe Maria, Sovi şi pe Anna. Deci Maria a născut pe Salomi moaşa; iar Sovi a născut pe Elisabeta, iar Anna a născut pe Născătoarea de Dumnezeu. Deci Preasfânta este nepoată lui Mathan, şi Mariei femeii sale. Iar Elisabeta şi Salomi nepoate Annei de surori, şi vere Născătoarea de Dumnezeu.
 
   Tot în această zi, Sfinţii fraţi buni Ruf și Rufian de sabie s-au săvârşit.
 
Stih :
Plecându-se Rufian la sabie pe sine; 
A zis Rufe, nu zăbovi, vino după mine.

 
    Tot în această zi, Sfântul Sevir de sabie s-a săvârşit.
 
Stih :
Gata sunt a suferi tot felul de patimă,
A zis Sevir, şi sabie nu mă vatamă.

 
    Tot în această zi, Sfântul Artemidor în foc s-a săvârşit.
 
Stih :
Cum că Artemidor este vestit întru putere,
Şi focul ce-l arde o arată în faptă, nu cu părere.

 
Povestire foarte de folos.
 
   Oarecarele preot şi cu un Diacon, Evlavist, având între dânşii dragoste multă spre Dumnezeu, învrăjbindu-se ei din drăceasca înşelăciune, multă vreme au fost neîmpăcaţi. Deci, întâmplâudu-se preotului de muri într-acea vrajbă, Diaconul se întrista căci nu s-a împăcat până a fost preotul viu. De care întâmplat vorbind el cu oarecarele om bine chibzuitor, îl îndrepta să meargă către oarecarele sihastru din pustie. Şi aşa cu multă; sârguință înconjurănd locurile cele mai pustii, caută pe doctorul. Şi aflând pe oarecarele Părinte bătrân, acestuia îi descoperi aducerea aminte de rău, cerând de la dânsul aievea adeverință de iertare. Iar bătrânul zise către dânsul : Cela ce va cere cu credință va lua, şi celui ce va bate i se va deschide : Însă nu este cuvântul acesta prin putinţa mea o frate; iar tu nevoindu-te spre bine, Domnul; va da ție și vei lua curând dezlegare; deci, mergi de unde ai venit, și către seară mergând la biserica cea mare, se apucă mai-nainte decât toţi cu taină la ușile cele frumoase, și opreşte pe cel ce va intra întâi înlăuntru, şi te închină de la mine, dându-i şi această scrisoare pecetluită, şi de la dânsul îţi vei lua cu adevărat îndreptarea greșalelor tale. Atuncea Diaconul, după cum îl îndreptă acel Părinte la miezul nopţii, soseşte înaintea uşii bisericii; și îndată se ivi omul de care spusese Părintele acela, căruia închinându-se ia dat scrisoarea bătrânului, descoperindu-i ceea ce i se întâmplase iar omul acela fiind înțelept a socotit că de la Dumnezeu era acea îndreptare și vărsând lacrimi multe, zise : Dară cine sunt eu un om prost ca mine, să îndrăznesc a mă apuca de un lucru ca acesta ? Însă având nădejde spre rugăciunile aceluia ce te-a trimis, voi socoti de lucrul acesta. Şi stând înaintea acelor uşi fiind încuiate, ridicându-şi mâinile la Cer, şi îngenunchind. Şi-a, pus capul la pământ, și şoptind se ruga lui Dumnezeu, şi fără zăbavă sculându-se (mă cutremur a povesti, cugetând taina și îndrăznirea ce avea omul acela către Dumnezeu), că îndată ce zise : Deschide nouă ușa milei
Tale, Doamne ! i se deschise cea mai dinainte ușă singură, şi intrând Diaconul împreună cu dânsul stătură în tinda bisericii; şi mergând mai înainte la uşile bisericii cele de argint, zise Sfântul acela om către Diaconul : Stai aici, şi nu merge mai înainte iar el făcându-şi iarăşi obişnuita metanie la pragul de jos, deschise şi ușile cele ce argint ce erau încuiate, şi intrând în biserică, minunată vedere primi la sineşi. Că pogorându-se din bolta bisericii, o lumină luminoasă pe capul omului aceluia, strălucii biserica, şi tot de dânsul se ţinea făcând el rugă. Deci, dacă sosi şi în altar, plecându-şi şi acolo capul la rugă, iarăși ieşi încetişor afară la Diacon, şi iarăşi se încuiară uşile singure. Atuncea cuprinse frica şi spaima pe Diacon, și nu cuteza nicicum a se apropia de acel om; că din rugă precum zicea, îi era faţa preamărită ca faţa îngerului, cât se tulbură Diaconul cu cugetul, zicând : Nu cumva este înger acesta ce se arăta şi nu om ? Dar încă şi aceasta o cunoscu Sfântul acela om, că zise către Diacon : De ce te tulbură și te luptă gândurile pentru mine o omule ? Crede ca și cum sunt om pământean şi din sânge și carne alcătuit şi din casă strălucită şi sunt Hartularie, adică vistier de cărți fiindu-mi hrana din venitul acela. Iar pronia lui Dumnezeu ce, ocârmuieşte toate spre bine, de multe ori prin cei proşti şi mici, se obişnuiește a face minuni mari. Ci, ia să mergem frate spre lucrul ce ne stă înainte : Şi mergând amândoi cu degrab spre târg, sosiră la biserica ce era acolo a Născătoarei de Dumnezeu, şi apropiindu-se de uşile bisericii fiind încuiate, iarăşi şi pe acelea le-a deschis cu rugăciunea. Şi intrând în altar, îşi săvârşi rugăciunea după obicei, şi ieşind afară către Diacon, unde sta de se mira şi zicea : Doamne miluieşte se închiseră uşile amândouă singure. După aceea au mers iarăşi la biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne, şi spunea Diaconul : Că aşa de repede socoteam că ne facem calea pe la biserici, cât nici pasăre zburătoare n-ar fi putut a se asemăna la iuţimea noastră. Deci, apropiindu-ne şi acolo de uşile bisericii Născătoarei de Dumnezeu, se deschiseră şi acelea bărbatului însăşi, şi făcându-şi şi acolo rugăciunea, şi udându-şi faţa sa cu lacrimile, sosi şi la uşile sfintei racle, unde era Sfântul brâu al preasfintei de Dumnezeu Născătoare; şi punând pe Diaconul acolo să stea în uşi, îi porunci să ia aminte bine şi să bage seamă pe cei ce vor intra, şi făcând el obişnuita sa rugăciune la pragul de jos, i se deschiseră uşile şi dădură loc de au intrat, şi mergând în mijlocul bisericii, punând genunchii la pământ, făcea rugăciune fierbinte, precum după aceasta cu jurământ Diaconul ne încredinţa şi ne adeverea. Că la pragul uşii unde stam şi mă cutremuram, cu ochii mei aievea am văzut cum ieşea un Diacon luminos din altar cu cădelniţa în mână, şi cădea toată biserica. Apoi peste puţin văzui pe unii ca nişte clerici intrând, îmbrăcaţi fiind cu podoabe albe preoţeşti, şi iarăşi altă ceată de preoţi luminaţi, şi intră îmbrăcaţi în veşminte mohorâte până în pământ, şi aceştia de amândouă părţile adunându-se, cântau un vers foarte frumos şi minunat, într-atât cât nu putea să mai priceapă Diaconul altceva, fără decât, Aliluia. Şi după ce săvârşi rugăciunea, ieşi Hartularie afară şi zise către Diacon : frate, intră în biserică fără de nici o grijă, şi ia aminte la preoţii cei din ceata de-a stânga, de poţi să cunoşti pe cela ce ai rămas neîmpăcat cu dânsul pentru neuitarea răutăţii. Deci, intrând Diaconul îngrozit, ieşi degrab, către omul lui Dumnezeu, zicând, cum că n-a putut să vadă într-aceia pe preotul cel ce a murit învrăjbit. După aceea iarăşi îi zise pământescul acela înger : Intră şi ia aminte şi în ceata din dreapta, şi aşa mergând zise către dânsul Diaconul, că a cunoscut aievea pe cel ce căuta stând acolo, şi-i zise fericitul acela : De l-ai cunoscut bine, mergi de-i zi : Ieşi, că Nichita Hartularie stă afară şi te cheamă. Deci, mergând Diaconul după cum l-a învăţat, făcu de ieşi preotul din ceata cea dea-dreapta afară către omul lui Dumnezeu, căruia îi zise cu blând şi smerit glas : Domnule prezbitere, fă dragoste şi pace cu fratele, ca amândoi netocmiţi în greşeală aţi rămas cu grabnica mutare a ta. Atunci îngenunchind amândoi cu smerită sărutare dezlegară vrajba. Deci, preotul intră în biserică şi merse la ceata sa, iar omul lui Dumnezeu luă pe Diaconul, şi căzând la pragul Sfintei Biserici, se închiseră uşile prin puterea Dumnezeiască, şi mergând puţină cale, stătură amândoi. Şi aşa zise omul lui Dumnezeu către Diacon : Frate, mântuind mântuieşte-te şi-ţi iubeşte sufletul, şi mergând către Părintele care te-a trimis la mine, îi spune : Că curăţenia rugăciunilor tale, şi îndrăznirea cea către Dumnezeu, poate să învieze şi mort spre împăcăciune, nedând noi nimic ajutor spre aceasta. Şi aceasta zicând se despărţi de la ochii Diaconului; iar Diaconul închinându-se la pământ, unde stătuse picioarele minunatului aceluia om, îşi făcu cale spăimântat către bătrânul acela Părinte, dând laudă şi mulțumire lui Dumnezeu, căruia se cuvine slava în veci. Amin.
 
    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Atanasie care a mărturisit în Tesalonic, la anul o mie şapte sute şapte zeci şi patru. Carele prin sugrumare s-a săvârşit. Pentru care vezi la noul Martirologion.
 
Stih :
Lui Atanasie sugrumarea scară s-a arătat.
Prin care la lăţimea Cerului bucurându-se a intrat.

 
   Pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte-ne pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos :
 
   Rugul cel nears cu foc în munte, şi cuptorul haldeilor cel dătător de rouă, arătat mai-nainte te-a însemnat pe tine dumnezeiască Mireasă; că Focul dumnezeiesc cel fără materie, în pântece materialnic fără de ardere l-ai primit; pentru aceasta Celui ce S-a născut din tine cântăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Taina ta cea mare nu s-a descoperit lui Moise prin arătări materialnice Preacurată, ca să se înveţe a-şi înălţa gândul la cele mai presus de cele pământeşti. Pentru aceea spăimântându-se de minune, strigă; Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Scară înţelegătoare, şi munte dintru care s-a tăiat piatră fără de mână de om, şi uşă prin care a trecut Hristos, ceata Proorocilor cu dumnezeiască cuviinţă, mai-nainte te-a numit, grăind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Alt Canon,
 
Irmos :
 
   Cuptorul haldeilor cu foc fiind ars, s-a răcorit prin Duhul, cu ajutorinţa lui Dumnezeu, şi tinerii au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Prăznuim Preacurată, şi cu credinţă ne închinăm, Sfintei naşterii tale celei din făgăduință; prin care ne-am izbăvit din blestemul cel strămoşesc arătându-se Hristos.
 
   Anna acum se veseleşte şi strigă lăudându-se : Stearpă fiind am născut pe Maica lui Dumnezeu, prin care osândirea Evei se dezleagă, şi durerea cea din scârbe.

   Adam s-a dezlegat, şi Eva; dănțuieşte, şi strigă cu Duhul către tine Născătoare de Dumnezeu : Prin tine ne-am mântuit de blestemul cel dedemult, arătându-se Hristos.
 
   Cele sterpe nu vă mai mâhniţi, şi cele neroditoare mângâiați-vă, căci Anna iată mult roditoare s-a arătat, şi acum veselindu-vă maicilor săltaţi, împreună cu Maica lui Dumnezeu, și împreună vă bucuraţi.
 
Slavă...
 
   Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul, întru unimea Dumnezeirii să-l preamărim. Pe Treimea cea Prea Sfântă, nedespărțită, nezidită şi împreună veşnică şi de o Fiinţă, să o cinstim.
 
Şi acum...
 
   Tu una pe Dumnezeu ai născut ceea ce eşti fecioară după naştere; tu firea ai înnoit cu naşterea ta Marie; tu pe Eva o ai dezlegat de blestemul cel strămoşesc, Născătoare de Dumnezeu curată.
 
Catavasie :
 
   Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă, urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsună, împreună cu focul fiind, cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos :
 
   În cuptorul tinerilor mai-nainte ai închipuit oarecând pe Maica Ta Doamne. Că închipuirea pe aceştia ce intraseră, din foc i-a scos nearşi. Pe care o lăudăm, ceea ce s-a arătat prin Tine marginilor astăzi, şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Cortul cel mai-nainte rânduit, al împăcării noastre către Dumnezeu, acum se naşte, care pe Cuvântul cel ce S-a arătat nouă prin grosimea trupului va să-l nască; pe care Îl lăudăm noi cei ce din nefiinţă, printr-însul întru fiinţă am venit, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Prefacerea nerodirii, a dezlegat lumii sterpiciunea bunătăţilor, şi luminat pe Hristos l-a arătat că a venit pe pământ; pe care Îl lăudăm cei ce din nefiinţă, printr-însul fiinţă am primit, şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Alt Canon,
 
Irmos :
 
   Cela ce acoperi cu ape cele mai pe deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul, şi toate le ţii. Pe Tine te laudă soarele, pe Tine te măreşte luna, Ție îţi aduce toată făptura laudă, ca Făcătorului tuturor în veci.
 
   Cela ce ai făcut lucruri preamărite pântecelui celui sterp, care ai deschis mitrașul Annei cel neroditor, şi i-ai dat ei rod, Tu Dumnezeule Sfinte, trup ai luat din Fecioara cea pururea înflorită, şi de Dumnezeu Născătoare.
 
   Cela ce încui adâncul, şi-l deschizi pe el; Cel ce sui apă în nori şi dai ploaie; Tu Doamne ai dat din rădăcina cea stearpă a Sfintei Anna, a înflori rod preacurat şi toiag, pe Născătoarea de Dumnezeu.
 
   Tu Cela ce ai dezlegat legăturile cele nedezlegate ale nerodirii de fii; Tu Cela ce ai dat celei sterpe sămânţă roditoare pe Preacurata Maria, din care Fiu Te-ai născut, şi ca o odraslă ai crescut; Tu Doamne, ne-ai dăruit pe Maica Ta ce o ai avut după trup, solitoare de venirea Ta la noi Îndurate.
 
   Ziditorule al cugetelor, şi săditorule al sufletelor noastre, Cela ce pământul cel neroditor, bine roditor l-ai arătat; Tu brazda cea dedemult uscată, îmbelşugată cu bun spic de rod o ai lucrat pe Anna cea sfântă, care a înflorit preacurat rod, pe Născătoarea de Dumnezeu.
 
Binecuvântăm pe Tatăl...
 
   O Treime mai presus de fiinţă, Unime, împreună fără de început, pe Tine te laudă şi de Tine se cutremură mulţimea Îngerilor, Cerul şi pământul, adâncurile se spăimântează, oamenii bine Te cuvintează, focul slujeşte Ție, toate făpturile cu frică Te ascultă pe Tine Treime Sfântă.
 
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :
 
   O prea-nouă auzire, naşterea fără sămânţă ! Fără bărbat Maica, şi Dumnezeu născut din Fecioară; o înfricoşată vedere ! O zămislire minunată ! O nespusă naştere ! Adevărat mai presus de gând şi de vedere sunt toate.
 
Să lăudăm bine să cuvântăm...

Catavasie :

   Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii pe Făcătorul Dumnezeu Părintele, lăudaţi pe Cuvântul cel ce s-a pogorât, şi focul în rouă, l-a prefăcut, şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață tuturor întru toţi vecii.
 
    La Cântarea a 9-a,
Ceea ce eşti mai cinstită..., nu cântăm, fără numai Duminică de se va întâmpla, iar mai-nainte de Irmos şi de Tropare, citim această pripeală :
Măreşte suflete al meu preaslăvită naşterea Maicii lui Dumnezeu.
 
Irmosul :
 
   Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, cel ce a răsărit mai-nainte de soare, care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit l-ai întrupat; binecuvântată preacurată Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
   Cela ce popoarelor celor neascultătoare, din piatră vârtoasă a izvorât ape, neamurilor celor bine ascultătoare le dăruieşte, din coapse sterpe rod spre veselie nouă, pe tine Maica lui Dumnezeu preacurată, pe care după vrednicie te mărim.
 
   Pe tine ceea ce eşti pierzătoarea straşnicei osândiri celei dedemult şi îndreptătoare strămoaşei, şi pricina apropierii neamului omenesc către Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
Altă Pripeală pe glasul al 8-lea.
 
Măreşte suflete al meu pe ceea ce s-a născut din cea stearpă, pe Fecioara Maria.
 
Irmosul :
 
   Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii; iar întru tine Născătoare de Dumnezeu amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate semințiile pământului, pe tine neîncetat te mărim.
 
   După vrednicia curăţiei tale, ai dobândit şi naşterea prin făgăduinţă, Maica lui Dumnezeu, că oarecând celei sterpe rod de Dumnezeu odrăslit te-ai dat. Pentru aceasta pe tine toate seminţiile pământului neîncetat te fericim.
 
   Plinitu-s-a proorocia celui ce strigă : Ridica-voi cortul cel căzut al sfinţitului David, care întru tine Preacurată mai-nainte s-a închipuit; prin care toată firea oamenilor, în trupul lui Dumnezeu de iznoavă s-a zidit.
 
   Cinstim scutecele tale Născătoare de Dumnezeu, mărim pe Cela ce a dat rod celei ce era mai-nainte stearpă, şi a deschis pântecele cel neroditor cu preaslăvire, că face toate câte voieşte, Dumnezeu fiind Atotputernic.
 
   Anno de Dumnezeu înţelepţită, odrăslit-ai din pântece mai presus de nădejde, şi din făgăduinţă floare de pom fecioresc, şi frumuseţea curăţiei cea de Dumnezeu crescută. Pentru aceasta pe tine toţi ca pe rădăcina vieţii noastre, şi Maică a Maicii Stăpânului te fericim.
 
Slavă...
 
   Străin lucru este celor fărădelege, a slăvi pe Treimea cea fără de început, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Preasfântul Duh, pe Stăpânia cea Atotputernică, cea nezidită; prin care toată lumea se ţine, cu voinţa puterii Ei.
 
Şi acum...
 
   Încăput-ai în pântecele tău Fecioară Maică, pe unul din Treime, Hristos Împăratul; pe care Îl laudă toată făptura şi se cutremură cetele cele de sus, pe Acesta roagă-L întrutot cinstită, să se mântuiască sufletele noastre.
 
Catavasiile cu pripelile Praznicului.
 
   Rai de taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta acum înălţat fiind, închinându-ne Lui, pe tine te mărim.
 
Altă Catavasie :
 
   Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi, pentru că blestemul strămoaşei cel a tot neamul, s-a dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cereşti o măresc.
 
LUMINÂNDA 
 
Podobie : Femei ascultaţi...
 
   Bucură-se marginile lumii astăzi, întru naşterea ta Fecioară de Dumnezeu Născătoare Marie, mireasa cea nenuntită, căci întru tine defăimarea părinţilor tăi pentru nenaşterea de fii s-a ridicat, şi blestemul strămoaşei Eva, cel cu dureri întru naştere, s-a dezlegat.
 
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
 
   Adame înnoieşte-te, şi Evo măreşte-te; Proorocii cu Apostolii dănţuiţi şi cu drepţii; că de obşte bucurie în lume, îngerilor şi oamenilor, din cei drepţi astăzi, din Ioachim şi din Anna se naşte Născătoarea de Dumnezeu.
 
LA LAUDE
 
Punem Stihirile pe 4, şi cântăm Stihiri podobnice, pe glasul 1.
 
Podobie : O preamărită minune...
 
   O preamărită minune ! Izvorul vieţii din cea stearpă se naşte, şi Darul a face rod luminat începe. Veseleşte-te Ioachime, fiind Părinte Născătoarei de Dumnezeu. Nu este altul din părinţii cei pământeşti precum tu de Dumnezeu fericite; căci Fecioara ceea ce a încăput pe Dumnezeu, lăcaşul cel dumnezeiesc, muntele cel sfânt, prin tine nouă s-a dăruit. De două ori.
 

   O preamărită minune ! Rodul ce a strălucit din cea stearpă, cu voinţa Făcătorului tuturor şi Atotţiitorului, de tot a dezlegat lumea de nerodirea bunătăţilor; maicilor cu Maica Născătoarei de Dumnezeu, dănţuiţi strigând : Ceea ce eşti plină de Dar bucură-te, cu tine este Domnul, cel ce dă lumii prin tine mare milă.
 
   Stâlpul înţelepciunii cel însufleţit, şi lăcaşul cel luminos, ce străluceşte cu Darul, Anna preamărit arătându-se, a născut cu adevărat dumnezeiască înflorirea fecioriei, pe ceea ce este podoaba tuturor fecioarelor şi celor ce doresc de feciorie, pe ceea ce luminat dăruieşte tuturor credincioşilor mare milă.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea.
 
   Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare, că iată cămara Luminii şi cartea Cuvântului vieţii din pântece a ieşit, şi ceea ce s-a născut uşă către răsărituri, aşteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Una şi care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
 
Doxologia cea mare. Şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile din Canonul întâi, Cântarea a 3-a pe 4 şi din Canonul al doilea, Cântarea a a 6-a pe 4. După Ieşire, Troparul praznicului,
Slavă... Şi acum... Condacul, Prochimen, Apostol începerea 240. Aliluia... Evanghelia, Luca, începerea 54. În locul lui Cade se să te fericim..., cântăm Irmosul : Străin lucru este maicilor fecioria... până la terminarea praznicelor cu pripeala lui. (Aşa cântăm întru toate praznicele domneşti, şi întru ale Născătoarei de Dumnezeu) Chinonicul : Paharul mântuirii... Şi se face mângâiere mare la masă fraţilor trupeşte şi duhovniceşte.        VEZI : De se va întâmpla praznicul acesta Sâmbătă înaintea Înălțării cinstitei Cruci, Apostol şi Evanghelia Sâmbetei celei mai-nainte de înălţare citeşte-le în 13 zile. Iar Prochimen. Aliluia şi Chinonicul înnoirii.    Se cuvine a şti : Că în ziua de praznic seara la Vecernie. Catismă nu se zice pentru osteneala Privegherii. (Aşa facem încă şi la toate alte praznice când se face Priveghere).        VEZI : Sâmbătă înaintea Înălțării cinstitei Cruci, Prochimen. Apostol, începerea 126, Evanghelia de la Matei, începerea 39; iar Apostolul şi Evanghelia Sâmbetei celei de rând, le zicem pe urmă. Apoi a Sfântului, de are. Chinonicul zilei. Iar de se va întâmpla odovania Naşterii Născătoarei de Dumnezeu Sâmbătă, Prochimen, Aliluia şi Chinonicul Praznicului, Apostol şi Evanghelia, mai-nainte ale Sâmbetei celei mai-înainte de înălţarea cinstitei Cruci, apoi ale Praznicului. Duminică înaintea Înălțării cinstitei Cruci. La Liturghie, Prochimen. Apostol, începerea 213. Evanghelia, Ioan, începerea 9, apoi ale rândului. Chinonicul zilei.

 




ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUA


Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi a Sfântul Mucenic Severian.

Slujba Sfântului se cântă la Pavecerniţă.


LA VECERNIE

Catismă nu se citeşte pentru osteneala Privegherii, ci după obişnuitul Psalm.

La
Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfinţilor.

Stihirile Praznicului, glasul al 6-lea :


Facere a lui Serghie.
 
  
Astăzi Dumnezeu cel ce Se odihneşte pe scaune înţelegătoare, scaun sfânt pe pământ luişi mai-nainte Și-a gătit. Cela ce a întărit cu înţelepciunea cerurile, Cer însufleţit cu iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare, sad de viață purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, şi nădejdea celor fără nădejde, Doamne mărire Ție. De două ori.
 
   Aceasta este ziua Domnului, bucuraţi-vă popoare; căci iată cămara Luminii şi cartea Cuvântului vieții, din pântece sterp a ieşit, şi ceea ce s-a născut uşă către răsărituri, așteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Una şi care aduce pe unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre. De două ori.
 
   Măcar că prin vrerea lui Dumnezeu şi alte fericite femei sterpe au odrăslit oarecum, dar Maria decât toţi cei născuţi, cu dumnezeiască cuviinţă a preastrălucit mai presus; căci din Maică neroditoare preamărit născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor mai presus de fire, din pântece fără de sămânţă; singură fiind uşă a unuia născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând încuiată o a păzit; şi toate cu înţelepciune tocmindu-le, precum ştie Însuşi, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.

 
Alte Stihiri ale Sfinţilor, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn...

 
   Veniţi acum să dănţuim cu cântări o iubitorilor de praznice, şi cu credinţă să prăznuim cinstind pomenirea lui Ioachim şi a Annei, a cinstitei însoţiri. Că aceştia ne-au născut nouă pe Maica lui Dumnezeu şi curata Fecioară. Pentru aceasta s-au şi mutat de la ceste vremelnice, la lăcaşul cel nestricăcios, şi pururea vieţuitor, rugându-se să ne mântuim noi.
 
