MINEIUL 15 - 30 SEPTEMBRIE

 
   Arătatu-s-a strămoşilor gustarea cea vicleană din lemn, care cumplit s-a întâmplat odinioară în Eden, aducătoare de moarte la tot neamul omenesc, iar acum ne-am chemat de iznoavă către viață nepieritoare, şi către mai bună odihnă, prin dumnezeiasca Cruce. Care înălţându-o, lăudăm pe Domnul cel ce S-a înălţat pe dânsa, şi dimpreună cu El a înălţat lumea.
 
   Ridicat-ai pe umeri Mântuitonrule oaia cea rătăcită, şi o ai adus pe ea Părintelui tău, prin cinstită şi de viață purtătoare Crucea Ta, şi o ai numărat cu îngerii, prin Dumnezeiescul Duh; căci cu lemnul ai tămăduit gustarea lemnului Hristoase; pe care înălţându-l acum, cu credinţă Te mărim pe Tine, Cel ce Te-ai înălţat pe el, înălţându-ne şi pe noi.
 
   Să stăm în casa lui Dumnezeu, împodobiţi cu fapte dumnezeieşti, şi să privim credincioşii cu cuget curat la locul căpățânii; şi noi oamenii împreună cu îngerii, să vedem lemnul cel preasfânt înălţându-se, pe care Hristos Dumnezeu întinzându-şi mâinile de bunăvoie ne-a vânat, şi din stricăciune ne-a scos pe toţi vii, şi ne-a înălţat către ceruri.
 
 
 
   Cu frumuseţile fecioriei, şi prin sângele muceniciei, luminându-ţi sufletul, Muceniță mărită, te-ai logodit cu Ziditorul cel ce te păzeşte fără stricăciune în veac, cu adevărat dănţuind împrejurul Lui cu oștile arhanghelilor, îngerilor, Apostolilor, şi Proorocilor, şi cu cetele Mucenicilor, prealăudată.
 
   Prin roată chinuindu-te, şi de fiară sfâşiindu-te, şi cu foc şi cu apă întărindu-ţi-se cugetul, cu Dumnezeiescul Duh, bărbătește ai înecat pe începătorul întunericului în curgerile sângelui tău, şi te-ai înălţat către cămările cele cereşti Fecioară, aducând Mirelui tău ca o zestre nevoinţa ta.
 
   Şi după moarte ai revărsat izvor de tămăduiri pururea vieţuitor, spre lauda Domnului Muceniță, pe credincioşi adăpându-i şi spre cunoştinţă luminându-i; iar pe vrăjmaşii cei necredincioşi în aceasta înecându-i. Pentru aceea ţi s-a încredinţat ţie dumnezeiasca carte a credinţei, care o păstrezi, şi întăreşti dogmele Bisericii în veci.
 
 
   Ceea ce eşti înflorită cu bunătăţile, şi la cuget luminată, care verşi miruri în inimile credincioşilor, ceea ce ai răsărit ca o stea luminoasă de la răsărit, şi ai alcătuit adunarea dumnezeieştilor părinţi, prin umbrirea Preasfântului Duh. Nu lipsi a te ruga pentru noi către Domnul Eufimia prealăudată, să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Crucea Ta cea cu patru părţi înălţându-se astăzi Hristoase Dumnezeul nostru, câte patru margini ale lumii le sfinţeşte; şi cornul credincioşilor împreună se înalţă; sfărâmând într-însa coarnele vrăjmaşilor. Mare eşti Doamne şi minunat întru lucrurile Tale, slavă Ție.
 
 
 
 
   Bătăi ai răbdat, şi răstignire îndelung-răbdătorule şi ocări ai suferit, vrând să mântuieşti pe toţi din mâna înşelătorului, Cela ce singur eşti Dătător de viață, şi cu totul îndurat şi de oameni Iubitor.
 
   Cinstim Crucea Ta bunule Mântuitorule, piroanele şi suliţa; prin care ne-ai mântuit pe toţi din stricăciune, ca unul ce singur eşti Dătător de viață, şi făcător de bine tuturor, însuți Iubitorule de oameni Mântuitorul nostru.
 
 
   Cu palme Te-ai lovit peste obraz Mântuitorule, şi pironindu-te pe Cruce pentru mine preabunule, cu oţet Te-ai adăpat, şi cu suliţa Te-ai împuns, şi toate le-ai suferit, Cela ce eşti fără de păcat.
 
 
   Toată limba să se mişte către lauda prealăudatei Eufimia. Tot neamul şi toată vârsta, tineri şi fecioare să încununăm cu laude pe fecioara Mucenița lui Hristos. Căci după lege îmbărbătându-se, şi lepădând slăbiciunea cea femeiască, prin osteneli de nevoințe, a surpat pe tiranul vrăjmaş; şi împodobindu-se cu putere cerească şi dumnezeiască, cere de la Dumnezeu Mirele său, să ni se dăruiască nouă mare milă.
 
 
   Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe Amalic surpând l-a biruit. Şi David Psalmistul strigând, a poruncit să se închine aşternutului picioarelor Tale, cinstitei Crucii Tale Hristoase Dumnezeule, astăzi păcătoşii ne închinăm, cu buze nevrednice, pe Tine Cela ce ai suferit a Te pironi pe dânsa, lăudându-te strigăm : Doamne, împreună cu tâlharul, împărăţiei Tale învredniceşte-ne pe noi.
 
 
   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Eufimia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
 
 
   Foarte ai veselit pe cei dreptmăritori, şi ai ruşinat, pe cei rău măritori, Eufimia preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce părinţii bine au dogmatizat la al patrulea Sobor. Muceniţă preamărită ! Pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.
 
 
 
 
 
 
   Iubind pe Mirele tău Hristos, şi luminat grijindu-ţi candela, ai strălucit întru bunătăţi prealăudată. Pentru aceasta împreună cu Dânsul ai intrat în cămara nunţii, primind de la Dânsul cununa nevoinţei. Scapă-ne dar din primejdii pe noi, care cu credinţă săvârşim pomenirea ta.
 
 
 
   Cruce şi moarte a pătimi voind, în mijlocul făpturii aceasta o ai înfipt, când bine ai voit Mântuitorule a se pironi trupul Tău. Atuncea şi soarele şi-a ascuns razele, atunci şi tâlharul acestea văzând pe Cruce, Te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu, strigând Ție : Pomeneşte-mă Doamne, şi crezând a luat raiul.
 
 
 
   Nevoinţele tale cinstită, şi cununa sudorilor tale Curată, şi minunile tale au ruşinat tirania diavolului. Căci dorind din inimă de Mirele tău Hristos, nu te-ai spăimântat nici de bătăi nici de moarte preafericită. Ci cu totul te-ai dat lui Dumnezeu, purtând cununa bunei credinţe.
 
 
 
   Întru tine de trei ori fericită şi de viață purtătoare Cruce, popoarele veselindu-se, împreună prăznuiesc cu cetele cele fără de moarte; rânduielile Arhiereilor cu frică te laudă, mulţimile monahilor şi ale pustnicilor ţi se închină cu bucurie; toţi slăvim pe Hristos Cel ce S-a răstignit.
 
 
   Dă-mi mie putere să te laud pe tine cinstită fecioară prealăudată Eufimia, rugând pe Hristos să mă miluiască.
 
 
 
 
 
 
 
   Prealăudata fecioară, cu minunile ei îndeamnă spre laudă cetele îngerilor şi adunarea oamenilor.
 
   Părăsind cinstea neamului şi a bogăţiei lăudata Eufimia, în locul acelora a câştigat pe Hristos.
 
 
   Poftind Stăpânul podoaba frumuseţei inimii tale prealăudată, te-a învrednicit cămărilor celor cereşti.
 
 
   Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul lui Dumnezeu cel veşnic, pe tine te lăudăm.
 
 
 
   Arătatu-te-ai în divan cu suflet viteaz, şi ai biruit pe vrăjmaşul cel potrivnic, prealăudată.
 
   Nu este prihană, nici vreo pată la frumuseţea sufletului tău. Drept aceea Hristos te-a primit pe tine mireasă, în cămările de mire cele nepieritoare.
 
 
   Prealăudată Muceniță a lui Hristos, tămăduieşte rănile sufletului meu, şi cu rugăciunile tale zdrobeşte viclenirile vrăjmaşului.
 
 
   Toți creştinii pe tine te avem scăpare şi acoperământ; pe tine te mărim cu netăcere, mireasă a lui Dumnezeu.
 
 
   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.
 
 
 
   Cu râurile sângiurilor tale Muceniță a lui Hristos, îneci totdeauna pârâul necredinţei, prealăudată; şi cu ploile darului adăpând holdele cele cuvântătoare, creşti spicul credinţei. Pentru aceasta preamărit după moarte te-ai arătat nor, care izvorăşti mărturisirea vieţii, nevoitoare prealăudată. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
 
 
   Scos-a cinstita Elena Crucea Mântuitorului, în pământ fiind ascunsă, şi a umplut marginile lumii de bucurie, şi a poruncit să se înalțe în Biserică, şi ca un sceptru îl aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceea strigă către fiul său : Întinde-ți stăpâne mâinile tale, şi primeşte Crucea care este, preaînţelepte, tuturor, tărie şi biruinţă, şi cu Darul, învaţă limbile să se închine Crucii şi patimilor lui Hristos.
 
 
 
   Făcându-te pe sineţi oglindă neîntinată de înţelegeri dumnezeieşti Muceniță, ai strălucit ca un luminător cu mare cuviinţă, în mijlocul nevoitorilor.
 
   Nu ai jertfit Muceniță nebiruită, vrăjmaşului celui întunecat, căci ai iubit a te jertfi cu moarte aducătoare de viață pentru buna-credinţă.
 
   Ca și cum ar purta trup fără durere, era împreună cu nevoitorii nesimţitoare de chinuri cea fără prihană, pentru dorirea dragostei celei dumnezeieşti.
 
 
   Obrazul tău Muceniță, răbdând lovituri, se lumină strălucit cu izbiturile; şi cu fulgerul Dumnezeiescului Duh, a întunecat cugetul vrăjmaşilor.
 
 
   Dăruieşte-ne nouă iertare greşalelor, ca Cel ce singur eşti fără de păcat, şi împacă lumea Dumnezeule, prin rugăciunile celeia ce Te-a născut.
 
 
 
   Urât-ai pe vrăjmaşul cel iubitor de război, cunoscându-l că este potrivnic luminii şi păcii, preafericită.
 
   Vicleanul cel ce socotea că-ţi va slăbi tăria cea dumnezeiască, o Muceniță, s-a făcut de râs cu toate măiestriile lui.
 
 
   Dă-mi mie luminare prealăudată şi pace, risipind necunoştința minţii mele cea mult tulburătoare, prin rugăciunile tale.
 
 
   Fecioară după naştere te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu; căci tu ai născut lumii cu trup, pe Dumnezeu Cuvântul.
 
 
 
   Cu vitejie bărbătească a sufletului, în trup femeiesc fiind slăvită, ai defăimat fiarele cele din apă.
 
   Biruit-ai trufia tiranilor, rămânând nevătămată în ape împreună cu fiarele, asemenea ca Iona, Muceniță nebiruită.
 
 
   Domnul te-a scăpat de stricăciunea fiarelor, ascultându-ți rugăciunea prealăudată, ca a lui Daniil din groapă.
 
 
   Ceea ce singură ai născut cu trup pe Cuvântul prin cuvânt, mântuieşte rugămu-ne din cursele vrăjmaşului sufletele noastre.
 
 
   Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Multmilostive Hristoase Dumnezeul nostru.
 
 
 
   Întru chinuirea ta bine te-ai nevoit, şi după moarte pe noi ne sfinţeşti, cu izvoarele minunilor prealăudată. Pentru aceasta cinstim cu credinţă, sfântă adormirea ta, stând înaintea cinstitelor tale moaşte; ca să ne mântuim de neputinţe sufleteşti, şi Dar din minune să luăm.
 
 
 
   Nevoinţe întru chinuri, nevoinţe întru credinţă, cu fierbințeală ai suferit pentru Hristos Mirele tău; căruia şi acum roagă-te, să se surpe trufia vrăjmaşilor, sub picioarele binecredincioşilor, ca şi eresurile atunci, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu; ceea ce ai luat hotărârea credinţei, de la cei şase sute şi treizeci de Dumnezeu purtători părinţi, şi o păstrezi prealăudată.
 
 
 

 
Stih : Pe tine care pentru Dumnezeu de fălcile ursoaicei te-ai omorât preacinstită,
Cu bune laude se cuvine să te încununăm Eufimie preafericită.
A şasea spre zece zi ursoaica pe Eufimia a omorât,
Şi sufletul i-a zburat de pe pământ.
 
   Aceasta a fost în zilele lui diocleţian. Deci prinzându-o pentru mărturisirea întru Hristos, şi muncindu-o cu foc şi cu roate şi cu măiestrii de alte munci, şi dându-o la fiare sălbatice spre mâncare, şi scăpând cu Darul lui Hristos de toate nevătămată; întru aceeaşi privelişte sufletul către Domnul şi-a dat.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Meletina.
 
Stih : Meletinei capul de sabie s-a tăiat,
Aducând lui Hristos sânge dulce ca mierea arătat.
 
   Aceasta a fost din Marcianupolul Traciei (adică din cetatea lui Marcian), pe vremea împăratului Antonie şi al ighemonului Antioh. Care suferind multe munci, şi făcând foarte multe minuni, răsturnând idolii jos în pământ cu rugăciunea sa, şi zdrobind pe Apolon şi pe Iraclie, şi aducând pe mulţi către Hristos, i s-a tăiat capul. Însă ducându-o şi la soţia ighemonului ca să o întoarcă cu amăgiri, ea o făcu şi pe dânsa creştină. Deci după ce i s-a tăiat capul, zăcând cinstitul său trup neîngropat, oarecare Acachie macedonean fiind mergător la patria sa, a cerut moaştele Sfintei, şi ighemonul nebănuind nimica pentru dânsul, i le-a dat. Deci, luând acesta sfintele moaşte, şi punându-le într-un sicriu, sârguia a merge la patria sa. Şi călătorind el pe mare, căzu în boală şi muri, iar corabia abătându-se la un colţ de mare, la ostrovul Limnului, se aşeza acolo Sfântul trup al Muceniței, la acele ţărmuri, şi lângă dânsa iubitorul de Mucenici Acachie.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
 
   Mai presus de fire sunt vitejiile dumnezeieştilor Mucenici; căci Ziditorul tuturor, supune zidirea la cei ce întru nevoinţă strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Gurile cele bârfitoare ale tiranilor celor fărădelege, le astupă fecioara cea pururea pomenită, întru Duhul Sfânt dumnezeieşte cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Treimea cuvioşilor tineri, a ars pe cei ce cu tărie au ars cuptorul odinioară; iar acum cugetătoarea de Dumnezeu lăudând pe Treimea, a vânat pe slugile care laudă pe Dumnezeul părinţilor în veci.
 
 
   Tăinuit apropiindu-se mirele către fericita curata mireasă Eufimia în cuptor, cu roua Duhului şi cu bunăvoirea Tatălui o a ferit pe dânsa cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Când ai vrut Mântuitorule să tocmeşti mântuirea noastră, te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, pe care o ai arătat folositoare lumii : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
 
   Ceea ce eşti fericită între femei, având Darul Celui Preaînalt în loc de zestre, cântând, lăudat pe Hristos în veci.
 
   Fiindu-ţi cugetul întărit de dragostea Mirelui, ţi-ai dat trupul morţii. Pentru aceasta trăieşti acum în veci.
 
   Întrarmându-se Muceniță cu Duhul Sfânt, împotriva întunericului rătăcirii, ca un luptător, ai primit răsplătirea întru toţi vecii.
 
