MINEIUL 16 - 31 MAI

16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31



ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAISPREZECEA


Cuviosul Părintele nostru Teodor cel sfinţit, ucenicul Preacuviosului Pahomie cel mare.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, şi ale Cuviosului 3, glasul al 6-lea.

Stihirile Cuviosului, glasul al 6-lea :

Podobie : Toată nădejdea...


   Cel ce şi-a pus odinioară suirea pe nor, ca un stăpân pogorându-se acum pe nor uşor la Egipt, a rânduit mai-nainte pe aleşii cei ce au strălucit, care erau să se răpească în nor, ca nişte cugetători de Dumnezeu. Cu care dimpreună este şi Teodor Părintele nostru cel sfinţit, turnul cel nemişcat, cel vestit întru bunătăţi, cel ce a strălucit cu strălucirile cele luminoase ale lui Hristos, şi cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.

  Egiptul care mai înainte se spurca întru jertfele drăceşti şi întru patimi, acum se înfrumuseţează cu cetele sihăstreşti, şi se arată împodobit cu multe feluri de podoabe ale dumnezeieştii bunătăţi, întru care a strălucit cel numit cu dumnezeieştile daruri, Cuviosul Teodor cel cu chip dumnezeiesc, şi de Dumnezeu cuprins, cel ce a râvnit smereniei lui Hristos celei minunate, şi cu îndrăzneală se roagă pentru sufletele noastre.

   Teodor cel înțelept, cel mare între sihaștri, cugetătorul de Dumnezeu, din tinerețe a arătat nevoință, înfrânare, răbdare, suferire, ferire de răutate, deprindere cu bunătatea, făcându-se fierbinte doritor  dragostei
dumnezeieşti, minunatul, şi cu bucurie trecând mai presus decât toate cele văzute, înălțându-se prin dumnezeiască privire, vorbea cu Dumnezeu; şi acum cu îndrăzneală se roagă, pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului

STIHOAVNA Praznicului :

Tropar, glasul 1.

   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Teodor; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului :

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul, pe 3, şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos : Întru adânc a aşternut...

   Cela ce eşti cu numele darurilor celor dumnezeieşti, primind Dar dumnezeiesc din luminatele vistierii cele ce nu se cheltuiesc; dă-mi mie Dar celui ce voi să cânt acum prăznuirea ta cu cântări de laudă, pururea pomenite.

Slavă...

   Cugetând cu osârdie legea cea preacurată, cu totul te-ai făcut curat şi lămurit, Părinte; şi ocârmuindu-te însuți cu cuvântul cel preacurat, te-ai arătat vas prealuminat şi sfinţit al curăției, pururea fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Omorându-te lumii, şi petrecând pe pământ viaţă întocmai ca un înger, cugetătorule de Dumnezeu Părinte, cu buna-credinţă ai urmat Celui ce a răsărit din pântece fecioresc, ridicându-ţi Crucea pe umeri, pururea pomenite.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Înflorit-a pustiul...

   Ca un dar iubit ai adus Stăpânului sufletul tău mântuit, şi prin sihăstrie slobozit de patimi, Cuvioase Teodore.

Slavă...

   Fiind dat lui Dumnezeu, ai trecut mai presus de simţirea celor poftitoare, preaînţelepte, şi curat te-ai unit cu mintea cea preaînaltă, pururea fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Depărtatu-te-ai fugind în pustiu, Mărite, aşteptând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a strălucit din Fecioară, întru Care te-ai şi mântuit, vrednicule de minune.

Irmosul :

   Înflorit-a pustia ca crinul, Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...

   În casa lui Dumnezeu ca un finic ai înflorit, roduri de fapte bune, Domnului aducând prin preabună pustnicia ta, Părinte Cuvioase. Pentru aceasta te şi fericeşti, ca cel întocmai stătător cu cei fără de trupuri.

Sedealna, glasul el 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea...

   Părăsind toate cele pământeşti, şi fiind în lume cu trup, te-ai făcut cu duhul părtaş împreună cu îngerii. Căci omorându-ți patimile trupului, te-ai arătat slugă Treimii, Fericite. Pentru aceea tămăduieşti patimile celor bolnavi, şi cu cuvântul goneşti duhurile prin daruri, purtătorule de Dumnezeu Teodore; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli, să dăruiască, celor ce cu credinţă prăznuiesc pomenirea ta.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului :

Cântarea a 4-a,

Irmos : Venit-ai din Fecioară...

   Făcându-te împreună locuitor cu dumnezeiescul Pahomie, ai râvnit obiceiurilor lui, Părinte Teodore, urmând înfrânării lui, şi credinţei celei ortodoxe, cugetătorule de Dumnezeu.

   Lăudămu-te Părinte, căci după vrednicie ai câştigat împărăţia şi dumnezeiasca strălucire, ca unul ce te-ai făcut iscusit prin curăţie spre împărtăşirea frumuseţii celei nepieritoare.

Slavă...

   Locaşurile etiopienilor, adunările dracilor s-au spăimântat de răbdarea şi de smerirea ta, şi de starea ta cea neîncetată întru privegheri, vrednicule de laudă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru uimire s-au tăiat capetele puternicilor, de frica naşterii tale, Născătoare de Dumnezeu preacurată, iar mulţimea cuvioşilor, după vrednicie s-a arătat minunată de darul cel dumnezeiesc.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Mijlocitor lui Dumnezeu...

   Ținându-te cu fierbinţeală de dogmele cele cinstite, ai risipit socotinţele cele rătăcite ale tuturor eresurilor, ocrotindu-ți turma ta, cu credinţa Treimii, Preaînţelepte.

Slavă...

   Cu adevărat ca o lumină ai strălucit pe pământ, vieţuind petrecere fără prihană, pururea pomenite, veselia sihaștrilor, lauda postnicilor, Teodore.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu curgerile lacrimilor adăpându-ți inima ta sihastrule, o ai făcut aducătoare de roadă Stăpânului Hristos, Care a răsărit din Preasfânta Fecioară, preafericite Teodore.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Întru adâncul greşelilor...

   Viața ta cea luminată, şi lui Dumnezeu plăcută, ți-a arătat ţie luminarea cerească a sfinţilor, în lăcaşurile cele cereşti, Părinte Teodore.

Slavă...

   Având ajutor pe Mângâietorul Duh, te-ai făcut biruitor, şi purtător de biruinţă asupra duhurilor vicleniei, de Dumnezeu cuprinsule Teodore.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu eşti norul cel uşor, pe care şezând Domnul Atotțiitorul, a venit la Egipt, şi a făcut cuvioşi luminători.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

    Întru această lună în 16 zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor sfinţitul ucenicul Preacuviosului Pahomie cel mare.

Stih :
Dumnezeiesc Dar Teodore te-ai arătat.
Ca cel ce între sfinţi, sfinţiţilor sfânt te-ai aflat,
Întru a șaisprezecea zi, cu adevărat,
Teodor de pe pământ a zburat.

   Fericitul acesta îndeletnicindu-se în legea lui Dumnezeu, şi tot curat făcându-se şi arătându-se vas ales şi sfinţit, s-a învrednicit şi celei adevărate şi mari numiri, dimpreună locuitor şi asemenea la chipuri făcându-se marelui Pahomie. Pentru aceea locaşurile etiopilor, după dumnezeiescul Avacum a zice spăimântând, şi ca uimire capetele acestora tăind, trecu la darurile răsplătirii cu sudorile bunei fapte, gonind toată boala şi toată slăbiciunea de la oameni.

     Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului, şi a Sfinţilor Mucenici Avda şi Avdiis episcopii, şaisprezece preoţi, nouă diaconi, șase călugări și şapte fecioare.

   A
ceştia mărturisind pe Hristos, şi propovăduind în Persia, fură prinşi şi duşi la domnitorul; deci neplecându-se a cinsti dogma persienească, ci mărturisind pe Hristos, şi feluri de munci suferind, în sfârşit li s-au tăiat capetele de sabie, şi au primit cununile muceniciei.

     Tot în această zi, Sfinţii Mucenici : Isaachie, Simeon şi Vahtisoiu, prin foc s-au săvârşit.

Stih :
În foc şi-au dat sufletele trei fiind de o cugetare,
Isaachie, Simeon şi Vahtisoiu cel mare.

     Tot în această zi, pomenirea celor din mănăstirea Sfântului Sava, părinţi ucişi de către vlemini.

Stih :
Pe mieii tăi, Stăpâne, cu săbiile ca cu dinţii,
Intrând înlăuntrul staulului îi omoară lupii.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Papilin, de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Papilin de sabie fiind zdrobit.
Porţile şi dumnezeii înşelăciunii împreună le-a zdrobit.


     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru cel din Vlaherne, cu vine de bou fiind bătut s-a săvârşit.

Stih :
Petru piatra credinţei cu adevărat a fost neclintit,
Către care legăturile, după Paremie, lanţ de hârtie era de socotit.


     Tot în această zi, Sfântul Nicolae patriarhul Constantinopolului cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Nicolae umbra vieţii a lăsat,
Şi la locul luminii cel fără de umbră s-a mutat.

     Tot în această zi, pomenirea Sfintei Efimia aproape de limanul Neoriei, la Sfânta Dinamis.

     Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nicolae cel din Mezov, care a mărturisit în Tricala, la anul o mie şase sute şaptesprezece, prin foc s-a săvârşit.

Stih :
Ca să scapi de focul gheenei preafericite cu adevărat,
Nicolae cel cu cugetări bune focul ai răbdat.


  Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Porunca cea potrivnică...

   Dorit-ai cunoscut a vedea strălucirea lui Dumnezeu asemenea ca văzătorul de Dumnezeu. Pentru aceea ai părăsit toate cele văzute, Teodore, şi intrând în nori te-ai învrednicit a vedea pe Cel necuprins de minte.

Slavă...

   Nicicum tu fericite Teodore, neprimind otrava şarpelui celui stricător de suflet, pomenirea lui o ai pierdut, înțelepțește câştigând în inima ta pomenire de Dumnezeu neîncetată.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu sfințenie ai născut, Fecioară Preacurată, pe Sfântul sfinților, Care Se odihneşte întru sfinţi, făcându-Se Om pentru multa milostivire, Cel ce S-a întrupat din tine, fiind mai-nainte fără de trup.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Cuptorul cel cu foc...

   Arătatu-te-ai cu chip de lumină unindu-te cu lumina cea prealuminoasă, preafericite Teodore, mai presus de fire îndumnezeindu-te cu unirea cea mai aleasă, strigând acum : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Făcându-te Mucenic, tare stând împotriva păcatului până la sânge, cugetătorule de Dumnezeu Teodore, ai împodobit creştetul tău cu cununa nevoinței, strigând acum : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dumnezeul Cel Preaînalt întrupându-Se din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a arătat nouă soare luminos al dreptății, care luminează marginile pământului cu strălucirile Dumnezeirii; pe Care acum Îl lăudăm toate lucrurile ca pe un Domn.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Fiul Părintelui Celui...

   Acum dezlegându-se oglinzile umbrei, ți se arată ţie Hristos, nu prin semne, ci mai ales se vede față către față, cu arătarea adevărului; cela ce eşti cu numele darurilor Mântuitorului, şi Dumnezeului nostru.

Slavă...

   Dorirea ta cea Dumnezeiască s-a împlinit Teodore, ca unuia ce ai ajuns la săvârşirea sihăstriei, văzând de departe neîncetat pe Cel dorit pe Care câştigându-L ai încetat de a mai dori, lauda sihaștrilor şi podoaba postnicilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bolind de stricăciune pentru neascultare, Adam cel dintâi s-a înnoit prin tine Maica lui Dumnezeu; căci fără stricăciune născând tu întrupat pe Cuvântul cel nestricat, ai izgonit stricăciunea şi ai odrăslit nestricăciune.

Irmosul :

   Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞAPTESPREZECEA


Sfântul Apostol Andronic și Iunia, şi a celor împreună cu dânşii.

VEZI : Dintru această zi se începe postul sfinţilor Apostoli, când va fi litera Pascaliei A.

 LA VECERNIE

La Doamne strigat-am… Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, şi ale Sfinţilor 3.

 Stihirile Sfinţilor Apostoli, glasul al 8-lea :

Podobie : O, preaslăvită minune...


   Ca un ascultător Cuvântului, şi slugă lăudată, și luminător prealuminat al lumii, cu cuvântul ai încetat stricăciunea cea necuvântătoare a nedumnezeirii. Pentru aceasta cu cuvinte dumnezeieşti, şi cu bucurie prăznuim sfântă pomenirea ta, de Dumnezeu fericite Apostole Andronice, aducând laudă Stăpânului tuturor.

   Dumnezeiescul Pavel Apostolul, prealuminat lăudându-vă pe voi cu laude dumnezeieşti, credincioşilor, adeverează vitejia voastră, zicând : Că mai-nainte de dânsul v-aţi arătat voi, ucenici lui Dumnezeu, Cuvântului şi rudeniei Lui, preaînţelepţilor, Iunio preaînțeleaptă, şi fericite Andronice, cei cu adevărat slugi ale lui Dumnezeu.

   Luminând tot pământul cu sfinţită propovăduire, ați gonit negura deşertăciunii, şi către lumina cunoştinţei de Dumnezeu, ați îndreptat pe cei ce mai-nainte au fost întru întunericul nedumnezeirii, dumnezeieştilor Apostoli, povățuitori spre mântuire, şi rugători pentru toți cei ce cu credinţă vă cinstesc totdeauna.

Slavă… Şi acum… a praznicului.

Troparul glasul al 3-lea.

   Sfinţilor Apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Slavă… Şi acum… a Praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, şi al sfinţilor Apostoli pe 4.

CANONUL sfinţilor Apostoli

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos : Să cântăm Domnului…

   Laudă aduce lui Dumnezeu cinstita Biserică, întru preasfântă pomenirea ta, Fericite, mărind cu credinţă nevoinţele tale.

   Toate mişcările minţii tale le-ai îndreptat spre plinirea voilor lui Dumnezeu, bucurându-te, Andronice preasfinţite.

Slavă…

   Primit-ai de la Dumnezeu Dar dumnezeiesc, a curăți boli, şi a goni duhuri viclene, cugetătorule de Dumnezeu Andronice.

Şi acum… a Născătoarei :

   Plouă-mi mie mântuire de toate greşelile, şi îndreptare vieţii, cu mijlocirea şi cu Darul ce este întru tine, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Nu este sfânt ca Domnul…

   Prin luptele tale omorându-ţi mădularele, te-ai învrednicit a vedea viața celor vii, pe Hristos Dumnezeul nostru, purtând trup pe pământ, Andronice Apostole.

   Făcutu-te-ai suflător de foc Apostole în inima ta cea curată, purtând fierbinţeala Dumnezeiescului Duh, şi arzând mărăcinele înşelăciunii, prealăudate Andronice.

Slavă…

   Glasul cuvintelor, şi puterea minunilor tale, a alergat la marginile lumii învăţând pe credincioşi Darul cel mântuitor, Ucenice al Domnului.

Şi acum… a Născătoarei :

   Nu este fără prihană afară de tine, Stăpână, şi nu este nevinovată afară de tine Preacurată; căci numai tu te-ai făcut loc de sălăşluire Dumnezeului tuturor.

Irmosul :

   Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând…

   Pe steaua cea prealuminoasă, care cu lumina dumnezeieştii înţelepciuni a luminat limbile, pe Andronic Apostolul lui Hristos, împreună cu înţeleapta Iunia care s-a nevoit cu dânsul întru propovăduire, să-i lăudăm, strigând : Rugați-vă neîncetat lui Hristos pentru noi toți.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină…

   Dumnezeiescul Andronic fiind cu chip luminos, prin lumina cunoștinței de Dumnezeu, a luminat inimile a veni către Domnul. Drept aceea şi după sfârşit izvorăşte tămăduiri, celor ce cu credință se apropie de cinstita lui casă, şi tuturor credincioşilor le cere mare milă.

Slavă… Şi acum… a Praznicului.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Din munte umbros…

   Ție ca unei rude ți se închină Pavel, vestindu-ţi dumnezeieştile laude înaintea credincioşilor, grăitorule de cele dumnezeieşti, luminătorule al celor ce te laudă pe tine Andronice.

   Făcându-te casă Preasfintei Treimi, ai surpat casele şi capiştile înşelăciunii, şi ai zidit biserici spre mântuirea sufletelor noastre, prealăudată.

Slavă…

   Purtând puterea lui Dumnezeu, ai putut răpi vasele celui putincios, şi a le săvârşi locaş Duhului Celui Prea Sfânt, fericite Andronice.

Şi acum… n Născătoarei :

   Pe tine Fecioară Născătoare de Dumnezeu, toţi credincioşii întru un glas pururea te lăudăm, ca pe o părtinitoare, şi ca pe o ajutătoare întărită, şi ca pe o mântuitoare sufletelor noastre.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Cela ce din noaptea…

   Ca pe o rudă a lui Pavel şi ca pe unul ce ai fost ucenic mai-nainte de dânsul, dimpreună cu el acum te cinstim, adunându-ne cu credinţă, Andronice.

   Pe stelele cele luminoase şi sfințiții Apostoli dumnezeieşte să-i cinstim, pe Iunia, şi pe purtătorul de Dumnezeu, Andronic.

Slavă…

   Fericitul Pavel vă propovăduiește pe voi la adunarea Bisericii, ca pe nişte vestiţi între Apostoli, fericiţilor.

Şi acum… a Născătoarei :

    Ceata
Proorocilor te-a însemnat mai-nainte pe tine, Preasfântă Fecioară, cu însemnări sfinţite, că vei să fii Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Haină luminoasă…

   Casa ta izvorăşte izvoare de tămăduiri, celor ce cu dragoste năzuiesc către dânsa Apostole, curăţind bolile cele sufleteşti.

   Mulţimea limbilor, care erau stricate de nedumnezeire, o ai înnoit cu nestricăciune, prin dogmele tale cele dulci, prietene adevărat al preacuratului Iisus.

Slavă…

   Ca soarele ai înconjurat pământul, preaînţelepte, vestind credincioşilor lumina cea nezidită, a Dumnezeirii celei în trei Sori, Andronice.

Şi acum… a Născătoarei :

   Cunoscutu-s-a întru tine cărările cele dumnezeieşti, ale Stăpânului Celui ce după trup a sărăcit pe pământ, şi a îmbogăţit pe credincioşi, ceea ce eşti neispitită de nuntă, Stăpână.

Irmosul :

  Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Multmilostive, Hristoase, Dumnezeul nostru.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

SINAXAR

    Întru această lună în 17 zile, pomenirea Sfinţilor Apostoli Andronic şi Iunia.

Stih :
Învăţând Apostole nenumărate neamuri,
Ai venit la Hristos cel ce cheamă spre lumină pe neamuri.
Întru a şaptesprezecea zi,
Andronic şi Iunia din viaţă se săvârşi.


   Acest Apostol al Domnului ca şi cum ar fi fost cu aripi, înconjurând toată lumea, a smuls toată înşelăciunea nebuniei idolești din rădăcină, propovăduind pe Hristos, având dimpreună următoare lui şi pe cea mult minunată Iunia, care era moartă lumii, şi vieţuia numai lui Hristos. După aceea trăgând spre dumnezeiasca cunoştinţă pe mulţi, au stricat capişti idoleşti, şi au zidit dumnezeieşti biserici în toate părţile, şi gonind duhuri necurate de la oameni şi tămăduind boli fără de leac, şi-au plinit şi ei ca nişte oameni obşteasca datorie a firii, şi prin moarte s-au mutat la viaţa cea veşnică. De aceştia pomeneşte şi marele Apostol Pavel, în epistola cea către Romani, zicând : Spuneţi închinăciune lui Andronic şi Iuniei rudelor mele şi însoțitorilor mei în robie, care sunt vestiţi între Apostoli care şi mai înainte de mine au fost întru Hristos.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solomon şi cei împreună cu el Sfinţii Mucenici Pamfamir şi Pamfilon.

Stih :
Solomon, de mrejele satanei a fugit,
Şi nevătămat către Cuvântul Cel Prea Înalt a venit.
Deşii sunteţi bătuţi voi doi Mucenici, aveţi cutezare,
Căci Dumnezeu, ca alifia peste rănile voastre vă va pune încununare.


    Tot în această zi, pomenirea Cuvioşilor Părinţi şi fraţi : Nectarie şi Teofan, ctitorii mânăstirii lui Varlaam din Meteor.

   C
u ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Cela ce din început…

   Bolile cumplite, şi toate neputinţele goneşti de la sufletele şi de la trupurile celor ce aleargă la locaşul tău, înţelepte ucenice al lui Hristos.

   Gonind năpădirile cele drăceşti, curățeşti patimi cumplite ale oamenilor, prin milostivire, însuți văzătorule de Hristos. Pentru aceea cu credinţă te fericim.

Slavă…

   Bârfelile ritorilor supunându-le cu dogme drepte, ai propovăduit pe Dumnezeu care a vorbit cu oamenii în chipul trupului pentru bunătatea Sa.

Şi acum… a Născătoarei :

   Cel ce ai locuit în pântecele Fecioarei, şi într-însa din nou ai zidit pe Adam, bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Pe Domnul cel ce s-a…

   Putrejunea răutății care mânca inimile oamenilor, o ai încetat cu dumnezeiasca sare a dogmelor tale Andronice, şi le-ai pus mântuite înaintea Cuvântului Celui ce S-a smerit, de trei ori fericite.

   Și preot şi jertfă şi jertfitor, te-ai arătat Celui ce S-a jertfit pentru milostivire, şi către Dânsul ai alergat Andronice, primind de la Dânsul cununa nestricăciunii şi a dreptății.

Binecuvântăm pe Tatăl…

   Arătatu-te-ai, Mărite, propovăduitor dumnezeiesc, Apostol văzător de Dumnezeu, surpător idolilor pierzării, şi îmbogăţitor celor lipsiţi, şi mare locuitor Sionului celui de sus, întru toți vecii.

Şi acum… a Născătoarei :

   Ca într-un cleşte porţi în mâini Jăratecul, care izvorăşte dumnezeiasca rouă, celor ce se primejduiesc de văpaia înşelăciunii, Fecioară, şi arde patimile celor ce slavoslovesc Împărăţia Lui.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm…

   Pe Domnul, Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt, şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Naşterea pururea Fecioarei…

   Ca să te arăţi moştean al vieţii celei de acolo, prin cuvântul tău cel purtător de viață, ai înviat pe cei omorâți mai-nainte de supărările dracilor, vrednicule de fericire Andronice.

   Ca unul ce te-ai făcut viță foarte roditoare a viei Celei adevărate, Preafericite, ai revărsat vinul nestricăciunii, şi ai veselit inimile oamenilor, prealăudate Andronice.

   Toți te fericim pe tine care cu fulgerele dogmelor ai ars materia mulţimii dumnezeilor, şi arătat ai luminat lumina cunoștinței de Dumnezeu, celor dintru întunericul vieţii, Andronice.

Slavă…

   Pomenirea ta cea preasfinţită întinzându-se astăzi la marginile pământului, luminează inimile celor ce cu sfinţenie te laudă întru dânsa, vrednicule de fericire, Andronice.

Şi acum… a Născătoarei :

   Ceea ce ai născut lumina, Preacurată Fecioară, cere nouă lumină, şi iertare de păcate şi mântuire sufletelor, celor ce te ştim pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul :

   Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege, în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTSPREZECEA


    Pomenirea sfinţilor Mucenici : Petru, Dionisie şi a celor împreună cu dânşii, şi a Sfântului Mucenic Teodot cel din Anghira, şi a sfintelor şapte fecioare.

    VEZI : Pentru Sfântul Mucenic Teodot al Anghirei, fiindcă se prăznuieşte şi la Iunie în 7 zile, să i se pună slujba de acolo.

LA VECERNIE

    La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, şi ale mucenicilor 3. Iar de se va întâmpla în post, Stihirile din Octoih, apoi ale mucenicilor, glasul al 4-lea.

Stihirile Mucenicilor, glasul al 4-lea :

Podobie : Dat-ai semn...


  Luminându-vă cu strălucirea Dumnezeirii Celei în trei Sori, ați trecut întunericul muncilor, şi v-ați arătat stele luminoase, care luminaţi pururea dumnezeiască întărirea Bisericii. Pentru aceasta săvârşim luminată prăznuirea voastră, închinându-ne moaştelor, şi țărânei trupului vostru sfinților Mucenici.

   Pe Petru, pe Dionisie, pe Pavel, pe Andrei şi Venedim, diamantele cele viteze, pe Hristina, Iraclie şi Paulin, toți credincioşii să-i fericim acum cu veselie, ca pe unii ce tare sau nevoit pentru Treime, şi au călcat toate măiestriile balaurului, şi au pierdut întunericul idolilor, prin dar.

   Cu sângele vostru, fericiților, aţi cumpărat împărăţia lui Dumnezeu cea nemişcată, şi aţi ajuns la limanurile cele foarte liniştite prin bărbăţia cugetului, suferind toate întreitele valuri ale răutăţilor, de Dumnezeu fericiţilor. Pentru aceea vă fericim acum, rugându-vă pururea pentru noi ca să aflăm milă în ziua judecăţii.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

STIHOAVNA Praznicului.

Tropar, glasul al 4-lea,

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Ale Praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfinţilor pe 4. Iar de va fi în Post, Canonul din Octoih şi al Sfinţilor.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos :

   Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului, şi ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui, şi puterea lui.

   Cei ce sunteţi apărători credinţei, izbăviţi de patimi şi de toate nevoile, pe cei ce cu credinţă săvârşesc pururea sfinţită pomenirea voastră.

   Prealăudat întraripându-vă cu vetreala Crucii, purtătorilor de Dumnezeu, neudaţi aţi trecut noianul muncilor, călcând pe vrăjmaşul.

   Suferind bătăi la trupuri, v-aţi unit cu cetele cele fără de trupuri, Sfinţilor. Pentru aceea astăzi cinstim dumnezeiască pomenirea voastră.

Slavă...

   Cu legea cea dumnezeiască întărindu-vă, sfaturile celor fărădelege le-aţi stricat înţelepţilor; și nevoindu-vă după lege, aţi dobândit slava lui Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu dragoste te cinstim şi te fericim pe tine Fecioară, ca pe un scaun al Împăratului; pe care şezând a gătit credincioşilor şedere cerească.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Arcul celor puternici...

   Întărindu-ţi picioarele sufletului tău, pe piatra credinţei, fericite Petre, nu te-ai mişcat de împotrivirea celor fără de Dumnezeu.

   Lampsacul pe tine Petre, ca pe o stea prealuminoasă, te pune înaintea lumii, ca pe unul ce micşorezi înserarea nedumnezeirii prin Darul cel dumnezeiesc.

   Întărindu-te cu plecarea către Dumnezeu, şi neîncetat chinuindu-te cu deznodări, şi cu legături peste tot trupul, te-ai arătat vrednic de cunună Petre.

Slavă...

   Aducând laudă lui Dumnezeu, purtătorilor de chinuri, toată supărarea muncilor ați suferit; pentru care şi cununilor v-aţi învrednicit.

Şi acum..., a Născătoarei :

    Singură tu eşti Fecioară după naştere, singură te-ai cunoscut slujitoare tainei celei mari cu adevărat, născând pe Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.

Irmos :

   Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Împodobindu-vă cu sângele cel mucenicesc, staţi înaintea Domnului, Împăratului tuturor, bunilor biruitori Mucenici. Pentru aceea cu veselie săvârşim astăzi cinstită pomenirea voastră, rugându-ne ca prin mijlocirea voastră, să aflăm noi dezlegare de greşeli şi mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului.

Iar de este în Post, să se zică a Născătoarei aceasta, asemenea.

   Fecioară prea nevinovată, ceea ce mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu, pe Acela roagă-L neîncetat împreună cu îngerii, ca să ne dăruiască iertare de greşeli, şi îndreptare vieţii mai-nainte de sfârşit, nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste, după datorie te lăudăm pe tine una prealăudată.

A Crucii a Născătoarei :

   Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin prea Sfântul tău suflet, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul tău şi Dumnezeu. Pe Care roagă-L pururea binecuvântată, să se dăruiască nouă iertare de păcate.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au izbăvit neamurile. Că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.

   Cu privegherile cele dumnezeieşti lepădând somnul de la ochii sufletului, ați adormit tot cugetul cel rău al lenevirii celor fără de Dumnezeu.

   Pavel, Andrei şi Dionisie, ca nişte pietre ale Cuvântului preacinstite şi dumnezeieşti, omorându-se cu pietre s-au învrednicit vieţii.

   Pe mucenicii cei ce sunt livada cea prea veselitoare a bunei credinţe, şi bună mireasma cea adevărată şi dumnezeiască a lui Hristos, astăzi cu credință să-i lăudăm.

Slavă...

   Mucenicii părăsind cele de jos, pentru dragostea cea dumnezeiască, şi suferind bărbăteşte durerile trupului, acum se bucură mutându-se la viața cea fără de durere.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prealăudată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte de toate primejdiile nevoilor, şi de scârbe pe cântăreţii tăi care nădăjduiesc la tine.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă, şi din negura greşelilor slobozeşte-ne pe noi, Bunule, pacea Ta dăruindu-ne.

   Cu lumina cea înţelegătoare fiind însemnaţi mucenicilor, cu putere dumnezeiască fără sminteală ați trecut întunericul muncilor, şi noaptea cea vicleană a mulţimii dumnezeilor.

   Hristina cu frumuseţile fecioriei luminându-se, şi cu rănile împodobindu-se, luminat străluceşte, şi bucurându-se, acum se sălăşluieşte în cămara lui Hristos cea înţelegătoare.

Slavă...

   Cei ce nebuneşte doreau de trupul tău Muceniță Hristino, prin cuvântul tău cel preadulce primind dragostea lui Dumnezeu, foarte tare s-au nevoit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mireasă a lui Dumnezeu nenuntită, păzeşte pe cei ce te laudă pe tine, prin care dezlegându-ne de datoria cea veche, după Dar ne-am arătat fii Tatălui Celui ceresc.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Strigat-au mai-nainte...

   Măritul Iraclie făcând vitejie, a luat mare laudă, făcându-se cetăţean raiului, unindu-se cu cinstitele cete ale pătimitorilor, se veseleşte.

   Să lăudăm împreună cu Paulin pe dumnezeiescul Venedim, pe Andrei şi pe Iraclie, pe Dionisie, pe Petru, pe Pavel şi pe Hristina, mucenicii Domnului.

   Slăviţii Mucenici zdrobindu-se, şi cu pietre fără de dreptate împroşcându-se, în foc au primit sfârşitul şi s-au învrednicit a locui în Biserica celor întâi născuţi.

Slavă...

   Cu bunăcredinţă lăudând, să ne închinăm Fiului lui Dumnezeu, Celui ce a arătat pe înţelepţii purtători de chinuri, ca pe nişte stele strălucind tăria Bisericii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca o holdă roditoare ai odrăslit spicul vieţii, care hrăneşte pe credincioşi, şi cu adevărat goneşte foametea rătăcirii de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul :

   Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona, în chit rugându-se : Din stricăciune mă izbăveşte, Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului

Iar de va fi post, zicem pe ale Sfântului.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând..

   Luminători străluciţi v-aţi arătat dumnezeieşti Mucenici cei opt la număr, şi prin strălucirile minunilor luminaţi toată făptură, neîncetat izgonind noaptea cea adâncă a neputinţelor, şi unui Hristos Dumnezeu rugându-vă, ca să se dăruiască nouă mare milă.

SINAXAR

    Întru această lună în 18 zile, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Petru, Dionisie, Andrei, Pavel, Venedim, Paulin, Iraclie şi Hristina fecioara.

Stih :
Cinstiţii nevoitori pentru vrednica de cinste Treime,
Au ales mai mult decât viaţa a muri cu înţelepciune,
Ceata de opt a nevoitorilor de pe pământ s-a ridicat,
La înălțimea cerurilor cu adevărat.


   Dintre aceştia Sfântul Petru era din oraşul ce se cheamă Lampsac, şi adunându-se către Dacno domnul cetăţii Evridirilor, şi fiind silit ca să jertfească Afroditei, şi nevrând a se supune, ci mărturisind pe Hristos Dumnezeu, îi zdrobiră tot trupul cu legături, şi cu lemne şi cu roate, pentru aceasta în muncile acestea şi-a dat duhul şi a luat de la Dumnezeu cununa nevoinţei. Iar Pavel şi Andrei se trăgeau cu neamul din Mesopotamia, şi fiind ostaşi sub zisul Dacno, se duseră la Atena cu el. Şi fiind prinşi acolo Dionisie şi Hristina, îi luară aceştia asupra lor să-i păzească, după aceea siliră pe sfânta Hristina, fecioară fiind şi frumoasă şi în vârstă de nuntă, ca să se împreuneze cu dânşii spre păcat. Iar ea neînduplecându-se nicicum în loc să o silească ei îşi schimbară gândul prin învăţăturile ei, şi crezură în Hristos. Drept aceea şi ei şi Dionisie au fost ucişi şi îngropaţi de mulţimea pietrelor celor azvârlite asupra lor. Iar sfânta Hristina căzând peste ei, i s-a tăiat capul. Iar Iraclie, Paulin şi Venedim, erau din Atena, şi propovăduind cuvântul evangheliei, îndemnau pe elini şi pe închinătorii de idoli ca să se întoarcă de la deşertăciunea şi înşelăciunea idolilor. Pentru care prinzându-i, i-au dus la stăpânitorul, şi după ce mai întâi i-au bătut cumplit, şi a cercat şi alte multe munci, pe urmă i-au aruncat într-un cuptor aprins; şi fiindcă s-au păzit nevătămaţi prin puterea lui Dumnezeu, pentru aceea în sfârşit le-au tăiat capetele, şi aşa au luat fericiţii cununa muceniciei.

     Tot în această zi, pomenirea Sfintelor șapte femei Mucenițe, celor din Anghira Galatiei : Tecusa, Alexandra, Claudia, Faini, Eufrasia, Matroana, Iulia și Teodot Mucenicul.

Stih :
Şeptime de femei în iezer fiind aruncate,
Se bucură, din viaţa trecătoare fiind scăpate.


     Tot în această zi, pomenirea Sfintei Efrasia celei ce în adâncul mării s-a săvârșit.

     Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Ştefan cel nou, patriarhul Constantinopolului.

Stih :
Ieșita Ştefan din viaţa curgătoare,
Trecând la cununa cea nepieritoare.


     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Iulian, fiind târât pe spinii rugului s-a săvârşit,

Stih :
Iulian a aflat răsplătire biruinţei rugul,
Cinstind întruparea lui Dumnezeu a căruia icoană este rugul.


     Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Teodor Papa Romei, strujit fiind s-a săvârșit.

Stih :
Lupi mâncători de oameni numesc pe muncitori,
Care mănâncă cărnurile lui Teodor prin zgârieturi.


     Tot în această zi, Sfânta Anastasia care întru ale lui Levcadie cu pace s-a săvârșit.

Stih :
Anastasia viază deși închide ochii după legea obştească.
Însă așteaptă a neamului omenesc învierea cea obștească.


     Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Martinian, întru ale lui Areovint.

Stih :
Martinian din cele de jos a apus,
Şi la lăţimea Cerului întru cele dinlăuntru s-a dus.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Râvnind cu credință coconilor celor tineri din Babilon, cu osârdie aţi intrat în foc, fericiţilor, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Nesuferind a vă închina idolilor, aţi răbdat moartea cea pururea pomenită, arătat primind sfârşiturile cele nemuritoare, nevoitorilor ai slavei.

   Cu dumnezeieştile cuvinte întrarmându-te Mucenice PauIine, ai ales a muri pururea pomenite, strigând Făcătorului : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Cu suflet bărbătesc, şi cu cunoștință vitează mucenicii au surpat sălbătăcia celor fărădelege, strigând cu credinţă : Hristoase, bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toţi cu credinţă lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, sicriul lui Dumnezeu, năstrapa dumnezeieştii mane, sfeşnicul cel de aur şi masa, pe muntele cel sfânt.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Mântuitorule al tuturor...

   Prin dezbrăcarea trupului celui de lut s-au îmbrăcat pătimitorii, cu haină ţesută de Darul cel de sus, cu dragoste strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Curăţindu-vă cu stropirea dumnezeiescului sânge, v-aţi vărsat pentru Hristos sângele vostru Mucenicilor, neîncetat cântând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Arătatu-v-ați fericiţilor struguri preafrumoşi ai viei Celei înţelegătoare, vărsându-ne vinul bunei credinţe, nouă celor ce cu dragoste strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Jertfelnic înţelegător eşti care primeşti rugăciunile tuturor, şi le duci Fiului tău, Preacurată, spre mântuire celor ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Eva adică prin boala...

   Mucenicii cei viteji jertfitu-s-au pe sine cu dragoste veselindu-se; datu-şi-au sângiurile cu osârdie, şi au primit bogăţie nerăpită. Şi acum s-au numărat în cetele mucenicilor, prealăudaţii.

