ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
MINEIUL PENTRU LUNA IULIE
ARE TREIZECI ŞI UNA DE ZILE ; ZIUA ARE 14 CEASURI ŞI NOAPTEA ARE 10 CEASURI


După ediţia din 1928.



LUNA  IULIE
ARE TREIZECI ŞI UNA DE ZILE
ZIUA ARE 14 CEASURI ŞI NOAPTEA 10 CEASURI.
 
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15



ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA ÎNTÂIA

În ziua întâia, Sfinţii făcătorii de minuni fără de arginţi, Cosma şi Damian, care au mărturisit în Roma.

LA VECERNIE

    La Doamne strigat-am... punem Stihirile pe 6, iar de se va întâmpla în vreo Duminică, Stihirile pe 10, ale Învierii 3, şi ale lui Anatolie 3, şi ale Sfinţilor 4.

Glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...


   Cu razele minunilor, goniţi toată neputinţa durerilor noastre, revărsând Darul fără de argint, şi împodobindu-vă cu darurile Învăţătorului, Celui ce a ridicat pe umeri durerile celor născuţi pe pământ. De două ori.

   Învăţându-vă întâi tămăduirilor, curăţiţi prin credinţă durerile tuturor; iar al doilea iarăşi duhovniceşte întrarmându-vă dumnezeieşte, goniţi şi neputinţele cele stricăcioase ale sufletelor noastre. De două ori.

   Fără argint primind Darul de la Hristos Dumnezeu, fără de argint tămăduiţi neputinţele tuturor, şi nu numai bolile noastre le curăţiţi, ci şi dobitoacelor daţi îndreptarea cea cuvântătoare, ca nişte milostivi. De două ori.

Slavă..., glasul al 6-lea a lui Anatolie.

   Fără de sfârşit este Darul Sfinţilor, care de la Hristos l-au luat; pentru aceasta şi moaştele lor din dumnezeiasca putere neîncetat lucrează minuni. Ale cărora şi singure numele cu credinţă chemându-se, de boli netămăduite izbăvesc. Prin care Doamne, şi pe noi din patimile sufletului şi ale trupului ne slobozeşte, ca un Iubitor de oameni.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu Sfinţii cei fără de arginţi, şi cu toţi Sfinţii, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua cea nespurcată şi nevinovata Stăpână, dedemult dacă a văzut pe Mielul său pe lemnul Crucii, ca o Maică se jelea, şi mirându-se striga : Preadulce Fiule, ce este această nouă şi preaslăvită vedere ? Cum te-a dat pe tine adunarea celor fărădelege judecăţii lui Pilat ? Şi spre moarte osândeşte pe viaţa tuturor ! Ci laud Cuvinte pogorârea Ta cea nespusă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasului 1


Podobie : Ceea ce eşti bucuria...


   La pomenirea celor fără de arginţi toţi să alergăm; din inimă curată, şi din cunoştinţă de sine lămurită, strigând către dânşii : Bucură-te doime, tămăduirea bolnavilor, căci aţi primit de la Dumnezeu puterea tămăduirilor.

Stih : Sfinţilor, celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul ţoale voile Sale într-înşii.

   Păzind poruncile Domnului, şi prea-înţelepţeşte tăind boala iubirii de argint tămăduiţi fără de argint. Pentru aceasta după vrednică datorie cinstim chinuirea voastră cea cinstită făcătorilor de minuni : Rugaţi-vă să ne mântuim noi.

Stih : Iată acum ce este bun sau ce este frumos fără numai a locui fraţii împreună.