   Cu veselie se împodobeşte astăzi toată făptura, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, prăznuind pomenirea cea de peste an a părinţilor tăi, a minunatului Ioachim, împreună şi a Annei. Că bucurie au solit tuturor, pe tine mai presus de nădejde odrăslindu-te, pe ceea ce ai strălucit Lumina, şi hrana vieţii noastre.
 
   Se bucură astăzi Anna, săltând cu duhul, şi se veseleşte bucurându-se, dobândind dorirea, care dorea dedemult, a naşterii de fii; că rodul făgăduinţei cel dumnezeiesc şi al binecuvântării a odrăslit, pe Maria cea cu totul fără prihană; care a născut pe Dumnezeul nostru, şi a răsărit Soarele celor ce dormeau întru întuneric.
 
VEZI : De se va întâmpla Vineri seara, se zice, Slavă... a praznicului, Şi acum..., Dogmatica glasului de rând.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea.
 
A lui Efrem.
 
   O fericită însoţire ! Voi pe toţi părinţii aţi întrecut; că pe ceea ce covârşeşte toată făptura aţi odrăslit; cu adevărat fericit eşti Ioachime, unei fiice ca acesteia fiind Părinte. Fericit este pântecele tău Anno, că pe Maica vieţii noastre ai odrăslit; fericiți sunt sânii tăi, cu care ai alăptat pe ceea ce l-a hrănit cu lapte, pe Cela ce hrăneşte toată suflarea. Pe care ne rugăm vouă preafericiţilor, să-L rugaţi ca să miluiască sufletele noastre.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Praznicului glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce ești bucuria...

   Ioachim şi Anna prăznuiesc născând începătura mântuirii noastre, pe singură Născătoarea de Dumnezeu; cu care şi noi împreună prăznuim astăzi pe cea din rădăcina lui Iessei, fericind pe Preacurata Fecioară.
 

Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.

   Preacurata Fecioară şi de D
umnezeu Născătoarea ceea ce a încăput pe Dumnezeu, lauda Proorocilor, fiica lui David, astăzi se naşte din Ioachim şi din Anna cea înţeleaptă, şi blestemul lui Adam cel deasupra noastră, s-a gonit întru naşterea ei.
 

Stih : Feţe-i tale se vor ruga bogaţii poporului.

   Ţarina cea mai-nainte neroditoare pământ roditor naşte, şi din pântece sterp, rod sfânt a răsărit. Cu lapte se hrăneşte minune înfricoşată ! hrănitoarea vieții noastre; ceea ce în pântece a primit Pâinea cerească cu hrană din sâni se creşte.


Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
 
   Cei ce din coapse neroditoare, au odrăslit toiag sfânt pe Născătoarea de Dumnezeu, din care a răsărit mântuirea lumii Hristos Dumnezeu; însoţirea cea bună, împreunarea cea sfântă, Ioachim şi Anna; aceştia mutându-se la lăcaşurile cereşti, împreună cu fiica sa Preacurata Fecioară, cu îngerii dănţuiesc, şi fac rugăciune pentru lume; a cărora pomenire, săvârşindu-o cu bunăcredinţă, cântând zicem : Cei ce vă chemați moşi lui Hristos, pentru fiica lui Dumnezeu şi Preacurata Maria, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
 
Troparul Sfinților, glasul al 8-lea.
 
   Pomenirea drepţilor Tăi Doamne prăznuind, pentru dânşii rugămu-ne Ție, mântuieşte sufletele noastre.
 
Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.
 
LA PAVECERNIŢĂ
 
Canonul Sfântului Mucenic Severian
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea.
 
Irmos : Apa trecându-o ca...
 
   Stăpânia dogma necredinţei, de a jertfi idolilor celor fără de suflet şi surzi; dar s-a biruit de luptele mucenicilor cele tari şi vitejeşti.
 
   Înverşunat fiind Lisie împotriva lui Hristos, cu cruzime muncea pe cei ce-L cinsteau ca pe un Dumnezeu; iar de vitejia ta, Fericite, s-a ruşinat.
 
Slavă...
 
   Spăimântat-ai, Fericite, pe cel fărădelege, mergând cu vitejie la privelişte, şi cu îndrăzneală ai înfruntat slăbiciunea şi înşelăciunea, şi neputinţa dumnezeilor lui.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Numai tu ai încăput în pântecele tău Fecioară pe Cel neîncăput în ceruri, care S-a sălăşluit întru tine cu cuviinţă dumnezeiască, şi a luat firea omenească.
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...
 
   Fără de milă bătându-te cu bice pentru Hristos, înţelepte, te bucurai, căci aveai încredinţată răsplătirea durerilor tale.

   Bătându-te cu vine, prin schimbarea adesea a muncitorilor, Mărite, nu simţeai, ca şi cum ai fi purtat trup străin.
 
Slavă...
 
   Aflat-ai răsplătire de la Hristos, înţelepte, cununa dreptății, şi bucuria cea fără sfârşit.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cu totul este frumoasă, şi fără prihană cea de aproape a mea, a zis Solomon în cântări, văzându-te mai-nainte Născătoare de Dumnezeu.
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos : Auzit-am Doamne taina...
 
   Socotind tiranul că va muia tăria ta Mucenice, şi te va birui cu momeli, în zadar s-a ostenit.
 
   Tu nu simţi nebunule puterea lui Hristos, care mă întăreşte către dureri şi către lupte, strigai tiranului, pururea pomenite.
 
Slavă...
 
   De nu mi-ar fi dat putere de sus tirane, strigă Severian, cum ar putea suferi trupul meu tăierile săbiilor ?
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, dă-mi mie ajutor prin rugăciunile tale să mă izbăvesc de vrăjmaşi, ca să te măresc pe tine nădejdea mea.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos : Mânecând strigăm ţie...
 
   Pe lemn drept te-ai spânzurat, pururea pomenite, şi trupul ți s-a strujit cu unghii de fier, pentru Stăpânitorul tuturor.
 
   Strujindu-te strigai, Hristoase al meu întăreşte-mă, ca să-mi săvârşesc această cale a muceniciei.
 
Slavă...
 
   Dacă te-a văzut tiranul că suferi chinurile neînduplecat, Mărite, şi-a ieşit din minţi ticălosul.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Nădejdea şi părtinirea şi acoperământul meu, Născătoare de Dumnezeu, prin rugăciunile tale mântuieşte-mă de smintelile şarpelui.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos : Haină luminoasă dă-mi mie...
 
   În temniţă te-a închis cumplitul, şi cu foame te silea să te lepezi de Domnul, pe care din tinereţe l-ai iubit, preafericite.
 
   La temniţă ducându-te pe tine înţelepte, pe toţi cei ce te vedeau i-ai sfătuit, învăţându-i de faţă, să nu se depărteze de Hristos.
 
Slavă...
 
   Cumplitul şi nebunul tiran, a poruncit să te spintece cu sabie, nevrând să jertfeşti idolilor. Iar tu nu ai băgat în seamă înfricoşările lui.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cu haină de lumină îmbracă-mă Preacurată, pe mine ticălosul, cel ce mi-am întinat veșmântul sufletului, şi mă ocroteşte în vremea judecății, ca să te preamăresc în veci.
 
Sedealna, gasul 1.
 
Podobie : Mormântul tău...
 
   Fiindu-ţi sufletul într-armat cu bărbăţie cugetătorule de Dumnezeu, te-ai dat pe sineţi la multe feluri de chinuri, fiind aprins de dragostea Stăpânului preafericite. Pentru aceea ai înfruntat nebunia tiranilor, şi ai primit de la Dumnezeu cununa biruinţei, prealăudate.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos : Cela ce ai întemeiat pământul...
 
   Cu pietre mari a sfărâmat gura ta păgânul, căci de faţă în mijlocul celor fărădelege lăudai pe Hristos. A Căruia mărire dobândind acum, dănţuieşti luminat.
 
   Spânzurându-te de zid purtătorule de nevoinţe, din multa nebunie a judecătorului, şi fiind însărcinat cu greutatea pietrelor, nu te-ai lepădat de Hristos Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Slavă...
 
   O cât a fost de tare împotrivirea ta, Fericite ! O cât a fost de fierbinte dragostea ta către Ziditorul ! Pentru care te-ai împodobit cu cununa cea nestricăcioasă, ca un bun nevoitor.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Tu-mi eşti lumina, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, tu-mi eşti bucuria şi acoperământul şi limanul meu, binecuvântată; şi pe tine te măresc, ca pe una ce ai născut pe Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos : Pe Împăratul ceresc...
 
   Răbdând chinurile până la sfârşit, ostaşule al Domnului, te-ai mutat bucurându-te, către împărăţia cea de sus, preafericite.
 
   Nu te-ai ruşinat Mucenice pătimitorule, răbdând multe feluri de chinuri pentru Hristos. Pentru aceea te măreşti împreună cu Dânsul în veci.
 
Bine să cuvântăm pe Tatăl...
 
   Purtând cunună, dănţuieşti acum împreună cu pătimitorii împrejurul Împăratului. Ci adu-ţi aminte şi de cei ce cu credinţă îţi săvârşesc pomenirea ta.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   O Maică a lui Dumnezeu, părtinitoarea creştinilor, scoate-ne pe noi din toată nevoia, ca să te lăudăm întru toţi vecii.
 
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   Pe Împăratul ceresc, pe care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, 
 
Irmos :
 
   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.
 
   De mâinile celor ce au dorit de tine, Fericite, împodobindu-ţi-se trupul, l-a îngropat ca pe un sfânt, şi izvorăşte râuri de tămăduiri spre mărirea lui Dumnezeu.
 
   O minune ! Cum a înviat sluga cea moartă, şi mergând a întâmpinat trupul tău, când îl ducea către mormânt, Mucenice prea-alesule.
 
Slavă...
 
   Câştigând împărăţia cea veşnică, Fericite, şi stând înaintea Stăpânului Hristos, roagă-te cu fierbinţeală, pentru cei ce te măresc.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Se uimeau căpeteniile cetelor îngereşti, văzând că porţi întrupat pe Făcătorul veacurilor, şi pe tine te măreau.
 
Stihirile Sfântului cele de la Vecernie, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn...
 
   Bătându-te cu vine pentru Hristos pururea pomenite, şi spânzurându-te pe lemn, şi strujindu-ţi-se trupul cumplit cu unghii de fier, ca să jertfeşti idolilor, nu te-ai lepădat de Domnul tuturor; ci prin ostenelile tale ai arătat neputinţa şi slăbiciunea idolilor, şi părtaş îngerilor te-ai făcut.
 
   Ducându-te legat, cu rănile tale te lăudai şi îndemnai pe cei ce te vedeau, ca să urmeze călătoriei tale, Fericite, aşteptând răsplătirile cele cereşti, care sunt pline de bucurie veşnică, şi de veselie nepieritoare, şi le moştenesc cei ce slujesc lui Hristos.
 
   Sfărâmându-ţi-se fălcile cu pietre pururea pomenite, şi spintecându-ți-se coastele, şi de piatră zdrobindu-ţi-se grumazii şi picioarele, Fericite; şi cumplit slăbănogindu-ţi-se încheieturile, ai sfărâmat capul balaurului cu vitejia răbdării; pe care n-a putut să o biruiască cruzimea chinurilor.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
 
   Cea mai-nainte rânduită împărăteasa tuturor, lăcaşul lui Dumnezeu, din pântecele cel neroditor al Annei celei preafericite, astăzi a ieşit, dumnezeiasca petrecere a Fiinţei celei pururea veşnice; prin care iadul cel fără de ruşine s-a călcat, și Eva cu tot neamul la viață se aduce. Acesteia după vrednicie să-i strigăm : Fericită eşti tu între femei, şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău.
 
Și cealaltă urmare după râuduială a Pavecerniţei celei mici, și se face Otpust.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum..., iarăși al Praznicului.
 
După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea.
 
Podobit : Fecioara astăzi...
 
   Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu, Maria, cămara cea nestricată a Mirelui celui ceresc, prin voinţa lui Dumnezeu, se naşte astăzi din Anna cea neroditoare, gătindu-se a fi purtătoare Cuvântului Celui dumnezeiesc; Căci pentru aceasta mai-nainte s-a proorocit că va să fie pruncă şi adevărat Maică Vieţii.
 
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
 
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină...
 
   Davide, iată cele ce având spre tine Cela ce s-a jurat ţie odinioară, a plinit, dându-ţi rod din coapsele tale, pe scaunul tău, pe Fecioara Maria; că te bucuri văzând din Anna, a lui Iuda, pe aceea dintru care s-a întrupat Hristos, Mântuitorul tuturor, Cel ce prin bunătatea Sa cea nemăsurată a mântuit neamul nostru.
 
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta, Psalmul 50.
 
CANOANELE
 
Al praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6; şi al Sfinţilor pe 6.
 
CANONUL Sfinţilor drepţilor Părinţi
 
Facere a lui Teofan.
 
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea, 
 
Irmos : Întru adânc a aşternut...
 
   Pe făclia care a strălucit pe Soarele cel înţelegător, ce trupeşte a răsărit dintr-însa cu strălucirea faptelor bune fiind împodobiţi, v-aţi învrednicit a o naşte, Anno ceea ce eşti de Dumnezeu înţelepţită, şi Ioachime preamărite.
 
   Cu privire în tot chipul către Dumnezeu nemişcată, dumnezeiescul Ioachim şi fericita Anna, rugându-se a născut, pe preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, care covârşeşte toată făptura cu sfinţenia.
 
Slavă...
 
   Vieţuind cu fericită petrecere, mai cinstiţi decât toţi părinţii pământeşti v-aţi arătat, şi dumnezeieşti părinţi printr-însa v-aţi făcut; ca cei ce aţi născut pe Fecioara cea fără prihană.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Preafericitul Ioachim, şi mărita Anna, au născut începătura mântuirii tuturor, pe cea fără prihană, şi preacinstita de Dumnezeu Născătoarea; care pentru buna cinstire, ca o răsplătire de la Dumnezeu li s-a dăruit.
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos : Pe piatra credinţei...
 
   Stearpă fiind şi de fii lipsită, şi cu lacrimi pe Ziditorul rugând, pe una cea binecuvântată te-ai învrednicit a naşte, de Dumnezeu primită Anno, strigând : Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.
 
   Cel însoţit dumnezeiescul Ioachim, cu bogăţia dumnezeiescului bun Dar, s-a învrednicit a naşte pe solitoarea mântuirii omeneşti; către care strigăm : Nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână.
 
Slavă...
 
   Să lăudăm pe preacinstita însoţire, din care ne-a strălucit nouă Fecioara cea mai sfântă decât toate făpturile; că pe Dumnezeu a născut, către care strigăm : Nu este sfânt fără numai Tu, Doamne.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Din defăimarea nerodirii mântuindu-se Anna, a născut pe Născătoarea de Dumnezeu, care cu preamărire a încetat defăimarea Evei, către care strigăm : Nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână.
 
Irmosul :
 
   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
 
CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.
 
Sedealna, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Cuvântul cel împreună fără...
 
   Ioachim şi Anna prăznuind lui Dumnezeu, vrednic Dar au aflat, şi au născut rod pe Biserica cea de Dumnezeu primitoare, pe Fecioara şi Maica lui Dumnezeu, pe cea singură binecuvântată; care se roagă neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.
 
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta,
 
Cântarea a 4-a. 
 
Irmos : Venit-ai din Fecioară...
 
   Bucurându-se Ioachim de Dumnezeu înţelepţitul, primeşte pe Fecioara din cea Stearpă, prin care nerodirea cea lumească, s-a dezlegat cu naşterea cea feciorească.
 
   Preafericitul moşul lui Hristos, Ioachim, acum ne pune nouă înainte ospăţ duhovnicesc, căci pe Maica lui Dumnezeu și Fecioara cea cu totul fără prihană, a născut.
 
   Din Dar odrăsleşte ceea ce a mântuit de moarte şi de stricăciune pe oameni, ca o Maică a lui Dumnezeu; din care Cuvântul cel pururea veşnic, negrăit S-a întrupat.
 
Slavă...
 
   Din rădăcina lui Iessei a odrăslit toiagul, care a purtat floarea, care pe tot omul a umplut de miros cu bună mireasma dumnezeirii.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Îndreptează viaţa mea Născătoare de Dumnezeu, cu dumnezeieştile porunci ale Cuvântului ce s-a întrupat din tine; şi la lumină mă îndreptează, Fecioară Maică Marie, dumnezeiască Mireasă.
 
Cântarea a 5-a,
 
Irmos : Mijlocitor te-ai făcut...
 
   Înţeleapta însoţire, Ioachim şi Anna cu raza curăţiei fiind luminaţi, au născut nouă pe ceea ce cu dumnezeiasca strălucire a fecioriei, a împodobit firea omenească cea neroditoare.
 
   Cinstita căsătorie, şi însoţirea cea de Dumnezeu înţelepţită, Anna şi Ioachim cei prealăudaţi, au născut pe ceea ce s-a arătat scaun dumnezeiesc prin feciorie, Celui ce ține toate cu palma Sa cea atotputernică.
 
   Pe uşa cea purtătoare de lumină, ce a răsărit de sus spre îndreptarea celor rătăciţi, dumnezeiescul Ioachim şi Anna, cu dumnezeiesc gând vieţuind, s-au învrednicit a o naşte luminat.
 
Slavă...
 
   Pe tăbliţa legii celei noi, cea de Dumnezeu scrisă, întru care dezlegarea păcatelor legii vechi, dumnezeiescul Cuvânt dedemult mai-nainte o a însemnat, ca dintru o piatră acum o a tăiat din cea stearpă, cu voinţa Atotţiitorului.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cu raza ta Maica lui Dumnezeu, mintea mea cea întunecată cu păcatul, binevoieşte Fecioară a o lumina, risipind negura necunoştinței, şi a greşalelor mele; că nu ştim afară de tine pe altă păzitoare.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos : Întru adâncul greşalelor...
 
   Anna cea mai-nainte stearpă, din dumnezeiesc Dar primind în pântece ca o sămânţă prea roditoare, s-a învrednicit a naşte pe prunca, ce toată făptura covârşeşte cu sfinţenia.
 
   Acum cea stearpă născând cu voia lui Dumnezeu, ne învaţă a crede, că Fecioara a născut fără poftă trupească, pe Însuşi Dumnezeu, Cela ce aşa bine a voit.
 
Slavă...
 
   Luminându-se Isaia cu Duhul, a văzut dedemult pe Fecioara ce s-a născut din Ioachim şi din Anna, carte nouă închipuită, întru care s-a scris Cuvântul întrupat.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Înaintea minunii merge minunea, că cu Darul dumnezeiesc cea stearpă mai-nainte a născut Fecioară, pe ceea ce prin naşterea sa, s-a arătat nouă solitoare mântuirii.
 
Irmosul :
 
   Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.
 
CONDAC, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Căutând cele de sus...
 
   Veselească-se acum Anna dezlegându-se din legăturile sterpiciunii, şi hrăneşte pe cea Preacurată, chemând pe toţi să laude pe Acela ce a dăruit din pântecele ei oamenilor, pe singură Maica ceea ce nu ştie de bărbat.
 
ICOS
 
   Ceea ce s-a dezlegat prin rugăciune din legăturile nerodirii de fii, ne cheamă pe noi împreună să prăznuim minunea, şi daruri să aducem celeia ce s-a născut, săltând înaintea ei cu dragoste, precum oarecând fecioarele au dănţuit strigând : Iată a sosit chemarea tuturor ! Iată Adam s-a dezlegat, că Anna a odrăslit rod, pe singură Maica ceea ce nu ştie de bărbat.
 
SINAXAR

Întru această lună în 9 zile, Soborul drepţilor Ioachim şi Anna.
 
Stih : Ioachim împreună cu soţia sa să se veselească,
Căci amândoi au născut lumii veselie sufletească.

 
   Acest sobor îl prăznuim pentru naşterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu; că aceştia au fost pricinuitorii mântuirii a toată lumea, prin preacurata lor fiică, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, iar săvârşirea acestora se serbează la 25 ale lui Iulie.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Severian, legândui-se de picioare bolovani de piatră, şi spânzurat pe zid s-a săvârşit
 
Stih : Severian de-şi dureri de greutatea pietrelor a purtat,
Dar ca unul ce-şi trăgea picioarele de pe pământ, sus fiind spânzurat s-a bucurat.

 
   Acesta era în zilele lui Licinie stăpânitorul Sevastiei, şi era din rânduiala senatorilor. Şi prinzându-se de Lisie Duca, ca un creştin, pentru că îndemnase şi pe cei patruzeci de Mucenici spre nevoinţa muceniciei. Drept aceea îl spânzurară la zid, şi îngreunându-i picioarele cu un bolovan mare de piatră, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.
 
    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan mărturisitorul, ce a sihăstrit mai-nainte de tiranul diocleţian.
 
Stih : Arătându-te lui Dumnezeu ca o stea prea mare,
Dezlegi noaptea înşelăciunii Teofane.

 
   Acesta a fost din părinţi eleni, şi apropiindu-se către Hristos din tânără vârsta sa fiind încă prunc, văzu un copil pătimind foarte rău de frig, şi-l îmbrăcă cu hainele sale. Deci întrebându-l tatăl său unde-ţi sunt hainele Fiul meu ? Pe Hristos zice l-arn îmbrăcat iar tatăl său zise : Dară cine este Hristos ? De vreme ce noi cinstim pe Ermi şi pe Apolon. Atuncea copilul lepădându-se de tatăl său, l-a luat îngerul Domnului, şi l-a suit în muntele ce se cheamă Diavinon, şi l-a dat în seama unui Părinte sihastru care petrecea viață călugărească şaptezeci şi cinci de ani. Şi luându-l acel Părinte l-a învăţat sfânta carte, şi viață călugărească; şi se hrăneau amândoi de dumnezeiescul înger : Apoi trecând cinci ani, şi răposând Stareţul, copilul se îndeletnicii cu sihăstria într-acea peşteră cincizeci şi opt de ani. După aceea povăţuindu-se de dumnezeiescul înger, ieşi din peşteră, şi încălecând pe un leu, a umblat şaizeci de stadii, şi a predicat pretutindenea credinţa cea întru Hristos, pe care prinzându-l stăpânitorii, Caros, Carin şi Numerian, au pus şi i-au dat o sută de palme. După aceea dându-i multe feluri de munci, şi văzând că cu minunile ce făcea el, venea către Hristos multă mulţime, şi se boteză de dânsul, s-au ruşinat, şi-l lăsară să petreacă în sihăstria sa. Şi suindu-se iarăşi la peştera ce locuise mai-nainte, şi petrecând acolo şi alţi şaptesprezece ani în sihăstrie, până se făcură toţi anii sihăstriei lui şaptezeci şi cinci, se mută către Domnul.
 
    Tot în această zi, Sfântul Hariton de sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Mult har este ţie Haritone Mucenice a lui Hristos,
Tăindu-ți-se capul pentru Hristos.

 
    Pomenirea Sfinţilor Părinţi celor ce s-au adunat în Efes la Sfântul și a toată lumea al treilea Sinod, în zilele împăratului Teodosie cel mic, şi au caterisit pe necredinciosul Nestorie.
 
Stih :
Om gol pe Cuvântul, nu Dumnezeu înomenit,

Nestorie pe Hristos zicându-l, a pierit.

 
   Acest sfânt şi a toată; lumea Sinod s-a adunat pe vremea împăratului Teodosie cel mic, la anii de la Hristos patru sute şi trei zeci şi unu, împotriva lui Nestorie Patriarhul Constantinopolului, care, era antropolatru adică slujitor de om şi necredincios despărţind în două pe unul Hristos; căci îl zicea pe Hristos a fi om gol; şi; nu Dumnezeu întrupat.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos : Porunca cea potrivnică...
 
   Din rădăcina lui David celui de Dumnezeu înţelepțit, odrăslind sfânta însoţire, toiagul cel preasfinţit, pe Fecioara cea preacurată lumii au născut, pe floarea cea preasfinţită, care a răsărit nouă pe Hristos fără sămânţă.
 
   Pe Născătoarea de Dumnezeu, făclia cea mult luminoasă, dumnezeiasca Anna, ca un sfeşnic strălucitor, ca aurul purtându-o, toată lumea prin dumnezeiasca lumină, cu razele fecioriei cele strălucitoare, o a luminat.
 
Slavă...
 
   Măriţilor Moşi ai lui Dumnezeu celui Atotputernic, ce S-a întrupat pentru mila cea negrăită, din fiica voastră cea de Dumnezeu înțelepţită, acum mie celui ce năzuiesc la voi, dezlegare de greşale îmi cereţi.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Ca cei ce sunteţi mai presus decât alţi părinţi, pe ceea ce stăpâneşte toate făpturile, aţi născut, pe Preacurata Maria, ceea ce a născut pe Dumnezeu întrupat, Cel ce S-a asemănat nouă prin milostivirea Sa cea multă.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos : Pe Dumnezeul cel ce s-a...
 