   Arătatu-v-aţi flori înţelegătoare, care miros buna-credinţă, şi cetăţeni dumnezeieştii cetăţi, limanuri de mântuire celor din vifor, luminători şi apărători adevărului. Pentru aceea după vrednicie vă fericiţi purtătorilor de chinuri.

   Să cinstim dimpreună cu Petru şi cu Pavel cei înţelepţi, pe Iraclie, pe Paulin şi pe Venedim, împreună cu Andrei şi pe Hristina, cu Dionisie, care tare au mărturisit pe Hristos, şi au pierdut înşelăciunea.

Slavă...

   Pământul a primit sângiurile voastre, care s-au vărsat pentru Făcătorul de bine al tuturor, cei ce sunteţi cu nume mare, iar duhurile voastre le-au primit locaşurile drepţilor. Cu care împreună dănţuind, aduceţi-vă aminte pururea pentru cei ce vă pomenesc pe voi, Mucenicilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Noi credincioşii cu bucurie aducem ţie glasul îngerului, Mireasă dumnezeiască : Bucură-te ajutătoarea oamenilor, întărirea mucenicilor şi a Apostolilor, şi vestirea tuturor
Proorocilor, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul :

   Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iară tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta toți te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUĂSPREZECEA


Sfântul sfinţitul Mucenic Patrichie episcopul Prusiei şi cei dimpreună cu dânsul.

LA VECERNIE

    La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, și ale Sfântului 3. Iar de va fi în postul Apostolilor să se zică 3 Stihiri din Octoih, Apoi Stihirile; sfinţitului Mucenic, glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn...

   Dumnezeiască pătrime a Ierarhilor, s-a arătat ca o mulțime de stâlpi nemişcaţi ai lui Hristos, pe a căror întărire îşi înalță înţelepciunea casa. Jertfele dogmelor le pune înaintea tuturor, vinul cel veselitor îl toarnă în pahar de cinste, dă desfătare şi Dar celor ce cu credinţă săvârşesc pomenirea Ierarhilor, şi a pătimitorilor lui Hristos.

   Păziţi lumea ucenici şi slugi ale lui Hristos, şi sfințiți dumnezeieşti Mucenici, mare Patrichie, dimpreună cu Acachie, prea Sfinţite Menandre, fericite Poliene, ceata de potriva minţilor celor cu patru fețe. Ca unii ce împliniţi ceată dumnezeiască, şi staţi înaintea Scaunului lui Dumnezeu, păziţi pe cei ce vă cinstesc pe voi cu credinţă.

   Dorind cu adevărat, o Patrichie, de Cel ce negrăit a întemeiat pământul pe mări, şi l-a gătit pe el cu râuri, înveţi prin dumnezeieştile tale graiuri, taina cea preaminunată a apelor celor fierbinţi. Dintru ale Căruia daruri dumnezeieşti, dă-ne şi nouă de sus acum apele cele mântuitoare, prin rugăciunile tale.

Slavă..., Şi acum... a Praznicului.

Iar de va fi afară de Praznic, să se cânte aceasta a Născătoarei, asemenea.

   Necazurile şi asuprelile cele rele, şi feluri de patimi viforăsc pe smeritul meu suflet, Fecioară neispitită de nuntă, Maica lui Hristos Dumnezeu, arată-te mie ocârmuitoare în marea vieţii, şi încetează viforul ce-mi stă asupră-mi, la limanul cel lin al pocăinței şi al răsuflării, povățuindu-mă pe mine cel ce alerg la acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

   Multe dureri suferind întru răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, Preacurată, suspinând, lăcrimai şi strigai : Vai mie preadulcele meu Fiu, cum pătimeşti fără dreptate, vrând să mântuieşti pe pământenii cei din Adam ? Pentru aceasta Preacurată Fecioară, ție cu credință ne rugăm : Fă nouă pe Acela, Milostiv.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

LA UTRENIE

CANOANELE

Ale Praznicului cu Irmosul pe 8, şi al Sfinților pe 4. Iar de va fi în post. Canonul din Octoih şi al Sfinţilor.

CANONUL Sfinţilor

Facere a lui Teofan

Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,

Irmos :

   Pe Faraon cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cela ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărțind marea, şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

   Toți fiind îmbrăcați măriților cu veşminte de preoţie, împodobite cu tot felul de daruri, şi iarăşi înfrumuseţate cu vopselile sângelui mucenicesc, tari părtinitori v-ați arătat dreptei credinţe.

   Hristos puitorul de nevoințe acum îşi întinde dreapta sa la toţi pătimitorii şi deschizând podvigul nevoințelor, a adunat ceată de patru Mucenici alcătuită după cuviinţă, care Îl slăveşte pe Dânsul cu cântări.

Slavă...

   Făcându-te mai mare Bisericii, Patrichie, ca un păstor bun ţi-ai pus sufletul tău pentru dânsa, Fericite, având întru ajutor pe înţelepţitul Menandru, şi pe dumnezeiescul Polien, împreună cu Acachie, pururea înălțând lui Dumnezeu cântare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Grăitorii de Dumnezeu Mucenici urmând graiurile dumnezeieştilor
Prooroci, au mărturisit pe Cuvântul lui Dumnezeu că a luat trup din Preacurata Fecioară; pe care văzându-o că este Născătoare de Dumnezeu, pururea cu cântări o fericim.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Cel ce ai întărit din început...

   Să fericim credincioşii pe cei ce bărbăteşte au umblat pe calea muceniciei, şi au săvârşit călătoria cea preabună, ca pe nişte Mucenici purtători de biruinţă, şi încununați dumnezeieşte şi Ierarhi cugetători de Dumnezeu.

   Grăitorul de Dumnezeu înfierbântându-se de râvna bunei credinţe, a veştejit văpaia înşelăciunii, grăind fără sminteală ritoriceşte dogmele cuvântării de Dumnezeu şi cu adevărat înţelepţind pe toţi către cunoştinţă dumnezeiască.

Slavă...

   Văzând Patrichie pe cumplitul dregător omorât de beţia necredinţei, a sărit strigând cuvinte de cunoştinţa Dumnezeirii, şi semănând la toţi dumnezeiescul cuvânt al credinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Neispitită de nuntă ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu; pe Care mucenicii lui Dumnezeu bărbătește l-au mărturisit, ca nişte ostaşi ce au fost ai Lui, şi s-au făcut încununaţi.

Irmosul :

   Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea...

   Să cinstim cu cântări pe Acachie cel înţelept, şi pe Polien cel sfinţit întru credinţă, şi pe marele Patrichie dimpreună cu Menandru. Căci fiind aceştia preoţi lui Dumnezeu Atotțiitorul, bine i-au plăcut Lui. Pentru aceea se şi veselesc împreună cu îngerii şi cu dânşii s-au unit prin credinţă; cărora cu dragoste să strigăm : Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de este post a Născătoarei :

   Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm; scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, şi vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare greşelilor celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văz
ându-L pe Cruce fără dreptate ridicat, plângând, cu amar striga : Lumea se bucură luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei, preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără păcat. Căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostivire arată Fecioară spre noi, şi iertare de păcate dăruieşte celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Tu eşti tăria mea, Doamne, şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, tu bucuria mea, Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu
Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

   Cu puterea lui Hristos te-ai îmbrăcat Patrichie, căci ai ajuns a fi preot al Lui, şi arătat urmând după urmele Lui, prin munci te-ai adus prinos însuşi Făcătorului de bine, cu bunăcredinţă strigându-i Lui : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Preot dumnezeiesc te-ai arătat Părinte Acachie, umplându-te de dumnezeiasca lumină, şi arătându-te mărturie adevărată lui Hristos, ai defăimat înşelăciunea idolilor. Pentru aceea şi cu cuget vesel strigi : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

   Dănţuind şi veselindu-se Menandru împreună cu ceata mucenicilor Tăi, Hristoase, străluceşte acum cu razele Tale şi înfrumuseţându-se cu vărsare de lumină frumoasă acolo; Ție Stăpânului cu veselie strigă : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Slavă...

   Părintele Polien Mucenic arătându-se, s-a învrednicit a se număra în ceata cea sfinţită ca un nebiruit. Pentru aceasta acum şi de lumina cea nestricăcioasă umplându-se după vrednicie, strigă Ție Stăpânului tuturor şi Ziditorului : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mucenicii cei înţelepţi având armă pe Preacurata ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, au biruit măiestriile înșelăciunii, şi îmbunările tiranilor arătat le-au risipit, şi acum arătându-se purtători de cununi, strigă : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti Lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Prin ostenelile sihăstriei omorându-vă lumii, cugetătorilor de Dumnezeu Mucenici cu osârdie v-ați adus pe sine-vă lui Hristos jertfe desăvârşite, junghiindu-vă ca nişte miei, fiind plecaţi dumnezeieştilor porunci ale Stăpânului.

   Gânditor petrecând acum împreună cu îngerii, fericite Patrichie, pomeneşte către Stăpânul, pe cei ce săvârşesc cinstită prăznuirea ta prealăudate, rugându-te întru rugăciunile tale să se mântuiască de primejdii.

Slavă...

   Nevoindu-vă după lege prealăudaţilor Mucenici v-aţi încununat, căci răbdând amarele dureri şi răni de la călcătorii de lege, v-aţi învrednicit a vă desfăta în ceruri viaţa cea nestricăcioasă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toţi măriții Mucenici cunoscându-te pe tine adevărata Născătoare de Dumnezeu, au propovăduit pe Cel născut din tine, ştiind pe Dumnezeu Cuvântul, vitejeşte stând împotriva păcatului până la moarte, Doamnă şi Fecioară prealăudată.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Adâncul păcatelor...

   Noi poporul cel credincios, luminat cu bună-cuviinţă, adunând acum cete, după vrednicie să lăudăm cu bucurie adunarea cea de chinuri, ce este alcătuită de patru Mucenici şi Ierarhi.

   Pătimitorii potolesc durerile bolilor celor trupeşti, prin izvoarele cele de sineşi ale apelor celor fierbinţi; şi cu dumnezeieştile rugăciuni, de patimile cele sufleteşti mântuiesc, pe cei ce cu credinţă aleargă către dânşii.

Slavă...

   Rugând acum pe Mântuitorul Hristos, fericite Patrichie, răsare-mi prin rugăciunile tale zorile cele înţelegătoare, mie celuia ce zac întru întunericul greşelilor, şi dintru aceasta îmi petrec viața întru răutate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Luminează-mi sufletul meu ceea ce ai născut strălucirea slavei Tatălui, Fecioară Născătoare de Dumnezeu prealăudată. Căci pătimitorii având Darul tău, au defăimat limbuţiile cele rele ale tiranilor.

Irmosul :

   Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci îmi întinde şi mie mâna Ta cea tare ca lui Petru, o Îndreptătorule ! şi mă mântuieşte.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Iar de va fi în post zicem al Sfântului.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie : Ca nişte pârgă a firii...

   Ca o sfințită vistierie a lui Iisus, Patrichie, Biserica primind trupul tău, bucurându-se strigă ţie : Prin tine toată lumea în pace adâncă se ţine, şi se acoperă de tot eresul nevătămată ca o nebiruită.

SINAXAR

     Întru această lună în 19 zile, prăznuirea Sfântului sfinţitului Mucenic Patrichie, episcopul Prusiei, şi cei împreună cu dânsul : Acachie, Menandru şi Polien.

Stih :
Patrichie fiind tăiat, a aflat laudă,
Decât a tuturor Patrichiilor pământeşti mai înaltă.
Lui Patrichie în a nouăsprezecea zi,
Sabia viața îi răpi.


   Însă dintru aceştia Patrichie episcopul Prusiei, fiind pârât pentru că credea în Hristos, a stătut de faţă înaintea eparhului Iulie, şi silindu-se el ca să-l plece în tot chipul, a adus la mijloc de zicea şi aceasta : Că izvorârea apelor celor fierbinţi se înfierbântă din îngrijirea dumnezeilor, şi se varsă pentru binele oamenilor. Iar Sfântul Mucenic i-a răspuns împotrivă, că cu adevărat că pentru binele oamenilor izbucnesc apele cele fierbinţi, însă cu puterea Domnului nostru Iisus, care a rânduit două locuri : unul plin de bunătăţi, în care se odihnesc drepţii, iar celălalt plin de întuneric şi de foc, unde se vor osândi păcătoşii după învierea cea din morţi; şi cum că Dumnezeu a pus foc în toată zidirea, şi este adică deasupra tăriei, foc şi apă; este încă şi dedesubtul pământului, de unde izbucnesc în sus de ies izvoarele, şi cele ce se apropie de foc, sunt fierbinţi, cele ce se depărtează de foc sunt reci; şi cum că focul cel de desubtul pământului este muncitor sufletelor celor necuraţi şi necredincioşi. Iar cea de mai jos apă ce este îngheţată ca cristalul, se numeşte tartar, unde s-a ales a locui dumnezeii elinilor, şi zicând şi alte multe ca acestea, porunci guvernatorul de-l aruncară în mijlocul izbucnirilor apelor fierbinţi, care lui nimica nu-i stricară, ci mai vârtos acelora ce l-au băgat, şi ieşind Sfântul sănătos, şi luându-şi răspunsul cel de sabie, i s-a tăiat capul împreună cu Acachie şi Menandru şi Polien. Şi se face soborul lor în casa preasfintei de Dumnezeu Născătoarei.

     Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Memnon, făcătorul de minuni.

Stih :
Dormitează spre puţin ceva după cea mai după urmă răpire.
Aşteptând Memnon, a lui Dumnezeu întâlnire.


     Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Acolot.

Stih :
Mucenicul Acolot ca spre cămară de mire,
Urma celor ce-l duceau spre a focului ardere.


     Tot în această zi, Sfânta Chiriachi, prin foc s-a săvârşit.

Stih :
Chiriachi cu înţelepciune de focul cel veşnic fugea,
Şi cu dulceaţă spre cel vremelnic năzuia.

     Tot în această zi, Sfânta Muceniță Teotimi, prin sabie s-a săvârşit.

Stih :
Teotimei Dumnezeu îi este cinstea.
Pe care cinstită Muceniță o arată sabia.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde, săltând au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Lăudaţii Mucenici fiind împodobiţi cu podoaba preoţiei, cu sângiurile lor o au făcut pe dânsa mai sfinţită, şi dănţuind întru vederea lui Dumnezeu cântau : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Luminându-te cu lumină dumnezeiască, fericite Patrichie ai defăimat învăţăturile cele grele ale ritorilor, căci ca într-un cuptor fiind în apele cele fierbinţi, de care nu te-ai ars, strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Ighemonul, neîmpăcatul vrăjmaş n-a suferit Patrichie înţeleptele cuvinte ale tale, cu care ai biruit pe spurcaţii mincinoşi, numiţi dumnezei, pe care scuipându-i strigai cu bucurie : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Iată acum s-a plinit dumnezeiasca proorocie a dumnezeiescului David, căci pătrimea mucenicilor cu dragoste cinsteşte fața ta, Preacurată Fecioară, strigând Celui ce S-a întrupat din tine : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a,

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Veniți credincioşilor cu veselie să cinstim pe mucenicii cei purtători de cununi, pe ierarhii cei cugetători de Dumnezeu, slăvind pe Hristos cel ce le-a dat lor putere, să nu se teamă de chinurile vrăjmaşilor. Pe care tinerii bine-L cuvintează, preoţii Îl laudă, noroadele Îl preaînalță întru toți vecii.

   Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei, se împodobeşte pătrimea bunilor biruitori Mucenici, şi străluceşte cu minunile, foarte luminând pe fiecare din cei ce cântă Făcătorului şi Mântuitorului : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălțaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca cei ce ați biruit taberele dracilor, şi nu v-aţi spăimântat de îngrozirile tiranilor, ați primit cununi de la Hristos, ca nişte purtători de biruinţă, cântând : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudați, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Să se veselească Menandru, să se laude Acachie, şi luminatul Patrichie, împreună cu Polien, care adunându-se ceată, ca cei ce s-au arătat preoţi, să laude neîncetat pe Cuvântul Tatălui, Care S-a întrupat din pântece fecioresc neispitit de nuntă, preaînălțându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Spăimântatu-s-a cerul...

   Văzând tiranii pe Mucenici că li se tăiau capetele, şi îşi dau sufletele cu dragoste vitejeşte, s-au spăimântat. Iar Hristos i-a primit pe ei odihnindu-i întru sineşi, prin care şi tămăduiri ca dintr-un izvor, neîncetat izvorăşte celor ce aleargă către dânşii.

   Sârguindu-vă Ierarhilor şi Mucenicilor, a vedea izvorul doririlor în ceruri, părăsind toate cele bune de pe pământ, v-ați înălţat la vârful cel preaînalt al dumnezeieştii împărăţii, învrednicindu-vă desfătării celei fericite mai presus de cuget.

Slavă...

   Trecut-a-ți apa supărărilor şi focul chinurilor, şi arătat ați primit acum repausul cel veşnic în locaşurile cele cereşti, întru care dănţuind neîncetat, purtând cununi, mântuiți-ne pe noi de primejdii, pătimitorilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pomenirea Mucenicilor, ca soarele luminează pe credincioşi cu minunile lor, căci Dumnezeu cel născut din tine Preacurată Fecioară, pe Care cu bunăcredinţă L-au propovăduit, arătat i-a luminat pe ei, slăvind precum S-a făgăduit, pe cei ce cu credinţă au cinstit venirea Lui.

Irmosul :

   Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cecurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

Stihoavna Praznicului sau a Octoihului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECEA


Sfântul Mucenic Talaleu.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Praznicului sau ale Octoihului 3, și ale Sfântului glasul al 4-lea,
 
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea :

Podobie : Dat-ai semn...


   Cu ploile sângiurilor tale, mare Mucenice
Talaleu, dumnezeieşte ai stins cuptorul nedumnezeirii, şi acum cu râurile minunilor goneşti multe feluri de boli, şi credincioşilor le dai sănătate prin dumnezeiescul Dar. Pentru aceasta cu bucurie prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, şi ţărâna trupului tău cu cinste o îmbrăţişăm.

   Cunoscându-te odraslă roditoare de măslin dumnezeiesc, purtătorule de chinuri Talalee, cu untul-de-lemn al ostenelilor şi minunilor tale celor mai presus de fire, cu adevărat ne alinăm, slăvind pe Dumnezeul tuturor, Care mult te-a mărit pe tine cel ce te-ai chinuit pentru Dânsul, şi de tot ai pierdut trufia înşelăciunii.

   Aruncându-te în mare, şi înfăşurându-te cu râurile şi șuvițându-te foarte tare, ai rămas neplecat, întărindu-te pe tine Hristos, Fericite, ca pe unul ce te luptai cu cuget prea-viteaz împotriva zavistiei celei prea-cumplite. Talalee fericite, cela ce eşti întocmai la cinste cu îngerii, şi împreună vorbitor cu purtătorii de chinuri; roagă-te pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei, aceasta, glas și podobie aceeaşi.

   De o mie de ori am făgăduit ca să fac pocăinţă pentru greşelile mele, Preacurată, dar nu mă lasă pe mine obiceiul cel iubit al răutăţilor mele. Pentru aceasta strig ție, şi cad rugându-mă : Tu Stăpână mă scoate dintru această muncire, îndreptându-mă, către cele mai bune şi către cele ce duc aproape de mântuire.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe tine Mieluşelul şi Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn Mieluşeaua ceea ce Te-a născut, se tânguia ca o Maică strigând către Tine : Fiule preaiubite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii îndelung-răbdătorule, cum s-au pironit mâinile şi picioarele Tale, Cuvinte, de cei fărădelege, şi Ți-ai vărsat sângele Tău, Stăpâne ?

Troparul, glasul al 4-lea.

   Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului, sau a Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, sau ale Octoihului, şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos :

   Cela ce a bătut Egiptul şi pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie pe poporul cel ce cântă ca Moise, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

   Cela ce te luminezi pururea cu razele cele prealuminoase ale Duhului Celui atoatefăcător, luminează pe cei ce săvârşesc totdeauna pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ca cu credinţă să te mărească, Mucenice Talalee.

   Întărindu-te cu buna-credinţă, şi împuternicindu-te cu Darul prea îndurătorului Dumnezeu, cu cuget viteaz ai mers către lupte Talalee, şi ai stricat întăririle vrăjmaşului, ridicând biruințe.

Slavă...

   Fiind tânăr de trup şi întreg la minte ca soarele ai strălucit cunoştinţa de Dumnezeu cea adevărată, arătat gonind negura deşertăciunii idoleşti, Mucenice Talaleu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară ceea ce ai născut pe Domnul, lauda celor cu buna-credinţă, bucuria îngerilor, mântuitoarea creştinilor, iertarea păcătoşilor, podul care treci pe credincioşi de pe pământ la Cer, mântuieşte pe robii tăi.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Cela ce întăreşti tunetul...

   Minunate minuni ai făcut în vremea chinuirii tale, Preafericite, căci hotărând tiranul să te chinuiască, fără de milă, mâinile lui s-au arătat uscate şi nelucrătoare.

   Privind numai către Stăpânul, Cel ce-ţi da ție biruinţă, nu te-ai abătut de la mărturisirea cea adevărată, ci ai rămas nemişcat, spăimântând şi pe cei fără de minţi, pătimitorule.

Slavă...

   Cu cuvântul vieţii, şi cu arătarea faptelor ai vânat pe Alexandru şi pe Asterie, pătimitorule, şi i-ai adus Mucenici prealăudaţi înaintea lui Dumnezeu, Făcătorului de bine, Mucenice Talaleu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Străluceşte-mi mie lumină de pocăinţă, Fecioară, căci zac întru întunericul păcatului cu minţile stricate, şi-mi dă mie dezlegare greşelilor ca să te slăvesc pe tine Preacurată.

Irmosul :

   Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întărește-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce te-ai înălţat...

   Arătându-te purtător de chinuri, cu chip luminos, ai gonit întunericul nedumnezeirii, şi ai alergat către chinuri şi la moarte; pentru aceea isprăvindu-ţi nevoinţele cele vitejeşti ai primit mare moştenire şi slavă, care nicicum nu se trece, viteazule pătimitorule Talaleu mărite.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va ți în post, să se zică a Născătoarei aceasta, asemenea.

   După Dumnezeu către acoperământul tău cel dumnezeiesc alerg eu smeritul, şi căzând mă rog : Miluieşte-mă Preacurată Născătoare de Dumnezeu. Căci păcatele au covârşit capul meu, şi mă tem de muncă, şi mă cutremur Stăpână, fă rugăciune Preacurată către Fiul tău, ca să mă mântuiesc de acestea.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe tine Cel ce Te-ai născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te, Hristoase, ceea ce fără dureri Te-a născut cu trup, spânzurat pe Cruce, striga : Vai mie preaiubite Fiule Iisuse, cum Te-ai răstignit de bunăvoie acum de oamenii cei fărădelege, Cel ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu ? Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău, şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat, Doamne, că este plin pământul de lauda Ta.

   Fiind aruncat în mare nu te-ai cufundat, prin putere dumnezeiască, iar pe cei fărădelege i-ai înecat întru adâncimea sfintelor tale sângiuri, înţelepte Mucenice Talaleu.

   Strălucind cu dumnezeieştile vărsări de lumină, te-ai arătat judecătorului cu haină luminoasă, arătat mustrând credinţa lui cea rea şi întunecoasă, Mucenice mărite.

Slavă...

   Preasfinţit lăcaş şi casă a slavei Celei 
în trei Sori am cunoscut că te-ai făcut, Fericite, sfărâmând capiştile şi idolii viclenilor draci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfinţii
Prooroci au glăsuit odinioară mai-nainte de naşterea ta, numindu-te munte mare şi umbros, şi uşă, prin care singur Domnul a trecut una Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Răsare-mi mie Doamne lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, şi te laudă pe Tine; că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi la Tine scap, Împăratul păcii.

   Ostenelile tale, Fericite, sau adus prinos Făcătorului de bine, ca o tămâie cu bun miros. Pentru aceasta moşteneşti împărăţia şi viața cea fără durere împreună cu toți aleşii, Sfinte Talaleu.

   Fiind plin de apele cele dumnezeieşti ale Duhului, ai răcorit suflete arse de văpaia necredinţei, şi arătat le-ai îndreptat către apa odihnei, Mărite.

Slavă...

   Ca un măslin prea-roditor te-ai sădit în casa Dumnezeului nostru, Mucenice Talaleu, care îmbunează pururea inimile şi fețele tuturor cu untul-de-lemn al bunei credinţe, preaînţelepte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fii luminii ai arătat pe cei întunecaţi de patimi, ceea ce ai născut raza Tatălui pe Hristos dătătorul de lumină, Preasfântă Stăpână. Pentru aceea cu dragoste te fericim pururea.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Viforul gândurilor...

   Având ajutor pe sfinţii îngeri, ai biruit taberele dracilor în vremea muncilor tale. Prin care arătându-te purtător de cunună, ai dobândit slava, înţelepte Talaleu.

   Firea cea necuvântătoare cunoscându-te pe tine mărturisitor Cuvântului, a fugit de pornirea cea necuvântătoare, şi te-a cinstit pe tine întru cuvântare de bunăcredinţă, când te luptai în mijlocul priveliștei, mărite Talaleu.

Slavă...

   Norodul cel fărădelege, văzând că minunat se făceau la tine mari minuni, s-a biruit de suflarea dumnezeiască şi a primit lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Talalee.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dezlegatu-m-ai din legăturile păcatului, născând pe Domnul, Care a stricat împărățiile iadului, şi pe toți ia legat spre a Sa cunoștință, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul :

   Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage. Ci Tu cârmuitorule bune, mai înainte apucând cârmuiește-mă, ca pe
Proorocul şi mă mântuieşte.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 3-lea,

Podobie : Fecioara astăzi...

   Împreună cu mucenicii arătându-te pătimitor, te-ai făcut ostaş întrarmat ales Împăratului slavei, prin munci şi prin chinuri, călcând trufia închinătorilor la idoli. Pentru aceea lăudăm cinstită pomenirea ta, înțelepte Talaleu.

ICOS

   Pe slujitorul cel viteaz al adevărului lui Hristos, ca pe un tare pătimitor şi propovăduitor credinţei, ca pe unul ce a surpat înşelăciunea vrăjmaşului, şi a înfruntat toată iuțimea cea pierzătoare de suflete a idolilor, cu cântări şi cu laude, şi cu bunăcredinţă să-l lăudăm acum, căci ca un miel stând în mijlocul lupilor celor fărădelege, cu bunăcredinţă a propovăduit legea Domnului. A căruia pomenire cu un cuget săvârşind, cântăm cinstită pomenirea preaînţeleptului Talaleu.

SINAXAR

    Întru această lună în în 20 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Talaleu.

Stih :
Lui Talaleu doctorului care a suferit tăiere,
Dumnezeu îi trimite doctorie spre a patimii vindecare.
Lui Talaleu în a douăzecea zi,
Sabia capul îi răpi.


   Acesta a fost în zilele împăratului Numerian, de la Liban. Pe tatăl său l-a chemat Veruchie şi pe maică-sa Romilia. Şi se nevoi de învăţă meşteşugul doctoriei şi fu prins la Azarvon, ce este al doilea ţinut al Chilichilor, ascuns fiind într-un măsliniș şi fu adus înaintea guvernatorului Teodor, care neputându-l pleca să facă jertfă la idoli, porunci să i se pătrundă gleznele, şi să bage ştreang să-l spânzure cu capul în jos; după aceea slugilor părându-li-se că fac aşa, luându-li-se mintea de oarecare putere dumnezeiască ei sfredeliră un trunchiu de lemn, ca şi cum ar fi fost Sfântul, şi-l spânzurară. Care pentru aceasta au fost bătuţi, ca şi cum şi-ar fi bătut joc de boierul. Iar doi din aceste slugi : Alexandru şi Asterie, văzând acea preaslăvită minune, crezură în Hristos, şi li s-au tăiat capetele. După aceea porunci să-l arunce în mare, dintru care ieşi sănătos îmbrăcat cu un veştmânt alb. Apoi fu trimis să se lupte cu fiarele, şi iarăşi rămânând nevătămat, i s-a tăiat capul la Edesa, cetatea egheilor.

    Tot în această zi, ostaşii cei ce au crezut prin Sfântul Talaleu, de sabie s-au săvârşit.

Stih :
Asterie prin a capului tăiere,
S-a făcut stea povățuitoare lui Alexandru spre tăiere.


    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ascla.

Stih :
Egiptean cu limba Ascla suferă ardere de foc,
Pentru dumnezeiasca propovăduire limbilor celor de foc.


    Tot în această zi, Sfinţii trei Cuvioşi şi purtători de Dumnezeu părinţi : Nichita, Ioan şi Iosif, ctitorii Sfintei şi împărăteştei mânăstiri cea nouă din Mio, cu pace s-au săvârşit.

Stih :
Împreună cu nematerialnicii îngeri acum Sfintei Treimi s-au înfăţişat,
Aceşti trei cuvioşi, care uniţi s-au aflat.

    Tot în această zi, scoaterea şi mutarea moaştelor celui dintru Sfinți Părintelui nostru Nicolae din Mira Lichiei, făcătorul de minuni.

Stih :
Luminând moaştele tale de Dumnezeu cugetătorule răsăritul.
Au luminat cu chip străin iarăşi şi apusul.


    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Talasie, cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Talasie şi locuind în mormânt,
Izvorăşte râuri de daruri din mormânt.


    Tot în această zi, Cuviosul Marcu postnicul, cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Hristos cel ce a aflat dedemult grădina spre îngropare,
Dă lui Marcu grădina Edenului cea mare.


  Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat, cu laude, strigând : Dumnezeul părinților noştri bine eşti cuvântat.

   Stătut-ai în mijlocul văpăii supărărilor ca cei trei tineri, arătat primind dumnezeiasca rouă dintru înălţime, şi slavoslovind pe Dumnezeul tuturor, mărite Talaleu.

   Ca un alt nou Daniil ai fost aruncat în mijlocul leilor şi prin dumnezeiescul Dar nicicum împărtăşindu-te de vătămarea acelora, Mucenice purtătorule de nevoință Talaleu.

Slavă...

   Cu facerile de minuni mântuieşti pe credincioşi de tot felul de boli, şi dezlegându-i de supărări, goneşti taberele dracilor prin rugăciunile tale, cela ce eşti podoaba mucenicilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine arătat te rugăm Doamnă de Dumnezeu dăruită, scoală-te întru ajutorul nostru, şi ne mântuieşte pe noi de supărări veşnice, şi de toată îngrozirea.

Cântarea a 8-a,

Irmos : În văpaie de foc stând tinerii...

   Cu bunăcredinţă propovăduind o fire, o voire şi un sfat şi o putere a Dumnezeieştii Treimi, cu înţelepciune ai surpat bârfirea mulţimii dumnezeilor. Şi răbdând multe dureri, foarte mult te-ai lăudat, mărite Talaleu.

   Prin tăiere de sabie, ca o jertfă curată şi sfântă te-ai adus Mielului Celui ce S-a jertfit, şi ai ucis pe şarpele, cel ce mai-nainte a omorât în rai pe Adam şi pe Eva cu moartea neascultării.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Întru pomenirea ta pătimitorule, dănţuiesc împreună cu credincioşii cuvioasele cete ale îngerilor, ale Apostolilor şi ale Proorocilor. Cu care împreună moştenind lăcaşurile cele cereşti, nu înceta a te ruga pentru noi toţi purtătorule de chinuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preasfântă, Preacurată, cere-mi mie iertare greşelilor şi dă-mi mână de ajutor mie care sunt înviforat cumplit în noianul răutăţilor, ca să te fericesc, şi cu credinţă să propovăduiesc ajutorinţa ta cea adevărată.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   În văpaie de foc stau Ție înainte Heruvimii şi Serafimii, Doamne, şi toată făptura laudă frumoasă cântă Ție : Lăudaţi, binecuvântaţi noroade, preaînălţaţi pe Unul Făcătorul, Hristos, întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Făcut-a tărie cu braţul său...

   Astăzi te lăudăm pe tine înţelepte, ca pe un surpător înşelăciunii, ca pe un dumnezeiesc lăcaş al Dumnezeiescului Duh, cinstind trudele tale cele fericite, şi rănile cele cinstite, sărutând şi țărâna moaştelor tale.

   Patimile trupului nostru şi rănile cele nevindecate ale sufletului, vindecă-le Mucenice al lui Hristos, ca cel ce eşti îmbogăţit cu Darul tămăduirilor; şi roagă pe Iubitorul de oameni, ca să se mântuiască de veşnica muncă, cei ce te cinstesc pe tine.

Slavă...

   Pământul a primit cinstitul tău sânge care s-a vărsat şi s-a făcut izvor de tămăduiri, la care alergând credincioşii, se mântuiesc de rele, slăvind pe Hristos, şi cinstindu-te pe tine cu un glas te fericesc, Talalee.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Primitoare de lumină te-ai făcut Fecioară, şi scaun Împăratului tuturor, pe care şezând ne-a ridicat pe toţi din căderea cea dedemult, şi nea cinstit cu împreună şederea cea dumnezeiască, pe noi care cu credinţă şi cu dragoste te slăvim, Preacurată.

Irmosul :

   Făcut-a tărie cu braţul său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI UNA


Sfinţii marii împăraţi și întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena.

LA VECERNIE

    După obişnuitul Psalm, se cântă : Fericit bărbatul..., starea întâi, iar de se va întâmpla Duminica, se citeşte Catisma întreagă.    La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 8, ale Praznicului 3, şi ale Sfinţilor 3, făcându-le pe 5; iar de se va întâmpla afară de praznic cântăm numai ale Sfinţilor aceste trei Stihiri. Făcându-le pe 8, glasul al 4-lea.

Stihirile Sfinţilor împăraţi, glasul al 4-lea :

Podobie : Dat-ai semn celor ce...

   Armă prea tare împăratului nostru ai dat cinstită Crucea Ta, prin care a împărăţit pe pământ cu dreptate, strălucind cu buna-credinţă, şi împărăţiei cerurilor s-a învrednicit prin milostivirea Ta. Cu care slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

   Dat-ai Iubitorule de oameni binecredincioasei slugii Tale înţelepciunea lui Solomon, blândețile lui David şi dreapta credinţă a Apostolilor, ca un Împărat al împăraţilor şi Domn al tuturor celor ce domnesc. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.

   Întâi tu ți-ai supus porfira de bunăvoie lui Hristos pururea pomenile împărate, pe Dânsul cunoscându-l Dumnezeu şi Împărat peste toate, tuturor Făcător de bine, de biruinţă dătător, și mai înalt decât toată stăpânia şi puterea. Pentru aceasta ție iubitorule de Hristos, împărăția ți-a îndreptat, Iisus Iubitorul de oameni şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Vizantie.

   Darurile cele bogate şi mai bune primind de la Dumnezeu, împărate preaputernice, mare Constantine, bine întru dânsele ai sporit. Că luminându-te cu razele Preasfântului Duh, de la sfinţitul Silvestru, prin Botez, între împărați te-ai arătat nebiruit, lumea ca un dar o ai dăruit Făcătorului tău, şi împărăteasca cetatea cea de Dumnezeu cinstitoare. Pentru aceasta nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, ca cel ce ai îndrăzneală, să dăruiască tuturor celor ce săvârşesc pomenirea ta, iertare de păcate şi mare milă.

Şi acum..., a praznicului.

Iar de este în post, să se zică dogmatica învierii.

   Trecut-a umbra legii şi Darul a venit, căci precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut, şi Fecioară ai rămas; în locul stâlpului celui de foc, a răsărit Soarele dreptății; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea sufletelor noastre.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei.

     VEZI : Dese va întâmpla întru aceste două praznice, în ziua înălţării, sau în ziua Duminicii a Cincizeci de zile, zicem întâi Paremiile Praznicului, apoi ale sfinţilor împăraţi.


De la a treia Carte a împăraţilor citire :
Cap. 8, vers 22.

   Stătut-a Solomon înaintea feţei Jertfelnicului Domnului, în preajma a toată adunarea lui Israil, şi şi-a tins mâinile sale la Cer şi a zis : Doamne Dumnezeul lui Israil, nu este Dumnezeu precum Tu în Cer sus, şi pe pământ jos. De vreme ce Cerul, şi Cerul Cerului nu sunt destul Ție, în ce chip casa aceasta, care o am zidit întru numele Tău ! Deci caută şi spre rugăciunea mea, Doamne Dumnezeul lui Israil ca să auzi cererea şi rugăciunea, cu care se roagă robul Tău înaintea Ta către Tine astăzi. Să fie ochii Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, spre locul acesta de care ai zis, fi-va numele Meu acolo. Ca să auzi rugăciunea cu care se roagă robul Tău în locul acesta ziua şi noaptea şi să asculţi cererea robului Tău, şi a norodului Tău Israil, ori câte vor cere în locul acesta, şi Tu să-i auzi în locul locuinţei Tale în Cer. Şi să faci, şi Milostiv să le fii lor.

