Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi, prin Înviere.
 
   Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi prin Înviere.
 
   Bucură-te, Sioane Sfinte, maica Bisericilor, locaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin Înviere.
 
 
   Cuvântul, Cel ce S-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, Acelaşi în anii cei de apoi din cea neispitită de nuntă întrupându-Se, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult l-a mântuit prin Învierea Sa.
 

   Dumnezeiasca ceată a mucenicilor, temelia Bisericii, împlinirea Evangheliei, voi cu fapta ați plinit cuvintele Mântuitorului. Că prin voi porțile iadului cele deschise asupra Bisericii, s-au închis; vărsarea sângelui vostru a uscat jertfele idoleşti; junghierea voastră a rodit plinirea credincioşilor, pe cei fără de trupuri i-aţi făcut să se spăimânteze şi purtând cununi staţi înaintea lui Dumnezeu. Pe Carele neîncetat rugaţi-L, pentru sufletele noastre.
 
   Cum te vom ferici pe tine, Născătoare de Dumnezeu ? Cum vom lăuda taina cea necuprinsă de minte a naşterii tale, prea binecuvântată ? Că Făcătorul veacurilor şi Ziditorul firii noastre, făcându-i-se milă de chipul Său, S-a micşorat pe Sine însuşi pogorându-Se negrăit Cel din sânurile Tatălui cele fără materie; Acela în pântecele tău Curată S-a sălăşluit şi fără schimbare trup S-a făcut din tine ceea ce nu ştii de nuntă, rămânând ceea ce a fost din fire, adică Dumnezeu. Pentru aceasta ne închinăm Lui, Celui ce este desăvârşit Dumnezeu şi om desăvârşit, acelaşi în amândouă chipurile, pentru că amândouă firile sunt într-însul cu adevărat şi îndoite toate însuşirile Lui cele fireşti le propovăduim, după cele două firi, două lucrări şi două voi cinstind. Că de o Fiinţă fiind cu Dumnezeu Tatăl, voieşte şi lucrează cu de Sineşi stăpânire ca un Dumnezeu şi de o fiinţă fiind cu noi, lucrează şi voieşte cu de Sineşi stăpânire ca om. Pe Acela roagă-L, curată, Preafericită, să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Suitu-Te-ai pe Cruce Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte Viața cea fără de moarte; către cei dintru întuneric Lumina cea adevărată, către cei căzuți Învierea tuturor; Cela ce eşti Luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
 
    Stih : Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
 
   Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu preacinstită; bucură-te izvorul care izvoreşti credincioşilor viață. Bucură-te Stăpâna tuturor şi Doamna făpturii, ceea ce eşti binecuvântată ! Bucură-te cea cu totul fără prihană preaslăvită, bucură-te preacurată, bucură-te palatule, bucură-te dumnezeiescule locaş, bucură-te Curată, bucură-te Maică Fecioară, bucură-te Mireasă a lui Dumnezeu.
 
    Stih : Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta.
 
   Bucură-te Maica lui Dumnezeu preacurată, bucură-te nădejdea credincioşilor, bucură-te curăţirea lumii, bucură-te ceea ce izbăveşti de tot necazul pe robii tăi, bucură-te mângâierea oamenilor cea purtătoare de viață, bucură-te sprijinirea, bucură-te, ceea ce eşti turn celor ce te cheamă pe tine, bucură-te dumnezeiesc locaş al lui Dumnezeu şi munte sfânt.
 
    Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.
 
   Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, Maica lui Hristos, bucură-te ceea ce singură eşti nădejdea şi sprijinirea oamenilor. Bucură-te scăpare, bucură-te sfeşnicul cel strălucitor al luminii. Bucură-te făclie sfinţită, bucură-te palat, bucură-te raiule, bucură-te dumnezeiesc locaş, bucură-te izvorule care izvorăşti ape celor ce aleargă la tine.
 
 
   Veniți credincioşilor astăzi împreunând ceată, să prăznuim creştineşte şi preaslăvită şi cinstită pomenirea tuturor sfinţilor, cu laude să o cinstim, zicând : Bucuraţi-vă slăviţi Apostoli, prooroci, mucenici şi ierarhi ! Bucuraţi-vă adunarea cuvioşilor şi a drepţilor ! Bucuraţi-vă ceata cinstitelor femei şi rugaţi pe Hristos pentru lume, să dăruiască poporului biruinţă asupra vrăjmaşilor şi sufletelor noastre mare milă. 

   Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ţie preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te, bucură-te Stăpână ! Folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
 
    Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru..., troparul învierii,  Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, Ectenia mică şi otpustul.
 
    După obişnuitul psalm, Fericit bărbatul… catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10, ale învierii 3, ale lui Anatolie 3 şi ale Sfinţilor 4.
 
 
   Cântare de seară şi slujbă cuvântătoare, Ţie Hristoase aducem, că bine ai voit a ne milui pe noi, prin Înviere.
 
   Doamne, Doamne, nu ne lepăda pe noi de la fața Ta, ci binevoieşte a ne milui pe noi prin Înviere.
 
   Bucură-te, Sioane Sfinte, maica Bisericilor, locaşul lui Dumnezeu, că tu ai luat întâi iertarea păcatelor prin Înviere.
 
 
   Cuvântul cel ce S-a născut din Dumnezeu Tatăl mai-nainte de veci, Acelaşi în anii cei de apoi din cea neispitită de nuntă întrupându-Se, de voie răstignire de moarte a răbdat şi pe omul cel omorât dedemult l-a mântuit prin Învierea Sa.
 
   Învierea Ta cea din morţi o slăvim, Hristoase, prin care ai slobozit neamul lui Adam din munca iadului şi ai dăruit lumii ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.
 
   Slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Cela ce Te-ai răstignit pe Cruce şi ai înviat din mormânt a treia zi.
 
 
   Ritori duhovniceşti şi organe ale Duhului făcându-se prin credinţă ucenicii Mântuitorului, s-au risipit pe la marginile pământului, semănând cu dreapta credinţă cinstita propovăduire, din care a răsărit cu dumnezeiască lucrare şi cu darul, oştile mucenicilor, închipuind cinstita patimă prin multe feluri de zdrobiri, prin bătăi şi prin foc şi cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
 
   De focul dragostei Domnului arzând, n-au băgat seamă de foc şi ca nişte dumnezeieşti cărbuni fiind aprinşi cinstiţii mucenici, au ars întru Hristos trufia înşelăciunii cea uscăcioasă şi au astupat gurile fiarelor cu înţelepte rugăciuni şi tăindu-li-se capetele au tăiat toate taberele vrăjmaşului şi cu răbdare vărsând din sine izvoare de sângiuri, au adăpat Biserica, care prin credinţă înfloreşte.
 