   Cinstitul Ioachim, şi cea de Dumnezeu înţelepţită Anna, prin bogăţia faptelor bune s-au învrednicit a naşte pe împărăteasa Fecioara, cea cu mărire dumnezeiască împodobită. Pe care toată făptura o laudă, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
 
   Toiag de putere prin voi iubitorilor de Dumnezeu, s-a trimis nouă Mireasa cea preacurată, prin care în mijlocul vrăjmaşilor celor fărădelege biruim, meşteşugirile lor călcându-le.
 
   Urmă de biruinţă nouă de la Dumnezeu, prin tine preasfinţită însoţire ni s-a dăruit; cu care acum noi credincioşii ne încununăm biruind pe cei potrivnici, pururea lăudând pe ceea ce a născut pe Dumnezeu, pe curata Fecioara Maica.
 
Binecuvântăm pe Tatăl pe Fiul...
 
   Părinţii tăi cei străluciţi cu vărsările de lumină ale Celui ce S-a întrupat din tine pentru noi, să ne fie nouă solitori de bunătăţile cele cereşti, o Stăpână ceea ce eşti cu totul fără prihană.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Cu puterea lui Dumnezeu, deschizându-se pântecele cel sterp, rodeşte nouă cea cu totul luminată feciorească uşă, prin care a venit la cei de pe pământ, Cuvântul negrăit întrupându-se.
 
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Cântarea a 9-a, 
 
Irmos : Fiul Părintelui...
 
   Cu un cuget şi cu un suflet la faptele cele bune fiind, o prea cinstiţi părinţi ai Preacuratei Fecioare, rugaţi-vă, ca cei ce cu osârdie săvârşesc mărită pomenirea voastră, să se mântuiască.
 
   Stricăciunea morţii aţi oprit măriţilor, născând pe Maica Vieţii, ceea ce ne-a scăpat de osândă, şi solitoare de nădejdea vieţii celei fără de moarte, prin credinţă nouă s-a arătat.
 
Slavă...
 
   Cel frumos ca soarele, Ioachim împreunându-se cu Anna cea de lumină purtătoare ca o lună, a născut lumina fecioriei, prin care raza dumnezeieştii; Fiinţe, cu trupul după ipostas unindu-se ne-a strălucit nouă.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Cu întreagă înţelepciune, şi cu bunăcredinţă vieţuind fericiţilor, desfătării celei negrăite părtaşi v-aţi făcut, învrednicindu-vă a vedea pe Dumnezeu arătat prin voi lumii; pe care rugaţi-L să mântuiască sufletele noastre.
 
Irmosul :
 
   Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.
 
LUMINÂNDA
 
Podobie : Cercetatu-ne-a de sus...
 
   Ceea ce a pierdut blestemul Evei, acum se naşte din coapse neroditoare, din Anna şi din Ioachim; pe care împreună cu îngerii toţi, după datorie, întru cântări credincioşii să o lăudăm.
 
Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
 
   Bucură-se marginile lumii astăzi, întru naşterea ta, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu Marie, şi mireasă ceea ce nu ştii de nuntă. Întru care ai dezlegat, defăimarea cea întristătoare pentru nenaşterea de fii a părinţilor tăi, şi blestemul strămoaşei Eva cel întru naştere.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului...
 
   Mulţumire se cuvine Mântuitorului, Celui ce bine a voit a se naşte, fără de nădejde, din cea stearpă, Născătoarea de Dumnezeu.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Veniţi să mărim pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, ceea ce a odrăslit din David şi din Iuda, şi nouă mântuire ne-a pricinuit.
 
Stih : Feţei tale se vor ruga bogații poporului.
 
   Astăzi se naşte preamărit din Anna, uşa cea purtătoare de lumină, Preacurata Fecioara; neamuri şi popoare bucuraţi-vă.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
 
Podobie : Astăzi Hristos în Vitleem...
 
   Astăzi cea cu totul fără prihană Preacurata, a ieşit din cea stearpă; astăzi toate se veselesc întru naşterea ei; Adam din legături se dezleagă şi Eva de blestem s-a dezlegat; cele cereşti toate se bucură, şi pace oamenilor şe dăruieşte; iar noi dănţuind; strigăm : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
 
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea 1-a, pe 4, şi din Canonul Sfinţilor, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul praznicului până la odovania praznicului şi pe urmă al Sfinţilor. Apostol, începerea 210. Aliluia, Evanghelia, începerea 36. Chinonicul Praznicului până la încheierea Praznicului, şi a Sfinţilor. Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul...

 



ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ZECEA


Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6 : 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfintelor.

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea :

Podobie :
Cu ce cântări de laudă...
 
   Cu ce buze noi smeriţii vom lăuda pe Născătoarea de Dumnezeu ? Ceea ce este mai sfântă decât toată făptura, şi mai cinstită decât Heruvimii, şi decât toţi sfinţii. Pe scaunul Împăratului cel nemişcat, pe casa întru care S-a sălăşluit Cel Preaînalt, pe mântuirea lumii, pe Sfinţenia lui Dumnezeu, pe ceea ce dă credincioşilor prin sfântă naşterea sa mare milă.
 
   Ce cântări duhovniceşti îţi vom aduce Preasfântă ? Căci cu naşterea ta cea din cea stearpă toată lumea o ai sfinţit, şi pe Adam l-ai dezlegat din legături, şi pe Eva o ai vindecat de dureri. Pentru aceea cetele îngerilor împreună prăznuiesc; Cerul cu pământul se bucură, şi sufletele drepţilor se veselesc, strigând cântări cu credinţă, întru mărirea naşterii tale.
 
   Ce cântări înfricoşate au fost cele ce ţi-au adus ţie Fecioară atunci ? Stând împrejurul tău când te-ai născut, fecioarele dănţuind cu bucurie, şi strigând cu mirare : Născutu-s-a, palatul Împăratului; străluceşte sicriul sfinţeniei, uşile cele sterpe s-au deschis, şi uşa lui Dumnezeu aduce rodire de bunătăţi, dând pace lumii şi mare milă.
 
Alte Stihiri ale Sfintelor, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Ca pe un, viteaz între...
 
   Cu vopselele cele din sângiuri împodobindu-vă fecioare, prin curăţie v-aţi unit cu mirele Hristos Dumnezeul nostru, care v-a păzit fecioria voastră nespurcată, şi în cămările cereşti cele nepieritoare ale nestricăciunii şi nefăcute de mâini, muceniţelor v-aţi sălăşluit.
 
   Cu trupul nevârstnice, iar cu minţile întregi măritelor, aţi biruit cu puterea Duhului pe vrăjmaşul balaur, pe începătorul răutăţii; pentru aceea aţi primit cununile biruinţei, Minodoro, Mitrodoro, şi Nimfodoro, cele ce v-aţi luptat pentru Treime.
 
   Şi membrele zdruncinânduvi-se, şi focul arzându-vă, şi cu unghii de fier rupându-vă, şi pe lemn spânzurându-vă, şi cu săbii tăindu-vă, nu v-aţi lepădat de Hristos biruitoarelor prealăudate; pentru aceea aţi dobândit cununile biruinţei, Minodoro, Mitrodoro, şi Nimfodoro, cele întocmai la număr cu Treimea.
 
Slavă..., Şi acum... a Praznicului, glasul al 4-lea.
 
   Prin vestirea cea mai dinainte a îngerului, rod preacinstit, te-ai născut Fecioară astăzi din cei drepţi, din Ioachim şi din Anna; ceea ce eşti Cer şi scaun lui Dumnezeu, şi vas curăţiei, vestind bucurie în toată lumea, ceea ce eşti pricinuitoare vieţii noastre, pierzare blestemului, darea din nou a binecuvântării. Pentru aceasta întru naşterea ta Fecioară cinstită de Dumnezeu, cere pace lumii, şi sufletelor noastre mare milă.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului...
 
   Ceata Proorocilor, bucuraţi-vă; că iată stearpa naşte rod, întru care s-a plinit proorociile voastre.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Saltă Ioachime, văzând pe, Anna, că îţi naşte ţie rod din pântece, din care se va naşte Viaţa, şi mântuirea lumii.
 
    Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii...
 
   Bătrâneţile lui Ioachim, şi sterpiciunea Annei să salte, căci printr-înşii se înnoieşte firea cea omenească, care dedemult a fost îmbătrânită.
 
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
 
   Primeşte Născătoare de Dumnezeu laudă din buze şi-mi dă mie dezlegare greşalelor, şi îndreptare răutăţilor.
 
Troparul, glasul al 4-lea.
 
   Valurile cele întreite ale muncilor şi moarte amară, pentru viaţa cea veşnică, aţi schimbat Sfintelor Mucenițe trei fecioare, mărturisind înaintea divanurilor celor fărădelege, pe Treimea cea nezidită. Pentru care de sabie tăindu-vă, urmaţi acum Mielului Celui junghiat, şi vă rugaţi pentru cei ce cinstesc sfinţită pomenirea voastră.
 
Slavă..., Şi acum... Troparul Praznicului.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfintelor. Şi acum..., iar al Praznicului.
 
După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină...
 
   Iudo măreşte-te, şi Davide veseleşte-te, Adame înnoeşte-te, şi Levi întăreşte-te; căci dintru voi mi s-a născut mie Hristos; încordează-ţi canonul scriitorule de cântări şi spune, care este Fecioara ceea ce a născut ? Este Maica lui Hristos Dumnezeu, hrănitoarea vieţii noastre.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină...
 
  
Înnoieşte-te Adame, bucură-te Evo, saltă Davide, veseleşte-te Anno; căci Maica Ziditorului tău se naşte preamărit. Dănţuieşte tot pământul înnoindu-se, şi se bucură împodobindu-se cu îmbrăcăminte nouă; toate neamurile să salte, strigând acum Mariei : Fericită eşti casa lui David; că hrăneşti pe hrănitoarea Vieţii noastre.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
Psalmul 50.
 
CANOANELE
 
Al praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 8. Şi al Sfintelor pe 4.
 
CANONUL Sfintelor Mucenițe.
 
Facere a lui Iosif.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, 
 
Irmos : Deschide-voi gura mea...
 
   Milostiviţi-ne pe Treimea cea nezidită, pe care cu bunăcredinţă aţi propovăduit-o măritelor Mucenițe, nouă celor ce cinstim acum dumnezeieştile voastre nevoințe, de Dumnezeu fericitelor.
 
   Cuvintele vrăjmaşului nu le-au băgat în seamă tinerele, fiind îngrădite cu arma credinţei cea dumnezeiască, şi au răbdat întreitele valuri ale chinurilor, și moarte fără dreptate, pentru Hristos viaţa tuturor.
 
Slavă...
 
   Întărindu-se cu puterea cea preaputernică a Ziditorului, au luat vitejie bărbătească preacinstitele, şi au surpat pe balaurul cel mare şi viclean, călcându-l cu picioarele.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Ca pe o cămară însufleţită, şi lăcaş nepieritor, ca pe o uşă cerească, ca pe o masă dumnezeiască, ca pe un palat și scaun al Stăpânului, pe Maria cea prea Curată, cu laude să o cinstim.
 
Cântarea a 3-a. 
 
Irmos : Nu întru înțelepciune...
 
   Fiind cu cugetul mort din nesimţirea cunoştinţei, tiranul cel fărădelege, silea pe Mucenița Minodora, chinuindu-o cumplit, să se lepede de Hristos, Viaţa noastră a tuturor.
 
   Judecătorul cel cumplit cu toiege îţi sfărâmă mădularele, tale nesocotind că-ți împleteşte ție Cunună neveştejită Muceniță, ceea ce nu ţi-ai clipit ochii de la privirea lui Dumnezeu.
 
Slavă...
 
   Prin chinuri Sfintele de trei ori fericitele Mucenițe au aflat avuţie în ceruri, şi laudă veşnică, apropiindu-se mai luminat de Dumnezeu.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Ceea ce te-ai arătat Fecioară curată, goneşte întunericul sufletului meu; rupe lanţurile păcatelor mele; mântuieşte-mă ceea ce ai născut pe Atotîndurătorul.
 
Irmosul :
 
   Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni,
 
CONDACUL şi Icosul praznicului
 
Sedealna muceniţelor, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...
 
   Spăimântatu-s-a de răbdarea voastră cea multă, cetele cele cereşti ale slujitorilor celor fără de trup; căci sfărâmându-vi-se fluierele cu toiege, aţi suferit ca şi cum altul ar fi pătimit, şi moarte amară aţi răbdat cu trup femeiesc, zdrobind pe balaurul cel viclean; şi vi s-a primit nevoinţa voastră la Dumnezeu Dătătorul de viaţă, ca a unora ce v-aţi luptat pentru credinţă.
 
Slavă..., Şi acum..., a praznicului, asemenea.
 
   Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al luminii, astăzi a strălucit nouă, şi din cei drepţi a ieşit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam; că Eva din legături s-a dezlegat; şi pentru aceasta glăsuim strigând cu îndrăzneală către cea singură curată : Bucurie vesteşte naşterea ta, la toată lumea.
 
Cântarea a 4-a. 
 
Irmos : Cela ce şeade în slavă...
 
   Fiind luminată cu razele Crucii, pururea fericită Mitrodoro, spânzurăndu-te pe lemn, ai răbdat munca focului, şi jăratecul rătăcirii cu roua dragostei lui Hristos l-ai stins.
 
   Uitându-se cu cugetul la faţa cea prealuminată a Mirelui, şi socotindu-i frumuseţea cea neasemănată, durerile sfărâmării fluierelor vitejeşte le-a răbdat, Minodora cea pururea pomenită.
 
Slavă...
 
   Înfrumuseţatu-v-aţi fecioarelor, şi luminat v-aţi mărit, cu toții iubind pe Cuvântul cel preamărit, de a căruia dragoste fiind rănite, cu vitejie aţi răbdat mulţimea chinurilor.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   De răutatea vicleanului fiind eu omorât Preacurată, ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă; căci la tine am năzuit, şi fiind căzut la adâncimea păcatelor, scoate-mă ca o milostivă, ceea ce eşti fără prihană.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
 
   Gând răbdător, şi cuget nebiruit arătând Mucenițele înaintea divanurilor, şi-au împletit cununi de biruinţă.
 
   Suferă zgârierile cele cu unghii de fier, Nimfodora spânzurându-se pe lemn, pentru dragostea Mirelui celui nemuritor.
 
Slavă...
 
   Să se laude cugetătoarele de Dumnezeu trei fecioare, cele ce sunt lăcaşuri Preasfintei Treimi, şi închipuire adevărată a Dumnezeirii prin unimea gândului, şi a Treimii prin întreimea numărului.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Dintru tine Fecioară Preacurată şi fără prihană, S-a întrupat Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de cuvânt preafericită.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas de...
 
   Dorind a vedea frumuseţea Ta cea neasemănată Hristoase, Mucenițele cele rănite de dragostea Ta cea prea-dulce, Cuvinte Cel fără de început, vitejeşte au răbdat amărăciunea chinurilor.
 
   Ca nişte crini au răsărit în mijlocul mucenicilor, fecioarele cele pururea pomenite, şi au umplut de miros bun Biserica cu Darul Duhului, prin mirosurile chinurilor celor de multe feluri.
 
Slavă...
 
   Numai de Mirele cel nemuritor, dorind fecioarele cele tinere, n-au băgat seamă moartea cea văzută, fiind întărite cu putere nevăzută.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Sfânt este Domnul, care S-a sălăşluit în pântecele tău, aflându-te pe tine mai sfântă şi mai curată decât toată zidirea, Maica lui Dumnezeu preacurată Stăpână.
 
Irmosul :
 
   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
CONDACUL muceniţelor, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Cel ce te-ai înălţat...
 
   Muncindu-vă cu cruzime pentru Treime, aţi biruit pe vrăjmaşul cel mult meşteşugăreţ, fiind alcătuite cu Duhul ca nişte surori; pentru aceea v-aţi sălăşluit împreună cu cele cinci fecioare, în cămara cea cerească biruitoarelor; şi împreună cu îngerii staţi înaintea Împăratului tuturor, cu bucurie neîncetat.
 
ICOS
 
   Sărbătoare sfinţită prăznuind Biserica lui Hristos, cu bunăcredinţă săvârşeşte pomenirea voastră, cea aducătoare de lumină, prealăudatelor surori Mucenițe, cele ce sunteţi asemenea la vieţuire; căci cu tărie biruind pe vrăjmaşi, v-aţi încununat din mâna Împăratului tuturor, de la care cereţi mie luminare, ca să laud pomenirea voastră precum se cade, şi vitejiile cele muceniceşti; căci voi staţi înaintea Împăratului tuturor cu bucurie neîncetată.
 
SINAXAR

    Întru această lună în zece zile. Pomenirea Sfintelor Mucenițe fecioare, Minodora, Mitrodora și Nimfodora.
 
Stih :
Trei tinerele fecioare, Minodora, Mitrodora
A fi daruri chinurile trupului socoteau împreună și Nimfodora,
A zecea zi chinuindu-se cele trei cu numele de dar au murit,
Şi sufletele lor de Dumnezeu li s-au primit.

 
   Acestea erau surori bune şi drepte care locuiau de două poşte departe de la apele cele calde ce ies la Pitia. Deci fiind pârâte la Fronton domnitorul cetăţii, şi amare munci dându-le, în acelea şi-au dat sufletele către Domnul.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Varipsava.
 
Stih :
Varipsava pentru sângele cel dumnezeiesc al Stăpânului său.
Zdrobindu-se cu lemne, şi-a vărsat sângele său.

 
   Acesta luând de la oarecarele pustnic, cinstitul sânge, care a curs din coasta Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, făcea cu dânsul lecuiri; pentru aceea se ucise noaptea cu vicleşug de cei necredincioşi, iar odorul acesta râmase iarăşi la ucenicul său cu pază.
 
    Tot în această zi, Sfânta Pulheria împărăteasa cu pace sa săvârşit.
 
Stih :
Precum zice Psalmul s-a pus Pulheria cu adevărat.
Împărăteasa de-a-dreapta ta Hristoase al tuturor împărat.

 
   Aceasta a fost soră lui Teodosie cel mic, şi femeie numită binecredinciosului împărat Marchian, care păzindu-şi până la bătrâneţe fecioria, şi făcând multe bunătăţi la zidiri de Biserici, şi bolniţe de bolnavi şi de săraci şi bătrâni cu hrana lor, şi prin mijlocirea ei făcându-se şi Sfântul Sinod de la Calcedon, cu pace a răposat.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Apostoli Apelie, Luca şi Clement.
 
Stih :
Dumnezeiescul Luca, cu Apelie şi Clement minunat,
Apostoli cu Apostolii sau împreunat.
 

   Alt Apelie a fost acesta, şi altul a fost cela ce a fost Episcop la Iraclia Traciei; însă de acesta pomeneşte Pavel Apostolul la Epistola cea către Romani; care s-a făcut luminător Smirnei, şi slujind lui Dumnezeu cu cuviinţă către dânsul a călătorit. Deasemenea şi acest Luca, n-a fost evanghelistul, ci acela ce-l mărturiseşte fericitul Pavel în Epistola cea către Timotei, care a fost arhiepiscop în Laodiceea Siriei, şi bine păstorind-o, s-a dus către Domnul. Iar Clement acesta, este acela de care pomeneşte Apostolul în Epistola cea către Coloseni, că şi acesta din păgâni a crezut întâi în Hristos, şi s-a făcut episcop Sardiei, şi purtând rănile lui Hristos pe trupul său, către Domnul a răposat.
 
    Tot în această zi, Sfânta Muceniță Ia, prin sabie s-a săvârşit.
 
Stih :
Din văile pământului Ia de sabie s-a tăiat;
Şi ţie Mântuitorule ca o floare cu bun miros s-a arătat.

 
    Tot în această zi, Sfântul Petru Episcopul Niceei cu pace s-a săvârşit.
 
Stih :
Petre mai-nainte fiind întâi stătător al Niceenilor;
Murind te-ai făcut următor mai marelui pescarilor.

 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos : Tinerii cei din Avraam...
 
   Poruncindu-vă tiranul cel fărădelege, ca să jertfiţi idolilor, de faţă l-aţi înfruntat fecioarelor, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Fiindu-vă gândul luminat cu raze de la stăpânirea cea dumnezeiască, aţi risipit negura idolilor, prealăudatelor Mucenițe, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Slavă...
 
   Nici tăierile membrelor, nici goana, nici scârbele, n-au putut să despartă pe Mucenițe de Hristos, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Mai presus de fiinţă te-ai învrednicit Fecioară, a purta în pântece pe Ziditorul carele iarăşi ne-a zidit pe noi, cei ce cu credinţă cântăm : Hristoase bine eşti cuvântat.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos : Mântuitorule al tuturor...
 
   Fiind aprinse de dragostea Ziditorului, aţi potolit boldurile şarpelui, săvârşind lupte bărbăteşti în trup femeiesc. Pentru aceea v-ați încununat cu cununi dumnezeieşti.
 
   Vitejeşte luptându-vă cu vrăjmaşii cei nevăzuţi, aţi biruit cu trupul pe cel fără de trup, cugetătoarelor de Dumnezeu fecioare, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
 
   Fiind întărite în Hristos Iisus Mântuitorul, aţi biruit tăria vrăjmaşului strigând : Binecuvântaţi poate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
Binecuvântăm pe Tatăl...
 
   Fiind împodobite cu rănile muceniciei, şi împestrite cu frumuseţea chinurilor, prealăudate tinerele fecioare, aţi câştigat împărăţia cea de sus în Hristos Iisus.
 
Şi acum..., a Născătoarei :
 
   Ca într-un lăcaş împărătesc sălăşluindu-se întru tine Dumnezeu, a primit trup omenesc, în două firi lumii S-a arătat, prin tine Fecioară; căruia îi cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
 
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...
 
   Dorind a vedea frumuseţea Mirelui, încă în trup muritor fiind, aţi poftit din suflet nemurirea, purtătoarelor de chinuri. Pentru aceea vă fericiţi după vrednicie.
 
   Ca nişte mieluşele fără de răutate, aţi stătut înaintea tiranilor, ca între nişte lupi sălbatici, şi biruind cumplirea lor v-aţi adus lui Hristos jertfă bineprimită.
 
   Împletitu-v-aţi fecioarelor cunună neveştejită, şi aţi dobândit dumnezeiasca mărire, şi v-aţi învrednicit a câştiga împărăţia cu adevărat cea veşnică, împreună cu mucenicii, ca nişte Mucenițe prealăudate.
 
Slavă...
 
   Ca unele ce aveţi îndrăzneală către Stăpânul, cinstitelor fecioare, rugaţi-vă pentru cei ce cu dragoste săvârşesc pomenirea voastră, ca şi ei să dobândească mărirea de care v-aţi învrednicit.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Milostiv fii mie, Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea; risipeşte negura patimilor mele, prin rugăciunea celeia ce Te-a născut, şi ale cinstitelor Tale Mucenițe, ca un bun şi mult îndurat.
 
Irmosul :
 
   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, aducând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
LUMINÂNDA 
 
Podobie : Lumina cea neapusă...
 
   Trei fecioare mărind pe Preasfânta Treime, propovăduiesc pe Dumnezeu înaintea tiranilor; pentru aceea chinuindu-se, au dobândit cununile cele nepieritoare.
 
Slavă..., Şi acum..., a praznicului :
 
   Veselia îngerilor, luminarea oamenilor, părtinitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu Marie, spală de greşale, pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine Fecioară.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea,
 
Podobie : Casa Eufratului...
 
   A lui
Ioachim şi a Annei odraslă, s-a arătat Fecioara; pe oameni mântuindu-i, din păcatul strămoşesc.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Munte umbros s-a arătat, sterpirea Annei, din care mântuirea tuturor, se naşte Fecioara, Maica Domnului.
 
  Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Annei s-a dezlegat sterpirea nerodirii, şi lumii odrăsleşte, iertare de păcate, pe fiica lui Emmanuil.
 
Slavă..., Și acum..., asemenea.
 
   Veniți o credincioşi, să mărim pe Fecioara, că s-a născut din cea stearpă, a noastră înnoire, din stricăciunea cea dintâi.
 
Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile din Canonul Praznicului. Cântarea a 4-a şi a 5-a pe 8.
 



ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A UNSPREZECEA


Cuvioasa Maica noastră Teodora cea din Alexandria.

    În această zi, se cântă şi slujba Sfântului Mucenic Autonom, pentru că în 12 zile se odovăieşte slujba praznicului Naşterii Născătoarei de Dumnezeu.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale Cuvioasei şi 3 ale Mucenicului.

Stihirile Cuvioasei, glasul al 4-lea :

Podobie : Ca pe un viteaz...

 
   Cu trup femeiesc şi cu chip bărbătesc, ai săvârşit lupte vitejeşti, din cea către Dumnezeu a ta necurmată râvnă, locuind între bărbaţi Teodoro, ai biruit patimile, şi pornirile dezmierdărilor de tot le-ai înfrânat, prin nevoinţe şi prin rugăciuni necontenite.
 
   Sub lumina soarelui acestuia apuitor, nu ţi s-a descoperit greşalele, iar Soarelui celui neapus, cunoscătorului inimilor şi Domnului, Celui ce vede cele tăinuite, fiindu-ţi ştiute păcatele, cu lumină a luminat cugetele ochilor inimii tale; pentru aceea ai grăbit, să-i slujeşti Lui cu postiri necontenite, şi cu săvârşirea bunătăţilor.
 