Din proorocia lui Isaia citire :
 Cap. 61, vers. 10-11; Cap. 62, vers. 1-5

   Să se bucure sufletul meu de Domnul, că m-a îmbrăcat în haina mântuirii, şi cu veșmântul veseliei m-a acoperit, ca unui mire mi-a pus mie cunună, şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoaba. Şi ca un pământ ce-i creşte floarea lui, şi ca o grădină ce-i răsar seminţele ei, aşa va arăta Domnul dreptatea şi bucuria înaintea tuturor limbilor. Pentru Sion nu voi tăcea, şi pentru Ierusalim nu voi înceta. Până când va ieşi ca o lumină dreptatea mea, şi mântuirea mea ca o făclie se va aprinde. Şi vor vedea noroadele dreptatea ta, şi toţi împăraţii pământului slava ta, şi te vor chema pe tine cu nume nou pe care îl va numi Domnul. Şi vei fi cununa frumuseţii în mâna Domnului, şi stema împărăţiei în mâna Dumnezeului tău. Şi nu te vei mai chema părăsită. Şi pământul tău nu se va mai numi pustiu, că întru tine se va chema numele Meu nou şi pământul tău de locuit, că va plăcea Domnului întru tine, şi pământul tău de locuinţă va fi. Şi în ce chip locuieşte tânărul cu fata, aşa vor locui feciorii tăi cu tine, pentru că va fi în ce chip se veseleşte mirele de mireasă, aşa se va veseli Domnul de tine.

Din Proorocia lui Isaia citire :
Cap. 60, vers I,

   Luminează-te luminează-te Ierusalime, căci a venit lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit. Că iată întuneric va acoperi pământul, şi negură peste limbi, iar peste tine se va arăta Domnul, şi slava Lui întru tine se va vedea, şi vor merge împăraţi întru lumina ta, şi neamuri întru strălucirea răsăritului tău. Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, adună-ţi pe feciorii tăi întru tine veni-vor toţi feciorii tăi de departe, şi fetele tale pe umeri se vor ridica. Atuncea vei vedea şi te vei bucura şi te vei teme, şi te vei înfricoşa cu inima, că se va întoarce la tine bogăţia mării, şi noroadele păgânilor. Şi-ţi vor veni ţie cirezi de cămile, şi te vor acoperi cămile de la Madiam şi de la Ghefar, toţi de la Sava vor veni aducându-ţi ţie aur şi tămâie vor aduce ţie, şi piatră scumpă, şi mântuire de la Domnul vor spune, şi toate oile Chedarului se vor aduna la tine, şi berbecii Navaotului vor veni la tine. Şi se vor înălţa cele plăcute pe altarul Meu, şi casa rugii Mele se va mări. Iar oarecari ca norii zboară, şi ca porumbii cu puii săi. Întru mine este Sionul. Pe mine Ostroavele m-au aşteptat şi corăbiile de la Tarsis întâi, ca să aduc pe feciorii tăi de departe, şi aurul şi argintul lor cu dânşii, pentru numele Domnului cel sfânt şi ca să se slăvească Sfântul lui Israil; şi vor zidi feciorii celor străini zidurile tale, şi împăraţii limbilor vor sta înaintea ta, că pentru mânia Mea te-am bătut, şi pentru mila Mea te-am iubit. Şi se vor deschide porţile tale pururea, ziua şi noaptea nu se vor închide, ca să se aducă la tine facerea limbilor, şi împăraţii lor să se aducă. Că neamurile şi împăraţii care nu vor sluji ţie, vor pieri, şi limbile cu pustiire se vor pustii. Şi slava Libanului la tine va veni cu chiparos şi cu pin şi cu cedru, împreună să cinstească locul cel sfânt al Meu, şi locul picioarelor Mele îl voi mări. Şi vor veni la tine temându-se feciorii celor ce te-au supus şi te-au mâniat pe tine; şi se vor închina la urmele picioarelor tale toţi cei ce te-au întărâtat pe tine. Şi te vei chema cetate a Domnului, Sion al Sfântului lui Israil. Pentru că ai fost tu părăsită şi urâtă, şi nu era cine să-ţi ajute ţie. Şi te voi pune spre bucurie veşnică, şi spre veselie în neam şi în neam. Şi vei suge laptele noroadelor şi bogăţia împăraţilor vei mânca. Şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul cel ce te mântuiesc pe tine, şi Mântuitorul tău Dumnezeul lui Israil.

LA LITIE

    Stihirile, de se va întâmpla în ziua Înălţării sau a Pogorârii Preasfântului Duh, să se zică întâi ale Praznicului, apoi ale Sfinţilor, glasul 1.

   După datorie săvârşim pomenirea ta, Constantine, cela ce eşti întocmai cu Apostolii, temeiul tuturor împăraţilor şi lauda. Că luminat fiind cu razele Duhului, toată Biserica lui Hristos o ai luminat, soboare de credincioşi de pretutindenea ai adunat, în luminată cetatea niceienilor, unde întărâtarea celor răi credincioşi s-a stins, şi limbile ereticilor au slăbit, şi au înnebunit; iar cununa ortodocșilor s-a înălţat, arătându-se credinţa. Pentru aceasta de dânşii te-ai lăudat ca un prea drept credincios, şi te-ai propovăduit a fi Părinte tuturor împăraţilor, ca cel ce întâi ai luat porfira de la Dumnezeu. Pentru aceasta te rugăm cei ce săvârşim pomenirea ta cu credință : Cere curăţire de păcate sufletelor noastre.

   Nu de la oameni ai luat chemarea, ci ca dumnezeiescul Pavel, o ai avut aceasta mai vârtos de sus, lăudate Constantine, cela ce eşti întocmai cu Apostolii, de la Hristos Dumnezeu. Că semnul Crucii pe Cer văzând, şi cu acesta vânându-te ca un bun vânat, întru acesta şi biruitor neînvins împotriva văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi te-ai arătat. Pentru aceasta te rugăm pe tine ca pe un prea-călduros rugător, noi ceşti pământeşti după vrednicie prăznuirea ta cinstind, ca cu îndrăzneală să ne ceri nouă luminare, curăţire şi mare milă.

Glasul al 2-lea, a lui Vizantie.

   Pomenirea binecredinciosului Constantin, ca nişte mir deşertat astăzi a răsărit, că pe Hristos dorind, idolii a urât, Biserică a ridicat pe pământ Celui ce S-a răstignit pentru noi, şi în ceruri a luat cununa nădejdii.

Glasul al 3-lea.

   Vârstă de tinereţe purtând ca şi dumnezeiescul Pavel, de sus ai luat dumnezeiescul Dar, şi semeția cumplitului oştitor cu toată arma Crucii o ai surpat, lauda împăraţilor, Constantine cela ce eşti întocmai cu Apostolii, roagă-te pentru noi către Domnul, să se mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4-lea.

   Laudă lui Dumnezeu din buze de lut să cântăm, întru dumnezeiască pomenirea ta, Constantine prealăudate, căci tu te-ai arătat curat ostaş al Cuvântului credinţei, batjocorind în privelişte chipurile idolilor, şi acum te-ai socotit întru lumina Treimii, luminând gândurile noastre cu rugăciunile tale.

Slavă..., glasul al 5-lea.

   Biserica astăzi împodobindu-se, cu stăpânia ta împărate, cu taină se veseleşte, şi preacinstită pomenirea ta după vrednicie cu laude o cinsteşte, strigând : Bucură-te cela ce lui Pavel ai râvnit, şi Crucea lui Hristos o ai ridicat, şi cursele celui împotrivă luptător le-ai sfărâmat. Bucură-te cela ce eşti mai ales între împăraţi, şi cu Apostolii întocmai cinstit. Bucură-te întărirea credincioşilor, Constantine fericite, nu înceta rugându-te pentru noi către Domnul, ca cela ce ai îndrăznire, podoaba împăraţilor.

Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi afară de praznice, să se zică a Născătoarei aceasta, asemenea.

   Fecioară Preacurată, proorociile cele pentru tine s-au plinit, pentru că unul din
Prooroci, uşă te-a numit pe tine în Eden căutând spre răsărituri, prin care nimenea n-a trecut fără numai Ziditorul tău şi a toată lumea; iar altul, rug arzând cu foc, căci întru tine S-a sălăşluit Focul Dumnezeirii, şi ai rămas nearsă; altul munte sfânt dintru care S-a tăiat Piatra cea din capul unghiului fără de mâini omeneşti, şi a lovit capul lui Nabucodonosor cel netrupesc. Cu adevărat mare şi preaslăvită taină este cea întru tine. Pentru aceasta te slăvim, căci prin tine s-a făcut mântuirea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

De se va întâmpla praznicul Înălțării sau a cincizeci de zile, zicem Stihirile Praznicului, iar de nu, cântăm :

Stihirile sfinţilor, glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn...

   Întâi tu împărat a fi creștinilor, de la Dumnezeu ai primit sceptrul Constantine; căci ție ți s-a arătat semnul cel de mântuire, cel ce era ascuns în pământ. Cu care şi pe toți păgânii i-ai supus sub picioarele romanilor, armă nebiruită având de viaţă făcătoarea Cruce, Fericite, prin care te-ai şi adus Dumnezeului nostru.

     Stih :
Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu; aflat-am pe David sluga Mea, cu untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.

   Cu adevărat, fericit este sânul şi sfinţitul pântece care te-a purtat, împărate al lumii dorite, bucuria creştinilor, Constantine de Dumnezeu încununate, mărirea romanilor, bogăţia şi scutitorule al săracilor şi al văduvelor, acoperământule al celor smeriţi, şi al celor ce nu se pricep; îndreptătorule după adevăr al celor necăjiţi, şi mântuirea celor robiţi.

     Stih :
Pentru aceasta te-a uns pe Tine Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untuldelemn al bucuriei mai mult decât pe părtașii Tăi.

   Cu dorul şi cu dragostea lui Hristos, rănită fiind Maica odraslei celei preadulci, grăbindu-se a venit la Sfântul Sion, la locul cel sfânt, întru care S-a răstignit voind Mântuitorul nostru, ca să ne mântuiască pe noi; unde Crucea ridicând, bucurându-se a strigat : Slavă Celui ce mi-a dăruit mie aceea de care aveam nădejde.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Lumina cea prealuminoasă, luceafărul cel de seară, din necredință la credința Dumnezeirii venind, te-ai adus să sfinţeşti pe norod şi cetatea. Şi chipul Crucii pe Cer văzându-l, ai auzit de acolo : Întru aceasta biruieşte pe vrăjmaşii tăi; de unde luând cunoștința Duhului, preot te-ai uns şi împărat, cu untdelemn, întărind Biserica lui Dumnezeu, Părinte al ortodocșilor împărați, al căruia şi sicriul izvorăşte tămăduiri, Constantine cel ce eşti întocmai cu Apostolii, roagă-te pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de este în post, a Născătoarei învierii.

   Fecioară nenuntită care negrăit ai zămislit pe Dumnezeu cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primeşte-le ceea ce eşti cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curăţire de greşeli. Acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.

Tropar, glasul al 8-lea.

   Chipul Crucii Tale pe Cer văzându-l, şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împărați Apostolul Tău Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care mântuiește-o totdeauna în pace pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule Iubitorule de oameni.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

Iar de va fi afară de Praznice, al Născătoarei învierii :

   Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care, cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorule, pe poporul cel deznădăjduit.

Şi Otpustul.

LA UTRENIE

     La
Dumnezeu asta Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori, Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum..., al Praznicului; iar de este afară de Praznice, Troparul Sfinţilor de 2 ori şi al Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă. Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Nou David te-ai făcut cu obiceiurile, Dar de sus primind al împărăţiei pe creştetul tău, că cu untdelemn prin Duhul te-a uns pe tine, Mărite, Cuvântul cel ce este mai presus înfiinţat și Domnul. De unde ai luat şi sceptrul împărătesc înţelepte, cerându-ne nouă mare milă. De două ori.

Slavă..., Şi acum... a praznicului.

Iar de va li în post, să se zică a Născătoarei însăţi Podobia.

   De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminată curăția ta, Gavriil mirându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu : Ce laudă vrednică voi aduce ţie, sau ce te voi numi pe tine, nu mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta precum mi s-a poruncit, strig ţie : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 6-lea.

Podobie : Puterile îngereşti...

   Rănit fiind pe Cruce, Făcătorul soarelui şi al făpturii, pe tine ca pe o stea luminoasă, din Cer prin stele te-a tras, căruia întâi şi stăpânia împărătească ți-a dat. Pentru aceasta pe tine te lăudăm Constantine împărate prea credinciosule, împreună cu Elena Maica ta cea de Dumnezeu înțelepțită. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de este afară de praznice a Născătoarei aceasta :

   Mai-nainte a spus Ghedeon zămislirea şi a vestit David naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit mai presus de fire, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de Dar.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Pomenirea ta cea bine-vestită, arătându-se nouă, luminează marginile cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Constantine de Dumnezeu insuflate. Că tu între împăraţi, cu bunăcredinţă te-ai arătat, legea Împăratului ceresc păzind. Pentru aceasta cu rugăciunile tale mântuieşte-ne pe noi de ispite. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului.

Iar de va fi în post să se zică a Născătoarei aceasta :

   Pe Dumnezeu cel mai presus de vremi şi mai înainte de veci, sub vremi L-ai născut cu trup mai presus de fire, pe Dumnezeu Omul, Preacurată. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare după adevăr şi drept toți mărturisindu-te, cu osârdie ție strigăm : Slavei celei veşnice pe toţi îi învredniceşte.

Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen glasul al 4-lea.
Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu; aflat-am pe David sluga Mea, cu untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.
Stih : Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeule, Dumnezeul Tău cu untuldelemn al bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul : Eu sunt uşa, prin Mine de va intra cineva...

Psalm 50.

Slavă..., glasul al 2-lea.

   Pentru rugăciunile de Dumnezeu încoronaţilor împăraţi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea :

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Apoi Stihira, glasul al 2-lea.

   Pomenirea binecredinciosului Constantin, ca nişte mir deşertat astăzi a răsărit, că pe Hristos dorind, pe idoli a defăimat, şi Biserică a ridicat pe pământ Celui ce S-a răstignit pentru noi, şi în ceruri a luat cununa nădejdii.

  Iar de se va întâmpla în ziua praznicului înălţării, sau a Pogorârii Preasfântului Duh, sau în vreo Duminică să se zică Evanghelia Praznicului sau a Duminicii.

CANOANELE

     De se va întâmpla în ziua înălţării, sau a Pogorârii Preasfântului Duh, cântăm Canonul Praznicului, cu Irmoasele pe 10, şi al Sfântului pe 4. Catavasia Praznicului; După Cântarea a 3-a, Condacul şi Icosul Praznicului, şi la Cântarea a 9-a, nu cântăm :
Ceea ce eşti mai cinstită... Iar de se va întâmpla într-altă zi, cântăm Canonul Praznicului, cu Irmosul pe 6 şi al Sfinţilor pe 8. Catavasia Praznicului; după a 3 Cântare, Condacul şi Icosul Praznicului; după Cântarea a 6-a. Condacul şi Icosul Sfinţilor. La a 9-a Cântare cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Iar de se va întâmpla afară de toate Praznicele adică în postul Apostolilor, cântăm Canonul Născătoare de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi al Sfinţilor pe 8.


CANONUL Născătoarei de Dumnezeu, caută-l înainte întru această lună în 25 de zile.

CANONUL Sfinţilor împăraţi.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos : Apa trecându-o ca pe uscat...

   Unule Împărate ceresc, din păcatul cel ce împărățeşte acum întru mine, pentru rugăciunile slugilor Tale, mântuieşte-mi smeritul meu suflet.

   Râvnitor fiind de împărăţia cea de sus, fericite Constantine, Împăratului şi Stăpânului tuturor cu minte curată crezând ai slujit.

Slavă...

   Cu lumina cea dumnezeieşte stăpânitoare luminându-te, întunericul necunoștinței ai lăsat cu adevărat, de Dumnezeu înțelepțită Eleno, şi după adevăr Împăratului veacurilor ai slujit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti uşa a dumnezeiescului răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei, şi din uşile păcatului celui de moarte purtător cu mijlocirea ta, mântuieşte-mă Stăpână.

Catavasia Praznicului, iar de este în post, Catavasia : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a,

Irmos : Doamne, Cela ce ai făcut...

   Răsplătirile cele cereşti a dobândi te-ai nevoit, pentru aceasta Celui ce te-a chemat de Dumnezeu înțelepțite ai urmat, şi întunericul şi înșelăciunea dată ție de la părinţi ai lăsat şi luminător întru Dumnezeiescul Duh, te-ai făcut.

   De Hristos lipindu-te, şi întru Dânsul toată nădejdea punându-ți preacinstită, la sfinţitele Lui locuri ai ajuns. Întru care preacinstitele patimi întrupându-Se le-a răbdat Cel Bun.

Slavă...

   Arma cea de mântuire, biruința cea nestricată, nădejdea creştinilor, cinstita Cruce cea ascunsă prin pizmă, tu o ai arătat, cu dumnezeiască dragoste fiind aprinsă, de Dumnezeu fericită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din sfinţita petrecere căzând eu Preacurată, m-am lipit lângă animale, şi osândit tot m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, de toată judecata cea de istov scapă-mă şi mă mântuieşte.

Sedealna, glasul al 8-lea,

Podobie : Pe înţelepciunea și Cuvântul...

   Simțirile întinzându-ți spre Cer, şi semuind podoaba stelelor, şi dintr-însele cunoscând pe Domnul tuturor, arma Crucii în mijloc a strălucit, scriind : Întru aceasta vei birui şi puternic vei fi. De unde deschizându-ţi ochiul sufletului tău, Scriptura ai citit, şi acea închipuire ai cunoscut Constantine preacinstite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

De va fi în post, a Născătoarei :

   Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, mântuirea Evei, şi visterie mare a toată lumea. Că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare greşelilor, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Auzit-am Doamne taina...

   Din Cer ca şi Pavel dedemult te-a vânat Hristos Domnul, Constantine învățându-te, să-L cinsteşti pe Acest Împărat, Unul.

   Cu prealuminat semn din stele, Fericite, Hristos Soarele te-a luminat, şi luminător pe tine celor întunecaţi te-a arătat.

   Și după deprinderi şi după dumnezeieştile fapte ai fost iubitoare de Dumnezeu şi vrednică de minune, Fericită. Pentru aceasta cu credință pe tine te mărim.

Slavă...

   Arătat-ai acum dumnezeiasca biruinţă a Crucii cea ascunsă de mulți ani; prin care ne-am mântuit, şi din înşelăciunea drăcească ne-am izbăvit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Mânecând strigăm ţie...

   Mânecând la Soarele cel neapus şi Stăpânul împărate de Dumnezeu înțelepțite, de lumină plin te-ai făcut.

   Împreunatu-te-ai Eleno cu cetele celor fără de trupuri, lui Dumnezeu slujind cu faptele tale cele îmbunătăţite.

Slavă...

   Dragostea şi milostivirea cea desăvârşită, ca o porfiră purtând, te-ai sălăşluit acum întru împărăţia cea de sus.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sufletul meu cel prin îndemnarea șarpelui întinat cu desfătări trupeşti, curățeşte-l Fecioară Preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

   Adunat-ai Fericite, Sobor de părinți de Dumnezeu purtători cu preamărire, şi printr-înșii Constantine, inimile tuturor cele înviforate le-ai întărit să slăvească pe Cuvântul întocmai cinstit cu Cel ce L-a născut, şi pe un scaun şezător.

   Crezând întru Domnul cel viu, care a dat tuturor fiinţa, de slujbele cele de moarte făcătoare ale idolilor celor urâţi şi deşerţi te-ai lepădat, şi ai luat cu bucurie Eleno, Împărăţia Cerului.

Slavă...

   Cu palma Ta fiind îndreptaţi, Cuvinte, întunericul necunoştinţei cel prea-adânc, şi viforul cumplitei nedumnezeirii au părăsit cei ce au împărăţit prin tine, şi s-au adus la limanurile cele line ale bunei credinţe, bucurându-se.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Vindecă inima mea cea bolnavă fără vindecare, şi rănită cumplit cu muşcarea celui viclean, Fecioară, şi mă învredniceşte vindecării celei de la tine, şi mă mântuieşte pe mine cel ce nădăjduiesc întru tine, cu rugăciunile tale Preacurată.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Podobie : Fecioara astăzi...

   Constantin astăzi, cu Maica sa Elena, Crucea a arătat, lemnul cel preacinstit, care este ruşinarea tuturor Iudeilor, şi armă credincioşilor împăraţi asupra celor potrivnici. Că pentru noi s-a arătat semn mare, şi în războaie înfricoşător.

ICOS

   Pe Constantin credincioşii, împreună cu Maica sa Elena să-l cinstim, căci aceştia auzind cuvintele Isaiei
Proorocului ce zice : Pe Crucea cea întreit alcătuită, din cedru şi din pin şi din chiparos au cunoscut; prin care mântuitoarea ei patimă au urmat, şi pe toţi Iudeii i-au adus înainte, ca să se gătească să arate popoarelor îndreptarea cea mare, cea ascunsă prin pizma şi clevetirea lor; şi aceasta aflând-o o au arătat ei. Pentru aceasta tuturor s-au arătat purtători de biruinţă, arma cea nebiruită purtând semnul cel mare şi în războaie înfricoşător.

SINAXAR

     Întru această lună în 21 de zile, pomenirea Sfinţilor măriţilor de Dumnezeu încoronaţilor, şi întocmai cu Apostolii, marilor împăraţi Constantin şi Elena.

Stih :
Precum amândoi împăraţii au avut stema pământului.
Asemenea amândoi au şi coroana Cerului,
S-au îngropat Constantin cu Maica,
La Mai în douăzeci şi una.


   Marele acesta între împăraţi fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constantin care se numea Cloru, şi al cinstitei Elenei. Iar Consta a fost nepot de fiică lui Claudie celui ce a împărățit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carinie. Acest Consta după ce s-a primit de Diocleţian şi de Maximian Erculie ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galerie dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie au ridicat goană asupra tuturor creştinilor, singur acest bărbat întrebuinţând blândeţea şi împreună pătimirea, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos, îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Acesta învăţând buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâi împărat al creştinilor, l-a lăsat diadoh al împărăţiei sale, în ostroavele Britaniei. Carele după ce s-a înştiinţat de lucrurile cele necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, care se făceau în Roma de Maxentie fiul lui Erculie, mişcându-se de dumnezeiasca râvnă, şi chemând pe Hristos, împreună oştitor, s-a pornit asupra lui. Deci văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui, mai întâi i s-a arătat în somn, după aceea întru amiază-zi, închipuind semnul crucii scris cu stele : CU ACEASTA VEI BIRUI. Iarăşi bine a voit Iubitorul de oameni Dumnezeu a-i arăta lui, şi celor ce au fost vrednici. Deci îndrăznind în chipul cinstitei Cruci, şi cu aur închipuindu-l pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxentie l-a aruncat în râul Tiber, înecându-l lângă podul Balvia, şi aşa a mântuit pe cetăţenii Romanilor de tirania acestuia. Atuncea marele Constantin pornindu-se de la cetatea Romanilor, şi mergând pe cale, voia ca să zidească o cetate pe numele său în Ilia, unde zic că s-a făcut războiul troadenilor cu elinii, însă oprindu-se din dumnezeiasca înştiinţare, i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai vârtos în Bizantia să-şi zidească cetatea. Deci urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care o a şi adus lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei sale. Şi fiindcă căută scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit ortodoxa credinţă, şi Fiul s-a cunoscut de o fiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu dânsul s-au dat anatemei, dimpreună cu hula lor. Dară a trimis încă şi pe Maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care s-a pironit cu trupul Hristos Dumnezeul nostru; apoi aceste părţi de lemn sfânt, s-au mutat, adică o parte s-a pus în însuşi Ierusalimul, iar pe cealaltă parte o a adus la împărăteasca cetate. Deci împărăteasa Elena după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa. Iar Marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat în Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi s-a adus la cetatea sa, de către care primindu-se cu pompe, şi cu prea-încuviinţate întâmpinări, s-a pus în Biserica sfinţilor Apostoli. Şi a împărățit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece. Iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August. Şi se săvârşeşte pomenirea lui, în preasfânta biserică cea mare şi în sfinţii Apostoli, şi în dumnezeiască Biserica sa, în mânăstirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul şi cu suita sa cu litanie, săvârşesc aducerea dumnezeieştilor taine.

   Tot în această zi, Sfântul noul Cuvios Mucenic Pahomie, care a mărturisit la locul numit Usac al Filadelfiei, la anul o mie şapte sute treizeci, de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Unde grăsimea în tine Pahomie s-a aflat.
De acolo cu muncile şi sabia s-a ridicat.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Tinerii evreiești în cuptor...

   Ale Tale porunci păzind, s-a supus legii Tale Constantin; pentru aceasta a surpat taberele celor fărădelege strigând către Tine Doamne : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Lemnul care pe toți i-a tras din groapa pierzării, cel îngropat prin pizmă, nouă l-ai descoperit vrednicule, de minuni, pe dracii cei prea stricători îngropând în veci.

Slavă...

   Cu fapte dumnezeieşti ţi-ai zidit inima ta Biserică lui Dumnezeu, Eleno, şi Biserici sfinţite Lui ai zidit, unde a luat cu trupul pentru noi preacinstitele patimi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De bunăvoia mea greşind, şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum; mântuiește-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 8-a,

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Ca cu o porfiră îmbrăcându-te Mărite cu milostivirea, şi ca cu o hlamidă cu bunele blândeți, cu coroană pentru bunătăți te-ai împodobit, fiind cu minte desăvârşit. Şi mutându-te de pe pământ la împărăţiile cele de sus, strigi : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Văzându-te pe tine veselindu-te cu fiul tău cel de Dumnezeu înţelepţit, lăudată Eleno, întru împărăţia lui Dumnezeu, pe Hristos slăvim, Cel ce ne-a arătat nouă cinstita voastră prăznuire, care ne luminează mai mult decât razele soarelui, pe noi cei ce cântăm cu credinţă : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cât este de luminat dorul tău şi obiceiul dumnezeiesc, mărită Eleno, lauda femeilor; că ajungând la locurile unde a primit cinstitele patimi Stăpânul tuturor, cu Biserici preafrumoase le-ai împodobit, strigând : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ochii sufletului meu cei orbiţi cu multe călcări de poruncă, luminează-i de Dumnezeu Născătoare, împacă mintea mea rogu-mă şi inima mea cea turburată cu desfătări de multe feluri, şi mă mântuieşte pe mine cel ce strig : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta...

   Mormântul unde zace sfinţitul şi cinstitul tău trup Constantine, raze de dumnezeieşti vindecări curate celor ce se apropie le izvorăşte, gonind întunericul a tot felul de patimi, şi cu lumină neînserată luminând pe cei ce te laudă pe tine.

   Cu sfinţenie a ta viaţă sfârşindu-ţi, cu sfinţii acum te-ai sălăşluit, plină fiind de sfinţenie şi de luminare. Pentru aceasta totdeauna izvorăşti râuri de tămăduiri, şi patimile îneci, fericită Eleno, şi adăpi sufletele noastre.

Slavă...

   Împărate cel fără început şi fără de moarte, împărăţiei celei de sus ai învrednicit pe cei ce i-ai îndreptat dedemult pe pământ, cu bunăcredinţă să împărățească, Doamne, pe sfânta Elena şi pe marele Constantin, care curat Te-au iubit. Pentru ale căror rugăciuni milostiveşte-Te spre noi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut Fecioară, şi iată acum ca o împărăteasă stai înaintea Lui dea-dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă mântuieşti de partea cea dea-stânga în ceasul judecăţii, şi să mă împreuni cu oile cele dea-dreapta.

LUMINÂNDA

     De se va întâmpla înlăuntru Praznicului a cincizeci de zile, sau în Duminica a cincizeci de zile, sau în vreo altă Duminică, sau Miercuri înaintea Înălţării, sau în ziua Înălţării, zicem întâi Luminânda Praznicului, apoi ale Sfinţilor, după aceea iarăşi a Praznicului. Iar într-altă zi după vreo prăznuire zicem întâi a Sfinţilor apoi a Praznicului.


LUMINÂNDA Sfinţilor.

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Nu de la oameni a luat stăpânia împărătească, ci din Dumnezeiescul Dar din Cer marele Constantin împreună cu Maica sa, şi fiind strălucit a văzut dumnezeiască biruinţa Crucii, care cu aceasta a pierdut pe vrăjmaşi şi a stricat înşelăciunea idolească, şi în lume a întărit ortodoxa credinţă.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie : Femei auziţi glas...

   Luminători cei ce aţi luminat lumea cu bunăcredinţă, voi cu adevărat v-ați arătat, de Dumnezeu încununate, Constantine şi mărită Eleno. Pe Cel minunat întru sfinţi, pe Hristos cu cântări şi cu laude Îl cântăm ca pe Unul ce v-a încununat pe voi.

Şi acum..., a Praznicului :

Iar de se va întâmpla afară de Praznic zicem a Născătoarei :

   Preacurată Maică a lui Dumnezeu, vestirea cea mare a Apostolilor, a Mucenicilor şi a
Proorocilor, îmbunează-ne nouă robilor tăi pe Fiul tău şi Domnul, Născătoare de Dumnezeu, când va şedea să hotărască cele după vrednicia fiecăruia.

LA LAUDE

     De se va întâmpla vreun Praznic, cântăm întâi laudele Praznicului, 3 Stihiri, şi ale sfinţilor 3.
Slavă..., al sfinţilor, Şi acum... a Praznicului. Iar de se va întâmpla Miercuri înaintea înălţării, cântăm ale Orbului 3, şi ale Sfinţilor 2. Apoi Stihirile Paştilor cu Stihurile lor, Slavă..., a Sfinţilor, Şi acum..., Ziua Învierii... Iar într-altă zi, cântăm Stihirile Sfinţilor pe 4. Slavă..., a Sfinţilor, Şi acum..., a Praznicului. Iar de va fi Duminică, să se zică : Şi acum... : Prea binecuvântată eşti...

Stihirile Sfinţilor, glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...

   Bucură-te Constantine preaînţelepte, izvorule al ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare; bucură-te rădăcină, din care a odrăslit rodul care hrăneşte Biserica lui Hristos. Bucură-te lauda marginilor, Preamărite, cela ce eşti mai întâi între împăraţii creştineşti; bucură-te bucuria credincioşilor.

   Cela ce împărăteşte peste făptură, mai-nainte văzând bună plecăciunea inimii tale preaînţelepte, prin cuvânt te-a vânat pe tine, cel ce erai mai-nainte cuprins de necuvântare, şi luminând gândul tău, cu cunoştinţele bunei credinţe, lumii te-a arătat luminos ca soarele, raze aruncând de dumnezeieşti fapte, Mărite.

   Învăţăturile Domnului, ca un pământ bun primindu-le, Prealăudate, bună rodire de fapte îmbunătăţite ai odrăslit, care hrăneşte gândurile noastre, prin urmarea vieţii tale, Eleno prea-înţeleaptă. Pentru aceasta prăznuim cu bucurie astăzi, pomenirea ta mărind.

   Cu untul-de-lemn al bucuriei, pe părtaşii Tăi, Hristoase, pe Constantin şi pe Elena cu preamărire i-ai uns, pe cei ce au urât înşelăciunea şi au iubit frumusețea Ta, şi împărăţiei Tale celei cereşti pe aceştia i-ai învrednicit, care au împărăţit cu bunăcredinţă mai întâi pe pământ, Cuvântule, cu voinţa Ta.

Slavă..., glasul al 8-lea, a lui Metodie Patriarhul.

   Împăratul împăraților şi Dumnezeu, Cela ce cu bogate daruri împodobeşti pe cei vrednici, însuşi din Cer ca şi pe Pavel pururea măritul, prin semnul Crucii pe tine, Constantine te-a vânat, zicând : Întru aceasta biruieşte pe vrăjmaşii tăi; care căutându-o împreună cu Maica Ta cea de Dumnezeu înţelepţită, şi aflând-o precum ai dorit, pe aceia cu putere i-ai biruit. Deci cu dânsa împreună roagă-te pentru ortodocșii împăraţi şi iubitoarea de Hristos oaste, şi pentru toţi cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, Unuia Iubitorului de oameni, să ne mântuiască de toată mânia.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi post să se zică a Născătoarei, asemenea.

   Eu preasfântă fecioară Născătoare de Dumnezeu, către acoperământul tău alerg; pentru că ştiu că voi câştiga prin tine mântuire; că poți Preacurată ca să-mi ajuţi mie.

SLAVOSLOVIA CEA MARE

Ecteniile şi Otpustul.

Ceas întâi şi Otpustul deplin.

LA LITURGHIE.

     Fericirile Praznicului, Peasna cea de rând pe 4, Şi ale Sfinţilor, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 8-lea :
În tot pământul... Stih : Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu... Apostolul, către Galateni, iar de va fi în Penticostar, Apostolul din Fapte : În zilele acelea, Agripa craiul... Aliluia, glasul 1 : Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu.. Stih : Doamne întru puterea Ta se va veseli împăratul.. Evanghelia de la Ioan : Zis-a Domnul, cela ce nu intră prin uşă... CHINONICUL : În tot pământul a ieşit...

     ÎN ŞTIINŢĂ SĂ FIE : Pentru sfinţii împăraţi, că ori în ce Duminică sau Sărbătoare se vor întâmpla, din Duminica Samarinencei, până în Duminica sfinţilor Părinţi, caută învăţătură mai pe larg în Penticostar, unde scrie pentru Sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, asemenea să se urmeze.

     VEZI : Învăţătura Tipicului Mineielor greceşti, cum şi ale noastre, arată la sfinţii împăraţi, când se vor întâmpla în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, cum să li se pună slujba, împreună cu a Praznicului celui mare, ci Tipicul cel mare nimic nu pomeneşte de sfinţii împăraţi, ci şi pe Sfântul Ioan Botezătorul îl mută. Cel ce va voi caute.






ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI DOUA


Sfântul Mucenic Vasilisc

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfântului.

Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea :

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Împărățind peste patimi Vasilische mărite, ai luat împărăţie nemişcată, şi stai înaintea Împăratului puterilor, bucurându-te împreună cu toate oştile îngerilor, şi veselindu-te cânţi cântarea cea neîncetată şi fericită, luminându-te preamărit cu împărtăşirea luminărilor celor dumnezeieşti.

   Încălțat-au picioarele tale pironindu-le cu încălţăminte, când umblai totdeauna în căile muceniciei, pururea pomenite. Cu care ai călcat capul vrăjmaşului, şi de tot l-ai sfărâmat, Mărite, şi ai umblat cu bună călătorie pe căile cele cereşti, arătându-te Stăpânului purtător de biruinţă.

   Lemnul cel mai-nainte fără umezeală, prin rugăciunea ta a odrăslit, şi a izvorât izvor de apă vie şi s-a sfințit pământul prin curgerea sângelui tău, şi văzduhul cu suirea sufletului tău, Preafericite. Pentru aceasta cu credinţă cinstim sfântă şi de toţi prăznuită ziua ta, în care după lege ai făcut vitejie Vasilische.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului :

Iar de va fi în post, a Născătoarei, aceasta :

   Și sufletul împreună cu trupul şi inima şi cugetul ție Maica lui Dumnezeu le-am închinat; ci sufletului cere-i cele ce îi sunt de folos, iar trupului omoară-i săltările, şi inima luminează-i, Stăpână, iar cugetului îmblânzeşte-i mişcările cele fără orânduială nevăzut, şi încetează-i tulburările greşelilor.

A Crucii, a Născătoarei :

    Dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit Preacurata, pe Tine Doamne, pe Care Te-a născut neispitită de bărbat, udându-și obrazul cu lacrimi amestecate cu sânge, a strigat cu jale : Ce taină străină este aceasta, Cel ce ai împodobit mai-nainte Cerul cu luminători, cum eşti acum pironit pe lemn fără chip şi fără suflare, îndelung-răbdătorule ?

Troparul, glasul al 4-lea.

   Mucenicul Tău, Doamne, Vasilisc întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
 
Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

Iar de va fi în post al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos :

   Cântare să înălţăm noroade minunatului Dumnezeului nostru, Celui ce a mântuit din robie pe Israil, cântare de biruinţă cântându-i, că şi el striga : Să cântăm Ție, Unuia Stăpânului.

   Mucenice mult pătimitorule, roagă-te lui Hristos Împăratului, să se mântuiască cei ce cu credinţă cinstesc această luminată a ta prăznuire, şi să se facă părtaşi Împărăţiei Cerurilor.

   Unindu-te cu toată dragostea lui Hristos, Preafericite, ai defăimat trupul ca un lucru ce era să se strice, şi cu prea vitejesc cuget ai suferit chinuri, arătat înfruntând înşelăciunea idolilor.

Slavă...