   Ca unii ce aţi luat îndrăzneală, de la însuşi Dumnezeu, a milui şi a mântui, izbăviţi de multe feluri de primejdii, şi de patimi, de nevoi, şi de supărările sufletului şi ale trupului, pe cei ce cu credinţă vă laudă pe voi purtătorilor de Dumnezeu fără de arginţi.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Având pe Hristos pururea lucrând întru voi, Sfinţilor cei fără de arginţi, minuni faceţi în lume, pe cei bolnavi vindecaţi. Pentru că doctoria voastră izvor este neîmpuţinat, şi scoţându-se dintr-însul, mai mult izvorăşte, şi vărsându-se mai de prisosit este, în toate zilele se deşartă, şi mai mult se înmulţeşte, tuturor dând şi nescăzând. Şi cei ce scot, se satură de tămăduiri, şi acelaşi rămâne neîmpuţinat. Deci ce vă vom zice pe voi ? Doctori, tămăduitori de suflete şi de trupuri, vindecători de patimi nevindecate, care în Dar tămăduiţi pe toţi, luând darurile de la Mântuitorul Hristos, Cel ce dăruieşte nouă mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...


   Pocăinţă nu ai suflete nepocăite, ce te zăboveşti ? Tăierea morţii se apropie, şi sfârşitul ca un fur a sosit; aleargă, şi cazi înaintea Născătoarei de Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Hristoase văzându-Te răstignit, ceea ce Te-a născut a strigat : Fiul meu ce taină străină văd ? Cum mori cu trupul spânzurându-Te pe lemn, Dătătorule de viaţă ?

Tropar, glasul, al 8-lea :

   Sfinţilor cei fără de argint şi de minuni făcătorilor, cercetaţi neputinţele noastre; și ca cei ce în Dar aţi luat, în Dar daţi-ne nouă.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, fără mucenicie, şi al sfinţilor pe 6,


CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :


   Celui ce a povăţuit dedemult pe Israil, fugind din robia lui Faraon, şi în pustie l-a hrănit; să cântăm Mântuitorului nostru Dumnezeu, că S-a preaslăvit.

   Prin cuvinte de cântări să lăudăm astăzi cu glasuri de veselie, pe cei prin Dar daţi de la Dumnezeu nouă tuturor, făcători de minuni şi doctori, întărire Bisericii, şi reazem credincioşilor.

   Cei ce totdeauna ne batem de întreitele valuri întru adâncul bolilor, şi în vifor cumplit de boli cumplite, veniţi să mergem cu bucurie la limanul doctorilor celor fără de arginţi, ca să ne mântuim.

Slavă...

   Din bunătăţile cele prealuminate arătându-vă, Fericiţilor, casă Dumnezeiescului şi atot-lucrătorului Duh, ne arătaţi nouă această dumnezeiască casă noian de tămăduiri dumnezeieşti, cu cercetările voastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine, care eşti lăcaşul lui Dumnezeu, masa cea înţelegătoare, frumuseţea lui Iacov, podul cel ce lesne trece pe dânsul, şi scara cea nemişcată, neamurile neamurilor cu dragoste te fericim, Preacurată.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Cela ce întăreşti tunetul ...


   Doimea cea cinstită a dumnezeieştilor celor fără de arginţi, luminându-se prealăudat cu strălucirile cele în trei sori, luminează marginile pământului cu luminile tămăduirilor, întru slava Dumnezeului nostru.

   Fiind împreunaţi sfinţilor cu cetele cele îngereşti, şi stând înaintea scaunului slavei cu toată cinstea, luaţi aminte la cei de jos cu milostivire, scoţându-i totdeauna din răutăţi.

Slavă...

   Teologhisind Sfinţilor, pe Treimea Cea Dumnezeiască însăşi Stăpânire, aţi vieţuit pe pământ ca nişte îngeri, împlinind voia cea dumnezeiască, și acum vă fericiţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce este înfricoşat către oştile cele de sus, negrăit S-a sălăşluit întru tine, aflându-te mai curată decât firea cea văzută, şi cea înţelegătoare, Preacurată Fecioară, pentru aceasta te fericim.

Irmosul :

   Cela ce întăreşti tunetul, şi zideşti Duhul, întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

   Dătători tămăduirilor minunaţi, şi sfeşnice purtătoare de lumină ale minunilor v-aţi arătat tuturor prin Darul Duhului; căci văpaia patimilor răcorindu-o cu credinţa, printr-însa încălziţi cugetul credincioşilor. Pentru aceasta având noi lăcaşul vostru cel dumnezeiesc casă de doctorie sufletelor, strigăm către voi : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, purtătorilor de Dumnezeu cei fără de arginţi, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră. De două ori.