   Cu fiarele luptându-se, cu săbii ucigându-se, cu unghii zgâriindu-se, de mâini lipsindu-se şi zdrobindu-se tarii mucenici şi cu foc materialnic arzându-se fără de milă şi cu suliţe împungându-se şi încheieturile tăinduli-se, au răbdat prea-tare, odihna ce va să fie mai-nainte văzând şi cununile cele nestricăcioase şi slava lui Hristos; Căruia cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
 
   Pe cei ce bine s-au nevoit prin credinţă întru toate marginile, pe Apostoli, pe mucenici, pe preoții cei gânditori de Dumnezeu, pe cinstitele femei, pe sfinţita adunare, cu sfinţite cântări după datorie să o lăudăm, că cei pământeşti s-au împreunat cu cei cereşti şi prin patimă au luat nepătimirea cu darul lui Hristos şi acum ca nişte stele luminându-ne pe noi, cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.
 
   Dumnezeiasca ceată a mucenicilor, temelia Bisericii, împlinirea Evangheliei, voi cu fapta ați plinit cuvintele Mântuitorului. Că prin voi porțile iadului cele deschise asupra Bisericii, s-au închis; vărsarea sângelui vostru a uscat jertfele idoleşti; junghierea voastră a rodit plinirea credincioşilor, pe cei fără de trupuri i-aţi făcut să se spăimânteze şi purtând cununi staţi înaintea lui Dumnezeu. Pe Carele neîncetat rugaţi-L, pentru sufletele noastre.
 
   Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni pe pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut, că din Fecioară curată trup a luat şi dintr-însa ieşind cu luarea, un Fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe; pentru aceasta pe Acesta desăvârşit Dumnezeu şi Om desăvârşit cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Carele roagă-L Maică, care nu ştii de mire, să se miluiască sufletele noastre.
 
 
   Acestea zice Domnul : Toate neamurile s-au adunat împreună şi se vor aduna boierii dintru ele; cine le va vesti acestea întru dânşii ? Sau cele din început, cine le va face auzite vouă ? Aducă-şi mărturiile sale şi să ne îndrepteze şi să asculte şi să zică adevărul. Fiţi Mie mărturii şi Eu sunt martor, grăieşte Domnul Dumnezeu; şi Pruncul meu, pe Carele am ales, ca să ştiţi şi să credeţi şi să cunoaşteţi că Eu sunt. Mai-nainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu şi după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu şi nu este afară de Mine Mântuitor. Eu am vestit şi am mântuit şi am defăimat şi n-am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii şi Eu martor Domnul Dumnezeu. Încă din început Eu sunt şi nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi şi cine va întoarce aceasta ? Aşa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce ne mântuieşte pe noi, Sfântul lui Israil.
 
 
   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor şi mergerea de la noi, sfărâmare; iar ei sunt în pace, că înaintea feței oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat Luişi vrednici; ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-înşii Domnul în veac. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.
 
 
   Drepții în veci vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra; lua-va toată arma dragostea Lui şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie şi va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte; merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor la ţintă vor lovi; şi din mânia cea zvârlitoare de pietre, pline se vor arunca grindine; întărâta-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii şi ca un vifor va vântura pe ei şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Ascultaţi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru popoarele neamurilor, că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea şi puterea de la Cel Preaînalt.
 
   Întru unirea credinţei praznicul cel a toată lumea al celor ce din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, cinstea patriarhilor şi adunarea proorocilor, podoaba Apostolilor, ceata mucenicilor, lauda pustnicilor, pomenirea Tuturor Sfinţilor, duhovniceşte să prăznuim; că se roagă neîncetat să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
 
   Veniți toți credincioşii să lăudăm pe preaslăvită pomenirea Tuturor Sfinților, cu psalmi şi cu laude şi cu cântări duhovniceşti; pe Botezătorul Mântuitorului, pe Apostoli, pe prooroci şi pe mucenici; pe ierarhi, pe învăţători şi pe cuvioşi, pe pustnici şi pe drepţi şi pe adunarea sfintelor femei cea de Dumnezeu iubitoare, cu cinste fericindu-i, cu un glas să strigăm : Preabunule, Hristoase Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile lor, dă pace Bisericii Tale, biruinţă asupra vrăjmaşului iubitorilor de Hristos conducători şi sufletelor noastre mare milă.
 
   Veniţi toți să ne veselim duhovniceşte întru pomenirea Sfinţilor, că iată a venit aducându-ne nouă daruri de bogăție făcătoare. Pentru aceasta cu glas de bucurie şi cu curată ştiință să strigăm zicând : Bucurați-vă adunarea proorocilor, care ați propovăduit lumii venirea lui Hristos şi cele de departe ca şi cum ar fost aproape mai-nainte le-ați văzut ! Bucurați-vă ceata Apostolilor, care ați fost pescari de păgâni şi vânători de oameni ! Bucurați-vă mulţimea mucenicilor, care de la marginile pământului v-aţi adunat într-o credinţă şi pentru dânsa aţi suferit munci şi chinuri şi ați luat desăvârşit cununa muceniciei ! Bucurați-vă stupina părinţilor, care v-ați topit sufletele voastre cu nevoința şi omorându-vă patimile trupeşti, v-aţi într-aripat mintea cu dumnezeiasca dragoste şi la cer aţi zburat şi cu îngerii împreună veselindu-vă vă îndulciţi de veşnicele bunătăţi ! Ci, o prooroci, Apostoli şi mucenici, împreună cu pustnicii, rugaţi cu dinadinsul pe Cel ce v-a încununat pe voi, să ne izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi şi văzuţi, pe noi care cu credinţă şi cu dragoste săvârşim cea pururea cinstită pomenirea voastră.
 
   La prăznuirea de acum împreună să alergăm credincioşii, că se pune înainte şi nouă duhovnicească masă cu dulci bucate şi pahar de taină plin de veselie, adică bunătăţile mucenicilor; că aceştia ca cei ce au fost cu sufletele răbdătoare, multe feluri de chinuri ale mădularelor trupului au adus lui Dumnezeu, năvălind de la marginile pământului, jertfe cuvântătoare de tot felul de vârstă : Unora adică capetele tăindu-li-se, iar altora tăierile mâinilor şi toate încheieturile, prin aceasta toţi Sfinţii s-au făcut părtaşi patimilor lui Hristos. Ci, o Doamne ! Cela ce le-ai dat lor cununi de răsplătire pentru munci, învredniceşte-ne şi pe noi să vieţuim, urmând urmelor acestora, ca un iubitor de oameni.
 
   Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară cu totul cinstită, prin care Mântuitorul meu, Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întuneric S-a arătat, Soarele dreptăţii fiind; vrând să lumineze pe cei ce i-a zidit după chipul Său cu mâna Sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o maică către Dânsul, roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Suitu-Te-ai pe Cruce, Iisuse, Cela ce Te-ai pogorât din cer, venit-ai la moarte, Viaţa cea fără de moarte; către cei dintru întuneric Lumina cea adevărată, către cei căzuţi Învierea tuturor; Cela ce eşti luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
 
    Stih : Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
 
   Pe Hristos, Cel ce a înviat din morți să-L slăvim, că suflet şi trup luând, prin patimă unul de altul a despărţit; preacuratul suflet adică în iad pogorându-Se l-a şi prădat şi în groapă stricăciune n-a văzut sfântul trup al Mântuitorului sufletelor noastre.
 