   Luminându-te cu lumina Preasfântului Duh, ai trecut noaptea necunoştinței, Vasilische, şi cu strălucirile chinurilor, te-ai arătat soare, luminând luminat toată zidirea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ghedeon mai-nainte lână vedea pântecele tău cel preacurat, care a primit roua cea cerească uscând marea nedumnezeirii, şi adăpând cugetele cele topite de sete, Fecioară.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Tu eşti întărirea celor...

   Cu sângele chinuirii ai stins focul cel idolesc, şi te îndulceşti de râul desfătării veselindu-te, Mucenice.

   Doimea pătimitorilor cea aleasă văzându-te pe tine mărturisitor Treimii, a venit către Hristos.

Slavă...

   Dezlegându-te de trup, chemi pe cei ce au pătimit împreună cu tine, mărturisind pe Domnul Hristos, Împăratul tuturor, mult pătimitorule Vasilische.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Să te aflu pe tine Preacurată povățuindu-mă pururea către bunătăţi, şi îndreptându-mă către cărările pocăinței.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Acum cu bucurie stai înaintea singurului Împărat, fiind împodobit sfinţit cu diademă luminoasă, şi cu veşmânt vopsit din sângiurile tale, şi îndumnezeit cu împărtăşire preacurată. Pentru aceasta astăzi săvârşind preasfântă pomenirea ta, pe tine te lăudăm.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi post, a Născătoarei :

   Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, pe Dumnezeu pe Care mai presus de gând şi de cuvânt L-ai născut, roagă-L neîncetat cu puterile cele de sus, ca să dăruiască iertare greşelilor noastre, şi îndreptare vieţii, celor ce cu credinţă şi cu dragoste pururea te lăudăm pe tine.

A Crucii, a Născătoarei :

   Nespurcata Mieluşea, pe Mieluşelul şi Păstorul văzându-L spânzurat, şi mort pe lemnul Crucii, ca o Maică tânguindu-se cu lacrimi grăia : Cum voi răbda luarea Ta de pe Cruce cea mai presus de cuvânt, Fiul meu, şi patimile cele de bunăvoie, preabunule Dumnezeule.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Lucrând cu osteneală holda sufletului tău, Mucenice, ai odrăslit spicul chinuirii însutit, care se păstrează în cămările cele cereşti.

   Auzit-ai preafericite glas sfinţit, de sus chemându-te pe tine, şi adeverindu-ți sfârşitul chinuirii tale, pururea pomenite Mucenice.

   Arătând împotrivire întărită, Mărite, ai răbdat fiind legat în lanțuri, rupând toată legătura înşelăciunii.

Slavă...

   Mucenice Vasilische purtătorule de chinuri, cu vinele dumnezeieştilor tale cuvinte sugrumând pe satana. Pentru care te-ai şi împodobit cu cununa biruinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel de o Ființă cu Tatăl, S-a arătat la toate asemenea cu oamenii, întrupându-Se din sângiurile tale, precum bine a voit, Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Mânecând strigăm Ție, Doamne, izbăveşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

   Alegând a te chinui după lege, ai ruşinat pe cei fărădelege cu puterea Duhului, de Dumnezeu cugetătorule Mucenice.

   Umblând cu îndrăzneală pe calea muceniciei, ai sfărâmat boldurile războinicului, mărite Mucenice Vasilische.

Slavă...

   Cu piroane fiind pironite picioarele tale, cugetătorule de Dumnezeu, ai zdrobit de tot capul vrăjmaşului cel cu multe măiestrii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru asemănarea trupului ai născut pe Domnul, Cel mai presus de înţelegere şi de cuprindere, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

   Propovăduind pe Cela ce S-a înălțat pe Cruce, te-ai legat pe lemn uscat, şi cu ploile rugăciunilor tale l-ai arătat verde, şi odrăslit cu tot felul de frunze, spre întărirea credincioşilor, şi spre lauda ostenelilor tale Vasilische.

   Pe tine cel ce erai dezlegat de grija trupească, fără dreptate te-au legat călcătorii de lege, şi te-au pironit cu piroane de fier, şi te-au trimis pe căi îndelungate, care sfințeai cu sângele tău tot pământul, mult pătimitorule Mucenice Vasilische.

Slavă...

   Stând legat de lemn de coatele mâinilor, ți-ai întraripat ochiul inimii tale către Dumnezeu, Fericite, şi l-ai rugat pe Dânsul să izvorască izvor de apă vie, spre pomenirea ta cea prealăudată şi spre tămăduirea sufletelor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Vindecă zdruncinările ticălosului meu suflet, şi patimile cele de mulţi ani, Fecioară, ca ceea ce negrăit ai născut pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, şi mă mântuieşte pe mine cel ce mi-am pus nădejdile la tine, Preacurată.

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDACUL şi ICOSUL Prozaicului.

Iar de va fi în post, zicem al Sfântului.

CONDAC, glasul al 8-lca.

Podobie : Apărătoarei Doamnei...

   Întru răbdare tare, şi ca un bărbat te-ai arătat, şi întru minuni preaminunat, arătat purtând înainte numele lui Hristos, ai ruşinat pe muncitorul. Pentru aceasta te cinstim pe tine Vasilische preacinstite pururea strigând : Bucură-te frumuseţea cea luminoasă a mucenicilor.

SINAXAR

    Întru această lună în 22 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Vasilisc, nepotul Sfântului Teodor Tiron.

Stih :
Vasilisc spre tăiere capul dând,
Peste gânditori capul vasiliscului se află călcând,
Întru a douăzeci şi doua zi,
Sabia viaţa lui Vasilisc răpi.


   Acesta a fost în zilele lui Maximian din satul Humialon, din eparhia Amasiei, nepot Sfântului marelui Mucenic Teodor Tiron, şi a fost la luptă mucenicească mai-nainte cu Sfântul Eutropie şi Cleonic, care erau la rânduiala ostaşilor tovarăşi cu Sfântul Teodor. Şi săvârşind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rămas în temniţă. După aceea dorind ca să săvârşească calea strădaniei, şi rugându-se pentru aceasta lui Dumnezeu, fu învrednicit arătării sale, poruncindu-i să se tocmească cu rudeniile lui şi să meargă la Comane să mărturisească. Deci mergând cu ostaşii la casa lui, şi sărutând pe Maica sa şi pe fraţii săi, şi învăţându-i să stea în credinţa lui Hristos, fu prins atunci de slujitorii ce fuseseră trimişi de guvernatorul Agripa. Apoi legându-l şi încălţându-l cu încălţăminte de fier ce avea într-însele multe cuie ascuţite, îl gonea tocmai spre drumul Comanelor, şi sosind la satul Dacnon, găzduiră la o femeie anume Traiani, şi legară pe Sfântul de un paltin uscat cu mâinile îndărăt, şi făcând rugăciune înverzi paltinul şi înfrunzi, şi acolo unde sta Sfântul ieşi din pământ o fântână cu apă, care văzând slujitorii, şi împreună cu femeia aceea, zic, că au crezut în Hristos, şi au dezlegat pe Sfântul din legături. Şi dacă sosiră la oraşul Comanelor, stătu Sfântul de faţă înaintea guvernatorului, şi neplecându-se a jertfi, făcu cu rugăciunea sa de s-a pogorât foc din Cer, şi arse capiştea idolilor şi idolul din ea, Apolon. Atuncea mâniindu-se foarte guvernatorul şi pornindu-se cu urgie, porunci să i se taie capul şi să i se arunce trupul în râu, şi aşa îşi luă cununa muceniciei, întru slava şi lauda Dumnezeului nostru, Amin.

     Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sinod al doilea cel a toată lumea, care a fost în Constantinopol în vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, asupra lui Macedonie cel rău, eretic şi luptător împotriva Duhului Sfânt.

Stih :
Prea viclean duhul lui Macedonie,
Pe Dumnezeiescul Duh, că nu este Dumnezeu cutează a zice.


     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marcel adăpat fiind cu plumb topit s-a săvârşit.

Stih :
Marcel băutura plumbului topit,
Aşa o bea ca şi când altul apă ar fi băut,


     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Codru de cal târât s-a săvârşit.

Stih :
Târât de cal la vârful Cerului ajungând,
Ridici mâinile Codre cununa primind,

     Tot în această zi, Sfânta Muceniță Sofia, doctoriţa, de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Sofia mai-nainte era doctoriță trupurilor,
Iar acum fiind tăiată se arată doctoriță şi sufletelor.


     Tot în această zi, Sfântul Ioan Vladimir împăratul şi făcătorul de minuni, de sabie s-a săvârşit,

Stih :
Ucigașa mână de rudenie te-a dat la tăiere.
Iar mâna Domnului ți-a trimis vrednică încununare.


     Tot în această zi, Sfântul noul sfinţit Mucenic Zaharia de la Prusa care s-a nevoit la anul o mie opt sute doi.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Arătatu-te-ai podoabă mucenicilor, ca unul ce locuieşti în locaşurile cele mai presus de lume, de trei ori fericite; potolindu-ne viforul cel lumesc prin rugăciunile tale, nouă celor ce cu dragoste te cinstim.

   Casă Treimii te-ai arătat, Înţelepte, surpând chipurile şi capiştile idolilor, şi cântând Stăpânului : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

   Datu-ți-a ție daruri Stăpânul, ca unuia ce tare ai pătimit, şi ai surpat măiestriile vrăjmaşului, şi cu glas tocmit cântai : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Iată că a luat în pântece pe Dumnezeu, Fecioara, de care marele Isaia a zis cu duhul, şi L-a născut, Căruia îi cântăm : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Cei ce s-au făcut cu Darul...

   Arătatu-te-ai biruitor tiranilor, şi duhurilor vicleniei, Mărite, neîncetat cântând Celui ce te-a întărit pe tine : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Omorându-te lumii Mucenice Vasilische, şi neabătut urmând Stăpânului Celui ce suflă morţilor viață, cu bucurie ai cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu întărirea sufletului suferind muncile trupului, de Dumnezeu cugetătorule, şi dănţuind împreună cu dumnezeieștii îngeri, aduci laudă lui Dumnezeu şi strigi : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai Preasfântă mai desfătată decât cerurile, încăpând în pântecele tău pe Dumnezeu, Care a izbăvit din strâmtoarea cea rea pe cei ce cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cei ce s-au făcut cu Darul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Înfricoşatu-sa de aceasta...

   Cu vetreala Crucii trecând viforul muncilor, ai apucat la limanul cel prea-lin al împărăţiei, Mucenice, şi ca un neguţător bun ai mântuit povara bunei credinţe a lui Hristos, Împăratului tuturor, şi Dumnezeului nostru.

   Precum odinioară a pogorât foc din Cer tezviteanul Ilie, asemenea ai pogorât, Fericite, cu rugăciunea ta văpaia, prin care s-a ars capiştea idolilor, şi s-au pârjolit chipurile dracilor, iar Dumnezeu, Ziditorul, S-a slăvit.

   Dezlegatu-te-ai de trup înţelepte, prin tăiere de sabie, primindu-te puterile cele cinstite; iar cu Darul Dumnezeiescului Duh, ai biruit duhurile vicleniei cele rele. Şi acum locuiești întru împărăţiile cele de sus, purtând cunună, preafericite Vasilische.

Slavă...

   Pământul s-a sfinţit cu îngroparea ta, şi Cerul cu sufletul, de Dumnezeu insuflate, şi îmbrăcându-te cu porfiră luminoasă din sângele tău, împărățeşti împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, pomenind totdeauna pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine Mucenice.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din fire eşti Dumnezeu, dar ai suferit să Te îmbraci cu omul, intrând în pântece preacurat, cu voia Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta ştiind îndoite voirile Tale cele fireşti, pe Tine Te slăvim, fericind cu credință pe Maica Ta.

Irmosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.

LUMINÂNDA Praznicului :

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI TREIA


Preacuviosul Părintele nostru Mihail mărturisitorul, episcopul Sinadiei.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfântului.

Stihirile Sfântului, glasul al 8-lea :

Podobie : O, preaslăvită minune...


   Părinte Mihaile de Dumnezeu insuflate, păzit-ai fără prihană sufletul cel după chipul lui Dumnezeu, şi icoana cea preacurată a lui Hristos o ai cinstit, şi cu învăţăturile tale ai stins toată limba cea hulitoare, cu întărirea sufletului. O cât este de tare împotrivirea luptelor tale, prin care bine ai plăcut lui Hristos, Atotțiitorului, Fericite !

   Părinte Mihaile de Dumnezeu insuflate, îmbrăcându-te cu podoaba preoţiei, ai alergat către lupta mucenicilor, şi te-ai adus prinos lui Hristos împodobit cu cununi îndoite ca să vezi cetele arhiereilor, Fericite. O cât este de negrăită bucuria ta, Mărite; de care te-ai învrednicit a te împărtăşi cu adevărat, de Dumnezeu fericite !

   Părinte Mihaile prea dumnezeiescule, înfrumusețându-te arătat cu veşmântul cel lung ca un al doilea Aaron, intrând înlăuntrul altarului şi a catapetesmei celei de a doua, acum priveşti Sfintele Sfintelor. O o cât este de curată strălucirea ta cea mai presus de cuget, de care te-ai şi împărtăşit, cela ce eşti dumnezeiască podoabă a Ierarhilor !

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, să se zică a Născătoarei aceasta, asemenea.

   Mântuieşte-mă din nevoi, şi mă scoate din săgeţile cele stricătoare de suflet, ale celui nevăzut şi preaviclean vrăjmaş, ca cu glasuri de bucurie să te slăvesc pe tine Preacurată, şi să laud adâncul iubirii tale de oameni; căci pe tine Mireasă a lui Dumnezeu, te pun armă tare şi nebiruită asupra lui, Maica lui Hristos Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stăpâne Iisuse, văzându-Te pe Tine Fecioara şi Maica Ta pironit pe Cruce, şi primind patimi de bunăvoie, a strigat : Vai mie preadulce Fiule, cum rabzi bătăi fără dreptate, Doctorul, Cel ce ai vindecat neputinţa omenească, şi prin îndurarea Ta pe toţi ai scăpat din stricăciune.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mihaile , roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

Iar de va fi în post, al Născătoarei.


LA UTRENIE

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8, sau ale Octoihului, şi al Sfântului, pe 4.

CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos :

   Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea prea întrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel prealăudat, că cu slavă S-a proslăvit.

   Strălucind Părinte cu lumină negrăită prin sihăstrie, te-ai făcut Arhiereu lui Dumnezeu, dumnezeiescule Mihaile, povățuind preoția cea împărătească, şi păstorind Biserica lui Hristos, Preafericite.

   Grăind ritoriceşte cu gură luminată, tuturor cu buna-credinţă ai descoperit dogmele cele insuflate de Dumnezeu, înfruntând hula eresurilor, şi foarte bine părtinind credinţei celei bune, preafericite Mihaile.

Slavă...

   Făcându-te locaş dumnezeieştilor daruri, Preafericite, tuturor credincioşilor arătat pe acestea le-ai împărtăşit, viață următoare după Dumnezeu câştigându-ți, şi fiind îmbrăcat cu dreptatea ca cu o haină, de Dumnezeu insuflate Mihaile.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din pântecele tău Preacurată Fecioară, strălucindu-ne nouă Soare, ne-a luminat cu dumnezeieşti fulgere; izgonind toată tulburarea dracilor cea întunecoasă, Domnul cel prealăudat, că cu slavă S-a proslăvit.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Pe piatra credinţei...

   Ales-ai mai de cinste cele netrecătoare şi în veac statornice, decât cele trecătoare, grăitorule de Dumnezeu; căci în multe feluri ai fost împodobit, strigând : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

   Darul cel dumnezeiesc s-a revărsat pe buzele tale, lărgit-ai gura ta şi ai primit darurile înţelepciunii, şi strigai : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine Doamne.

Slavă...

   Supus-ai patimile prin înfrânare, luminatu-ți-ai cugetul cu privirea, făcutu-te-ai prea-lucrător bunătăţii, cântând : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cei ce suntem cugetători de Dumnezeu, să lăudăm pe Maria cea Preacurată, Născătoarea de Dumnezeu, ca pe una ce s-a arătat pricină mântuirii, căreia strigăm : Nu este altă nădejde şi întărire credincioşilor, afară de tine prealăudată de Dumnezeu slăvită.

Irmosul :

   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Sedealna glasul 1,

Podobie : Mormântul tău...

   Sfințitu-te-ai pe tine prin viață desăvârşită, şi te-ai arătat preot Dumnezeului Celui Preaînalt, de care întărindu-te, ai astupat gurile cele ereticeşti, care se deschideau împotriva icoanei lui Hristos, şi fiind izgonit, ai săvârşit călătoria, Părinte Mihaile.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului.

Iar de aste în post, a Născătoarei :

   Chiverniseşte, Curată, ticălosul, meu suflet, şi-l miluieşte pe el, cel ce s-a alunecat pentru mulţimea greşelilor întru adâncul pierzării, ceea ce eşti cu totul fără prihană; şi în ceasul cel înfricoşat al morții să mă mântuieşti de dracii cei ce mă clevetesc, şi de răspunsul cel înfricoşat.

A Crucii, a Născătoarei :

   Maica cea Preacurată pe Tine, Hristoase, văzându-Te mort spânzurat pe Cruce, striga : Fiul meu Cel împreună fără început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această nespusă a Ta rânduială, prin care ai mântuit Îndurate cu preacinstită mâna Ta zidirea ?

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Venit-ai din Fecioară nu sol nici înger, ci Tu însuți Domnul Te-ai întrupat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Dorind de cuvintele slavei, ai părăsit buna plăcere a trupului, sfinţite învățătorule, şi toată viața ta o ai pus jertfă lui Hristos binemirositoare, Preafericite.

   Cei ce s-au abătut din calea nepătimirii, acum s-au arătat străini, căzând în negura eresurilor; pe care i-ai defăimat, Preafericite, cinstind icoana lui Hristos.

Slavă...

   Limba ta s-a arătat condei Duhului, Mihaile preamărite, cugetând a scrie rânduiala întrupării Cuvântului Atotțiitorului, pururea pomenite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Îndreptează-mi viața, Născătoare de Dumnezeu, ocârmuindu-o cu porunca cea dumnezeiască a Cuvântului Celui întrupat din tine, şi mă povățuiește către lumină, Fecioară Maică, Marie mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Luminarea celor ce zac întru întuneric, mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine mânec Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că alt Dumnezeu afară de Tine nu ştiu.

  Din braţe te-ai închinat Cuvântului, descoperitorule de cele dumnezeieşti, arătându-te prinos cu buna frumuseţe strălucind întru socotinţe de fapte bune, şi culegând roada înţelepciunii, căci arătat te-ai făcut păstor vrednic de primire.

   Cuvântul lui Dumnezeu locuind din-destul întru tine, cugetătorule de Dumnezeu, a izvorât râuri de învăţături, întru care desfătându-ne ne veselim, arătat mijlocitor avându-te pe tine, care ne faci nouă Milostiv pe Domnul, Fericite.

   Cel ce a împodobit toate cu puterea Sa cea dumnezeiască, cunoscând mai-nainte curăţia ta, te-a împodobit pe tine, grăitorule de cele dumnezeiești, cu mirul preoţiei celei prea tainice; căci te-ai arătat preot lui Dumnezeu prea glăsuitor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preasfântul Cuvânt, Care a strălucit din Tatăl, primind a Se face la toate întocmai cu noi, S-a sălăşluit întru tine Maica lui Dumnezeu, şi din tine Preacurată, S-a născut Om împreună şi Dumnezeu Atotputernic.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Întru adâncul greşelilor...

   Îmbrăcându-te în haina mântuirii şi a dumnezeieştii veselii, ai primit de la Dumnezeu cununa vrednică a mărturisirii, prealăudate.

   Suferind izgonirile cele amare, ai ajuns înţelepte la lăţimea foarte desfătată a raiului, dănţuind împreună cu mucenicii, cugetătorule de Dumnezeu, Preafericite.

Slavă...

   Făcându-te ucenic lui Hristos Dumnezeu, ai râvnit patimilor Lui, Fericite, vitejeşte dându-te primejdiilor pentru Biserica Lui, de Dumnezeu insuflate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu cuget înţelegător se învăţau toți
Proorocii naşterea ta cea negrăită, Preacurată, duhovniceşte însemnând, şi spunând tuturor mai-nainte cele ce vor să fie.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatute-ai astăzi...

   Ca un soare mare răsărind, ai luminat pe toți cu lumina faptelor tale celor bune şi cu strălucirile minunilor, purtătorule de minuni, cel ce eşti numit cu nume îngeresc.

SINAXAR

    Întru această lună în 23 de zile, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Mihail Mărturisitorul episcopul Sinadelor.

Stih :
Puţin împodobindu-te cu învăluita viață.
Ca o picătură de apă uşoară te-ai dezlegat Mihaile din viaţă.
Întru a douăzeci şi treia zi.
Pe Mihail îngerii de aici la Cer îl sui.


   Acesta ce este cu nume îngeresc Mihail, curățindu-se pe sine cu întregimea vieţii, fiind dăruit lui Dumnezeu din braţele maicii sale, se făcu preot lui Dumnezeu celui înalt, şi întărindu-se de dânsul, stinse şi potoli toată bârfirea şi deşertăciunea hulitorilor de Dumnezeu, astupând gurile cele fără de Dumnezeu ale ereticilor, ce se deschideau împotriva dumnezeieştii Închipuiri, şi neputând suferi fiara cea cumplită, adică tiranul Leon Armeanul, dumnezeieştile cuvinte ale grăirii sale, de vreme ce nici Sfântul nu s-a spăimântat de înfricoșările lui, nici s-a muiat cu mintea de acelea, ci cu glas slobod a strigat : Eu mă închin şi cinstesc dumnezeiasca şi cinstita icoană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi a sfintei Maicii sale, iar dogma şi porunca ta o scuip, şi întru nimic nu o bag în seamă. După aceea de acestea, ruşinându-se tiranul, şi aprinzându-se de mânie, îl osândi cu o depărtată izgonire, iar Sfântul păzind cea după chipul lui Dumnezeu curată şi neîntinată, şi fiind gonit din loc în loc, ajunse la lăţime largă. Şi aşa săvârşind alergarea cea bună, şi împodobindu-se cu îndoite cununi, se adăugă către arhierei, ca un arhiereu, şi către Mucenici ca un Mucenic.

     Tot în această zi, pomenirea Sfintei purtătoarei de mir Maria lui Cleopa, cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Maria nu aromate, ci sufletul acum îţi aduce,
Decât aromatele Mântuitorule mai cu bună mirosire.


     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Salona Romanul, de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Neplecându-te Salona să aduci idolilor jertfă,
Suferi tăiere şi te faci lui Dumnezeu jertfă.


    
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Seleuc prin fierăstruire s-a săvârşit.

Stih :
Suferă Seleuc fără suspinare fierăstruire.
 Şi lasă mult suspinătoarea vieţuire.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat şi proslăvit.

   Fiara cea cu nume rău, nu a suferit graiul cel dumnezeiesc al limbii tale, Mihaile preasfinţite, ci te-a osândit la izgoniri depărtate, dar văzând tăria ta, se ruşina, propovăduitorule de cele sfinţite.

   Adunarea ortodocșilor cea sfinţită a lui Hristos, se îndreptează cu învăţăturile tale, Preaînţelepte, căci te-ai făcut organ răsunător al Duhului, strigând măririle Atotţiitorului, făcătorule de minuni, Mihaile.

Slavă...

   Înțelepțește ai defăimat necredinţa cea hulitoare, a următorilor lui Manent celor cu nume rău, arătat cinstind icoana cea preacurată a lui Hristos şi a Maicii lui Dumnezeu, şi ale sfinţilor, Părinte Mihaile Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcutu-te-ai Preacurată Fecioară, locaş frumos întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, căci pentru multa milostivire m-a luat din tine pe mine tot omul, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Pe Dumnezeu care s-a...

   Stând înaintea judecăţii, propovăduitorule de Dumnezeu, Mihaile, nu te-ai spăimântat de îngrozirile celor fărădelege, ci cu glas slobod strigai : Cinstesc icoana cea preacurată a Mântuitorului Hristos şi ale sfinţilor.

   Părinte descoperitorule de cele sfinte, ştiind că cinstea icoanei, trece la chipul cel dintâi, urmând Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, ai învăţat pe toţi cei din Sinod să cinstească icoana lui Hristos şi ale sfinţilor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu cuget tare şi vârtos împreunându-te, Înţelepte, cu luptătorii de Dumnezeu, biruitor te-ai arătat; arătând cu fapta şi cu cuvântul, precum a fost cu cuviinţă, a cinsti preacurată icoana Mântuitorului Hristos, şi a tuturor sfinţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Râu de tămăduiri izvorăşti nouă creştinilor, din care luând Dar din-destul, lăudăm naşterea ta cea preacurată, şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut; ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Fiul Părintelui...

   Luminându-te acum cu lumina cea nemărginită, ca unul ce stai înaintea Luminii celei mari, te-ai învrednicit a dobândi arătat sfârşitul cel dorit de tine; către care sârguindu-te, ai alergat vieţuind cu bunăcredinţă, Preafericite.

   Învrednicitu-te-ai Părinte, a vedea Lumina cea mai presus de cuget, ale căreia arătări ai fost câştigat pe pământ; ci roagă-te lui Hristos, mijlocind ca să se mântuiască ucenicii tăi cei ce te cinstesc acum şi te slăvesc, vrednicule de minune.

Slavă...

   Întărindu-te cu dumnezeiescul Dar, înțelepțește ai stins prin strălucirile înţelepciunii tale, semeţiile vrăjmaşilor lui Dumnezeu, ca unul ce ai avut întru tine izvorul strălucirilor celor de acolo, preasfinţite Mihaile, dumnezeiescule propovăduitorule al lui Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Primind ca lâna în pântece ploaia cea cerească, Preacurată, ne-ai născut nouă pe Cel ce dă nemurire celor ce cu bunăcredinţă Îl laudă pe El, şi te veselesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul :

   Fiul Părintelui
Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI PATRA


Preacuviosul Părintele nostru Simeon cel din muntele minunat.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfântului.

Stihirile Sfântului, glasul al 8-lea :

Podobie : O, preaslăvită minune...


   Biruind săltările trupului, şi îmbrăcându-te cu omorâre aducătoare de viaţă, ți-ai săvârşit sufletul, stâlp scris având bunătăţile cele cuprinzătoare, prin fapte, făcându-te ca un luminător pururea luminos, Preafericite, strălucind cu Darul peste toate marginile pământului, Cuvioase Simeoane.

   Zburând prin dragostea cea dumnezeiască, şi depărtându-te de cele de pe pământ, şi înălțându-te către ceruri, încă purtând trup îmbrăcat cu ţărână; pentru aceasta arătat te-ai făcut întocmai vieţuitor cu îngerii, întinzându-te pururea cu dumnezeieştile suiri, te-ai suit unde este lumina cea neapusă Părinte Simeoane.

   Subţiindu-ţi trupul cu sihăstriile, Simeoane, ţi-ai arătat sufletul înălţat şi apropiat de Dumnezeu, şi primitor Duhului, şi cu puterea Lui te-ai învrednicit a săvârşi minunile cele mai presus de fire, căci unde este lucrarea Lui cea prea făcătoare, se isprăvesc toate cele mai presus de gând şi de cuget.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Ghermano.

   După ce te-ai suit după închipuire în muntele cel minunat şi înalt, şi după ce ai intrat întru cinstitul chivotul stâlpului ca într-un altar, ai arătat faptă prea-aleasă, şi suire privirilor; însă prin faptă ţi-ai luminat viaţa, împodobindu-te cu legături de fier, ca cu nişte podoabe de aur, iar prin suire vedeai pe Dumnezeu, şi te vedeai de el, grăind însuţi cu Dânsul, pe Care roagă-L cinstite Simeoane, pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei.

Podobie : Când de pe lemn...

   Toată fărădelegea, tot păcatul fără ferire am făcut eu ticălosul, de toată pedeapsa sunt vrednic, dă-mi Fecioară pricină de pocăinţă, ca să mă arăt acolo neosândit, căci pe tine te aduc rugătoare, pe tine chem ajutătoare, ca să nu mă ruşinezi pe mine, dumnezeiască Mireasă.

A Crucii, a Născătoarei.

   Cărbunele, pe care l-a văzut mai-nainte slăvitul Isaia, cu chemarea Părintelui Celui ce L-a odrăslit pe Dânsul, Se întrupează din Maica cea neispitită de bărbat, şi născându-Se, ca un miel fără prihană Se junghie de bunăvoie, luând păcatele lumii. Pentru aceasta Mieluşeaua şi Fecioara văzându-L pe Cruce, cu arma întristării s-a rănit.

STIHOAVNA zilei.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea.

   Părinte vrednicule de minuni, arătatu-te-ai odrasla cea bună a pustiei, şi apărător nouă, căci într-însa ți-ai câştigat dorirea înălțimii celei cerești, şi te-ai învrednicit darului tămăduirilor, din vistieriile Duhului cele nefurate. Pentru aceasta cu amândouă te-ai arătat însuți lucrător minunilor, Preacuvioase Simeoane, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului.

Iar de este în post, a Născătoarei.

Podobie : A treia zi ai înviat...

   Ochiul inimii mele îl ridic către tine, Stăpână, nu trece puțina mea suspinare, în ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie acoperământ şi ajutătoare.

A Crucii, A Născătoarei :

   Văzând Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Viața noastră spânzurând pe lemn, ca o Maică tânguindu-te ai strigat : Fiul meu, şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine.

Tropar, glasul 1.

   Al răbdării stâlp ai fost râvnind părinţilor celor mai dinainte Cuvioase, lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite, şi vieţii celor fără de trup fiind în trup. Simeoane Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al praznicului; sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul, pe 6, sau ale Octoihului fără mucenicine, și al Cuviosului pe 6.

CANONUL Cuviosului

Facere a lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos :


   Pe Faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, şi despărțind marea, şi pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru l-a mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

   Pomenirea ta este pricină de teologie adevărată, şi luminare tuturor celor ce s-au adunat împreună, ca să laude cu inimi curate slava ei şi viața ta cea vrednică de laudă, făcătorule de minuni, Părinte Simeoane.

   Din glasul Botezătorului şi din vedere s-a binevestit lăudată maica ta şi te-a zămislit pe tine, şi te-a născut locaş cu miros bun şi dumnezeiesc, Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri, Preafericite.

Slavă...

   Marele Mergătorul înainte cunoscându-te din scutecele prunceşti că vei fi locaş dreptății, dăruit de Dumnezeu mai presus de fire, a poruncit să te fereşti de sânul cel stâng, şi să te hrăneşti cu cel drept.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiind împodobită cu multe feluri de daruri, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, şi ai născut mai presus de cuget şi de cuvânt pe Cuvântul Tatălui, care S-a făcut trup pentru nespusa milostivire, rămânând Fecioară curată, ceea ce eşti binecuvântată.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Doamne cela ce ai făcut cele...

   Din tânără pruncie ai fost nevoitor prea-ales, şi adevărat fierbinte iubitor frumuseții dumnezeieşti. Pentru aceea cunoscându-te mai înainte din pântece Stăpânul, te-a sfinţit Părinte Simeoane pururea pomenite.

   Din mica vârstă înţelepţindu-te, făcătorule de minuni, Cuvioase Simeoane, pe adevărată cunoştinţa Duhului, şi pe Cel necuprins, cu însuţi ochii te-ai învrednicit a-l vedea, înconjurat de puterile cereşti.

   Luminându-ţi-se simţirile sufletului, din înfricoşata vedenie, Părinte, ai câştigat minunata alegere a celor bune şi a celor rele, ai odrăslit viaţă fără greşeală, Cuvioase Simeoane.

Slavă...

   Arătat a venit ta tine îngerul, care s-a trimis, învăţându-te să iubeşti viaţa cea îngerească, şi să mergi cu picioare vesele pe urma Celui ce ți s-a arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe mine cel ce eram odinioară omorât, m-ai adus iarăşi din nou către viață, ceea ce singură ai născut Viața cea ipostatnică, de care lovindu-se moartea cea vrăjmaşă, arătat s-a rupt, Preacurată.

Irmosul :

   Doamne Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea...

   Înaintea zămislirii sfințindu-te Părinte, ceea ce Te-a născut pe Tine, Te-a arătat odraslă preafrumoasă, vrând ca să fii vas Dumnezeiescului Duh, cu a Căruia putere crescând, mulţimea duhurilor celor viclene cu toiagul credinței o ai rănit. Pentru aceasta mutându-te cu mărire te-ai făcut stâlp neclintit al credincioşilor şi luminător luminos, vrednicule de minune, Simeoane; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Înrădăcinându-te pe piatra voirilor lui Hristos, te-ai arătat stâlp ridicat pe pământ, întărind marginile pământului cu arătările tămăduirilor. Pentru aceea cu credinţă săvârșindu-ți pomenirea, ne luminăm, strigând ție Părinte : Mântuieşte-ne pe noi cu rugăciunile tale.

Şi acum..., a Praznicului.

De este în post, a Născătoarei :

   Învredniceşte Preacurată ticălosul meu suflet, şi-l mântuieşte pe el, cel ce pentru mulţimea greşelilor s-a alunecat întru adâncul pierzării, Preacurată, şi în ceasul cel înfricoşat al morţii să mă mântuieşti de dracii cei ce mă clevetesc şi de răspunsul cel înfricoşat.

A Crucii, a Născătoarei :

   Având folosința ta preacurată, şi prin rugăciunile tale scăpându-ne de răutăţi, cu Crucea Fiului tău pretutindenea fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bunăcredinţă te slăvim.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părinteşti, şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine : Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

   Nicicum n-ai suferit să mai rămâi în lume Părinte, având povăţuitor pe Hristos puterea lui Dumnezeu, şi petrecând în pustiile cele neumblate, aveai adunare cu fiarele fără de frică, fiind copil, şi te veseleai la ostenelile trupului.

   Sărind prin munţi ca cerbul, doreai la izvoarele cele de la Dumnezeu curgătoare, şi aflându-le pe ele, ți-ai săturat setea cea de dragostea lui Dumnezeu, din care bând, izvorăşti teologhisiri, arătându-te către faţa lui Hristos, Părinte Simeoane.

Slavă...

   Dumnezeiescul Ioan stând la stâlp, mai-nainte de suirea ta către el, te vedea pe tine cu ochii cei înţelegători, copil cu haina albă purtându-te ca pe o căruţă, îndreptându-te de stâlp luminos, Cuvioase Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din rudenia cea împărătească a lui David, tu Fecioară ai odrăslit şi ai născut pe Împăratul, Cuvântul, care mai-nainte de veci negrăit a strălucit din Tatăl, şi mai presus de gând. Pentru aceea noi credincioşii te fericim cu cuget dumnezeiesc, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Domnul ca un copil cu prea bună-cuviinţă plin de frumuseţe, de față a venit la tine, când aveai şederea la stâlp, Părinte, şi strălucindu-ți mărire de răbdare, precum ai cerut, S-a arătat pe sineşi răstignit.

   Dumnezeiască viața ta a strălucit cu lumina descoperirilor, de a căror dumnezeiesc mir al bunei miresme făcându-te plin, muceniceşte ai biruit taberele cele potrivnice ale dracilor, ca o slugă a lui Dumnezeu, Simeoane.

Slavă...

   Prin curăția gândului, înălțându-te cu priviri dumnezeieşti, şi având de la Dumnezeu inima izvor de înţelepciune, care izvorăşte pâraie dătătoare de viață, cugetătorule de Dumnezeu ai luminat sufletele celor bolnavi, preafericite Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, care se înţelege dimpreună cu Tatăl mai-nainte de veci, sălăşluindu-Se în pântecele tău, pentru bogăţia milostivirii S-a sărăcit, şi S-a arătat Om pe pământ făcându-Se trup, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, prealăudată.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa...

   Înălțându-te cu bunătăţile ca dumnezeiescul Moise, şi suindu-te pe stâlp înalt din voie dumnezeiască te-ai înălţat cu duhul, şi primind putere luminătoare te-ai mărit ca acela, Părinte.

   Săgetând vrăjmaşul nebuneşte, şi-a deşertat tolba de săgeţile cele stricătoare de suflet, iar turnul sufletului tău nu l-a mişcat, căci era întărit cu bună alcătuire pe piatra cea nesfărâmată a lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

   Veselindu-Se Stăpânul tău Hristos de tine, răbdai cu înlesnire sudorile sihăstriei tale, care ți-a dat ție toiag foarte putincios, şi te-a îndemnat să tămăduieşti cu acela bolile celor neputincioşi, dumnezeiescule Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ştiind grăitorii de Dumnezeu
Prooroci, prin arătări înseninătoare, adâncimea tainei tale celei înfricoşate, au vestit mai-nainte că vei să zămisleşti în pântecele tău pe Dumnezeu, ceea ce eşti fără prihană, şi acum noi văzând plinirea, credem Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lca

Podobie : Cele de sus căutând...

