Rugăciunea învăţăturii celei Dumnezeieşti, de însuşi Hristos rostită învăţându-ne, în toate zilele să strigăm către Ziditorul : Tatăl nostru care locuieşti în ceruri, pâinea cea spre fiinţă dă-ne-o nouă, trecând cu vederea greşalele noastre.
 
   Precum oasele evreilor, au rămas oarecând în pustie, osândindu-se după dreptate, pentru că nu se plecă Ție, Stăpânului tuturor, aşa oasele păgânilor şi necredincioşilor, risipeşte-le acum, după graiul psalmistului, lângă iad Hristoase.
 
   Cela ce în muntele Sinai, tăbliţele ai scris oarecând, însuţi şi acum în cetatea Nazaret după trup, cartea proorocească ai primit a citi Hristoase Dumnezeule; şi aceea închizându-o, ai învăţat popoarele, că întru Tine s-a plinit Scriptura.
 
 
 
 
   Cuvioase Părinte, trupul ţi-ai topit cu lacrimile, şi curăţindu-ţi sufletul te-ai suit la înălţimea bunătăţilor; simţită locuinţă avându-o pe stâlpul tău, iar cea gândită în cereasca cetate a Sionului celui de sus. Miratu-s-au îngerii, spăimântatu-s-au oamenii, ruşinatu-s-au dracii de bunătăţile tale Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Cuvioase Părinte, de ar avea grai stâlpul, nu ar înceta a vesti durerile, ostenelile, şi suspinurile tale; însă acela nu el te ţinea pe tine, ci mai ales umezindu-l tu, Fericite, cu lacrimile tale, ca un copac îl ţineai. Miratu-s-au îngerii, minunatu-s-au oamenii, spăimântatu-s-au dracii de răbdarea ta, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Cuvioase Părinte, cu puterea Dumnezeiescului Duh, râvnind Stăpânului tău, te-ai suit pe stâlp ca pe Cruce. Acela zapisul strămoşesc a rupt, iar tu năvălirile patimilor le-ai biruit. Acela ca o oaie, iar tu ca o jertfă, Acela pe Cruce, iar tu pe stâlp, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
 
   Cel din pruncie sfinţit Simeon, a răsărit ca un rod bun din rădăcină bună; şi cu darul mai ales decât cu lapte hrănindu-se, şi pe piatră trupul suindu-şi, şi către Dumnezeu înălţându-şi gândul, şi-a zidit ceresc lăcaş prin faptele cele bune şi cu dumnezeieştile puteri cele de sus desfătându-se, sălaş s-a făcut lui Hristos Dumnezeu, şi Mântuitorului sufletelor noastre.
 
   De te-ai şi mutat de la noi păstorule cel bun, Cuvioase Părinte Simeoane, dar pomenirea ta în veac rămâne, căci pentru blândețile inimii tale nu te depărtezi din dragoste cu Duhul de la noi; ci înaintea lui Dumnezeu stând, şi cu îngerii dănţuind în ceruri, împreună te roagă, să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Sicriul moaştelor tale, prealăudate Părinte, izvorăşte tămăduiri; şi sfânt sufletul tău cu îngerii împreunându-se, după vrednicie se bucură. Deci având către Dumnezeu îndrăznire Cuvioase, şi cu cei fără de trup dănţuind în ceruri, roagă-te cu dânşii, să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Iubit-ai de Dumnezeu purtătorule filozofia cea de sus, şi afară de lume ai fost vieţuind mai presus decât cele văzute şi neîntinată dumnezeiască oglindă te-ai arătat lui Dumnezeu; şi fiind pururea împreunat cu lumina, lumină ai primit, Fericite, şi mai luminat sfârşit ai dobândit. Roagă-te dar pentru sufletele noastre înţelepte Simeoane.
 
 
   Dumnezeiescul Dar umbrește peste sicriul moaştelor tale, sfinţite Simeoane; pentru aceasta şi la mireasma mirului minunilor tale alergăm, tămăduire de boli luând; ci Părinte Cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.
 
 
 
   Cela ce eşti unit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, Cuvinte Cel fără de început şi Fiule; al tuturor celor văzute şi nevăzute Făcătorule, şi împreună Ziditorule, binecuvintează cununa anului, păzind în pace mulţimile drept-credincioşilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
 
 
 
 
   Duhul Domnului peste Mine. Pentru aceea M-a uns pe Mine : A vesti săracilor M-a trimis, a vindeca pe cei zdrobiți la inimă, a predica robilor iertare şi orbilor vedere, a chema anul Domnului primit, şi ziua răsplătirii Dumnezeului nostru; a mângâia pe toţi cei ce plâng; a da celor ce plâng Sionul, slavă în loc de cenuşă, ungere de veselie celor ce plâng, podoaba măririi în locul mâhnirii duhului. Şi se vor chema neamul dreptăţii, sădirea Domnului întru mărire, şi vor zidi pustiile cele veşnice, cele mai dinainte pustiite vor ridica, şi vor înnoii cetăţile cele pustii, care s-au pustiit din neam în neam; şi vor veni cei de alte neamuri, care vor paşte oile tale, şi cei de altă seminţie vor fi plugarii şi vierii. Iar voi preoţi Domnului vă veţi chema, slujitori Dumnezeului vostru se va zice vouă. Tăria neamurilor veţi mânca, şi întru bogăţia lor minunaţi veţi fi. Pentru înfruntarea voastră cea îndoită, şi pentru ruşine, se va bucura partea lor. Pentru aceasta pământul său a doua oară vor moşteni, şi veselie veşnică peste capul lor. Că Eu sunt Domnul, Cel ce iubesc dreptatea, şi urăsc jefuirile cele din nedreptate; şi voi da osteneala lor drepţilor, şi legătură veşnică voi lega cu dânşii, şi se va cunoaşte întru neamuri sămânţa lor. Şi fiii lor în mijlocul popoarelor. Tot cela ce-i va vedea pe dânşii îi va cunoaşte, ca aceştia sunt sămânţă binecuvântată de Dumnezeu în veci, şi cu veselie se vor veseli în Domnul.
 