 
   Temându-te de moartea cea pierzătoare de suflet, cu îndrăzneală ai suferit muşcarea fiarei, şi ai câştigat viaţa cea neveştejită şi veşnică, ceea ce eşti fără prihană.
 
 
   Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinţă de ajutorul tău Fecioară, care te laudă pe tine, şi te preaînalţă întru toţi vecii.
 
 
   Pe Împăratul Ceresc, pe care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
 
   Curgerea sângelui celui viu, este semn vieţii celei nepieritoare, care ţi s-a dăruit ţie de sus Muceniță prealăudată. Căci te-ai arătat comoară de tămăduiri necontenită, celor ce cu credinţă se adapă dintr-însa.
 
   Atinsu-s-a moartea de tine după legea firii, de Dumnezeu cugetătoare, care mântuindu-te de pătimire, pricinuitoare de viață ţi s-a făcut. Şi jertfindu-ţi trupul tău, petreci viaţa cea fără stricăciune, şi sângiurile ce ţi-au curs îţi mărturisesc chinuirea.
 
 
   Primind cununa muceniciei prin nevoinţă Muceniță, ceea ce eşti propovăduitoare lui Hristos, ţi s-a încredinţat cartea dogmelor bunei credinţe Eufimia; care luându-o din mâinile celor din Sobor, te arăţi ca un stâlp viu al ortodoxei.
 
 
   Mireasă neispitită de nuntă, vasul cel de bună mireasmă, ceea ce eşti cu adevărat fără prihană, şi nor de lumină al Cuvântului; pe tine te mărim, ca una ce ai primit ploaia cea cerească în pântece, Maică Fecioară.
 
 
   Pe tine Maica lui Dumnezeu, şi Fecioara cea neispită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu cântări fără de tăcere te mărim.
 
 
 
   Adunându-ne lăudăm pomenirea prealăudatei Mucenițe Eufimia; căci ea a primit hotărârea ortodoxiei de la părinţi, şi păstrându-o, luminează pe cei dreptmăritori.
 
 
   Şi moarte pătimind pentru Dumnezeu cel viu, vie rămânând prealăudată Eufimia, şi cartea părinţilor în mâini ţinându-o, te-ai făcut stâlp ortodocșilor, celor ce cu credinţă săvârşesc cinstita, dumnezeiasca şi sfânta ta pomenire.
 
 
   Crucea este mântuirea lumii, Crucea reazem tuturor Sfinţilor, Crucea întărirea împăraţilor, Crucea apărarea credincioşilor, Crucea sănătatea oamenilor, Crucea căderea dracilor.
 
 
 
   Văzând credincioşilor că se săvârşeşte praznicul de nevoinţă, cu cuget dumnezeiesc să cântăm laudă de mulțumire Dumnezeului nostru, Celui minunat întru sfaturi. Căci tăria cea nevăzută a puterii celei potrivnice, o a biruit prin fire femeiască, şi dumnezeiasca Sa putere o a săvârşit, întru neputinţa frumoasei Mucenițe; prin rugăciunile ei mântuieşte sufletele noastre. De două ori.
 
   Amestecând paharul adevărului din sângiurile sale cele chinuite, prealăudata Muceniță a lui Hristos, îl pune pe acesta înaintea Bisericii, şi îndeamnă pe cei hrăniţi cu bunăcredinţă, prin glasul înţelepciunii, zicând : Primiţi băutură mărturisitoare a Învierii, curăţitoare patimilor, izgonitoare necredincioşilor, şi păzitoare sufletelor celor binecredincioase, şi strigaţi către Mântuitorul : Cela ce ne-ai adăpat pe noi din pârâul desfătării Duhului, mântuieşte sufletele noastre.
 
   Cei ce suntem însemnaţi la suflete cu sângele lui Hristos, spre ziua mântuirii, să scoatem după zisa Proorocului, sânge sfânt de bucurie duhovnicească, din fântână mucenicească, care este închipuitor patimilor Mântuitorului celor izvorâtoare de viață, şi măririi celei veşnice, şi să strigăm : Doamne cel ce te slăveşti întru Sfinţii Tăi, prin rugăciunile prealăudatei Tale nevoitoare, mântuieşte sufletele noastre.
 
 
   Dea-dreapta Mântuitorului stă fecioara, şi purtătoarea de chinuri şi Muceniță, îmbrăcată cu faptele cele bune ale biruinței. Şi împodobită cu untul-de-lemn al curăţiei şi cu sângele chinuirii cu bucurie fiind făclia strigă către Dânsul : La mirosul mirului Tău am alergat Hristoase Dumnezeule, că m-am rănit de dragostea Ta, şi să nu mă desparţi cerescule Mire ! Prin rugăciunile ei, trimite nouă milele Tale, Atotputernice Mântuitorule.
 
 
   Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului scoţându-se, adeverează învierea lui Hristos, Celui ce S-a pironit pe dânsa, şi înălţat fiind prin mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea Lui la ceruri; prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm : Doamne Cela ce Te-ai înălţat pe dânsa, şi împreună ne-ai înălţat pe noi, învredniceşte bucuriei Tale celei cereşti, pe cei ce Te laudă pe Tine.
 
 
 
 
   Să ne închinăm locului, unde au stătut picioarele lui Hristos, înălţând pe cea de trei ori fericita Cruce, pe care s-a vărsat sângele Stăpânului, care a izvorât lumii învierea.
 
 
   Omorându-ne patimile trupului şi ale duhului, noi cugetătorii de Dumnezeu, să ne nevoim a ne înălţa către odihna cea cerească prin înălţarea Crucii, răstignindu-ne împreună cu Stăpânul Hristos.
 
 
   Izvorât-a aievea fântână izvorâtoare de viață, din dumnezeiasca coastă a Mântuitorului, adăpând sufletele celor ce cu credinţă se închină dumnezeieştilor Lui patimi, şi Crucii, şi Învierii.
 
 
   Astăzi adunându-se cetele părinţilor întru numele lui Hristos, aduc la tine prealăudată, cartea dreptmăritoarei credinţe, pe care luându-o întru cinstitele tale mâini, o păzeşti până la sfârşit. Pentru aceea adunându-ne cetele oamenilor, cinstim nevoinţa ta cu bunăcredinţă, strigând : Bucură-te prealăudată, ceea ce ai păzit nevătămată credinţa ortodoxă cea dată de părinţi. Bucură-te ceea ce te rogi pentru sufletele noastre.
 
 
 
   Astăzi cu adevărat cuvântul cel sfinţit grăitor al lui David sfârşit a luat, că iată arătat ne închinăm aşternutului preacuratelor Tale picioare, şi întru umbra aripilor Tale nădăjduindu-ne, întrutot Îndurate strigăm către Tine : Să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, cornul dreptmăritorului Tău popor înălţându-l, cu înălţarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase Multmilostive.
 
 
 
    Fericirile praznicului, Cântarea de rând pe 4. Şi din Canonul Sfintei, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia de la Luca. CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi...








 
   Astăzi ca un soare luminos, a strălucit cinstită Crucea Ta Hristoase Mântuitorule, întărindu-se în locul cel preamărit al căpăţânii, şi înălțându-se pe muntele Tău cel preasfânt; arătând prealuminat că printr-însa ai înălţat firea noastră în ceruri, ca un Iubitor de oameni.

   Astăzi cerurile au vestit oamenilor slava Ta Doamne, Cela ce eşti necuprins de minte; căci strălucind luminat semnul Crucii, a înfruntat mintea cea turbată şi împietrită a ucigaşilor de Dumnezeu. Pentru aceasta mărim iconomia Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Crucea cea preasfântă, semnul de biruinţă cel necuprins cu priceperea, astăzi se descoperă din pământ ca o comoară ascunsă, cu razele bunătății sale îmbogăţind toată lumea. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea prea bună, Iisuse preaputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
 
 
   Tinerele fecioare, fiind unite cu legea firii ca nişte surori, şi de dragostea Celui ce le-a zidit întărindu-se, au risipit legătura înşelăciunii. Şi îmbărbătându-se prin credinţă au sfărâmat pe vrăjmaşul cel viclean; şi împodobindu-se cu cununa biruinţei luminat s-au sălăşluit în cămara cea de mire, veselindu-se.
 
   Pistis prealăudata, şi Agapi mărita, şi Elpis înţelepţita de Dumnezeu, purtând numele după fapta bunătăţilor celor prealuminate, prin luptă au biruit pe vicleanul cel ce oarecând a înşelat pe strămoaşa şi îndumnezeindu-se au câştigat locuinţa raiului, rugându-se pentru toți.
 
   Nici focul, nici chinurile cele de multe feluri, nici moartea nu a băgat în seamă preacinstitele fecioare; căci prin credință râvnind la frumuseţea Mirelui Celui preafrumos, şi prin multe feluri de chinuri înfrumuseţându-se, s-au împreunat cu Dânsul odraslele Sofiei : Pistis, Elpis şi Agapi. Cu ale cărora rugăciuni, Doamne mântuieşte-ne şi pe noi de toate relele.
.
 
   Glasurile Proorocilor au, vestit mai-nainte lemnul cel sfânt, prin care s-a mântuit Adam de blestemul cel dedemult al morţii. Care astăzi înălţându-se, zidirea înalţă glas, cerând mila cea bogată de la Dumnezeu; ci Tu ceea ce singur eşti întru mile nemăsurat Stăpâne, fii nouă curăţire, şi mântuieşte sufletele noastre.
 
 
 
   Văzând lemnul Crucii înălţându-se, să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru a Sa bunătate.
 
 
   Crucea lui Hristos cea sfântă înălţându-se, dă neamului omenesc, pierzare de cele rele şi câştigare de cele bune.
 
 
   Când biruia Moise pe Amalic, însemnând mai-nainte patimile lui Hristos, închipuia Crucea, biruitoarea dracilor.
 
 
   Veniți cu bucurie, să sărutăm cu toţii lemnul cel mântuitor, pe care S-a răstignit Hristos, mântuirea noastră.
 
 
   Mieluşele cuvântătoare, prin mucenicie v-aţi adus Mielului şi păstorului, săvârşind călătoria cea către Hristos, şi credinţa păzindu-o. Pentru aceea cu suflet vesel astăzi săvârşind pomenirea voastră cea sfântă minunatelor, pe Hristos Îl slăvim.
 
 
 
 
 
 
   Cruce şi moarte şi nedreaptă judecată, de bunăvoie ai suferit pentru noi Bunule, din prisosul milostivirii Tale, ca să izbăveşti din osânda blestemului celui dedemult, pe toţi cei ce prin amăgire au căzut întru stricăciune. Drept aceea ne şi închinăm răstignirii Tale Cuvinte.
 
 
 
 
   Cruce izgonitoarea dracilor, tămăduirea celor neputincioşi, tăria şi păzitoarea credincioşilor; biruinţa împăraţilor, lauda cea adevărată a dreptmăritorilor, întărirea Bisericii lui Hristos, fii nouă îngrădire, zid şi pază, lemnule binecuvântat.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
   Dăruieşte-rni Stăpâne Hristoase, strălucirea înţelepciunii Tale celei mai presus de lume şi negrăită, ca să laud pe bine cuvioasele şi prealăudatele Tale Mucenițe, pe odraslele Sofiei.
 
   Pătimirea ta de Dumnezeu cugetătoare Sofia, arătat s-a împodobit cu vieţuirea. Căci toată viaţa ta o ai săvârşit în dorirea înţelepciunii, şi ai strălucit cu darurile înţelepciunii.
 
   Rodul tău cel preafericit, fiind împodobit cu numărul înţelepciunii celei mai presus de Dumnezeire prin chinuri, pentru aceea ai strălucit preaînţeleaptă Sofia, ceea ce eşti numită cu numele dumnezeieştii înţelepciuni.
 
 
   Trei fecioare tinere curate şi la suflet şi la trup, prin fapte bune Ți s-au adus Ție Hristoase mirelui celui înţelegător, mirese prin mucenicie, Pistis împreună, cu Elpis, şi cu mărita Agapi.
 
   Sălăşluindu-se în pântecele tău Cuvântul lui Dumnezeu, tot chipul meu cel omenesc l-a primit, şi cu totul l-a înnoit. Pentru aceea toţi credincioşii te slăvim pe tine de Dumnezeu Născătoare.
 
 
   Ascultând glasul Tău Hristoase, care cheamă către nemurire, şi către viață nepătimitoare, au venit după Tine fecioarele, purtând cununa muceniciei şi strigând : Sfânt este lăcaşul cel însufleţit al preacuratei măririi Tale, Iubitorule de oameni.
 
   Putere v-a dăruit vouă Hristos, când aţi stătut înaintea divanului, precum S-a făgăduit, şi va umplut de înţelepciune insuflată de Dumnezeu, arătându-vă preamărite Mucenițe purtătoare de biruinţă, strălucind cu darul fecioriei.
 
   Stricat-aţi pe vrăjmaşul cel falnic fecioarelor, şi aţi smerit sprânceana lui, nevoindu-vă cu vitejie; iar pe cel ce mai-nainte se lăuda că va pierde marea, l-aţi înecat în curgerile sângiurilor voastre.
 
 
   De înţelepciunea cea de sus a lui Hristos, umplându-se fiicele cele trei ale alesei Sofia, au ruşinat trufia tiranilor şi nebunia cea înverşunată, ritorisind dumnezeieştile învăţături.
 
 
   Cu sfinţenie ai născut pe Sfântul Sfinţilor Hristos, ceea ce ești sălăşluire sfântă a sfinţeniei ce se odihneşte pe Sfinţi; Căruia strigăm : Sfânt este lăcaşul cel însufleţit al slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni.
 
 
   Însuţi Cela ce ştii neputinţa fiinţei omeneşti, şi după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție : Sfântă este Biserica cea însufleţită, a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.
 
 
 
   Fiindu-vă sufletele legate de dragostea lui Hristos, cu cuviinţă aţi trecut frumuseţea celor pieritoare şi vremelnice; şi prin osteneli sihăstreşti aţi omorât patimile, iar prin chinuri şi dureri primind mucenicie, v-aţi arătat adevărate uceniţe ale Cuvântului. Pentru aceasta Stăpânul pentru îndoita mucenicie v-a dăruit vouă cununi și v-a învrednicit cămării celei de mire, preafericitelor Mucenițe. Rugaţi-vă dar lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare greşalelor, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
 
 
 
   Prin lemn a despuiat odinioară în rai pe oameni de nemurire, aducând vrăjmaşul moarte prin gustarea lui; iar lemnul Crucii cel pricinuitor oamenilor de haina vieţii, s-a înfipt pe pământ şi toată lumea s-a umplut de bucurie; care văzându-o acum înălţată, ca dintr-un glas să strigăm popoare lui Dumnezeu cu credinţă : Plină este de slavă casa Ta.
 
 
 
   Întărindu-vă cu dumnezeiescul Dar bunelor biruitoare Pistis, Agapi şi Elpis, cu vitejie aţi ruşinat îngrozirile tiranilor, şi prin foc arzându-vă preaînţeleptelor, v-aţi adus prinoase Mirelui Hristos.
 
   Fiind într-armate cu puterea Crucii, Sfintele surori, Pistis, Agapi şi Elpis, cu bărbăţie au suferit rănile chinurilor, şi până la sânge s-au împotrivit păcatului.
 
   Cu puterea şi cu dragostea Treimii s-au întărit, Pistis, Agapi şi Elpis, fecioarele cele întocmai la număr cu cinstita Treime, şi au suferit iuțimea durerilor, preacinstitele.
 
   Şi fecioare tinere prin Cruce au putut surpa sprânceana cea mândră a vrăjmaşului, şi au aruncat la pământ, pe cel ce mai-nainte se lăuda fără măsură, că va birui toată lumea.
 