    Stih : Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
 
   Cu psalmi şi cu cântări slăvim, Hristoase, Învierea Ta cea din morți, prin care ne-ai slobozit pe noi din munca iadului şi ca un Dumnezeu, ne-ai dăruit viață veşnică şi mare milă.
 
    Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
 
   O, Stăpânul tuturor Cel necuprins ! Făcătorul cerului şi al pământului, prin Cruce pătimind, mie nepătimire mi-ai izvorât; şi îngropare luând şi înviind întru slavă, împreună ai înviat pe Adam cu mâna cea atotputernică. Slavă sculării Tale celei de a treia zi, prin care ne-ai dăruit nouă viață veşnică şi curăţire de păcate ca un milostiv.
 
   Veniți credincioşilor astăzi împreunând ceată, să prăznuim creştineşte şi preaslăvită şi cinstită pomenirea Tuturor Sfinţilor, cu laude să o cinstim, zicând : Bucuraţi-vă slăviţi Apostoli, prooroci, mucenici şi ierarhi ! Bucuraţi-vă adunarea cuvioşilor şi a drepţilor ! Bucuraţi-vă ceata cinstitelor femei şi rugaţi pe Hristos pentru lume, să dăruiască poporului biruinţă asupra vrăjmaşilor şi sufletelor noastre mare milă.
 
 
   Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a slobozit. Pentru aceasta ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te, bucură-te Stăpână ! Folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
 
    Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… troparul, glasul 1 : Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te… de două ori şi al Sfinţilor o dată. Şi binecuvântarea pâinilor. Observă că, de nu este priveghere, la Doamne strigat-am… punem stihirile învierii 3 şi a lui Anatolie întâia şi ale Sfinţilor pe 6. După Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru…
 
 
   Dintru înălţime Te-ai pogorât, Milostive; îngropare ai luat de trei zile, ca să ne mântuieşti pe noi din patimi; Cela ce eşti Viaţa şi Învierea noastră, Doamne, slavă Ţie.
 
   Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca cu o porfiră şi vison, Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştei Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
 
   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întru împreunare neamestecată întrupându-Se şi Crucea de bunăvoie pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

 
   Înviat-ai din morţi Viața tuturor şi înger luminat femeilor a strigat : Părăsiți-vă de lacrimi; Apostolilor binevestiți, strigaţi cântând, că a înviat Hristos Domnul, Carele bine a voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.
 
 
   Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe uşă a prăvălit; femeile Te-au văzut sculat din morți şi acelea au binevestit Ucenicilor Tăi că ai înviat viața tuturor şi s-au dezlegat legăturile morții, Doamne, slavă Ţie.
 
   Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Carele cu moartea pe moarte ai prădat şi Învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu frece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta, arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
 
 
   În haine albe îmbrăcat fiind Gavriil, luminos ca în chip de fulger a stătut lângă mormântul lui Hristos şi piatra de pe mormânt a răsturnat; frică mare a cuprins pe străjerii Tăi şi degrab au rămas toți ca nişte morți. Ruşinați-vă voi, cei fărădelege de străjerii mormântului şi de pecetea pietrei şi cunoaşteţi că a înviat Hristos.
 
 
   Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei le-ai poruncit să propovăduiască Apostolilor scularea, precum este scris; şi degrab alergând Petru a stătut lângă mormânt şi văzând lumină în groapă s-a spăimântat, pentru că a văzut într-însa giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup şi cu frică a strigat : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru; că Tu eşti raza Tatălui.
 
   De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfințită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi prunc S-a făcut, Cela ce este mai-nainte de veci Dumnezeul nostru. Că mitrașul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, slavă ție.
 
 
   Mironosițele stând înaintea mormântului Dătătorului de viață, pe Stăpânul cel fără de moarte Îl căutau întru cei morţi şi bunele vestiri de bucurie de la înger luând, Apostolilor au vestit că a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
 
 
   Din tinereţile mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; iar eu nădăjduindu-mă spre Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.
 
   Cei ce urăsc Sionul, să se facă mai-nainte de a se smulge ca iarba, că va tăia Hristos grumazii lor cu tăiere de munci.
 
 
   Cu Duhul Sfânt viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare, împreună cu Tatăl Îl lăudăm pe El şi cu Cuvântul.
 
 
   Inima mea cu frica Ta să se acopere, cu gândul smerindu-se, ca nu înălțându-se să cadă de la Tine cu totul, Îndurate.
 
   Spre Domnul cel ce are nădejde, nu se va înfricoşa atunci, când va judeca toate cu foc şi cu muncă.
 
 
   Prin Sfântul Duh fiecare cel dumnezeiesc vede şi mai-nainte grăieşte, face minuni preaînalte, în trei Unui Dumnezeu cântând. Că deşi este în trei străluciri Dumnezeu, dar Începătoria este una.
 
 
   Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte, pleacă mie urechea Ta celui ce strig şi mă curățeşte mai înainte de ce mă vei ridica din cele de aici.
 
   La maica sa pământul, tot cel ce se duce, iarăşi se va încheia, ca să ia munci sau daruri, pentru cele ce a făcut în viață.
 
 
   Prin Sfântul Duh este cuvântarea de Dumnezeu, Unimea cea întreit Sfântă. Că Tatăl este fără de început, din Carele S-a născut Fiul fără de ani şi Duhul de un chip şi de un scaun din Tatăl împreună a strălucit.
 
 
   Iată acum, ce este bun sau ce este frumos ? Fără numai a locui frații împreună; că întru aceasta a făgăduit Domnul viața de veci.
 
   De haina sa, Cela ce împodobeşte crinii ţarinii, porunceşte că nu se cade a se grijii.
 
 
   Prin Sfântul Duh, pricina cea în chipul Unimii, toate se țin prin darea de pace, că Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl şi cu Fiul de o Ființă cu adevărat.
 
 
 
   Pe Faraon cela ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând lovind în chipul Crucii şi despărțind marea şi pe Israil fugătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
 
   De Dumnezeirea lui Hristos cea întrutot puternică cum nu ne vom mira ? Că aceea din patimi, tuturor credincioşilor nepătimire şi nestricăciune izvorăşte şi din coasta cea sfântă izvor de nemurire pică şi viață veşnică din mormânt.
 
   Îngerul acum s-a arătat femeilor în chip cuvios şi purtând strălucite chipuri fireşti ale curăţei celei fără materie, cu chipul a vestit lumina Învierii, strigând : A înviat Domnul.
 
 
   Preaslăvite s-au grăit pentru tine în neamul neamurilor, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântece şi curată ai rămas, Născătoare de Dumnezeu, Marie. Pentru aceasta toți te cinstim pe Tine, cea după Dumnezeu folositoarea noastră.
 
 
 
   Ridicatu-s-au porțile cele de durere şi s-au spăimântat portarii iadului, văzând întru cele mai dedesubt, pe Cel ce este întru înălțime mai presus de firea tuturor.
 
   Miratu-s-au cetele îngereşti, văzând pusă pe scaunul Tatălui, firea omenească cea căzută, care era ţinută întru cele mai dedesubt ale pământului.
 