   De cele de sus dorind, cele de jos ai lepădat, şi ca un Cer stâlpul făcându-ți, printr-însul ai strălucit cu raza minunilor, Cuvioase, şi lui Hristos Dumnezeului tuturor te rogi neîncetat pentru noi toți.

ICOS

   Pomenirea cea prealuminoasă a fericitului, ca o zi de mântuire s-a arătat nouă, gonind noaptea cea adâncă a patimilor, prin strălucirea înfrânării, şi luminând cu faptele cele prea-alese; întru care ca nişte stele adunându-ne toți credincioşii, cântări de bucurie să aducem luminătorului Simeon; căci privind de sus ne luminează pe noi, şi negrăit dăruieşte pace, rugând neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.

SINAXAR

    Întru această lună în 24 de zile pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Simeon din muntele minunat.

Stih :
Locuia Simeon mai înainte minunat muntele pământului.
Iar acum locuieşte prea minunat muntele Cerului.
În ziua a douăzeci şi patru,
Simeon schimbă muntele minunatul.


   Acest cuvios a fost în zilele bătrânului Iustin, şi a fost născut în Antiohia Siriei, din tată Ioan, care era din Edesa şi din Maică Marta, fiind crescut întru aceeaşi cetate a Antiohienilor. Iar cele de acolo înainte toate lucrările minunate, spun că unele s-au întâmplat, altele a făcut el, mai presus de om. Zămislirea din pântece ce s-a făcut prin rugăciune, şi mai înainte de zămislire, mărturisirea Mergătorului înainte şi Botezătorului, ce a arătat mai înainte Maica sa, fapta cea bună, şi întregirea, care era să aibă fiul ei, şi cum că după ce s-a născut, s-a părăsit de tot de sânul cel stâng, arătând semnul acesta, că copilul era să aibă iute şi tare pornirea şi călătoria spre cele dea-dreapta lucruri, şi nu spre cele dea-stânga. Şi cum că făcându-se de șase ani, în care vârstă pentru neplecarea simțirii au tinerescul obicei a se lenevi şi a se aduce prea lesne spre orice s-ar întâmpla, iar el defăimând toate cele de jos, sosi la munte, şi îndată cu vremea obişnuindu-se, începu a se deprinde cu petrecerea cea grea şi cu răbdarea. Şi avea adese dumnezeieşti vedenii şi îngereşti arătări, care-l îndreptau spre cele ce trebuia a face, şi-l îndemnau cu asemănarea bunelor şi relelor, adică cele bune să aleagă, şi de cele rele să fugă, şi cum că în trup covârşind ale trupului, hrănindu-se nu cu omenească hrană, ci cu nemuritoare, ce i se da de la Cer, aşa a petrecut până la ieşirea din trup. Însă acestea, şi cea nespusă mulţime a minunilor, arată mai pe larg istoria lui; atâta numai este vrednic să însemnăm, că lăsând lumea din tânără vârsta lui, întâi s-a dat pe sine la mânăstire, la care a fost pogorât din munte, întru care locui şase ani mai înainte; iar de acolo suindu-se în stâlp, stătu ani optsprezece. Deci mergând la minunatul munte petrecu zece ani, la un loc înalt de pietre seci. Şi suindu-se în stâlpul cel mic a petrecut patruzeci şi cinci de ani, de i s-a făcut toată vremea vieţii lui ani optzeci şi cinci. Şi dintr-aceştia şaptezeci şi nouă i-a săvârşit cu cea peste firea omenească luptă şi răbdare, şi adormind s-a mutat spre mărirea îngerilor şi aşezare.

     Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Meletie Stratilatul şi a celor împreună cu dânsul; Ioan, Ştefan, Serapion egipteanul şi Calinic vrăjitorul (magul); şi a celor doisprezece comiți şi tribuni, şi a celor trei femei : Marchiana, Paladia şi Sosona, şi a celor doi prunci : Chiriac şi Hristina, şi a tuturor celor unsprezece mii două sute şi opt, care împreună cu dânşii au mărturisit.

Stih :
Cinstiţi nevoitori pentru vrednica de cinste Treime.
Mai mult decât a vieţui au ales ieşire din lume.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Cu cuget vitejesc fugind de orbirea lumii, şi de căderile măririi celei deşarte, ai poftit să te linişteşti, neîncetat strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Întinzându-ți mâinile tale în chip de Cruce şi rugându-te, ai văzut pe Hristos dimpreună cu îngerii întru slavă negrăită, Dumnezeu poruncindu-ţi, să te sui peste acest munte minunat, de Dumnezeu purtătorule.

Slavă...

   Sârguindu-te cu gând de călătorie cerească, te-ai suit la stâlp, plecându-te dumnezeieştilor arătări ale Stăpânului, şi ai ajuns la acest munte, care l-a numit minunat, Părinte Simeoane.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cei ce umblăm întru lumina Domnului, veniţi toți să lăudăm pe singură Născătoare de Dumnezeu, pe cetatea cea sfântă a Împăratului Hristos, pe Maica cea Preacurată, pe Maica lui Dumnezeu, care este mântuirea credincioşilor.

Cântarea a 8-a,

Irmos : De şapte ori cuptorul...

   Întru puterile sufletului tău cele bine alcătuite, Cuvioase, s-a sălăşluit strălucirea cea cu trei lumini, de care ca dintr-o Dumnezeire luminându-te, ai zidit mărit înaintea stâlpului, casa ei cea de trei ori fericită, şi ai legiuit întru aceea, să cinstim în veci pe Treimea cea nezidită, Părinte Simeoane.

   Lucrarea cea atotputernică a Sfântului Duh, sălăşluindu-se dumnezeiește întru tine, Preafericite, a îndemnat să alerge de la marginile lumii la tine, pe toţi cei nebuniţi de duhuri viclene, pe care şi tămăduindu-i cu toiagul cel de finic, îi învăţai pe ei : Lăudaţi pe Ziditorul în veci.

   Cugetarea cea trupească a tinereţelor, cu postul şi rugăciunea o ai supus Duhului, şi aprinderea celor dinlăuntru stingând, ai surpat pe om şi te-ai arătat ca unul ce mai mult nu mănâncă; ci hrănindu-te numai cu hrana cea cerească, cânţi pe pricinuitorul acestora în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ceata cea dumnezeiască a ucenicilor, ţie îţi dă Părinte, Hristos Dumnezeu cel minunat, pe care primindu-i cu dragoste, i-ai luminat cu învăţăturile, ca să alerge pe calea înfrânării. Cu care împreună odihnindu-te întru împărăţie, slavosloveşti pe Împăratul tuturor întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Roagă pe Fiul tău şi Domnul pentru noi, care curat şi lămurit strigăm, şi te mărturisim Maică lui Dumnezeu, Preacurată, ca să ne ceri dezlegare păcatelor, şi să aflăm izbăvire noi cei ce cu credinţă cântăm : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte, cinstitorilor de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat : Tineri bine Îl cuvântaţi, preoți lăudați-L, noroade preaînălţaţi-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos :

   Prin rugăciunile tale îmblânzind pe Hristos, care a săturat cu puţine pâini adunare de mulți oameni, ai umplut cu binecuvântările tale jitnițele cele deşarte de la staulul tău, şi ai mântuit turma ta de foamete, de trei ori fericite Simeoane.

   Cuvintele cinstitei şi Cuvioasei maicii tale Marta cele de rugăciune, care se ruga, ca să te rogi lui Hristos, nu te-ai lepădat a împlini cererea ei, şi ai gonit mânia cea trimisă de Dumnezeu de la cetatea lui Dumnezeu, Fericite.

   Cunoscându-ți sfârşitul nevoinţelor tale Simeoane, şi despărțindu-te de trup te-ai învrednicit îndumnezeirii celei negrăite, întru cele de sus, Preafericite; către care zburând de aici, te bucuri cu duhul, văzând Lumina cea în trei Ipostasuri.

Slavă...

   Pe cei ce cu chemarea şi cu socotinţele tale prin rugăciuni, din viața cea cu multe griji aleargă către tine şi la limanul tău, mântuieşte-i din toate patimile vrăjmaşului, pe cei ce luminat prăznuiesc pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcutu-te-ai lăcaş lui Dumnezeu, încăpând în pântecele tău pe Cel neîncăput, şi ai născut întrupat pe Cuvântul cel mai înainte neîntrupat; pe care roagă-L Preacurată să dăruiască iertare greşelilor tuturor celor ce cu credinţă te slăvesc pururea.

Imosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Lumina cea neschimbată...

   Strălucind în pustie, toată lumea ai luminat, mulţimea călugărilor se bucură întru pomenirea ta, Simeoane de Dumnezeu purtătorule; nu înceta rugându-te pentru lume.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Iar de este în post, să se zică a Născătoarei :


   Tu Preacurată eşti părtinitoare şi turn tare, şi lumii apărătoare, şi către tine cad, strigând : Mântuiește-mă din nevoi şi din focul cel veşnic, ce va să fie, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cea preacurată, una neîntinată, văzând cu trupul spânzurat pe Cruce pe Emmanuil Mieluşelul şi Cuvântul lui Dumnezeu, cuprinsă fiind de întristare a lăcrimat.

STIHOAVNA Praznicului.

Iar de va fi în post, se zice din Octoih, Slavă..., a Sfântului glasul al 6-lea.

   Cuvioase Părinte Simeoane, în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viață fără prihană ai râvnit, îndrăznire având către Hristos, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Darurilor celor mari te-ai învrednicit una Preacurată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, că ai născut nouă cu trup pe Unul din Treime, pe Hristos Dătătorul de viaţă, spre mântuirea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând înaintea Crucii, Fecioara, oarecând în vremea răstignirii, cu ucenicul cel iubitor de feciorie, şi plângând grăia : Vai mie, cum pătimeşti, Hristoase, Cela ce dai tuturor nepătimire.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

     Fericirile Praznicului, Peasna cea de rând, sau ale Octoihului pe 4, şi ale Sfântului Cântarea a 3-a pe 4. Prochimenul, glasul al 7-lea :
Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul către Coloseni : Fraţilor, îmbrăcați-vă ca aleşii lui Dumnezeu... Aliluia, glasul 1 : Fericit bărbatul care se teme de Domnul,.. Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul, toate îmi sunt date Mie... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul...





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI CINCEA


A treia aflare a cinstitului cap al Sfântului Prooroc înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan.

    VEZI : Pentru învăţătura slujbei acestui praznic, caută înapoi la sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, la care asemenea întocmai să urmezi tipicului acestuia.

LA VECERNIE

    După obişnuitul Psalm, se cântă : Fericit bărbatul..., starea întâi, iar de se va întâmpla Duminica, se citeşte Catisma întreagă.    La Doamne strigat-am..., Stihirile Praznicului 3 şi ale Mergătorului înainte 3, făcându-le pe 6, Iar de va fi în post, Stihirile Sfântului pe 8, glasul al 8-lea.

Stihirile Înaintemergătorului, glasul al 8-lea :

Podobie : O, preaslăvită minune...


  Fericite Ioane înainte Mergătorule, răsărind din pământ capul tău, mai mult decât razele soarelui a strălucit, şi pe credincioşi a luminat; pe care ca pe o dumnezeiască vistierie avându-l, bogat Dar luăm, sfinţindu-ne sufletele şi trupurile şi gândurile, şi prăznuind te fericim pe tine.

   Sfinţit capul tău cel ce izvorăşte Dar pururea curgător, fericite înainte Mergătorule, s-a arătat înţeleptului de Dumnezeu preot, celui ce nu ştia. Carele sârguindu-se prin credinţă şi prin Dar, a făcut arătată prăznuirea lui sfințindu-se cu poporul cel de Dumnezeu înțelepțit, şi cu împăratul cel ce a întărit cu fierbinţeală ortodoxa credinţă.

   A treia arătare a cinstitului capului tău săvârşim, pe care Treimea l-a încununat, fiind tăiat, Mărite, pentru dumnezeiasca râvnă, şi întru aflarea lui se bucură cetele îngereşti, adunarea mucenicilor, dumnezeieștii Apostoli, şi
Proorocii toți, cu care pomeneşte-ne pe noi totdeauna, al Domnului Mergătorule înainte.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Vistieria dumnezeieştilor daruri, capul tău cel de Dumnezeu păzit înainte Mergătorule, din sânurile pământului a răsărit. Pe care noi cu credinţă primindu-l, şi închinându-ne, Mărite, ne îmbogăţim prin tine Botezătorul lui Hristos, cu preamărite minuni, şi cu iertare de greşeli.

Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, cântăm, a Născătoarei Învierii.

   Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta, că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl Fiul, Unul-Născut, acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea Om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei şi Paremiile.

Din Proorocia lui Isaia citire :
Cap. 40, vers 1.

  Aşa grăieşte Domnul : Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, grăieşte Dumnezeu. Preoţilor grăiţi Ierusalimului în inimă, mângâiaţi-l pe dânsul. Că s-a plinit dosădirea lui, că s-a iertat păcatul lui, că a luat din mâna Domnului îndoite pentru păcatele sale. Glasul celui ce strigă în pustie : Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Dumnezeului nostru. Toată valea se va umplea, și tot muntele şi dealul se va pleca, şi vor fi cele strâmbe drepte şi cele colţuroase, căi netede. Şi se va arăta slava Domnului, şi va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. În munte înalt te suie, cela ce binevesteşti Sionului, înalţă întru tărie glasul tău, cela ce propovăduieşti Ierusalimului, înalță, nu te teme. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Eu voi auzi, Dumnezeul lui Israil, şi nu-i voi lăsa pe ei. Ci voi deschide din munţi ape, şi prin mijlocul câmpiilor fântâni, şi voi face pustia întru bălţi, şi pământul cel însetoșat întru izvoare de ape. Veselească-se Cerul deasupra, şi norii să roureze dreptate, să răsară pământul şi să încolţească mila, şi dreptate să arate împreună. Glas de veselie spuneţi, şi faceţi să se audă aceasta până la marginile pământului. Ziceţi : Mântuit-a Domnul pe robul său Iacov, şi de vor însetoșa în pustie, scoate-va lor apă din piatră. Veseleşte-te cea stearpă, care nu naşti, glăsuiește şi strigă, care nu aveai durere, că mai mulţi sunt fiii celei lăsate, decât ai celeia ce are bărbat.

Din Proorocia lui Maleahi citire :
Cap. 3 vers 1.

   Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul : Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Şi va veni la Biserica Sa Domnul, pe Care voi căutaţi. Şi cine va putea suferi ziua venirii Lui, sau cine va putea sta întru vederea Lui, pentru că Acela va veni ca focul ce topeşte, şi ca iarba nălbitorilor, şi va ședea topind, şi curățind ca argintul şi aurul. Şi va veni la voi cu judecată, şi va fi mărturie grabnică asupra făcătorilor de rău, și asupra desfrânaţilor, şi asupra celor ce jură strâmb cu numele Lui, şi asupra celor ce nu se tem de Dânsul, zice Domnul Atotţiitorul. Pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, şi nu mă schimb, şi voi feciorii lui Iacov. Depărtatu-v-aţi de lege, şi nu o aţi păzit, pentru aceasta întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce la voi zice Domnul Atotţiitorul. Şi vă vor ferici pe voi toate limbile, şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cela ce voi judeca între cel drept, şi între cel fărădelege, în ziua aceea, întru care voi face mântuire celora ce Mă iubesc pe Mine. Deci cunoaşte-ţi, şi vă aduceţi aminte de legea lui Moise robului Meu, precum v-am aşezat vouă în Horeb, porunci şi dreptăţi, către tot poporul lui Israil. Şi iată Eu voi trimite vouă pe Ilie Tesviteanul mai-nainte până ce va veni ziua Domnului cea mare şi luminată. Carele va întoarce inima tatălui spre fiu şi inima omului spre vecinul lui. Ca venind să nu bat pământul fără de veste, zice Domnul Atotţiitorul, Dumnezeul cel Sfânt al lui Israil.

Din Proorocia lui Solomon citire :
Cap. 4, vers 3.

   Dreptul de va ajunge să se săvârşească, întru odihnă va fi. Dreptul murind va osândi pe necuraţii cei vii. Că vor vedea sfârşitul dreptului, şi nu vor cunoaşte ce a sfătuit pentru dânsul Dumnezeu. Că va arunca Domnul pe cei necuraţi jos fără de glas şi-i va clinti pe dânşii din temelie, şi până la cel mai de pe urmă se vor pustii întru durere, şi pomenirea lor va pieri. Că vor veni întru cugetul greşelilor sale spăimântaţi şi-i vor mustra pe dânşii împotrivă fărădelegile lor. Atunci va sta cu multă îndrăzneală dreptul înaintea feţei celor ce l-au necăjit pe dânsul, şi a celor ce au lepădat ostenelile lui. Şi văzându-l pe el se vor tulbura cu multă frică, şi se vor îngrozi de minunată mântuirea lui. Că vor zice întru sine căindu-se, şi întru nevoinţa Duhului vor suspina, şi vor zice : Acesta este pe care l-am avut oarecând de râs, şi întru pildă de ocară. Noi ceşti fără de minte, viaţa lui o am socotit nebunie și sfârşitul lui fără de cinste. Şi cum s-a socotit între fiii lui Dumnezeu, şi între sfinţi soarta lui este; rătăcit-am dar din calea adevărului, şi lumina dreptăţii nu ne-a strălucit nouă şi soarele nu ne-a răsărit nouă. Umplutu-ne-am de cărările fărădelegii şi ale pierzării, şi am umblat pe căi neumblate, iar calea Domnului nu o am cunoscut.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn...

   Veniţi să cinstim astăzi credincioşii cinstitul cap al Botezătorului, cel tăiat de sabie, întâmpinându-l cu cântări, cinstindu-l cu dragoste, fiindcă izvorăşte daruri de tămăduiri. Pe care nebunul Irod dedemult l-a tăiat, cu înfierbântarea Irodiadei împreunându-se.

Stih : Acolo voi răsări cornul lui David.

   Precum aurul din metale, aşa capul Mergătorului înainte din pământ a răsărit, în năstrapă strălucind şi grăind luminos şi mustrând desfrânarea lui Irod şi uciderea, şi cu raze luminând gândurile noastre; pe care sărutându-l cu credinţă, astăzi îl cinstim cu cântări, ca pe cel ce se se roagă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih : Gătit-am luminător Unsului Meu.

   Dedemult ca o dumnezeiască vistierie în năstrapă ascuns fiind în pământ capul Botezătorului, astăzi s-a descoperit marginilor ca o bogăție, vărsând din sine izvoare de tămăduiri, bolile vindecând, şi sufletele luminând. Pentru aceasta dar de toată veselia luând toți, pe Mergătorul înainte al lui Hristos să-l lăudăm.

Slavă..., glasul al 2-lea.

   Preacinstitul vas al dumnezeieştilor gânduri, capul tău care mai-nainte luminat a văzut taina fiinţei celei negrăite, ca dintr-un pântece de Maică din vistieriile pământului astăzi a răsărit, Ioane preamărite; şi a umplut de mireasmă toată partea cea de sub soare, dând din sine mir de sfinţenie; care duhovniceşte şi acum propovăduiește calea mântuirii, şi Mântuitorului tuturor se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum... a Praznicului.

Iar de va fi post să se zică a Născătoarei Învierii.

   O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult; că cine a cunoscut, să fi născut Maică fără de bărbat, şi să poarte în brațe pe Cel ce cuprinde toată făptura ? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut; pe Care ca pe un prunc Preacurată în brațele tale purtându-L, şi îndrăzneală ca o Maică către Dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc, ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.

Tropar, glasul al 4-lea

   Ca o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule şi înainte Mergătorule, deci toți adunându-ne întru suflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, să se zică n Născătoarei învierii.

   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

    La
Dumnezeu este Domnul..., Troparul Praznicului de 2 ori. Slavă..., al Mergătorului înainte, Şi acum..., iar al Praznicului : iar de este afară de Praznic, Troparul Mergătorului înainte de 2 ori, și al Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Din pământ răsărind capul Mergătorului înainte, razele nestricăciunii din sine răspândeşte credincioşilor tămăduiri, de sus adună mulţimea îngerilor, jos cheamă împreună neamul omenesc, să înalțe cu un glas slavă lui Hristos Dumnezeu. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :


   Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu cel mai presus înfiinţat, împreună cu Mergătorul înainte roagă-L neîncetat, iertare de greşeli şi îndreptare vieţii să ne dea nouă mai-nainte de sfârşit, celor ce te lăudăm pe tine după datorie cu credinţă şi cu dragoste.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce te-ai înălţat...

   Ieşind ca aurul din metale sfinţitul tău cap cu preamărire, din sânurile pământului cele ascunse, Botezătorule al lui Hristos, a îmbogăţit pe toți, cei ce aleargă întru aflarea lui, care slăvesc cu cântări pe Mântuitorul şi Ziditorul, cel ce ne dă nouă prin tine mare milă.
    De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului :

Iar de va fi în post a Născătoarei :

   Nu vom tăcea niciodată Născătoare de Dumnezeu, cu mulţumire a lăuda din suflet milele tale, Stăpână, noi robii tăi, strigând şi grăind : Preasfântă Fecioară, grăbeşte şi ne scapă pe noi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi de toată îngrozirea, că tu eşti folositoarea noastră.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea,

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Irod, călcare de lege făcând nebuneşte, cinstit capul tău cu sabia l-a tăiat cumplit ticălosul, pe care din dragoste credincioşii îl sărutăm. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului :

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Primind rugăciunea de la noi, cei ce alergăm sub acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta rugându-te Iubitorului de oameni, să ne mântuiască pe noi robii tăi.

Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen, glasul al 4-lea.
Acolo voi răsări cornul lui David.
Stih : Gătit-am luminător Unsului Meu.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca : În vremea aceea ieșit-a cuvântul de Iisus, întru toată Iudeea şi întru toată latura.

După Psalmul 50.


Slavă..., glasul al 2-lea.

   Pentru rugăciunile Mergătorului înainte, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive
, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih : Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...

Apoi Stihira, glasul al 2-lea,

   Preacinstitul vas al dumnezeieştilor gânduri, capul tău care mai-nainte luminat a văzut taina Fiinţei celei negrăite, ca dintr-un pântece de Maică din vistieriile pământului astăzi a răsărit, Ioane preamărite; şi a umplut de mireasmă toată partea cea de sub soare, dând din sine mir de sfinţenie; care duhovniceşte şi acum propovăduiește calea mântuirii, şi Mântuitorului tuturor se roagă pentru sufletele noastre.

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 6, şi al Mergătorului înainte pe 8. Iar de va fi în post.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea.

Irmos :

   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

   Lucrul mâinilor şi zidirea Ta sunt, Mântuitorule, iar prin amăgirea celui viclean m-am zdrobit prin desfătările cele lumeşti. Pentru aceasta iarăşi mă zideşte, prin dumnezeieştile rugăciuni ale Preacuratei Maicii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti proslăvit.

   Alină acum cumplitul vifor al răutăţilor mele, binecuvântată Fecioară, şi biruieşte pe toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără milă cad asupra sărăciei mele, căci singură eşti folositoarea mea, Preacurată.

   Unule îndurate Hristoase Dumnezeule, prin rugăciunile Maicii Tale îndură-Te şi mă miluieşte pe mine cel ce nădăjduiesc la Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor Tale, şi învrednicindu-mă vieţii veşnice.

Alt Canon, al Mergătorului înainte.

Facere a lui Tarasie.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos : Pe faraon cel ce se purta...

   Cel ce ai fost glasul Cuvântului, dezleagă neglăsuirea mea, ca şi a Părintelui tău dedemult, ca cu glas de bucurie să te lăudăm pe tine, întru aflarea aceasta de acum a capului tău, fericite Mergătorule înainte, cerescule omule.

   Pe capul Bisericii lui Dumnezeu punându-ți mâna, Mergătorule înainte, arăţi acum a treia oară cinstitul tău cap, care a cunoscut arătarea Treimii, şi sfinţeşte luminat adunările drept-slăvitorilor.

Slavă...

   Nerăbdând în multă vreme a fi ascuns Mergătorule înainte al Domnului, te-ai grijit iarăşi a te arăta astăzi, nu în năstrapă încuiat, ci în vas de argint în loc sfinţit fiind pus, şi de preot vădindu-te.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din pântece sterp ai răsărit, gătind căile, Prealăudate, Cuvântului, Făcătorului, Celui ce a răsărit negrăit din preasfânta Fecioară, pe care de Dumnezeu Născătoare cunoscându-o, toate neamurile o fericim.

Catavasia Praznicului.

Iar de va fi în post : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a,

Irmos :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

   Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a sălăşluit însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce luminează toată lumea, străluceşte-mi raza adevăratei pocăinţe, surpând întunericul patimilor mele prin rugăciunile tale, rogu-mă.

   Eu însumi fiind robit de păcate, singur eu mi-am deschis uşile patimilor, ci către tine singură Preacurată Fecioară acum alerg, întorcându-mă, prin îndurarea ta mântuieşte-mă.

   Alesule Sioane, cetate împărătească, Preacurată Fecioară, împreună cu toţi sfinţii, roagă pe Fiul tău Cel fără de ani, ca să mă facă cetăţean cetăţii celei din ceruri.

Alt Canon,

Irmos : Doamne cela ce ai făcut...

   Pentru jucările cele desfrânate, sfinţit capul tău dându-se plată femeii, pe mâini s-a adus; iar acum pe palmele înţeleptului sfințitor, cu sfinţenie în Sfânta Biserică s-a adus.

   Cu bunăcredinţă te-a întâmpinat pe tine adunarea credincioşilor, împreună cu arhiereul şi cu împăratul, mărite Mergătorule înainte, cântând cu bucurie şi ți-a ieşit înainte cu dragoste, sfințindu-se cu venirea ta.

Slavă...

   Din sfinţitele locuri cele dedesubt, ca un soare luminos preasfinţit capul tău răsărind, toată lumea a luminat cu dumnezeieşti străluciri, Proorocule al lui Hristos, şi înainte Mergătorule.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din pântece sterp luminoasă stea ai strălucit a Soarelui slavei, mergând înaintea Celui ce a răsărit din fecioresc nor, Botezătorul, şi a stricat noaptea mulţimii dumnezeilor.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Arătatu-s-a astăzi capul Mergătorului înainte din sânurile pământului, ca nişte aur din metaluri dăruindu-se credincioşilor, şi roagă pe Hristos, să ne mântuiască pe noi. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Primind rugăciunea de la noi cei ce alergăm sub acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta rugându-te Iubitorului de oameni să ne mântuiască pe noi robii tăi.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Naşterea Ta cea din Fecioară,
Proorocul mai-nainte văzându-o, a propovăduit, strigând : Auzul Tău am auzit şi m-am temut; că de la amiazăzi, şi din munte sfânt umbros ai venit Hristoase.

   Deschide-mi Fecioară dumnezeieştile intrări ale pocăinţei, închizând intrările patimilor şi ale dezmierdărilor mele, şi prin puterea ta le opreşte.

   Uşă neumblată, şi ţarină nearată, sicriu şi năstrapă şi sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără materie, te numim pe tine Preacurată Fecioară.

   Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit pe mine Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru că nu am candelă care să-mi lumineze sufletul cu untul-de-lemn al faptelor bune. Drept aceea şi din cămara Mirelui m-am izgonit afară.

   Marie ceea ce eşti cădelniţă de aur, goneşte stricăciunea patimilor mele, şi pe mine, cel ce mă clătesc de meşteşugirile luptătorului celui înşelător, întărește-mă Preasfântă Fecioară.

Alt Canon,

Irmos : Auzit-am Doamne...

   Ca un mai înalt decât
Proorocii, pe Cel proorocit a-L vedea te-ai învrednicit, mergând înaintea Lui cu puterea lui Ilie, fericite Mergătorule înainte.

   Preaslăvit capul tău, care izvorăşte mir de tămăduiri, iată a treia oară l-ai arătat, gonind patimile cele dispreţuite.

Slavă...

   Adunându-vă luaţi toţi tămăduiri nedeşertate, ca dintr-un izvor scoase, din cinstit capul Mergătorului înaintea lui Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Smerindu-mă mântuieşte-mă, pe cel ce cu înaltă trufie vieţuiesc, ceea ce ai născut pe Cel ce a înălţat firea noastră cea smerită, Preacurată.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Dătătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Acum scap sub acoperământul tău Maică Preacurată Fecioară; de bolile cele sufleteşti, şi de patimi trupeşti, mântuieşte-mă pe mine robul tău.

   Mântuieşte-mă de neputinţele trupeşti, şi opreşte necuvioasele patimi ale sufletului meu, şi de veşnica muncă mă păzeşte, Fecioară de Dumnezeu dăruită.

   Ceea ce ai născut izvorul tămăduirii, pe mine cel ce sunt rănit de patimile lumeşti tămăduiește-mă Fecioară, una plină de Dar, Preacurată.

   Iessei să se veselească, şi David să dănţuiască, căci Fecioara, toiagul cel sădit de Dumnezeu a odrăslit, pe Hristos, Floarea cea pururea vie.

Alt Canon,

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...

   Ca cel ce ai fost mijlocitor legii celei noi şi celei vechi, Preasfinţite, cu dumnezeieştile tale mijlociri înnoieşte vechimea noastră, a celor ce săvârşim înnoirea capului tău, celui ce s-a arătat cu înnoire, fericite Mergătorule înainte.

   Din Comane capul tău, cel ce a adus daruri de tămăduiri la împărăteasa cetăţilor, l-ai chemat astăzi Mergătorule înainte, întru a căruia întoarcere se veselesc mulţimile credincioşilor, de luminare nestricăcioasă umplându-se.

Slavă...

   Împăratul mai mult decât de porfiră s-a bucurat întru intrarea capului tău, iar dumnezeiescul Arhiereu, cel numit cu numele celui de Dumnezeu purtat, înainte Mergătorule, pe mâini ținându-l, bine l-a cuvântat, binecuvântând săvârşirile credincioşilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Stăpânul născând, te-ai arătat mai înaltă decât puterile cele de sus, şi firea pământenilor o ai îndumnezeit, Fecioară cu totul fără prihană. Pentru aceasta de Dumnezeu Născătoare cu suflet prea adevărat şi cu limba, credincioşii pe tine Fecioară te slăvim.

Cântarea a 6-a,

Irmos :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat. Din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

   Inima mea cea înnegrită de împresurările cele întunecate ale păcatului, străluceşte-o cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeiască care nu ştii de mire, ca una ce ai născut pe Soarele Hristos.

   Lumina cea din Lumină, născându-o nouă Preacurată Fecioară, a risipit întunericul nedumnezeirii; drept aceea pe mine cel legat la întunericul patimilor lumeşti, luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi prin rugăciunile tale dezlegându-mă, dă-mi lumina cea veşnică.

   Una Preacurată Fecioară care ai născut pe Hristos Soarele cel neapus, fă rugăciune către Dânsul, rugându-te pururea ca să se milostivească spre mine cel smerit.

Alt Canon,

Irmos : Curățește-mă Mântuitorule...

   Capul cel adevărat al Botezătorului Tău, Hristoase, din pământ răsărind minciuna a gonit, şi a stricat iarna cea amară a eresurilor, şi lumea a luminat.

   Scoateţi luminare şi Dar dumnezeiesc şi milă, atingându-vă capetele şi sufletele de capul Mergătorului înainte al Darului, cel ce s-a atins în ape de Capul cel Dumnezeiesc.

Slavă...

   Roagă-te Mergătorule înainte, să se zdrobească capetele vrăjmaşilor noştri sub picioarele împăratului nostru, celui ce cinsteşte cu dragoste cinstit capul tău, al celui ce a mustrat pe Irod.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Celor din iad ai propovăduit lumina Celui ce a venit din sângele fecioresc, şi cu trup S-a îmbrăcat, Om făcându-Se, spre facerea de bine a oamenilor, fericite Mergătorule înainte.

CONDAC, glasul al 6-lea,

Podobie : Plinind rânduiala...

   Stâlpul cel luminos şi durnnezeiesc, care s-a arătat în lume, sfeşnicul cel mergător înaintea Soarelui, arătând în toate marginile lumii, luminatul şi cinstitul său cap, sfinţeşte pe cei ce cu credinţă se închină lui, şi strigă : Înţelepte Botezătorule al lui Hristos, mântuieşte-ne pe noi pe toți.

ICOS

   Din pământ ca un izvor al raiului, capul cel de Dumnezeu iubitor al Mergătorului înainte, râuri de Dar izvorăşte, şi ape de tămăduiri dă tuturor celor ce le trebuiesc. Deci să ne apropiem toți, să luăm cu osârdie aceste dumnezeieşti izvoare de tămăduiri. Că adapă sufletele cu daruri pururea curgătoare, şi îneacă durerile trupeşti, şi toată boala în vreme trebuincioasă o scoate. Deci pe acesta să-l lăudăm cu dragoste, şi cu credință să-l sărutăm, cu cinste cuprinzându-l, şi cu cântări ca cu nişte cununi pe acesta să-l încununăm credincioşii. Să ne curăţim întinăciunile minții noastre, şi cu dumnezeieşti bunătăţi să ne împodobim sufletele, şi tare să strigăm : Înţelepte Botezătorule al lui Hristos, mântuieşte-ne pe noi pe toți.

SINAXAR

    Întru această lună în 25 de zile, a treia aflare a cinstitului cap, al Sfântului slăvitului Prooroc Înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan.

Stih :
Glasul celui ce strigă, fiind ascuns în adâncul pământului,
Despicându-se pământul cu străin chip a răsunat glasul lui.
Întru a douăzeci şi cincea zi,
Capul Mergătorului înainte din pământ se ivi.


   Acest cinstit şi sfânt cap fiind ascuns de multă vreme, acum a izbucnit din sânurile pământului, ca aurul din baie, nu închis în vas de lut ca mai înainte, ci la loc sfânt în vas de argint, şi fu spus de un preot, şi aducându-se din Comane, fu primit de strălucita cetăţilor, împreună cu credinciosul împărat şi credinciosul norod, cu toată bucuria. Şi cu credinţă închinându-se, se puse iarăşi la loc sfânt.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic, Celestin pătrunzându-i-se gleznele cu cuie de fier, s-a săvârşit.

Stih :
Pătrunzându-ți-se Celestine cu cuie de fier gleznele.
Pe păzitorul de călcâie călcând, ai zdrobit şarpele.


     Tot în această zi, Cuviosul Olvian, cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Pe Olvian a cărui viață a fost preafericită.
Îl scriu că a avut şi săvârşirea preafericită.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat, porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Izvor primitor de viaţă şi uşa Luminii Celei neapuse, tu singură eşti preasfântă Fecioară; deci, prin rugăciunile tale stinge-mi focul patimilor lumeşti, de care pururea mă aprind, şi-mi potoleşte văpaia cea înaltă a cugetelor mele celor necurate, ca să strig Fiului tău : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ia aminte acum spre rugăciunea robului tău, şi-mi opreşte degrab năvălirile cele rele, şi asuprelile încetează-le Stăpână, ca cu credinţă să te slăvesc pe tine binecuvântată Preacurată.

   Usucă mulţimea răutăţilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos noianul milostivirii, pe Mântuitorul şi Domnul, Căruia toţi strigăm : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Alt Canon,

Irmos : Din Iudeea venind tinerii...

   Al Soarelui slavei prealuminat sfeşnic ai fost Mergătorule înainte, întunericul înşelăciunii gonind, şi luminând pe cei ce strigă cu credinţă : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

   Această prăznuire a ta de peste an, cinstita Biserică luminat o săvârşeşte Mergătorule înainte, capul tău cinstind, şi după obişnuinţă strigând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Mai înainte ai vestit înfricoşată venirea Cuvântului cu dumnezeieşti săltări, vestit-ai şi aflarea capului tău Proorocule cu gură nemincinoasă, Păstorului celui de sfinţenie lucrător, Care cu căldură dorea de tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioria şi naşterea mai presus de fire şi de cuvânt întru tine s-a împreunat că pe Dumnezeu întrupat L-ai născut negrăit de Dumnezeu Născătoare Căruia cântăm : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos :

   Pe Dumnezeu Cuvântul, Care cu negrăită înțelepciune toate le-a alcătuit, şi dintru neființă întru fiinţă toate le-a adus; bine Îl cuvântaţi lucrurile ca pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Mijloceşte Preacurată de mă scoate din prăpastia cea prea-adâncă a patimilor mele celor stricătoare de suflet, şi către munții cei înalţi ai faptelor celor bune mă ridică pe mine, care cu mulțumire te laud pe tine Fecioară.

   Născându-ne nouă viața cea înființată, care prin moarte a încetat pe moarte, Fecioară, pe mine cel ce sunt omorât de împresurările cele rele, înviază-mă prin rugăciunile tale Preacurată, binecuvântată şi preaslăvită.

   Eu cântăreţul tău, Preacurată Fecioară, cel ce fără de iertare am păcătuit, îndreptează-mă, mă rog ție, către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce negrăit ai născut pe Cuvântul, Cel ce curățeşte păcatele lumii.

Alt Canon,

Irmos : De şapte ori muncitorii...