 
   Grăit-a Domnul feciorilor lui Israil, zicând : De veţi umbla întru poruncile mele, şi de veţi păzi învăţăturile mele, şi de le veţi face pe dânsele voi da vouă ploaie în vremea ei, şi pământul va da rodurile sale, şi pomii ţarinilor vor da rodul său, și va ajunge treierișul vostru la culesul viilor; şi culesul viilor va ajunge la semănătura, şi veţi mânca pâinea voastră întru saţiu, şi veţi locui fără de frică în pământul vostru, şi voi da pace în pământul vostru, şi veţi dormi şi nu va fi cine să vă spăimânteze pe voi. Şi voi pierde fiarele cele cumplite din pământul vostru, şi război nu va trece prin pământul vostru. Şi veţi goni pe vrăjmaşii voştri, şi vor cădea înaintea voastră ucişi. Şi vor goni cinci din voi o sută, şi o sută din voi zece mii, şi vor cădea vrăjmaşii voştri înaintea voastră de sabie. Şi voi căuta spre voi, şi voi binecuvânta pe voi, şi voi creşte, şi voi înmulţi pe voi, şi voi pune legătura mea cu voi, şi veţi mânca cele vechi, şi cele vechi ale celor vechi, și cele vechi dinaintea celor noi le veţi lepăda, şi voi pune legătura mea întru voi, şi nu va urî sufletul meu pe voi. Şi voi umbla întru voi, şi voi fi vouă Dumnezeu, şi voi veţi fi mie popor. Iar de nu Mă veţi asculta pe Mine. nici veţi face poruncile Mele acestea; şi de nu vă veţi pleca lor, şi judecăţile Mele de nu le va primi sufletul vostru, ca să nu faceţi voi toate poruncile Mele, şi ca să stricaţi legătura Mea, şi Eu voi face vouă aşa : Aduce-voi asupra voastră lipsă, şi veţi semăna în deşert seminţele voastre, şi vor mânca potrivnicii voştri ostenelile voastre. Şi voi întoarce faţa mea asupra voastră, şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri, şi vor goni pe voi cei ce vă urăsc pe voi, şi veţi fugi negonindu-vă pe voi nimenea, şi voi zdrobi ocara mândriei voastre, şi voi pune vouă Cerul ca de fier, şi pământul vostru ca de aramă. Şi va fi întru deşert tăria voastră, şi pământul vostru nu-şi va da sămânţa sa, şi pomii ţarinilor nu-şi vor da roadă. Şi voi trimite asupra voastră fiarele cele sălbatice ale pământului, şi vor mânca pe voi, şi vor topi dobitoacele voastre, şi voi împuţina pe voi, şi va pierde pe voi arma care vine asupra voastră, şi va fi pământul vostru pustiu, şi curţile voastre pustii vor fi. Precum voi aţi venit către mine pe de laturi, şi eu voi veni la voi întru mânie mare. Grăieşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui lsrail.
 
 
 
 
 
   Sosit-a intrarea anului, care ne cheamă să cinstim pe cei ce o luminează pe dânsa, pe Calista, pe Evod, şi pe Ermoghen, pe vitejii fraţi buni. Pe Simeon cel întocmai cu îngerii, pe Isus al lui Navi. Pe tinerii din Efes cei şapte la număr, şi ceata cea luminată a patruzeci de Sfinte femei, a cărora amintire împărtăşindu-ne iubitorii de praznic, din adâncul inimii să strigăm : Doamne binecuvintează lucrurile mâinilor tale, şi ne învredniceşte pe noi, cu folos a trece înconjurarea anului.
 
 
 
   Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce întru înţelepciune toate le-ai zidit, şi dintru nefiinţă întru fiinţă le-ai adus, binecuvintează cununa anului, şi cetatea noastră o păzeşte nevătămată. Şi pe credincioşii cârmuitorii noştri cu puterea ta îi veseleşte, biruinţă dându-le asupra potrivnicilor. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
 
 
 
   Minunat eşti Dumnezeule, şi minunate sunt lucrurile Tale, şi căile Tale neurmate, căci eşti înţelepciunea lui Dumnezeu, şi ipostas desăvârşit, şi putere, şi împreună fără de început şi împreună veşnic; şi cu voia Ta cea atotlucrătoare şi atotputernică, ai venit în lume, căutând ca să împodobeşti zidirea Ta, cu negrăita întrupare cea din Maică care nu ştie de bărbat, neschimbându-te după Dumnezeire; punând aşezământuri, şi ani, spre mântuirea noastră. Pentru aceasta strigăm către Tine, Bunule, Doamne slavă Ție.
 
 
 
   Cuvinte al Tatălui cel mai-nainte de veci, Cela ce cu înţelepciunea toate le-ai lucrat, şi cu cuvântul Tău cel Atotputernic toată făptura o ai aşezat, binecuvintează cununa anului bunătăţii tale, şi surpă eresurile; pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un bun şi iubitor de oameni.
 
 
   Precum Ilie prin căruţa cea de foc, aşa şi tu Cuvioase Părinte ai aflat bună scară a stâlpului, prin care te-ai suit la înălţime. Ci acela această suire altora nu a lăsat, iar tu, Fericite, ai lăsat şi după moarte această scară a stâlpului, cerescule omule, pământescule îngere, luminătorule neadormit al lumii, Simeoane Cuvioase ! Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
 
   Tu Împărate, Cela ce eşti pururea şi petreci în vecii cei fără de sfârşit, primeşte rugăciunea păcătoşilor care cerem mântuire, şi dă Iubitorule de oameni pământului tău bună rodire, bine întocmite văzduhuri dăruind; binecredincioşilor creştini ajută-le asupra barbarilor celor fărădelege, ca şi oarecând lui David. Că au venit aceştia în lăcaşurile Tale, Mântuitorule, şi locul cel preasfânt l-au spurcat. Ci dăruieşte-ne biruinţă, Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, căci Tu eşti biruinţa şi lauda celor binecredincioşi.
 
 
 
   A toată făptura Ziditorule, Cela ce timpurile şi anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, Doamne, păzind în pace pe popor; și ţara Ta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi ne mântuieşte pe noi.
 
 
   Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinţilor celor mai dinainte, Cuvioase, lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite, şi vieţii celor fără de trup, fiind în trup : Simeoane Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, limanul şi folosinţa neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Izbăvitorul lumii. Că numai tu eşti Maică şi Fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască pace la toată lumea.
 
 
 
 
   Cela ce vremi roditoare şi ploi, din Cer dai celor de pe pământ, şi acum primind cererile credincioşilor, mântuieşte de toată nevoia pe robii Tăi, că îndurările Tale sunt cu adevărat revărsate spre toate lucrurile Tale. Pentru aceasta binecuvântând intrările şi ieşirile, îndreptează lucrurile mâinilor noastre, Doamne; şi iertare de greşale dăruieşte nouă Dumnezeule; căci Tu din ce n-au fost, toate ca un Puternic întru fiinţă le-ai adus.
 
 
 
   Prin înfrânare ţi-ai împodobit viața ta, şi omorându-ți trupul tău, năvălirile vrăjmaşului le-ai biruit, Părinte fericite, şi te-ai mutat la Dumnezeu, întru viaţa cea veşnică, ca un vrednic moştenitor. Pentru aceasta nu înceta rugându-te, să se miluiască sufletele noastre.
 
 
   Cu credinţă ai intrat întru lupta muceniciei Calisto, împreună cu doi fraţi, mărturisind pe Hristos Dumnezeul nostru. Căci cu Darul fiind hrănită, vase înţelegătoare cu adevărat ale Bisericii lui Hristos, pe aceia i-ai săvârşit. Pentru aceasta te-ai şi împreunat cu dânşii, Muceniță întru viaţa cea de sus.
 
 
   Degrab primeşte Stăpână rugăciunile noastre, şi le du Fiului tău şi Dumnezeu. Doamnă preacurată, strică asuprelile, celor ce năzuiesc către tine; risipeşte năvălirile, şi îndrăznirile Fecioară, ale celor ce să într-armează acum asupra robilor tăi.
 