 
   Făcliile Sofiei cele trei la număr strălucitoare : Pistis, Agapi şi Elpis, din lumina Preasfintei Treimi fiind aprinse, au strălucit bisericilor lumina mântuirii, spre ajutorul nostru.
 
 
   Sfânta sfintelor Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ceea ce eşti aşteptarea neamurilor, şi mântuirea credincioşilor, din tine a răsărit Mântuitorul şi Dătătorul de viață şi Domnul, spre mântuirea noastră celor ce te lăudăm pe tine.
 
 
 
   Cu tăria cugetului au răbdat chinurile, şi grăind tainele dumnezeieştii înţelepciuni, au ruşinat pe biruitorul, cele de Dumnezeu purtătoare trei fecioare, fiind legate cu credinţa şi cu firea.
 
   Se bucură strămoaşa, văzând pe vicleanul cela ce o a izgonit din Eden, biruit de femei cugetătoare de Dumnezeu, de Elpis şi de Pistis, şi de Agapi, cele născute din Sofia.
 
 
   De amăgirile tiranului cele otrăvitoare nu s-au înşelat, şi rănile chinurilor de bunăvoie le-au răbdat cinstitele fecioare, fiind rănite de dragostea Ta cea dumnezeiască Hristoase.
 
 
   Se bucură de tine Fecioară puterile cerurilor şi adunările oamenilor, căci prin tine s-au unit cu Cel din tine născut. Pentru aceea după vrednicie te slăvim Născătoare de Dumnezeu.
 
 
   Bucurându-se cele trei tinere, întru preacuratele Tale mâini Stăpâne, au pus nădejdile sale; cele ce se cinstesc, şi se laudă cu numărul Treimii.
 
   Luminându-se cu frumuseţile fecioriei, s-au împodobit cu cununile muceniciei, şi după vrednicie au primit cununi îndoite, de la Hristos Dătătorul de viață, şi prea Îndurătorul.
 
 
   Adusu-s-au în Biserica Ta Împărate al tuturor Stăpâne, ca nişte cinstite odoare cele trei fecioare, ca să se împărtăşească împărăţiei Tale; căci Tu le eşti lor şi lumină şi veselie.
 
 
   Întru tine Fecioară Preacurată, se veselesc strămoşii neamului, căci prin mijlocirea ta au dobândit Edenul, pe care pentru călcarea poruncii le-a fost pierdut. Că tu eşti curată, şi mai-naintea naşterii, şi după naştere.
 
 
   Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, şi nu este izbăvitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere; mântuieşte pe poporul tău Dumnezeul nostru; că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.
 
 
 
   Sfinţitele ramuri ale cinstitei Sofia, Pistis şi Elpis, şi Agapi, cu darul au arătat a fi nebună înţelepciunea elinilor. Și prin nevoinţe arătându-se biruitoare, s-au încununat cu cunună nepieritoare, de la Stăpănul tuturor Hristos.
 
 
   Când a ieşit porunca cea fărădelege la toate marginile lumii, a jertfi idolilor şi a se închina la capiştile dracilor, spre pierzarea oamenilor, atunci prealăudatele şi frumoasele fecioare, au strălucit ca nişte stele, gonind negura nedumnezeirii şi a necunoştinţei, şi aţâţând lumina bunei credinţe în inimile credincioşilor, strigau luminat : Dumnezeu prea-mare este cel ce S-a răstignit de a Sa voie şi a înviat a treia zi, întru care ne şi lăudăm. Pentru aceea după vrednicie s-au încununat cu cunună nepieritoare, de la Stăpânul tuturor Hristos.
 

 
Stih : Se veseleşte acum precum David cântând zice,
Sofia ca o Maică rugându-se de fiice.
Pentru cea către tine Treime credinţă adevărată,
Aceste trei, Pistis, Elpis, Agapi, la sabie grumazii îi pleacă.
În a şaptesprezecea zi au tăiat pe Agapi, pe Elpis şi pe Pistis,
Ale cărora suflete către Cer s-au mutat,
 
   Acestea au fost din Italia, pe vremea împărăţiei lui diocleţian. Deci aducând pe Pistis care era de doisprezece ani, şi mărturisind pe Hristos, o au bătut cu toiege, şi i-au tăiat sânii cu un fier. Din care în loc de sânge, a curs lapte. După aceea o au întins pe un grătar ars pe foc, şi rămânând nearsă, i-au tăiat capul. După aceea Elpis fiind de zece ani o bătură cu vine de bou o băgară în foc, şi spânzurându-o o strujiră, băgatu-o-au şi într-o căldare cu smoală şi răşină să se topească, şi izbăvindu-se minunat, prin sabie şi-a primit şi aceasta moartea. După aceea aduseră pe Agapi fiind de nouă ani, şi pe dânsa asemenea o spânzurară cu capul în jos, şi rămânând nevătămată, după aceea îi tăiară capul. Iar Maica lor Sofia, trei zile în urmă plângând pe mormântul lor, şi-a dat sufletul către Domnul.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Agatoclia.
 
Stih : Agatoclia foc pe grumazi suferind,
Grumazii cumplitei rătăciri sau arătat arzând.
 
   Aceasta a fost slujnica unui Nicolae care era creştin, iar femeia lui era pavlichiană, care multă ocară a făcut Agatocliei în opt ani, bătându-o peste grumazi cu pietre, şi gonindu-o desculţă prin locuri colţuroase şi cu nevoie de umblat, şi zdrobindu-i coastele cu un ciocan de fier i-a ars limba. Deci, văzând că nu poate să o întoarcă spre voia sa, turnându-i jăratec peste grumazul ei, silitu-o-a de a părăsit viaţa aceasta.
 
    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Maxim, Teodot şi Asclipiodota,
 
Stih : La o femeie şi la doi tineri era,
O căldură a inimilor spre tăiere care avea.
 
   Pe aceşti Sfinţi bătându-i şi tăindu-le degetele mâinilor, şi băgându-i într-o întunecată temniţă, pentru mărturisirea în Hristos, pe urmă le-au tăiat şi capetele.
 
    Tot în această zi, Sfânta Luchia și Gheminian fiul ei şi Mucenicul.
 
Stih : Luchia roaba ta Hristoase s-a mutat,
Cu pace la loc paşnic cu adevărat.
Gheminian Mucenicul plin de îndrăzneală s-a arătat,
Și tăierea sabiei cu tărie, a răbdat.
 
    Tot în această zi, Sfânta Muceniță Teodota.
 
Stih : Pe Teodota cea către sabie ascuţită,
Darul cel dat de la Dumnezeu o face osârdnică.
 
   Împărăţind Alexandru la Roma cea veche, a fost trimis Simplichie în Capadochia, şi s-a clevetit către dânsul Teodota, care era din părţile Pontului, femeie foarte bogată. Aceasta aducându-se înaintea lui, şi neputând să o plece ca să lase credinţa în Hristos, o spânzurară şi-i strujiră pântecele multe ceasuri; iar ea lăudă pe Dumnezeu şi răbda strujiturile, părându-i-se ca cum altcineva s-ar fi muncit. După aceea pogorându-o de unde era spânzurată, o băgă în temniţă, şi după opt zile deschizându-se temniţa însăşi, văzând păzitorii s-au spăimântat, şi mergând degrab au vestit lui Simplichie, iar el nu-i crezu. Deci a doua zi aduseră pe sfânta înaintea lui, şi văzându-o cu totul sănătoasă, neavând măcar un semn cât de mic de răni pe trupul său, o întrebă : Cine eşti tu ? Iar sfânta îi zise : Ţi s-a întunecat mintea, că de ai fi treaz m-ai cunoaşte că eu sunt Teodota. Acestea auzind Simplichie, porunci să aprindă un cuptor. Şi aprinzându-l și aruncând într-însul pe sfânta; şi ieşind para focului mult afară din cuptor, a ars şaptezeci de oameni, iar câţi au scăpat, au astupat gura cuptorului şi au fugit. Iar a doua zi trimise dregătorii pe doi popi idoleşti şi cu alţii dimpreună, poruncind ca să risipească cenuşa trupului Sfintei. Deci destupând gura cuptorului, ieşi focul şi arse pe amândoi popii. Iar ceilalţi dacă văzură pe sfânta între doi tineri îmbrăcaţi în veşminte albe, şezând şi cântând, spăimântându-se se făcură ca nişte morţi. Deci ieşi sfânta din cuptor nevătămată nimic, bucurându-se şi cântând pe care luându-o o duseră iar la temniţă. După aceea mergând Simplichie la Vizantia, porunci să ia şi pe sfânta legată să o ducă după dânsul, şi abătându-se el la Ancira, șezând înainte, a cerut a se aduce sfânta de faţă, către care zise Simplichie : De nu te vei pleca mie să jertfeşti la dumnezei, te voi omorî pe cel grătar ars, arătându-l cu mâna lui, iar ea zise : De va intra şi Livellisie cu mine, şi va birui focul, voi jertfi şi eu dumnezeilor tăi : Şi zise Simplichie către Doroteu : (Căci aşa îi era numele lui Livellisie, Doroteu) Domnule Livellisie, intră (cu dânsa) având pe dumnezei ajutor. Deci intrând el cu sfânta, îndată se topi de foc, iar aceea ieşi nevătămată. De care lucru mirându-se dregătorul, porunci să lege iarăşi pe sfânta, şi să o ducă la Bitinia. Şi când a sosit la Niceea, porunci ca să intre sfânta în capiştea idolilor să facă rugăciune. Deci sfânta primind aceasta cu bucurie, toţi idolii căzură jos de se zdrobiră, cât se mirau cei ce se aflau acolo, văzând zdrobirea Dumnezeilor. Deci, pornindu-se boierul cu mânie porunci să întindă pe sfânta de patru părţi, şi să o despice cu fierăstrăul. Şi făcându-se aceasta, ferăstrăul s-a stricat, neputând să facă nimic, şi ucigătorii îşi pierdură puterea lor, iar sfânta rămase liberă, mulţumind Mântuitorului Dumnezeu. Deci mai întunecându-se cu mintea Simplichie, porunci să dea Sfintei cea mai de pe urmă rană prin sabie, şi aşa îi tăiară capul.
 
    Tot în această zi, Sfinţii o sută de Mucenici, şi Sfântul Pilevs şi Nil, Episcopii şi cei 46 de Mucenici de la Palestina.
 
Stih : La zecimea înzecită de Mucenici Egipteni,
Cu osârdie li s-au tăiat capetele de idololatreni.
 
    La Sfântul Pilevs şi la Nil Episcopii.
 
Stih : Pilevs cel fără abur nu este mare către pile căci a întrat,
Împreună cu Nil în mijlocul focului arătat.
 
    La Sfântul Patermutie şi la Ilie.
 
Stih : Patermutie căzând în cuptor,
Îndemnează şi pe Ilie să-i fie următor.
 
    La patruzeci şi şase de Mucenici din Palestina.
 
Stih : Bărbaţi cugetători de Dumnezeu de bunăvoie au alergat,
Cu bună îndrăznire, şi de foc seamă n-au băgat.
 
   Când s-a ridicat gonire asupra creştinilor din partea necredincioşilor închinători de idoli, atunci s-au prins şi Sfinţii cei mai sase zişi. Din Egipt, s-au prins doi Episcopi, ce se numeau Pilevs și Nil, şi doi boieri mari, ce se chemau Patermutie şi Ilie, şi alţi împreună cu aceştia fiind la număr o sută, iar din Palestina s-au prins cincizeci. Deci, Sfântul Pilevs şi Sfântul Nil, asemenea şi Patermutie şi Ilie, şi cei cincizeci din Palestina, toţi aceştia prin foc au săvârşit mărturisirea, şi au luat cununile de la Domnul. Iar pe cei o sută ce se trăgeau de la Egipt, mai întâi i-au orbit, elinii scoţându-le ochii şi tăindu-le pulpele cele stângi ale picioarelor, după aceea i-au dat ca să lucreze la metaluri. Şi în sfârşit, le-au tăiat capetele, luând astfel de la Dumnezeu cununile nevoinței.
 
    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Haralampie şi Pandoleon, şi cu tovarăşii lor. A cărora prăznuire se face la mucenicia lor, care se află la Defteron.
 
Stih : Bucuros către junghiere Haralampie era,
Şi Pandoleon către sabie leu era.
 
    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Iraclid şi Miron, Episcopii Tamasului de la Cipru.
 
Stih : Iraclid şi Miron în foc s-au pus,
Şi ca un miros de mir lui Hristos s-au adus.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
 
   Cu Darul cel în trei Lumini luminându-se fecioarele, au risipit întunericul cel drăcesc, binecuvântând lumina cea în trei Ipostasuri, şi cântând : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
 
   Având suflete purtătoare de lumină, v-ați sălăşluit în cămările cereşti, şi acum dănţuiţi cu bucurie împreună cu îngerii, văzând slava cea veşnică şi zicând : Dumnezeul părinţilor Cel lăudat şi preaslăvit.
 
 
   Arătând împotrivire bărbătească ca tinerii cei din Babilon, vitejeşte au călcat focul. Căci fiind întocmai ca aceia la număr, au avut şi cugetul asemenea ca aceia, de Dumnezeu purtătoarele fecioare, mărind pururea pe Dumnezeu cel prealăudat şi, preaslăvit.
 
 
   Dă-ne Preacurată iertare greşalelor, nouă celor ce te lăudăm pe tine cu credinţă, izbăvindu-ne de supărări şi de toată nevoia; căci pe tine te avem scăpare, a lui Dumnezeu mireasă, ca pe una ce ai purtat în mâini pe Dumnezeul părinţilor Cel prealăudat.
 
 
 
   Fecioarele cele de Dumnezeu luminate, Pistis, Elpis şi Agapi, cu frumuseţea bunei credinţe străluceau mai curat decât aurul, zicând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe fecioarele cele ce strălucesc cu razele fecioriei şi ale muceniciei, credincioşii să le lăudăm, zicând : Binecuvântați toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Sicriele muceniţelor pururea izvorăsc pâraie de tămăduiri credincioşilor, care strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Pământ sfânt eşti Preacurată, căci ai născut spicul Cel de viață purtător, pe Pricinuitorul vieţii celei veşnice, pe Hristos, căruia toţi strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   În cuptor tinereii lui Israil, ca întru o topitoare, cu podoaba bunei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit grăind : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
 
   Cele ce sunteţi pline de lumina cea cu trei lumini, şi îndestulate acum de dumnezeiasca strălucire; cele ce sunteţi de un nume cu bunătăţile, şi purtătoare de numele dragostei, nădejdii, şi a credinţei, întăriţi-ne pe noi cu nădejdea şi cu dragostea şi cu credinţa.
 
   O purtătoarelor de chinuri nebiruite, rugămu-vă pe voi prealăudatelor fecioare, să cereţi neîncetat puterea cea dintru înălţime, ca să liniştească acum viforul răutăţilor care ne-au cuprins, şi să dea credincioşilor, unire de cuget.
 
 
   Trecând noaptea vieţii înţeleptelor, aţi ajuns la ziua cea neînserată, veselindu-vă muceniceşte, şi în ceata fecioarelor numărându-vă, v-aţi învrednicit dumnezeieştii împărăţii celei nepieritoare.
 
 
   O ! în ce chip a născut Fecioara, pe Cuvântul cel ce este pururea şi Ipostatnic, pe strălucirea Ipostasului Celui Părintesc, pe Făcătorul nostru de bine şi Domnul, care S-a întrupat dintr-însa; pe care după vrednicie Îl mărim.
 
 
   Chipul naşterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.
 
 
   Înfierbântându-se de râvna Treimii cele trei fecioare, care se numesc cu numirea Treimii bunătăţilor, a nădejdii, a credinţei, şi a dragostei, nu au băgat în seamă chinurile.
 