 
 
   Preacurata Născătoare de Dumnezeu, care pe Cuvântul Cel ce S-a întrupat, Cel pururea vecuitor şi pe înaltul Dumnezeu, mai presus de fire L-ai născut, pe tine te lăudăm.
 
   Pe Tine, Hristoase, Strugurul cel purtător de viață, Carele izvorăşti dulceața mântuirii a toată lumea, Te-a născut Fecioara.
 
 
 
 
   Lăudând eu cetele Sfinților Tăi, rogu-mă să se lumineze cu lumina Ta sufletul meu pentru rugăciunile lor, că Tu eşti Lumina cea neapropiată, Carele goneşti întunericul necunoştinței cu strălucirile Tale, Hristoase, Cuvinte al lui Dumnezeu, Dătătorule de lumină.
 
   Dacă Te-ai înălțat pe lemn, ai tras la cunoştinţa Ta toată moştenirea neamurilor, Stăpâne, şi cu lumina Sfintei Treimi i-ai luminat, prin Sfinții Tăi Apostoli, prin care ai gonit întunericul înşelăciunii.
 
   Aşezământului Tău de lege, Hristoase, măriţii Tăi Apostoli plecându-se, toate cele de pe pământ cu bunăcredinţă le-au lepădat; şi cu lumina darului au luminat toată lumea, propovăduindu-Te ca nişte evanghelişti.
 
 
   Cu bucurie ridicând mucenicii Crucea Ta şi cinstitei patimii Tale fără de abatere urmând, nu s-au temut vitejii de îngrozirea muncitorilor, nici de foc, nici de sabie, nici de bătăi, încă nici de foame, nici de moarte.
 
 
   Îndrăzneală bărbătească luând arătat fecioarele, Preacurată, şi chinurilor muceniceşti fără de abatere urmând, precum zice psalmistul : În urma ta Fecioară, dumnezeieşte bucurându-se, s-au adus Fiului tău, Împăratului a toate.
 
 
 
   Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
 
   Pe Adam cel osândit pentru gustarea păcatului, cu mântuitoare patima Trupului Tău, l-ai îndreptat, Hristoase, că Însuți nevinovat ai fost de ispita morții, Cela ce eşti fără de moarte.
 
   Lumina Învierii o a strălucit celor ce şedeau întru întuneric şi în umbra morții, Dumnezeul meu Iisus şi cu a Sa Dumnezeire pe cel tare legând, vasele lui le-a răpit.
 
 
   Mai înaltă decât heruvimii şi serafimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, că tu una ai primit în pântecele tău, pe Dumnezeu cel neîncăput, ceea ce eşti neîntinată. Pentru aceasta pe tine toți credincioşii cu cântări te fericim, Curată.
 
 
 
   Pe mine cel ce nu m-am plecat întâi poruncii, Doamne, după ce m-ai făcut după adevăr Tu m-ai înstrăinat; întru care închipuindu-Te şi ascultării învățându-mă, întru Tine însuți iarăşi m-ai zidit prin răstignire.
 
   Cela ce cu înţelepciunea toate mai înainte le-ai cunoscut, Doamne, şi cu priceperea Ta ai alcătuit cele dedesubt, n-ai socotit lucru nevrednic, a învia prin pogorârea Ta, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe cel după chipul Tău.
 
 
   Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, gonind năvălirile cumplitelor primejdii.
 
   Strămoaşei Eva tu te-ai făcut îndreptare, născând lumii pe Începătorul vieţii, Născătoare de Dumnezeu.
 
 
 
   Cu sfinţită preoţie îmbrăcându-se preoţii şi păstorii şi aceia înțelepțeşte chivernisindu-o, Hristoase, după vrednicie au împodobit cuvântul învăţăturii de sus cu adevărat îmbogăţindu-se.
 
   Împodobindu-vă cu podoabele frumuseții celei dintâi şi arătându-vă ca nişte luminători nerătăciți, cer ați făcut Biserica lui Hristos, Sfinţilor, unul într-un chip, altul în alt chip, în multe feluri pe dânsa împodobindu-o.
 
 
   Legii Tale plecându-se adunările celor fericiți, cu multe feluri de bunătăţi luminându-se, au moştenit locaşurile cele cereşti, bucurându-se. Că unul una, altul alta, toți acelea după vrednicie le-au împlinit.
 
 
   Din pântece fecioresc pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, L-ai născut nouă Maica lui Dumnezeu, pe Carele fecioare curate cu dumnezeiască cuviinţă L-au iubit şi în urma ta toate luminat, Lui au urmat.
 
 
   A moşilor, a părinţilor, a patriarhilor, a Apostolilor, a mucenicilor, a ierarhilor, a proorocilor şi a cuvioşilor Tăi; a pustnicilor şi a drepţilor şi a tot numele ce este scris în cartea vieţii, săvârşind sfânta pomenire şi rugându-ne, Hristoase Dumnezeule, pe toţi îi îndemnăm spre rugăciune rugându-ne : Împacă pentru dânşii lumea Ta ca un iubitor de oameni, ca toţi să strigăm către Tine : Dumnezeule, Cel ce Te proslăveşti întru sfatul Sfinţilor Tăi, Tu eşti cu adevărat Cel ce ai proslăvit după vrednicie pomenirea lor. De două ori.
 
 
   Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor luminos, să o lăudăm; pe rugul cel nears, raiul cel cuvântător şi chemarea Evei, odorul cel mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu bunăcredinţă se închină preasfintei naşterii tale.
 
 
 
   Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce nu ai lăsat sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
 
   Tu pe mine cel ce eram vrăjmaş foarte m-ai iubit, Tu cu plecare străină Te-ai pogorât pe pământ, Îndurate Mântuitorule, nelepădându-Te de defăimarea prostimii mele şi petrecând întru înălțimea slavei Tale celei negrăite, pe mine cel mai-nainte necinstit, m-ai preaslăvit.
 
   Cine nu se va mira văzând acum, Stăpâne, moartea stricată prin patimă, stricăciunea fugind prin Cruce şi iadul de bogăţie deşertat prin moarte, prin dumnezeiască puterea Ta, a celui ce Te-ai răstignit ? Înfricoşat lucru, Iubitorule de oameni.
 
 
   Tu eşti lauda credincioşilor ceea ce nu ştii de mire, tu folositoare, tu scăpare creştinilor, zid şi liman. Că duci rugăciunile către Fiul tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi mântuieşti din nevoi pe cei ce te cunosc cu credință şi cu dragoste, Născătoare de Dumnezeu curată.
 
 
 
   Pe Cruce Te-au pironit feciorii călcătorilor de lege, Iubitorule de oameni, prin care ai mântuit ca un milosliv, pe cei ce slăvesc patimile Tale.
 
   Înviind din mormânt, ai înviat cu Tine şi pe toți morţii cei din iad şi ai luminat ca un milostiv, pe cei ce slăvesc Învierea Ta.
 
 
   Holdă nearată, care ai răsărit Spicul cel făcător de viață, Care dă lumii viață, Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte pe cei ce te laudă pe tine.
 