Slavă... Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine Fecioară, ca pe ceea ce numai tu între femei mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericesc; că Focul Dumnezeirii întru tine S-a sălăşluit, şi ca pe un prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie slăvim preasfântă naşterea ta, şi cu un glas strigăm către tine : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu credinţă ne închinăm preasfintei naşterii tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşica văzându-L fără dreptate ridicat pe Cruce, plângând strigă cu amar :
Lumea se bucură luând izbăvire prin Tine, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care rabzi pentru milostivirea milei preabune Dumnezeule, Doamne Cel fără de păcate. Căreia cu credinţă să-i strigăm : Milostivire arată Fecioară spre noi, şi iertare de păcate dăruieşte celor ce ne închinăm patimilor Aceluia.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Dumnezeule auzul Tău, şi m-am temut, văzut-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Îmbrăcându-vă sfinţilor cu podoaba nestricăciunii, prin dezbrăcarea trupului celui pământesc, totdeauna staţi înaintea Scaunului Treimii dimpreună cu îngerii.

   Patimile sufletelor celor cu multe dureri le vindecaţi, şi bolile trupului le tămăduiţi, cei cu bune laude fără de arginţi, dăruind sănătate şi mângâiere de către toate cele ce aduc întristare.

Slavă...

   Cercetaţi pe cei ce cu bună credinţă aleargă la Sfântul vostru lăcaş, cei ce sunteţi fără de argint, dăruind sănătate şi linişte, de toate cele ce aduc întristare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făclia Dumnezeieştii Lumini se slăveşte, Născătoarea de Dumnezeu, cea mai aleasă decât toate făpturile, care a îndumnezeit pe om, ca una ce a născut pe Dumnezeu.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Răsare-mi mie Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine mânecă duhul meu, şi te laudă pe Tine; că Tu eşti Dumnezeul nostru, şi la Tine scap Împăratul păcii.

   Cei fără de argint lăudaţi ai lui Hristos, trăgându-se de la răsăritul cel cu adevărat dătător de lumină, luminează lumea cu lucirile tămăduirilor, şi risipesc întunericul cel cumplit al patimilor.

   Cei ce suntem înviforaţi de boli, şi înecaţi de patimi, şi cufundaţi cu întreitele valuri ale întâmplărilor celor fără de măsură, veniţi cu bucurie să scăpăm la limanul preaînţelepţilor doctori.

Slavă...

   Dorind Sfinţii, pe Treimea Cea mai presus de dumnezei, i s-au arătat Ei slugi. Pentru aceea cu milostivire tămăduiesc bolile tuturor cele cumplite, arătându-se pururea minunaţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Răsare-mi Stăpână raza Dumnezeieştii cunoştinţe, mie celui ce sunt cumplit cuprins de întunericul necunoştinţei şi mă povăţuieşte către lumina pocăinţei Preacurată, ceea ce eşti uşa Luminii.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Cuprinzându-mă furtuna...


   Izvorând ape de vindecări, ca nişte izvoare de mântuire, spălaţi toată întinăciunea bolilor celor sufleteşti şi trupeşti, Sfinţilor cei fără de arginţi, luminători ai lumii cei prealuminaţi.

   Sfânt este lăcaşul vostru, fiind împodobit cu minuni şi cu semne, la care tot omul, ce aleargă dintru tot sufletul, câştigă sănătate, fericindu-vă pe voi după datorie.

Slavă...

   Ca două stele străluciţi la întărirea Bisericii lui Hristos, şi cu bunăcredinţă o luminaţi pe dânsa cu razele tămăduirilor, lucrătorilor de minuni, cei cu nume mare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mântuieşte-mă ceea ce ai născut pe Mântuitorul; căci mă tulbură adâncimea păcatelor, şi mă înviforează valurile dezmierdărilor, şi mă întristează furtuna duhurilor celor viclene.