 
   Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraţilor Crucea întărirea credincioşilor, Crucea lauda îngerilor, şi dracilor rană.
 
 
 
 
   Suliţa dimpreună cu Crucea, piroanele şi celelalte, prin care a pătimit trupul lui Hristos, Cel purtător de viață, înălţându-le, să ne închinăm lor.
 
 
   Înălțându-se lemnul Crucii, Mântuitorul meu, ridică pricina păcatului, cea aducătoare de stricăciune, şi toate le luminează.
 
 
   Cu apa cea făcătoare de viață, şi cu sângele Tău cel mântuitor Cuvinte, luminat se împodobeşte Biserica ca o mireasă, cântând : Slavă Crucii Tale.
 
 
   Bucură-te păzitoarea credincioşilor, cea dumnezeiască, zidul cel nebiruit, Crucea Domnului, prin care ne-am înălţat de la pământ.
 
 








   Lemnul mântuirii noastre care se înalţă, pe care Și-a pironit mâinile de bunăvoie Hristos Viaţa tuturor, pe toţi credincioşii ne cheamă să prăznuim cu cântări, şi să ne închinăm cu glasuri, locului celui dumnezeiesc de sub picioarele Lui.
 
   Veniţi credincioşilor să săvârşim pomenirea înnoirilor Învierii, prin care a strălucit celor dintru întuneric mare lumină, de viață şi de nestricăciune, şi înălțând lemnul Crucii cel de viață dătător, să ne închinăm Mântuitorului Hristos.
 
   Marele Moise odinioară, întinzându-şi mâinile către înălţime, în muntele Sinai, însemna Crucea Ta Hristoase Dumnezeule, ceea ce astăzi se înalţă, şi sfinţeşte pe toţi cei de pe pământ, care printr-însa cu credinţă se închină Ție.
 
 
 
   Curăţindu-ţi sufletul şi trupul de patimi, te-ai făcut lăcaş Preasfântului Duh, şi te-ai împodobit pe sine-ţi cu ungerea preoţiei, învrednicindu-te stării celei dea-dreapta; şi părtaş Sfinților îngeri făcându-te, moştean slavei Domnului te-ai arătat Eumenie, şi rugător pentru cei ce te laudă.
 
   Preamărită viaţa ta, luminându-se cu bunătăţile, a strălucit raze de minuni, şi te-a făcut vrednic de laudă până la marginile lumii, şi te-a arătat luminător neînşelător, şi cu Sfinţii locuitor, şi cetăţean sfintei cetăţi, Ierarhe preafericite, vieţuitorule împreună cu îngerii, făcătorule de minuni, vrednicule de laudă.
 
   Pe podoaba Critenilor, pe maimarele scaunului Gortinei, pe temelia cea nemişcată a Bisericii, pe ierarhul Eumenie, pe cel preamărit întru minuni, şi prealăudat în multe puteri, pe cel ce a luminat inimile cele dintru întuneric, pe acesta adunându-ne, ca pe un luminător al creştinilor, cu glas mare toţi să-l cinstim.
 
 
   Lucrarea cinstitei Crucii Tale Hristoase, mai-nainte închipuindu-o Moise, a biruit pe potrivnicul Amalic, în pustiul Sinai; căci când şi-a întins mâinile făcând chipul Crucii, se întărea Israil. Iar acum săvârşirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalţă, şi dracii fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a izbăvit, că toate darurile prin Cruce ne-au strălucit nouă. Pentru aceasta bucurându-ne toţi, cădem către Tine zicând : Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, slavă Ție.
 
 
 
 
   Bătăi ai răbdat şi răstignire îndelung-răbdătorule, şi ocări ai suferit, vrând să izbăveşti pe toţi din mâna înşelătorului, Cela ce singur eşti Dătător de viață, şi cu totul Îndurat, şi de oamenii Iubitor.
 
 
   Cinstim Crucea Ta Bunule, piroanele şi suliţa Mântuitorule, prin care ne-ai mântuit pe toţi din stricăciune; ca Unul ce singur eşti Dătător de viaţă şi făcător de bine al tuturor, însu-ţi Iubitorule de oameni Mântuitorul nostru.
 
 
   Cu palmele Te-ai lovit peste obraz Mântuitorule, şi pironindu-te pe Cruce pentru mine preabunule, cu oţet Te-ai adăpat, şi cu suliţa Te-ai împuns, şi toate le-ai suferit Cela ce eşti fără de păcat.
 
 
   Astăzi lemnul s-a arătat. Astăzi neamul Evreiesc a pierit. Astăzi prin credincioşii împăraţi credinţa s-a arătat; şi Adam care prin lemn a căzut, iarăşi prin lemn s-a ridicat, şi dracii s-au înfricoşat. Atotputernice Doamne, slavă Ție.
 
 
 
 
 
   Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc : Că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne, şi lemnul mântuirii primind, am câştigat izbăvire de patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.
 
 
 
   Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale Hristoase, temeliile morţii s-au clintit Doamne. Că pe care l-a înghiţit cu poftă iadul, l-a dat afară cu cutremur. Arătatu-ne-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, şi Te slăvim pe Tine Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
 
 
 
 
 
 
 
 
   Având Părinte Eumenie pe Hristos, care ascultă dumnezeieştile tale rugăciuni, îmblânzeşte-L pe Dânsul, Fericite, către cei ce cu dragoste te laudă pe tine.
 
   Din tinereţe Cuvioase iubind smerirea cea pricinuitoare de înălţare, ai smerit pe şarpele cel trufaş, şi arătat te-ai îmbogăţit cu daruri de tămăduiri.
 
 
   Organ primitor Duhului te-ai făcut, supunând sufletului cugetele trupului prin multe nevoințe, partea cea mai proastă silindu-o a sluji la cea mai bună.
 
 
   Acum s-au plinit proorociile cele pentru tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână; căci pe Cela ce L-au vestit mai-nainte glasurile Proorocilor, L-ai încăput în pântecele tău, în două firi desăvârşit.
 
 
 
   Din livezile cele cuvântătoare Ierarhe, ca o albină ai adunat mierea cea dulce, şi în cămările inimii o ai pus.
 
   Viaţa ta cea curată, şi cuvântul cel îndulcit cu sarea cea dumnezeiască Eumenie, arăta strălucirea Darului, care era ascunsă întru tine.
 
 
   Fiind împodobit cu bunătăţi, te-ai înălţat pe scaune înalte, ungându-te cu dumnezeiescul mir al Duhului, şi bun miros al lui Hristos te-ai cunoscut Ierarhe.
 
 
   Fecioară Marie, cădelniţa cea de aur, goneşte împuţiciunea patimilor mele, şi mă întăreşte pe mine care mă clătesc de năvălirile vicleanului vrăjmaş.
 
 
   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
 
 
 
 
   Fiind împodobit Părinte cu învăţături dreptmăritoare, toate eresurile cele întunecate le-ai risipit, şi arătându-te însuţi făcător de minuni Eumenie, te-ai făcut vestit la toţi, cu dumnezeiasca osârdie. Drept aceea cu credinţă te cinstim ca pe un Ierarh, şi ca unul ce întocmai cu îngerii eşti cinstit.
 
 
   Lemnul cel preasfânt al Împăratului Hristos, cu credinţă să-l luăm pe umerii noștri, şi să lepădăm cele veselitoare ale vieţii; pe care împăraţii cei vechi luându-l asupra lor, cu credinţă au biruit pe vrăjmaşi şi neamurile barbarilor cu puterea lui le-au răsturnat.
 
 
 
   Îndeletnicindu-te întru dumnezeieştile biserici, te-ai făcut sălaş Duhului, şi te-ai împodobit cu dumnezeieştile citiri Ierarhe.
 
   Făcându-te Ierarh dumnezeiesc Părinte înţelepte, şi maimare scaunului Gortinei, ai strălucit cu razele minunilor.
 
   Pe balaurul cel ce a năvălit cu căscare grozavă asupra ta, preasfinţite, l-ai ars prin făcliile rugăciunilor tale.
 
 
   Cu cuget vitejesc, bărbăteşte ai îngrozit pe pizmaşul, şi pornirile leilor tu le-ai înfrânat.
 
 
   Sfinţite glasuri au vestit mai-nainte taina naşterii tale Preacurată; ale cărora împliniri noi le-am văzut, Fecioară.
 
 
 
   Ca cel ce cu înţelepciunea ai împăcat cugetul cu sufletul de către patimi, pentru aceea Cuvioase ai liniştit vrajba împăraţilor prin sfatul tău.
 
   Dându-ţi ascultare ţie de Dumnezeu cugetătorule, credinciosul împărat, a dezlegat vrajba cea pricinuitoare de stricăciune, şi a primit unirea cea frăţească, Părinte Eumenie.
 
 
   Ajungând la Roma ca un luminător, o ai luminat cu lucrare de minuni, şi pe cei ce înotau întru adâncul patimilor, cu înţelepciune i-ai chemat, către limanul cel lin al tămăduirilor.
 
 
   Ca pe un prunc tânăr ai născut nouă pe Fiul cel mai-nainte de veacuri, cu două lucrări voitoare, fiind Om şi Dumnezeu desăvârşit, Preacurată Fecioară.
 
 
 
   Având în inima ta pe Hristos, adevărată avuţie, necheltuită, aurul care ți l-a dat ţie împăratul, ca un lut l-ai socotit.
 
   Şezând pe scaunul cel înalt al Arhieriei Părinte, ai grăit Bisericii pacea de sus; cu a căruia numire acum se laudă.
 
 
   Neudându-te de păcate ai plutit valul vieţii cel cu mult necaz, şi ai ajuns la limanurile, unde se veseleşte poporul cuvioşilor.
 
 
   Pogorându-se pe tine ploaia cea cerească, pururea Fecioară, şi adăpând pământul cel înţelenit cu apele cunoştinţei de Dumnezeu, l-a arătat cu multă roadă.
 
 
   Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune scoate-mă Dumnezeule.
 
 
 
   Luminându-te cu Dumnezeiască lumină preafericite, ne luminezi pe noi cei ce cu dragoste lăudăm cinstită şi sfântă mutarea ta, Părinte Ierarhe Eumenie; căci neîncetat te rogi pentru noi toţi.
 
 
   Îndură-te Doamne către mine robul Tău, şi-mi iartă acum toate datoriile, şi-mi dăruieşte mila milostivirii Tale, ca cu, laude se Te slăvesc pe Tine neîncetat. Şi pe sluga ta cea credincioasă să o încununez astăzi cu cântări, pe luminătorul Eumenie, pe mai-marele scaunului Gortinei; pe întărirea Bisericii, şi dumnezeiasca luminare a Cretei, care neîncetat se roagă pentru noi toţi.
 

 
Stih : Eumenie ochiul Gortinei cel blând,
A văzut ochiul Domnului cel prea blând.
A optsprezecea zi Eumenie a murit,
Cel cu suflet mare, al căruia duh de îngeri i s-a primit.
 
   Acest Eumenie din tinereţea vârstei alegând viaţa sihăstriei şi petrecând cu multă nevoie, a dobândit smerenia cea desăvârşită. Drept aceea i se încredinţă şi turma bisericii celei din Gortina. Acesta pe un balaur groaznic ce a năvălit asupra lui, l-a ars cu făcliile de l-a omorât de tot. Deci, de acolo mergând la Roma ca un înalt luminător, a luminat cu dumnezeieștile învăţături, spăimântând pe mulţi cu semne şi cu minuni. Şi de acolo sosind la Tebaida şi fără voie, numaidecât a potolit întristarea secetei. Deci, aflându-se acolo, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu. Iar după mutarea sa, Tebanii îi trimiseră trupul la moşia şi la turma sa, la locul ce se cheamă Racsos, unde se află şi cinstitul trup al lui Chiril.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintelor rnuceniţe femei Sofia şi Irina.
 
Stih : Irinei şi Sofiei capetele tăindu-li-se arătat,
Pe tine Cuvinte cel mai sus de înţelegere te-au văzut luminat.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Ariadna.
 
Stih : Despicându-se piatra, pe Ariadna a mântuit,
Căci Hristos Piatra vieții o a acoperit.
 
   Aceasta s-a muncit pe vremea lui Adrian şi Antonin împăraţilor, roabă fiind oarecăruia anume Terpil, ce era marele cetăţii Promiseilor Frigiei Salutariei. Şi pentru că n-a vrut să prăznuiască împreună la naşterea copilului domnului său, în capiştea idolilor, o a muncit foarte rău cu zgârieturi de fier, şi o a lăsat. Şi de vreme, ce iar o căuta de la domn să o prindă, apropiindu-se de o piatră, s-a rugat lui Dumnezeu să o izbăvească, şi din dumnezeiasca voie crăpând piatra, s-a aflat ascunsă într-însa, şi iar s-a aşezat piatra cum a fost. Iar gonacii ei se stricară şi pieriră toţi de îngerii calări ce s-au ivit cu suliţe.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Castor.
 
Stih : Castor nu este fiară, ci un viteaz bărbat,
Carele către chinuri ca un stâlp de piatră s-a arătat.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
 
   Cu osârdia sufletului ai biruit cugetele cele aducătoare de stricăciune, şi întru vârsta adâncilor bătrâneţe, te-ai călătorit pentru folosul credincioşilor, care te-au primit pe tine Părinte Eumenie, ca pe un strălucitor al preoţiei şi cinstit învăţător.
 
   Roma îndestulându-se de bunătăţile tale Părinte, te-a silit a te trimite şi la Tebaida ca un dar prea-dorit; unde; ajungând, îndată ai contenit mâhnirea secetei cu săvârşirea sfintelor tale rugăciuni, Cuvioase.
 
   Hrănindu-te cu sânii postirii, ai sub laptele cel cinstit al înfrânării, şi ai ajuns la măsura vârstei, suindu-te la vârful bunătăţilor Părinte, şi cu semne dumnezeieşti ai strălucit mai luminat decât soarele, celor ce erau cuprinşi de noaptea patimilor.
 
   Făcutu-s-a pântecele tău lăcaş Luminii celei fără de materie, care cu strălucirea dumnezeieştii cunoştinţe a pierdut nedumnezeirea, o Preacurată Fecioară a lui Dumnezeu mireasă; pe care lăudându-L strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
 
   Biruind pe vrăjmaşul şi săvârşind călătoria cea bună, la adânci bătrâneţe, te-ai mutat către părinţii tăi la lăcaşurile cele cereşti, luându-ţi sfârşitul în pământ străin.
 
   Neuitând bunătăţile tale Părinte, fiii Tebanilor, trimit cu cinste sfinţitul tău sicriu, la patria şi la turma ta. A căruia întoarcere izvorăşte Dar de minuni.
 
 
   Locul ce se numea Racsos, care mai-nainte avea trupul lui Chiril cel cinstit şi mult chinuit, acoperă acum şi trupul tău asemenea înţelepte, împreunându-vă pe amândoi ce aţi fost uniţi şi la gând şi la viață; pe care vă are patria cea de sus în veci moştenitori.
 
 
   Ceata cea preasfinţită a Proorocilor, pe tine te propovăduiește cu adevărat munte netăiat, toiag, şi uşă, prin care a trecut Cel Prea Înalt, precum ştie, lăsându-te pe tine iar încuiată Preacurată Fecioară.
 
 
   Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
 
   Ca un Ierarh al lui Hristos te-ai suit Părinte minunat din putere în putere; unde cetele celor sfinţiţi slujesc cu frică preacinstitei Treimi, cu toate cetele cereşti, preafericite Eumenie.
 
   Conteneşte viforul cel de acum al patimilor, Fericite, îmblânzeşte pe Dumnezeu prin rugăciunile tale, opreşte pornirea ispitelor care ne tirăneşte pe noi, şi cu urgia relelor ne împinge la adâncimea pierzării, pururea pomenite Eumenie.
 