 
 
   Mieluşele cuvântătoare, cele ce sunteţi după vrednicie minunate, Mielului şi Păstorului, v-aţi adus prin credinţă, şi prin mucenicie alergarea săvârşind, credinţa aţi păzit. Pentru aceasta astăzi, cu bucurie lăudăm sfântă pomenirea voastră, pe Hristos mărind.
 
 
 
 
   Ca la Stăpânul a toate şi dătătorul bunătăţilor, la Tine cădem cu credinţă, strigând cu dinadinsul : De a Ta bună milostivire fiind îmblânzit Mântuitorule, şi pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi ale tuturor celor ce Ți-au plăcut Ție pururea, învredniceşte ca un bun, pe cei ce Te cinstesc în două firi, şi Te măresc cu credinţă pe Tine.
 
 
 
 
   Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
 
 
   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.
 
 
   Cuvioase Părinte în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.
 
 
 
 
 
 
   Să cântăm toate popoarele, Celui ce a scăpat pe Israil din robia cea amară a lui Faraon, şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povăţuit, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
 
 
   Să cântăm toţi lui Hristos, Celui ce cu bunăvoinţa Tatălui, S-a arătat din Fecioară, şi a propovăduit anul cel primit Domnului, spre mântuirea noastră, cântare de biruinţă, că S-a preamărit.
 
   În Nazaret venind Dătătorul legii, în zilele sâmbetelor a învăţat, descoperind iudeilor venirea Sa cea negrăită, prin care ca un milostiv, mântuieşte neamul nostru.
 
 
   Toţi credincioşii lăudăm, pe preaminunata Fecioară, care a răsărit lumii pe Hristos, şi de bucuria vieţii veşnice toate le-a umplut, pururea să o lăudăm că s-a preamărit.
 
 
 
   Tare asupra luptătorului împotrivă, v-aţi luptat Mucenițe, cu pustnicia mai întâi, apoi a doua oara prin vărsare de sânge. Pentru aceasta, cu credinţă cinstim pomenirile voastre.
 
   Rănindu-se de dragostea, Celui ce a răbdat pentru noi Crucea şi moartea, urmelorL ui au râvnit Sfintele femei, uitând neputinţa trupului.
 
   Jertfele elineşti, şi chipurile diavoleşti, cu arma credinţei, le-aţi surpat, şi v-ați adus la Biserica cerească, vase însufleţite, Mucenițe cele cu totul cinstite.
 
 
   Tinerele fecioare, întărindu-se cu Darul, Celui ce a răsărit din pântecele tău, Fecioară cu totul fără prihană, cu bucurie au suferit, întreitul val al muncilor, şi de mireasma ta s-au umplut veselindu-se.
 
 
 
 
 
   Învredniceşte-mă o purtătorule de Dumnezeu Simeoane, ca cu organul limbii cel putred, să alcătuiesc ţie cântare, şi cu rugăciunile tale, dăruieşte-mi lumina cunoştinţei cea de Dumnezeu învăţată.
 
   Înţelepciunea ta Părinte, o au cunoscut persanii, etiopienii, indienii, şi sciţii şi mulţimea arabilor, şi au preamărit pe Hristos, Cel prin tine preamărit.
 
 
   De dar duhovnicesc te-ai umplut; căci de la staulele păstoreşti, ca Iacov, ca David şi ca Moise, maimare povăţuitor turmelor celor cuvântătoare, te-ai arătat, Fericite.
 
 
   Preacurată Născătoare de Dumnezeu bucură-te, ca ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, şi te roagă să se izbăvească din nevoi, cei ce te laudă pe tine.
 
   Cruce însemnând Moise în drept cu toiagul, Marea Roşie o a despărţit, lui Israil celui ce pedestru o a trecut. Iar dea-curmeziş aceiaşi lovindu-o, o a împreunat împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos să-i cântăm, Dumnezeului nostru că s-a preamărit.
 
 
 
   Întăreşte-mă pe mine Hristoase, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, şi mă luminează cu lumina feţei Tale; că nu este sfânt, fără numai Tu Iubitorule de oameni.
 
   Întăreşte bunule, ca o vie roditoare, care cu dragoste o a sădit pe pământ dreapta Ta, şi păzeşte Biserica Ta Atotputernice.
 
   Pe cei ce cu credinţă te laudă pe Tine Stăpânul tuturor, învredniceşte-i a petrece anul acesta cu fapte duhovniceşti, şi bine-plăcând Ție Ziditorului.
 
   Lină înconjurarea anului dă-mi-o mie Hristoase Îndurate, şi mă luminează cu cuvintele Tale cele dumnezeieşti, care Te-ai arătat grăindu-le iudeilor în sâmbete.
 
 
   Pururea te mărim pe tine, ca pe ceea ce numai tu peste fire, ai primit Darul cel mai presus de om, pe Hristos Dumnezeul nostru Cel ce neschimbat s-a sălăşluit în pântecele tău.
 
 
 
   Cu tărie atotputernică fiind întărite muceniţelor, aţi biruit puterea potrivnicilor luptători; pentru aceasta ca nişte purtătoare de biruinţă, de la Hristos v-aţi încununat.
 
   Astupat-aţi gurile cele căscate ale fiarelor, cu dumnezeiască puterea lui Hristos, de Dumnezeu purtătoarelor, şi v-aţi mântuit fără de vătămare, ca unele ce aţi cinstit pe Dumnezeu.
 
   Cu cea către Dumnezeu dragoste îndumnezeindu-vă, mulţimea dumnezeilor o aţi lepădat, şi la desfătarea măririi celei de sus, aţi ajuns purtătoarelor de nevoinţă.
 
 
   Pe tine cu totul fără prihană, adevărată Maica lui Dumnezeu, cu bunăcredinţă te mărturisim; căci prin tine a petrece cu noi Făcătorul, ne-a învrednicit.
 
 
 
   Izbăvindu-te de năvălirea cea viforoasă a duhurilor, la lăcaşul cel de mântuire ai năzuit Simeoane, din care şi viaţa cea neîmbătrânită ai câştigat.
 
   Cu totul ţi-ai plecat cu bucurie urechile întrutot fericite către ascultarea Stăpânului, Celui ce te-a fericit, şi aşa ai aflat fericita petrecere.
 
 
   Primind seminţele cuvântului, în brazdele inimii tale, cu adăparea lacrimilor, spic înmulţit de fapte bune lui Hristos ai secerat.
 
 
   Negrăit ai zămislit pe Mântuitorul şi Domnul Cel ce ne-a mântuit din nevoi, pe noi cei ce întru adevăr te cinstim, dumnezeiască mireasă.
 
 
   Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, că cu odrăslirea au ales preot, iar Bisericii celei mai-nainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere, şi spre întărire.
 
 
   Cela ce locuieşti întru cei de sus Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute şi celor nevăzute şi Ziditorule; Cela ce zilele şi nopţile, timpurile şi anii ai făcut; binecuvintează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte în pace pe cei binecredincioşi, ţara aceasta, şi pe poporul tău mult-îndurate.
 