 
 
 
   Amestecându-se adunarea Sfinţilor Tăi prin dragoste şi de Tine îndulcindu-se cu adevărată şi curată bucurie, dănţuieşte Atotvăzătorule împreună cu îngerii în jurul Tău, Dumnezeul tuturor şi Domnul, danţul nevinovăţiei.
 
   Vitejeşte v-aţi încununat măriţilor Sfinţi Mucenici cu mucenicească cunună împodobiţi, fiind mai întâi cu ungerea preoţiei cea dumnezeieşte lucrătoare, preafericiţilor. Pentru aceasta, îndoite cununi după vrednicie luând, cu Hristos vă bucuraţi în veci.
 
   Toată cugetarea trupului o aţi supus Duhului după adevăr de Dumnezeu purtătorilor, veştejind pustniceşte cu postul pornirile lui cele neoprite; şi acum cu lumina nepătimirii luminându-vă, aţi luat răsplătirile ostenelilor.
 
 
   Ca nişte mucenici ai lui Hristos, Întâiul Mucenic, munci prea cu asuprire aţi suferit cu răbdare şi vitejeşte, ca în trupuri străine nevoindu-vă măriţilor şi acum moşteni împărăţiei arătându-vă, izvorâţi vindecări credincioşilor.
 
 
   Mireasă a lui Dumnezeu ai fost, Născătoare de Dumnezeu, că pe Cuvântul Lui, Cel mai înainte de veci trupeşte L-ai născut nouă, întru Carele şi femeile cu sfinţenie vieţuind şi cu feluri de chinuri prin tine împodobindu-se, căderea strămoaşei o au îndreptat.
 
 
 
   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă ? Şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul; ci mă întoarce, rogu-mă, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
 
   Suferit-ai a Te îmbrăca în veşmânt mohorât, mai-nainte de patima Ta, Mântuitorule, şi fiind batjocorit, ai acoperit goliciunea cea fără de ruşine a celui întâi zidit şi gol pironindu-Te pe Cruce, ai dezbrăcat, Hristoase, îmbrăcămintea morţii.
 
   Firea mea cea căzută iarăşi o ai zidit din ţărâna morţii, înviind Tu şi a fi neîmbătrânită, Hristoase, o ai aşezat, arătându-o iarăşi ca un chip împărătesc, strălucind cu lumina nestricăciunii.
 
 
   Îndrăzneală ca o Maică având către Fiul tău, Preacurată, nu trece cu vederea purtarea de grijă pentru noi cei de un neam, rugămu-ne; că numai pe tine, una, creştinii te avem către Stăpânul curăţire, milostivă.
 
 
 
   Îndreptează-ne pe noi cu puterea Crucii Tale, Hristoase, că printr-aceasta cădem către Tine; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.
 
   Îndreptează viața noastră ca un preabun, a celor ce lăudăm scularea Ta şi ne dăruieşte pace, Iubitorule de oameni.
 
 
 
   Potoleşte viforul păcatelor mele cel nestătător, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Chivernisitorul şi Domnul.
 
   Naşterii tale preacurată Născătoare de Dumnezeu, slujesc cetele îngerilor şi adunările oamenilor.
 
 
 
   Ca şi dumnezeieștii prooroci, v-ați învrednicit mai-nainte a vedea cele ce erau să fie şi dorind de bun neamul sufletului, v-ați curățit prin viață curată, o de Dumnezeu purtători, luminându-vă cu puterea Duhului !
 
   Ceata Sfinților acum se luminează cu dumnezeieşti daruri; toți cei mai-nainte de lege, patriarhii, proorocii, Apostolii, adunările mucenicilor şi ale pustnicilor, ale învăţătorilor şi ale drepţilor, împreună cu Sfinții Mucenici.
 
 
   Văzând astăzi adunarea Sfinților Tăi, luminându-se cu strălucirea Mântuitorule, şi cu făcliile darului cele nestinse, lăudăm neîncetat dumnezeiască bogăția Ta şi îndestularea bunătăţilor, Iubitorule de oameni.
 
 
   Pe preaminunatul tău Fiu iubindu-L preacinstitele femei, cele frumoase ale vieţii întru nimic le-au socotit, dorind cu dragoste numai de luminarea şi dumnezeiască strălucirea Lui.
 
 
 
   Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
 
   Prin lemn, tare m-a surpat începătorul răutăţii; iar Tu Însuți înălțându-Te, Hristoase, mai cu tărie cu Crucea l-ai surpat vădindu-l pe el şi pe cel căzut l-ai înviat.
 
   Tu ai miluit Sionul, răsărind din mormânt, săvârşindu-l nou în locul cel vechi ca un milostiv, cu Sângele Tău cel dumnezeiesc şi acum împărăteşti întru dânsul în veci, Hristoase.
 
 
   Să ne izbăvim de greşelile cele cumplite cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu curată, şi să dobândim, Preacurată, dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, a Aceluia ce S-a întrupat din tine negrăit.
 
 
 
   Palmele pe Cruce Ţi-ai întins, vindecând mâna cea întinsă neoprit în Eden, a celui întâi zidit şi cu a Ta voie fiere ai gustat, Hristoase, şi ai mântuit ca un puternic, pe cei ce slăvesc patimile Tale.
 
 
   Moarte a gustat Mântuitorul, ca să strice împărăţia osândirii celei dedemult şi a stricăciunii şi la cele din iad pogorându-Se, a înviat Hristos şi a mântuit ca un puternic pe cei ce laudă Învierea Lui.
 
 
 
   Pe tine Biserica lui Dumnezeu şi sicriu, cămară însufleţită şi uşă cerească, Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te vestim.
 
   Chipurilor idoleşti fiind risipitor ca un Dumnezeu, Cel născut al tău, Marie dumnezeiască Mireasă, este închinat împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
 
 
 
   Ca o piatră cinstită aleasă pusă în capul unghiului, Sfinţii în Sion aflându-Te pe Tine, Stăpâne, temelie neclintită, ca nişte pietre alese pe sine deasupra s-au zidit.
 
   Împungându-se coasta Ta şi picături de sânge cu apă îndumnezeitoare curgând, lumea a înnoit şi a chemat dumnezeiască adunarea tuturor Sfinţilor, Făcătorule de bine.
 
 
   Lăudăm cu toată buna-credinţă dumnezeiescul nor al mucenicilor, care s-a luminat cu darul şi a strălucit prealuminat cu roşala sângelui şi cu porfira pătimirii lor celei tari.
 
 
   Maică prea-adevărată a lui Dumnezeu, pe tine toţi te cunoaştem, ceea ce eşti cu totul fără prihană, prin care firea femeiască întărindu-se, pentru Hristos a pătimit şi de toată fapta bună, prin buna-credinţă s-a umplut.
 
 
   Ca nişte pârgă a firii, Ţie, Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici. Pentru ale cărora rugăciuni, în pace adâncă Biserica Ta obştei Tale pentru Născătoarea de Dumnezeu păzeşte-o, mult-Milostive.
 