 
   Preasfinţită pomenirea ta adună pe păstori, pe cuvioşi şi pe poporul cel cu bunăcredinţă spre săvârşirea ei, aducând tuturor sfinţenie. Luminează-ne pe noi dar cu razele darurilor tale, prealăudate Eumenie.
 
 
   Porţi pe Cela ce poartă toate cu dumnezeiasca putere şi din sânii tăi Preacurată hrăneşti pe Cela ce hrăneşte toată făptura. Mai presus de gând este minunea şi de îngeri nepricepută, şi oamenilor înfricoşată, care pururea împreună te laudă pe tine, şi cu dragoste te fericesc.
 
 
   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl mărim.
 
 
 
   Eumenie dumnezeiescule, care locuieşti împreună cu Arhanghelii, ca unul ce ai îndrăzneală multă către Hristos Ierarhe. La al căruia scaun stai înainte acum cu slavă, adu-ţi aminte Sfinte, de cei ce săvârşesc pomenirea ta cea luminată, şi cu dragoste te cinstesc pe tine.

 
   Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraţilor, Crucea întărirea credincioşilor, Crucea lauda îngerilor, şi dracilor rană.
 
 
 
 
   Văzând lemnul Crucii înălţându-se să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.
 
 
   Cu apa cea făcătoare de viață, şi cu sângele Tău cel mântuitor Cuvinte, luminat se împodobeşte Biserica, ca o mireasă, cântând slavă Crucii Tale.
 
 
   Suliţa dimpreună cu Crucea, piroanele şi celelalte, prin care a pătimit trupul lui Hristos, cel purtător de viață, înălțându-le, să ne închinăm lor.
 
 
 





   O preamărită minune ! Pomul cel de viață purtător, preasfânta Cruce, la înălţime ridicată se arată astăzi. Mărescu-o toate marginile; îngrozescu-se dracii toţi. O ce Dar pământenilor s-a dăruit ! Prin care Hristoase, mântuieşte sufletele noastre, ca un Milostiv. De două ori.
 
   O preaslăvită minune ! Că Crucea ce a purtat pe sine pe Cel Preaînalt, ca un strugure plin de viață, se înalţă astăzi de pe pământ; prin care la Dumnezeu toţi ne-am tras, şi moartea de tot s-a potopit. O preacinstite lemn ! Prin care ne împărtăşim celei din Eden, nemuritoarei hrane, pe Hristos mărind.
 
   O preaslăvită minune ! Lăţimea şi lungimea Crucii, cu a Cerului se aseamănă, că cu dumnezeiescul Dar sfinţeşte toate. Întru aceasta neamurile cele barbare se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraţilor se întăresc. O dumnezeiască scară ! Prin care ne-am suit la ceruri, înălţând întru cântări pe Hristos Domnul. 

 
 
   Poftind să moşteneşti desfătarea cea veşnică, Mucenice Trofime, ostenelile trupului ca o dezmierdare le-ai suferit, şi aşa te-ai mutat din stricăciune, către nestricăciune, ca unul ce te-ai împodobit cu mucenicia. Pentru aceea cere-ne tuturor, Fericite, de la Dumnezeu mare milă.
 
   Savatie preamăritul, multe chinuri suferind, acum se odihneşte în lăcaşurile cele cereşti cu bucurie, luându-şi răsplătirea nevoinţelor, şi în cetele îngerilor numărându-se; prin rugăciunile lui, Hristoase dăruieşte poporului Tău mare milă.
 
   Lepădându-se de sfatul celor nelegiuiţi, şi-a întărit gândul cu sfaturi dumnezeieşti Dorimedont, şi cu vitejie a năvălit către ispitele chinurilor, şi primind cunună de biruinţă, se desfătează acum întru împărăţia lui Hristos, pururea rugându-se pentru noi.
 
 
   Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule, s-a plinit, care zice : Vedea-veţi Viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi Crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se mântuieşte. Astăzi învierea lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se veselesc, în chimvale ca David cântare Ție aducând, şi zicând : Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea şi învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule şi Iubitorule de oameni, Atotputernice Doamne, slavă Ție.
 
 
 
 
   Să ne închinăm locului unde au stătut picioarele lui Hristos, înălţând pe cea de trei ori fericită Cruce, pe care s-a vărsat sângele Stăpânului, care a izvorât lumii învierea.
 
 
   Omorându-ne patimile trupului şi ale duhului, noi cugetătorii de Dumnezeu, să ne nevoim a ne înălţa de pe pământ către odihna cea cerească, cu înălţarea Crucii, răstignindu-ne împreună cu Stăpânul Hristos.
 
 
   Izvorât-a aievea fântână izvorâtoare de viață, din dumnezeiasca coastă a Mântuitorului, adăpând sufletele celor ce cu credinţă se închină dumnezeieştilor Lui patimi, şi Crucii şi Învierii.
 
 
   Crucea Ta cea cu patru părţi, înălţându-se astăzi Hristoase Dumnezeul nostru, câte patru margini ale lumii le sfinţeşte, şi cornul credincioşilor împreună se înalţă, sfărâmând într-însa coarnele vrăjmaşului. Mare eşti Doamne şi minunat întru lucrurile Tale, slavă Ție.
 
 
   Dumnezeu cel lăudat în Treime, pe treimea mucenicilor o a preamărit : Pe Trofim, pe Savatie, şi pe Dorimedont; căci întru Dânsul crezând, au surpat pe vrăjmaşul. Prin rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
 
 
 
 
   Astăzi s-a plinit cuvântul Proorocilor, că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne, şi lemnul mântuirii luând, am scăpat de patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
 
 
 
 
   Lemnului Crucii Tale ne închinăm Iubitorule de oameni, căci pe dânsul Te-ai pironit, Viaţa tuturor; raiul ai deschis Mântuitorule, tâlharului celui ce cu credinţă a venit la Tine şi desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-se Ție : Pomeneşte-mă Doamne. Primeşte-ne precum pe acela şi pe noi care strigăm : Greşit-am toţi îndurării Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.
 
 
 
 
 
 
 
 
   Cu fulgerele Duhului cele prealuminate luminându-vă, risipiţi norii cei întunecaţi ai sufletului meu. Luminaţi-mi gândul şi deschideţi-mi buzele spre laudă, ca să vă preamăresc pe voi, fericiţilor Mucenici ai lui Hristos.
 
   Cu vitejia cugetelor aţi stătut împotriva celui cu cuget deşert, care vă silea pe voi mucenicilor, să daţi închinăciune Cuvioasă dumnezeilor celor fără de simţire, şi prin multe chinuri v-aţi adus jertfă întreagă Împăratului tuturor.
 
 
   Datu-vi-s-a vouă putere de la Dumnezeu Atotţiitorul, să surpaţi toată puterea balaurului, cinstiţilor mari Mucenici, ostaşilor ai Treimii : Savatie vrednicule de laudă, dumnezeiescule Dorimedonte şi Trofime preafericite.
 
 
   Cu darurile tale cele izvorâtoare de lumini, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, însăşi uşa luminii luminându-se, vitejii Mucenici au trecut întunericul cel adânc al chinurilor celor nesuferite, lăudându-te pe tine.
 
 
 
   Cu socoteală foarte înţeleaptă, şi cu gând întărit aţi mers către ispita chinurilor, chinuindu-vă cumplit, şi sfâşiindu-vă cu bătălie, şi rămânând neclintiţi şi cu cugetul nebiruiţi.
 
   Cu vărsările sângiurilor, vopsind preasfinţită porfiră, vitejilor ostaşi, acum staţi înaintea nemuritorului Împărat, neîncetat făcând rugăciuni pentru noi către Domnul.
 
 
   Șuviţându-vi-se trupurile în multe feluri şi cumplit întinzându-vă, şi dându-vă fiarelor, şi tot felul de chinuri suferind, nu v-aţi lepădat de Hristos, prealăudaţilor ostaşi, Sfinţilor mari Mucenici.
 
 
   Legile Stăpânului Celui ce S-a întrupat din tine, plecându-se vitejii ostaşi, Preacurată Fecioară, au biruit pe cei fărădelege, avându-te pe tine întru ajutor, care mântuieşti sufletele noastre.
 
 
   Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale Hristoase mă întăreşte, că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.
 
 
 
 
   Răbdând bărbăteşte durerile chinurilor, aţi câştigat viața cea fără durere dimpreună, Dorimedonte, şi Trofime, şi Savatie înţelepţilor. Pentru aceasta Biserica lui Hristos prăznuind sfinţita voastră pomenire, dumnezeieşte se veseleşte.
 
 
 
   Mai mult decât razele soarelui strălucind voi, cu lumina cea mucenicească, prealuminaţilor Mucenici, luminaţi toată lumea, şi gonind de la mijloc negura înşelăciunii, străluciţi în toată lumea cu lumina bunei credinţe. Pentru aceasta cu bună-cuviinţă fără de rătăcire umblând pe calea bunei credinţe, ca întru lumina zilei prealăudaţilor biruitori rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşale, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
 
 
   Cinstita Elena scos-a Crucea Mântuitorului, în pământ fiind ascunsă, şi a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să se înalţe în Biserică, şi ca un sceptru o aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceea strigă către fiul său : Întinde-ţi stăpâne mâinile tale, şi primeşte Crucea care se arată tuturor, tărie ţie înţelepte şi biruinţă, şi cu Darul învaţă neamurile să se închine Crucii şi patimilor lui Hristos.
 
 
 
   Luminându-vă mucenicilor cu răbdarea chinurilor, v-aţi spânzurat pe lemn, şi cu unghii de fier şuviţându-vi-se coastele măriţilor, prin dezbrăcarea trupului, v-aţi îmbrăcat cu dumnezeiasca nestricăciune, stând înainte pururea lângă Scaunul Treimii.
 
   Fiind bătut pentru Hristos Mucenice Trofime, cu bucurie ai suferit mulţimea durerilor, uitându-te la dumnezeieştile răsplătiri cele din ceruri, şi la îndulcirea cea necheltuită; căreia te-ai învrednicit acum, săvârşindu-ţi nevoința, şi făcându-te îndulcire Stăpânului.
 
 
   Răbdând chinurile ca un viteaz Savatie, cu bucurie ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, şi bine te-ai odihnit în lăcaşurile cele cereşti, biruind pe cel ce ticăloşeşte s-a surpat de acolo, şi primind darurile biruinţei.
 
 
   Ca pe un palat curat împărătesc, chemându-te pe tine întru ajutor, adunarea cea cu numărul de trei Mucenici, Preacurată Fecioară, lăcaşurile dracilor până la pământ le-a surpat, şi s-a mutat la lăcaşul măririi cel de sus, cinstindu-te pe tine cu laude totdeauna.
 
 
 
   Depărtându-vă de prieteşugul trupului, prealăudaţilor, prin multe şi mari dureri v-aţi unit cu Dumnezeu cel prea îndurător, Care v-a iubit pe voi pentru milostivirea Sa, şi cu patimile Sale a omorât patimile voastre.
 
   Cărările tale Mucenice Trofime, s-au îndreptat cu mucenicia către căile cele înţelepte, cu care înfrumuseţându-te, şi ţintuindu-te cu încălţăminte de fier, ai sfărâmat capul şi boldurile lui Veliar.
 
 
   Ritoriceşte grăind cele dumnezeieşti Trofime mult chinuitule, ai ruşinat pe tirani, şi cu sângiurile tale sfinţind pământul, acum cu bucurie te desfătezi în rai, cerându-ne nouă mântuire.
 
 
   Ostaşii cei tari, chemând spre ajutor pe preasfânta Fecioară, pe cea de Dumnezeu dăruită şi cu totul fără prihană, au trecut cu cuget nemişcat mulţimea chinurilor, şi valurile cele rele.
 
 
 
   Prin ocârmuirea Duhului luptătorii cei vrednici de laudă, cu linişte au plutit luciul chinurilor, şi cu sfinţenie s-au liniştit către limanul mântuirii cel fără de valuri.
 
   Văzându-ţi membrele risipite pe pământ, şi primind oţet pe nările tale Trofime, mirosuri de bune miresme ai primit de la dragostea lui Hristos.
 
 
   Ca unul ce te-ai făcut sfetnic îndreptărilor lui Hristos, de tot te-ai lepădat de sfaturile vrăjmaşilor celor fără de Dumnezeu, Mucenice Dorimedonte, şi pe sineţi te-ai supus chinurilor.
 
 
   Cu puterile care se trimite-au de la tine Hristoase întărindu-se pătimitorii, după lege s-au nevoit, lăudând pe Preacurată Maica Ta, care negrăit Te-a născut pe Tine.
 
 
   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
 
 
 
   Ca unul ce eşti întărire nevoitorilor, şi reazem al bunei credinţe, Biserica cinsteşte şi laudă nevoinţa ta cea luminată pururea pomenite, pătimitorule viteazule mărite Trofime, dimpreună cu cei ce s-au nevoit cu tine, Fericite, cere milostivire celor ce te laudă pe tine, ca unul ce eşti nebiruit.
 
 
   De nevoinţele Sfinţilor Mucenici, s-au mirat puterile cerurilor ! Căci fiind îmbrăcaţi cu trup muritor, au biruit pe vrăjmaşii cei fără de trup, întărindu-se cu puterea Crucii. Pentru aceea se vor ferici în veci, cerând iertare greşalelor pentru noi toţi; căci ei se cinstesc ca nişte nebiruiţi.
 

 
Stih : Trofim şi Dorimedont, un lucru adiind,
Asemenea şi un sfârşit vieţii prin sabie s-au arătat primind.
Savatie cu fiare ascuţite s-a şuviţat,
Şi ca un Mucenic la odihna cea dumnezeiască a alergat.
A nouăsprezecea zi pe Trofim au tăiat împreună,
Şi tovarăşii lui cei chinuiţi care au câştigat cunună.
 
   Aceştia au fost pe vremea împărăţiei lui Prob, dintre care Savatie stând înaintea guvernatorului la Antiohia, şi bătându-l foarte rău, l-a băgat în temniţă, şi astfel și-a dat sufletul în chinuiri. Iar pe Trofim încălţându-l cu încălţăminte de fier, şi urgisit, a fost dus la Synad, şi suferind multe munci împreună cu Dorimedont, li s-au tăiat capetele.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
 
   Împodobindu-te desăvârşit prin plecările cele către Dumnezeu, şi arzându-te, Fericite, cu frigări înfocate, şi coastele şuviţându-ţi-se fără de milă, o Dorimedonte, cu tărie ai răbdat.
 
   Dorind a vedea slava lui Dumnezeu cea negrăită, ţi s-au orbit ochii cu fier ars, Trofime, şi cu mulțumire strigai Domnului : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Fiind aprinşi de dragostea cinstitei Treimi, câte trei aţi săvârşit acele prea-mari nevoinţe, şi acum vă veseliţi cu mulţimea puterilor cereşti; cu care împreună aduceţi-vă aminte de noi, cerşindu-ne dea-pururea dezlegare de păcate.
 
 
   Fiind Stăpână mai curată decât toată zidirea, ai născut pe Cuvântul, Cel ce negrăit S-a întrupat de tine; pe care iubindu-L vitejii Mucenici, au răbdat focul chinurilor.
 
 
 
   Cu trupurile despuiate luptându-vă împotriva chinurilor, aţi primit podoaba nestricăciunii, cu ruşine veşnică îmbrăcând pe vrăjmaşul, şi mutându-vă către odihna cea dumnezeiească, purtând cununi strigaţi : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
 
   Urmând patimilor lui Hristos mucenicilor, legaţi aţi fost de lemne, şi cu cuget viteaz aţi suferit chinurile, şi în pâraiele sângiurilor voastre, înecând cetele dracilor cele prea-viclene, dumnezeieşte cântaţi : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
 
 
   Să se laude Trofim, să se mărească Savatie, şi să se cinstească Dorimedont astăzi, stâlpii cei nemişcaţi, turnurile cele de paza credincioşilor, luceferii Bisericii cei strălucitori, care dumnezeieşte o luminează pe dânsa, cu razele nevoințelor sale celor prea mari, întru toți vecii.
 