   Viclenia vrăjmaşului, Teodoro ai priceput, şi pe prunc l-ai primit ca un fiu al tău şi l-ai hrănit cu osârdie; ocara ponosului desfrânării suferind, înfruntare de către toţi tu ai pătimit, şi nefiind vinovată de păcat, ai răbdat defăimare; pentru aceea te fericim.
 
Alte Stihiri ale Mucenicului, glasul și podobia asemenea.
 
   Cu bunătăţi fiind luminat şi cu evlavie împodobit, ai ajuns arhiereu dumnezeiesc, şi ca un soare luminos ai străbătut toată lumea, sădind pretutindenea propovăduirea credinţei, şi dezrădăcinând înșelăciunea cu secera limbii tale, Ierarhe de Dumnezeu purtătorule, mare propovăduitorule Autonome.
 
   Către durerile muceniciei, către bătăi, şi către răni şi moarte ai năvălit bărbăteşte Autonome; şi fiind cu pietre împroşcat, şi pe acestea le-ai întrebuinţat ca pe nişte trepte şi scară, şi te-ai înălţat către Dumnezeu încununat, unindu-te cu oştile cele fără de trup; roagă-te dar pentru lume.
 
   Podoaba Arhieriei mai luminoasă o ai făcut cu sângele muceniciei, prin Darul Dumnezeiescului Duh; pentru aceea la sfintele cele de sus, unde mergător mai înaintea tuturor S-a arătat Iisus, te-ai înălţat, să primeşti cununa biruinţei, dimpreună cu toţi cei ce s-au săvârşit prin cinstitul lor sânge.
 
Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, glasul al 6-lea.
 
   Măcar că prin voirea lui Dumnezeu, şi alte fericite femei sterpe au odrăslit oarecum, dar Maria decât toți cei născuţi mai presus cu dumnezeiască cuviinţă a prea strălucit; că din Maică neroditoare cu preamărire născându-se, a născut cu trup pe Dumnezeul tuturor, mai presus de fire, din pântece fără sămânţă; singură fiind uşa a unuia născut Fiului lui Dumnezeu; prin care trecând, încuiată o a păzit. Şi toate înțelepţeşte tocmindu-le, precum ştie însuşi, a lucrat mântuire tuturor oamenilor.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile glasul 1.
 
Podobie : Ceea ce eşti bucuria...
 
   Ioachim şi Anna prăznuiesc, născând începătura mântuirii noastre, pe singură Născătoarea de Dumnezeu; cu care şi noi împreună prăznuim astăzi pe cea din rădăcina lui Iessei, pe Preacurata Fecioară o fericim.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Preacurata Fecioară ceea ce a încăput pe Dumnezeu, lauda
Proorocilor, fiica lui David astăzi se naşte din Ioachim şi din Anna cea înţeleaptă, şi blestemul lui Adam cel deasupra noastră, s-a gonit întru naşterea ei.
 
  Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Ţarina cea mai-nainte neroditoare, pământ roditor naşte, şi din pântece sterp, rod sfânt a răsărit. Cu lapte se hrăneşte, minune înfricoşată ! Hrănitoarea Vieţii noastre; ceea ce în pântece a primit Pâinea cerească, cu lapte se creşte.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
 
A lui Serghie Aghiopolitul.
 
   Î
n ziua cea binevestită a praznicului nostru, să trâmbiţăm duhovniceşte; că cea din sămânţa lui David, Maica Vieţii, astăzi se naşte, stricând întunericul. Ceea ce este înnoirea lui Adam, şi chemarea Evei, şi izvorul nestricăciunii; prin care noi ne-am îndumnezeit, şi din moarte ne-am mântuit; şi cu Gavriil să strigăm către dânsa credincioşii : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine; prin tine dăruindu-ne nouă mare milă.
 
Truparul Sfintei, glasul al 8-lea.

   Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Teodora, duhul tău.

Slavă..., al Sfântului, glasul al 4-lea.

   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Autonom, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 
Şi acum..., a praznicului.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul... Troparul praznicului, o dată, al Cuvioasei o dată. Slavă..., al Mucenicului, Şi acum..., iar al praznicului.
 
După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
 
   Preamărit născându-te din coapsele cele neroditoare, mai presus de fire ai născut din coapsele tale cele fecioreşti căci arătându-te spic frumos ai odrăslit Viață lumii. Pentru aceasta puterile cele cereşti strigă către tine Născătoare de Dumnezeu : Mărire ieşirii tale Preacurată, mărire naşterii tale, mărire fecioriei tale Maică nenuntită.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
 
   Razele bucuriei celei a toată lumea a naşterii tale, au strălucit pe pământ Fecioară Maică Marie, şi au luminat cugetele celor ce cu dradoste te laudă pe tine.
 
Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.
 
Psalm 50.
 
CANOANELE
 
Al praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6. Şi al Sfinţilor două pe 8.
 
Canonul Cuvioasei.
 
Facere a lui Ignatie.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, 
 
Irmos : Deschide-voi gura mea...
 
   Umple gura mea de lauda Ta Doamne, a celuia ce te măresc pe Tine cel mult mărit, ca să cinstesc ostenelile Teodorei, care bine a plăcut Ție prin strălucirea vieţii.
 
   Răsărit-a astăzi sfinţită prăznuirea ta, mai luminat decât soarele, luminând sufletele celor din lume, şi gonind întunericul dracilor, ceea ce eşti vrednică de minune.
 
   Strălucirea soarelui cestuia apuitor, nu ţi-a vădit greşalele tale, iar Soarele cel neapus te-a cunoscut, ca Unul ce toate le ştie; şi a luminat ochii sufletului tău cu razele pocăinţei, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.
 
Al Născătoarei :
 
   Ca pe o cămară însufleţită, ca pe un lăcaş fără prihană, ca pe o uşă a Cerului, ca pe o masă dumnezeiască, ca pe un palat şi scaun al Stăpânului, cu laude să cinstim pe Maria cea preacurată.
 
Alt Canon al Sfântului Autonom.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea. 
 
Irmos : Căruţele lui Faraon...
 
   Fiind luminat pururea cu lumină dumnezeiască Ierarhe, mântuieşte-mă de întunericul păcatelor, ca să laud astăzi luminatul tău praznic.
 
   Făcându-te Arhiereu, ca un râvnitor al lui Pavel, ai înconjurat toată lumea, propovăduind mântuirea tuturor şi surpând capiştile idolilor.
 
Slavă...
 
   Fiindu-ţi întărit sufletul pe piatra credinţei, ai pătimit ucidere cu pietre; şi cu bucurie către viaţa cea neveştejită te-ai mutat, Sfinţite Mucenice Autonome.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Născut-ai mai presus de Cuvânt pe Cel născut mai-nainte de veci din Tatăl, Maică neispitită de nuntă; pe care roagă-L pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine cu bunăcredinţă.
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos : Pe ai tăi cântăreţi...
 
   Îmbrăcându-te cu haină, şi cu cuget bărbătesc, te-ai amestecat pe sine-ţi cu adunarea monahilor, luptându-te cu stăpânitorul lumii cel viclean.
 
   Cu bărbăţie ai întărit slăbiciunea femeiască, mutându-ţi numele, şi schimbându-ţi chipul, te-ai arătat pe sineţi prin fapte, dar cinstit şi iubit lui Dumnezeu, Cuvioase.
 
   Cu cuget smerit, şi cu lăudată supunere, te-ai dat spre ascultarea slugilor lui Dumnezeu; pentru aceea însuşi te-a suit pe tine, către înălţimea nepătimirii.
 
Al Născătoarei :
 
   Mă tulbură viforul păcatelor, şi valul cugetelor celor necuvioase; milostiveşte-te Preacurată, şi-mi tinde mână de ajutor ca o milostivă, pentru ca mântuindu-mă, să te măresc.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Întăritu-s-a inima mea...
 
   Gonirile tale şi împroşcările cu pietre şi îmboldirile şi vărsările sângiurilor ca o gârlă, legăturile, închisorile şi moartea ta laud, Mucenice Ierarhe Autonome.
 
   Surpând nelegiuirea cu mergerea ta de bunăvoie spre patimă, ţi-ai luminat podoaba ierarhiei cu picăturile săngiurilor tale, Mucenice; şi împărățeşti împreună cu Hristos, Împăratul veacurilor.
 
Slavă...
 
   Vitejiile tale cel
e de pe alocuri, care ai făcut asupra celor ce te goneau nesuferindu-le potrivnicul drepţilor, Fericite, tot felul de supărări ţi-a scornit ţie, iar tu cu arma Crucii l-ai omorât.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Mai sfântă decât îngerii, şi mai desfătată decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu aflându-te pe tine Cel ce pe Sfinţi se odihneşte, fiind neîncăput din fire, întru tine încape, şi pe mine mă mântuieşte.
 
Irmosul :
 
   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, Cel ce dă rugăciune celui ce se roagă. Că arcul puternicilor a slăbit, şi cei slabi s-au încins cu putere.
 
CANONUL Sfintei, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Pe cea neadormită...
 
   Trupul tău cu posturi topindu-ţi, cu neadormite rugăciuni pe Făcătorul ai rugat pentru păcatul tău, ca să iei iertare desăvârşit, şi ai luat iertare, calea pocăinţei arătând.
 
Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină...
 
   Cu sihăstrie ţi-ai luminat sfinţita ta podoabă, şi te-ai adus ca un prinos lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat, Teodoro de Dumnezeu insuflată; şi luând de la Dânsul Dar de tămăduiri, goneşti negura bolilor fericită, şi te rogi ca să ne mântuim toţi cei ce te lăudăm pe tine.
 
Slavă..., a Sfântului.
 
   Îndoită cununa nestricăciunii, ţi-a dăruit ţie Hristos, preafericite, ca unui nevoitor, şi ca unui cinstit, Ierarhe
Autonome; căci cu aceasta ai adus jertfă fără de sânge, iar cu mucenicia, cu adevărat ai râvnit dumnezeieștii Lui patimi; pentru aceea te-ai învrednicit fericirii Lui celei neveştejite.
 
Şi acum..., a praznicului, asemenea.
 
   Iudo măreşte-te, şi Davide întăreşte-te, Adame înnoieşte-te, şi Levi veseleşte-te, căci dintru voi mi S-a născut Hristos. Încordează-ţi canonul scriitorule de cântări şi spune : Care este Fecioara ceea ce a născut ? Este Maica lui Hristos Dumnezeu, hrănitoarea Vieţii noastre.
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos : Sfatul cel neurmat...
 
   Nevoitu-te-ai slăvită, prin postiri de multe zile, ca şi cum ai fi fost fără de trup, întărindu-ţi-se neputinţa cu voia lui Hristos cea atotputernică, hrănindu-te cu Dar dumnezeiesc.
 
   Dumnezeiască îmbrăcăminte poftind, şi podoaba nestricăciunii dorind, ţi-ai îmbrăcat trupul tău cu haine proaste de păr, fericită.
 
   Vezi-mi smerirea şi necazul, ascultă-mi lacrimile şi tânguirea, şi-mi uşurează lanţul păcatului cel greu; strigă Teodora, către însuşi Cel ce poate a mântui.
 
Al Născătoarei :
 
   Prea-minunată Maica lui Dumnezeu, străluceşte-mi mie raza pocăinţei, risipeşte-mi întunericul răutăţilor mele celor fără măsură Fecioară, goneşte cugetele inimii mele cele viclene.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Auzit-am Doamne auzul...
 
   Fiind legat de dragostea lui Hristos, Părinte, dezlegi pe cei legaţi de înşelăciune, cu împletirile cuvintelor tale, şi-i pironeşti de dragostea vieţii celei adevărate.
 
   Fiind doctor prea isteţ fericite Mucenice, pe cei otrăviţi cu otrava deşertăciunii idolilor, îi îndulceşti cu cuvintele credinţei preaînţelepte.
 
Slavă...
 
   Podoaba mucenicilor, frumuseţea arhiereilor, întărirea Bisericii, şi într-armarea credincioşilor, să se cinstească minunatul Autonom.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Către noianul îndurărilor tale, ceea ce ai născut Viaţa lumii, năzuiesc Preacurată, eu cel omorât de păcate; prin rugăciunile tale mântuieşte-mă Stăpână.
 
Cântarea a 5-a,
 
Imos : Spăimâtatu-s-au toate...
 
   Spăimântatu-s-au cetele cele fără de trupuri, văzându-te pe tine cu trup de materie, râvnind vieţii lor celei îngereşti, şi biruind pe vrăjmaşul, care cu înşelăciune odinioară te-a vătămat Teodoro.
 
   Sălbătăcirea fiarelor ţi-a supus ţie Dumnezeu, dându-ţi Dar de tămăduiri; aceasta o propovăduiește cel ce prin mâna ta s-a tămăduit de sfărâmare, şi de mâncarea fiarei celei sălbatice s-a mântuit, pururea fericită.
 
   Vrăjmaşul cel viclean, multe feluri de supărări a pornit asupra ta Maică; dar cu sabia smereniei l-ai rănit pe el Cuvioasă, zdrobindu-i capul cel mult meşteşugăreț, Teodoro de Dumnezeu insuflată.
 
   Hrăneşti pruncul fără de cârtire, suferi năpăstuirea cea de ponos, mulțumind Stăpânitorului tuturor, Celui ce te-a întărit şi te-a preamărit, Teodoro prealăudată.
 
A Născătoarei :
 
   Puterea şi întărirea inimii mele celei slabe, tu eşti Fecioară, cea neispitită de nuntă; şi zid nesfărâmat, mântuindu-mă de relele cele din partea diavolului, și întorcând înapoi năvălirile şi taberele vrăjmaşului celui cumplit.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Răsare-mi mie Doamne...
 
   Ca soarele ai răsărit în tăria Bisericii, şi cu razele nevoinţelor şi cu minunile tale Mucenice, luminezi pe credincioşi, risipind negura dracilor Autonome.
 
   De Duhul Cel Prea Sfânt fiind luminat, s-a arătat limba ta ca un condei bine scriitor, însemnând legea lui Hristos pe lespezile inimilor celor binecredincioşi, Autonome.
 
Slavă...
 
   Duhul Cel Prea Sfânt aflându-te lăcaş curat şi sălăşluire a sa, te-a umplut de daruri dumnezeieşti, Sfinţite Mucenice al lui Hristos.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Răsare-mi Stăpână, raza milei tale, mie celui ce sunt cuprins dea-pururea întru întunericul greşalelor mele, şi mă îndreptează către lumina pocăinţei Preacurată, ca să te măresc pe tine cu credinţă.
 
Cântarea a 6-a, 
 
Irmos : Înţelepţii lui Dumnezeu...
 
   Vărsând izvor de lacrimi neîncetat, nu ai contenit suspinurile, ci cu răbdare ai suferit ostenelile şi înstrăinarea vieţii pustniceşti, cu mulțumită, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.
 
   Având băutură din mare şi hrănindu-te cu ierburi sălbatice, sălăşluindu-te cu fiarele, locuiai în pustie ca şi cum ai fi fost în Cer, ceea ce eşti vrednică de minune.
 
   Suferit-ai arşiţa soarelui, şi ai răbdat gerul nopţii, încălzindu-te de Darul Dumnezeiescului Duh; pentru aceea te desfătezi acum, întru fericirea cea de sus.
 
A Născătoarei :
 
   Pe năstrapa şi masa cea dumnezeiască, pe ţarina cea nearată care a odrăslit Pâinea vieţii, pe muntele cel sfânt; pe Fecioara Născătoarea de Dumnezeu, cu laude să o cinstim.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Viforul gândurilor...
 
   Ocârmuindu-te de dumnezeiasca mână, fără primejdie ai înotat în noianul înşelăciunii, şi ai ajuns la limanul cel lin al împărăţiei celei de sus, Sfinţite Mucenice Autonome.
 
   Împungând
u-ți-se coasta cu suliţa cugetătorule de Dumnezeu, ai închipuit patima lui Hristos, şi cu mulţimea pietrelor grămădindu-te, Fericite, ai râvnit Mucenicului celui dintâi cu adevărat.
 
Slavă...
 
   Prăznuind cinstită ziua săvârşirii tale, cu credinţă ne rugăm ţie, ca unuia ce ai îndrăzneală către Dumnezeu; pe Dânsul neîncetat roagă-L pentru noi preafericite.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Lupta păcatelor mele celor multe, mă trage la adâncimea deznădăjduirii Fecioară. Ci cu mâna ta cea puternică, scoate-mă şi mă mântuieşte, ca să te laud pe tine, prealăudată.
 
Irmosul :
 
   Viforul
gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşalelor celor nemăsurate mă trage; ci Tu Ocârmuitorule bune, mai-nainte apucând îndreptează-mă, ca pe Proorocul, şi mă mântuieşte.
 
CONDACUL şi ICOSUL praznicului.
 
Sau al Sfintei, glasul 1.
 
Podobie : Ceata îngerească...
 
   Scăpând de noaptea patimilor, de Dumnezeu cugetătoare Teodoro, ai năzuit cu gândul către Soarele cel strălucit, omorându-ţi săltările trupului cu nevoinţă; pentru aceea te-ai făcut pildă sihaștrilor cu viața, şi îndreptare celor căzuţi; pentru care te cinstim.
 
ICOS
 
   Viaţa ta s-a arătat pildă celor căzuţi, şi îndreptare celor ce vor vrea să vină prin pocăinţă către Cela ce poate a ierta greşalele, precum este scris; întru care crezând fericită, asemenea ca desfrânata, în loc de mir, i-ai adus râu de lacrimi, prin care ai înecat pe şarpele cel viclean, şi ai câştigat cununa biruinţei, de trei ori fericită Teodoro. Pentru aceea omorând fiara cea sălbatică cu rugăciunile tale, ai înviat pe mort cu puterea Ziditorului tău, pentru care tu te-ai omorât; drept aceea pe tine te cinstim.
 
SINAXAR

    Întru această Lună în 11 zile, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Alexandria.
 
Stih :
Şi chipul şi gândul Teodora bărbăteşte l-a arătat,
Şi mai-nainte de sfârşit pe gândul cel mare l-a ruşinat.
A unsprezecea zi Teodora a adormit,
Somnul cel de pe urmă, şi în ceruri s-a odihnit.

 
   P
recum Împărăţia Cerurilor s-a asemănat cu zece fecioare, după pilda lui Hristos în Noul Testament al Evangheliei; într-acest chip şi zece femei asemănându-se cu schima bărbaţilor, au zdrobit boldurile ucigătorului de oameni diavol. Una dintre aceste zece, a fost şi Teodora aceasta ce se prăznuieşte acum, având numele ca un dar a lui Dumnezeu. Deci, se trăgea aceasta din cetatea Alexandriei, pe vremea lui Zinon împăratul în anul patru sute şaptezeci şi doi. Şi însoţindu-se prin nuntă cu bărbat legiuit, viețuia o viaţă cu bună rânduială şi neprihănită. Deci, fiindcă din pizma urâtorului de bine diavol, căzu pe ascuns în preacurvie, cugetă a căuta şi a-şi afla mântuirea sa. Pentru aceasta auzind Evangheliceştile cuvinte, cu care învaţă Domnul, că nu este nimic ascuns, care să nu se facă arătat la ziua cea de apoi : Că nu este lucru de taină, care să nu se arate (Luca 8, 17) Pentru aceasta, îndată ce a cunoscut greutatea păcatului ce a făcut, îngreţoşându-se de păcatul acela ca de oarecare spurcăciune şi necurăţie. Şi lepădând îmbrăcămintea femeiască, şi luând îngereasca schimă a Monahilor, şi în loc de Teodora, s-a numit Teodor. Şi mergând într-o mânăstire bărbătească, să pocăia şi plângea pentru păcatul său. Deci, după ce a petrecut fericita, doi ani întregi, ostenindu-se cu slujbe grele; şi nevoindu-se la aducerea lucrurilor celor trebuincioase mânăstirii, din pizma urâtorului de suflet diavol, s-a clevetit de către oarecari (oameni) înrăutăţiţi, cum că a curvit cu o femeie. Deci (oamenii) aceia aducând un prunc şi aruncându-l afară la poarta mânăstirii, o prihănea mincinos, că era al ei. Pentru aceasta fericita Teodora primind prihănirea aceasta ca adevărată, a luat pruncul şi-l hrănea pe el cu curăţenie, ca şi când era al său. Căci se sârguia de trei ori fericita a se tăinui pe sineşi, că era femeie după fire. Deci, după ce au îngăduit afară de mânăstire, pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru canonul păcatului său, şapte ani întregi, luptându-se cu gerul iernii, şi cu arşiţa verii şi cu culcare pe jos, abia şi cu greu mai pe urmă a intrat în mânăstire. Deci, de atuncea uscându-şi trupul, cu desele rugăciuni, cu osteneli şi cu starea şi privegherea cea de toată noaptea; şi cugetând la moştenirea împărăţiei cerurilor, a ajuns; la sfârşitul scopului aceluia, pe care l-a iubit cu adevărat dar o minune înfricoşată a urmat la sfânta aceasta, de care cine nu se va minuna ? De vreme ce, această femeie fiind după fire, a vieţuit împreună cu bărbaţii fără a fi cunoscută. Şi aflându-se în locul cel ce nevoinţă, s-a nevoit ca un bărbat, strălucind prin pustnicie ca un mare luminător. Pentru aceasta fiind împovărată de ostenelile sale cele vrednice ce plată, s-a suit cu bucurie către Hristos mirele său cel dorit. Iar monahii văzând o minune preamărită ca aceasta, s-au spăimântat şi au mărit pe Dumnezeu.
 
   Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Eufrosin bucătarul.
 
Stih :
Întristăcioasa viaţă Eufrosin mai-nainte vieţuind,
Se bucură acum împreună cu îngerii petrecând.

 
   A
cesta s-a născut din născători ţărănoşi şi proşti. Şi crescându-se cu creştere proastă şi fără de învăţătură, în urmă a venit la mânăstire, Şi îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Deci fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un prost, se defăima de către toţi monahii şi se râdea. Deci suferea fericitul toate defăimările cu bărbăţia inimii şi a cugetului şi cu liniştea gândului, fără a se tulbura cât de puţin, ci cu toate că era prost după cuvânt, însă nu era prost şi cu înţelegerea. Precum aceasta sa va arăta mai lămurit din cele ce se vor zice de aici înainte. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguinţă pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătăţile, care vor dobândi cei ce-l iubesc pe el. Deci, într-o noapte dormind preotul, i se arăta în somnul lui, că se află într-o grădină, şi privea cu mirare şi cu spaimă la bunătăţile cele prea veselitoare ce se aflau acolo. Deci vedea acolo pe mai sus zisul Eufrosin bucătarul mănăstirii, care stă în mijlocul livezii, şi se desfată de bunătăţile acelea. Deci apropiindu-se de el, îl întrebă ca să ştie : A cui este grădina aceea ? Şi cum s-a aflat el acolo ? Iar Eufrosin a răspuns : Grădina aceasta, este locuinţa aleşilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă aflu aici. Iar preotul i-a zis lui : Şi oare ce faci întru această gradină ? Eufrosin a răspuns : eu stăpânesc toate câte vezi aici, şi mă bucur şi mă veselesc de privirea şi câştigarea acestora, iar preotul i-a zis, poţi să-mi dai ceva din bunătăţile acestea ? Eufrosin a răspuns aşa : la cele ce voieşti din acestea, prin darul Dumnezeului meu, Atuncea preotul ia arătat merele, şi cerea ca să-i dea de acelea. Deci Eufrosin luând câteva mere, le-a pus pe acelea în rasa preotului, zicând : Iată ai dobândit merele, ce ai cerut. Şi fiindcă a lovit în toacă ca să se scoale părinţii la Utrenie, s-a deşteptat preotul. Şi în vremea când socotea, că vedenia ce văzu era vis, a întins mâna sa la rasa sa, şi o minune ! a aflat în fapt merele, și minunându-se de preamărita acea bună mireasmă, a rămas nemişcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, şi văzând acolo stând pe Eufrosin, la luat la un loc osebit, şi l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Deci, Eufrosin a zis iartă-mă Părinte, că nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie. Şi preotul a zis, pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toţi măririle lui Dumnezeu, şi tu nu voieşti să arăţi adevărul ? Atuncea a răspuns smerit cugetătorul Eufrosin. Acolo Părinte am fost, unde sunt bunătăţile care vor a le moşteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care şi tu mai-nainte cu mulţi ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut şi pe mine desfătându-mă de bunătăţile livezii aceleiea. Pentru că voind Domnul să te încredinţeze pe sfinţia ta despre bunătăţile cele dorite drepţilor, a lucrat prin mine smeritul, această minune. Atuncea a zis preotul : Părinte Eufrosine, şi ce mi-ai dat din bunătăţile livezii ? Iar Eufrosin a răspuns : Merele cele frumoase şi mirositoare, pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă Părinte iartă-mă, că eu sunt vierme şi nu om. Atuncea preotul a povestit la toţi frații vedenia ce a văzut. Şi printr-aceasta îi îndemna pe toţi a se minuna şi a se spăimânta, şi spre dorinţa binelui şi a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mânăstire. Şi s-a depărtat fugind şi rămânând necunoscut până în sfârşit. Iar din merele acelea mâncând mulţi bolnavi, s-au vindecat de bolile sale, întru mărirea lui Dumnezeu, Amin.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Diodor şi Diomid şi Didim.
 