 
 
   Cu înfrânarea şi cu ostenelile, şi cu rugăciunile sufletul tău pedepsindu-ţi cu dumnezeiască cuviinţă, te-ai făcut părtaş Mucenicilor, Fericite. Daruri de minuni cu adevărat ai câştigat, a vindeca bolile celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta şi taberele dracilor goneşti, cu puterea cea dată ție de sus asupra lor, Simeoane preafericite ! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
 
 
   Înălţatu-te-ai prin credinţă Părinte înţelepte, şi cele vremelnice toate trecându-le cu vederea, lui Hristos ai urmat cu puterea Duhului, cu înfrânarea ţi-ai topit trupul tău Cuvioase, strălucirea cerească pururea mai-nainte văzând. Pentru aceasta ai şi aflat spre dumnezeiasca suire stâlpul, scară potrivită dorului tău, Simeoane Preasfinţite ! Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
 
 
 
   Ca la Stăpânul a toate şi dătătorul bunătăţilor, la Tine cădem cu credinţă, strigând cu dinadinsul : De a Ta bună milostivire fiind îmblânzit Mântuitorule, şi pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi ale tuturor celor ce Ți-au plăcut Ție pururea, învredniceşte ca un bun, pe cei ce Te cinstesc în două firi, şi Te măresc cu credinţă pe Tine. 

 
 
   Cunoscut-am Atotputernice iconomia Ta, şi cu frică Te-am preamărit pe Tine, Mântuitorule.
 
   Începerea anului ca o pârgă de prinos, îţi aducem Ție, Mântuitorule noi poporul Tău, şi cu cântări îngereşti Te slăvim.
 
   Învredniceşte ca un iubitor de oameni, pe cei ce au început anul, a-l şi săvârşi spre plăcere Ție, Hristoase.
 
   Atotţiitorule unule Doamne, înconjurările anului liniştindu-le, dăruieşte lumii pacea Ta.
 
 
   Ca pe un liman al sufletelor noastre, şi neclintită nădejde, pe Născătoarea de Dumnezeu toţi să o lăudăm.
 
 
 
   Răbdând munci şi zdruncinări la trup, în multe feluri, zdrobire la membre şi ardere, aţi moştenit lăcaşurile cereşti, îndulcindu-vă de pomul vieţii, cele ce sunteţi după vrednicie minunate.
 
   De nevoinţa fericitelor Fecioare, s-au mirat puterile cereşti, căci în fire femeiască au biruit pe vrăjmaş, fiind întărite cu puterea Celui ce a răsărit din Fecioară.
 
   Lepădând toată deşertăciunea lumii, v-aţi lipit cu tot sufletul numai de Dumnezeu; pentru aceea aţi răbdat asprimea pusniciei şi a chinuirii, miresele lui Hristos cele prea răbdătoare.
 
   Purtând Crucea ca o armă prea tare, aţi stătut împotriva taberelor celor potrivnice, şi de la Hristos Cel ce cu puterea Dumnezeirii a biruit lumea, v-aţi întărit spre biruinţă.
 
 
   De Dumnezeu grăitorul Prooroc, dedemult a zis, că se va pogorî Cuvântul ca ploaia pe lână, în pântecele tău, Preacurată, pe care în două firi l-ai născut, căruia strigăm : Slavă Hristoase puterii Tale.
 
 
   Nu pe nisip preafericite, ci întru prea adânci ostenelile tale, punând temelia nevoinţei, ai zidit turn neclintit de fapte bune.
 
   Cu frica Duhului ţi-ai pătruns trupul tău cel mult trudit de târsâni, Fericite, pentru aceea funia cereştii moşteniri ai câştigat.
 
   Izgonitu-s-au patimile cele ascunse, spăimântându-se de străduirea trupului tău ce a suferit în gunoi cu viermi, Fericite.
 
 
   Urmând Celui ce de bunăvoie a suferit moartea cea dătătoare de viață, pe tine însuţi de viu în groapă întunecoasă te-ai închis Cuvioase.
 
 
   Pe Dumnezeu care l-ai născut, prea Curată Marie, roagă totdeauna, să dăruiască robilor tăi, iertare de greşale.
 
 
   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preamărit Dumnezeirea Ta .
 
 
 
   De noapte mânecând Te lăudăm pe Tine, Hristoase, Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitorul sufletelor noastre; pace lumii dăruieşte, Iubitorule de oameni.
 
   Cela ce toate le umpli de bunătate Hristoase, dăruieşte robilor Tăi anul ce se înconjură de multe ori, bine întocmit, bine roditor şi încununat cu binecuvântări.
 
   Curgerea anului arată-o nouă, schimbare spre cele mai bune, şi paşnică tocmire dă-ne, celor ce Te mărturisim pe Tine, Cuvântul lui Dumnezeu, care Te-ai asemănat oamenilor.
 
   Pe pământ ai venit Cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, vestind celor robiţi iertare, şi orbilor vedere de la Tatăl, Cela ce eşti mai presus de vremi.
 
 
   Nădejdea noastră, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, şi dorul nostru spre tine îl punem, milostiv fă-ne nouă Fecioară, pe Cela ce L-ai născut.
 
 
 
   Ca nişte mieluşele fără prihană, ca nişte jertfe primite, Mieluşelului celui adevărat şi Păstorului, Mucenițe v-aţi adus prinos cu totul desăvârşit, şi arderi bineprimite.
 
   Omorâte fiind cu trupul, aţi vieţuit cu sufletul muceniţelor, ca cele ce aţi urmat Celui ce a omorât tăria morţii; şi Crucii, şi morţii, şi patimii de bunăvoie pe Sine s-a dat.
 
   Cu trupurile fiind osebite, cu un cuget aţi fost unite, şi cu multe feluri de bătăi fiind strujite, şi de foc arse, cu un suflet aţi mărturisit pe unul Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat.
 
 
   Pe mine cel căzut în groapa ispitelor, ridică-mă şi mă îndreptează, una cu totul fără prihană, ceea ce ai născut pe Dumnezeu îndreptătorul tuturor, Cel ce a împreunat cu bunătatea cele ce mai-nainte erau risipite.
 
 
 
   Ca pe Daniil oarecând din groapa fiarelor, arătânduţi-se Hristos, Simeoane, nevătămat pe tine te-a scos.
 
   Pe tine cu totul dându-te Domnului, supărările cele potrivnice, de lapoviţă, de ger şi de zăduf, le-ai suferit.
 
   Nou Moise şi Ilie te-ai arătat, Fericite, ca un post de patruzeci de zile, toată viaţa ta cu o hrană petrecându-ţi Cuvioase.
 
 
   Legăturile lanţurilor ca un gherdan de aur ţi s-au socotit Cuvioase Simeoane, şi cu dumnezeieşti aripi spre Cer ai călătorit.
 
 
   Roagă pururea, pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ceea ce nu ştii de nuntă, Marie preacurată, să ne trimită nouă credincioşilor mare mila Sa.
 
 
   O de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu care dă pace sufletelor noastre.
 
 
 
   Pe Proorocul l-ai mântuit din chit Iubitorule de oameni, şi pe mine mă scoate dintru adâncul păcatelor, rogu-mă.
 
   Viaţă bineplăcută Ție a începe Stăpâne, cu începerea anului, pe noi ne învredniceşte. 
 