 
   Ca pe un prunc tânăr ai născut Preacurată Fecioară, pe Hristos Dumnezeul nostru, care se înţelege de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul; pe care cu osârdie mărturisindu-L vitejii Mucenici, bărbăteşte se nevoiesc; cu care împreună cu credinţă te fericesc pe tine preasfântă, toate neamurile, şi toate limbile întru toţi vecii.
 
 
   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
 
 
   Cu puterea Ziditorului tuturor, aţi înfrânat pornirile fiarelor, şi aţi rămas nevătămaţi de dânsele mucenicilor, minunându-se toţi de răbdarea voastră cea neclintită; drept aceea unindu-vă cu cetele mucenicilor, rugaţi-vă pentru noi pururea.
 
   Ca nişte jertfe v-aţi adus la masa cea tainică, fiind tăiaţi de sabie, prealăudaţilor. Şi acum vă sălăşluiţi cu bucurie în lăcaşurile celor întâi născuţi, văzând slava lui Dumnezeu, şi luându-vă rodurile ostenelilor voastre, şi darurile nevoinţei.
 
   Veniţi credincioşilor să ne adunăm întru o unire, ca să mărim acum pe Dorimedont, şi pe Savatie, şi pe lăudatul Trofim, pe mărturisitorii cei tari ai adevărului, pe strugurii cei din via cea înţelegătoare, din care se stoarce vinul veseliei celei adevărate, cu dumnezeiescul Dar.
 
 
   Astăzi răsărind pomenirea cea întrutot prăznuitoare a înţelepţilor nevoitori, cu adevărat mai mult decât razele soarelui, luminează pe toţi, depărtând întunericul patimilor, şi norii lenevirii. Cu ale cărora rugăciuni, Cuvinte, dăruieşte-ne tuturor milele Tale.
 
 
   Soarele cel cu adevărat neapus, care a răsărit din coapsele tale Fecioară, păzindu-te pe tine întru feciorie, cu laudă a luminat pe nevoitorii, care s-au nevoit ca nişte viteji pentru Dânsul. Cu care împreună roagă-L pe El, să se milostivească spre noi, cei ce cu credinţă te mărim pe tine.
 
 
   Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.
 
 
   Cela ce ai împodobit Cerul cu stele ca un Dumnezeu, şi prin Sfinţii Tăi luminezi tot pământul, Ziditorule al tuturor, : mântuieşte pe cei ce Te laudă.
 
 
   Crucea este păzitoarea a toată lumea, Crucea podoaba Bisericii, Crucea stăpânia împăraţilor, Crucea întărirea credincioşilor, Crucea lauda îngerilor şi dracilor rană.
 
 
 
 
   Înălţându-se lemnul Crucii Tale, Mântuitorul nostru, ridică pricina păcatului, cea aducătoare de stricăciune, şi pe toate le luminează.
 
 
   Crucea lui Hristos cea sfântă înălţându-se, dă neamului omenesc, pierzare de cele rele, şi câştigare de cele bune.
 
 
   Când biruia Moise pe Amalic, însemnând mai-nainte patimile lui Hristos, închipuia Crucea, biruitoarea dracilor.
 
 
   Veniţi cu bucurie, să sărutăm cu toţii, lemnul cel mântuitor, pe care S-a răstignit Hristos, mântuirea noastră.
 
 








 
   Șarpe de aramă a înălţat pe stâlp odinioară Moise, văzătorul de Dumnezeu, spre uciderea şerpilor care muşcau. Iar Tu însuţi cu totul Te-ai înălţat pe lemn Mântuitorul meu, înviind pe toți, cu dumnezeiasca şi purtătoarea de viață Crucea Ta; care acum înălţându-se, arde taberele dracilor, şi răstoarnă neamurile şi semeţiile barbarilor.
 
   Tu îmbrăcându-te cu stricăciunea şi omorârea mea Mântuitorule, din Fecioara şi dumnezeiasca Ta Maică, m-ai făcut nemuritor, şi m-ai tras către viață, şi către desfătarea cea fără de sfârşit, către care duci pe toţi cei ce Te laudă pe Tine Cuvinte, Hristoase Dumnezeule, dăruind credincioşilor împăraţi dumnezeiască Crucea Ta Stăpâne, armă tare în războaie.
 
   Străluceşte-ne nouă lumină neapropiată, căci toţi suntem lucrul mâinilor Tale Hristoase Dumnezeule, și cu armă încununează pe binecredincioşii împăraţi; dându-le lor Crucea Ta, zid şi ocrotire şi tărie, şi avuţie nerăpită, şi biruinţă împotriva vrăjmaşilor; preaînalte Mântuitorule, Cela ce Te-ai zămislit în pântecele cel nestricat al dumnezeieştii Maicii Tale.
 
 
 
   Chemarea ta este de sus, iar nu de la oameni Eustatie, căci însuşi Hristos Iubitorul de oameni ţi s-a arătat ţie, şi te-a vânat în mrejele credinţei, Fericite, şi cu botezul Său curăţindu-ţi păcatele, ţi-a dat ţie Stăpânul răbdare întru ispita vieţii, şi vestit biruitor te-a arătat.
 
   Fără de cârteală ai răbdat în tinereţe nevoinţa bunătăţii Eustatie, lipsindu-te de fiii tăi şi de soţia ta, suferind robia cu îngăduială, şi răbdând slujba cea de necinste. Dar bărbăţia ta cea din războaie preafericite, te-a arătat tuturor preaiubit, şi te-a întors iarăşi luminat.
 
   Adusu-te-ai lui Dumnezeu prin foc, ca o dumnezeiască tămâie foarte cu miros bun, şi ardere-de-tot veselitoare, jertfă bineprimită, şi prinos viu şi desăvârşit, jertfindu-te cu toată casa ta. Pentru aceasta acum te-a primit pe tine dimpreună cu ai tăi Eustatie, sălăşluirea cea cerească, şi cetele Sfinţilor.
 
 
 
   Al doilea Iov Eustatie, cu viaţa sa a pus înaintea noastră nevoinţele şi cununile, şi pe sineşi însuşi pildă de răbdare spre îndemnarea noastră către bunătăţi, întrecând cu adevărat pe Iov întru bunătate, ca unul ce a suferit împreună cu soţia sa şi cu fiii lui, mucenicia, cel ce este credincios întru viață, şi neclintit întru ispite, şi întru nevoinţe biruitor; pe care să-l punem rugător către Hristos, ca să dăruiască sufletelor noastre luminare, şi curăţire de păcate.
 
 
   Dumnezeiască comoara cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului de viață, pe Cer s-a arătat credinciosului împărat, şi biruinţa cea împotriva vrăjmaşilor arătat închipuindu-o; de care cu credinţă bucurându-se, şi din dumnezeiasca râvnă, spre privirea celor de sus înălţându-se, cu sârguinţă o a scos din sânurile pământului, spre mântuirea lumii, şi scăparea sufletelor noastre.
 
 
 
 
   Crucea se înalţă şi dracii se izgonesc, tâlharului se deschide uşa Edenului, moartea s-a omorât şi s-a pierdut arătat; Hristos se măreşte, blestemul se dezleagă, pentru care se bucură toţi pământenii.
 
 
   Veniţi toţi iubitorii de Dumnezeu, Crucea cea cinstită văzându-o înălţată, toţi să o mărim, şi slavă să dăm singur Mântuitorului şi Dumnezeu, strigând : Cel ce Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, nu ne lepăda pe noi cei ce ne rugăm Ție.
 
 
   Moise dedemult, a prefăcut îndulcind amărăciunea apei lui Israil, chipul Crucii însemnând. Iar noi toţi credincioşii, pe aceasta cu taină închipuindu-o, în inimile noastre ale fiecăruia, ne păzim cu puterea ei.
 
 
 
   Diamantule cu sufletul, cum te vom lăuda după vrednicie pe tine ? Căci ai covârşit slăbiciunea firii, şi lipsindu-te de avuţii şi de fii, şi de soţie, nicicum nu ai cârtit, ci ai strigat fericitul acela şi pururea pomenitul glas al lui Iov : Domnul a dat, Domnul a luat, precum a părut Domnului, aşa s-a şi făcut. Dar Dumnezeu pe care l-ai iubit, şi de care cu fierbinţeală ai dorit, iarăşi ţi-a dăruit ţie pe iubiţii tăi fii, purtându-ţi de grijă mai înainte, ca să se facă împreună cu tine Mucenici. Cu care împreună ţi-ai şi împlinit fericitul sfârşit prin multe chinuri. Ci luându-i şi pe dânşii rugători cu tine Eustatie mult răbdătorule, roagă-te să ne mântuim noi de fărădelegile noastre.
 
 
   Astăzi înainte merge Crucea Domnului, şi credincioşii o primesc pe dânsa cu dragoste, şi câştigă tămăduiri de toată boala sufletească şi trupească. Pe aceasta o sărutăm cu bucurie şi cu frică. Cu frică pentru păcat, că nevrednici suntem, iar cu bucurie, pentru mântuirea care o dă lumii, Cela ce S-a pironit pe dânsa Hristos Domnul, care are mare milă.
 

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
 
 
   În mijlocul Edenului lemnul a adus moarte, iar în mijlocul a tot pământul a răsărit lemnul, viața. Căci din lemnul cel dintâi mâncând, de unde eram nemuritori, ne-am făcut muritori. Iar cel de al doilea ne-a îndestulat de nestricăciune. Căci prin Cruce mântuieşte Dumnezeu neamul omenesc.
 
 
   Mai înainte a închipuit cu taină Isus al lui Navi chipul Crucii, mâinile întinzându-şi cruciş, atunci a stătut soarele până ce a surpat pe vrăjmaşii cei ce stau împotrivă Ție Dumnezeule; iar acum a apus, pe Cruce văzându-te pe Tine, Cela ce ai stricat stăpânirea morţii, şi toată lumea împreună ai ridicat Mântuitorul meu.
 
 
   Zburdările patimilor mele potolindu-le, prin rugăciunile tale Mucenice al lui Hristos, învredniceşte-mă, a lăuda sfânta prăznuire a nevoinţelor tale preafericite.
 
   Chemarea ta nu s-a făcut de la oameni prea-alesule; ci din Cer te-a chemat pe tine Hristos, ca mai-nainte pe Pavel, arătându-ţi-se ţie ca un cerb, şi scăpându-te de fiarele cele otrăvite.
 
 
   Fiind plin de înţelepciunea cea de sus Mucenice, cu toată buna-credinţă ai ales mai de cinste desfătarea cerurilor, decât averea, şi decât dezmierdarea cea pieritoare, încununându-te cu toată casa ta prin mucenicie.
 
 
   Aflându-te pe tine mai curată decât toată zidirea, Ziditorul şi Dumnezeul tuturor, bine a voit a se întrupa din tine Preacurată, voind mai-nainte să prefacă iarăşi pe om.
 
 
 
   Răbdat-ai cu tărie, Mărite, întreitele valuri ale supărărilor Mucenice al lui Hristos Eustatie, lipsindu-te de fiii tăi, şi de soţie.
 
   Mântuindu-se de Dumnezeu fiii tăi, de la răpirea fiarelor, Mucenice al lui Hristos Eustatie, au biruit pe fiarele cele înţelegătoare.
 
 
   Trecând marea vieţii cea cu supărări, Mărite, ţi-ai păzit chipul cel dumnezeiesc al sufletului nevătămat.
 
 
   Veniţi credincioşilor să lăudăm cu cântări de bucurie, pe cinstitul lăcaş al fecioriei, și al curăţiei.
 
 
   Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
 
 
 
 
   Între coarnele dobitocului văzând chipul Crucii, şi întru aceasta icoana lui Iisus, spăimântându-te de vedenie ai căzut la pământ, şi cu toată casa ai venit la dumnezeiescul botez, şi sărăcind, ca al doilea Iov te-ai arătat. Deci întărindu-te împreună cu soţia şi cu fiii, ai strigat, Domnul a dat şi Domnul a luat, Eustatie stratilate ! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
 
 
   Vitejind întru ispitele viețuirii, şi cu ostenelile răbdării strălucindu-te pentru buna-credinţă, nou Iov te-ai făcut Mucenice prealăudate. Căci pătimind lipsirea celor veselitoare ale vieţii, ai mulțumit lui Dumnezeu dimpreună cu soţia şi cu fiii tăi. Drept aceea sfârşitul nevoinţelor tale, biruitorule Eustatie, l-ai încununat cu vărsarea sângelui pentru Hristos, Căruia roagă-te să dăruiască iertare greşalelor noastre, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.
 
 
   Cinstita Elena aflând Crucea Mântuitorului ascunsă în pământ, o a luat; şi a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să se înalțe în Biserică; şi ca un Sceptru îl aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceasta strigă către fiul său : Întinde-ți stăpâne mâinile tale, şi primeşte Crucea, care se arată tuturor, tărie ţie înţelepte şi biruinţă, şi cu Darul învaţă neamurile să se închine Crucii, şi patimilor lui Hristos.
 
 
   Cu putere dumnezeiască mântuindu-se soţia ta din tirania vrăjmaşului, şi-a păzit ale curăţiei, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
   Ispitindu-te în multe feluri, te-ai cercat Mucenice a lui Hristos Eustatie, şi ai alergat la lupta muceniciei, strigând Stăpânului tău : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
 
   Povăţuindu-te de porunca Stăpânului, te-ai arătat împodobit cu sângele muceniciilor, pururea pomenite Eustatie mărite, împreună cu soţia şi cu fiii tăi.
 
 
   Neispitită de nuntă ai născut Fecioară, şi după naştere te-ai arătat iarăşi feciorind. Pentru aceea prin glasuri netăcute cu credinţă strigăm ţie Stăpână, bucură-te.
 
 

   Tu Eustatie te-ai arătat asemenea cu Iov, petrecându-ţi viaţa fără de prihană, şi cu bunăcredinţă, şi cu îndelungă-răbdare.
 
 
   Cine va putea a te ferici Eustatie, şi a număra durerile inimii tale, care ai suferit Mucenice, lipsindu-te de soţia ta şi de fiii tăi.
 
 
   O Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pe preabunul Cuvânt, care îmbunătăţește pe toţi, tămăduieşte înrăutăţirea sufletului meu.
 
 
 
   Iubit-ai, Mărite, pe Hristos, care ţi S-a arătat, şi te-ai unit Lui cu dragoste. Deci te-ai arătat Mucenic împodobit cu porfira sângiurilor tale.
 
 
   Alergat-ai urmând dumnezeieştilor urme ale lui Hristos, şi te-ai arătat cu totul părtaş patimilor Lui şi împărăţiei Sale, încununându-te Mucenice, cu toată casa ta.
 
 
   Slujindu-ne acum cu cuvintele lui Gavriil Fecioară fără prihană, strigăm : Bucură-te ceea ce singură eşti Maică binecuvântată, bucură-te uşă care porţi pe Soarele dreptăţii.
 
 
   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
 
 
   Aievea râvnind patimilor lui Hristos, şi cu credinţă bând paharul Lui, te-ai făcut părtaş, şi împreună moştean măririi Lui, Eustatie, de la însuşi Dumnezeul tuturor, luând dintru înălţime dumnezeiasca iertare.
 