Stih :
Diodor şi cu Didim şi Diomid şi-au dat,
Trupurile la bătăi, şi înşelăciunea au surpat.

 
   Aceştia au fost din Laodiceea Siriei şi prinzându-se de domnitorul locului; şi mărturisind cu îndrăzneală adevărul, bătându-i fără milă au primit sfârşitul vieţii lor.
 
    Tot în această zi, pătimirea Sfintei Mucenițe la, cea bătrână de vârstă.
 
Stih :
Mucenița la miros de mir a adiat.
Din sângiuri vopsite cu rosu, care adia miros curat.

 
   Aceasta s-a prins roabă cu nouă mii de creştini. Deci, dându-i-se strânsoare cu multe feluri de munci de maimarele fermecătorilor, i s-a tăiat capul; însă spun că după ce i s-a tăiat, primind pământul sângele Muceniței, s-a umflat făcându-se movilă, şi slujitorii aceia care o au chinuit, căzură în slăbănogire, şi soarele şi-a întunecat lumina şi tot locul s-a umplut de bun miros.
 
    Tot în această zi, Sfântul Dimitrie şi Evantia soţia sa şi Dimitrian fiul lor chinuindu-i cu foamea, s-au săvârşit.
 
Stih :
Strâmtoarea foamei tustrei bărbăteşte suferind;
Se rugă, pietrele în loc de pâine primind.

 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos : N-au slujit făpturii...
 
   Cu bătăi cumplite te-a chinuit vrăjmaşul cel cu multă cruzime, având năluciri de mândrie, socotind că te va birui, dar i-ai surpat trufia lui cea deşartă, cântând; Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
 
    Lacuri uscate de tot le-ai umplut de ape, cu rugăciunile tale mărită, făcând minunea de faţă, şi mărind pe Dumnezeu care te-a preamărit pe tine; căruia strigăm : Domnul şi Dumnezeul părinţilor noștri, bine eşti cuvântat.
 
    Aţâţările patimilor le-ai stins cu curgerile lacrimilor, şi spinii vrăjmaşilor cu focul postirii i-ai ars, cântând : Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
 
Al Născătoarei :
 
   Împărăteasă Fecioară, care ai născut pe Împăratul Hristos, milostiveşte-te de mă mântuieşte, şi mă întăreşte întru credinţă, pe mine care mă învăluiesc de patimi, şi mă îndreptează către calea mântuirii, ceea ce eşti mântuirea credincioşilor.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce a grăit în munte...
 
   Aruncându-te în topitoarea chinurilor, te-ai arătat mai curat decât aurul Sfinte, luminându-ne pe noi cu luminile minunilor tale.
 
   Cei ce se închi
nau pietrelor, cu pietre împroşcându-te, către Hristos, Piatra vieţii, după dorinţa ta te-au mutat, Fericite.
 
Slavă...
 
   Gonirile tale s-au arătat izgoniri dracilor, cugetătorule de Dumnezeu, şi râurile sângiurilor tale au stins cuptorul nedumnezeirii.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Cela ce Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, şi o ai arătat mai desfătată decât cerurile, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos : Pe tinerii cei binecredincioşi...
 
   Povățuitorul tău Teodoro fiindu-i mintea strălucită prin curăţenie, s-a răpit la înălţime, şi a privit bunătăţile ce ți-a gătit ţie Hristos răsplătitorul ostenelilor.
 
   Cetele îngerilor şi ale mucenicilor şi ale cuvioşilor, mergând cu cântări înaintea sufletului tău, l-au adus pe el către lăcaşurile cele cereşti, către odihna celor ce se veselesc acolo; unde este desfătarea celor ce strigă : Pe Tine te preaînălţăm Hristoase în veci.
 
   Adunându-se mulţime de sihaștri ca să grijească Dumnezeiescul tău trup, au văzut lucruri minunate; căci tu fiind cu trupul femeie, bine ai voit a locui în mijlocul bărbaţilor, fiind acoperită cu mâna Celui Atotputernic, cugetătoare de Dumnezeu Teodoro.
 
Al Născătoarei :
 
   În urma ta au alergat femeile, simţind mirurile cele cu dulce miros, ale unuia născut Fiului Celui ce a strălucit din pântecele tău, preacurată dumnezeiască Mireasă, Fecioară ceea ce nu ştii de nuntă; şi împreună cu tine împărățesc cu adevărat, lăudând pe Hristos în veci.
 
Alt Canon,
 
 Irmos : Pământul și toate cele...
 
   Cinstitul tău sânge care s-a vărsat pentru Hristos, pământul l-a primit. Iar cerurile au primit sufletul tău suindu-se cu mărire; pe care cetele îngerilor, şi duhurile tuturor drepţilor, cu bucurie l-au întâmpinat Mucenice Autonome.
 
   Pâraiele sud
orilor tale Mucenice, au stins focul celor necredincioşi; iar râurile minunilor tale Cuvioase Autonome, au uscat marea patimilor noastre, celor ce cu credinţă te lăudăm, Fericite, întru toţi vecii.
 
Bine să cuvântăm pe Tatăl...
 
   Mergând pretutindenea ai propovăduit numele lui Hristos; capiştile înşelăciunii le-ai surpat, pe cei dintru întunericul necunoştinţei i-ai luminat Părinte; şi biserici Ziditorului tău i-ai alcătuit; pe care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Pământ sfânt, întru care S-a sălăşluit Hristos, Piatra vieţii, uşă Luminii celei înţelegătoare, munte cu adevărat netăiat; rai măririi şi sfeşnic de aur mai-nainte te-ai numit preacurată Fecioară, pururea binecuvântată.
 
Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...
 
   Pământul, şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi zăduful, fiii oamenilor şi preoţi, binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
 
Cântarea a 9-a, 
 
Irmos : Tot neamul pământesc..
 
   Apus-ai ca o stea în lume prealăudată şi ai răsărit în viaţa cea mai presus de lume, lăsându-ne nouă ca o rază bunătăţile vieţii tale, spre luminarea inimilor tuturor, celor ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.
 
   Porţile cerurilor, deschizându-se te-a primit pe tine fericită, şi în Biserica celor întâi născuţi s-a sălăşluit sfinţitul tău suflet; şi acum te bucuri dimpreună cu cei aleşi pururea pomenită, unde este glasul celor ce prăznuiesc deapururea, şi lumina cea neînserată.
 
   După cum ai nădăjduit, iată ai aflat răsplătirea ostenelilor tale, desfătarea cerurilor, şi dorind de izvorul bunătăţilor, Hristos, Mirele cel preacinstit, te îndulceşti de privirea Lui; şi vezi cele ce văd îngerii preafericită Teodoro.
 
A Născătoarei :
 
   Mântuieşte-mă Preacurată ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel prea milostiv. Milostiveşte-te spre robul tău, îndreptează-mă către căile pocăinţei. Apără-mă de smintelile vicleanului; şi mă izbăveşte de pândirile lui, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea credincioşilor.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Făcut-a tărie cu braţul său...
 
   De care doreai încă în trup fiind Autonome, apropiindu-te acum după moarte, aievea, priveşti pe Hristos, Lumina cea neînserată.
 
   Săvârşindu-ţi călătoria, şi păzindu-ţi credinţa, ai primit cununa ostenelilor; roagă-te dar neîncetat pentru noi Mântuitorului, Sfinţite Mucenice al lui Hristos. 
 
Slavă...
 
   Lumina vieții cele
i neînserate ţi-a răsărit ţie, Fericite, pentru că ai săvârşit pe pământ fapte bune, vrednice de lumină; şi acum te veseleşti în ceruri cu Hristos.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Fiind nădejde şi părtinitoare credincioşilor, rugămu-ne : Mântuieşte-ne de patimi, şi de tot felul de supărări, pe noi care pururea te mărturisim pe tine preacurată Născătoare de Dumnezeu.
 
Irmosul :
 
   Făcut-a tărie cu braţul său pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi. Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime; şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
 
LUMINÂNDA Sfintei.
 
Podobie : Femei auziți...
 
   Schimbându-ţi portul tău ai locuit între monahi necunoscută, mireasă a lui Hristos, Teodoro, şi o minune ! Cum pentru dragostea cea dumnezeiască, ai suferit năpasta cea fără dreptate ! Biruind pe cel ce a înşelat odinioară pe Eva, Maică Cuvioasă.
 
Slavă..., a Sfântului. 
 
Podobie : Ucenicilor arătându-te...
 
   Îndoită cunun
ă ai dobândit, Fericite, şi a preoţiei şi a muceniciei, ca unul ce ai călcat toată înşelăciunea idolilor, şi ai săvârşit cele sfinte şi lui Dumnezeu plăcute, Autonome; pentru aceea te-ai preamărit cu daruri de tămăduiri, de trei ori fericite.
 
Şi acum..., al Praznicului.
 
Podobie : Cu duhul stând...
 
   Astăzi a ieşit floare din Anna cea neroditoare, Născătoarea de Dumnezeu, umplând toate marginile lumii de bună mireasmă dumnezeiască, şi făptura de bucurie; pe care lăudându-o după cuviinţă o mărim, ca pe una ce este mai aleasă decât toţi pământenii.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea.
 
Podobie : Casa Eufratului...
 
   Toiagul lui Aaron, a odrăslit odată, închipuind pe Anna ce naşte, fiind stearpă, pe Maica Ziditorului.
 
Stih : Ascultă fiică şi vezi pleacă urechea ta și uită pe norodul tău și casa Părintelui tău.
 
   Când bine ai voit, cu firea omenească să te îmbraci Stăpâne, din stearpă a se naşte, Maica Ta Doamne, ai primit.
 
  Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Cer Ție s-a făcut pântecele Fecioarei, şi de Dumnezeu Născătoarei, Stăpâne îndurate, din care ca un Soare, ai răsărit lumii cu trup Cuvinte.
 
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
 
   Veniți cei din Adam, să lăudăm odrasla ce a ieşit din David, pe Maria Fecioara cea preacurată, din care S-a născut Hristos.
 
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
Fericirile Praznicului, Cântarea a 7-a şi 8-a pe 8. Prochimen şi Chinonicul praznicului.
 



ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂSPREZECEA


Sfântul Mucenic Autonom

    Slujba lui se face în 11 zile, pentru că întru aceasta zi, se isprăveşte praznicul naşterii Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei ce Dumnezeu, şi se cântă toate ale Praznicului. La Vecernie şi la Utrenie afară de Ieşire (Vohod), de Paremii şi Polieleu.


SINAXAR
 
    Întru această lună în 12 zile, închinăciunea cinstitelor lemne. Şi chinuirea Sfântului Sfinţit Mucenic Autonom.
 
Stih :
Jertfă s-a pus înaintea mesei tale Cuvinte,
Preotul tău Autonom murind ucis cu pietre de cei fără minte.
Autonom la 12 zile, cu pietre s-a împroşcat,
Iar Sfântul lui suflet din lume către Cer i-a zburat.

 
   Acesta a fost pe vremea împăratului diocleţian, şi lăsând Italia a mers la Bitinia; şi pentru că învăţa pe mulţi credinţa întru Hristos, s-a omorât de slujitorii idolilor în Sfântul altar, cu lemne şi cu pietre ucigând-ul.
 
    Tot în această zi, Sfântul siinţitul Mucenic Curnut Episcopul Iconiei.
 
Stih :
Curnut lauda acestei vieţi a defăimat.
Şi prin sabie lauda cea viitoare şi-a neguţătorit.

 
   Acesta fiind născut şi crescut dintru acelaşi oraş, aflându-se atunci în satul Sursalul, fu prins de gonaci şi ducându-se înaintea lui Perinie Domnitorul; şi mustrându-i Sfântul nebunia lui, porunci de-i tăie capul.
 
    Tot în această zi, Sfântul Sfinţitul Teodor, Episcopul Alexandriei.
 
Stih :
Tăindu-se capul lui Teodor de sabie s-a împărtăşit,
Darurile lui Dumnezeu precum îi este numele de Dumnezeu dăruit.

 
   Pe Sfântul acesta prinzându-l alexandrenii, căci propovăduia cu îndrăzneală pe Hristos şi aprinzându-se ei de mânie, îl încununară cu spini, îl bătură peste obraz, îl purtară legat prin oraş, îl aruncară în mare. Deci după ce din toate acestea a rămas nevătămat cu dumnezeiescul ajutor; la sfârşit din porunca Domnitorului i s-a tăiat capul şi s-a suit la ceruri purtător de biruinţă.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Macedonie, Tatian, și Teodul şi Cuviosul Daniil cel din Tasios; în pace s-au săvârşit.
 
Stih :
Hristoase al meu, Macedonie cu Tatian,
Şi Teodul prin tăiere se aduc ţie bar.

 
Stih :
Daniil cel nou, a înfrânat mişcarea patimilor.
Ca Şi Daniil cel dedemult gurile leilor.

 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ochian, pe foc s-a săvârşit.
 
Stih :
Pe Ochian să-l socotim soare luminat,
Căci în focul ochianului s-a lămurit cu adevărat.

 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Iulian cel din Galatia.
 
Stih :
Sudorile pustniceşti cu mucenicia le-au împreunat,
Şi îndoită cunună Iulian a luat.

 
   Acesta a fost pe vremea lui dioclețian, născându-se şi crescându-se în cetatea Galatia. Deci, fiind Domnitor cetăţii aceleia oarecarele Antonie, căruia făcându-i-se ştire de Iulian, cum că şade cu alţi patru zeci în cutare peşteră a muntelui, şi ţine creştineşte, fu prins îndată și silindu-l ca să spună şi pe ceilalţi, nu vrea să-i spună. Deci văzând căci era a sta de faţă înaintea Domnitorului, strigă cu glas mare spre cei împreună pustnicii săi, zicând : Iată că mă prinseră, şi merg să mărturisesc şi nu vă vând, iar voi sârguiţi de veniți să mă aflaţi. Deci, stând acesta de faţă îi zise Antonie : Apropie-te către dumnezei şi fă jertfă. Iar fericitul luându-i înainte zise : Tu te făcuşi nouă prea bun sfetnic, de vreme ce alt lucru mai bun şi mai de folos la noi nu este decât a muri pentru credinţă, cu care ne-am crescut. Deci, sfârşind iarăşi judecătorul întrebările, porunci să se ardă cu foc mare un pat de fier, şi să pună pe Sfântul de-asupra patului cu faţa în sus. Şi arzându-se patul, traseră pe Sfântul şi el însemnându-se peste tot trupul cu semnul cinstitei Cruci, se sui pe acel pat ars. Şi îngerul Domnului rourând văpaia, l-a păzit nevătămat pe Mucenicul; aceasta făcu pe Antonie de se îngrozi foarte şi începu a întreba pe Sfântul : Cine eşti tu, de biruieşti şi focul aşa lesne ? Către care zise Mucenicul : Slujitor lui Dumnezeu sunt, şi Iulian mă cheamă, iar Antonie zise : Dară care îţi sunt părinţii ? Şi Sfântul zise : O bătrână este Maica mea, iar tatăl meu s-a mutat către Domnul, şi porunci cum mai degrab să vină maică-sa înaintea lui, care şi venind de faţă, căutând asupra ei cu sălbăticiune, cu răstit îi zise : Pleacă-ţi femeie născutul tău cel rău să tămâieze la dumnezei, iar de nu, te vor apuca oameni nestâmpăraţi de-ţi vor ruşina trupul tău, cu necinste; iar viteaza mamă zise : Dară osândă voi avea deşi în silă mi se va ruşina trupul, încă mai vârtos aceasta îmi va fi mie răsplătire şi cunună. De acestea mirându-se tiranul, porunci să se dea drumul mamei Sfântului, iar fericitului Iulian să-i taie capul. Deci, mergând în munte, Sfântul cu muncitorii, rugându-se să-l lase puţin ca să-şi facă rugăciunea, el zise : Mulţumescu-ţi Doamne căci m-ai păzit neruşinat până la vărsarea sângelui meu şi dă celor ce vor lua din ţărâna mormântului meu, iertare de păcate şi ferire de patimi. Şi să nu vină asupra ţarinilor lor păsări stricătoare, sau lăcuste, sau alte vietăţi pricinuitoare de stricăciune; şi-mi primeşte duhul cu pace. Şi se făcu glas de la Cer zicând : Puitorul nevoinţei a deschis porţile, şi intră ca cel ce te-ai nevoit după lege. Acest glas auzindu-l şi ceilalţi patruzeci de creştini ce erau ascunşi, sosind la poalele muntelui, au aflat săvârşit pe Mucenicul lui Hristos. Deci şi aceştia mărturisind pe Hristos înaintea muncitorilor, s-au prins de către dânşii şi s-au legat. Şi după porunca lui Antonie i-au pus la pază până la a doua întrebare.
 
   Cu ale mucenicilor tăi rugăciuni Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi în veci, Amin.
 
    CADE-SE A ŞTI :  Că de se va întâmpla odovania praznicului Naşterii Născătoarei de Dumnezeu Duminică; Sâmbătă seara, la Vecernia cea mică : Stihirile Învierii după obicei. La Stihoavnă, Stihira Învierii 1; şi Stihoavna praznicului cea de la Vecernia cea mare, cu pripelile praznicului.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului. Acum slobozeşte... Şi după Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii; Slavă..., Şi acum..., al praznicului. Ectenia cea mică, şi Apolis (Otpustul).
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    După Catismă, La
Doamne strigat-am... Stihirile învierii 3, şi ale lui Anatolie una, şi ale praznicului 6. Slavă..., a praznicului, Şi acum..., Dogmatica glasului : Ieşire (Vohod), Prochimenul zilei. La Litie, Stihirile, şi Slavă..., Şi acum..., al praznicului. La Srihoavnă, Stihirile învierii, Slavă..., Şi acum..., al praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul Născătoarei de Dumnezeu de 2 ori, şi al praznicului odată, şi citire a Cuvântului. La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de 2 ori. Slavă..., Şi acum..., al praznicului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu Troparele lor, și citire din tâlcuirea Evangheliei a Duminicii înaintea Înălţării. După aceasta : Fericiţi cei fără prihană..., şi Ipacoi al glasului, şi citire a Duminicii de rând : Antifoanele glasului; Prochimenul și Evanghelia Învierii; apoi Învierea lui Hristos văzând... şi Psalmul 50, apoi sărutarea Evangheliei după obicei. Deci Canonul Învierii, cu Irmosul pe 4. Şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, şi ale praznicului pe 8. Catavasie : Crucea însemnând Moise... După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul praznicului; Sedealna praznicului, de 2 ori. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul Învierii. Şi citim Prolog. La a 9-a Cântare, cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Apoi Luminânda Învierii. Slavă..., Şi acum..., a praznicului. La Laude, Stihirile Învierii 4, şi ale praznicului cu cea de la Slava 4, cu Stihirile praznicului; Slavă... Stihira Învierii, Şi acum...  Prea binecuvântată eşti... Doxologia cea mare. Troparul Învierii numai. Ecteniile şi Apolis (Otpust). La Ceasuri, Troparul învierii, Slavă..., al praznicului, Şi acum... Troparul Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul praznicului şi al Învierii, zicem schimbându-le.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile Octoihului pe 6, şi ale praznicului Cântarea a 9-a, pe 4. După Ieşire (Vohod), Troparul Învierii şi al praznicului
Slavă..., Condacul Învierii. Şi acum..., al praznicului. Prochimen. Apostol, Aliluia, şi Evanghelie, citim mai-nainte a Duminicii celei înaintea Înălţării cinstitei Cruci, şi a rândului; după aceea a Născătoarei de Dumnezeu. Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul..., şi al praznicului : Paharul mântuirii...
 
    CADE-SE A STI : Că de se va întâmpla în 13 zile ale lui Septembrie Duminică, se lasă slujba Sfântului Cornelie, şi se cântă când va vrea Eclesiarhul; şi să se cânte slujba Învierii cu a înnoirii, şi cu a înainte-prăznuirii cinstitei Cruci.     Sâmbăta seara    La Vecernia cea mică. Stihirile Învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei; Troparul învierii;
Slavă..., Şi acum..., al praznicului.
 
LA VECERNIA CEA MARE
 
    Fericit bărbatul..., Catisma toată. La Doamne strigat-am... Stihirile Învierii 3, şi ale lui Anatolie una, şi ale Înnoirii 3, şi ale Crucii 3, glasul al 5-lea, Podobie : Bucură-te cămara... sunt scrise la Stihoavna praznicului. Slavă..., a Înnoirii, Şi acum..., al Născătoarei glasului de rând, Ieşire (Vohod), şi citiri 3, ale Înnoirii. La Litie, Stihira hramului, și ale Înnoirii cele de la Laude glasul, 1 : Înnoieşte-te înnoieşte-te..., glas acelaşi : De demult înnoind Biserica Solomon..., şi a glasului al 4-lea. Astăzi Biserica cea din păgâni se înnoieşte..., Slavă..., glasul al 3-lea. Vino-ţi întru pricepere omule..., Şi acum..., glasul al 7-lea, cea de la Vecernie : Astăzi lemnul s-a arătat..., La Stihoavnă, Stihirile Învierii ale glasului de rând. Slavă..., glasul al 2-lea. Înnoirea săvârşind..., Şi acum..., al Crucii, glas acelaşi : Dumnezeiasca comoară..., La binecuvântarea pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 2 ori şi al Înnoirii o dată, şi citire din trimiterile Apostolilor. La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de 2 ori. Slavă..., al Înnoirii Şi acum..., al Crucii. După Catisme, Sedelnele Învierii, Slavă..., Şi acum..., a Înnoirii, iar Troparele Născătoarei se Iasă, şi citire la tâlcuirea Evangheliei a Duminicii dinaintea Înălţării. După Fericiţi cei fără prihană..., Ipacoi al glasului şi citire din tâlcuirea Evangheliei Duminicii celei de rând. Antifoanele, şi Prochimenul glasului : Toată suflarea..., Evanghelia Învierii, învierea lui Hristos văzând..., ; şi Psalm 50. Stihira Învierii. Canonul Învierii cu Irmosul pe 4, şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, şi al Înnoirii pe 4, şi al Crucii pe 4, Catavasie : Cruce însemnând Moise... După a 3-a Cântare, Condac şi Icos al Înnoirii, şi Sedelnele, Slavă..., Şi acum..., al Crucii. Şi citire; După a 7-a Cântare, Condacul Învierii, şi Icos şi Prolog. La a 9-a Cântare zicem Ceea ce eşti mai cinstită..., Luminânda învierii, Slavă... a Înnoirii, Şi acum... a Crucii. La Laude Stihirile Învierii 4, şi ale Înnoirii, glasul al 4-lea. Podobie : Dat-ai semn celor re se tem..., 2 şi Samoglasnice 2, glasul al 3-lea : Vino-ţi întru simţire omule..., alta, Hristoase Dumnezeul nostru..., cu Stihurile lor. Cel dintâi Stih : Casei tale se cuvine sfinţenie Doamne întru lungime de zile..., Altul : Domnul a împărățit, întru podoabă s-a îmbrăcat..., Slavă..., Stihira Evangheliei. Şi acum..., Prea binecuvântată eşti... Doxologia mare, Troparul Învierii numai. Ecteniile, Şi Apolis (Otpust). Şi obişnuita Ieşire în Pridvor. Şi Ceasul 1, La Ceasuri, Troparul Învierii, Slavă..., al Înnoirii, Şi acum..., Troparul Născătoarei Ceasurilor. După Tatăl nostru..., Condacul Învierii şi al Înnoirii, le zicem schimbându-le.
 
LA LITURGHIE
 
    Fericirile Învierii ale glasului de rând, pe 7 şi ale Înnoirii, Cântarea a 3-a pe 4. După Ieşire (Vohod), Troparul Învierii şi al Înnoirii, şi al Crucii. Condacul Învierii,
Slavă..., Și acum..., al Înnoirii. Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia, mai întâi a Duminicii celei mai-nainte de înălţarea cinstitei Cruci, şi a rândului sub începere. După aceia a Înnoirii. Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul...,
Și al Înnoirii.
 





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREISPREZECEA


    Pomenirea Înnoirilor Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte-prăznuirea înălţării cinstitei şi de viată făcătoarei Cruci. Sfântul Mucenic Cornelie Sutaşul.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 6: 3 ale înnoirilor și 3 ale Sfântului.

Stihirile înnoirii, glasul al 6-lea, însuşi glasul.

   Lege veche şi bună rânduială tocmită era, ca să se cinstească înnoirile; sau mai vârtos cele noi prin înnoiri. Pentru aceea, după cum zice Isaia : Se înnoiesc către  Dumnezeu ostroavele; care se înţeleg Bisericile cele din păgâni, cele ce se alcătuiesc şi se întemeiază neclintit întru Dumnezeu. Drept aceea şi noi înnoirile ceste de acum, duhovniceşte să le prăznuim.
 
   Înnoiţi-vă fraţilor, şi pe omul cel vechi lepădându-l, întru înnoirea vieţii să petreceţi. Toate patimile şi toate mădularele, dintru care moartea se pricinuieşte, să le înfrânăm, şi să urâm gustarea cea vicleană a pomului; şi pentru aceea aducându-ne aminte de cele vechi, să fugim de dânsele. Aşa se înnoieşte omul, aşa se cinsteşte ziua înnoirilor.
 