   Părtaşi legii Tale, şi plini de zile duhovniceşti, arată-ne pe noi cei ce Te lăudăm pe Tine, mult-îndurate Mântuitorule.
 
 
   Pe cei ce scapă la tine, izbăveşte-i de toată îngrozirea, rugămu-ne, ceea ce ai născut pe, Hristos, Dumnezeul nostru.
 
 
 
   Zdrobit, şi de picioare femeieşti călcat, văzând strămoaşa, pe cela ce cu înşelăciune o a izgonit pe dânsa din rai mai-nainte, dumnezeieşte se bucură.
 
 
   Valurile muncilor cele sălbatice înălţându-se, corăbiile muceniţelor a le îneca n-au putut, ci cu palmă puternică la dumnezeieşti, limanuri au ajuns.
 
 
   Plinirea cuvintelor tale văzându-o, măreşte mai ales Maica lui Dumnezeu, pe Cela ce te măreşte pe tine, căci toate neamurile pe tine acum cu adevărat te fericesc.
 
 
 
   De semne şi de minuni făcător, Hristos, pe tine te-a arătat, şi lăcaş Dumnezeieştii lucrări, Fericite.
 
   Înălţatu-ţi-ai trupul tău Simeoane pe stâlp ca pe Cruce; pentru aceasta te-ai preamărit împreună cu Hristos, Cel ce s-a înălţat pe lemn pentru tine.
 
 
   Aflând Simeoane minunate, călătoria spre cele de sus, la înălţimea cerească ridică pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine.
 
 
   Biserică a lui Dumnezeu şi sicriu şi cămară însufleţită, şi uşă cerească, de Dumnezeu Născătoare, credincioşii pe tine te vestim.
 

   În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, Mântuitoarea patimă, mai-nainte o a închipuit arătat. De unde a treia zi ieşind, învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit  cu trupul, şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.
 
 
   Cele de sus căutând, şi cu cei de jos împreunându-te, şi căruţă de foc stâlpul tău făcându-ţi, printr-însul împreună vorbitor cu îngerii ai fost Cuvioase. Cu care împreună roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu, pentru noi toţi.
 
   Viaţa cea curată a lui Simeon, ce limbă omenească va fi îndestulată cândva spre laudă a o spune ? Însă voi povesti cu dumnezeiască înţelepciune nevoinţele viteazului acestuia, şi luptele cele de pe pământ, ca ale celui ce s-a arătat luminător tuturor oamenilor, şi prin multa răbdare în ceata îngerilor a strălucit; că împreună cu dânşii cântând neîncetat lui Hristos, prin înfrânare curăţia a câştigat, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

    Luna lui Septembrie are 10 zile, ziua are ceasuri 12, și noaptea ceasuri 12. În ziua dintâi începutul Indictului, adică al anului nou bisericesc,
 
Stih : Binecuvintează-ne nouă Indictul anului nou,
Cel ce eşti prea vechi, şi pentru oameni nou.
 
   Trebuie să ştim, că Biserica lui Dumnezeu prăznuieşte Indictul, luând obicei de la cei bătrâni; că era obicei la romani, să se facă începătura anului de la acest Indiction. Că Indictionul la romani se zice, poruncă şi arătare; și pentru că într-această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos în Sinagoga Iudeilor, și dându-i-se cartea lui Isaia Proorocul, şi deschizându-o a aflat locul, unde era scris : Duhul Domnului peste mine, pentru care m-a uns, bine a vesti săracilor m-a trimis, a vindeca pe cei zdrobiţi la inimă, a propovădui robiilor slobozenie, şi orbitor vedere. A slobozi pe cei sfărâmaţi întru uşurare, a propovădui anul Domnului cel primit. Apoi dând cartea slugii şi şezând a zis : Astăzi s-a plinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Cât s-au şi mirat popoarele de cuvintele Darului ce ieşea din gura lui.
 
 
Stih : De sineși iese ca un vânat minunat,
Din adâncul iezerului a Fecioarei chip prealuminat.
 
   Pomenirea Născătoarei de Dumnezeu a Miasinilor se face pentru sfânta icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu, care s-a aruncat în iezerul Gazurului, la Mănăstirea Miasinilor, pentru frica luptătorilor de icoane, şi după multă vreme cu voia lui Dumnezeu a ieşit nestricată. Iar pomenirea arderii de foc se face, căci s-a întâmplat pentru păcatele noastre de s-a făcut ardere foarte mare în cetatea împărătească în zilele lui Leon marelui împărat, şi a ars cea mai multă parte a cetății până în şapte zile.
 
 
Stih : Lăsând Simeon cea de pe stâlp şedere,
A aflat în Cer starea cea fără de durere.
 
Stih : Simeon cel ce întru înălţimea stâlpului s-a nevoit,
La întâia zi a lui Septembrie de pe pământ la Cer a călătorit
 
    Simeon Stâlpnicul a fost în zilele împărăţiei lui Leon celui mare, şi a lui Martirie Patriarhul Antiohiei, care era din Eparhia Ciliciei, dintr-un sat ce se chema Sisan. Acesta călugărindu-se, şi suindu-se într-un stâlp, şi suferind într-acel stâlp patruzeci şi şapte de ani, şi făcându-se de multe minuni făcător, a adormit cu pace.
 
    Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Martei maicii Cuviosului Simeon. Şi a Cuvioasei Evantiei. Şi adormirea lui Isus a lui Navi.
 
Stih : Marta oarecând pe pământ pe Hristos l-a sălăşluit.
Iar pe dânsa Hristos în Cer o a sălăşluit.
 
Stih : Pe soarele care odinioară alerga, Isus l-a oprit,
Părăsindu-l de a-l mai vedea de soarele măririi cu ochii s-a lipit.
 
    Acest Isus a fost fiu a lui Navi, şi următor scaunului lui Moise celui ce a fost dătător de lege Evreilor. Carele a luat şi cetatea Ierihonul, ce era a celor de altă seminţie. El a văzut pe Arhistrategul Mihail ținând în mână spadă, şi aflând el cum că este maimarele Voievodul puterii Domnului, lepădându-şi armele, a căzut la picioarele lui. Însă dând el război cu cei de altă seminţie, şi vrând să apună soarele, având el osârdie spre război, rugatu-s-a lui Dumnezeu, şi a zis să stea soarele şi îndată a oprit soarele din calea lui să nu apună, până ce a înfrânt pe cei străini care au fugit, şi i-a biruit cu puterea. Apoi povăţuind el poporul, şi trecând prin pustie şi împărţindu-le pământul făgăduinţei, şi judecând pe popor douăzeci şi şapte de ani, s-a făcut înfricoşat vrăjmaşilor, şi arătându-şi bărbăţia şi bună fapta sa în multe războaie, a murit, şi s-a îngropat cu cinste de poporul său.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei Mucenițe Fecioare, şi a lui Ammun Diaconul, dascălul lor.
 
Stih : Pe fecioarele cele la număr de două ori câte douăzeci,
Nicidecum nici focul nici sabia nu le îngrozeşte.
Ci mai vârtos mire pe Fiul lui Dumnezeu le pricinuieşte.
 
Stih : Ammun cu luminată podoabă s-a îmbrăcat.
Pentru că cu bucurie de trup s-a lepădat.
 