 
   Cântare dăruieşte-mi Dumnezeul meu, ca să laud şi să spun acum nevoinţele purtătorului Tău de chinuri Doamne, ca cu bună tocmire să laud pe viteazul întru nevoinţe Eustatie, care s-a făcut biruitor pururea întru războaiele vrăjmaşilor, pe marele întru buna credinţă, şi care străluceşte în ceata mucenicilor; cu care cântă Ție neîncetat, dimpreună cu îngerii preaînţeleptul, luând de la înălţime dumnezeiască iertare.

    Întru aceasta lună în 20 de zile, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Eustatie şi Teopisti soția lui, şi doi fii ai lor, Agapie şi Teopist.
 
Stih : Boul de aramă arde pe Eustatie cu toată casa lui,
Şi tu cuvinte al lui Dumnezeu îl mântuieşti cu tot neamul lui.
La douăzeci de zile au ars Eustatie împreună,
Şi de la Cer au câştigat cunună.
 
   Acest sfânt mare Mucenic Eustatie, a fost stratilat peste oşti la Roma, pe vremea împăratului Traian. El se numea Placid, iar femeia lui, Tatiana. Era om foarte bogat, şi era foarte milostiv spre săraci. Deci fiind el elin; şi fiind într-o zi la vânat, i s-a arătat un cerb şi începu a-l goni, şi apropiindu-l să-l ajungă, văzu între coarnele lui cinstita Cruce a lui Hristos, strălucind mai mult decât soarele, şi pe dânsa chipul lui Hristos, şi veni glas de la Cruce zicând : O Placido ! pentru ce mă goneşti ? Că eu sunt Hristos. Deci de atunci s-a botezat, şi atât i-a dat război ucigaşul de oameni diavolul, cât şi-a pierdut şi averea şi pe femeia s-a o văzu robită, şi pe copiii lui răpiţi de fiare sălbatice, şi pe sineşi la mare sărăcie. După aceea iarăşi a aflat şi pe femeie şi pe copii. Şi l-a cercat de la împăratul de şi-a luat cinstea cea dintâi, cu care silindu-l mai apoi ca să facă jertfă la idoli, şi nevrând a se supune, îl băgară într-un bou de aramă înfocat, şi îşi primi sfârşitul.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Părinţilor noştri şi mărturisitorilor, Ipatie Episcopul şi Andrei Preotul.
 
Stih : Pe Ipatie pentru preacinstitele chipuri ale icoanelor,
Împreună cu Andrei îi junghie bărbaţii sângiurilor.
 
   Aceştia fiind din Libia, de copii mici au mers la şcoală. Deci Ipatie iubi călugăria, iar Andrei se făcu sfinţit propovăduitor al Bisericii; însă întrecea pe alţii nu numai cu postul şi cu privegherile şi cu rugăciunile, încă şi cu toată smerita cugetare şi dragostea. Deci aflând de dânşii Episcopul Efesului, şi trăgându-i la sine, pe Ipatie îl hirotoni Episcop, iar pe Andrei Presbiter. Şi aflând de dânşii acel hulitor de Sfinţi, Leon împărat, trimis-a de i-au chemat şi i-a băgat în temniţă, trăgându-i. Şi bătându-i. După aceea porunci de le despuiară capetele de piele şi sfintele icoane cele de mult preţ pe capetele lor le-a ars, care erau multe, şi ungându-le bărbile cu smoală i-a purtat prin mijlocul oraşului, şi i-a junghiat în părţile Zirolofului, dându-i câinilor să-i mănânce.
 
    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Artemidor şi Talu.
 
Stih : Pe Artemidor şi pe Talu sabia i-au tăiat,
Căci Artemidei ucigătoarei de străini nu s-au închinat.
 
    Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Meletie Episcopul Ciprului.
 
Stih : De viaţa cea trecătoare Meletie nu s-a grijit,
Pentru aceea cum că iubea al său sfârşit.
 
    Tot în această zi, pomenirea celui întru Mărturisitori marelui Ioan egipteanul.
 
   Acestuia îndrăznire şi cutezare neputând răbda păgânul Maximian, poruncind îl omorî cu alţi patruzeci.
 
    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Ilarion criteanul ce a mărturisit în Constantinopol la anul o mie opt sute patru, săvărşindu-se prin sabie.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte şi ne mântuieşte, Amin.
 
 
 
   Mucenicii lui Hristos, ca într-un cuptor fiind închişi înlăuntru boului celui de aramă, care era ars, cu mulțumită strigau : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
 
 
   Ca unii ce eraţi uniţi cu legătura prieteşugului şi a firii, prealăudaţilor Mucenici, o răbdare aţi suferit întru nevoinţe, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeule şi Doamne.
 
 
   Numai tu eşti din veacuri cu adevărat mai înaltă decât dumnezeieştile puteri cele cereşti, căci ai născut pe Ziditorul lor netâlcuit, Născătoare de Dumnezeu Preacurată Stăpână.
 
 
 
   Pe ceata mucenicilor celor adevăraţi, care este adunată luminat cu legile firii, şi cu cuvântul credinţei, ca pe nişte iubitori de buna-credinţă acum toţi să-i lăudăm şi cu credinţă să cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Din pronia cea de sus fiind despărţiţi înţelepţilor, frumos v-aţi împreunat cinstiţilor; şi vopsind cu sângiurile voastre porfira cea de mire, v-aţi sârguit a intra în cămara cea cerească, strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
 
 
   Roada pântecelui tău, şi pe soţia ta, cu bunăcredinţă bucurându-te i-ai adus lui Dumnezeu fericite Eustatie, făcându-i părtaşi chinuirii, pe cei uniţi din fire, cântând lui Hristos : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
 
   Toiag din rădăcina lui Iessei eşti Fecioară, ca pe o floare odrăslind pe Atotputernicul Domnul, care bine ne-a miresmat pe noi, împreună cu toţi cei ce strigă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
 
 
   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
 
 
   Apropiindu-te de lumina Treimii cu bucurie, acum te veseleşti cu căpeteniile oştilor celor îngereşti, Mucenice Eustatie. Cu care împreună roagă-te neîncetat, să ne mântuim toţi cei ce te lăudăm pe tine.
 
   Pentru nevoinţele tale cele de pe pământ, şi nevoile cele de multe feluri, ai primit acum veselia cea din ceruri dimpreună cu drepţii; pe care învredniceşte-ne să o dobândim şi noi, cei ce te lăudăm pe tine, Mărite.
 
 
   Prin osârdie cu totul mă aduc pe mine ţie Mucenice Eustatie, ca să te câştig pe tine pricinuitor mântuirii celei dumnezeieşti, şi părtinitor către Stăpânul, Cel ce poate mântui de toată primejdia.
 
 
   Pe tine ceea ce fără ispită de bărbat, ai născut pe Dătătorul de viață şi Mântuitorul, toţi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, neîncetat te rugăm, ca prin rugăciunile tale Maică Fecioară, să ne mântuim de toată nevoia.
 
 
   Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firele cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 
 
 
   Eustatie fericite, părăsind dulceţile lumii, împreună cu cugetătorii de Dumnezeu fiii tăi, şi cu preafericită soţia ta, ai dobândit mărirea cea nemuritoare, şi viața cea fără de sfârşit, pentru aceasta cu dragoste prăznuim pomenirea ta cea sfinţită şi dumnezeiască.
 
 
 
   Nădăjduindu-ne noi întru tine Născătoare de Dumnezeu, pe văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi îi biruim desăvârşit, purtând la noi Crucea Fiului tău, armă şi semn de biruinţă, pavăză, sabie şi suliţă, şi săgeată împotriva lui veliar.
 
 
 
 
   Cine nu-ţi va ferici preafericită viaţa ta, Eustatie ? Căci vitejeşte ai răbdat pornirile vrăjmaşului celui începător de răutate. Că nu ai cârtit de lipsirea soţiei şi a fiilor tăi, ci strigai cu glasul cel de mulțumire al lui Iov : Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol voi şi merge către însuşi Ziditorul, şi Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.
 

   Fiind lăcaş Celui născut din Maria cea nestricată, şi aflându-te pururea în lumina cea fără de materie, îmbunează-ne şi nouă pe Treimea cea nezidită, Mucenice Eustatie.
 
 
   Intrând în norul cel neapus, şi unindu-te cu Soarele dreptăţii, ai cugetat cu gândul, Chipul cel ce de la înălţime dumnezeieşte ţi s-a arătat prin dobitoc; şi te-ai făcut chip însufleţit preafericite Eustatie. Pentru aceea luminându-te cu lucrarea cea din Duh şi din apă, şi spălându-te cu sângele cel mucenicesc, te-ai învrednicit a dănţui cu cereştile adunări ale îngerilor. Întru care uneşte-ne şi pe noi, cu Mântuitorul Hristos şi Domnul nostru.
 
 
 
   Arătându-ţi-se ţie Mântuitorul nostru închipuit prin cerb, şi lepădând căpetenia oştirii împărăţiei celei de jos, acum dănţuieşti cu cei de sus dimpreună cu soţia ta şi cu fiii, preafericite Eustatie. Pentru aceea te rugăm : Roagă-te Domnului pentru sufletele noastre.
 
 
 
   Pe care dedemult Moise mai-nainte închipuindu-o întru sine, pe Amalic surpând l-a biruit, şi David Psalmistul strigând, a poruncit să se închine aşternutului picioarelor tale, cinstitei Crucii Tale Hristoase Dumnezeule, astăzi noi păcătoşii ne închinăm, cu buze nevrednice lăudându-te pe tine, Cela ce ai voit a Te pironi pe dânsa, şi strigăm către Tine : Doamne dimpreună cu tâlharul învredniceşte-ne şi pe noi împărăţiei Tale.
 
 
 
 
   Văzând lemnul Crucii înălţându-se, să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.
 
 
   Cu apa cea Dumnezeiască, şi cu sângele Tău Cuvinte, luminat se împodobeşte Biserica, ca o mireasă, cântând : Slavă Crucii Tale.
 
 
   Semnul Crucii tale înălţându-se, Mântuitorul meu, ridică pricina păcatului, cea aducătoare de stricăciune, şi toate le luminează.
 
 
   Asemenea ca şi Pavel chemarea nu de la oameni luând Mucenice Eustatie, şi crescând întru Dumnezeu, cu nădejdea Crucii, vitejeşte ai ruşinat stăpânia tiranilor, şi cumplirea chinurilor. Pentru aceea stând împotriva păcatului până la sânge ai biruit pe vrăjmaşii cei nevăzuţi; ci te roagă acum neîncetat Împăratului şi Dumnezeu, ca să dăruiască lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.
 
 
   Glasul Proorocului Tău Moise, Dumnezeule s-a plinit, care zice : Vedea-veţi viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi Crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se liberează. Astăzi învierea lui Hristos se înnoieşte, şi marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție aducând şi zicând : Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului Dumnezeule, Crucea şi învierea. Prin care ne-ai mântuit, pe noi Bunule şi Iubitorule de oameni, Atotputernice Doamne slavă Ție.
 
 
 
    Fericirile praznicului Cântarea a 8-a, pe 4. Şi din Canonul Sfântului Cântarea a 6-a pe 4. Prochimenul, glasul al 4-lea : Sfinţilor celor de pe pământul lui... Stih : Mai înainte am văzut pe Domnul... Apostolul către Efeseni : Fraţilor întăriți-vă în Domnul... Aliluia, glasul al 4-lea : Strigat-au drepţii... Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul păziţi-vă de oameni... CHINONICUL : Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul...
 




    SĂ SE ŞTIE: Slujba Sfântului Apostol Codrat se cântă în 22 de zile ale acestei luni, împreună cu a Sfântului Mucenic Foca.   Tot în această zi, se odovăieşte praznicul cinstitei Cruci, şi se cântă toate ale praznicului seara şi dimineaţa, afară de Paremii, de Litie, Polieleu şi de Antifoanele liturghiei.
 
 
Stih : Nicicum n-a vrut să dea cinste pietrelor Codrat,
Iar cei fără de minte pe el cu pietre l-au împroşcat.
La douăzeci şi una a aflat,
Cununa Apostolul Codrat.
 
   Acesta fiind om vechi şi mult ştiut a predicat Cuvântul Domnului în Atena şi în Magnesia, şi luminând pe mulţi cu învăţăturile dogmelor i-a adus la lumina cunoştinţei lui Dumnezeu. Drept aceea îl alungară persecutorii de la turma sa din Atena şi întâi fu împroşcat cu pietre, şi în foc ispitit, şi cu alte munci. Iar mai pe urmă a primit cununa muceniciei pe vremea împărăţiei lui Eliu Adrian.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Iona.
 
Stih : De către faţa lui Dumnezeu odinioară Iona a fugit,
Iar acum a vedea faţa lui s-a învrednicit.
La douăzeci şi una de zile pământul a acoperit,
Pe Iona cel ce la Ninive a propovăduit.
 
   Acesta a fost fecior a lui Amati din Get, din Cariatmaus, aproape de Azot cetatea elinilor de lângă mare, şi fiind aruncat de chit, a mers la Ninive de a propovăduit, şi întorcându-se n-a rămas în pământul său, ci luând pe maică-sa a locuit în Asur, cetatea celor de alt neam. Pentru că zicea, că aşa îmi voi ridica ruşinea mea, de vreme ce am minţit, proorocind asupra Ninivei cetăţii celei mari. Acesta este feciorul văduvei, pe care l-a înviat Proorocul Ilie; căci mustră atunci Ilie pe Ahab, şi chemând foamete pe pământ a fugit și mergând la Sarepta Sidonului, află pe acea văduvă cu fiul ei şi a locuit la dânsa, căci nu putea să locuiască cu cei netăiaţi împrejur; şi o a binecuvântat pe dânsa pentru primirea ei de oaspeţi. Că o ştia mai de înainte, căreia i-a înviat feciorul care-i murise. Şi sculându-se Iona după foamete a mers la pământul Iudei, şi și-a îngropat pe maică-sa care murise, aproape de Balanul Deborei, şi a locuit în pământul Senaar, şi a murit acolo şi s-a îngropat în peştera lui Cenezeu care era judecător unui neam, pe când nu era împărăţie. Şi a dat semn în Ierusalim, şi în tot pământul, când vor vedea piatra urlând cu jale cu vers subţire, şi gândac din lemn grăind către Dumnezeu, atunci se va apropia mântuirea. Atuncea vor vedea Ierusalimul stricat până în temelie, şi vor veni către dânsul toate limbile ca să se închine Domnului. Şi vor clădi pietrele lui spre apusul soarelui. Şi acolo va fi închinăciunea unsului, căci Ierusalimul s-a dat spre pustiirea fiarelor sălbatice. Şi atunci va veni sfârşitul a toată suflarea.
 
    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Iona Savaitul. 
 
Stih : Lăsând Iona locul vieţii celei trecătoare,
A aflat alt loc al vieţii celei nepieritoare.
 
   Acest preacuvios preot fiind, era tată Preacuviosului şi preafericitului Teodor, şi lui Teofan făcătorului de Canoane, ale cărora feţe le-a scris Teofil luptătorul de icoane. Acest Părinte Iona mergând la Lavra Sfântului Sava, şi călugărindu-se dobândi smerenia cea desăvârşită. Şi făcând multe bunătăţi, întru bătrâneţe bune s-a dus către Domnul.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evsevie.
 
Stih : Păgânii cu sabie pe Evsevie l-au omorât,
Pe prietenul lui Hristos cel ce cu bunăcredinţă a vieţuit.
 
   Acesta a mers singur către ighemonul Feniciei, şi-i zise : Pentru ce eşti fără de minte, o luptătorule de Dumnezeu, de goneşti turma lui Hristos ? Şi el mâniindu-se porunci să spânzure pe Sfântul şi să-l strujească. Şi strujindu-l multe ceasuri, băgând sare în traiste de păr şi legându-le, strujea carnea Sfântului foarte rău. Iar Sfântul se bucură ca şi cum ar fi pătimit în trup străin, şi dregătorul aflându-se la mirare, a dat porunca să-i taie capul şi se sui la ceruri, slăvind şi binecuvântând pe Dumnezeu.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici și fraţi buni, Evsevie, Nestavu şi Zinon.
 