A lui Anatolie.
 
   Pus-ai turn de tărie, Biserica Ta, Hristoase, Cuvinte Cela ce eşti mai-nainte de veci, căci o ai întemeiat pe dânsa pe piatra credinţei. Pentru aceasta neclintită rămâne în veac, avându-te pe Tine temei, Cela ce în vremile cele de pe urmă om Te-ai făcut, pentru dânsa neschimbat. Deci mulțumind Te lăudăm pe Tine, zicând : Tu eşti Cel mai-nainte de veci şi în veac, şi încă Împăratul nostru mărire Ție.
 
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn...
 
   Primindu-ți ţie Hristos facerile de bine, şi dumnezeieştile rugăciuni Cornelie, sfânt înger trimite ţie să te lumineze cu totul, şi pe verhovnicul Sfinţilor Apostoli, să te înnoiască, prin apă şi prin Duh, pe tine împreună cu toată casa ta, vrednicule de laudă, şi să te înveţe cele mai bune, cu Darul Duhului.
 
   Fiind împodobit cu ungerea preoţiei, ai alergat să propovăduieşti limbilor, predicarea cea de mântuire, dezrădăcinând spinii înşelăciunii cugetătorule de Dumnezeu, şi cu Duhul sădind în sufletele lor învăţătura cea adevărată. Pentru aceea te fericim ca pe un ierarh cuprins de Dumnezeu, şi ca pe un Mucenic nebiruit, veselindu-ne Cornelie.
 
   Urmând obiceiurilor bunătăţii tale, s-au înţelepţit cei ce erau fără de minte; şi după moartea cea după legea firii, sălăşluindu-te, Fericite, în mormânt, l-ai făcut pe dânsul izvor de multe minuni, înţelepte Cornelie; tămăduind pe cei bolnavi, şi izgonind duhurile cele viclene, cu Darul Preasfântului Duh, de Dumnezeu insuflate.
 
Slavă..., a înnoirilor, glasul al 6-lea.
 
A lui Ioan Monahul.
 
   Pomenirea înnoirilor săvârşind Doamne, pe Tine Dătătorule de sfinţenie Te mărim, rugându-ne ca să se sfinţească simţirile sufletelor noastre; pentru rugăciunile măriţilor purtătorilor de chinuri, Bunule, Atotputernice.
 
Şi acum..., a înainte-prăznuirii.
 
   Astăzi lemnul s-a arătat, astăzi neamul evreiesc a pierit, astăzi prin credincioşii împăraţi, credinţa s-a arătat. Şi Adam care prin lemn a căzut, iarăşi prin lemn s-a ridicat, şi dracii s-au înfricoşat. Atotputernice Doamne mărire Tie.
 
De este Vineri seara, Slavă... a înainte-prăznuirii Şi acum..., Dogmatica glasului de rând.
 
VOHOD : Lumină lină...
 
Prochimenul zilei, şi citirile.
 
De la a treia carte a Împăraţilor Citire :
Cap. 8, Vers 22.
 
   Stătut-a Solomon înaintea feţei altarului Domnului, întru vederea a toată adunarea lui Israll, şi şi-a ridicat mâinile sale la Cer şi a zis : Doamne Dumnezeul lui Israil, nu este asemenea Ție, în Cer sus şi pe pământ jos. Că de vreme ce nu Te poate încăpea pe Tine Cerul şi Cerul cerurilor, în ce chip casa aceasta care o am zidit întru numele Tău ? Însă caută spre rugăciunea mea Doamne Dumnezeul lui Israil, ca să auzi cererea şi rugăciunea, cu care se roagă robul Tău înaintea Ta către Tine astăzi; să fie ochii Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, în locul acesta care ai zis; că va fi numele Tău acolo, ca să auzi rugăciunea, cu care se roagă robul Tău în locul acesta, ziua şi noaptea; şi să asculţi rugăciunea robului Tău, şi a poporului Tău Israil, ori pentru ce se vor ruga către Tine în locul acesta. Şi Tu vei auzi în locul locuinţei Tale în Cer, şi vei face şi Te vei milostivi spre dânşii.
 
De la Pilde citire :
Cap. 3, Vers 19.
 
   Dumnezeu cu înţelepciunea a întemeiat pământul, şi a gătit cerurile cu mintea, cu ştirea Lui adâncurile s-au deschis şi norii curseră rouă. Fiule, nu rătăci, ci păzeşte al meu sfat şi socoteală, pentru ca să trăiască sufletul tău, şi har să fie împrejurul grumazului tău, şi va fi vindecare trupului tău şi socotinţă oaselor tale. Pentru ca să mergi nădăjduind în pace, în toate căile tale, şi piciorul tău nu se va poticni. Pentru că de vei şedea, fără de frică vei fi, şi nu te vei teme de frica ce a venit, nici de pornirile necuraţilor care vin. Pentru că Domnul va fi peste toate căile tale, şi va întări piciorul tău, ca să nu te clăteşti. Nu te depărta a face bine celui lipsit, când va avea mâna ta a ajuta, să nu zici : Întorcându-mă iarăşi voi veni, şi mâine voi da, putincios fiind tu fă bine, că nu ştii ce va aduce ziua ceea ce vine. Nu meşteşugi asupra prietenului tău rele care nemerniceşte şi nădăjduieşte spre tine, nu iubi a face vrajbă către om în deşert, pentru ca să nu-ţi facă ţie ceva rău. Să nu porţi ponosul oamenilor răi, nici să râvneşti căile lor, pentru că necurat este înaintea Domnului tot cel fărădelege, şi întru cei drepţi nu petrece. Blestemul Domnului în casele necuraţilor, şi curţile drepţilor se vor binecuvânta. Domnul stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă Dar.
 
De la Pilde citire :
Cap. 9, Vers 10.
 
   Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, şi a întărit şapte stâlpi, junghiat-a jertfele sale, şi a dres în paharul său vin, și a gătit masa sa, trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar grăind : Cela ce este prost să vină la mine, şi celor lipsiţi de înţelepciune le-a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea, şi beţi vinul care am dres vouă, lăsaţi prostimea şi veţi fi vii, şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi. Şi vă îndreptaţi mintea întru cunoştinţă. Cela ce învaţă pe cei răi îşi ia luişi ocară; şi cela ce ceartă pe cel necurat se ocăraşte pe sine, că certarea necuratului aduce întristare lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască, învaţă pe cel înţelept şi te va iubi pe tine. Dă pricina înţeleptului şi mai înţelept va fi. Spune dreptului şi va adăuga a primi. Începerea înţelepciunii este frica Domnului, şi sfatul sfinţilor înţelegerea, iar a cunoaşte legea este a gândului bun, că întru acest chip, multă vreme vei petrece, și se vor adăuga ţie anii vieţii.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile Crucii, glasul al 5-lea.
 
Podobie : Bucură-te cămară...
 
   Bucură-te de viață purtătoare Cruce, biruinţa creştinătăţii cea nebiruită, uşa raiului, întărirea credincioşilor, îngrădirea Bisericii; prin care stricăciunea a pierit şi s-a sfârşit, şi s-a călcat puterea morţii, şi ne-am înălţat de pe pământ la Cer, armă nebiruită, ceea ce eşti luptătoare împotriva dracilor, lauda mucenicilor cu adevărat, şi podoaba cuvioşilor, limanul mântuirii, care dăruiești lumii mare milă.
 
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui că Sfânt este.
 
   B
ucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de blestem, ceea ce eşti semnul mântuirii cu adevărat, care goneşti pe vrăjmaşi întru înălţarea ta preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia împăraţilor, tăria drepţilor, podoaba preoţilor, care când te închipuim de nevoi ne mântuieşti. Toiagul puterii, prin care ne păstorim. Arma păcii, căreia cu frică îi stau împrejur îngerii. Dumnezeiască slava lui Hristos, care dă lumii mare milă.
 
Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
 
   B
ucură-te povaţa orbilor, tămăduirea neputincioşilor, învierea tuturor morţilor, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuţi întru stricăciune, Cruce cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul, şi a odrăslit nestricăciunea, şi pământenii ne-am îndumnezeit şi diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe tine înălţată văzându-te cu mâinile Arhiereilor, înălţăm pe Cel ce s-a înălţat în mijlocul tău, şi ţie ne închinăm, câştigând mare şi bogată milă.
 
Slavă..., a Înnoirii, glasul al 2-lea.
 
A lui Anatolie.
 
   Înnoirea săvârşind, a Bisericii celei întrutot sfinţită a Învierii Tale, pe Tine te mărim Doamne, Cela ce ai sfinţit pe aceasta, şi o ai săvârşit cu Darul Tău cel prin sine desăvârşit, şi Te veseleşti de jertfele cele sfinte, care de credincioşi tăinuit se săvârşesc; şi primeşti din mâna robilor Tăi jertfe fără de sânge şi preacurate, şi dai celor ce Ți le aduc Ție cu credinţă, curăţire de păcate şi mare milă.
 
Şi acum..., a Crucii, asemenea.
 
   Dumnezeiască comoara cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului de viață, pe Cer s-a arătat credinciosului împărat, şi biruinţa cea împotriva vrăjmaşilor aievea închipuindu-o; de care bucurându-se cu credinţă, şi din dumnezeiască râvnă înălţându-se spre privirea celor de sus, cu osârdie din sânurile pământului o a scos, spre izbăvirea lumii, şi mântuirea sufletelor noastre.
 
Troparul Înnoirii, glasul al 4-lea.
 
   Precum a tăriei celei de sus podoabă şi cea de jos frumuseţe a Sfântului lăcaş al măririi Tale o ai arătat Doamne; pe care întăreşte-l în veacul veacului, şi primeşte rugăciunile noastre, care neîncetat se aduc Ție într-însul. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Cela ce eşti Viaţa şi învierea tuturor.
 
Slavă..., Troparul Mucenicului, asemenea.

   Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Cornelie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 
Şi acum..., al înainte-prăznuirii, glasul al 2-lea.
 
   Cu Crucea cea de viață făcătoare a bunătăţii Tale, Doamne, care ne-ai dat nouă nevrednicilor spre mântuire, îmblânzeşte-te Stăpâne, şi mântuieşte pe poporul cel binecredincios și cetatea Ta. Pentru Născătoarea de Dumnezeu unule Iubitorule de oameni.
 
LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul... Troparul Înnoirii de două ori. Slavă..., al Sfântului, Şi acum..., al înainte-prăznuirii.
 
După întâia Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină...
 
   Pe toate le-a luminat cu Darul său Hristos, şi lumea a înnoit cu Duhul său Cel Prea Sfânt, sufletele se înnoiesc; că a Domnului casă s-a deschis întru mărire, unde şi înnoieşte ale credincioşilor inimi, Hristos Dumnezeul nostru şi Mântuitorul tuturor.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Degrab ne întâmpină...
 
   Ziua de praznic a înnoirilor astăzi a sosit credincioşilor, pe noi cei ce suntem alegerea lui Hristos, îndemnându-ne să ne înnoim toţi, şi cu faţă luminată, cântări dintru adâncul inimii Stăpânului să cântăm, cu credinţă ca unui Mântuitor şi ca Celui ce ne înnoieşte pe noi.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
Psalm 50.
 
CANOANELE 
 
Trei, Al înainte-prăznuirii cu Irmosul pe 6, şi al Înnoirii pe 4. Şi al Sfântului pe 4.
 
CANONUL înainte-prăznuirii.
 
Facere a lui Ghermano.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, 
 
Irmos :


   Pe Voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă, că Ție ca întru o alăută; întru omorârea trupului să-ţi cântăm cântare de biruinţă.
 
   Bucură-te Cerule, şi pământule veseleşte-te căci prea Sfânta Cruce, merge înainte sfinţindu-ne cu Darul, pe noi cei ce o cinstim ca pe un izvor de sfinţenie, şi ca pe o pricină a îndumnezeirii tuturor. 
 
    A umbla cu bună creştinătate pe cărarea cea cerească, întăreşte-ne prea Sfântă Cruce, pe noi cei ce cu credinţă ne închinăm ţie; ca depărtându-ne de prăpăstiile celor potrivnici, să ne facem părtaşi dumnezeieştii măriri.
 
   Cunoscuţi Ziditorului prin tine făcându-ne, preacinstită Cruce, cu inima şi cu sufletul ne închinăm ţie totdeauna, văzându-te pusă înaintea noastră, şi cu mintea ne luminăm, mărind pe Cuvântul cel atot-pricinuitor.
 
Al Născătoarei :
 
   Cetatea lui Dumnezeu Împăratului tuturor, cămara cea cinstită şi de Dumnezeu primitoare. Născătoare de Dumnezeu preacurată, păzeşte; moştenirea ta; ceea ce pururea bine te laudă pe tine, şi cu credinţă cinsteşte naşterea ta.
 
Alt CANON al înnoirilor.
 
Facere a lui Ioan Monahul.
 
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea. 
 
Irmos : Adâncul Mării Roşii...
 
   Cela ce prin stâlp ai povăţuit dedemult pe alesul Israil, prin baia botezului Hristoase, în Sion ai sădit Biserica ceea ce strigă : Să cântăm cântare Dumnezeului nostru.
 
   Astăzi venirea măririi Tale celei neapropiate, Cer a făcut Biserica cea întemeiată Ție pe pământ; întru care cu un glas cântăm cântare Dumnezeului nostru.
 
   Nu cu podoabe de ale legii Doamne, Biserica se împodobeşte, nici cu tinderea mâinilor celor de robi; ci cu Darul Crucii lăudându-se cântă Ție : Să cântăm cântare Dumnezeului nostru.
 
Al Născătoarei :
 
   Fără de sămânţă cu voia Tatălui, din Duhul cel Dumnezeiesc, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, şi cu trup ai născut, pe Cel din tată fără de Maică, şi pentru noi din tine fără de tată.
 
Alt CANON al Sfântului,
 
A lui Iosif.
 
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea, 
 
Irmos : Calul şi pe călăraşul...
 
   Pe cei ce prăznuiesc purtătoarea de lumină şi dumnezeiască adormirea ta şi prea strălucita pomenire ca o sfinţită sărbătoare, luminează-i cu rugăciunile tale Ierarhe, de Dumnezeu fericite.
 
   Arătatu-te-ai înţelepte, şi mai-nainte până a nu te lumina desăvârşit prin învăţături, întru milostenii şi întru rugăciuni îndeletnirindu-te, preafericite Cornelie, şi căutând cu dreptatea cugetului pe Domnul tuturor.
 
Slavă...
 
   Desăvârşit te-ai deprins în legile cele de mântuire, ale Celui ce s-a unit cu trupul pentru bunătatea Sa cea desăvârşită, povăţuindu-te pe tine verhovnicul Apostolilor, cu învăţătura Stăpânului, Fericite.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Îndulceşti inimile credincioşilor, să te mărească pururea, cu dragoste nesăţioasă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; căci tu eşti mărirea oamenilor, ceea ce ai născut pe Domnul măririi, Preacurată.
 
Catavasie : Cruce însemnând Moise...
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos :
 
   Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea Ipostatnică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
 
   Pe tine ceea ce eşti mărirea lui Hristos, cu credinţă te mărim, prealăudată Cruce a Domnului, preamărindu-ne şi luminându-ne cu cinstitele tale sărutări.
 
   Întru veselie, apropiindu-ne credincioşii ne adăpăm, ca dintr-un izvor curat, cu apele Crucii cele pururea vii şi mântuire câştigând, pe Dumnezeu să-L lăudăm.
 
   Iisus viaţa tuturor, fiind spânzurat pe lemnul Crucii S-a omorât; care acum cu credinţă sărutându-o, ne izbăvim de patimile cele aducătoare de moarte.
 
Al Născătoarei :
 
   Goneşte întunericul sufletului meu, arătându-te Fecioară, rupe Preacurată lanţurile păcatului, şi mă mântuieşte, ceea ce ai născut pe Cel cu totul îndurat.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Veselească-se de tine Hristoase...
 
   Sfinţit-ai pe pământ Biserica Ta, Hristoase cu Duhul, ungându-o astăzi, cu untuldelemn al bucuriei.
 
   Temelie neclintită avându-te pe Tine, Hristoase Biserica, cu Crucea Ta se încununează, ca cu o coroană împărătească.
 
   Arătat-ai bunule astăzi Biserica cea făcută de mână, lăcaş al măririi Tale, celei mai presus de cuget.
 
Al Născătoarei :
 
   Tu numai pe pământ eşti solitoare, de bunătăţile cele mai presus de fire, Maică lui Dumnezeu făcându-te; pentru aceasta glăsuim ţie, bucură-te.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce pe nimica ai...
 
   Împărtăşitu-te-ai luminii Preasfântului Duh, şi ai primit tot dumnezeiescul Dar cu toată casa ta, din însuşi gura dumnezeiescului Apostol, care ți-a vestit ţie învăţăturile mântuirii.
 
   Înălţatu-te-ai cu bunătăţile ca Cedrul cel cu ramuri înalte, și ne-ai adus nouă roduri cu bun miros, întărirea dogmelor, Darul minunilor, şi lucrarea tămăduirilor, fericite Ierarhe Cornelie.
 
Slavă...
 
   De multă laudă te-ai învrednicit Cornelie, dimpreună cu Verhovnicul şi cu alţii mulţi, ai alergat propovăduind pretutindenea dumnezeiasca propovăduire; prin care luminându-ne noi, ne-am izbăvit de întunericul necunoştinţei.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Făcutu-te-ai lăcaş luminat al curăţiei, pentru aceea porţi pe Dătătorul de lumină Cel ce S-a întrupat dintru tine, şi S-a arătat Om asemenea cu noi pentru iubirea de oameni, şi lumea o a mântuit de stricăciune prin tine Preacurată, chemarea cea din nou a oamenilor.
 
Sedeaha Înnoirilor, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină...
 
   Cortul mărturiei Dumnezeu l-a arătat, şi dumnezeiescul Moise pe pământ l-a înfipt, şi biserică a înnoit Solomon întru jertfe; iar noi către noul Ierusalim, cu credinţă alergând ca David, să dăm dumnezeiască laudă Celui ce S-a răstignit pentru noi, cerşind iertare de toate cele ce am greşit.
 
Slavă..., Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
 
   Începătură sfântă, Biserica din păgâni te-a câştigat pe tine, cela ce o ai luminat pe dânsa cu îmbunătăţitele tale fapte sfinţitorule de Taine, de Dumnezeu înţelepţite Cornelie.
 
Şi acum..., al înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea,
 
Podobie : Degrab ne întâmpină...
 
   Cu credinţă săvârşim luminat înnoirea casei tale, binecuvântată curată Fecioară prealăudată; bucurându-ne cu nădejdea cea întru tine, de Dumnezeu Născătoare, ne rugăm ţie să te rogi neîncetat Mântuitorului, Aceluia însuşi care S-a întrupat din tine, să mântuiască sufletele noastre.
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos :
 
   Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.
 
   În chipul soarelui văzându-se Crucea Domnului, este închinată de noi cei credincioşi; care sărutându-o ne luminăm la suflete.
 
   Dumnezeu Domnul în trup s-a arătat, şi pe lemn S-a înălţat, luminând deapururea pe cei ce se închină Lui, şi de nevoi mântuindu-i.
 
   Curăţire şi iertare de greşale Cuvinte al lui Dumnezeu, dăruieşte nouă celor ce cu credinţă ne închinăm cinstitei Crucii Tale, celei puse astăzi înaintea noastră.
 
Al Născătoarei :
 
   Nedespărţindu-se de Sânurile Părinteşti, Cuvântul, S-a culcat în sânurile tale Fecioară ca un prunc, vrând să mă înnoiască pe mine cel supus stricăciunii.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Văzându-te înălţat...
 
   Nu cu jertfele celor necuvântătoare, ci cu scump sângele Tău, cel din coasta Ta cea de viață izvorâtoare, se stropeşte Biserica, cu cuviinţă strigând : Slavă puterii
Tale, Doamne.
 
   Lăcaşurile Domnului sunt iubite, celor ce doresc să vadă descoperit mărirea feţei Lui, care cu un glas strigă : Slavă puterii
Tale, Doamne.
 
   Închipuind Biserica ungerea cea dedemult, a poporului Tău celui ales cu mir de mult preţ astăzi se unge, dumnezeiescul Dar al Duhului nevăzut primind.
 
Al Născătoarei :
 
   Neştiind de nuntă ai născut Fecioară, şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceasta cu neîncetate glasuri, către tine Stăpână cu credinţă neîndoită strigăm : Bucură-te !
 
Alt Canon,
 
Irmos : Pricepând Avvacum...
 
   Primind Darul Duhului, ca soarele cel luminos ai străbătut pământul Cornilie, gonind întunericul nebuniei idoleşti, prealăudate.
 
   Revărsatu-te-ai ca un râu mare, adăpând toată fața pământului, cu dumnezeieştile tale învăţături, şi înecând zâzaniile mulţimii dumnezeilor Cornelie.
 
Slavă... 
 
   Fiind ca un mort despre toate cele lumeşti, preafericite Cornelie, ai vestit tuturor celor omorâţi de patimi, dumnezeiasca înviere, a Celui ce S-a omorât pentru noi.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Făcutu-te-ai lăcaş curat, Înţelepciunii Tatălui, mai presus de fiinţă preacurată Fecioară, prin Care noi toţi ne-am mântuit de răutatea vicleanului.
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă şi din negura greşalelor scoate-ne pe noi Bunule, pacea Ta dăruindu-ne.
 
   Asupra patimilor celor aducătoare de stricăciune, întăreşţe-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine, şi te sărutăm cinstită Cruce; ceea ce eşti preasfinţitul semn al sfintei patimi.
 
   Luminaţi fiind astăzi la inimi şi la suflete, la săvârşirea bunătăţilor să ne sârguim credincioşii, şi sfinţitului şi dumnezeiescului lemn al Crucii să ne închinăm.
 
   Apele din Merra le-a îndulcit mai-nainte Moise prin lemn, care pe tine te închipuia preacinstită Cruce, care ne-ai izvorât nouă dulceaţa mântuirii.
 
Al Născătoarei :
 
   Pentru noi roagă-te lui Hristos, Celui ce din curat sângele tău preasfântă Fecioară, cu trup materialnic S-a îmbrăcat, şi pe oameni i-a mântuit.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Tu Doamne lumina mea...
 
   Tu dedemult în Sinai, cortul cel nefăcut de mână l-ai arătat lui Moise, văzătorului de Dumnezeu, mai-nainte însemnând Hristoase, Biserica Ta,
 
   Tu Doamne pe pământ cort ai gătit, şi cu cetele cereşti, împreunezi cetele oamenilor cu puterea Ta.
 
   Pe Tine, Doamne, izvor vieţii Te ştim, Tu Sfinte venind, pace bine ai vestit Hristoase, Bisericii Tale.
 
Al Născătoarei :
 
   Pe tine armă tare, împotriva vrăjmaşilor înainte te punem, pe tine anghiră şi nădejde mântuirii noastre, dumnezeiască mireasă, te-am agonisit.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Cela ce te îmbraci cu lumina...
 
   Fiind cu totul închinat lui Dumnezeu, Sfinţite Cornelie, nu te-ai supus silniciei ucigaşilor, ca să dai cinste idolilor celor surzi.
 
   Chemat-ai întru ajutor Cornelie, pe Dumnezeu Cel Preaînalt şi nevăzut, şi ai surpat la pământ capiştile idolilor celor nesimţitori, mult de către toţi minunându-te.
 
Slavă... 
 
   Păzind porunca Atotţiitorului, te-ai închis în temniţă, legături ai răbdat, şi pe cei legaţi de înşelăciunea necredinţei i-ai dezlegat, de Dumnezeu înţelepţite Cornelie.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Dă-mi Preacurată, iertare greşalelor, cercetându-mă pe mine cel bolnav, şi înviforat de primejdiile vieţii, şi de patimile trupului, cu milostivirea ta.

Cântarea a 6-a, 
 
Irmos :
 
   Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, mult-Milostive.
 
   Fiind spânzurat de bunăvoie, pe tine o preacinstită Cruce, S-a împuns în coastă Ziditorul, din care sânge şi apă izvorând, pe noi cei ce cu credinţă te sărutăm, iarăşi ne-a zidit.
 
   O preacinstită Cruce, lemnul Domnului cel de viață dătător, izvorule al nemuririi, mântuirea a toată lumea, mântuieşte-ne pe noi cei ce te sărutăm, ca pe o păzitoare şi mântuitoare nouă tuturor.
 
   Armă nebiruită te-ai dat nouă, celor ce cu evlavie ne închinăm ţie dumnezeiască Cruce, şi prin tine risipim toate sfaturile celor potrivnici.
 
Al Născătoarei :
 
   Biserică sfântă Celui ce locuieşte întru Sfinţi, te-ai făcut de Dumnezeu Născătoare. Pentru aceasta pe noi cei ce te lăudăm cu credinţă, ne sfinţeşti Maică Fecioară.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...
 
   Frumuseţea cinstitei Biserici, Împăratul Hristos o a poftit, şi mamă neamurilor o a arătat, celor ce din robie s-au făcut fii prin Duhul.
 