   Botezătorul şi Mergătorul înainte, îngerul cel pământesc, defăimătorul cel cu osârdie al fărădelegii, cel ce mai înainte a văzut arătarea Treimii în Iordan, a treia oară şi-a arătat capul său tuturor celor ce cântă cu dragoste : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

   Întâmpinatu-te-a pe tine cu osârdie împăratul cel preablând, împreună cu iubitorul de Hristos popor prealăudate; iar păstorul cel mai mare şi-a întins mâinile sale către tine şi punându-te la pieptul său, a săltat cu veselie, şi a strigat cu mulțumire : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Mai mult decât aurul strălucind capul tău înainte Mergătorule pus fiind în vas de argint, ca o bogăţie de mult preţ cetății celei împărăteşti s-a dat, îmbogăţindu-o pe ea cu daruri dumnezeieşti, care cu osârdie cântă : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Celui purtat în pântece, care toate le poartă, fericite Ioane, te-ai închinat bucurându-te, ascuns fiind în pântece sterp, prealăudate; pe care după ce S-a născut din Sfânta Fecioară, Miel al lui Dumnezeu propovăduindu-L, cu bunăcredinţă, ai strigat : Noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos :

   Pe tine ceea ce pe luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai-nainte de soare, care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, binecuvântată Preacurată de Dumnezeu Născătoare te slăvim.

   Zămislirea ta cea mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce a scăpat pe oameni din necuvântare. Drept acea dă-mi şi mie cuvânt, ca să te laud pe tine Preacurată Fecioară.

   Eu sunt cel ce am căzut între tâlhari, în cugetele cele rele şi întru patimile cele lumeşti ce mi-au rănit sufletul meu, însă-ți tu Preasfântă Stăpână, vindecă-mă pe mine cel ce mă nădăjduiesc spre tine.

   Uşă neumblată care ai răsărit lumii pe Împăratul slavei şi după naştere iarăşi Fecioară ai rămas, primeşte cântarea aceasta ce o închin către tine Stăpână Fecioară, şi să-mi răsari mie răsăritul pocăinței, ca după vrednicie să te fericesc pururea, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos : Spăimântatu-s-a tot auzul...

   Odrasla cea Cuvioasă a celei sterpe, cel mai înalt decât cei născuţi din femei, ostaşul Împăratului Hristos, marele Mergătorul înainte, cel ce a propovăduit pe Mieluşelul care a ridicat păcatele lumii, să se laude cu sfințite cântări.

   Pahar umplând din-destul, chemi cu înaltă propovăduire Biserica lui Hristos întru aflarea capului tău, înainte Mergătorule, strigând : Veniți de vă săturaţi de cele frumoase, care am gătit, şi slăviți pe Cel ce a dat oamenilor fiinţa.

Slavă...

   Împăratul cel cu nume îngeresc numit, îngere al lui Dumnezeu, întru împărăţia Sa bucurându-Se, pe tine te-a primit, împreună slujind spre aceasta cu bunăcredinţă mai ales maimarele păstorilor, cel cinstit arătat cu chemarea şi cu Darul, Arhiereul cel de Dumnezeu purtător, și de Dumnezeu înțelepțit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Miluieşte-mă, Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut, şi ai păzit nestricată după naştere pe ceea ce Te-a născut, când vei şedea să judeci faptele mele, trecând cu vederea fărădelegile şi păcatele mele, Cela ce eşti Îndurat şi Milostiv, bunule şi Iubitorule de oameni.

LUMINÂNDA

Podobie : Cercetatu-ne-a de sus...

   Nesuferind a ascunde multă vreme pământul capul tău, ca glasul celui ce a strigat, tu aflarea lui ca un oareșicare chip, mai-nainte ai vestit, Mergătorule înainte Ioane. Pentru aceasta te cinstim pe tine.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...

   Întru aflarea cinstitului tău cap înainte Mergătorule iubitorul de Hristos împărat, mai mult s-a bucurat decât de a sa porfiră; pe care cu biruinţe de răsplătiri de sus întărindu-l, şi pe noi cei ce prăznuim luminat, şi te cinstim pe tine cu dragoste, păzește-ne şi ne acoperă cu rugăciunile tale Botezătorule prealăudate.

Şi acum..., a Praznicului :

Iar du va fi în post, a Născătoarei :

   Spre tine după Dumnezeu cel ce a ieşit din tine, nădăjduim Preacurată, împreună răstignindu-ne cu Hristos; cu rugăciunile tale cele către Dânsul, păzeşte-ne pe noi până în sfârşit nevătămaţi.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 5-lea.

Podobie : Bucură-te cămara...

   Bucură-te sfinţite cap de lumină purtător, şi de îngeri cinstit, care cu sabie te-ai tăiat dedemult, şi cu ascuţite mustrări ruşinea necuratei o ai tăiat. Izvorule care cu minunile pe credincioşi adapi, şi venirea Mântuitorului cea mântuitoare o ai vestit, şi pogorârea Duhului, ceea ce S-a sălăşluit peste Dânsul dedemult, o ai văzut şi Darul ai mijlocit între legea cea veche şi cea nouă; pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

   În vas de argint fiind ascuns capul Botezătorului, s-a arătat din sânurile pământului, arătat scoțându-se, şi curgeri de minuni izvorând; pentru că în ape au spălat capul celui ce acoperă acum cu ape cele mai pe deasupra şi izvorăşte oamenilor dumnezeiasca iertare. Deci pe acesta ca pe cel cu adevărat slăvit să-l fericim, şi cu bucurie să prăznuim întru aflarea acestuia, care pe Hristos Îl roagă, să dăruiască lumii mare milă.

   Capul care a propovăduit pe Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce S-a arătat cu trup, şi tuturor căile pocăinței cele de mântuire, cu dumnezeieşti aşezăminte le-a adeverit; care dedemult a mustrat călcarea de lege a lui Irod, şi pentru aceasta de la trup s-a tăiat, şi după vremi a luat descoperire, ca un soare luminos ne-a răsărit nouă, cela ce a strigat : Pocăiți-vă, şi cu umilința sufletului la Domnul vă apropiați; Cel ce dă lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Preacinstit capul Botezătorului Tău, Doamne, care s-a arătat astăzi din pământ, cu glas de laudă primindu-l cu credinţă, spre rugăciune Iubitorule de oameni aducându-l noi păcătoşii robii Tăi, ne rugăm Ție, ca să dobândim printr-însul în ziua judecății de la tine curăţire, şi mare milă.

Şi acum..., a Praznicului :

Iar de este post, a Născătoarei :

   Iubitorule de bine Dumnezeule şi Mântuitorule, pe robii Tăi mântuieşte-i de toată asupreala cea cumplită, pentru rugăciunile înainte Mergătorului, şi ale tuturor sfinţilor, şi pentru rugăciunile Maicii Tale.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile şi Otpustul.

Ceas întâi şi cel desăvârşit otpust.

LA LITURGHIE

     Fericirile Praznicului : Cântarea cea de rând pe 4, şi ale Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, pe 4; iar de va fi în post, să zicem numai dintru ale Mergătorului înainte Cântarea a 3-a, şi a 6, pe 8,
Prochimenul, glasul al 7-lea : Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih : Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul către Corinteni : Fraţilor, Dumnezeu care a zis să lumineze lumina dintru întuneric... Aliluia, glasul al 5-lea : Lumină a răsărit dreptului... Evanghelia de la Matei : În vremea aceea, auzind Ioan din închisoare de lucrurile lui Iisus. CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul...     VEZI : Pentru aflarea cinstitului cap al Mergătorului înainte, ori în ce zi de praznic se va întâmpla, caută învăţătura la Penticostar, pe larg.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA


Sfântul Apostol Carp, unul din cei şaptezeci de Apostoli.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale Praznicului 3, şi ale Apostolului 3.

Stihirile Apostolului, glasul 1:

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


   Fiindu-ți cugetul primitor de străluciri dumnezeieşti, te-ai luminat, Preafericite, şi ai ieşit la propovăduirea lui Hristos, şi ai învăţat poporul a-l cinsti pe Dânsul ca pe un iubitor de oameni. Şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Arătându-te stea prealuminoasă, cu străluciri dumnezeieşti, luminezi cu învăţături totdeauna marginile lumii, Preafericite, şi cu Darul risipeşti pururea negura bolilor. Şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Jertfind lui Dumnezeu prea desăvârşit jertfă fără de sânge, te-ai jertfit pentru Dânsul, Mucenice, şi la masa cea înţelegătoare te-ai adus jertfă bine mirositoare, o Apostole Carpe, de Dumnezeu cuprinsule. Pentru aceea roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

De este în post, a Născătoarei :

   Prealăudată Stăpână, nădejdea şi întărirea credincioşilor, scăpare şi ajutor, pe tine te rugăm, păzeşte de toată nevoia pe robii tăi cei ce cu credință se închină Fiului tău, pe Care roagă-L, ca să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul, Mieluşeaua şi prea nevinovata Stăpână, dacă L-a văzut pe Cruce neavând chip nici frumuseţe, vai mie ! plângând a grăit : Unde a apus frumuseţea Ta preadulcele meu Fiu; unde-Ți este buna cuviinţă; unde-Ți este Darul cel strălucitor al feţei Tale, preaiubitul meu Fiu ?

Troparul, glasul al 3-lea,

   Apostole sfinte Carpe, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Slavă..., Şi acum..., al praznicului sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, sau ale Octoihului, de va fi în post. Şi al Apostolului pe 4.

CANONUL Apostolului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lca,

Irmos :


   Cânta-voi Ție Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe norod din robia Egiptului, şi ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui şi puterea lui.

   Pe cei ce cu dragoste săvârşesc purtătoare de lumină, sfinţită şi prealăudată şi preacinstită pomenirea ta, umple-i de dumnezeiasca lumină prin rugăciunile tale, Apostole.

   Fiind dat cu totul Stăpânului, ai păzit nevătămate legile Lui cele cinstite, şi pe cei fărădelege i-ai învăţat buna lege, Apostole.

Slavă...

   Iubind pe mintea cea mai presus de gând, Preasfinţite, ţi-ai luminat mintea cu privire tainică, şi lumea o ai luminat, Preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Fecioară negrăit, şi înnoind legile firii, te-ai făcut Maică pururea Fecioară; pentru aceea te fericim.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Arcul celor puternici...

   Alăută lovită de Duhul s-a făcut limba ta cea mişcată de Dumnezeu, Preafericite; grăind slava Mântuitorului şi Dumnezeului nostru.

   Având pe Cuvântul cel fără început, care te povățuia bine şi te întărea, de faţă căile mântuirii ai arătat celor fără de Dumnezeu, Carpe Apostole.

Slavă...

   Ca să vesteşti lumii propovăduirea cea mântuitoare, ca un Ierarh dumnezeiesc ai răbdat multe goniri şi scârbe, mărite Carpe.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe un prunc tânăr ai născut pe Cel ce a răsărit negrăit din Tatăl mai-nainte de veci, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea te slăvim.

Irmosul :

   Arcul celor puternici a slăbit, şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Sedealna, glasul ni 3-lea.

Podobie : Pentru mărturisirea...

   Primind dumnezeiasca strălucire a Mântuitorului, Carpe preaînţelepte, ai luminat pe cei întunecaţi de necunoştinţă; şi mutându-te către împărăţiile cele de sus, stai înaintea Împăratului tuturor, rugând pe Hristos Dumnezeu totdeauna, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

De va fi în post, a Născătoarei :

   Înstrăinat m-am făcut de la poruncile Tale, cu totul patimilor supunându-mă, şi totdeauna greşind eu ticălosul. Deci cu suflet umilit strig către Tine acum : Învrednicește-mă Stăpâne, iertării pe mine cel osândit, pentru ceea ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire Cela ce însuţi eşti neurmat.

A Crucii, a Născătoarei :

   Nespurcata Mieluşea, nestricata Maică Fecioară, pe Cuvântul cel ce a răsărit dintr-însa fără durere, văzându-L răstignit pe Cruce, cu cuviință de Maică tânguindu-se, striga : Vai mie Fiul meu, cum pătimeşti de bunăvoie, vrând ca să izbăveşti pe om de patimile cele de ruşine.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Milostive pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.

   Zidit-ai mulţimea credincioşilor ca nişte pietre, pe piatra bunei credinţe, şi i-ai făcut locaş Preasfântului Duh, cugetătorule de Dumnezeu, Apostole.

   Înnoind cu Botezul pe oamenii cei învechiţi de gând şi de stricăciune, i-ai învăţat a slăvi pe Hristos Dumnezeul nostru, propovăduitorule de Dumnezeu.

Slavă...

   Arătând taina care a acoperit pe ceruri pentru bunătate, cugetătorule de Dumnezeu, ai tras spre cunoştinţă pe neamurile cele ce au părăsit întunericul înşelăciunii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Propovăduitorul de Dumnezeu Avacum, cu gândul te vedea pe tine munte mare şi umbros, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, din care a venit Dumnezeul nostru cu trup.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă, şi din negura greşelilor scapă-ne pe noi, Bunule, pacea Ta dăruindu-ne.

   Ca un prea-ales săditor de pomi ai arătat noroadelor lemnul vieţii, din care cel ce se va împărtăşi, va trăi după aceea în veci, propovăduitorule al lui Hristos, Apostole.

   Făcându-te Carpe propovăduitor limbilor, Apostol şi învăţător cinstit, tăinuitor sfințit şi cuvântător de cele sfinte, cu veselie stai înaintea Stăpânului.

Slavă...

   De la răsărit te-ai pornit ca un luminător neapus, luminând lumea cu razele cuvintelor şi ale obiceiurilor tale celor sfinţite, Ierarhe Apostole.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Curățește-mă pe mine acum, de spurcăciunea trupului şi a sufletului, cu ajutorul tău cel milostiv binecuvântată, ca să te laud şi să te slăvesc după datorie pe tine prealăudată.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Strigat-a mai-nainte...

   Sicriul moaştelor tale, cu dumnezeiescul Dar izvorăşte roduri de tămăduiri celor ce au trebuință, şi curăţă patimi, şi îneacă duhurile cele necurate, Ierarhe Apostole.

   Cuvântul tău a izbăvit pe oameni de necuvântare, şi arătarea cea preamare a minunilor tale, către buna-credinţă a povăţuit pe cei rătăciţi, mărite Carpe.

Slavă...

   Întărindu-te cu putere dumnezeiască, ai omorât pe balaurul, cel ce grăieşte hulă asupra Celui dintru înălţime, şi pe cei omorâţi de dânsul i-ai izbăvit, Apostole.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Preacurată fără de durere pe Ziditorul, Care ridică chinurile şi durerile noastre, şi învredniceşte firea noastră desfătării celei fără de durere.

Irmosul :

   Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă izbăveşte, Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Ca pe o stea prealuminoasă câştigându-te Biserica pe tine Apostole Carpe, cu darea cea multă a minunilor tale pururea se luminează; mântuieşte pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

SINAXAR

    Întru această lună în 26 zile, pomenirea Sfântului și măritului Apostol Carp, unul din cei şaptezeci de Apostoli.

Stih :
Carp având roduri primite Domnului.
Aduce ca nişte grâu văzându-și vremea sfârşitului.
Întru a douăzeci şi şasea zi.
Carp din viaţă ieşi.


   Acest mare Apostol al Domnului, fiind pus la număr cu cei şaptezeci de Apostoli şi ucenici, şi slujind marelui Pavel la propovăduire şi purtând dumnezeieştile lui Epistole pe la cei ce se trimite-au, a învăţat pe mulţi din elini a se închina şi a cinsti pe Sfânta Treime. După aceea strălucindu-i-se mintea din dumnezeiască strălucire a Mângâietorului, repezindu-se de la răsărit ca o stea luminoasă, lumină toată lumea cu dumnezeieştile învăţături, făcând în toate zilele foarte mari minuni. Şi gonind duhuri viclene, şi multe cetăţi şi noroade trăgând spre credinţa în Hristos, şi despărțind cu Botezul pe cei credincioşi din cei necredincioşi. De la care multe goane şi scârbe suferi. Că mergând vitejeşte şi cu osârdie spre cele cu osteneală ale nevoinței lupte, nu s-a înfricoşat de mânia biruitorilor. Drept aceea precum el a slăvit pe Dumnezeu în mădularele lui, aşa şi el de dânsul cu cinste se măreşte. Deci adormind somnul cel dulce, face minuni în toate zilele cu moaştele sale, curățind tot felul de boli, şi gonind duhurile necurate.

     Tot în această zi, Sfântul Apostol Alfeu și Sfinţii Mucenici Averchie şi Elena.

Stih :
A lui Dumnezeu Cuvântului, dumnezeiasca lui Alfeu gură.
Mormântul căscând amară gură o acoperiră.
Mâncare albinelor, Averchie te-a pus înainte,
A căror fugarul spre plăcere s-a pus Domnului înainte.
Pietrele erau podoaba ta Eleno Muceniță,
Din care te-ai arătat Mirelui tău împodobită cu bună frumuseţe,


     Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Alexandru Tesaloniceanul, care a mărturisit în Smirna, la anul o mie şapte sute nouăzeci şi patru, de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Dă Alexandre înţelepte, capul spre tăiere,
Şi primeşte din mâna Domnului încununare.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Numai cu graiul gonind boli, şi cu însemnarea tămăduind patimi ai vestit propovăduirea cea mântuitoare, luminând pe cei dintru întuneric, învățătorule de cele sfinte, Carpe Apostole.

   Nespăimântându-te nicicum de mânia dregătorilor, Înţelepte, cu îndrăzneală ai mers către priveliştile pătimirii celei cu dureri, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Pe tine cel ce te cercetai de Domnul, Carpe, Verria te-a moştenit dumnezeiesc cercetător prea-ales, ca să o cercetezi pe dânsa la cercetări dumnezeieşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca una ce eşti mai desfătată decât cerurile, ai încăput în pântecele tău, pe Cuvântul cel neîncăput Fecioară, care mântuieşti de toată strâmtorarea neamul omenesc.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Pe cel ce s-a pironit...

   Slujind lui Pavel povățuitorului celui înţelept, ai purtat învăţăturile cele de mântuire prin scrisori dumnezeieşti, trimise celor ce erau să se mântuiască, Ierarhe.

   Zori luminate te-ai arătat, luminând lumea cu lumina propovăduirii şi ridicând din mijloc întunericul necunoştinţei cel adânc, vrednicule de minune.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Săvârşind minuni cu chemarea Tatălui, şi a Duhului, şi a Cuvântului Celui întrupat, Înţelepte, ai plecat pe înţelepţii elinilor să cinstească Fiinţa cea în trei Staturi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai Cer, Născătoare de Dumnezeu, răsărindu-ne nouă Soarele dreptăţii, care ne luminează pe noi cu lumina cunoștinței, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Cela ce S-a pironit cu trupul pe Cruce, şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Naşterea ta nestricată...

   Văzând pe Dumnezeu, că s-a suit cu slavă întru cele dintru înălţime, purtând trup, şi fiind tu numărat cu cei şaptezeci de ucenici Carpe, ai ieşit în lume, împreună cu dânşii arătându-te propovăduitor dumnezeiesc.

   Ca o oaie te-ai trimis în mijlocul lupilor ca să-i aduci pe ei prin cuvântul adevărului spre cunoștință şi spre mântuire, şi să le prefaci cugetul lor către buna-credinţă, Carpe grăitorule de cele dumnezeieşti.

   Arătatu-te-ai părtaş îngerilor Apostole Carpe; grăitorule de cele dumnezeieşti, şi Apostolilor şi mucenicilor, care s-au săvârşit întru buna-credinţă minunat. Cu care dimpreună dănţuind cu veselie, adu-ți aminte de noi.

Slavă...

   Sfinţit-ai pământul Carpe, umblând pe dânsul, şi cu credinţă propovăduind Sfânta Evanghelie, ai adus suflete Cuvântului Celui dătător de viaţă. Pentru aceea ţi-a dat ţie moştenirea cea cerească.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Glasul lui Gavriil aducem ţie Fecioară strigând : Bucură-te nor uşor; bucură-te pământul, care nearat a rodit spicul Cel frumos, pe Hrănitorul făpturii.

Irmosul :

   Naşterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit, că S-a arătat purtător de trup pe pământ, şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine, de Dumnezeu Născătoare, toţi te slăvim.

Luminânda zilei.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI ŞAPTEA


Sfântul sfinţitul Mucenic Eladie, şi Sfântul sfinţitul Mucenic Terapont., Episcopul Sardei.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Sfântului Sfinţitului Mucenic Eladie şi 3 ale Sfântului Sfinţitului Mucenic Terapont.

Stihirile Sfântului Eladie, glasul 1:

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


  Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, cu vopselele sângelui tău, ai luminat haina cea dumnezeiască a preoţiei, cu care ai intrat la împărăţiile cele de sus, şi stai înaintea Scaunului Stăpânului, pe care roagă-L acum, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, arătându-ți-se Hristos, ți-a tămăduit cu Darul toate rănile, căci pentru Dânsul ai ales a răbda toate nevoile, ca să te măreşti arătat. Pentru aceasta roagă-L, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Cugetătorule de Dumnezeu Eladie, înfrânat-ai firea focului, şi ai rămas nears; că înconjurându-te roua lui Dumnezeu te-a păzit nevătămat, arătat ruşinând pe vrăjmaşi. Şi acum roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Alte Stihirile Sfântului Terapont, glasul 1.

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne…

   Preamăritul Terapont luminându-se cu lucrările cele dumnezeieşti, s-a învrednicit a vedea cu ochii inimii frumuseţea lui Hristos, plăcându-i Lui prin patimi. Pentru aceasta prin Dar pururea tămăduieşte patimile sufletelor şi ale trupurilor celor ce cu credinţă aleargă către dânsul.

   Prea-bogatul Terapont, cel ce este izvorul apei celei vii, izvorăşte râurile tămăduirilor, şi până în sfârşit spală întinăciunea neputinţelor celor cumplite, celor ce cu credinţă aleargă. Prin rugăciunile lui, Doamne dă tuturor mare milă.

   Minunatul Terapont, stropindu-se cu vopselele sângiurilor, şi-a ţesut cu adevărat haină prealuminoasă a sfinţeniei, cu care bună-cuviinţă îmbrăcându-se, a intrat înlăuntru întru cele sfinte. Prin rugăciunile lui, Doamne, dă tuturor mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post a Născătoarei :

   Gândurile sunt necurate, buzele cu vicleşug, iar faptele mele toate sunt întinate, şi ce voi face ? Cum voi întâmpina pe Judecătorul, Stăpână Fecioară ? Roagă pe Fiul tău pe Dătătorul şi Domnul, ca întru pocăinţă să primească duhul meu, ca un Îndurat.

A Crucii, a Născătoarei :

   Nu pot răbda, Fiule, văzându-Te pe Tine adormit pe Cruce, Cel ce dai tuturor deşteptare, ca celor ce oarecând au adormit cu somnul cel prea-pierzător, pentru călcarea poruncii celei pentru roadă, dumnezeiască mântuitoare deşteptare să dăruiești; tânguindu-se grăia Fecioara, pe care o slăvim.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
 
Slavă..., Și acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

Canoanele Praznicului și ale sfinţilor două.

CANONUL Sfântului Eladie.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea.

Irmos :


   Cela ce a bătut Egiptul, şi pe muncitorul Faraon l-a înecat în mare, a mântuit din robie pe norodul cel ce cânta ca Moise, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

   Veniți noroadelor cele iubitoare de Mucenici, ca dănţuind cu dumnezeiască cuviinţă, să cântăm cântări de laudă, lăudând pe sfințitul Mucenic al lui Hristos, Eladie.

   Bucurându-ne credincioşii, să încununăm cu flori pe dumnezeiescul Eladie, ca pe un biruitor necredinţei, şi tare mărturisitor Dumnezeirii celei de o Ființă, în trei Lumini.

   Soare luminos ai răsărit lumii, dintru cele dinlăuntru, Sfinţite, împuţinând înşelăciunea cu luminile pătimirii, Mucenice Eladie.

A Născătoarei :

   Numai tu singură dintre femei ai purtat naştere mai presus de fire, şi Maică fiind, rămânând Fecioară curată, te-ai arătat auzire înfricoşată, căci ai născut pe Dumnezeu, Preacurată.

Alt Canon, al Sfântului Terapont.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea.

Irmos : Ca pe uscat umblând Israil…

   Dănţuind pururea în ceruri împreună cu cetele cele sfințite; pe cei ce pe pământ cinstesc pomenirea ta cea sfântă, de patimi şi de nevoile cele cumplite mântuieşte-i Teraponte.

   Răspândindu-se pe pământ sfinţită şi cinstită pătimirea ta, pe toți credincioşii îi ridică, a te lăuda pe tine luminat, ca pe un viteaz, înţelepte Teraponte.

Slavă...

   Arătându-te ca o stea de Dumnezeu luminată, şi ca un soare înţelegător, cu lumina nevoințelor tale şi cu strălucirea minunilor, luminezi pe credincioşii cei ce arătat te laudă pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfințită ceata
Proorocilor, de departe mai-nainte te-a propovăduit pe tine, că vei fi Maică, lui Dumnezeu, Preacurată, mai presus de Heruvimi şi decât toată făptura.

Cântarea a 3-a.

Irmos :

   Cela ce întăreşti tunetul, şi zideşti duhul, întărește-mă, Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

   Foarte minunat ai arătat noroadelor, Mântuitorule al nostru pe Mucenicul Tău, ca să rabde toată năpădirea, şi prin chinuri amare să se îndulcească de dorirea dragostei Tale.

   Răbdând focul la ochi, te-ai lipsit de vedere, şi văzând slava cea din Cer, mulțumea-i lui Dumnezeu, căci prin patima ta, iată a răsărit ţie lumină strălucitoare, Fericite.

A Născătoarei :

   Totdeauna se vesteşte întru tine minunea cea minunată, Preacurată, căci fiind Fecioară, ai născut prunc, şi eşti Maică curată Făcătorului lumii, întru amândouă fiind adevărată.

Alt Canon.

Irmos : Nu este sfânt precum tu…

   Purtând cu adevărat şi după asemănare chemarea ta, Mucenice, te-ai făcut plăcut lui Hristos şi pururea tămăduiești neputinţele sufletelor şi ale trupurilor.

   Amestecându-se sângele cu ungerea preoţiei tale, mai luminoasă o face, arhiereule şi păstorule, şi tămăduitorule al bolnavilor; pentru aceasta pe tine te lăudăm.

Slavă...

   Prin dumnezeiasca chemare a lui Hristos, tămăduieşti patimile cele cumplite şi potoleşti neputinţele, şi curăţeşti stricăciunea duhurilor celor viclene, celor ce cu credinţă se apropie către tine, Preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu pricepe mintea omenească a înţelege adâncimea cea negrăită a naşterii tale, Preacurată; căci Dumnezeu vărsându-Se în pântecele tău pentru milostivire, cu totul m-a înnoit pe mine.

Irmosul :

   Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna glasul 1.

Podobie : Mormântul tău…

   Curăţindu-te pe sine-ţi de întinăciunea răutăţii, te-ai uns şi te-ai făcut preot lui Dumnezeu, şi chinuindu-te prin sânge, mai mult ai strălucit întru bunătăţi Părinte, şi ai luminat cugetele credincioşilor cu razele minunilor tale celor minunate, mărite Eladie.

Slavă..., al lui Terapont, acelaşi glas și podobie.

   Pătimind după lege plăcutule al lui Hristos, te-ai arătat adevărat Arhiereu şi Mucenic. Pentru aceasta pe tine te rugăm, tămăduieşte acum patimile cele netămăduite ale sufletelor noastre, Sfinte, şi îmblânzeşte pe Hristos cel Iubitor de oameni şi voitorul milei.

Şi acum..., a praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Îndreptează-ne la calea pocăinţei pe noi, care nu ne abatem de la calea răutăţilor, şi mâniem pe Preabunul Domn, ceea ce eşti neispitită de nuntă binecuvântată Marie, scăparea oamenilor celor fără nădejde, locaşul lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzându-Te pe tTine Hristoase, Maica Ta mort, răstignit pe Cruce, a strigat : Fiul meu Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul; ce este această negrăită rânduială a Ta, prin care ai mântuit, Îndurate, zidirea preacuratelor Tale mâini ?

Cântarea a 4-a.

Irmos :

   Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău, şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat, Doamne, că de lauda Ta s-a umplut pământul.

   Împodobindu-te întru cele de laude; ţi-ai pus pe creştetul tău diadema dreptăţii ferecată cu aur, şi cu pietre scumpe.

   Veselindu-ţi-se sufletul întru chinuri, Mucenice, se vedea faţa ta ca un trandafir fiind înfrumuseţată cu patimile lui Hristos, înţelepte Fericite.

A Treimii.

   Întru o Fiinţă laud trei Ipostasuri ale Dumnezeieştii stăpâniri : Al Tatălui, al Fiului, şi al Preasfântului Duh, căci o strălucire este a firii, celei în trei Sori un Dumnezeu.

A Născătoarei :

   Fecioară în ce chip ai alăptat, cum ai născut după legile maicilor ? Căci Cel ce L-ai născut este Dumnezeu întrupat înnoind legea firii, precum ştie însuşi.

Alt Canon.

Irmos : Hristos este puterea mea…

   Curăţindu-ţi întâi sufletul de tulburările patimilor, arătat ai primit ungerea cea dumnezeiască, Lucrătorule de cele sfinte; şi la sfârşitul cel pătimitor te-ai împodobit cu cunună.

   Strălucind pururea cu semnele şi cu dumnezeieştile minuni, te arăţi şi luminezi toate cele de sub soare, primind Dar de la Dumnezeu, Arhiereule vrednicule de minune.

Slavă...

   Sfinţindu-te ca un arhiereu sfinţit cu jertfele cele fără de sângiuri, ai născut întâi noroade prin Dar, şi junghiindu-te ca un miel te-ai adus, Domnului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe o uşă ceea ce duce către intrarea cea dumnezeiască, ca pe un rai dumnezeiesc ca pe un loc înţelegător al sfinţeniei, şi ca pe o frumuseţe a lui Iacov; pe Fecioara să o fericim.

Cântarea a 5-a.

Irmos :

   Răsare-mi mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, şi Te laudă pe Tine, că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi la Tine scap, Împăratul păcii.

   Strălucit-ai ca soarele locuind în temniţă, căci acolo ți S-a arătat Hristos, Lumina ceea neapusă, glăsuindu-ţi ţie ca lui Pavel, cuvinte de mângâiere, pătimitorule cel cu cuget răbdător.

   Legăturile ți s-au rupt, ca ţesăturile păianjenului, căci întru tine a fost puterea cea nebiruită, zdrobind tot cugetul dracilor, şi pe tine mărindu-te, ostaşule a lui Hristos.

A Treimii.

   Şi trei Feţe cinstesc, şi o Dumnezeire; căci în trei Feţe se împarte, iar nu în trei firi, căci Unul este Dumnezeul nostru : Tatăl, Fiul şi Duhul cel drept.

A Născătoarei :

   Și negrăită se zice, şi necunoscută se înțelege Taina, care s-a arătat întru tine, că de sămânţă nu ai ştiut, şi Fiu ai născut. Acesta este Împăratul păcii, Preacurată Fecioară.

Alt Canon.

Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea…

   Luminându-te cu Dumnezeiasca strălucire, ca o stea prealuminoasă te-ai arătat, luminând cu semnele cele dumnezeieşti şi cu Dumnezeiescul Duh toate cele de sub soare, Teraponte arhiereule de Dumnezeu fericite.

   Ca o ardere de tot sfinţită, ca o aducere plăcută şi ca o jertfă desăvârşit te-ai adus pe tine Cuvântului, Celui ce a pătimit cu trupul, făcându-te Mucenic, sfinţite Teraponte.

Slavă...

   Prin pătimirea ta cea tare umplându-ţi înfrumuseţat paharul mărturisirii celei adevărate, pe toţi adăpi chemând cu propovăduirea cea înaltă, Preacuvioase Teraponte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   După naşterea cea străină, ca şi înaintea naşterii ai rămas Fecioară, căci Dumnezeu, Cel ce S-a născut, a fost orânduind toate cu voia, Marie nenuntită şi de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a.

Irmos :

   Cufundat fiind în viforul păcatelor, şi ca în pântecele chitului fiind ţinut, strig către Tine, cu
Proorocul : Doamne, scoate viaţa mea din stricăciune şi mă mântuieşte.

   Toți să cântăm în alăuta versurilor, cu inimă veselă, căci Hristos a arătat pe lăudatul pătimitor Eladie, biruitor potrivnicului.

   Lepădându-te a jertfi idolilor, te-ai făcut jertfă vie lui Dumnezeu, de trei ori fericite, bine mirosind tuturor mirurile cele curate ale patimilor lui Hristos în trupul tău.

   Trecând prin nevoi cu patru legături, erai veselindu-te, ca şi cum ai fi înlăuntrul raiului, căci vedeai înaintea feţei tale odihna cea viitoare, pentru care ai ales a pătimi toate, Mucenice Eladie.

A Născătoarei :

   Naşterea ta este mai presus de fire, căci fără de sămânţă ai zămislit, şi ai născut, precum se cuvine maicilor după legea firii, amândouă sunt adevărate foarte, să se astupe limbuţia eresurilor, cea pentru tine împotriva ta, Preacurată Maică a lui Dumnezeu.

Alt Canon.

Irmos : Marea vieţii văzându-o…

   Vieţuirea ta cea dumnezeiască, petrecerea cea de Dumnezeu încuviinţată, şi moartea cea slăvită, strălucind cu frumuseţile cele muceniceşti, cu razele minunilor luminează inimile celor ce te laudă pe tine.

   Ca pe o viţă cu mult rod a viei celei înţelegătoare, te-am cunoscut, care aduce cu adevărat strugurii mărturisirii şi izvorăşte vinul cel ales al răbdării.

Slavă...

   Locaşul tău s-a arătat ca o tămăduire sfințită, prin Dar uşurând tot felul de dureri ale neputincioşilor, şi dezlegând neputinţele, de Dumnezeu înţelepţite, Arhiereule vrednicule de minune.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul în pântecele tău mai presus de fire S-a zămislit, şi S-a arătat desăvârşit, înnoind firea asemenea lui Dumnezeu, precum însuşi ştie, uşa cea încăpătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul :

   Marea vieţii văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Iar de va fi în post. Condacul Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi…

   Arătatu-te-ai mare îndreptător nouă, Sfinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Pentru aceasta astăzi te cinstim pe tine sfinţite pătimitorule Eladie pururea mărite.

SINAXAR

    Întru această lună în 27 de zile, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Eladie.

Stih :
Eladie pe untuldelemn al preoţiei.
L-a amestecat cu sângele muceniciei.
Întru a douăzeci şi şaptea zi.
Eladie zdrobit din viaţă se săvârşi.


  Acest sfânt curăţindu-se pe sine de toată înşelăciunea, şi făcându-se vas ales Sfântului Duh, fu uns din alegere dumnezeiască arhiereu, şi încredinţându-i-se ocârmuirea Bisericii lui Hristos, ca un păstor gonea pe cei cu chip de lup oameni de la turma sa. Şi ca un vrednic şi ştiut chivernisitor, o chivernisea, păzind-o necălcată şi neviclenită de tot răul. Iar de vreme ce tiranii îl aduseră înaintea lor legat, atunci mai vârtos a strălucit şi a luminat cugetele credincioşilor. Căci mergând cu osârdie spre lupte, şi propovăduind pe faţă buna-credinţă, a fost dat la multe munci, şi foarte rău fiind strujit la trup, i s-a arătat Hristos Dumnezeul nostru de-i vindecă toată chinuirea rănilor, şi de aci înainte la făcut mai osârdnic. Deci umplându-se tiranii de mânie, băgară pe Sfântul în foc, şi rămânând nears, a tras pe mulţi la credinţa în Hristos. Apoi muncindu-l şi mai cumplit, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

     Tot în această zi,. pomenirea Sfântului Mucenic Terapont, episcopul Sardiei.

Stih :
Moarte prin bătăi pentru Stăpânul tău ai răbdat.
Şi recunoscătoare slugă Teraponte te-ai arătat.


   Acest sfânt Mucenic Terapont, a fost arhiereu al sfintei biserici din Sardeon, unde prin învăţăturile sale, pe mulţi elini dintru înşelăciunea idolilor a întors către Hristos, şi cu Sfântul Botez i-a luminat. Deci a fost prins de Iulian boierul, şi ferecat cu legături, închis în temniţă, şi cu foamea şi cu setea omorât cu îndelungare, apoi scoţându-se frământat cu fel de feluri de chinuri, după aceasta l-a dus legat în Sinaul în cetatea Frigiei, şi în Angira cetatea Galatiei şi pretutindenea cu felurite chinuri a fost muncit. Şi aducându-l la râul ce se numea Astalin, l-a întins pe dânsul despuiat jos pe pământ cruciş, şi l-a legat de patru pari uscaţi ce erau înfipţi în pământ, şi l-a bătut tare până ce i-a căzut pielea şi carnea de pe oase, şi s-a adăpat pământul cu sângele lui; iar parii odrăslind au crescut stâlpări şi frunze, şi au crescut copaci mari, şi cu frunzele lor tămăduiau toate neputinţele şi durerile oamenilor. După aceasta a fost adus întru stăpânirea Traciei cea din Libia, aproape lângă râul Ermiei, care adapă Libia, la Episcopia Satalisiei sub Mitropolia Sardelor. Acolo după multe feluri de munci a fost junghiat pentru numele lui Hristos, şi a primit cununa nestricăciunii.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evseviot prin foc s-a săvârşit.