 
   Cei ce s-au muncit în tot pământul şi la ceruri s-au mutat, cei ce au urmat patimilor lui Hristos şi patimile noastre le-au înlăturat, astăzi se adună aici, arătând Biserica celor întâi născuţi, ca pe ceea ce ţine chipul celei de sus şi strigă lui Hristos : Dumnezeul meu eşti; pentru Născătoarea de Dumnezeu păzeşte-o, mult-Milostive.
 
 
Stih : Înalţ pe toţi prietenii Domnului cu slavă,
Și în cer a fi cu dânşii am mare dorire.
 
   Tot în această zi, în Duminica cea dintâi după pogorârea Duhului Sfânt, prăznuim praznicul Tuturor Sfinţilor celor de pretutindenea, din toată lumea, de la răsărit, apus, miază-noapte şi miază-zi.

   Pe care, după pogorârea Duhului Sfânt au aşezat dumnezeieștii Părinţi să o prăznuim ca şi cum ar fi arătat că venirea Duhului Sfânt a făcut prin Apostoli de a sfinţit pe cei din amestecarea trupului nostru şi i-a pus spre plinirea cetei îngereşti ce a căzut şi prin Hristos i-a adus lui Dumnezeu : pe unii adică prin mucenicie şi prin sânge; iar pe alţii prin viață îmbunătăţită, şi cele mai presus de fire au săvârşit. Deci, întâi pentru un scop ca acesta prăznuim praznicul Tuturor Sfinţilor. Iar al doilea, pentru că mulţi au bineplăcut lui Dumnezeu prin fapta bună cea desăvârşită; şi pentru că au fost necunoscuţi de oameni, au de la Dumnezeu multă slavă. Sau pentru că mulţi au vieţuit după plăcerea lui Hristos. În India şi în Egipt, în Arabia, în Mesopotamia, în Frigia; încă şi în tot apusul, până şi la insulele Britanice. Mai în scurt zicând, la răsărit şi la apus. Şi nu era cu putinţă a cinsti pe aceştia toţi cum se cuvine, pentru mulţimea lor. Însă ca să luăm ajutor şi de la toţi aceia, oricine ar fi, care au făcut pe pământ spre plăcerea lui Dumnezeu. Încă şi pentru cei ce se adaog şi acum, au aşezat dumnezeieștii Părinţi să le serbăm praznicul, al tuturor, adică al celor de mai înainte şi al celor mai de pe urmă, al celor arătaţi şi al celor nearătaţi, întru câţi Duhul Sfânt sălăşluindu-Se i-a sfinţit, cinstindu-i şi primindu-i. Apoi este şi aceasta a treia pricină; ca pe Sfinţii ce se prăznuiesc în fiecare zi, să-i adune într-o zi, ca să se arate că pentru unul Hristos, s-au nevoit şi toţi au alergat pe calea aceleiaşi bunătăţi şi aşa toţi ca nişte robi ai unuia Dumnezeu, după vrednicie s-au încununat. Şi aceştia alcătuiesc Biserica, plinind lumea cea de sus. Tot-odată ne îndeamnă şi pe noi să facem asemenea acestora şi pe cât fieştecine are puterea să se nevoiască cu toată osârdia. Iar Tuturor Sfinţilor care au fost din veac, preaînţeleptul şi pururea pomenitul împărat Leon, le-a zidit o Biserică mare şi preafrumoasă, care este aproape de Biserica Sfinţilor Apostoli, înlăuntru în Constantinopol. Spun unii că această Biserică a fost zidită mai întâi pentru Teofana, întâia femeie a acestui împărat, care desăvârşit a bineplăcut lui Dumnezeu, şi încă spre mai mare mirare că în mijlocul tulburărilor şi ca împărăteasă s-a sfinţit. Împăratul zidind Biserica, când a fost să o închine, a descoperit dorinţa sa clerului, dar nu i-a aflat pe dânşii plecaţi voii sale, nici au voit după gândul lui, zicând : Cum că fără de cuviinţă este ca să se socotească îndată şi în asemenea cinste, aceea ce ieri şi alaltăieri fusese slăbănogită de nălucirea şi de desfătarea împărătească şi n-ar fi încă vremea să se zidească ei Biserică aşa de frumoasă şi de cuvioasă, măcar că bineplăcuse lui Dumnezeu. Atunci preaînţeleptul împărat cu voia a toată adunarea bisericească, acea Biserică ce o zidise o a închinat Tuturor Sfinţilor celor din toată lumea, zicând : De este şi Teofana sfântă, să se numere şi ea împreună cu toţi Sfinţii, şi pentru aceasta mi se pare că de aici mai vârtos a luat începere acest praznic a se prăznui; măcar de va fi fost şi mai-nainte; dar în zilele împăratului acestuia desăvârşit s-a întocmit şi s-a aşezat, precum are acum rânduieli şi aşezământuri. Însă să se ştie, că pe toţi prăznuim acum, pe câţi Duhul Sfânt după bunul dar i-a sfinţit. Şi anume : Pe minţile cele preaînalte şi sfinţite, pe cele nouă cete, adică pe Heruvimi, Serafimi, Scaune, Domnii, Puteri, Stăpânii, Căpetenii, Arhangheli şi Îngeri; pe Strămoşi, Patriarhi, Prooroci; pe Sfinţii Apostoli, Mucenici, Arhierei şi pe Sfinţii Mucenici şi pe cuvioşii Mucenici, pe Cuvioşi şi pe Drepţi, şi pe toate cetele Sfintelor Femei, şi pe toţi ceilalţi Sfinţi nenumiţi, şi împreună cu aceştia şi pe cei ce s-au mai adaos, şi care vor mai fi şi după aceasta, şi mai-nainte de toţi şi între toţi şi cu toţi Sfinţii, pe Prea Sfânta Sfinţilor, pe Doamna noastră şi Stăpâna Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.
 
   Cu ale căreia rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, şi cu ale tuturor Sfinţilor Tăi celor din veac, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Amin.
 
 
 
   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu vesele picioare, ca într-o grădină verde săltând, au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Slăvită umilință şi dumnezeiască bogăţia sărăciei Tale, Hristoase, minunează pe îngerii care Te-au văzut pironit pe Cruce, ca să mântuieşti pe cei ce strigă cu credinţă : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cu dumnezeiască pogorârea ta, de lumină s-au umplut cele dedesubt şi întunericul cel de mai-nainte s-a gonit. Pentru aceasta au înviat legaţii cei din veac, strigând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Al tuturor cu adevărat Domn, iar numai al unuia Tată, al Fiului, Celui Unul-Născut, cu dreaptă credinţă teologhisind Te vestim, şi pe unul ştiindu-l Carele purcede din Tine, pe Duhul cel drept, de o Fiinţă şi împreună veşnic.
 