   Se cutremură cetele vrăjmaşilor draci, de Biserica lui Hristos cea cu chipul Crucii însemnată, şi o umbrează strălucirea cea sfințitoare a Duhului.
 
   Nu pe nisip, ci întru Hristos fiind întemeiată Biserica cea din păgâni, se încununează cu frumuseţe negrăită, şi cu coroană de împărăţie se împodobeşte. 
 
Al Născătoarei :
 
   O minune mai nouă decât toate minunile ! Căci Fecioara în pântece a încăput pe Cela ce cuprinde toate, şi l-a zămislit neştiind de bărbat.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Linişteşte marea patimilor...
 
   Înălţându-ţi rugăciunile către Dumnezeu, de faţă ai văzut pe îngerul Lui, învăţându-te cele bune, şi următoare mântuirii.
 
   Strălucindu-te cu Duhul, te-ai făcut stea luminoasă, luminând toate marginile lumii purtătorule de lumină, sfinţite tăinuitorule Cornelie.
 
Slavă...
 
   Cela ce mai-nainte era întunecat de înşelăciune, cunoscând pe Domnul, prin întâmpinarea ta, s-a lepădat de înşelăciune, şi cu toată casa lui, a primit dumnezeiască curăţire.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Domnul măririi S-a întrupat din sângiurile tale Fecioară, precum Însuşi ştie, ceea ce eşti prealăudată, mântuindu-ne pe noi cu bunătatea ta.
 
CONDAC, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...
 
   Ca un Cer mult luminos s-a arătat Biserica, pe toţi credincioşii luminând, întru care stând, strigăm : Această casă întăreşte-o Doamne.
 
ICOS
 
   Venind la noi Cuvântul după trup, scriind, grăieşte Fiul tunetului : Văzut-am luminat mărirea care avea Fiul de la Tatăl întru Darul adevărului; şi câţi cu credinţă l-am primit pe dânsul, ne-a dat tuturor stăpânire, să ne facem fii lui Dumnezeu; care nu din sângiuri, nici din voie trupească, ci de la Duhul Sfânt ne-am născut, şi casă de rugăciune am alcătuit strigând : Această casă întăreşte-o Doamne.
 
SINAXAR

    Întru această lună în 13 zile, Pomenirea înnoirilor (dumnezeiescului lăcaş) a Sfintei Învierii lui Hristos Dumnezeul nostru.
 
Stih :
Israil Cel nou legea cea veche împlineşte,
Şi prin înnoiri mormântul tău Cuvinte cinsteşte.

 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Cornelie sutaşul.
 
Stih :
Din viaţa necredinţei pe Cornelie scoţi Hristoase,
Al meu pârgă credincioşilor din limbile cele întunecoase.

 
   Acesta a fost pe vremea Sfinţilor Apostoli, şi cel întâi care din păgâni a crezut; care petrecând o viață fără prihană, văzu înger, unde-l îndemna să cheme la sine pe Apostolul Petru, să audă de la dânsul cele ce se cădea. Şi mergând Petru către dânsul, şi spunând cuvântul Domnului lui, şi celor ce venise cu dânsul, şi învăţându-l şi botezându-l i-a dat rânduiala şi ocârmuirea cetăţii Schepsiei pe care aflându-o cufundată în idoli, a botezat pe toţi cu Darul lui Hristos; şi chiar şi pe Dimitrie Ighemonul, care a crezut cu toată casa lui. Deci sfârşindu-şi Sfântul viaţa Apostoleşte către Domnul s-a dus.
 
    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Cronid, Leontie, Serapion, Straton şi Seleuc.
 
   F
ericitul Cronid Diaconul, strălucind cu bune faptele vieţii sale, în Mitropolia alexandrenilor, crezură printr-însul Leontie şi Serapion. Iar în Galatia cea barbară şi necredincioasă, Seleuc şi Valerian, Macrovie şi Gordian, iar Straton la Nicomidia Bitiniei. Însă Cronid, Leontie şi Serapion, după ce a pătimit multe munci la Egipt, legându-le mâinile şi picioarele, i-au aruncat în mare. Ale căror moaşte ieşind la uscat, s-a arătat îngeri prin viclenii la oameni credincioşi, şi le-au poruncit de le-au acoperit cu pământ. Iar cei din Galatia; Seleuc şi Valerian, Macrovie şi Gordian, munciţi fiind cu foc şi cu sabie şi cu multe feluri de vârteje de ighemonul ce era acolo, mai apoi de toate i-a dat să-i mănânce fiarele sălbatice; şi aşa sufletele la Dumnezeu şi-au dat. Iar ighemonul Bitiniei, după ce cu multe munci munci pe Sfântul Straton, plecând vârfurile a doi copaci, îi legară mâinile de acelea şi poruncind îndată că slobozească copacii la locul lor, rupseră pe Sfântul în două, şi aşa şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
 
   Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Gordian, Macrovie, Ili, Zotic, Lucian și Valerian.
 
Stih :
Viaţa cea lungă de la tine Hristoase al meu poftind.
Macrovie, prin sabie lăsa viaţa cea scurtă murind.

 
   Aceştia s-au muncit pe vremea lui Licinie; însă Gordian era Cappadoc, iar Macrovie era Paflagonean, tineri de vârstă, şi desăvârşiţi la credinţă întru Hristos : deci aceştia precum s-a zis mai sus s-au săvârşit; iar Zotic, Ili şi Lucian, s-au săvârşit plin sabie la Roma, după multe munci, din porunca lui Maxim ighemonul, însă Valerian plângând deasupra mormântului Sfinţilor, s-a săvârşit.
 
   Cuviosul Părintele nostru Petru cel din Agreia, în pace s-a săvârşit.
 
   Cuviosul Ierotei cel nou Iviritul ce s-a născut în anul o mie şase sute optzeci şi şase, în pace s-a săvârşit.
 
   C
u ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
Cântarea a 7-a, 
 
Irmos :
 
   Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotindu-o, în mijlocul văpăii au strigat : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Întru binecuvântările fiilor, Iacov mai-nainte pe tine te-a însemnat cinstită Cruce; dar noi acum ţie închinându-ne totdeauna, primim luminare.
 
   Cu toiagul cruciş lovind marea, dumnezeiescul Moise, dedemult pe tine te-a închipuit, preasfântă Cruce a Domnului; iar noi acum ţie închinându-ne, marea patimilor cea cumplită, neudată o trecem.
 
   Cu gura şi cu inima preacinstită Cruce, pe tine acum sărutându-te, sfinţire, sănătate, şi mântuire totdeauna sufletului şi trupului câştigăm.
 
Al Născătoarei :
 
   Fecioară binecuvântată, roagă-te pentru noi cei ce ne rugăm ţie; căci întru tine nădăjduim toţi, şi către tine strigăm; Stăpână, nu trece cu vederea turma ta.
 
Alt Canon,
 
Irmos : În cuptorul persienesc tinerii lui...
 
   Dătătoare de rouă văpaia cuptorului s-a arătat oarecând; iar acum ungerea untului de lemn cea duhovnicească, sfinţeşte pe cei ce strigă : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi
Tale, Doamne.
 
   Ca într-un cuptor primitor de Dumnezeu, întru acest cort nou, toţi cei ce suntem din Israilul cel duhovnicesc, fiind rouraţi strigăm : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi
Tale, Doamne.
 
   Cei răniţi de dorul cel prea-dulce şi dumnezeiesc, veniţi întru această cămară de taină, să ne împreunăm cu Mirele Hristos, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica măririi
Tale, Doamne.
 
Al Născătoarei :
 
   Ceea ce eşti lăcaş dumnezeiesc sfinţit al Celui Preaînalt, bucură-te; căci prin tine Născătoare de Dumnezeu, s-a dat bucuria celor ce strigă : Binecuvântată eşti tu între femei, preacurată Stăpână.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Domnul părinţilor...
 
   Tu te-ai făcut pârgă a mântuirii limbilor Cornelie; căci întâi ai primit Sfântul Botez de Darul Duhului te-ai umplut, ca şi mai-nainte grăitorii de Dumnezeu învățându-i să cânte : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
 
   Fiind ascuns în pământ, şi acoperit cu rug, te-ai arătat înţelepte, prin descoperire Dumnezeiască, izvorând daruri de minuni şi bolile izgonind.
 
   Alăută glăsuitoare a dogmelor celor de mântuire, care îndulceşte sufletele tuturor, te-ai arătat Cornelie, cântând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
 
Slavă..., a Treimii.
 
   Toţi să mărim pe unimea cea în trei Ipostasuri, pe Tatăl cel mai-nainte fără început, pe Fiul cel de o fiinţă şi pe Preasfântul Duh, cântând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Îndumnezeit-ai frământătura omenească, cu dumnezeiască naşterea ta Fecioară preacurată. Pentru aceea după datorie, credincioşii te mărim.
 
Cântarea a 8-a, 
 
Irmos :
 
   Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
   Armei celei de mântuire şi nebiruite, ajutorului celui gata al credincioşilor, şi folosinţei celei tari, Crucii Domnului celei ce este acum pusă înaintea tuturor, să ne închinăm.
 
   Sus pe lemn spânzurând Moise dedemult şarpele de curmeziş, precum scrie, pe tine te-a însemnat preacinstită Cruce; prin care ne vindecăm de înşelăciunea şerpilor celor înţelegători.
 
   Luminarea sufletelor noastre eşti, dătătoare de lumină Cruce preacinstită; căreia închinându-ne, pe începătoriile şi puterile întunericului, le surpăm cu dumnezeiască puterea ta.
 
Al Născătoarei :
 
   Pe cea curată şi Fecioară să o cinstim, care mai presus de fire a născut pe Cuvântul Cel fără de început şi nezidit, spre mântuirea noastră, strigând : Binecuvântăm Fecioară naşterea ta.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Mâinile întinzându-şi...
 
   Astăzi cu haină gândită, cusută de sus din dumnezeiescul Dar, Biserica Ta Doamne ca o mireasă s-a împodobit, şi cheamă spre veselie pe poporul su, cel ce strigă : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Astăzi al doilea Adam, Hristos, a arătat ca un rai înţelegător acest cort nou, care în locul lemnului cunoştinţei poartă arma Crucii, cea de viață aducătoare celor ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe tine Fiul cel din Tatăl Cel fără de început, şi pe Preasfântul Duh, o Dumnezeire desăvârşită, fără început, nedespărţită, de o Fiinţă, neamestecată, în trei Ipostasuri cinstindu-te, cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Al Născătoarei :
 
   Tu numai din toate neamurile Fecioară preacurată, Maică lui Dumnezeu te-ai arătat tu Dumnezeirii te-ai făcut lăcaş, ceea ce eşti cu totul fără prihană, nearzându-te de focul Luminii celei neapropiate. Pentru aceasta toţi pe tine bine te cuvântăm, Marie dumnezeiască mireasă.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Ţie Atotziditorule...
 
   Numai pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat pe pământ, L-ai căutat din tot sufletul; pentru aceea te-ai făcut cinstită pârgă limbilor şi lăcaş Duhului, cugetătorule de Dumnezeu Cornelie.
 
   Cu jăratecul înfocatelor tale cuvinte, Fericite, ai ars materia deşărtăciunii. Pentru aceea te-ai mutat către lumina cea neînserată, luminând pe toți cei ce cu dragoste te laudă.
 
   Moştenire şi parte, ajutor şi mântuitor, putere şi laudă, lumină şi povățuire ţi s-a făcut ţie Cuvântul, cel ce aduce toate lucrurile dintru nefiinţă întru fiinţă, Cornelie de Dumnezeu cugetătorule.
 
Binecuvântăm pe Tatăl...
 
   Sfinte Părinte, Sfinte Cuvinte şi Duhule, Prea Sfântă Treime, nezidită, nedespărţită, mântuieşte pe cei ce cu dragoste laudă puterea şi împărăţia şi mărirea Ta.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Revarsă peste noi Fecioară, milele tale cele obişnuite, şi ne cere iertare, Preacurată, de la Fiul tău, de toate greşalele cele din cunoştinţă, şi din necunoştinţă, care ni se întâmplă nouă pin neluarea aminte.
 
Cântarea a 9-a,
 
Irmos :
 
   Naşterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit. Că S-a arătat purtător de trup pe pământ, şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toţi te mărim.
 
   Hristos pe tine spânzurându-se, lumea cea căzută întru adâncul pierzării o a ridicat, o Preasfântă Cruce a Domnului. Pentru aceasta acum cu dragoste ne închinăm ţie, şi te cinstim şi te mărim.
 
   Sufletele şi inimile să ne curăţim, cu îndeletnicirea faptelor celor bune, şi văzând pus înainte lemnul Crucii cel de mântuire, cu credinţă şi cu dragoste dumnezeieşte cugetând, să ne închinăm ei.
 
   Ca un soare luminezi cu razele tale, pe cei dintru întuneric, şi pe draci îi arzi prea împodobită Cruce ! Pentru aceasta strigăm : Luminează pe toţi cei ce cu credinţă se închină ţie.
 
Al Născătoarei :
 
   Fecioară, ceea ce eşti lăcaş Luminii, luminează cu dumnezeiască lumină întunericul patimilor mele, şi risipeşte noaptea cea prea adâncă a dulceţilor, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Hristos, Piatra cea netăiată...
 
   Veniţi cu inimă curată şi cu minte trează, să privim frumuseţea Bisericii, ca a unei fiice împărăteşti. Care străluceşte mai mult decât aurul, şi cu un glas să o mărim.
 
   Bucură-te şi te veseleşte mireasa Marelui Împărat, la frumuseţea Mirelui tău luminat privind, şi împreună cu poporul tău strigând : Pe Tine dătătorule de viață Te mărim.
 
   Ajutorul Tău cel dintru înălţime, dăruieşte-l Bisericii Tale Mântuitorule. Că nu a cunoscut pe altul afară de Tine, Dumnezeu Mântuitor, cel ce Ți-ai pus sufletul pentru dânsa, care întru cunoştinţă Te măreşte.
 
Al Născătoarei :
 
   Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, mireasa Marelui Împărat; căci prin tine din blestemul Evei, toţi am scăpat Preacurată, şi viață am aflat întru naşterea ta Fecioară nenuntită.
 
Alt Canon,
 
Irmos : Isaie dănţuieşte...
 
   Sfinţită sărbătoare, toată Biserica prăznuieşte pomenirea ta, propovăduitorule al lui Hristos. Căci tu te-ai arătat la stare întocmai cu Sfinţii Ucenici, primind ca şi aceia Duhul Cel Preasfânt.
 
   Într-armatu-te-ai cu dogmele bunei credinţe ca un Ierarh. Asemănatu-te-ai cu dumnezeieștii slujitori ai Domnului; şi totdeauna izvorăşti râuri de tămăduiri bolnavilor, şi încetezi bolile oamenilor, Preasfinţite.
 
   Împodobindu-te cu haina mântuirii care ți-a ţesut-o Hristos întrupându-Se, cu bucurie petreci acum la împărăţiile cele de sus, curat privind frumuseţea cea adevărată a Mirelui, vrednicule de laudă Cornelie.
 
Slavă...
 
   Cinstitul tău sicriu, ca un izvor izvorăşte credincioşilor tămăduiri din-destul Cornelie, şi gonind duhurile cele viclene luminezi gândurile tuturor celor ce cu credinţă te laudă pe tine.
 
Şi acum..., al Născătoarei :
 
   Luminează-mă Fecioară, ceea ce ai născut Lumina, care a strălucit mai-nainte de veci din Lumină, izgonind de la mine întunericul supărărilor şi al dezmierdărilor, preacurată Stăpână, părtinitoare neruşinată.
 
LUMINÂNDA
 
Podobie : Cu ucenicii...
 
   În Golgota Domnul înălţându-se de bunăvoie pe Cruce, a lucrat mântuirea noastră prin înnoirea făpturii; şi în groapa cea de viață primitoare punându-se, a treia zi a înviat ca un Dumnezeu. Pentru aceasta împreună cu cetele celor fără de trup, săvârşind toţi înnoirea luminatei şi cinstitei Învieri.
 
Slavă..., a înnoirilor.
 
   Pe Biserica Ta cea prealuminată, şi preacinstită şi sfântă, pe care o ai răscumpărat cu preacuratul Tău sânge Cuvinte, înnoieşte-o cu Duhul, Bunule, şi o înfrumuseţează cu razele cele dumnezeieşti, preamărind cu mărire pe cei ce cu vrednicie săvârşesc înnoirea Bisericii Tale.
 
Şi acum..., al Crucii.
 
   Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraţilor, Crucea întărirea credincioşilor, Crucea mărirea îngerilor, şi dracilor rană.
 
LA LAUDE
 
Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.
 
Podobie : Dat-ai semn...
 
   Astăzi dumnezeiasca şi sfinţită casa Învierii lui Hristos, luminat se înnoieşte, şi dumnezeiescul mormânt împarte lumii viață, dând izvor de nemurire şi revărsând râurile Darului şi apele minunilor, şi dăruind tămăduiri celor ce cântă Lui cu credinţă.
 
   Strălucit-au de sus raze luminoase a Învierii lui Hristos, toată lumea luminând, care cu credinţă o cinstim, şi prăznuirea cea dumnezeiască a sfinţitelor înnoiri cu cântări o prăznuim; şi în psalmi strigând, ca să aflăm îndurat pe Mântuitorul şi Domnul.
 
   Dorind a vedea Sfântul sceptru al Crucii, înălţat în mijlocul pământului, să ne curăţim mai-nainte sufletele şi să ne luminăm minţile cu dumnezeiasca putere strălucindu-ne; şi pe Hristos să-L lăudăm Cel ce prin cinstitul Său lemn, dă sfinţenie celor ce se roagă cu credinţă, şi cu căldură cântă Lui.
 
Alte Stihiri, glasul 1.
 
A lui Ioan Monahul.
 
   Înnoieşte-te, înnoieşte-te noule Ierusalime, căci ţi-a venit ţie Lumina, şi slava Domnului peste tine a răsărit. Această casă Tatăl o a zidit. Această casă Fiul o a întărit. Această casă Duhul Sfânt o a înnoit, o a luminat şi o a întărit, şi a sfinţit sufletele noastre.
 
A lui Anatolie, asemenea.
 
   Dedemult înnoind biserica Solomon, jertfe de dobitoace necuvântătoare, şi arderi întregi Ți-a adus Doamne. Iar când bine ai voit Mântuitorule a se strica chipurile şi a se cunoaşte adevărul, jertfe fără de sânge marginile lumii aduc slavei Tale; că toate stăpânind, toate le sfinţeşti cu Preasfântul Tău Duh.
 
Glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul.
 
   Astăzi Biserica cea din păgâni se înnoieşte, cu Sângele cel scump ce a izvorât din coasta Celui ce s-a întrupat din Fecioară, Hristos Dumnezeul nostru. Pentru aceasta adunându-ne cetele credincioşilor, să slăvim pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, o Dumnezeire, care stăpâneşte toate.
 
Slavă..., glasul al 3-lea,
 
   Vino-ți întru pricepere omule, fă-te nou în loc de vechi şi prăznuieşte înnoirile sufletului, până când este vremea vieţii, să se înnoiască ţie calea a toată petrecerea. Cele dedemult au trecut, iată s-au făcut toate noi. Cu acest fel de rod să prăznuieşti, cu buna schimbare schimbându-te. Aşa se înnoieşte omul; aşa se cinsteşte ziua înnoirilor.
 
Şi acum..., asemenea, a lui Ioan Monahul.
 
   Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai primit răstignirea cea de bunăvoie, spre învierea cea de obşte a neamului omenesc, şi prin trestia Crucii, cu vopsele roşii degetele Tale Ți-ai sângerat; iertare greşalelor, împărăteşte binevoind a ne scrie nouă cu iubire de oameni, nu ne trece pe noi cei ce suntem în primejdii, şi a ne depărta iarăşi de la Tine; ci Te milostiveşte Unule îndelung-răbdătorule, spre poporul cel ce este în nevoi, şi Te scoală, şi bate pe cei ce se luptă cu noi, ca un Atotputernic.
 
Doxologia cea mare, şi Otpustul.
 
LA LITURGHIE
 
   Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a pe 4, şi din Canonul înnoirilor Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, Apostolul Înnoirii, începerea 307. Aliluia, Evanghelia de la Matei, începerea 67. CHINONICUL :
Doamne iubit-am podoaba casei tale, şi locul lăcaşului slavei tale.
 
    CADE-SE A ŞTI : Că după Otpustul Vecerniei mici, intră Eclesiarhul, cu Preotul şi cu Diaconul şi cu Paraclisierul în altar cu lumânări, şi se îmbrăcă Preotul şi Diaconul; şi cădind cinstita Cruce, zice :
Binecuvintează Stăpâne; şi Preotul : Bine este cuvântat Dumnezeul nostru... Apoi : Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru..., cântăm Troparul Crucii : Mântuiește Doamne poporul tău... Slavă..., Şi acum..., Condacul : Cel ce te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie..., Şi ridică Preotul cinstita Cruce cu discul pe cap, şi o duce la sfânta masă, mergând înaintea lor cu două făclii aprinse, şi pun cinstita Cruce pe Sfântul Antimis, în locul Evangheliei, iar Evanghelia o pune mai sus; şi arde lumânare toată noaptea înaintea cinstitei Cruci.

 


ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PAISPREZECEA

   A toată lumea înălţare a Cinstitei și de viaţă Făcătoarei Cruci; şi a Adormirii celui între Sfinţi, Părintele nostru Ioan Gură de Aur, patriarhul împărăteştii cetăţi a lui Constantin.


    VEZI : Slujba Sfântului Ioan Gură de Aur, în această prealuminată zi, în Constantinopol şi pretutindeni nu se cântă pentru înălţarea Cinstitei Cruci, ci s-a mutat în 13 zile ale lunii lui Noiembrie.

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne, strigat-am... se pun Stihirile pe 4. Glasul al 4-lea :

Podobie : Ca pe un viteaz...
 
   Înălţându-te tu Stăpâne pe Cruce, împreună ai înălţat toată firea lui Adam cea căzută; pentru aceasta înălţând preacurată Crucea Ta, Iubitorule de oameni, tăria Ta cea din înălţime cerem, strigând : Mântuieşte înalte ca un Dumnezeu milostiv, pe cei ce cinstesc cinstită şi de lumină purtătoare dumnezeiască înălţarea Crucii Tale. De două ori.
 
   Ca psalmistul acum, vedem aşternutul unde au stătut picioarele Tale, cele preacurate Stăpâne; astăzi înălţând cu bunăcredinţă, cinstită Crucea Ta, cea cu dragoste înălţată, ne rugăm Ție strigând : Pe toți cu dumnezeiască Crucea Ta sfinţindu-i, arată-i părtaşi milostivirii Tale celei negrăite, şi Darului Tău Preaînalte.
 
   Ca unei arme nebiruite, şi paveze nesurpate, şi ca unui sceptru dumnezeiesc, ne închinăm preasfintei Crucii Tale, Hristoase, prin care lumea s-a mântuit, şi dănțuieşte Adam. Adunările pământenilor, pe aceasta cu cântări bine lăudându-o, o cinstim şi dumnezeiască înălţarea ei săvârşind, cerem curăţire.
 
Slavă... Şi acum..., glasul al 2-lea.
 
   Tu-mi eşti acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos cea în trei împărţită, sfinţeşte-mă pe mine cu puterea ta, ca cu credinţă şi cu dragoste, să mă închin ţie, şi să te slăvesc.
 
LA STIHOAVNĂ
 
Stihirile glasul al 2-lea
 
 Podobie : Casa Eufratului...
 
   Astăzi Crucea lui Hristos se înalţă, lemnul cel de viață purtător, pe care cu trupul S-a pironit, pe toţi spre mântuire chemând.
 
Stih : Înălța-ţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinați aşternutului picioarelor Lui că Sfânt este.
 
   Lemnul Crucii înălţat văzându-l, să dăm laudă lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.
 
Stih : Iar Dumnezeu împăratul nostru mai înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
 
   Bucură-te dumnezeiască păzitoarea credincioşilor, zidul cel nebiruit, Crucea Domnului, prin care de pe pământ la Cer ne-am înălţat.
 
Slavă..., Şi acum..., asemenea.
 
   Veniţi toţi cu veselie să, sărutăm lemnul cel de mântuire, pe care S-a pironit Hristos, mântuirea lumii.
 
Tropar, glasul 1.
 
   Mântuieşte Doamne poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creștini asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul tău.
 
    VEZI : De se va întâmpla praznicul acesta Duminica, nimic de ale Învierii nu se cântă; nici Antifoanele glasului, nici Evanghelia Învierei nu se citeşte, fără numai
Învierea lui Hristos... o zicem. Şi, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., nu se cântă. Ci cântăm toată slujba praznicului.
    VEZI : De se va întâmpla praznicul acesta Sâmbătă; Vineri seara, Prochimenul zilei nu se pune, ci cântăm
Prochimenul cel mare, glasul al 7-lea : Dumnezeul nostru în Cer şi pe pământ, toate câte a vrut a făcut. Iar Sâmbătă seara în ziua praznicului, cântăm : Domnul o împărăţit...
 