Stih :
La Evseviot, care aştepta încununare.
Văpaia focului era ca cea din Aermon răcoritoare suflare.


    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Alipie zdrobindu-i-se capul de piatră s-a săvârşit.

Stih :
Cinstind Alipie piatra cea din capul unghiului.
Ai suferit de piatră zdrobirea capului.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a.

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei; credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Cerul s-a mirat de tine, Fericite, fiind târât pe pământ, şi te-ai făcut priveală în lume, pătimind pentru Hristos, şi lăudându-L pe El, pe Dumnezeul părinţilor noştri.

   La călcâiele tale suferind amare porniri, ai rănit pe cel viclean, şi lovindu-l cu călcâiele, l-ai trântit sub picioarele tale, Fericite, slăvind pe Hristos Dumnezeul părinților noştri.

A Treimii :

   O Dumnezeire în trei Sori, o Împărăţie fără început pururea fiitoare, Părinte, Fiule, şi Duhule, bine eşti cuvântat, Cel ce singur eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei :

   O taină înfricoşată ! O minune străină ! În ce chip şi Maică ai fost, şi Fecioară ai rămas, singură, binecuvântată, care ai născut nouă, pe Dumnezeul părinților noştri.

Alt Canon.

Irmos : Dătător de rouă…

   Prin înfrânare potolind valurile cele întreite ale patimilor, Preacuvioase, şi pătimind, prin curgerea sângiurilor tale, ai stins văpaia înşelăciunii, sfințite Mucenice al lui Hristos, Teraponte.

   Făcutu-te-ai desăvârşit cu ungerea mirului, tăinuitorule de cele sfinte, Preacuvioase, şi săvârşind cele preoţeşti, şi pe norod ca un păstor păscându-l, ai săvârşit curgerea cea aleasă, pentru Hristos junghiindu-te, înţelepte Mucenice Teraponte.

Slavă...

   Prin curgerea sângiurilor tale, ai înecat taberele vrăjmaşului; iar cu strălucirea minunilor, cu adevărat goneşti negura patimilor Teraponte, arătându-te făcător de minuni, şi tămăduitor celor neputincioşi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce şade nescris în Sânurile Părintelui, în braţele tale şade scris, Preacurată, cuprinzându-Se de vederea ta, şi făcându-Se nou Adam, ca să mântuiască pe om.

Cântarea a 8-a.

Irmos :

   Pământul şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi zăduful, fii oamenilor, şi preoţi binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

   Pământul îi dă miros sângele tău, deasupra te laudă Cerul, şi noi scriem cu cuvântul chinurile, tale cele frumoase, Fericite, şi luminat strigăm : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   Nespăimântându-te de foc şi de sabie, te-ai făcut ostaş lui Hristos, prădând pe Veliar cu toată întrarmarea cea tainică, Fericite, cu credinţă strigând : Preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi veci.

A Treimii :

   Dumnezeu slăvesc pe Tatăl, asemenea laud pe Fiul şi pe Duhul, o fire şi o putere în trei Fețe, căci câte trele un Dumnezeu este; pe care slăvindu-L Îl lăudăm ca pe un Domn şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Gândul nu cuprinde minunea, şi limba nu poate a grăi, căci mai presus de fire a născut Fecioara, şi după naştere este adevărată Maică lui Dumnezeu, şi Fecioară pe care lăudându-o, slăvim pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos : Din văpaie cuvioşilor…

   Jertfele cele fără de sânge ai adus lui Dumnezeu, şi ca un miel curat şi fără prihană jertfindu-te, ai surpat jertfele idolilor, frumuseţea pătimitorilor, sfinţite Teraponte.

   Strălucind cu lumina muceniciei, te-ai făcut dumnezeiesc locuitor raiului, şi te-ai arătat împreună părtaş cu sfinții îngeri, Mucenice purtătorule de chinuri, şi slugă a Mântuitorului.

Binecuvântăm pe Tatăl…

   Cu smerenia inimii ai smerit pe şarpele cel mândru, bărbăteşte împotrivindu-te lui, şi vopsindu-ţi haina ta cea sfinţită cu sângele muceniciei, Sfinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin naşterea ta mântuindu-ne de blestemul cel dintâi, prea binecuvântată şi de Dumnezeu dăruită pruncă, glasul lui Gavriil înălţăm ţie : Bucură-te pricinuitoarea mântuirii tuturor.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm…

   Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos :

   Naşterea ta cea mai presus de fire Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu laude fără de tăcere o slăvim.

   Ziua cea pătimitoare a dumnezeiescului Eladie prăznuindu-o luminat, cu cântări slăvim pe Mântuitorul.

   Pe Mucenicul Eladie, cel ce este Bisericii lui Hristos vas sfinţit de aur al sfintei pătimiri, lăudându-l îl mărim.

A Născătoarei :

   Bucură-te cea cu mii de bucurii, şi bucuria lumii, Marie, Născătoare de Dumnezeu, pe tine cu laude neîncetat te slăvim.

Alt Canon.

Irmos : Pe Dumnezeu a-l vedea…

   Dorind a vedea slava Atotţiitorului, moartea cea fără dreptate ai suferit, şi prin sângele tău ca pe o căruţă te-ai suit către ceruri, mărite Arhiereule, şi bucurându-te te-ai odihnit.

   Ca o lumină, ca o dimineaţă ai strălucit nouă luminând marginile prin razele cele luminoase, Arhiereule şi păstorule de Dumnezeu insuflate, gonind întunericul patimilor; pentru aceasta te cinstim, şi cu bunăcredinţă te fericim pe tine.

   Cela ce eşti împreună cu cetele patriarhilor şi ale mucenicilor, ale Apostolilor şi ale preacuvioşilor, de Dumnezeu fericite; cu aceştia roagă-te, ca să se dăruiască tuturor iertare greşelilor, celor ce cu bunăcredinţă săvârşesc dumnezeiască pomenirea ta.

Slavă...

   Bună-cuviinţa locaşului tău Mucenice, cel ce pururea se luminează cu strălucirile minunilor, goneşte întunericul patimilor şi alină neputinţele, celor ce întru Duhul prin credinţă se apropie către Dânsul, sfinţite Mucenice, şi păstorule vrednicule de minune.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu lumina ta, de Dumnezeu dăruită între femei Fecioară, luminează-mă, rogu-te, şi mă mântuieşte de focul cel veşnic, ca să te slăvesc şi să te laud pe tine, şi după datorie să cânt măririle tale.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA şi STIHOAVNA Praznicului.

Iar de va fi în post, ale Octoihului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI OPTA


Sfântul Mucenic Eutihie, cel din Meletina, și Preacuviosul Părintele nostru Nichita Episcopul Calcedonului.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Sfântului Sfinţitului Mucenic Eutihie şi 3 ale Cuviosului Nichita.

Stihirile Mucenicului, glasul I :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


   Cugetătorule de Dumnezeu Eutihie, cu vinele cuvintelor tale, înecând pe cei fără de minte, ai primit sfârşit, Fericite, şi înecarea de ape; înecând într-însele pe balaurul cel fără de trup. Pentru aceasta roagă-te, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Arătându-te podoabă foarte frumoasă întru Darul pătimitorilor, te-ai mutat veselindu-te către cele mai presus de lume, ca să stai cu adevărat înaintea Împăratului tuturor, împreună cu toate sfintele puteri. Cu care roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Mucenice vrednicule de minune, bucurându-ne luminat sărutăm moaştele tale şi luând Dar de tămăduiri, cu dragoste te cinstim, şi cu credinţă neîncetat ne rugăm ție : Roagă-te şi acum, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Iubirii de străini a lui Avraam, şi dragostei celei către Dumnezeu a lui Isaac, şi nevicleniei lui Iacov urmând, ai închipuit răbdarea lui Iov, cel de la Avsitida, şi smerenia lui David, şi nerăutatea lui Moise; prin ungerea cea sfântă, ca Aaron cel dedemult, te-ai uns Arhiereule de Dumnezeu purtătorule şi sfinţite făcătorule de minuni.

   Nerăutatea ta cea multă a gonit răutatea vrăjmaşului, prin Darul Dumnezeiescului Duh, şi cu pătimirea ta ai îmblânzit pe Dumnezeu de care ai dorit, luminându-ţi duhul tău cu neîncetarea rugăciunilor; pentru aceasta ai şi primit Darul minunilor, a tămădui neputinţele celor ce cu bunăcredinţă aleargă la tine, Nichita.

   Legându-vă cu rudenie, ați păzit legea Preasfântului Duh, sfinţiţilor, şi urmând urmelor păstorului celui de Dumnezeu înţelepţit, care a strălucit razele tămăduirilor celor slăvite, v-ați înfrumuseţat cu asemenea chipuri ale tămăduirilor preamărite Nichita, împreună cu Ignatie cel de Dumnezeu înţelepţit.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   De o mie de ori am făgăduit ca să fac pocăinţă pentru păcatele mele, Preacurată, dar nu mă lasă pe mine firea cea iubită a răutăţilor mele; drept aceea strig către tine, şi căzând mă rog : Tu Stăpână mă scapă dintru această chinuire, povățuindu-mă către cele mai bune, şi către cele ce duc aproape spre mântuire.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua şi Maica Ta Doamne, dacă Te-a văzut pe Tine pironit pe Cruce, s-a mirat, strigând : Ce este această vedere preadorite Fiule ? Aceasta îţi răsplăteşte Ție adunarea celor fărădelege, cei ce s-au îndulcit de minunile Tale cele multe ? Ci slavă nespusei smereniei Tale, Stăpâne.

Troparul, glasul al 3-lea.

   Mucenicul Tău, Doamne, Eutihie întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Alt Tropar al Cuviosului

   Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita , roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum... al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului, cu Irmosul pe 8, sau ale Octoihului unul, şi ale Sfinţilor două pe 8.

CANONUL Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos :


   Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

   Sălăşluindu-te acum cu dumnezeieştile puteri, şi stând înaintea scaunului Darului, luminează dumnezeieşte cu mijlocirea ta, pe cei ce cinstesc pomenirea ta, cea purtătoare de lumină, Eutihie.

   Cu cuvioşie ai vieţuit preafericite Eutihie, făcându-te ucenic desăvârşit Apostolilor lui Hristos, şi te-ai înălţat la vârstă desăvârşit, chinuindu-te luminat, vrednicule de minune.

  Intrat-ai în priveliştea muceniciei veselindu-te, şi ai dorit de moarte aducătoare de viaţă, şi înecându-te în mare, ai înecat mulţime de mii ale vrăjmaşului, fericite Eutihie.

A Născătoarei :

   Din tine Preacurată arătându-Se Iubitorul de oameni întru asemănare de trup, a mântuit lumea cea pierdută şi supusă înşelăciunii. Pentru aceasta te cinstim şi fericim.

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos : Adâncul Mării Roşii...

   Luminându-te cu vărsarea luminii celei dumnezeieşti, luminezi pe cei ce cu credinţă săvârşesc adormirea ta cea purtătoare de lumină.

   Prin lucrările cele arătătoare de lumină te-ai arătat plin de lumină, luminând pe cei ce sunt în noaptea celor cumplite, şi îndreptându-i cu duhul către lumina cea cerească, sfinţite Părinte Nichito.

Slavă...

   Primind în locul ostenelilor şi durerilor tale de la Dumnezeu răsplătire cu darul minunilor, luminezi pururea pe cei ce se apropie către sicriul tău cel sfinţit, Fericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu voia Tatălui mai presus de fire de la Dumnezeiescul Duh ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, şi cu trup L-ai născut, pe Cel din Tată fără mamă, iar pentru noi din tine fără tată.

Cântarea a 3-a,

Irmos :

   Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i, şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.

   Aflând pe slugile Cuvântului semănători de cele bune, ai primit în inima ta sămânţa Duhului, şi cu buna-credinţă ai odrăslit spic însutit, cugetătorule de Dumnezeu.

   Aprinzându-te arătat cu focul Dumnezeirii celei fără materie, ca pe o materie ai ars credinţa cea rea, preafericite Eutihie, şi cu sfinţenie te-ai chinuit. Pentru aceasta cu credinţă te lăudăm.

   Lipindu-te cu sufletul şi cu inima de Sfinţii ucenici ai Cuvântului, cu sfinţenie ţi-ai petrecut viaţa, şi te-ai sălăşluit luminat întru luminile Sfinţilor, Mucenice Eutihie.

A Născătoarei :

   Risipeşte, rogu-mă, întunericul minții mele cu lumina ce este întru tine, ca una ce eşti bună, şi te roagă, să mă fac mai bun prin mijlocirile pocăinţei, ca întru credinţă să te slăvesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos : Veselească-se de tine...

   Smerindu-te pentru Hristos, te-ai înălţat, şi sprânceana şarpelui celui cugetător, prin Duhul până la pământ o ai smerit, Cuvioase.

   Învrednicindu-te de la Dumnezeu darurilor celor mari, mare sfinţit te-ai arătat Părinte arhiereule plăcute al lui Dumnezeu.

Slavă...

   Fără de răutate ca un prunc petrecându-ți viața, ai pierdut prin Dar toată răutatea vrăjmaşului, Preacuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Născătoarea de Dumnezeu, pe una cea binecuvântată între femei, ca pe un lăcaş al lui Dumnezeu cel bine încuviinţat, toți cu bucurie să o lăudăm.

Irmosul :

   Veselească-se de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Bine săvârşindu-ți nevoinţa, înţelepte, ai primit de la Dumnezeu darurile minunilor, Mucenice Eutihie. Pentru aceasta adunându-ne, după datorie te cinstim, închinându-ne cu credinţă sicriului moaştelor tale, care ne izvorăşte nouă cu îndestulare Dar şi mare milă.

Slavă..., asemenea.

   Din pruncie luând Crucea ta, cu bunăcredinţă ai urmat lui Hristos, prin înfrânare veştejind cugetul cel trupesc. Pentru aceasta pe scaunul arhieriei cu multe feluri de semne ai înălţat pe Stăpânul, ce a înfrumuseţat sicriul tău, de Dumnezeu fericite Nichita.

Şi acum..., a Praznicului :

De va fi în post, a Născătoarei :

   Preacurată cu totul fără prihană, şi neispitită de bărbat, însăşi, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de ani, sub ani L-ai născut; pe Acesta împreună cu Sfinții, cu cinstiţii Patriarhi, cu Mucenicii, şi cu Proorocii, şi cu Preacuvioşii, roagă-L ca să dăruiască nouă curăţire şi mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut înălţat pe Cruce, Preacurata Maica Ta pe Tine, Cuvinte a lui Dumnezeu, ca o Maică plângând a zis : Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu ? Cum Te împărtăşeşti cu moartea, Cel ce eşti viaţa tuturor ! Vrând pe cei morţi să-i înviezi ca un Milostiv.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Dumnezeiescul sfat cel al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înţelegându-l a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Ca pe unul, ce eşti strugure copt din via cea înţelegătoare, te lăudăm cu cuvântul, căci cu adevărat cu bunăcredinţă ne izvorăşti nouă vinul umilinţei, mărite Eutihie.

   Cu răsăritul chinurilor tale, Mucenice, cu adevărat luminezi toată lumea, ca soarele cel mare, prin Dar încetând întunericul sufletelor noastre, Eutihie.

   Să ne veselim duhovniceşte astăzi, săltând întru pomenirea purtătorului de nevoinţe, şi să-i strigăm lui : Mare Mucenice, cere tuturor iertare de greşeli.

A Născătoarei :

   Carte te-a scris pe tine mai-nainte adunarea
Proorocilor, Preacurată Fecioară, întru care cu degetul Tatălui, S-a scris Cuvântul, scriind pe credincioşi în cartea vieţii, Mireasă a lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos : Ridicat pe Cruce...

   Cu privigherile cele de peste toată noaptea şi cu starea cea de peste toată ziua, toate mişcările trupului ai potolit, de Dumnezeu înțelepțite Părinte, şi bucurându-te ai strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Cu puterile cele sufleteşti supunând cele nesupuse ale trupului tău, de Dumnezeu înțelepțite, ai primit Dar a izgoni duhurile, şi a curăți neputinţele, Preafericite.

Slavă...

   Întărindu-te cu dumnezeiască putere, toate taberele diavolilor ai biruit, Sfinţite, şi ca unul cu nume numit al biruinţei, ai moştenit cununa minunilor de la Dătătorul de cununi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Înfrumusețatu-te-ai cu podoabele Duhului, zămislind pe Cuvântul cel împreună cu Tatăl fără început, şi născându-L cu trup, Preacurată Fecioară, pe Care roagă-L pentru pace.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară mai presus de fire ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani; Care dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

   Înălțatu-te-ai către Domnul cu aripi de aur ale preasfintei mucenicii, Preafericite, şi te-ai odihnit în lăcaşuri dumnezeieşti, numărându-te acum împreună cu adunările prealăudaţilor pătimitori, de Dumnezeu fericite Eutihie.

   Asemănându-te cu Cel ce Și-a întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, înțelepțeşte te-ai legat de mâini, punându-te la închisoare, şi aruncându-te întru adâncul mării, şi acolo primindu-ți sfârşitul cel fericit, Cuvioase.

   Cunoscutu-s-au, Mărite, cărările tale în ape, întru care sfârşindu-te, înțelepțeşte ai înecat pe trufaşul tiran cu toată tabăra lui. Pentru aceea fericindu-te, cu buna-credinţă te cinstim Mucenice înţelepte.

A Născătoarei :

   Fiind eu omorât de patimi și de cugete, către milostivirile tale alerg Preacurată, către acoperământul tău cel fierbinte, şi către ajutorul tău alerg Stăpâna noastră, ceea ce eşti singură de Dumnezeu slăvită, fă-mă viu şi mă mântuieşte.

Alt Canon,

Irmos : Tu Doamne lumina mea...

   Împodobindu-te arătat cu smerenia sufletului, te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi, făcându-te fericit, sfințite Nichita.

   Adăpându-te cu izvoarele darurilor Duhului, Părinte, izvorăşti tămăduiri celor ce doresc de tine, Nichita de Dumnezeu înţelepțite.

Slavă...

   Luminându-ţi viața ta cu lumina bunătăților, cu Darul minunilor, ca cu o podoabă de mult preţ, te-ai înfrumuseţat, Preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem înainte, pe tine întărire şi nădejde mântuirii noastre, dumnezeiască Mireasă te-am câştigat.

Cântarea a 6-a,

Irmos :

   Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa.

   Primind Darul minunilor, tămăduieşti bolile sufletelor, şi vindeci neputinţele celor ce cu credinţă aleargă sub acoperământul tău, Mucenice Eutihie.

   Făcându-te plin de dumnezeiasca credinţă şi de dar, ai propovăduit cuvântul mântuirii împreună cu Apostolii, risipind întunericul cel prea adânc al credinței celei rele, mărite Eutihie.

   Cu cuvioşie propovăduind pe Cuvântul Cel fără de început, în piele ai fost băgat ca într-un sicriu, şi te-ai aruncat întru adâncul mării Eutihie, nevoindu-te să ajungi către limanul mântuirii.

A Născătoarei :

   Fii mie liman Preacurată, îndreptându-mă către limanul mântuirii, mie, celuia ce mă viforăsc acum în valurile vieţii, şi mă mântuieşte de cursele vrăjmaşului.

Alt Canon,

Irmos : Jertfi-voi ție cu glas...

   Lumina cea strălucitoare a Treimii a strălucit pe Nichita împreună cu Ignatie, sfințita frățime şi strălucind arătat, dau tămăduiri credincioşilor.

   Fiind rudenie după trup unul cu altul înţelepţilor, v-aţi învrednicit prin Duhul rudeniei celei adevărate, petrecând cu un obicei şi cu plăcere lui Dumnezeu.

Slavă...

   Scăpând de taina cea pierzătoare a eresurilor, prin închinăciunea icoanei lui Hristos, ai mântuit pe cel după chip, plăcutule al lui Dumnezeu, arhiereule Nichita.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti uşă, prin care a trecut singur Cel de sus, deschide-mi uşa pocăinţei şi intrările mântuirii, păzindu-mă de toată stricăciunea, Preacurată.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 8-lea,

Podobie : Apărătoarei Doamne...

   Strălucind cu lumina faptelor tale, te-ai făcut moştenitor scaunului celui Apostolesc, Preacuvioase Nichita, şi ca un soare ai luminat turma ta, Părinte, umplând pe toți de dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta strigăm ție : Bucură-te înfrumuseţarea Calcedonului.

SINAXAR

    Întru această lună în 28 de zile, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Eutihie cel din Milet.

Stih :
Prea cu bună norocire te-ai norocit tu de trei ori fericite,
Câştigând Eutihie dumnezeiasca moştenire Părinte.


     Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului.

Stih :
Pentru dumnezeieştile icoane sufere scârbindu-se,
Se bucură însă Ierarhul Nichita, îngereşte veselindu-se.


   Acest preacuvios Nichita din pruncie iubind pe Hristos, s-a lepădat de lume, şi de toate cele ce sunt în lume şi făcea plăcere lui Dumnezeu prin vieţuirea cea îmbunătăţită cu fapte, şi a fost ridicat în scaunul arhieriei Calcedonului, pe care stând ca o făclie în sfeşnic, strălucea lumii, şi înfrumuseţa Biserica lui Hristos, Şi foarte era milostiv către săraci, hrănind pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi, şi pe cei străini primindu-i şi era tată sărmanilor şi apărător văduvelor, şi mântuitor scârbiţilor. Şi fiind eresul luptării icoanelor întru împărăţia lui Leon Armeanul, s-a arătat mărturisitor al lui Hristos, pentru că mult s-a luptat împotriva păgânătăţii, mustrând şi lepădând cele neortodoxe, învăţând şi îndemnând cu bună cinste a se închina icoanei lui Hristos, şi a preacuratei dumnezeieştii Maicii Sale şi a tuturor Sfinţilor. Şi multe a pătimit de la răul credincios împărat, şi de la cei de un cuget cu dânsul : izgoniri, batjocori şi chinuire, pentru dreapta credinţă; şi după mulţi ani şi după multe trudiri muceniceşti, după ce cu săvârşită plăcere dumnezeiască s-a mutat din ceste de aici, l-a preamărit pe el Dumnezeu în ceruri, înaintea îngerilor săi, şi pe pământ înaintea oamenilor. Pentru că prin cinstitele moaşte, se făceau minuni, dând tămăduiri tuturor bolilor, pentru ca să fie Dumnezeu preaslăvit întru dânsul, care este preamărit întru sfinții săi.

     Tot în această zi, Sfânta Mucenița Eliconida.

Stih :
Eliconida prin a capului tăiere,
Nu în Elicon ci în Eden are desfătare.


   Aceasta era pe vremea împăraţilor Gordian şi Filip, din cetatea Vitaliei; deci fu prinsă şi adusă la Paremie ducele Corintului, şi neplecându-se a jertfi idolilor, ci mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, mai întâi a fost legată de picioare de o pereche de boi de care a fost şi călcată, apoi fiind băgată într-un vas ce avea plumb topit şi pucioasă şi smoală a ieşit dintr-acela nevătămată, şi aşa i s-a tuns capul, şi i s-a turnat jăratec peste tot trupul, din care scăpând merse la capiştea idolilor, şi prin rugăciune a surpat la pământ idolul zeiţei Atena şi a lui Die şi a lui Asclipie, apoi după acestea i s-a tăiat sânii şi primind stăpânirea de la Perinie, Iustin antipatul, şi adusă fiind Mucenița şi la acesta, şi neplecându-se a aduce jertfe idolilor, a fost aruncată în cuptor ars cu foc de care nicicum atingându-se văpaia, ci arzând şaptezeci de bărbaţi din ostaşi, Sfânta a fost întinsă pe un pat de aramă înfocat, şi arătându-i-se ei arhanghelii Mihail şi Gavriil, au însănătoşit părţile ei cele topite în munci, şi iarăşi păzindu-se nevătămată fu aruncată la fiare; din care niciuna atingându-se de ea, ci mai vârtos omorând o sută douăzeci de bărbaţi din cei ce slujeau; Mucenița primi hotărârea cea de sabie, şi aşa purtătoare de cunună se sui în ceruri.

     Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici : Crescent, Pavel și Dioscorid.

Stih :
În cuptorul cu foc al lui Sedrah a intrat Dioscorid,
Întru al lui Misah, Pavel, iar întru al lui Avdingo, Crescent.


     Tot în această zi, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Andrei şi mutându-se graiul lui Pavel avea,
Căci noi nebuni pentru Hristos striga.


     Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Dimitrie care s-a nevoit la anii o mie şapte sute nouăzeci și patru.

   C
u ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau, cântând : Prealăudate Domnul părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

   Tare împotrivire arătând Mucenice Eutihie, bărbăteşte ai ruşinat pe înţelepţii elinilor cu duhul cântând : Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Aflând pe ucenicii Cuvântului, care te învăţau cele mai presus de cuget, ţi-ai plecat urechea, şi acum izvorăști ape de tămăduiri, celor ce cu credinţă se apropie de tine Eutihie.

   Primind cu adevărat în inima ta râul cel viu al Duhului, ai uscat râurile cele tulburi ale înşelăciunii, şi acum izvorăşte ape de tămăduiri, celor ce cu credinţă se apropie de tine Eutihie.

A Născătoarei :

   Fiul, Cel ce şade în Sânurile Tatălui netâlcuit, şade ca un prunc în sânurile tale cele preacurate, spre chemarea de iznoavă a noastră, Căruia strigăm : Dumnezeul părinţilor şi Domnul, bine eşti cuvântat.

Alt Canon,

Irmos : În cuptor tinerii lui Avraam...

   Ca unul ce cu adevărat stai împreună cu Ierarhii, fiind plin de strălucirea cea cugetătoare, înţelepte Părinte, luminează-ne şi pe noi cei ce strigăm : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Ca un începător păstor, şi ca un mijlocitor curat al lui Dumnezeu, Acestuia luminat ai adus jertfe curate, cântând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Arătatu-te-ai ca un păstor, chemând cu fluierul cel cuvântător pe ucenicii cei adevăraţi către păşune, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

   Înfrumuseţându-ţi viaţa cu mărturisire, ai primit de la Duhul, darul cel adevărat al tămăduirilor, cântând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca să îndumnezeiască omenirea, din pântecele tău de bunăvoie luând trup Mântuitorul, S-a arătat Om; binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos :

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată. Pe toată lumea ridică să-ți cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.

   Grăind înşelătorii multe în deșert împotriva ta, de Dumnezeu fericite, s-au ruşinat, punând vinovății asupra ta, cel ce ţi-ai păzit sufletul tău nevinovat, Mucenice Eutihie, şi cântai : Pe Domnul lăudați-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

  Luminându-se cugetul tău cu lumina Duhului, mărite Eutihie, a rămas neîmpărtăşit de negura înşelăciunii, înălţându-se către Dumnezeu prin plecările cele neîncetate, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Lăudăm preafericite purtătorule de nevoință, ostenelile, râvna ta cea îndumnezeită şi biruinţele prin care ai surpat viclenirile vrăjmaşului şi ai primit cununa nestricăciunii, de la puitorul de nevoinţă şi Împăratul tuturor, prea-mare Eutihie.

A Născătoarei :

   Împreunat-ai cu naşterea ta cele dedemult departe, Fecioară de Dumnezeu dăruită. Pentru aceasta, ca pe o pricinuitoare a tuturor bunătăţilor, cu dreptatea cugetului te fericim pe tine, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L toate lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos : Mâinile întinzându-şi...

   Primind arătat răsplătirea ostenelilor celor mari, lumina cea negrăită, şi viaţă fără de moarte, şi cămara cea nestricăcioasă, bucurându-te cânţi Dătătorului de cunună, Hristosului tău : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Prin milostivire, căutând milă, ai îndestulat pe cei săraci, şi ai hrănit pe cei lipsiţi, pe cei goi ai îmbrăcat agonisindu-ţi haina măririi, şi ai fost chip călugărilor, celor ce strigau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Prin curăţia cugetului, făcându-te Biserică înfrumuseţată a Dumnezeiescului Duh, goneşti duhurile vicleniei, şi curățești neputinţele celor ce se apropie către tine, şi strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Biruind toate întru Hristos, şi acum prealuminat împreunându-te cu Dumnezeu, fii mijlocitor pentru turma care o ai câştigat, Preacuvioase, şi ceea ce săvârşeşte cu credinţă dumnezeiască adormirea ta, şi strigă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sălăşluindu-se în pântecele tău Hristos Domnul tuturor, precum a voit, mai sfântă decât îngerii te-a arătat pe tine Maică Fecioară, dăruindu-ne sfinţenie şi luminare nouă celor ce strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos :

   Tot neamul pământesc să, sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţită prăznuirea Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu curată, pururea Fecioară.

   Iată a sosit astăzi cinstita pomenire a pătimitorului lui Hristos; toți dar împreună să alergăm cu cuget de bunăcredinţă, ca cu credinţă să lăudăm minunile şi sfinţite luptele lui, care s-a arătat cu adevărat înger pământesc şi om ceresc.

   Ca un prinos, Fericite, ți-ai dat sufletul tău lui Dumnezeu, primindu-ți dumnezeiescul sfârşit în mijlocul apelor, şi acum te sălăşluieşti lângă pârâul desfătării, prin împărtăşire îndumnezeindu-te foarte bine, şi umplându-te de lumina cea veşnică.

   Întărire şi laudă eşti credincioşilor, celor ce sărută dumnezeieştile tale moaşte, cugetătorule de Dumnezeu Mucenice, şi săvârşesc totdeauna dumnezeiască pomenirea ta, cela ce eşti pârga cea mare a purtătorilor de chinuri, părtaşule al tuturor îngerilor, vrednicule de laudă.

   Adunatu-s-a poporul ca să-ți laude astăzi vitejiile şi isprăvile, nevoințele şi luptele; pe care prin rugăciunile tale, mare Mucenice Eutihie, mântuieşte-l de toată înconjurarea robiei barbarilor celor fără de Dumnezeu.

A Născătoarei :

   Luminează Preacurată ochii sufletului meu, încetează viforul, cel ce mă împresoară din supărarea dracilor, şi îndreptează strâmtoarea cugetului meu spre calea voirilor lui Hristos, ca cu credinţă pururea să te fericim, Preacurată Fecioară.

Alt Canon,

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...

   Cu sfinţită cuviinţă urmând dumnezeiescului celui cu un nume numit al tău, obiceiurilor acestuia te-ai învrednicit de Dumnezeu fericite Părinte Nichita, şi cu razele Duhului cele dătătoare de Dar te-ai îmbogăţit, de Dumnezeu insuflate.

   Prin Darul Treimii v-aţi arătat bogaţi purtătorilor de Dumnezeu, primind de la Dânsa lucrarea cea dumnezeiască a tămăduirilor, şi curat după plăcerea lui Dumnezeu ați petrecut, vrednicilor de minune.

   Astăzi prăznuirea ta mai mult decât soarele străluceşte cu lumina bunătăţilor, cu minunile lumea şi pe credincioşi luminând, preacinstite tăinuitorule de cele sfinte.

Slavă...

   Ca nişte stele strălucitoare de dimineaţă, cu Ignatie cel lucrător de cele sfinte, te-ai arătat Nichita, că pe toți, ca nişte buni credincioşi şi fericiţi, ați luminat, pe cei ce pururea vă laudă pe voi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai lăcaş Luminii, a Cuvântului, Celui ce a strălucit din Tatăl mai-nainte de veci, pruncă Fecioară, una cu Dar dăruită, şi a luminat pe credincioşi şi pe Cuvioși a încununat.

Irmosul :

   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUĂZECI ŞI NOUA


Sfânta Muceniță Teodosia fecioara

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfintei.

Stihirile Sfintei, glasul al 8-lea :

Podobie : O, preaslăvită minune...


   Strălucind cu raza fecioriei cinstită Teodosia preaînțeleaptă, şi fiind îmbrăcată cu haină mohorâtă, vopsită foarte luminat cu sângele muceniciei, şi sălășluindu-te în cămara lui Hristos, cea mai presus de lume, dănţuieşti împreună cu cetele îngereşti, dănțuire cu adevărat netrecătoare, mărită fecioară curată.

   Muceniță fecioară prealăudată Teodosia, dorind tu cu totul de Hristos, ai suferit rănile muncilor foarte cu tărie chinuindu-te pentru cel dorit al tău, şi şuvițându-ți-se şi coastele de bătăi. O cât este de tare împotrivirea ta la nevoințe ! Prin care cu adevărat ai surpat la pământ pe cel trufaş.

   Fiind împodobită luminat cu frumuseţea sufletului şi a trupului, te-ai adus lui Hristos, ca să te încoronezi de Dânsul cu cununa slavei, Teodosia Muceniță preamărită, şi după vrednicie arătat ai primit diadema împărăţiei pe capul tău, cea cu adevărat de mult preț, arătându-te Mireasă curată şi preaînţeleaptă.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Curată mântuieşte-mă pe mine de ispite şi de nevoi, şi de amestecările patimilor, şi de dosădirile dracilor, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai adâncul milostivirii, şi te-ai arătat, Stăpână, solitoare de mântuire, născând pe Milostivul Dumnezeu, Unul întru-tot îndurat şi Multmilostiv.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stăpâne Iisuse, văzându-te pe tine Fecioara şi Maica Ta pironit pe Cruce, şi patimi de bunăvoie primind, a strigat : Vai mie preadulce Fiule, cum rabzi bătăi fără dreptate, Doctorul, Cel ce ai vindecat neputinţa omenească, şi pe toți i-ai mântuit din stricăciune prin milostivirea Ta.

Tropar, glasul al 4-lea.

   La fapta bună Muceniță, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas iubit al lui Hristos, şi locaş iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta ai ruşinat pe vrăjmaşul, cel ce se luptă cu neamul omenesc bine pătimind, şi arătat cu sabia credinţei ai ucis pe cel cu nume de fiară, Teodosia; şi bucurându-te te-ai mutat la Cer, cerând pururea, celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine, mare milă.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei,

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Praznicului cu Irmosul pe 8, iar de va fi în post, cântăm Canoanele Octoihului şi al Sfintei pe 4.

CANONUL
Sfintei

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos :


   Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   Dumnezeu, Cel ce de bunăvoie S-a suit pe Cruce, și S-a făcut ție Teodosia cale de pătimire, căci surpând pe tiranul, l-a făcut să se batjocorească de Mucenici, ca o vrabie.

   Cu bună tărie ai surpat la pământ pe înşelătorul, preacinstită Teodosia, şi ca o purtătoare de biruinţă, ai primit cununa biruinţei, Muceniță prealăudată.

Slavă...

   Cel ce odinioară avea semeție mare, acum s-a surpat, lovindu-se de răbdarea ta, Muceniță; căci luând asupra ta puterea Crucii, ai ruşinat pe cel ce fără de măsură se trufea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu vicleşug înşelându-mă şarpele, m-a luat rob, punând întru mine poftă, a mă face Dumnezeu; iar prin tine, Preacurată, chemându-mă din nou, chiar cu adevărat m-am îndumnezeit.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Veselească-se de tine Biserica...

   Pofta cea dumnezeiască pe tine Teodosia te-a arătat mireasă lui Hristos, căci ai iubit Crucea Lui, Muceniță credincioasă.

   Părăsind purtarea de grijă a trupului cea făcătoare de stricăciune, cinstită Teodosia viețuiești întru Duh făcător de viață, prealăudată.

Slavă...

   Vindecă-mi cugetul cu cinstit Darul tău cel de Dumnezeu dăruit, şi sufletul meu care este slăbănogit de patimi tămăduiește-l.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ridicat-ai, o Stăpână Preacurată, chipul meu cel căzut, născând pe Începătorul sculării noastre a tuturor.

Irmosul :

   Veselească-se, de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...

   Dare lui Dumnezeu eşti după cuviință, Muceniță înţeleaptă, strălucind întru pătimire şi întru luminată feciorie, cu razele luminând cugetele tuturor, celor ce pururea te cinstesc pe tine cu credinţă, Teodosia şi săvârşesc pe pământ praznicul tău cel prealuminat de Dumnezeu fericită.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea...