    Acestea erau din Andrianopolul Macedoniei şi fiind creştine au urmat lui Hristos, având şi dascăl pe Diaconul Ammun. Deci prinzându-se de Vavd Domnul Andrianopolului, şi mult fiind muncite ca să se închine idolilor, s-au rugat lui Dumnezeu, şi s-a spânzurat în văzduh popa idolilor, care chinuindu-se multe ceasuri, şi căzând jos a pierit. Apoi a spânzurat pe Sfântul Ammun, şi l-au zgâriat pe coaste, după aceea au pus coif ars pe capul sau, şi izbăvindu-se de dânsul s-a trimis împreună cu Sfintele fecioare de la Bereta la Iraclia Traciei la Licinie tiranul. Şi din porunca acestuia, zece dintr-însele s-au băgat în foc, iar la opt cu dascălul lor li s-au tăiat capetele; şi alte zece, săbii prin gura şi prin inima suferind, s-au sfârşit; şase le-au zdrumicat cu cuţite. Iar celelalte şase luând fiare arse prin gură, s-au mutat la Domnul.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi fraţi buni Evod, Calista şi Ermoghen.
 
Stih : Calistei dimpreună cu doi buni fraţi ai ei capul i s-a tăiat,
Şi foarte bun cu adevărat sfârşit a aflat.
 
    Aceşti Sfinţi Mucenici, fraţi buni fiind, precum erau născuţi dintr-un pântece, aşa s-au născut şi duhovniceşte prin scăldătoarea cea dumnezeiască pe vremea propovăduirii. Şi de vreme ce au fost pârâţi către cel mai mare ce era biruitor atunci, cum că sunt creştini, şi cunoscându-se bun neamul şi neîngrozită starea sufletului for, moarte de sabie asupra lor au rânduit, şi aşa sfârşindu-şi calea muceniciei, la Domnul s-au mutat.
 
    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru, Meletie cel nou ce s-a nevoit în muntele Miupoliei, cu pace s-a săvârşit.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Anghel, care a mărturisit în Constantinopol la anul 1680, prin sabie s-a săvârșit.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
 
   Tinerii în buna-credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând au cântat : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
 
 
   Cela ce eşti mai-naintea veacurilor, şi în veci Domnul celor ce-ți cântă Ție, Hristoase, izvorul bunătăţilor, umple de darurile Tale cele bune anul acesta, Dumnezeul părinţilor Cel ce eşti binecuvântat.
 
 
   Ca nişte robi Ție, Stăpânului, spre rugăciune pe preacurata Maica Ta aducem Hristoase, ca să mântuieşti de toată primejdia, pe poporul Tău, Bunule, pe cel ce-ți cântă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
 
 
   Cât este de nebiruită înţelepciunea ta Ammune, de Dumnezeu purtătorule, că începător fiind cetei fecioarelor, de munci nu te-ai temut, împreună cu dânsele săvârşindu-te, ca un Diacon şi tăinuitor al Dumnezeieştii măriri.
 
   Ca un povățuitor înţelept, cu cuvinte de vitejie ai îndemnat pe Mucenițe să rabde dureri trupeşti pentru Mirele Hristos, şi să strige : Dumnezeul Părinţilor bine eşti cuvântat.
 
   Să nu ne lenevim, iată s-a gătit locul muceniciei, fecioarelor ! Să stăm bărbăteşte, Hristos cununi tinde, trupului nostru să nu-i părtinim, strigat-au femeile cele viteze în locul cel de luptă.
 
 
   Binecuvântat este rodul pântecelui tău Celui binecuvântat; pe care bine-L cuvintează puterile cereşti, adunările omeneşti, ca pe Cel ce ne-a mântuit pe noi de blestemul cel dedemult, ceea ce eşti binecuvântată.
 
 
   Deschizând porţile ploii, ai dezlegat seceta celor lipsiţi de umezeală, şi pământul ce se clătina, l-ai liniştit prin rugăciunile tale, şi ai învăţat pe popoare să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Ca un prea mare luminător al Bisericii, şi mult luminător soare, Simeoane, pretutindenea razele răspândindu-ţi, ai luminat pe popoare, şi le-ai învăţat să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Ca nişte ape de pretutindenea pornindu-se noian de oameni, în ograda nevoinţei tale s-au adunat, slugă a lui Hristos, Simeoane, şi de la tine s-au învăţat să strige : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Oarecând în braţele bătrânului, iar acum în tăbliţele inimii tale Cuvioase, cu putere nevăzută Hristos s-a odihnit Simeoane, pentru aceasta ai strigat : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Cu cuviinţă era dintru tine Fecioară preacurată să se nască, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire; căci tu te-ai arătat cu curăţia mai presus decât toţi; căruia strigând, cu cântări glăsuim : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire, şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâietor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsună, împreună cu focul fiind cântau : Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.
 
 
 
   Pe Cel ce a mântuit în cuptor, pe tinerii cei cuvântători de cântare, şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ca unui începător al mântuirii Hristoase, începătură, de an aduce Ție, cinstita Biserică strigând : Lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
   Pe Ziditorul, Cela ce din nefiinţă toate le-a zidit cu înţelepciune negrăită, şi poartă curgerea vremilor după voia Sa, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Lui Dumnezeu, Celui ce toate le chiverniseşte şi vremile preface, spre trebuinţa oamenilor cea de multe feluri, să-i cântăm : Lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci.
 
 
   Pe tine Maica lui Dumnezeu, Fecioară preacurată, întru înconjurările anilor, şi întru curgerea vremilor toţi pământenii cu cuviinţă te lăudăm, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, şi mântuitoarea tuturor.
 
 
 
   Dezbrăcându-vă cu adevărat de omul cel stricat prin păcat, v-aţi îmbrăcat cu haine luminate din sângiurile muceniceşti, şi cu osârdie cântaţi : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cu Dumnezeieștile străluciri ale Soarelui celui înţelegător, Mucenițe fiind strălucite, noaptea nedumnezeirii aţi trecut, cântând întru unimea sufletului : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ca nişte mieluşele fără de răutate, ca nişte dumnezeieşti porumbiţe, ca nişte junghieri de bunăvoie, şi ca nişte jertfe fără prihană, v-aţi adus lui Hristos, Ziditorului, cu un glas cântând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cu porunca tiranilor celor fărădelege, mădularele fiindu-vă zdrumicate, cu toiege sfărâmate fără milă bătute, de sabie tăiate, nedreaptă moarte aţi suferit. Pentru aceasta cu bucurie aţi moştenit nemuritoare şi bogate daruri.
 
 
   În urma ta au alergat Mucenițele femei, preacurată dumnezeiască Mireasă, simţind mirosul mirului celui cu dulce mireasmă a unuia născut Fiului tău, Celui ce a strălucit din pântecele tău Fecioară, ceea ce nu ştii de nuntă. Şi împreună cu tine acum împărățesc, lăudând pe Hristos în veci.
 
 
 
   Depărtându-te de toată dulceaţa cea lumească, și îndurându-te de neputinţa Maicii tale, ca un viu te-ai arătat ei după moarte, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi în veci.
 