Irmosul :

   Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage. Ci Tu, Ocârmuitorule bune, mai-nainte apucând ocârmuieşte-mă, ca pe Proorocul, şi mă mântuieşte.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie : Cele de sus căutând...


   Cei ce aţi primit Darul tămăduirilor, daţi sănătate celor ce sunt întru nevoi, doctorilor care sunteţi făcători de minuni, măriţi. Ci dar cu cercetarea voastră, surpaţi semeţiile vrăjmaşilor, tămăduind lumea cu minunile.

ICOS

   Cuvântul înţelepţilor doctori este mai presus decât toată mintea şi înţelepciunea, căci dăruieşte sănătate tuturor din-destul. Pentru aceasta şi mie mi-a dăruit Darul de povestire, să-i laud ca pe nişte purtători de Dumnezeu, şi slugi bineplăcute lui Hristos, care dau mulţime de tămăduiri către toţi, şi-i izbăvesc de boli, vindecând lumea cu minunile.

SINAXAR

    În ziua dintâi, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian, cei ce s-au săvârşit în Roma.

Stih :
Împroşcările de pietre pe fraţi nu i-au despărţit,
Ca cei ce amândoi întărindu-se pe Hristos ca pe o piatră au stătut,
În Iulie în întâia zi,
Cei fără de arginţi moarte de pietre suferi.


   Aceştia au fost din marea cetate a Romei în zilele împăratului Carin, fraţi fiind, şi cu meşteşugul doctori, vindecând nu numai oameni, ci şi dobitoace. Şi cerşind ca plată pentru doctorie de la cei ce se lecuiau, credinţa şi mărturisirea în Hristos, neluând altceva nimic. Deci, fiind pârâţi la împăratul, cum că cu meşteşug fermecătoresc fac vindecările, şi prinzând pe alţii pentru dânşii, ei nesuferind a fi alţii în locul lor, s-au dat singuri. Şi nevrând să se lepede de Hristos, ci mai vârtos încă şi pe împăratul acesta Carin îl mântuiră din păgânătate, fiind tămăduit de dânşii. Căci acesta la întrebarea ce le făcea, spăimântându-i cu grele înfricoşări, i s-au dezlegat grumazii, de i s-a întors obrazul la spate. Şi pentru aceasta cei ce se aflau acolo, au crezut în Hristos, cu care şi împăratul cu toţi ai casei lui a mărturisit pe Hristos, şi a liberat pe sfinţi, trimiţându-i cu cinste la locul lor. După aceea dascălul lor, cel ce i-a învăţat meşteşugul doctoriei, pizmuindu-i şi luându-i, se sui cu dânşii într-un munte, făcându-se a merge ca să culeagă ierburi de leacuri, deci acolo sculându-se îi ucise cu pietre.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vasilie, ce a întărit mânăstirea de la izvorul adânc.

Stih :
Cu adevărat prin faptă Vasilie te-ai văzut,
Ca cel ce peste necuvântătoarele patimi ai împărăţit.


    Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Petru Patriciul ce a vieţuit întru ale lui Evandru.

Stih :
Lăsând slava pământului, şi îndulcirea pământească.
Petru după moarte s-a împărtăşit de slava cerească.


    Tot în această zi, Cuviosul Leon pustnicul, care gol petrecând s-a săvârşit.

Stih :
Mai-nainte de moarte Leone, trupului sau Evei nu te-ai plecat,
Precum întâiul Adam, şi gol fiind nu te-ai ruşinat


    Tot în această zi, Sfinţii două mii de Mucenici, care prin sabie s-au săvârşit.

Stih :
Sabia omoară două mii de bărbaţi,
Cinstiţi nevoitori, care erau neînfricoşaţi.


    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Mavrichie, care fiind uns cu miere şi muşcat de albine s-a săvârşit.

Stih :
Mavrichie gol cu miere uns fiind,
Muşcările albinelor dulce miere era socotind.

    Tot în această zi, Sfinţii douăzeci şi cinci de Mucenici, care în Nicomidia prin foc s-au săvârşit.