   Cu curgerea sângiurilor tale toată puterea diavolului celui viclean, cu adevărat înecând Mărită, adâncul cel prea mare al muncilor fără vătămare ai trecut, şi te-ai sălăşluit în pământul cel sfânt după vrednicie primind plata ostenelilor, te-ai învrednicit intrării în cămara cea cerească, prealăudată Teodosia; roagă pe Hristos Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Praznicului, iar de este în post, a Născătoarei :

   Pe ceea ce este uşa cerească şi sicriu, munte preasfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, şi vistieria cea mare a toată lumea, că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, iertare greşelilor să dăruiască celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce fără dreptate ridicat, plângând cu amar striga : Lumea se bucură luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de păcate. Căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostivire arată Fecioară spre noi, şi iertare de păcate dăruieşte, celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Mândrindu-se tiranul cel viclean, socotea ca să spăimânteze cu muncile buna întărire a răbdării tale, iar tu prealăudată strigai : Slavă lui Dumnezeu.

   Cu cunoştinţă de mai-nainte te-ai îmbogăţit de dumnezeiasca numire cea de Dumnezeu dată, Muceniță purtătoare de chinuri, căci te-ai făcut dare lui Dumnezeu, veselindu-ne pe noi, care cu credinţă şi cu dragoste te cinstim.

Slavă...

   Fiind înfrumuseţată, şi îmbrăcată cu podoabă mucenicească, roşită cu sângele tău, cugetătoare de Dumnezeu Teodosia, strigai Mirelui tău : Cu dragoste voi alerga după Tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară Preacurată, cu cuviinţă dumnezeiască ai născut pe Cuvântul întrupat, şi ai rămas Fecioară; drept aceea cu glasuri netăcute, şi cu credinţă neîndoită, strigăm ție : Stăpână bucură-te.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

   Cu cuget dumnezeiesc iubind fecioarele pe Hristos, au mers după Dânsul, slăvindu-L cu cântări.

   Schimbând viața cea vremelnică, pe viața cea veşnică, prin puţinel sânge, a moştenit Muceniţa, Împărăţia Cerurilor.

Slavă...

   Moaştele mucenicilor ca nişte izvoare curg tămăduiri celor bolnavi, şi prin credinţă vindecă bolile sufletelor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cine poate să tâlcuiască taina ta Preacurată ? Căci pe Ziditorul, care nu-L încap toate, L-ai încăput în pântecele tău.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Jertfi-voi ţie :

   Pentru Tine Hristoase cu sârguință a primit moarte Mucenița Teodosia, nespăimântându-se de îngrozirile tiranilor, urmând patimii Tale celei de bunăvoie.

Slavă...

   Întărindu-se femeile cu Crucea Ta, fiind rănite de dorire şi de dragostea Ta cea dumnezeiască, prea lesne au călcat capetele balaurilor, precum ai zis, Mântuitorule.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mirele cel înţelegător, aflându-te pe tine porumbiţă cu totul desăvârşită şi preacurată, şi crin foarte luminos şi floare din văi, S-a sălăşluit întru tine, o Maică a lui Dumnezeu.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Mucenicului, glasul al 2-lea

Podobie : Căutând cele de sus...

   Cu ostenelile ai câştigat viața cea fără osteneală, şi în sângiurile tale ai înecat pe leul vrăjmaşul cel spurcat al Bisericii lui Hristos, prealăudată, şi te bucuri cu oştile cele de sus, acoperind pe cei ce săvârşesc pomenirea ta.

SINAXAR

    Întru această lună în 29 de zile, pomenirea Sfinţitei Mucenițe Teodosia fecioara, cea din Cezareea.

Stih :
Îneacă pe Teodosia apa mării,
O hrăneşte însă Hristos la apa odihnei.
Întru a douăzeci şi noua zi,
Marea pe Teodosia înecă.

   Această sfântă fecioară a fost tiriană de neam, şi fiind de vârstă de optsprezece ani, într-al cincilea an de goana credincioşilor, s-a nevoit în Cezareea, şi s-a mărturisit legată lui Dumnezeu, când era să o muncească. Că atunci şezând judecătorii la judecată, a fost adusă înaintea guvernatorului Urban, şi el îi porunci să facă jertfă la idoli. Deci, nevrând să se supună, i-a dat munci grele la coaste şi la sâni, cât şi până la oase şi la ficaţi acel fără de milă şi fără de omenie se pornise. Deci, văzând că se munceşte fecioara cu răbdare, şi primea muncile cu tăcere, încă suflet fiind, o întrebă, silindu-o ca să jertfească. Iar ea deschizând gura şi căutând cu ochii la dânsul, cu faţa veselă îi zise : O omule ! pentru ce te amăgeşti ? Au nu ştii că m-am învrednicit a fi părtaşă muceniciei Dumnezeului meu; deci dacă cunoscu că-și râdea fecioara de dânsul, i-a dat munci mai mari decât cele dintâi; și o aruncă în valurile mării, întru care îşi primi fericitul sfârşit.

     Tot în această zi, Sfânta Preacuvioasa Muceniță Teodosia țarigrădeanca.

Stih :
Cornul berbecului, care pe tine Teodosia morţii te-a dat.
Nou corn al cereştii capre ţie ți s-a arătat.


   Aceasta era pe vremile lui Teodosie împăratul Atramiteanul, fiică de părinţi drept măritori, din Constantinopol, şi fiind ea de şapte ani, răposă tatăl său, iar Maica sa luând copila, o tunse în oarecare mânăstire din Vizantia, apoi se săvârşi şi Maica și lăsând fericitei toată avuţia ei, iar ea din aurul şi argintul acela făcând trei icoane, una a lui Hristos, alta a Născătoarei de Dumnezeu, şi a treia a sfintei Mucenice Anastasia, şi celalalt l-a împărţit l-a săraci. Iar după câtăva vreme, luând împărăţia Leon Isaurul rău credinciosul, ca pe ceea ce o lăsase prea ortodoxul Teodosie. Pentru că marele patriarh Ghermano, nu se plecă la pângăritele lui dogme, prin silnicie a fost dat afară din patriarhie cu ciomege şi cu săbii, ci şi pe sfânta icoana Hristosului meu, cea de deasupra porţilor (care se zice cea de aramă) grăbea cel cu nume de fiară numit, să o pogoare şi să o dea focului. Şi în vreme ce se săvârşeau acestea, şi era spătarul pe scară, vrând ca să pogoare sfânta icoană, îndată fericita Teodosia împreună cu alte credincioase femei şi bărbaţi apucând scara şi surpând la pământ pe spătarul, l-a dat morţii, şi ducându-se la patriarhie, împroşcă cu pietre pe rău credinciosul patriarh Anastasie. Deci îndată celorlalte femei, împreună şi bărbaţilor li s-au tăiat capetele, a căror pomenire se săvârşeşte la nouă ale lunii lui August. Iar pe sfânta Teodosia un gealat oarecare crud şi neomenos trăgându-o către bou, aşa numindu-se partea aceea a oraşului, luând un corn de berbece, şi nebuneşte lovindu-o peste grumazi, ia pricinuit ei cununa muceniciei. Iar din minunile ce pururea se lucrează prin ea, este cu putinţă la toţi cine va voi ca să afle cât de mare îndrăzneală a câştigat către Dumnezeu; şi se săvârşeşte soborul ei în mănăstirea zisă Dexiocratus, unde se află şi sfintele ei moaşte.

     Tot în această zi, Cuviosul Mucenic Olvian episcopul cetăţii Aneu.

Stih :
Nădăjduind Olvian viața cea netrecătoare,
Pentru dragostea ta Cuvinte s-a făcut de tot ardere.


   Acesta era pe vremea împărăţiei lui Maximian, în domnia, lui Alexandru şi Maxim şi fu adus la Iulie şi Elian, de care fiind întrebat, şi neplecându-se a jertfi, fu dezbrăcat de haine, şi pătruns şi ars pe coapse cu frigări de fier înfocate; apoi a fost pus la închisoare şi spre a doua cercetare fiind adus, şi neplecându-se fu dezbrăcat, şi i se struji trupul cumplit; apoi fiind aprins un foc mare a căruia văpaie se ridica spre multă înălţime, a fost aruncat întru acela, şi aşa şi-a dat duhul lui Dumnezeu.

     Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Alexandru Papa Alexandriei.

Stih :
Cinstesc cinstit sfârşitul lui Alexandru,
Pe care îl ştiu cinstit papă cetăţii lui Alexandru,


     Tot în această zi, Sfinţii Mucenici bărbatul şi soția sa, de toiege zdrobindu-li-se oasele s-au săvârşit.

Stih :
Împreună cu oasele bărbatului femeie ai fost zdrobită.
Zicând către bărbat, şi eu din coasta ta sunt zidită.


     Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Nan sau Ioan Tesaloniceanul, care în Smirna a mărturisit la anul o mie opt sute doi, de sabie s-a săvârşit.

Stih
: Şi Nan s-a arătat cu nume de Dar dăruit,
Tânăr Mucenic Domnului o cât de mult s-a mărit.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Văzându-te noi pe tine Muceniță împodobită cu frumuseţi de Dumnezeu date, cu credinţă şi cu cântări, curat strigăm Mirelui tău : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

   Împreună cu fecioarele purtând făclie, ai intrat acum Muceniță bucurându-te în cămara Mirelui cea cerească, strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce şade pe scaunul cel înălţat, aflându-te pe tine pe pământ scaun de cuviinţă dumnezeiască, Fecioară, S-a odihnit pe tine. Bine eşti cuvântată tu intre femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Mâinile întinzându-şi...

   Dezlegându-te de legăturile trupului, cinstită Teodosia, cu bucurie ai zburat către cămara Mirelui cea luminoasă dănţuind ca o mireasă şi strălucind cu sânge roşu mucenicesc şi strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Învrednicitu-te-ai luminat a locui în cămara Mirelui cea cerească, cinstită Teodosia, aflând mărire veşnică pururea pomenită, şi cu adevărat te-ai îmbogăţit cu roada vitejiei tale, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Arătatu-te-ai cu adevărat purtătoare de nume, cinstită Teodosia, căci dare de Dumnezeu prea-aleasă te-ai dat nouă, preaînţeleaptă izvorând râuri de daruri, mai presus de cuget, celor ce cu credinţă cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu adevărat născând pe Dumnezeu, cu adevărat te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, Preacurată, purtând adevărată numire a Dumnezeirii, asemenea cu naşterea. Pentru aceea noi credincioşii cu cuget dumnezeiesc te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpână.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...

   Cu rugăciunile tale de Dumnezeu cugetătoare Muceniță Teodosia prealăudată, dezleagă lanţurile greşelilor celor ce cu bunăcredinţă te laudă pe tine, ca una ce stai înaintea lui Dumnezeu Atotțiitorului, Preacinstită.

   Îndumnezeindu-te cu plecarea către Dumnezeu, cu iscusire ai câştigat pofta strămoaşei Eva, făcându-te Dumnezeu prin împărtăşire dumnezeiască; pentru aceasta preafericită Teodosia, pe tine te fericim.

Slavă...

   Cu totul este dulceaţă Mirele tău, purtătoare de chinuri, Muceniță Teodosia, cu totul este veselia sufletească Hristos, de care acum îndestulându-te, adu-ţi aminte de noi cu rugăciunile tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul cel ce a împodobit toate vrând să Se întrupeze, S-a sălăşluit întru tine, pe tine singură aflându-te mai sfântă decât toate, şi te-a arătat cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

Irmosul :

   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIZECEA


Preacuviosul Părintele nostru Isaachie, egumenul mânăstirii Dalmaţiei.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului şi 3 ale Sfântului.

Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Cu săgeţile înfrânării ai rănit pe vrăjmaşul, şi taberele lui le-ai prădat. Pentru aceea ai primit darurile cele de biruinţă, Fericite, de la însuşi Hristos, care te-a împuternicit, cu tărie; pe Care roagă-L, să se mântuiască de stricăciune şi de primejdii cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea pururea cinstită.

   Suindu-te la privirea cea mai bună, Preafericite, încă fiind în trup, ai trecut cu vederea toate cele de pe pământ şi vremelnice, şi ţi-ai agonisit vieţuire fără materie pe pământ, pururea pomenite. Şi prin Dumnezeiescul Duh, povăţuindu-te Părinte, te-ai făcut povăţuitor şi pildă preamărită sihaștrilor întru credinţă.

   Luminându-te cu dumnezeieştile străluciri ale Darului Duhului, de Dumnezeu insuflate, Isaachie, te-ai arătat luminător marginilor pământului, prin rugăciunile tale izgonind durerile chinurilor, şi întunericul patimilor, şi mântuind de tot felul de boli şi de nevoi, pe cei ce săvârşesc, cu credinţă pomenirea ta cea pururea cinstită.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului.

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   În patul lenevirii zac Preacurată, şi cu trândăvire îmi petrec viaţa, şi de vremea răposării mele mă tem, nu cumva prea cumplitul şarpe, ca un leu fără milă, va rupe umilitul meu suflet, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mai-nainte de sfârşit către bunătatea ta ajungând, ridică-mă către pocăinţă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Preacurata Stăpână văzând omorât pe Hristos, şi ca un Stăpân omorând pe vicleanul, plângând lăuda pe Cel ce a ieşit dintru cele dinlăuntru ale ei, şi de îndelungă-răbdarea Lui minunâdu-se, striga : Fiul meu preaiubite, nu uita pe roaba Ta, nu zăbovi doritul meu, Iubitorule de oameni.

Tropar, glasul al 8-lea.

   Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Isaachie, duhul tău.

Slavă..., Şi acum..., al Praznicului, sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8.

Iar de va fi în post, cântăm Canoanele Octoihului, și al Cuviosului pe 4.

CANONUL
Cuviosului

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos :


   Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

   Fiind eu omorât de patimi, înviază-mă cu rugăciunile tale, Părinte, ca unul ce stai acum cu multă îndrăzneală înaintea Vieții celor vii.

Slavă...

   Înlăuntrul inimii tale primind strălucirea Cea fără materie, te-ai luminat, şi toată negura patimilor ai pierdut, Părinte Isaachie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mântuieşte-mă pe mine, cel ce mă viforăsc întru amăgeala prea urâtelor patimi, ca una ce ai născut pe Mântuitorul, liniştea a toată lumea, Preacurată.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Cu tărie ai supus trupul cugetului, iar sufletul l-ai arătat slobod de robia patimilor, Cuvioase Isaachie.

Slavă...

   Cu ostenelile tale, Cuvioase înțelepte, bine lucrând arătura sufletului, ai odrăslit spicul nepătimirii şi al minunilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Lăudămu-te pe tine Preacurată, care eşti loc de sfinţenie şi masă înţelegătoare, ca pe una ce ai primit pe Hristos pâinea şi viața tuturor.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi..

   Cu strălucirea Preasfântului Duh luminându-te, ai gonit negura eresurilor, făcătorule de minune Isaachie; pentru aceasta toți cu un glas te cinstim.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea...

   Ca un nor sufletesc purtător de ploaie te-ai arătat celor de pe pământ Preacuvioase, adăpând ca o brazdă inimile credincioşilor, înconjurând marginile cu cuvintele tale cele dumnezeieşti, şi ai izvorât ploaia învăţăturilor, Preaînțelepte. Pentru aceasta ca nişte pâraie, buna-mireasmă a Duhului, cu cea de Dumnezeu cugetare, o ai odrăslit în inimile tuturor, de Dumnezeu purtătorule Isaachie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Praznicului :

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Gândesc la judecată, şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, spăimântezu-mă de răspunsul Judecătorului, şi mă îngrozesc de muncă şi de durerea focului, de întunericul tartarului, de scrâșnirea dinţilor, de viermele cel neadormit. Vai mie ce voi face când se vor pune scaunele, şi cărţile se vor deschide, şi faptele se vor vădi ? Atuncea, Stăpână, ajutătoare mie să-mi fii, şi folositoare prea-fierbinte, că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Cu ploile Darului ai izvorât râuri de minuni, care curăţă spurcăciunea, celor ce cu credinţă năzuiesc la tine Părinte.

Slavă...

   Cu rugăciunile tale cele de toată noaptea, şi cu stările cele de toată ziua, curăţindu-ţi mai-nainte sufletul, ți l-ai arătat casă Treimii, Cuvioase Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Munte netăiat te-a văzut odinioară Avacum pe tine Preacurată, din care S-a arătat Dumnezeu, şi ne-a înnoit pe noi, cei ce eram stricaţi.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Mânecând strigăm Ție Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

   Făcându-te lăcaş Dumnezeirii celei în trei Sori, ai împuţinat chipurile patimilor de la sufletul tău.

Slavă...

   Făcutu-te-ai izgonitor duhurilor celor necurate, căci ai fost lăcaş curat Preasfântului Duh.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce ai născut pe Soarele vieţii, Născătoare de Dumnezeu, luminează-mă pe mine, cel ce sunt cu totul întunecat de patimi.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Având înfrânare, rugăciune, dragoste netulburată, umilinţă întărită şi iubire adevărată, de toată pierzarea chitului celui înţelegător ai scăpat, câştigând pe Hristos, Părinte Isaachie.

Slavă...

   Dumnezeu ți-a îndreptat paşii cei către Dânsul, ca un puternic, şi arătat te-a făcut pe tine puternic, ca să calci pe capetele şerpilor şi ale scorpiilor, Isaachie preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Marie odorul cel curat al fecioriei, curăţeşte-mi mintea de negura patimilor, şi umple inima mea de Dar şi de dreptate, Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sau al Sfântului, glasul al 8-lea,

Podobie : Ca nişte pârgă a firii...

   Ca un credincios plăcut al lui Dumnezeu, aprinzându-te cu râvnă pentru Biserica lui Hristos, zăbalele lui Valent ai ţinut, şi pentru închiderea Bisericii, moartea lui cea pierzătoare prooroceşte mai-nainte ai spus Preacuvioase. Pentru aceasta roagă-te pururea pentru noi, cei ce te cinstim preafericite Isaachie.

SINAXAR

    Întru această lună în 30 de zile, Preacuviosul Părintele nostru Isaachie mărturisitorul. Egumenul mânăstirii Dăinuiţilor

Stih :
Din dumnezeiasca poruncă spre dumnezeiesc lăcaş s-a ridicat.
Şi locuinţa pământului Isaachie a lăsat.
Întru a treizecea zi,
Dumnezeiescul lsaachie din viaţă se săvârşi.

   Acesta a fost de la răsărit, şi venind în Constantinopol în zilele lai Valent arianul care se ridicase cu război, de mergea asupra Goţilor, îl întâmpină acest fericit, sfătuindu-l și rugându-l, să deschidă Biserica ortodocșilor, şi împăratul neascultându-l, el iarăşi îi ieşi înainte de-l dojeni asemenea, zicându-i să deschidă şi să dea bisericile ortodocșilor, de va vrea să nu piară fugind de către faţa vrăjmaşilor la război. Şi el scârbindu-se de atâta îndrăznire a Sfântului, porunci de-l bătură, şi-l lepădară în mărăcini. Iar Sfântul ieşindu-i iarăşi înainte la locul, ce se cheamă Triton, îi apucă calul de frâu însemnându-i aievea pieirea lui, de nu va întoarce bisericile creştinilor. Deci mâniindu-se, l-a dat pe seama lui Satornin şi a lui Victor, poruncindu-le să-l pună la pază până ce se va întoarce cu pace. Atuncea zise Sfântul : De te vei întoarce cu pace, mie nu mi-a grăit Dumnezeu, că vei da dosul de vei fugi dinaintea vrăjmaşilor tăi, şi vei fi prins, şi-ţi va fi sfârşitul vieţii tale de foc. Deci după ce a dat împăratul război, fiind biruit, scăpă într-o şură de paie, împreună cu Prepozitul, care având acest eres, întăriră pururea pe împăratul asupra ortodocșilor, şi întru acea şură s-a ars de goţi, iar Sfântul se mări pentru o proorocie ca aceasta şi pentru ortodoxa mărturisire, şi petrecându-şi rămășița vieţii în Constantinopol, către Domnul s-a dus.

     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Natalie de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Pe Natalie îl mărturisesc cărţile,
Că s-a făcut din ceata mucenicilor prin sabie.


     Tot în această zi, Cuviosul Varlaam cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Pe Varlaam și marginile pământului l-au cunoscut.
Că foarte a sihăstrit până ce a apus de pe pământ.


     Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Romano şi Teletie de sabie s-au săvârşit.

Stih :
Virtute suflând Romano împreună cu Teletie,
Vine ca împreună cu el să se sfârşească de sabie.


     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Evplu înfăşurat în piele de bou, şi pus în arsura soarelui, s-a săvârşit.

Stih :
Ard pe Evplu înfăşurat în piele de bou şi pus la soare.
Cei ce nu văd lumina înţelegătorului soare.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Ridicatu-te-ai către înălţimea nepătimirii, Fericite, căci în trup fiind te-ai asemănat îngerilor, şi te-ai arătat părtaş desfătării celei veşnice, strigând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Strălucind cu razele privirii Isaachie, ai risipit năpădirile dracilor, şi de răutatea lor ai mântuit pe mulţi care strigau : Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum... a Născătoarei :

   Iată că a luat în pântece pe Dumnezeu, Fecioara, de care marele Isaia a zis cu duhul, şi L-a născut, Căruia toți cântăm : Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Pe Împăratul slavei...

   Păzind făclia sufletului neadormită, cu untul-de-lemn al chinurilor tale, cu bucurie ai intrat în cămara de Mire cea nepieritoare, şi vieţuieşti în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   De haina cea grozavă a patimilor te-ai dezbrăcat, şi te-ai îmbrăcat cu haina cea frumoasă a dumnezeieştii nepătimiri, împărățind împreună cu Hristos, fericite Isaachie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Să lăudăm noroadelor pe Maica lui Dumnezeu, ca pe una ce este scaun cinstit şi preaînalt al lui Dumnezeu, pe ceea ce a fost după naştere singură păzită Fecioară.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Pe Împăratul slavei Cel fără de început, de Care se înfricoşează puterile cereşti, şi se cutremură cetele îngereşti; preoţi lăudați-L, noroade preaînălţați-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...

   Apus-ai ca o stea din lume, şi ai răsărit către Hristos, Soarele dreptății cel înţelegător, şi ca o rază ai lăsat credincioşilor bunătăţile tale cele cu chip luminos, care izgonesc negura sufletelor, Preafericite.

Slavă...

   Cinstită s-a făcut moartea ta înaintea lui Dumnezeu, Isaachie, căci cu cuviinţă ai viețuit pe pământ, păzind nevătămate poruncile şi dreptățile Lui, Înţelepte. Pentru aceasta ca unui drept ți-a răsărit ție lumina cea neînserată, Cuvioase înţelepte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Numai tu dintre femei ai încetat blestemul celor întâi zidiți, Mireasă a lui Dumnezeu, ca una ce ai născut pe Cel necuprins, cuprinzându-Se cu trupul. Înnoit-ai legile firii, ceea ce eşti nespurcată şi cele depărtate mai dinainte le-ai împreunat prin mijlocirea ta cea minunată.

Irmosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIZECI ŞI UNA


Sfântul Mucenic Ermie.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 ale Praznicului sau ale Octoihului, şi 3 ale Sfântului.

SĂ SE ŞTIE : Că din această zi poate începe Postul Sfinţilor Apostoli, atunci când Sfintele Paşti cad la 4 aprilie.

Stihirile Mucenicului, glasul 1:

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...


   Darul cel nebiruit al Celui ce te întărea pe tine întru neputinţe, Mucenice, a arătat tuturor puterea firii tale. Pentru aceea şi în trup muritor fiind tu, te-a întărit ca să biruieşti tare pe cei fără de trup, şi să primeşti darurile cele de biruinţă.

   Stingând focul nedumnezeirii cu picăturile sângiurilor, mare Mucenice, ai adăpat Biserica lui Hristos cu îndestulare, şi ai luminat inimile credincioşilor, celor ce cu bunăcredinţă cinstesc pomenirea ta cea sfântă şi cinstită.

   Ca un turn nesurpat, nu te-ai mişcat nicicum de năpădirile vrăjmaşilor, iar inimile lor le-ai cutremurat Ermie, şi cu toiagul nevoințelor tale celor vitejeşti ca un zid nerăsturnat, cugetele tuturor acelora ai sfărâmat.

Slavă..., Şi acum..., a Praznicului,

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Alunecându-mă cu năravul cel stricat, zac jos; ci alerg către limanul tău, Fecioară, tu mă mântuieşte de viforul cel împotrivitor, şi de ispitele cele de multe chipuri, ca neîncetat să laud Darul tău, Născătoare de Dumnezeu Maică pururea Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Fiul şi Stăpânul tău oarecând dacă L-ai văzut pe Cruce întinzându-și mâinile, şi cu sulița coastele împungându-i-Se, Maică Preacurată tânguindu-te, ai strigat : Vai mie ! Cum pătimeşti, patimile oamenilor luând, Iubitorule de oameni ?

Tropar, glasul al 4-lea.

   Mucenicul Tău, Doamne, Ermie întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Praznicului sau al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8.

Iar de se va întâmpla în post, cântăm Canoanele Octoihului, și al Mucenicului pe 4.

CANONUL
Mucenicului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos :

   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Arătatu-te-ai stea luminătoare, luminând muceniceşte cu dumnezeiască lumină a adevărului pe toți, cei ce cu credință curată te cinstesc pe tine Ermie.

   Cu plecarea cea către Dumnezeu, nebăgând nicicum în seamă toate cele din viață, ai intrat întru priveliştile mucenicilor, şi surpând pe vrăjmaşul, l-ai biruit înțelepte Mucenice.

   Cu chipul şi cu sufletul fiind frumos Ermie, te-ai făcut ostaş Împăratului celui ceresc, şi pe vrăjmaşii Lui i-ai umilit desăvârşit Mucenice.

Slavă...

   Nejertfind idolilor, Preafericite, ți-au scos dinții tăi, cu care ai sfărâmat fălcile leilor celor gânditori, şi te-ai încununat cu neveştejită cununa biruinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preasfântă Fecioară Maica lui Hristos, slava mucenicilor, şi bucuria îngerilor, împreună cu ei roagă-te Fiului tău, ca să se milostivească, şi să mântuiască pe robii tăi.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Tu eşti întărirea...

   Făcutu-te-ai cu Darul podoabă pătimitorilor de Dumnezeu luminată; pentru aceea noi cei din lume cu bunăcredinţă te cinstim, Înţelepte.

   Sfărâmându-ţi-se fălcile înţelepte Mucenice, laudă cu mulțumire cântai Dumnezeului nostru, Celui ce te întărea.

Slavă...

   Întărindu-te cu puterea Dumnezeiescului Duh, Preaînţelepte, cu bucurie ai umilit pe balaurul cel tare întru răutate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu gura şi cu limba te mărturisesc pe tine lăcaş preasfânt al lui Dumnezeu; pentru aceea Preacurată, mântuieşte-ne de toată munca.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Arătatu-te-a pe tine Hristos ca pe o stea preamare, ca să luminezi pe cei credincioşi cu strălucirile luptelor tale, Mucenice Ermie, părtaşule al îngerilor.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...

   Surpând înălţările vrăjmaşilor ca un ostaş puternic al Stăpânului, ai primit cununa biruinţei. Pentru aceasta te lăudăm pe tine ca pe un viteaz pătimitor, săvârşind cu credinţă pomenirea prăznuirii tale, întru care roagă-te ca să ne mântuim noi, Ermie mult răbdătorule.

Şi acum..., a Praznicului :

Iar de va fi în post, a Născătoarei :

   Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi umiliţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului : Stăpână, ajută-ne milostivindu-te spre noi, sârguiește că pierim de mulţimea păcatelor, nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine una nădejde te-am câştigat.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cea cu totul fără prihană şi Fecioara, dacă a văzut întins pe Cruce pe Fiul său, pe care L-a născut, cu dureri de moarte la suflet s-a rănit, şi a strigat cu amar : Unde este pomenirea darurilor şi a minunilor Tale, cu care s-a îndulcit adunarea cea nemulţumitoare, Fiule preaiubite ! Însă ca să mântuieşti neamul omenesc, acestea le rabzi acum, laud milostivirea Ta.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Izvoarele sângiuirilor tale, purtătorule de chinuri, au stins focul mulțimii dumnezeilor, iar credincioşilor s-au arătat rouă, Mucenice vrednicule de minuni.

   Neîngrozit ai intrat în cuptorul cel prea ars, dar cu putere dumnezeiască ai rămas nears, Mărite, asemenea ca tinerii.

Slavă...

   Stând în mijlocul văpăii în trei zile, rourându-te cu Darul Treimii, ai rămas nears, Mucenice pururea pomenite Ermie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prealăudată Stăpână, născut-ai mai presus de cuvânt pe Cel ce se odihneşte pe sfinţi; pentru aceasta cu laude te cinstim.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce eşti lumina neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Zdrobindu-ți-se trupul cu multe chinuri, Mucenice pururea pomenite, ai făcut prin Dar sfărâmarea pierzării idolilor. Pentru aceasta cu dumnezeiescul Dar, tămăduiești zdrobirile sufletelor tuturor binecredincioşilor.

   Cu băuturi de otrăvi foarte amare, ai rămas nevătămat, Fericite, aducând pe dătătorul acelora la credinţa cea adevărată, care s-a schimbat cu a ta luminată facere de minune către slava cea prealuminată a muceniciei.

Slavă...

   Nicicum nu te-ai depărtat de la starea cea mai bună a Celui ce te-a întărit pe tine, Preafericite, şi ți-a îndreptat toate suferințele cele către Dânsul, văzându-ți mai-nainte prostimea năravului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Văzutu-te-a Proorocul prin Duhul odinioară pe tine pruncă, sfeşnic înţelegător, care aveai făclia pe Hristos Domnul, care cu lumină nespusă ne luminează pe noi toți, cei ce cu credinţă te cinstim pe tine Preacurată.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Având către Dumnezeu toată dorirea deplin, cu bucurie răbdai durerile şi şuvițările dumnezeiescului tău trup, ca şi cum ar pătimi altul, Preafericite, văzând mai-nainte cununile.

   Răbdat-ai cu tărie scoaterea vinelor, Ermie Mucenice al lui Hristos, dezvânând prin Dar pe vrăjmaşul cel cu multă măiestrie, şi arătându-te pildă a toată bărbăția.

Slavă...

   Ascuțindu-te cu focul dragostei lui Hristos, cu adevărat te-ai făcut ca o sabie cu două ascuţișuri, tăind de față taberele cele fără de Dumnezeu, ca un viteaz ostaş.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu cuviinţă dumnezeiască alăptezi pe Cel ce hrăneşte pe toți cu ameninţarea Sa, în braţe porți Stăpână pe Cel ce ține pe toți. Pentru aceasta după datorie, cu credință te slăvim Preacurată.

Irmosul :

   Curățeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL şi ICOSUL Praznicului.

Iar de va fi în post :

CONDACUL Sfântului, glasul al 6-lea.

Podobie : Plinind rânduiala cea...

   Chinuindu-te cu osârdie pentru Hristos, întru bătrânețile cele vitejeşti, ţi-ai câştigat bărbăție Mucenice Ermie, călcând cugetul cel rău al celor fărădelege, ai rămas nevătămat de adăpările cele cu otravă, strigând : Dumnezeu este cu mine, şi nimenea împotriva mea.

SINAXAR

    Întru această lună, în 31 de zile, pomenirea Sfântului Mucenic Ermie.

Stih :
Te vopseşti pe sineţi cu curgerea sângiurilor tale,
Ermie fiind tăiat, o ! de vopseaua ce nu are spălare.
Întru a treizeci și una zi,
Sabia viaţa lui Ermie răpi.


   Acesta a fost în zilele împăratului Antonin, din cetatea Comanilor, petrecând viaţă ostăşească; mare la stat fiind şi cărunt de bătrâneţe. Deci fiind prins pentru mărturisirea în Hristos, şi adus înaintea guvernatorului Sebastian, întâi îi zdrobiră fălcile, şi-i despuiară obrazul, şi-i dezrădăcinară dinţii. După aceea aprinzând un cuptor fu aruncat în mijloc, şi ieşind fără de nici o stricăciune, porunci să-l strice cu otrăvi de moarte. Care mâncându-le şi rămânând sănătos, trase la credinţă pe cel ce le amestecase, care mărturisind pe Hristos Dumnezeu, i s-a tăiat capul. Iar Sfântului îi scoaseră vinele trupului, şi fu aruncat într-o căldare fierbinte. Apoi îi împunseră ochii, şi fu spânzurat trei zile cu capul în jos. Şi aşa tăindu-i-se capul, către Domnul s-a dus.

     Tot în această zi, vrăjitorul cel cu a dat otrava Sfântului Ermie crezând în Hristos, de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Prin gustarea înţelegătoarei tale doctorii Cuvinte,
Omoară sabia pe cel ce prin înşelăciune vărsa băuturi otrăvite.


     Tot în această zi, Sfinţii cinci Mucenici cei din Ascalon, târâți pe pământ s-au săvârşit

Stih :
Haine dedemult, iar acum cincimea de bărbați târâți,
În străin aşternut, au fost Domnului aşternuţi.


     Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Evsevie şi Haralambie de foc s-au săvârşit.

Stih :
Învăpăiaţi de focul râvnei, doi nevoitori,
Nicicum s-au îngrozit de focul arzător.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne; miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Tinerii cei ce mersese din Iudeia în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinților noştri bine eşti cuvântat.

   Cu dreptatea cugetului uitându-te la Dumnezeu, Cel ce poate a mântui, ai răbdat durerile trupului cu vitejie Ermie, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Cu stropirea sângelui ai stins focul nedumnezeirii, intrat-ai în văpaie, dar nicicum nu te-ai ars, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Toată Biserica te fericeşte văzând vitejiile tale, şi Darul minunilor, şi dăruirile biruinței, care ți-a dat ție Domnul, Ermie Mucenice înţelepte, ca unuia ce te-ai chinuit luminat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Înfrumusețatu-te-ai Fecioară născând pe Hristos cel frumos întru podoabă, Care S-a asemănat nouă, şi a zidit din nou către viață pe cei ce erau sfărâmaţi. Pentru aceea cu credinţă pururea te lăudăm pe tine întru cântări.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Cei ce s-au făcut cu Darul...

   Fiind întărit cu legea adevărului, pătimitorule Ermie, cu bucurie ai defăimat porunca celor fărădelege, şi răbdând luptele cele mari, Fericite, ai câştigat lăcaşurile cele dintru înălțime în veci.

   De toată tăria durerilor ce mi se face, nu mă îngrozesc, nici voi da cinste celor ce nu sunt dumnezei, strigai Preafericite. Numai pe Unul cinstesc, pe Domnul Iisus, Care S-a răstignit, pe vremea lui Pilat.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ales-ai a te jertfi ca un miel fără prihană, pentru Cel ce S-a jertfit pentru noi ca o oaie, şi a ridicat de pe pământ toate jertfele cele spurcate. Pentru aceasta după vrednicie cu laude te mărim, Mucenice Ermie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile Fecioară, încăpând în pântecele tău pe Dumnezeu; pe Care roagă-L totdeauna să mă izbăvească de păcatul, care mă strâmtorează, ca lățindu-mă cu faptele bunei credinţe, să te fericesc pe tine cu bunăcredinţă.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

    Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Spăimântatu-s-a Cerul...

   Dezlegându-te de la trup, purtătorule de chinuri, Prealăudate, te-ai învrednicit a vedea bunătăţile, care mai-nainte a gătit Dumnezeu ție, şi celor ce au pătimit împreună cu tine, şi au biruit pe vrăjmaşul; cu care împreună roagă pe Domnul, să ne mântuim noi, Mucenice Ermie, vrednicule de minuni.

   Fiindu-ţi chipul frumos şi mai-naintea pătimirii tale, mai frumos s-a arătat înţelepte după chinurile cele minunate, înfrumusețându-se arătat cu lumina îngerească. Pentru aceea te-ai şi suit către cămările Mirelui cele frumoase, împodobindu-te cu cununi de biruință, înţelepte Ermie.

   Defăimând ostăşia cea de pe pământ, te-ai făcut ostaş Împăratului celui ceresc, cu a Căruia tare putere ai pierdut cu tărie toate taberele dracilor, şi după lege ți-a împletit cununile biruinţei, pururea rugându-te pentru noi, înţelepte Mucenice.

Slavă...

   Sosit-a pomenirea ta cea luminată, luminând cugetele noastre cu razele luptelor tale celor tari, întru care te rugăm, având îndrăzneală către Hristos, roagă-te neîncetat, ca să aflăm noi milă la ziua judecății.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe mine, cel ce cu mintea mea cea rea am fost despuiat de dumnezeiasca podoabă, ca să mă îmbraci cu îmbrăcămintea nestricăciunii, îmbrăcându-Se Dumnezeu cu mine, S-a născut din tine, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti scăparea tuturor oamenilor, întărire şi zid mucenicilor celor purtători de cununi şi veselia îngerilor.

Irmosul :

   Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

LUMINÂNDA şi STIHOAVNA Praznicului. Sau ale Octoihului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

SFÂRŞITUL LUNII LUI MAI, ŞI LUI DUMNEZEU LAUDĂ.