   Pe tânărul cel slăbănog tămăduindu-l, a purta pe umerii săi pe Filarh i-ai poruncit, şi l-ai învăţat a lăuda pe Domnul, şi a-L preaînălţa întru toţi vecii.
 
   Cela ce a preamărit pe Iov prin răbdare, putrejunea trupului tău celui rănit, în mărgăritar de mult preţ o a întors, sluga lui Hristos, Simeoane, şi te-a preamărit întru toți vecii.
 
 
   Pe maimarele tâlharilor cel pierzător, ca şi dedemult pe lemn pe tâlharul, l-ai chemat, cu rugăciunile lui Simeon o Stăpâne ! Pentru aceasta pe Tine te lăudăm, şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
 
   Pe tine ceea ce ai primit de la înger bucură-te ! Și ai născut pe Domnul măririi, şi ai răsărit lumină lumii, toţi te lăudăm, şi te preaînălţăm Fecioară Născătoare de Dumnezeu.
 
 
   Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii pe făcătorul Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul cel ce S-a pogorât, şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Prea Sfânt, care dă viață tuturor întru toţi  vecii.
 
 
 
   Chipul naşterii Tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
 
   Cuvântul lui Dumnezeu şi puterea, înţelepciunea cea adevărată şi ipostatnică, care împreună ţii şi chiverniseşti toate cu înţelepciune, şi această vreme de acum robilor tăi întru aşezare lină o tocmeşte.
 
   Toate lucrările Tale, Doamne, cerurile, pământul, lumina, şi marea, apele, şi toate izvoarele, soarele şi luna, întunericul şi stelele, focul şi oamenii, şi dobitoacele, împreună cu îngerii Te laudă pe Tine.
 
   Unule Cela ce eşti mai-nainte de veci, ca un Făcător al veacurilor, şi care împărăteşti; o Dumnezeire în trei Ipostasuri neamestecată, prin rugăciunile Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, anul acesta roditor arată-l moştenirii Tale.
 
 
   Mâtuitorule a toate şi Atotţiitorule, Ziditorule al făpturii, şi îndreptătorule, pentru rugăciunile celeia ce te-a născut pe Tine fără de sămânţă, pace lumii Tale dăruieşte, păzind Biserica totdeauna neclintită.
 
 
 
   Ca dintr-un izvor se revarsă curgeri de tămăduiri preafericite, celor ce au trebuinţă, potolesc vătămarea bolilor, arşiţa patimilor gonesc, inimile iubitorilor de Dumnezeu le adapă spre bună rodirea dumnezeieştilor fapte.
 
   Dumnezeiescul diacon Ammun, şi Chelsina, şi cu dânşii patruzeci de femei, de Dumnezeu înţelepţite, pătimind după lege, s-au încununat; şi acum cu îngerii dănțuiesc, pe care după datorie îi fericim.
 
   Înălţatu-v-aţi dumnezeieşti mirese, putere asupra vrăjmaşilor luând, şi îngerilor v-ați asemănat; cu pomul vieții neoprit îndulcindu-vă în rai, din izvorul tuturor bunătăţilor acum vă îndestulaţi, rugându-vă pentru lume.
 
 
   Lăcaş înţelepciunii Celei mai presus de minte, te-ai arătat Fecioară fără prihană, scaun însufleţit şi uşă. Pentru aceasta ca pe o împărăteasă te-au iubit fecioarele pe tine, Fecioară, și ca lui Dumnezeu, în urma ta aducându-se.
 
 
   Pe tine cela ce prin înfrânare, ai împărăţit peste patimi, Hristos te-a primit Simeoane purtătorule de Dumnezeu, părtaş Împărăţiei Sale; pentru aceasta cu cântări te mărim.
 
   Învrednicindu-te darului de tămăduire din vistieriile Duhului cele nesfârşite, dai tămăduiri celor ce prăznuiesc pomenirea ta, Simeoane de Dumnezeu purtătorule.
 
 
   Călătorindu-te spre Cer Cuvioase, prin fapte bune, şi postnicească nevoință suferind, la lăcaşurile cereşti ai zburat; roagă-te dar să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Rug arzând cu foc şi nears, te-ai arătat o Fecioară, zămislind fără de sămânţă, pe Dumnezeu şi Mântuitorul lumii; pe care neîncetat Îl mărim.
 
 
   Rai de taină eşti Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de care lemnul Crucii cel de viață purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.
 
 
   Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoaşei cel a tot neamul, s-a dezlegat prin odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cereşti o măresc.
 
 
 
   Dumnezeule al Dumnezeilor şi Doamne, firea cea în trei ipostasuri, Cela ce eşti neapropiat, pururea veşnic, nezidit, Făcătorule al tuturor Atotputernice, la Tine cădem toţi şi pe Tine te rugăm ca un bun, acest an de acum, binecuvântându-l, păzeşte în pace, pe cei binecredincioşi, şi pe tot poporul Tău Îndurate.
 
 
   Viaţa ta cea purtătoare de lumină Cuvioase, ca un luceafăr strălucind, a luminat toată partea cea de sub soare cu razele minunilor. Căci prin stâlp Părinte, te-ai suit ca pe o scară, la Dumnezeu, unde este săvârşirea tuturor doririlor cu adevărat, Simeoane, rugându-te pentru noi cei ce te cinstim pe tine, Fericite.
 
   Cela ce eşti Ziditor şi ocârmuitor a toată făptura, care vremile şi anii le-ai tocmit cu Ta putere, cursul anului, cu binecuvântare de bunătate încununează-l Îndurate, şi în pace întreg şi fără de bântuială păzeşte pe poporul Tău; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi ale dumnezeieştilor îngeri.
 
 
 
   Cuvântul cel mai-nainte de veci al Tatălui, care eşti în chipul lui Dumnezeu, şi ai tocmit făptura din ce n-a fost întru fiinţă. Cela ce vremile şi anii le-ai pus întru a Ta putere, binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, dând pace Bisericii Tale, şi biruinţă binecredincioşilor, bună rodire pământului, şi nouă mare milă.
 
 
   Împărăţia Ta, Hristoase Dumnezeule, este împărăţia tuturor veacurilor, şi stăpânia Ta întru tot neamul şi neamul; că toate cu înţelepciune le-ai făcut, vremi şi ani nouă mai-nainte punând. Pentru aceasta mulţumind de toate, strigăm : Binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale, şi ne învredniceşte pe noi fără de osândă a striga către Tine : Doamne mărire Ție !
 
   Umbletele Tale Dumnezeule, sunt umblete mari şi minunate; pentru aceasta mărim puterea rânduielii Tale, căci lumină din lumină ai venit în ticăloasă lumea Ta, şi blestemul cel dintâi al lui Adam celui vechi l-ai stricat, şi bine ai voit Cuvinte, nouă întru înţelepciune, vremi şi ani a ne alcătui, ca să mărim bunătatea Ta cea atotlucrătoare, Doamne, mărire Ție.
 