LA VECERNIA CEA MARE
 
    De se va întâmpla praznicul acesta Duminică, Sâmbătă seara cântăm :
Fericit bărbatul.., Catisma toată. Iar de va fi Luni, Duminică seara se cântă numai Slava 1-a iar întru altă zi, nu este Catismă, ci după obişnuitul Psalm, îndată cântăm. Doamne strigat-am... şi punem Stihirile pe 8 glasul al 6-lea.
 
 Podobie : Toată nădejdea...
 
   Crucea înălţându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată patima Celui ce S-a înălţat pe dânsa; căci întru aceasta, ucigând pe cela ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâţi i-a înviat şi i-a înfrumuseţat, şi în ceruri a locui i-a învrednicit ca un milostiv, pentru mulţimea bunătăţii. Drept aceea bucurându-ne, să înălţăm numele Lui, şi să mărim sfinţenia Lui cea preaînaltă. De trei ori.
 

   Moise mai-nainte te-a închipuit pe tine, mâinile întinzându-şi spre înălţime, şi biruind pe tiranul Amalic, Cruce cinstită, lauda credincioşilor, întărirea nevoitorilor, frumuseţea Apostolilor, biruinţa drepţilor, mântuirea tuturor cuvioşilor. Pentru aceasta pe tine înălţată văzându-te, făptura se veseleşte şi prăznuieşte mărind pe Hristos, cel ce prin tine a adunat cele risipite, cu bunătatea cea preaînaltă. De trei ori.
 

   Cruce preacinstită, căreia îţi stau împrejur cetele îngereşti bucurându-se, astăzi înălţată fiind cu dumnezeiasca voie, înalţă pe toţi cei goniţi prin amăgirea mâncării, şi s-au alunecat la moarte. Pentru aceasta pe tine cu inima şi cu buzele, credincioşii sărutându-te, sfinţenie luăm, strigând : Înălţaţi pe Hristos pe Preabunul Dumnezeu, şi să ne închinăm aşternutului picioarelor Lui celor dumnezeieşti. De două ori.
 

Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.
 
   Veniţi toate neamurile, binecuvântatului lemn să ne închinăm, prin care s-a făcut veşnica dreptate. Căci cela ce a amăgit pe strămoşul Adam prin lemn, prin Cruce se amăgeşte; şi fiind surpat, cade cădere cumplită, cel ce a ţinut prin tiranie împărăteasca zidire. Cu sângele cel Dumnezeiesc, veninul şarpelui se spală; şi blestemul s-a dezlegat, de osândirea cea pe dreptate, cu nedreaptă judecată Cel Drept fiind osândit; căci cu lemnul se cădea să se vindece lemnul, şi cu patima Celui fără patimă să se dezlege patimile, cele prin lemn ale celui osândit. Ci slavă Hristoase Împărate; înfricoşatei Tale rânduieli celei pentru noi, prin care ai mântuit pe toţi, ca un bun şi iubitor de oameni.
 
VOHOD : Lumină lină...
 
PROCHIMENUL zilei și citirile.
 
De la Ieşire citire :
Cap. 15 vers 22.
 
   Ridicat-a Moise pe feciorii lui lsrail de la Marea Roşie, şi i-a dus pe dânşii în pustiul Sur; şi au mers trei zile prin pustiu, şi nu aflau apă să bea, și au venit la Merra, şi nu puteau să bea apă din Merra, că era amară. Pentru aceasta s-a numit numele locului aceluia amărăciune. Și căuta poporul asupra lui Moise zicând : Ce vom bea ? Şi a strigat Moise către Domnul, şi i-a arătat lui Domnul un lemn şi l-a băgat pe dânsul în apă, şi s-a îndulcit apa. Acolo i-a pus Dumnezeu lui îndreptări şi judecăţi, şi acolo l-a ispitit şi a zis : De vei auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezeului tău, şi de vei face cele plăcute înaintea Lui, şi de vei asculta poruncile Lui, şi de vei păzi toate îndreptările Lui, toată neputinţa ce am adus asupra egiptenilor, nu o voi aduce asupra ta; că Eu sunt Domnul Cela ce te vindec pe tine. Şi a venit în Elim, şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de pomi de finici; şi au tăbărât acolo lângă ape; şi s-a ridicat de la Elim, şi a venit toată adunarea fiilor lui Israil la pustiul Sin, care este între Elim şi între Sina.
 
De la Pilde citire :
Cap. 3, vers 11
 
   Fiule nu fii nebăgător de seamă de învăţătura Domnului, nici slăbi fiind certat de Dânsul; că pe cine iubeşte Domnul îl ceartă şi bate pe tot fiul pe care primeşte. Fericit este omul care a aflat înţelepciune, şi muritorul care a înţeles cunoştinţa; că mai bine este pe aceea a o câştiga decât vistierii de aur şi de argint. Că mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ; nu-i stă ei împotrivă nici un râu; bine cunoscută este de toţi cei ce o iubesc pe dânsa; şi tot ce are preţ, nu este vrednic ei. Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei, şi în stânga ei bogăţie şi mărire; din gura ei iese dreptate, şi legea şi mila pe limbă le poartă; căile ei căi frumoase, şi toate cărările ei cu pace, pom de viață este tuturor celor ce se ţin de dânsa, şi celora ce se reazemă într-însa, că este în Domnul întărită.
 
De la proorocia lui Isaia, citire :
Cap. 60, vers 11
 
   A
şa grăieşte Domnul : Deschide-vor porţile tale Ierusalime ziua şi noaptea, şi nu se vor închide, ca să aducă la tine puterea neamurilor şi pe împăraţii lor să-i aducă. Că neamurile şi împăraţii care nu vor sluji ţie, vor pieri; şi neamurile cu pustiire se vor pustii. Şi mărirea Libanului la tine va veni, în Chiparos şi în Pin, şi în Cedru, împreună să preamărească locul cel sfânt al meu, şi locul picioarelor mele îl voi preamări. Şi vor veni la tine temându-se feciorii celor ce te-au smerit şi te-au mâniat pe tine; şi se vor închina la urmele picioarelor tale toţi cei ce te-au întărâtat pe tine. Şi te vei chema cetate a Domnului; Sion al Sfântului lui Israil. Pentru că ai fost tu părăsită şi urâtă, şi nu era cine să-ți ajute ţie. Şi te voi pune pe tine bucurie veşnică şi veselie din neam în neam; şi vei suge laptele neamurilor, şi bogăţia împăraţilor vei mânca. Şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul Cela ce te mântuiesc, şi te scap pe tine, Dumnezeul lui Israil.
 
LA LITIE
 
Stihirile glasul 1, ale lui Andrei Ierusalimneanul.
 
   Astăzi cu adevărat, cuvântul cel de Dumnezeu grăitor al lui David sfârşit a luat; că iată arătat ne închinăm aşternutului preacuratelor Tale picioare, şi întru umbra aripilor Tale nădăjduindu-ne, întru-tot Îndurate, strigăm către Tine : Să se însemneze peste noi lumina feței Tale. Cornul drept-măritorului Tău popor înălţându-l, cu înălţarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase mult-Milostive.
 
   Lemnul vieţii cu adevărat cel sădit în locul căpăţânii, întru care a lucrat mântuire Împăratul veacurilor, în mijlocul pământului, înălţat fiind astăzi, sfinţeşte marginile lumii, şi se înnoieşte casa Învierii. Se bucură îngerii în Cer, şi se veselesc oamenii pe pământ, ca David strigând şi zicând : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor Lui, că Sfânt este, Cel ce dă lumii mare milă.
 
   Mai-nainte închipuind Crucea Ta Hristoase, patriarhul Iacov, nepoţilor dăruindu-le binecuvântare, pe capetele lor cruciş mâinile şi-a pus. Pe aceasta Mântuitorule, noi astăzi înălțându-o strigăm : Dăruieşte iubitorului de Hristos popor, biruinţă, ca lui Constantin izbândă.
 
Glasul al 2-lea. A lui Teofan.
 
   Dumnezeiasca vistierie cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului de viață, pe Cer s-a arătat credinciosului împărat, şi biruinţa cea împotriva vrăjmaşilor, arătat închipuindu-o; de care cu credinţă bucurându-se, şi din dumnezeiasca râvnă, spre privirea celor de sus înălţându-se, cu sârguinţă o a scos din sânurile pământului, spre scăparea lumii, şi mântuirea sufletelor noastre.
 
A lui Ciprian.
 
   Schimbarea mâinilor patriarhului Iacov, întru binecuvântarea fiilor, semnul cel puternic al Crucii Tale mai-nainte l-a arătat. Care noi avându-o păzitoare tare, ceata dracilor izgonim, şi mândria lui Veliar într-însa surpând, puterea lui Amalic cea atotpăgubitoare biruim. Pe aceasta şi acum înălţându-o, cu creştinesc gând noi credincioşii, spre iertarea păcatelor o aducem Ție, strigând cu glas mare bunătăţii Tale, Doamne miluieşte, Cela ce Te-ai întrupat din Fecioară; şi Te milostiveşte, Bunule, spre zidirea înţelepciunii mâinilor Tale.
 
A lui Leon Despotul.
 
   Tu-mi eşti acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei împărţită, sfinţeşte-mă cu puterea ta, cu credinţă şi cu dragoste să mă închin ţie şi să te măresc.
 
Glasul al 4-lea.
 
   S
ă plesnim în mâini cu cântări la praznicul de astăzi, şi cu luminată faţă, cu limbă glăsuitoare să strigăm : Cela ce pentru noi osândă ai suferit Hristoase, şi scuipări şi răni. Şi cu haină mohorâtă Te-ai îmbrăcat, şi pe Cruce Te-ai înălţat; pe care văzându-te soarele şi luna, lumina şi-au ascuns, şi de frică pământul s-a clintit, şi catapeasma bisericii s-a rupt în două. Tu şi acum dăruieşte-ne nouă cinstită Crucea Ta, apărătoare şi păzitoare şi gonitoare de draci; ca toţi sărutându-o, să strigăm ei : Mântuieşte-ne pe noi Cruce cu puterea ta sfinţeşte-ne cu strălucirea ta cinstită Cruce, şi întăreşte-ne cu înălţarea ta, că lumină nouă te-ai dăruit, şi mântuire sufletelor noastre.
 
A lui Anatolie, glasul acelaşi.
 
   Chipul stelelor cel strălucitor, te-a arătat o Preasfântă Cruce ! Semn de biruinţă binecredinciosului împărat, a căruia Maică Elena aflându-te, lumii te-a descoperit. Deci, înălţată văzându-te astăzi, credincioşii strigăm : Luminează-ne pe noi cu strălucirea ta, Cruce purtătoare de viață, sfinţeşte-ne cu tăria ta preacinstită Cruce, şi ne întăreşte pe noi cu înălţarea ta, ceea ce te înalţi asupra taberei vrăjmaşilor.
 
Slavă..., Şi acum..., asemenea, a lui Anatolie.
 
   Lucrarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase, mai-nainte închipuindu-o Moise, a biruit pe potrivnicul Amalic, în pustiul Sinai. Căci când şi-a întins mâinile, făcând chipul Crucii, se întărea Israil. Iar acum săvârşirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalţă, şi dracii fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a mântuit, că toate darurile prin Cruce ne-a strălucit nouă. Pentru aceasta bucurându-ne toţi, cădem către tine, zicând : Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne mărire Ție.
 
LA STIHOAVNĂ
 
 Stihirile Crucii, glasul 1.
 
Podobie : Bucură-te cămara...
 
   Bucură-te de viață purtătoare Cruce, biruinţa creştinătăţii cea nebiruită, uşa raiului, întărirea credincioşilor, îngrădirea Bisericii; prin care stricăciunea a pierit şi s-a sfârşit, şi s-a călcat puterea morţii, şi ne-am înălţat de pe pământ la Cer, armă nebiruită, ceea ce eşti luptătoare împotriva dracilor, lauda mucenicilor cu adevărat, şi podoaba cuvioşilor, limanul mântuirii, care dăruiești lumii mare milă.
 
Stih : Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui că Sfânt este.
 
   Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de blestem, ceea ce eşti semnul mântuirii cu adevărat, care goneşti pe vrăjmaşi întru înălţarea ta preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia împăraţilor, tăria drepţilor, podoaba preoţilor, care când te închipuim de nevoi ne mântuieşti. Toiagul puterii, prin care ne păstorim. Arma păcii, căreia cu frică îi stau împrejur îngerii. Dumnezeiască slava lui Hristos, care dă lumii mare milă.
 
Stih : Iar Dumnezeu Împăratul nostru mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
 
   Bucură-te povaţa orbilor, tămăduirea neputincioşilor, învierea tuturor morţilor, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuţi întru stricăciune, Cruce cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul, şi a odrăslit nestricăciunea, şi pământenii ne-am îndumnezeit şi diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe tine înălţată văzându-te cu mâinile Arhiereilor, înălţăm pe Cel ce S-a înălţat în mijlocul tău, şi ţie ne închinăm, câştigând mare şi bogată milă.
 
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea.
 
A lui Ioan Monahul
 
   Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe Amalic surpând l-a biruit, şi David psalmistul strigând a poruncit, aşternutului picioarelor Tale să se închine. Cinstitei Crucii Tale, Hristoase Dumnezeule, astăzi păcătoşii ne închinăm, cu buze nevrednice, pe Tine Cela ce ai suferit a Te pironi pe dânsa lăudându-te strigăm : Doamne împreună cu tâlharul, Împărăţiei Tale învredniceşte-ne pe noi.
 
La binecuvântarea pâinilor, tropar, glasul 1.
 
   Mântuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.     De trei ori.
 

LA UTRENIE
 
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului, de 3 ori.
 
După întâia Catismă, Sedealna glasul 1.
 
Podobie : Piatra fiind pecetluită...
 
   Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, că pe dânsul Te-ai pironit viaţa tuturor, raiul ai deschis Mântuitorule, tâlharului celui ce cu credinţă a venit la Tine, şi desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-se Ție; Pomeneşte-mă Doamne. Primeşte-ne precum pe acela şi pe noi care strigăm : Greşit-am toţi milostivirii Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.
 
   Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clintit Doamne, că pe care l-a înghiţit cu poftă iadul, l-a dat afară cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta Sfinte, şi Te slăvim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta. 
 
După Polieleu Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină...
 
   Mai-nainte a închipuit cu taină Isus a lui Navi de dedemult chipul Crucii, mâinile întinzându-şi cruciş, şi a stătut soarele până ce a surpat pe vrăjmaşii cei ce stau împotrivă Ție Dumnezeule; iar acum a apus, pe
Cruce văzându-te pe Tine Cela ce ai stricat stăpânia morţii, şi toată lumea împreună ai ridicat Mântuitorul meu.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.
 
Deci Antifonul cel dintâi al glasului al 4-lea.
 
Prochimen, glasul al 4-lea.
Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
Stih : Cântaţi Domnului cântare nouă că minunate a făcut Domnul.
 
Toată suflarea...
 
Evanghelia de la Ioan. Începerea 42. Învierea lui Hristos văzând...
 
Psalm 50.
 
Slavă..., glasul al 2-lea.
 
A lui Leon Despotul.
 
   Tu-mi eşti acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei împărţită; sfinţeşte-mă pe mine cu puterea ta, ca cu credinţă şi cu dragoste, să mă închin ţie şi să te măresc.
 
Și acum..., iar aceasta. Apoi Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila ta...
 
Deci Stihira glasul al 6-lea.
 
A lui Leon Despotul.
 
   Crucea lui Hristos, nădejdea creştinilor, povăţuitoarea celor rătăciţi, limanul celor înviforaţi; ceea ce eşti în războaie biruinţă, lumii întărire, bolnavilor tămăduire, morţilor înviere, miluieşte-ne pe noi.
 
CANONUL cinstitei Cruci,
 
Irmosul de 2 ori, iar Troparele pe 12. Şi mai pe urmă iar irmosul.
 
Facere a lui Chir Cozma. 
 
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, 
 
Irmos :
 
   Cruce însemnând Moise, în drept cu toiagul Marea Roşie o a despărţit, lui Israil celui ce pedestru a trecut; iar dea curmeziş aceeaşi lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
 
   Chipul preacuratei patimi, întru sine însuşi mai-nainte l-a arătat Moise, în mijlocul preoţilor stând. Şi ca o
Cruce închipuindu-se cu întinderea mâinilor, a biruit puterea lui Amalic celui atot-pierzător. Pentru aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
 
   Pus-a Moise pe stâlp doctorie de muşcarea cea stricătoare şi veninată; şi cu lemnul cel în chipul Crucii, pe şarpele ce se târa pe pământ l-a legat, vătămarea cea potrivnică într-însul biruind. Pentru aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
 
   Arătat-a Cerul biruinţa Crucii, creştinului şi de Dumnezeu înţelepţitului împărat; şi înverşunarea vrăjmaşilor celor pizmătăreţi, într-însa s-a surpat, înşelăciunea a pierit, şi credinţa cea dumnezeiască la marginile pământului s-a întins. Pentru aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a preamărit.
 
Catavasie : Cruce însemnând Moise...
 
Cântarea a 3-a, 
 
Irmos :
 
   Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte, că cu odrăslirea a ales preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.
 
   Lovindu-se piatra cea vârtoasă, a izvorât apă poporului celui neplecat şi împietrit la inimă, şi a arătat taina Bisericii celei de Dumnezeu chemate; căreia Crucea este puterea şi întărirea.
 
   Coasta cea preacurată cu suliţa împungându-se, apă şi sânge au curs, care înnoiesc legea şi spală păcatul. Căci Crucea este lauda credincioşilor, şi puterea împăraţilor şi întărirea.
 
Catavasie : Toiagul spre închipuirea tainei...
 
Sedealna, glasul al 8-lea.
 
Podobie : Porunca cea cu taină...
 
   În rai dedemult, lemnul m-a golit prin mâncare, pricinuindu-mi vrăjmaşul omorâre; iar lemnul Crucii, aducând haina vieţii oamenilor, s-a înfipt pe pământ şi lumea toată s-a umplut de toată bucuria; pe care văzându-o înălţată, lui Dumnezeu cu credinţă popoare să strigăm : Plină este de slavă casa ta.
 
Slavă..., Şi acum..., iar aceasta,
 
Cântarea a 4-a, 
 
Irmos :
 
   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta.
 
   Izvoarele cele de fel amare, le-a prefăcut, cu lemnul, Moise în pustie dedemult, arătând mai-nainte mutarea cea prin Cruce a păgânilor la credinţă.
 
   Iordanul ce primise în sânul adâncimii sale securea, o a dat în sus prin lemn, însemnând prin Cruce şi prin botez, tăierea înşelăciunii.
 
   Cu sfinţenie se îmbulzeşte poporul cel alcătuit de patru părţi, mergând înaintea Crucii, şe închipuieşte cortul mărturiei, și cu starea sa cea cruciş, se sfinţeşte preamărindu-se.
 
   Cu minune fiind întinsă Crucea, a strălucit raze ca soarele, şi au spus cerurile slavă Dumnezeului nostru.
 
Catavasie : Auzit-am Doamne taina...
 
Cântarea a 5-a, 
 
Irmos :
 
   O de trei ori fericite Lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.
 
   De tine Cruce, lemnul cel pururea lăudat, pe care S-a răstignit Hristos, s-a sfiit sabia care păzea Edenul învârtindu-se; şi înfricoşatul Heruvim s-a plecat lui Hristos, Celui ce S-a pironit asupră-ţi, care dăruieşte pace sufletelor noastre.
 
   Puterile celor dedesubt, cele potrivnice Crucii, se înfricoşează de semnul cel însemnat în văzduh, întru care umblă neamul celor cereşti : Iar pământenii genunchii îşi pleacă lui Hristos, Celui ce dă pace sufletelor noastre.
 
   Cu raze nestricăcioase, arătându-se dumnezeiasca Cruce, neamurilor celor întunecate care zăceau întru rătăcirea înşelăciunii, dumnezeiască lumină le-a strălucit, şi către Hristos, Cel ce S-a pironit pe dânsa le-a povăţuit, Cel ce dăruieşte pace sufletelor noastre.
 
Catavasie : O de trei ori fericite Lemn...
 
Cântarea a 6-a,
 
Irmos :
 
   În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat. De unde a treia zi ieşind, învierea cea mai presus de lume a însemnat. A lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
 
   Cel de bătrâneţe gârbovit, şi de neputinţă slăbănogit Iacov, se îndreptă cu schimbarea mâinilor, arătând lucrarea celei de viață purtătoarei Cruci, pe care pironindu-se Dumnezeu cu trupul, boala cea de suflet pierzătoare a înşelăciunii o a tămăduit, şi vechimea scripturii, a legii celei umbroase, o a înnoit.
 
   Puindu-şi palmele dumnezeiescul Israil pe capetele tinerilor cruciş, a arătat semnul cel de viață purtător; şi părându-se lui Iosif că s-a înşelat, socotind mai de cinste pe poporul legii celei vechi, nu şi-a schimbat Israil mâinile, ci a strigat : Că va întrece poporul lui Hristos cel de curând alcătuit, şi cu Crucea îngrădit.
 
Catavasie : În pântecele fiarei celei din apă...
 
CONDACUL glasul al 4-lea, însăşi Podobia
 
   Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor dăruindu-i biruinţă asupra potrivnicilor; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruinţă.
 
ICOS
 
   Cel ce până la al treilea cer a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte nespuse şi dumnezeieşti, care nu este cu putinţă de limbi omeneşti a se grăi, ce scrie către Galateni ca nişte râvnitori ai scripturilor, aţi citit, şi aţi cunoscut : Mie, zice, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea, Domnului, pe care pătimind a omorât patimile ? Deci, şi noi cu osârdie să ţinem Crucea Domnului, lauda tuturor; Lemnul ce ne este nouă dat spre mântuire, armă de pace, nebiruită biruinţă.
 
SINAXAR

    Întru această lună, în 14 zile, a toată lumea înălţarea cinstitei de viață făcătoarei Cruci.
 
Stih :
Înălţările cele din gâtlej aduc ție Mântuitorule,
Zidirea văzând înălţându-se Crucea Ta, al lumii Mântuitorule.
A patra spre zece zi lemnul Crucii s-a înălțat,
Şi pe strămoşi din căderea cea prin lemn i-a ridicat.

 
   C
onstantin cel mare şi întâiul împărat al creştinilor, avea război, precum zic unii din istorici, la Roma, împotriva lui Maxentie, până a nu lua împărăţia. Iar alţii zic, la apa Dunării asupra Sciţilor. Deci, văzând mulţimea potrivnicilor, ca era mai multă decât oastea lui era cuprins de nedumerire şi frică, şi aşa aflându-se el, i s-a arătat într-amiază zi chipul Crucii cu stele pe Cer, şi litere romane împrejurul Crucii care şi acelea erau închipuite cu stele şi ziceau : Întru aceasta biruiește. Deci făcând numaidecât o
Cruce de aur, după chipul celei ce se arătase, şi poruncind să meargă aceasta înaintea oştilor sale, s-a lovit cu vrăjmaşii, de au dat război, şi atât se sporiră, cât cei mai mulţi dintr-aceea au pierit, şi alţii au fugit. Dintru aceasta gândind întru sine de puterea celui ce s-a răstignit pe dânsa, şi crezând că acesta este singur adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se într-însul cu botezul împreună cu Maica sa, o trimise la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos; pe care o a aflat ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care s-au răstignit tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele au aflat. Deci neştiind împărăteasa, şi mirându-se care să fi fost Crucea Domnului, s-a arătat prin minunea ce a făcut la o femeie văduvă moartă, de care atingându-se Crucea, s-a sculat, nearătând celelalte două cruci ale tâlharilor nici un semn de minune; la care Cruce s-a închinat împărăteasa, şi o a sărutat împreună cu toată suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine s-a rugat ca măcar să o vadă. Atuncea s-a suit fericitul Macarie Patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra Amvonului, pe cinstita Cruce, şi văzându-o poporul, a început a Striga : Doamne miluiește ! Şi de atunci a început a se ţine sărbătoarea înălţării cinstitei Cruci.
 
    Tot în această zi, adormirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului; căci întru această zi a răposat; și pentru praznicul cinstitei Cruci, i s-a mutat serbarea la luna lui Noiembrie în 13 zile.
 
    Tot în această zi, pomenirea binecredincioasei împărătesei Plachila, care a fost soţia marelui împărat Teodosie.
 
Stih :
Părăsind Plachila coroana de pe pământ cea pieritoare,
A aflat în ceruri cunună netrecătoare.

 
   Aceasta petrecându-şi toată viaţa ei întru bunăcredinţă, în grija şi nevoinţa spre săraci, s-a mutat către Domnul.
 
   Tot în această zi, pomenirea celor dintru Sfinţi Părinților noştri, care sau adunat la Sfântul a toată lumea Sinod al şaselea, pe vremea împăratului Constantin bărbosul, tatăl lui Iustinian cel mic Riznomitul, purtând cârma Bisericii Contantinopolului Serghie, şi a Bisericii Romei, Agaton.


   Ş
i s-au adunat la Trula palatului ce se cheamă Oat, şi supunând anatemei pe monoteliţii : Pe Serghie pe Pir, pe Petru şi pe Pavel, ce fusese Episcopi Constantinopolului, şi pe Macrovie al Antiohiei, şi pe Chir al Alexandriei, şi pe Onorie al Romei, şi pe Ştefan şi Polif