Stih :
Numărul bărbaţilor în foc arşi este împrejur încheiere,
Căci de cinci ori cinci arătată este ca o înconjurare.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Chipului celui de aur ne-închinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare în cuptorul focului, care ca întru o cămară luminată dănţuiau cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Norodul lui Dumnezeu adunându-se cu credinţă la Biserica voastră, Fericiţilor, vesteşte darurile voastre, laudă tămăduirile, măreşte luminat vieţuirea cea dumnezeiască, şi fericeşte pururea petrecerea cea cinstită.

   Veniţi cu credinţă să vedem izvorul, care izvorăşte, râuri de minuni, şi cu veselie împreună Domnului să strigăm : Foarte eşti minunat Dumnezeule, Cel ce faci minunate minuni pe pământ, prin robii Tăi.

Slavă...

   Înfrumuseța-tu-s-a Biserica Sfinţilor celor fără de arginţi cu multe minuni, întru care se vindecă multe feluri de boli, ale celor ce cu credinţă neîndoită aleargă la dânsa, şi pururea trimit laudă lui Dumnezeu, ca unui Dătător de bunătăţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pogorâtu-S-a Hristos ca ploaia pe lână în pântecele tău, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, şi încetat-au pâraiele nelegiuirii, şi ca un Dumnezeu va izvorî nestricăciune şi viaţă celor ce cântă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pământul şi toate...


   Pământul locuind, în ceruri arătat aţi dobândit vieţuire cerească, nevoindu-vă bine şi surpând pe şarpele, aţi primit Har a vindeca bolile oamenilor, întru slava şi lauda Domnului, Sfinţilor fără de arginţi.

   Prin rugăciunea cea către Dumnezeu, Sfinţilor, deschideţi ochii, şchiopilor arătat le daţi bun umblet, şi slăbănogilor sănătate desăvârşită, minunându-vă cu credinţă, Sfinţilor fără de arginţi. Pentru aceasta după datorie vă lăudăm pe voi.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh Domnul.

   Ca un rai înţelegător ni se cunoaşte nouă această casă a Sfinţilor, care pururea aduce înainte bun miros de taină, Darul cel dumnezeiesc, care vi l-a dăruit vouă Iisus, dând cugetelor noastre bună mireasmă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din sângiurile tale cele sfinţite S-a întrupat Ziditorul tuturor, şi a ieşit din pântecele tău, păzindu-te pe tine Fecioară, o minunea minunilor ! O arătare de taină nouă ! Care s-a lucrat întru tine întru toţi veci.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm,...

   Pământul, şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi zăduful, fiii oamenilor şi preoţi, binecuvântaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Făcut-a biruinţă cu braţul...


   O cât este de mare această Biserică preasfinţită, Sfinţilor fără de argint, către care venind, săvârşiţi măriri şi semne înfricoşate, şi minuni cu adevărat, Înţelepţilor. Pentru aceasta adunându-ne astăzi, vă lăudăm pe voi cu mare glas.

   Toţi să încheiem danţuri duhovniceşti, mărind pe Cosma cugetătorul de Dumnezeu, şi pe Damian cel ales, pe doimea cea cinstită, care prin fapte bune au slăvit pe Stăpânul a toată lumea, şi Dumnezeu şi Domnul şi Mântuitorul tuturor.

Slavă...

   Deschisu-s-a tuturor pe pământ casă de doctorie, Sfântă casa celor fără de arginți, care încetează frigurile celor ce adesea vin către dânşii, şi izbăveşte pe cei necăjiţi de duhuri cumplite, şi dă tămăduire tuturor oamenilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară ceea ce te-ai arătat mai presus decât Heruvimii, fă mintea mea mai presus de zburdările trupului şi de supărările vieţii, şi-mi dă putere a umbla cu bună podoabă pe căile cele de izbăvire, care ne duc la cetatea cea de sus, Preacurată.

Irmosul :

   Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime, şi ne-a îndreptat pe calea păcii.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu duhul în biserică...