 
 
   Mântuire ai lucrat, Dumnezeule, în mijlocul a toată lumea, precum zice proorocul : Că înălţându-Te pe lemn, pe toţi ai chemat cei ce strigă cu credinţă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Înviind din mormânt ca din somn, Îndurate, pe toţi i-ai izbăvit din stricăciune şi făptura s-a adus la credinţă prin Apostoli care au propovăduit scularea, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
 
 
   Din pântece fecioresc întrupându-Te, Te-ai arătat spre mântuirea noastră : pentru aceasta ştiind pe Maica Ta, Născătoare de Dumnezeu, cu bunăcredinţă strigăm : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
   Toiag ai răsărit, Fecioară preafericită, din rădăcina lui Iessei, care aduci floare roadă de mântuire, celor ce strigă cu credinţă către Fiul tău : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
 
 
   Cetele Sfinţilor, pe Cel ce se odihneşte întru Sfinţi, neîncetat lăudându-L se îndulcesc acum de dumnezeiască desfătare, şi bucurându-se dănţuiesc, cântând : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cu dumnezeieştile străluciri ale întreit luminătoarei revărsări de lumină, strălucindu-se cu cuviinţă adunările Sfinţilor, teologhise-au pe Unimea cea întreit numărată : Pe Tatăl, Cel împreună fără început, şi pe Fiul cu bunăcredinţă şi pe Duhul Sfânt.
 
   Când Te vei arăta, Dumnezeule, cu slava Ta cea negrăită în mijlocul dumnezeilor, cele vrednice dându-le şi împărțindu-le daruri şi dăruindu-le cununi, atunci, Mântuitorule, învredniceşte-ne să-Ţi cântăm Ţie : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noștri.
 
 
   Bucurându-ne să lăudăm soborul tuturor Sfinților, cel ce s-a adunat din tot neamul împreună şi dregătoria şi petrecerea, şi cu dânşii împreună să cântăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Pe Maria cea preacurată şi Preasfântă, Născătoarea de Dumnezeu, fecioarele toate împreunând danț dumnezeiesc, bucurându-se o laudă strigând cu un glas : Bucură-te, ceea ce ai izvorât nouă Izvorul bucuriei.
 
 
 
   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toţii vecii.
 
   Preaînaltă dumnezeiasca putere a Dumnezeirii lui Iisus, întru noi cu dumnezeiască cuviinţă a strălucit, că cu trupul gustând pentru toți moartea Crucii, a stricat tăria iadului; pe Carele neîncetat tineri bine-L cuvântaţi, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
   Cel ce S-a răstignit S-a sculat, cel măreț a căzut; iar cel ce a căzut şi s-a sfărâmat, s-a îndreptat; stricăciunea s-a înlăturat şi nestricăciunea a înflorit. Că moartea s-a înghițit de viață. Tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
   Pe o Dumnezeire întreit luminătoare, o rază strălucitoare dintru o Fire în trei Fețe, pe Părintele cel fără început şi pe Cuvântul cel de o fire cu Tatăl, şi pe Duhul cel ce împreună împărăteşte şi este de aceeaşi Ființă, tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
 
 
   Pe Cel ce Şi-a întins pe lemn mâinile, mie celui gol, chemându-mă să mă încălzească cu goliciunea Sa cea bine împodobită, binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălțați întru toți vecii.
 
   Pe Cel ce m-a înălţat din iadul cel mai dedesubt, pe mine cel căzut, şi m-a cinstit cu mărirea scaunului celui înalt al Părintelui, binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.
 
 
 
   Săgețile potrivnicilor cele aprinse şi în chipul văpăii făcute asupra noastră stinge-le, ca să te lăudăm, Curată, în veci.
 
   Mai presus de fire ai născut, Fecioară, pe Ziditorul şi Mântuitorul Dumnezeu Cuvântul. Pentru aceasta pe tine te lăudăm întru toți vecii.
 
 
 
   Bucurați-vă mucenici, prooroci şi Apostoli şi cinstitul sobor al Sfinților Mucenici şi dumnezeiască ceata drepţilor, a cuvioşilor şi a învăţătorilor, împreună cu mironosiţele femei, cu dulceaţă cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toți vecii.
 
   De strălucirea cea mai presus de gând săturându-vă Sfinţilor şi de dumnezeiasca veselie şi bucurie umplându-vă, dumnezei v-ați făcut cu apropierea către Dumnezeu şi strălucirilor celor dumnezeieşti lucrătoare împărtăşindu-vă şi cu razele slavei celei negrăite fiind luminaţi, preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.
 
   Arătându-vă, Sfinţilor, ca nişte luminători mult luminoşi, ați luminat cerul Bisericii cu multe feluri de daruri şi cu osebite podoabe, întru dreptate, bărbăţie, curăţie şi înţelepciune; pe Stăpânul preoţi lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
 
   Cu veselie toate femeile cele ce ați fost gânditoare de Dumnezeu, care v-ați dat duhul întru Hristos şi pe preacurata Fecioară şi adevărată Maica lui Dumnezeu, care ne-a izbăvit pe noi din blestemul strămoaşei Eva, stându-i înainte cu bună cucernicie, lăudați-o împreună şi pe Fiul ei în veci.
 
 
 
 
   Spăimânta-tu-s-au de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti, te slăvim.

   După firea cea dumnezeiască şi fără de început singur prin Tine fiind, Te-ai alcătuit cu luarea trupului, întocmind pe aceasta întru Tine însuţi, Cuvinte al lui Dumnezeu şi pătimind ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pe Tine în două ființe nedespărțit şi neamestecat Te slăvim.
 
   Când cu firea Te-ai făcut om, pogorându-Te, Preaînalte, la robii Tăi, pe Tatăl după fiinţa dumnezeiască L-ai numit Dumnezeu; iar când ai înviat din mormânt, pe Cel după fire Dumnezeu şi Stăpân, L-ai pus prin dar, Părinte al pământenilor; cu Carele împreună toţi Te slăvim.
 
 
   Arătatu-te-ai, o Fecioară ! Maica lui Dumnezeu, născând cu trup mai presus de fire, pe Cuvântul cel bun, pe Carele din inima Sa Tatăl L-a răspuns, mai înainte de toți vecii, ca un bun; pe Carele acum Îl cunoaştem mai presus decât trupurile, cu toate că S-a îmbrăcat în trup.
 
 
 
   Pe Tine, Cel din fire Fiu al lui Dumnezeu, zămislit în pântecele Maicii lui Dumnezeu Te ştim şi făcut om pentru noi şi văzându-Te pe Cruce pătimind cu firea omenească şi rămânând fără patimă ca un Dumnezeu, Te slăvim.
 
   Stricatu-s-a întunericul cel de mâhnire, că din iad a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos, luminând toate marginile pământului, strălucind cu raza Dumnezeirii; pe Carele ca om ceresc şi Dumnezeu pământesc, în două firi Îl slăvim.
 
 
 
   Plină de bucurie şi de veselie este pomenirea ta, că izvorăşti vindecări celor ce se apropie şi celor ce te vestesc cu bunăcredinţă, Născătoare de Dumnezeu.

   Cu psalmi te lăudăm, ceea ce eşti plină de dar şi neîncetat bucură-te ! aducem ție, că tu ai izvorât tuturor bucurie.
 
 
 
    Cu nădejde şi cu dragoste într-armându-se şi cu credință îngrădindu-se adunarea celor aleşi, toate îngrozirile tiranilor, muncile şi bătăile, cu bucurie le-au răbdat; îmbogățiți fiind în lupte cu Hristos, purtătorul de biruință, cei ce au fost întâi mucenici ai adevărului.
 