Stih : Evsevie, Nestavu şi Zinon, pentru buna-credinţă, de sabie au murit,
Iar ale lor suflete în ceruri s-au primit.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Părinţilor noştri, Meletie şi Isachie, Episcopii Ciprului.
 
   Aceşti Sfinţi şi fericiţi părinţii noştri au, fost Episcopi Bisericii lui Hristos, celei din Cipru, cucernici fiind şi cu frica lui Dumnezeu. Lucru neîncetat avea a învăţa pe popor dumnezeieştile cuvintele lui Hristos, şi a-şi împărţi averea la cei ce le trebuia. Şi aşa făcând în toată viaţa lor, prin feluri de locuri, s-au mutat către Domnul.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Prisc.
 
Stih : Apă vie în inima sa Prisc a purtat,
Şi de arsura trupului său nu s-a spăimântat.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor şase Mucenici, care erau păzitori lui maximian.
 
Stih : Pentru Dumnezeu care pe lemn capul şi-au plecat,
Şase Mucenici capul la sabie şi-au dat.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
    Cadese a ști : Că de se va întâmpla odovania praznicului cinstitei Cruci Duminică; caută tipicul cel de la odovania praznicului Născătoarei de Dumnezeu, în 12 zile, şi urmează întocmai. Numai la Liturghie, Prochimenul zilei, şi al praznicului. Apostolul şi Evanghelia Duminicii celei după înălţarea Crucii şi a zilei. Aliluia şi Chinonicul praznicului şi al zilei.     VEZI : Că de Duminica după odovania praznicului, începem a citi la Utrenie câte trei Catisme, şi 4 citiri făcând. Iar seara la Vecernie, Catisma 18 : Către Domnul când m-am necăjit am strigat...

   Fiind luminat cu strălucirile darurilor celor cereşti, te-ai arătat luminător în lume Codrate ivind tuturor razele cele luminoase ale dumnezeieştii propovăduiri. Pentru aceea credincioşii te cinstim cu bucurie, ca pe un Apostol şi Mucenic.
 
   Umblând tu, Mărite, pe căile cele drepte, ai scăpat din căile cele aspre, pe oamenii care au fost rătăciţi de la buna-credinţă. Pentru aceea credincioşii te mărim pe tine, ca pe un nerătăcit şi îndreptător şi mijlocitor unirii noastre către Dumnezeu, Apostole.
 
   Domnul Cel ce este minunat întru Sfinţii Lui, pe tine te-a preamărit în lume cu mărirea cea bogată a darurilor Sale, şi te-a dat pe tine Codrate, tămăduitor sufletelor şi trupurilor, celor ce cu credinţă te laudă pe tine Apostole.
 
 
   Surpând deşertăciunea idolilor, cu sfinţitul tău cuvânt, ai întărit întru credinţă inimile cele neîntărite, şi le-ai îndreptat către viață, Ierarhe Foca; şi nevoindu-te după lege, te-ai făcut Mucenic Domnului.
 
   Vopsindu-ţi sfinţitul veșmânt, în sângele cinstitului tău trup, preasfinţite Părinte, ai primit de la Hristos îndoite cununi preafericite, şi împreună cu îngerii dănţuieşti în ceruri, rugându-te să ne mântuim noi.
 
   Cu razele minunilor luminezi tot pământul; celor de pe mare le ajuţi totdeauna Părinte, bolile goneşti, neputinţele sufletului şi ale trupului le încetezi, având Dar de la Domnul, Mucenice Foca, de Dumnezeu fericite.
 
 
 
   Din pruncie ai iubit pe Domnul, Foca preafericite, Sfinţite Mucenice al lui Hristos. Căci luând arma Crucii pe umeri, neabătut ai umblat pe calea muceniciei, prin care te-ai făcut părtaş lăcaşului îngeresc, arătându-te demonilor îngrozitor, şi lumii rugător fierbinte.
 
 
 
   Întunericul cel groaznic al morţii tulbură sufletul meu, mireasă, a lui Dumnezeu ! Și iscodirea dracilor, totdeauna mă face a mă uimi, şi a mă cutremura; de la care izbăveşte-mă cu puterea ta, ceea ce eşti una bună Fecioară neispitită; şi mă aşează la limanul mântuirii, şi la lumina neînserată a Sfinţilor.
 
 
   Preacurata Stăpână văzând pe Hristos omorându-se, şi omorând pe vicleanul se văita cu amar, strigând Celui ce a ieşit din pântecele ei, şi mirându-se de îndelungă răbdarea Lui, se ruga : Fiul meu preadorite, nu uita pe roaba Ta. Nu întârzia Iubitorule de oameni, Cela ce eşti dorirea sufletului meu.
 
 
 
   Apostole Sfinte Codrate, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşale sufletelor noastre.
 
 
 
 
 
   Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a izbăvit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
 
   Stând înaintea Împăratului puterilor purtând cunună, roagă-te să se lumineze cei ce luminat săvârşesc această pomenire a ta, fericite Apostole.
 
   Pe temelia credinţei zidind plinirea binecredincioşilor, cu învăţăturile tale cele prea-tari purtătorule de Dumnezeu, toată înşelăciunea idolilor o ai răsturnat.
 
   Propovăduind cu sfinţenie sfinţita Evanghelie, cu preasfinţitele tale cuvinte, ai închinat Ziditorului tău suflete prin credinţă, cu puterea Duhului, pururea pomenite Codrate.
 
 
   Născându-se Ziditorul lumii, din Fecioara cea neispitită de bărbat, o a păzit pe dânsa şi după naştere, Fecioară ca mai-nainte de naştere precum bine a voit.
 
 
 
 
 
   Dorind să laud astăzi dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu razele cele luminătoare ale Duhului, păstorule şi Mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Celui ce toate le ţine.
 
   Luminat te-ai îmbogăţit cu dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumusețile păstoriei, şi cu sângele sfinţitei nevoințe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite.
 
 
   Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, preaînţelepte Foca, pe cel ce era tare întru răutate, de tot l-ai slăbit, şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă prea-ales.
 
 
   Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu cel mai dinaintea veacurilor, născându-se prunc tânăr, şi înnoind cu adevărat toată firea omenească.
 
 
 
   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.
 
   Săvârşind minuni înfricoşate Codrate, pe cei necredincioşi i-ai adus către dumnezeiasca credinţă, ca un Apostol al lui Dumnezeu, şi ca un ierarh cinstit, preasfinţite.
 
   Pe mulţi ai luminat cu învăţăturile cele dumnezeieşti; că te-ai arătat slujitor Luminii, celei ce a luminat marginile lumii, cu străluciri dumnezeieşti Ierarhe Codrate.
 
   Făcutu-te-ai pricină de multe bunătăţi turmei tale, curăţind întunericul necunoştinţei ei, şi luminându-o pe dânsa, cu faceri de multe minuni.
 
 
   Sălăşluitu-s-a întru tine focul cel nesuferit, nearzându-ţi pântecele Născătoare de Dumnezeu; iar patimile noastre, şi materia răutăţii o a făcut cenuşă.
 
 
 
   Săvârşind tămăduiri cu chemarea lui Hristos Cuvioasă, ai mântuit de înşelăciunea vrăjmaşului, cetăţi şi popoare, cu Darul cel dumnezeiesc.
 
   Fiind lăcaş lui Dumnezeu Mucenice, ai surpat capiştile idoleşti, având întru ajutor, şi împreună-lucrătoare puterea Celuia ce toate le lucrează.
 
 
   Oaste îngerească s-a arătat Foca şi mare lumină dumnezeiască, mărindu-te Domnul înaintea scaunelor celor de judecată.
 
 
   Din tine întrupându-se Dumnezeu pentru milostivire, S-a unit cu oamenii, şi a dezlegat blestemul, ceea ce singură eşti cu totul binecuvântată Stăpână.
 
 
   Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, şi scăparea şi întărirea.
 
 
 
   Ca pe un soare înţelegător al Bisericii de Dumnezeu luminat, şi purtător de lumină te-a pus pe tine Stăpânul Cel Prea Înalt Mucenice, ca să luminezi mulţimea credincioşilor. Că vieţuirea şi nevoinţele tale, le-a primit ca un mir de bună mireasmă, Cel ce singur este mult Milostiv.
 
 
   Luminează-mă cu lumina neapusă a cunoştinţei Tale Mântuitorule; risipeşte-mi negura şi întunericul patimilor. Dă-mi mie cuvânt de înţelepciune şi de pricepere dumnezeiască, Cuvinte, ca cu umilinţă să încununez pe cel pururea pomenit Mucenic Foca, cu laude şi cu cântări. Că tu eşti ajutorul celor nepricepuţi şi avuţie celor săraci, şi izvor darurilor celor bune, şi Mântuitor tuturor, Cela ce singur eşti mult Îndurat.
 
 
 
   Pe marele Apostol şi ierarh al lui Hristos, pe măritul Codrat să-l lăudăm credincioşii, cu cântări de Dumnezeu insuflate; căci izvorăşte ca dintr-o fântână celor ce cu credinţă cer iertare greșalelor, şi tămăduire patimilor, că au luat de la Cel Prea Înalt, Darul îndestulat.
 
 
   Sălăşluind întru tine darul Duhului, Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta şi celor ce plutesc pe mare, şi cu credinţă năzuiesc la ajutorul tău, le ajuţi în toată vremea Părinte. Dimpreună cu aceştia dă-ne şi nouă curăţire, de Dumnezeu înţelepte.
 
 
   Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu cel mai presus de Fiinţă, roagă-te Lui neîncetat împreună cu puterile cele cereşti, ca să ne dea iertare de greşale, şi îndreptare vieţii, nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce singură eşti prealăudată.
 
 
   Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a trecut prin sfânt sufletul tău; când ai văzut pe Fiul şi Dumnezeul tău răstignit de bunăvoia sa. Pe care binecuvântată nu înceta a-L ruga, să ne dăruiască nouă iertare greşalelor.
 
 
 
   Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am preamărit pe Tine unule Iubitorule de oameni.
 
   Arând pământul inimilor celor credincioşi, cu secera cuvintelor tale, ai curăţit toată materia răutăţii.
 
   Daruri de vindecări izvorăşte mormântul tău, nouă tuturor, celor ce te rugăm pe tine, Ierarhe Codrate.
 
   Plecându-te cu milostivire, scapă din primejdii pe cei ce ţi se roagă, sfinţite Codrate.
 
   Luminând pe cei întunecaţi de înşelăciune, cu făcliile cuvintelor tale, ai ars toată înşelăciunea cea uscăcioasă.
 
 
   Din curatele tale sângiuri, Născătoare de Dumnezeu, S-a întrupat Ziditorul şi a înnoit pe toţi cei ce erau stricați.
 
 
 
   Ca o prealuminoasă stea, te-a pus Stăpânul la înălţimea Bisericii pe tine Foca, ca să luminezi inimile tuturor cu luminile minunilor, şi cu nevoinţele tale Preasfinţite.
 
   Mărturisit-ai întruparea Stăpânului, înaintea divanului celui tirănesc Mucenice biruitorule, şi arătat ai ruşinat închinăciunile elinilor, şi nedumnezeirea mulţimii dumnezeilor.
 
 
   Fiind înălţată marea cu valurile înşelăciunii, de viforul mulţimii dumnezeilor, o ai trecut prin cârmuirea cea dumnezeiască, făcându-te liman prea-liniștit, tuturor celor ce plutesc pe mare, lăudate.
 
 
   Neispitită de nuntă ai născut o Fecioară, și după naştere te-ai arătat iarăşi feciorind. Pentru aceea cu glasuri netăcute, prin credinţă, fără îndoială, strigăm ţie Stăpână : Bucură-te !
 
 
 
   Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.
 
   Sufletul tău cel curat, aflându-l Dumnezeu cel preacurat lăcaş măririi Sale, curăţă prin tine sufletele cele spurcate cu păcate cumplite.
 
   Învăţaţii elinilor, biruindu-se de înţeleptele tale dogme, Fericite, s-au plecat a mărturisi pe Hristos, Ziditor, înţelepciune, şi putere a Tatălui Celui mai-nainte fără de început.
 
   Arătând oamenilor lumina ce a strălucit de la Tatăl luminilor Codrate, ai povăţuit popoarele a cinsti şi a mări o Treime nedespărţită.
 
 
   Născutu-ne-ai nouă întrupat pe Fiul în două firi Cel născut din Tatăl mai-nainte decât toate veacurile, fără stricăciune, fără de ani, precum însuşi ştie.
 
 
 
   Ne-abătându-te la cărările vrăjmaşului, ţi-ai îndreptat căile tale către căile voirilor lui Dumnezeu, Preasfinţite.
 
   Rupându-ţi-se mult chinuitul trupul tău de bătăi, ai rupt legăturile mulţimii dumnezeilor, cu dumnezeiasca putere, şi ai primit cununa muceniciei Foca.
 
 
   Întreagă junghiere te-ai adus lui Dumnezeu prealăudate, Celui ce S-a jertfit pentru noi, şi ai încetat jertfele idolilor cele cu sângiuri.
 
 
   Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a zidit eişi casă, din curate sângiurile tale precum bine a voit, o Stăpână Născătoare de Dumnezeu.
 
 
 
   Întru adâncul greşalelor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.
 
   Cer înalt te-ai arătat povestind tuturor mărirea lui Dumnezeu cea mântuitoare, ca un ierarh îndumnezeit, ca un Apostol lăudat, tu Codrate.
 
   O fire a Dumnezeirii fără de început, şi o Domnie propovăduind, preaînţelepte Codrate, ai risipit trufia cea întunecoasă a multor dumnezei.
 
   După legea firii zăcând acum trupul tău în mormânt, preasfinţite fericite Codrate, faci minuni preamărite, şi mai presus de fire.
 
 
   Cel ce a întins Cerul cu voia Sa, alt Cer te-a arătat pe tine pe pământ, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, şi din tine a răsărit celor dintru întuneric.
 
 
 
   Marea nedumnezeirii o ai uscat preaînţelepte, izvorând izvor de viață, şi cu ploile prealăudatelor tale minuni, speli noroiul patimilor.
 
   Spânzuratu-te-ai pe lemn chinuindu-te cumplit, şi strămutându-ţi-se membrele, Fericite, ai auzit glas dintru înălţime întărindu-te, Ierarhe şi Mucenice mult chinuitu-le.
 
 
   Râvnind patimii Celui fără patimă Foca, vindeci patimi de multe feluri, şi mântuieşti de vifor şi de valuri întreite pe cei ce înoată, prin fierbintele tale rugăciuni cele către Dumnezeu.
 
 
   Ca ploaia negrăit S-a pogorât Mântuitorul Cuvânt, în preacurat pântecele tău preasfântă Fecioară, şi a uscat pâraiele răutăţii cu puterea cea dumnezeiască.
 
 
   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
 
 
   Ca pe un Ierarh cinstit şi nevoitor prea-tare, lumea îţi aduce Ție Doamne rugător, pe dumnezeiescul Apostol Codrat, şi cu cântări, cinsteşte cinstita lui pomenire, cerând totdeauna iertare de greşale, să se dăruiască celor ce cântă, Aliluia.
 
 
   Să cinstim pe înţeleptul ierarh ca pe un păstor credincios şi ca pe un învăţător. Că a înflorit trandafir preasfinţit, în grădina pătimirii, şi ne-a umplut pe noi credincioşii de mireasma razelor minunilor sale, şi de faptele cele îmbunătăţite; luminând tot pământul cu strălucirile tămăduirilor, şi a preamărit Dumnezeu pe cei ce strigă Lui, Aliluia.