 
   Când cu patima Ta Doamne, ai întărit lumea, atunci şi cei neputincioşi s-au încins cu putere, femeile s-au îmbărbătat asupra amarului muncitor, şi greşalele strămoaşei îndreptând, iarăşi desfătării raiului părtaşă s-a făcut, spre mărirea Ta, a Celui ce Te-ai născut din femeie, şi ai mântuit neamul omenesc.
 
 
   Cel din pruncie sfinţit Simeon, ca un rod bun din rădăcină bună ai răsărit, şi cu darul mai ales decât cu lapte hrănindu-se, şi pe piatră trupul suindu-şi, şi către Dumnezeu înălţându-şi gândul, ceresc lăcaş şi-a zidit prin faptele cele bune, şi cu dumnezeieştile puteri cele de sus desfătându-se, sălaş s-a făcut lui Hristos Dumnezeu, şi Mântuitorului sufletelor noastre.
 
 
   Cela ce cu negrăita înţelepciune ai tocmit toate, Cuvinte a lui Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, Carele vremi şi ani mai-nainte ai pus nouă, lucrurile mâinilor Tale le binecuvintează, şi pe binecredinciosul popor cu puterea Ta veseleşte-l, dându-i putere asupra vrăjmaşilor, ca un bun şi de oameni iubitor.
 
   Îndată : Doxologia mare, după Sfinte Dumnezeule..., Troparul Indictului, Mărire..., al Cuviosului. Şi acum..., Bucură-te cea plină de Dar..., Ecteniile, Apolisul (Otpustul) și Ceasul 1 la care zicem Troparul Indictului, Mărire..., al Cuviosului, Şi acum..., Troparul Născătoarei Ceasului, După Sfinte Dumnezeule... Condacul Indictului Asemenea şi la celelalte Ceasuri zicem Troparul şi Condacul Indictului, și al Cuviosului schimbându-le.
 
 
   Tipica şi din Canoanele indictului şi a Cuviosului, Cântarea 3-a şi a 6-a. Prochimenul, glasul al 3-lea. Mare este Domnul..., Stih : Lăudați pe Domnul că este bun..., Apostolul către Timotei : I. Cap. II, 1, începutul 183. Fiule Timotei, rogu-te mai-nainte..., Şi al Cuviosului, Către Coloseni : Fraţilor, îmbrăcaţi-vă ca nişte aleşi..., Aliluia, glasul al 4-lea. Ţie se cuvine Cântare Dumnezeule... Stih : Binecuvânta-vei cununa..., Evanghelia de la Luca : În vremea aceea venit-a Iisus în Nazaret... Caut-o Joi a 18-a, şi a Cuviosului de la Matei : Zis-a Domnul toate îmi sunt date de la..., caută Ianuarie 20 şi Joi a 4-a, Chinonicul Indictului : Binecuvânta-vei cununa anului..., Şi al Cuviosului : Întru pomenire veşnică va fi dreptul..., Aliluia de 3 ori.
 
 
 
   Cade-se a şti, că de se va întâmpla ziua cea dintâi a lunii Septembrie în zi de Duminică, se lasă slujba Sfintelor Mucenițe, şi să se cânte când va socoti Eclesiarhul. Și cântăm numai ale Învierii cu slujba Indictului, şi a Cuviosului Simeon. La Vecernia cea mică, Stihirile învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu, după obicei. Iar la Vecernia cea mare, după Catisma cea obişnuită, la Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii 3, ale lui Anatolie 4, ale indictului 3 şi ale Sfântului Simeon 3. Mărire..., a Indictului, Și acum..., Dogmatica glasului ce se va întâmpla la Octoih, Ieşire (Vohod), Lumină lină..., Prochimenul zilei, Paremiile Indictului şi a Sfântului. La Litie Stihirile Sfântului căruia va fi hramul, și ale Indictului Stihiri 4, două pe glasul 1, şi două pe glasul al 2-lea. Mărire..., a Cuviosului glasul al 6-lea : Dumnezeiescul Dar umbrează..., Şi acum..., a Indictului, glasul al 8-lea : Cela ce cu negrăita înţelepciune..., (Acestea toate caută-le la Stihoavna Indictului şi la Toată suflarea...). La Stihoavnă, Stihirile Învierii, după Alfa Vita. Mărire..., a Cuviosului, glasul al 5-lea : Precum Ilie prin căruţa cea de foc... Şi acum..., a Indictului glasul al 5-lea : Tu împărate, cela ce eşti pururea... La binecuvântarea pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., de 2 ori, şi al Indictului o dată şi citire la Trimiteri, şi alte citiri ale Sfântului Simeon. La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de 2 ori, Mărire... al Cuviosului. Şi acum..., al Indictului. După Catisme, Sedelnele Învierii cu Troparele Născătoarei, şi după Fericiţi cei fără prihană în cale..., îndată începem : Bine eşti cuvântat Doamne..., Deci Ipacoi şi Antifoanele glasului. Prochimen, Toată suflarea..., Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos văzând..., După Psalmul 50, zicem cele obişnuite ale Duminicii, până la Canon. Canonul Învierii pe 4, şi al Născătoarei de Dumnezeu, pe 2  ; al Indictului pe 4, şi al Cuviosului Simeon pe 4. Catavasie, Cruce însemnând Moise..., După a 3-a Cântare. Condacul Indictului şi a Cuviosului, apoi Sedealna Cuviosului, Mărire..., altă Sedealnă a Cuviosului, Şi acum..., Sedealna Indictului. După a 6-a Cântare, Condacul Învierii şi apoi Icosul, şi citim Prologul. La Cântarea a 9-a cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită..., Sedealna Învierii, Mărire..., a Sfântului. Şi acum..., a Indictului. La Laude, Stihirile Învierii 4 şi 3 stihiri ale Indictului, una pe glasul al 3-lea şi două pe glasul al 4-lea şi a Cuviosului o Stihiră pe glasul al 2-lea : Cel din pruncie sfinţit Simeon..., Cu stihurile : Ţie se cuvine cântare Dumnezeule în Sion..., Şi, Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului lui..., Mărire..., Stihira Evangheliei. Şi acum..., Prea binecuvântată eşti..., Slavoslovia cea mare. Troparul Învierii. Ecteniile şi Otpust, Catihisis ce se zice învăţătură, după Otpust. Litia după obicei în pridvor, Şi întâiul Ceas, la care se zice Troparul Învierii. Mărire..., al Indictului, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru... Condacul Indictului. La Ceasul 3  Troparul Învierii, Mărire..., al Cuviosului şi Condacul Cuviosului. Deasemenea şi la celelalte Ceasuri, Troparul şi Condacul Învierii, ale Indictului şi ale Cuviosului schimbându-le.
 
 
    Fericirile glasului pe 4, şi din Canonul Indictului, Cântarea a 3-a pe 4 şi a Sfântului, Cântarea a 6-a pe 4. După ieşire (Vohod), Troparul Învierii şi Troparul Indictului şi al Cuviosului. Deci Condacul Invierii, Mărire..., Condacul Sfântului, Şi acum..., al indictului. Prochimen. Apostol, Aliluia şi Evanghelia, mai-nainte ale Indictului, Şi ale Duminicii sub începătură (adică în mijloc) apoi ale Cuviosului; Chinonicul Indictului şi al Cuviosului.