   Pe cei ce au fost limanuri de mântuire, pe Botezătorul, pe Apostoli, pe prooroci şi mucenici împreună cu pustnicii, pe dumnezeieştii învăţători, pe preoți şi adunarea patriarhilor şi pe slăviții sfinţiţi mucenici şi femeile cele de Dumnezeu iubitoare, pe cuvioşi şi pe drepţi, să-i lăudăm acum după vrednicie.
 
 
   Cu focul ispitelor lămurindu-vă, şi cu desfătările neîndulcindu-vă curat vă bucuraţi stând în ceruri înaintea scaunului celui luminat al Stăpânului, mărite adunări ale Sfinţilor, stricându-se oglinzile şi umbra trecând, cu arătarea adevărului.
 
 
   Arătatu-te-ai adunătoare celor despărţite, că prin tine oamenii s-au făcut împreună locuitori cu îngerii în ceruri cu adevărat şi cetele Tuturor Sfinţilor acum mărturisesc împreună cu dânşii, lăudând cu veşnice cântări pe Cel născut al tău, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.
 
 
   Cu Ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe Hristos zicând : Că a luat putere a celor de sus şi acelor de jos; să ne învăţăm cum învaţă, a boteza toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi a petrece cu tăinuitorii, precum S-a făgăduit până în sfârşitul veacului.
 
 
   Pe Botezătorul şi înainte Mergătorul, pe Apostoli şi prooroci, pe mucenici şi ierarhi, pe pustnici, împreună cu iubitoarele de Dumnezeu femei, pe toţi, drepţii şi pe cetele îngerilor, după datorie cu cântări să-i încununăm, rugându-ne, ca să dobândim slava lor de la Hristos Mântuitorul.
 
 
   Cel ce este sus dumnezeieşte proslăvit de îngeri, din sânurile Părinteşti nedespărţindu-Se, precum nu se poate spune, Preacurată, cu cei de jos împreună a vieţuit şi tu ai fost solitoare de această mântuire, dând Acestuia trup din curat sângele tău, mai presus de cuvânt Curată, pe Carele roagă-L să dea robilor izbăvire de greşeli.
 
 
 
   Doamne, de ai şi stătut înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de pe scaun, cu Tatăl împreună şezând. Şi înviind din morţi, lumea ai slobozit din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.
 
   Doamne, de Te-au şi pus evreii ca pe un mort în mormânt, dar ca pe un împărat adormit străjerii Te-au străjuit şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit. Ci ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.
 
   Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei. Că morţii i-ai sculat şi moartea o ai surpat; pentru aceasta ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.
 
   Îngerul Tău, Doamne, care a vestit Învierea Ta, pe străjeri i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat, zicând : Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morți ? Înviat-a Dumnezeu fiind şi lumii viaţă a dăruit.
 
 
   Pătimit-ai prin Cruce, Cel fără patimă cu Dumnezeirea, îngropare ai luat de trei zile, ca pe noi să ne slobozeşti din robia vrăjmaşului şi fără de moarte făcându-ne, să ne înviezi, Hristoase Dumnezeule, prin Învierea Ta, Iubitorule de oameni.
 
 
 
   Pe Sfinţii cei de pe pământ, Domnul minunaţi i-a făcut. Că rănile şi patimile Lui pe trup le-a primit, cu acelea împodobindu-Se şi cu dumnezeieşti frumuseţi arătat înfrumuseţându-Se. Pe care să-i lăudăm ca pe nişte flori neveştejite, ca pe nişte stele ale Bisericii nerătăcite, ca jertfe de bunăvoie.
 
    Stih : Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe dânşii.
 
   Proorocii împreună cu Apostolii, cuvioşii cu învăţătorii, Sfinţii Mucenici cu toţi drepţii şi dintre femei care s-au chinuit şi cu dragoste au pustnicit; mulţimea Sfinților şi cetele drepţilor, să se laude cu sfinte cântări, ca nişte moştenitori ai împărăţiei celei de sus, ca nişte locuitori ai raiului.
 
     Stih : Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
 
   Cei ce au făcut pământul cer cu strălucirea faptelor bune, cei ce au urmat morţii lui Hristos, cei ce au umblat pe calea cea solitoare de nemurire, cei ce au curăţit patimile oamenilor prin lucrarea darului, cei ce au pătimit vitejeşte dintr-un suflet în toată lumea, să se laude mucenicii.
 
 
   În munte Ucenicii mergând, pentru înălţarea cea de pe pământ, înaintea lor a stătut Domnul şi închinându-Se Lui şi de puterea cea dată Lui pretutindenea învățându-se, în partea cea de sub cer s-au trimis să propovăduiască Învierea cea din morți şi suirea la ceruri. Cu care şi în veci a petrece S-a făgăduit nemincinosul Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.
 
 
 
 
   Pomeneşte-ne pe noi, Hristoase Mântuitorul lumii, precum ai pomenit pe tâlharul pe lemn şi învredniceşte pe toţi, Unule Îndurate, împărăţiei Tale celei cereşti.
 
   Pe lemn pironindu-Te de voie Mântuitorul nostru, de blestemul lemnului pe Adam l-ai mântuit, dându-i ca un îndurat cea după chip şi a raiului sălăşluire.
 
   Ascultă Adame şi te bucură cu Eva, că cel ce v-a golit mai înainte pe voi amândoi şi prin înşelăciune v-a luat robi, cu Crucea lui Hristos s-a surpat.
 
   Astăzi Hristos a înviat din mormânt, dând tuturor credincioşilor nestricăciune şi bucuria o a înnoit mironosiţelor, după Patimă şi după Înviere.
 
     CADE-SE A ŞTI : Că de va fi hramul Tuturor Sfinţilor : La Vecernia cea mică şi la cea mare, la Utrenie şi la Liturghie, cântăm slujba întocmai, precum s-ar întâmpla Duminică pomenirea vreunui Sfânt mare, căruia se face priveghere. La Utrenie cântăm polieleul cu mărimurile Sfinţilor.
 
   Slăvimu-vă pe voi, Sfinţilor Apostoli, mucenici, prooroci şi toţi sfinții, şi cinstim sfântă pomenirea voastră, că voi vă rugaţi pentru noi lui Hristos Dumnezeului nostru.
 
    Iar psalmii aleşi sunt : Fericit bărbatul care se teme de Domnul… şi cei asemenea. Apoi sedealna Sfinţilor, care este la Canonul Sfinţilor, după a treia Cântare, de două ori. Slavă… Şi acum… a Născătoarei de Dumnezeu, antifoanele, prochimenul glasului şi Toată suflarea… Evanghelia Sfinţilor, Învierea lui Hristos… şi psalmul 50. Slavă… Pentru rugăciunile Tuturor Sfinţilor, Milostive… Şi acum… Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu… şi stihira Tuturor Sfinţilor, care voieşti. Canonul Învierii cu irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi ale Sfinţilor pe 8. Şi cealaltă slujbă, după cum mai înainte s-a scris.