   Primind de la Dumnezeu Darul tămăduirilor, fericiţilor cei fără de arginţi, tămăduiţi bolile, şi vindecaţi pe toţi, cei ce cu credinţă aleargă la dumnezeiască Biserica voastră. Pentru aceasta ca dintr-un glas dimpreună, după vrednicie fericim cinstită pomenirea voastră.

A Născătoarei :

Podobie : Lumină neschimbată...


   Arată milostivire de ascultare, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, şi mântuieşte pe cei ce se închină preacuratului tău chip, căci toţi la tine avem nădejde, ca la o folositoare întărită.

LA LAUDE

Stihirile pe 4. Glas al 4-lea.

Podobie : Dat ai semn...


   Ca nişte râuri revărsătoare, şi arătat poezitoare cu apele Duhului, adăpaţi zidirea cu dumnezeieştile semne, şi cu dările vindecărilor cele minunate, şi patimile cele pierzătoare de suflet le uscaţi, şi bolile tămăduiţi, şi duhuri goniţi, purtătorilor de Dumnezeu fără de arginţi, şi rugătorilor pentru sufletele noastre. De două ori.

   Supunând patimile cele necuvântătoare, dăruiţi oamenilor şi dobitoacelor facerile de bine, cu puterile cele sufleteşti, de la Hristos fiind îmbogăţiţi cu Darul tămăduirilor. Pentru aceasta săvârşind sfinţită, şi purtătoare de lumină prăznuirea voastră, cerem luminare sufletelor noastre.

   Biserica voastră cea dumnezeiască, s-a arătat ca Cerul de luminoasă şi cerească, având acum ca nişte stele minunile cele de mântuire, şi ca un soare luminos dumnezeiască lucrarea vindecărilor, Cosma preafericite, Damiane pururea pomenite, cei ce sunteţi slugi Domnului, şi rugători pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 4-lea.

   Izvorul tămăduirilor având Sfinţilor cei fără de arginţi, tămăduiri daţi tuturor celor ce le trebuiesc; că de preamari daruri v-aţi învrednicit de la izvorul cel pururea curgător al Mântuitorului Hristos; că a zis către voi Domnul, ca cei împreună râvnitori cu Apostolii : Iată v-am dat vouă putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoateţi pe ele, şi să tămăduiţi toată boala şi toată neputinţa. Pentru aceasta întru învăţăturile Lui bine vieţuind, în dar aţi luat în dar daţi tămăduind patimile sufletelor, şi ale trupurilor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De tot felul de primejdii păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu ca să te slăvim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei.

   Cea Preacurată văzând răstignit pe Hristos, Iubitorul de oameni, şi coasta pătrunsă cu suliţa, plângând striga : Ce este aceasta Fiul meu ? Ce Ți-au răsplătit Ție nemulţumitoarele popoare, pentru bunătăţile cele ce ai făcut lor ? Şi Te sârguieşti ca să mă faci pe mine lipsită de Fiu, întrutot preaiubite; mă minunez Bunule Îndurate de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

De voieşti, fă Slavoslovia mare, iar de nu, STIHOAVNA din Octoih, Slavă..., a Sfinţilor, glasul al 2-lea.

   Izvorul tămăduirilor, numai pe unul într-un an tămăduia; iar lăcaşul celor fără de arginţi, toată mulţimea celor bolnavi vindecă, că neîmpuţinată este şi necheltuită bogăţia Sfinţilor. Pentru rugăciunile lor Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei.

Podobie : Când de pe lemn...


   Strugurul cel întrutot copt Preacurată, pe Care nelucrat L-ai purtat în pântece; dacă L-ai văzut pe Acesta spânzurat pe lemn, tânguindu-te ai strigat, zicând : Fiule, izvorăşte must prin care se va lepăda toată beţia patimilor, Făcătorule de bine, pentru mine care Te-am născut, prin îndurarea Ta milostivindu-Te.

Şi cealaltă slujbă a Utrenie după rânduială şi Otpustul.



 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOUA


Punerea cinstitului veşmânt ai Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, în Vlaherne.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6 glas 4.

Podobie : Dat-ai semn celor ce...


   Dat-ai Iubitorule de oameni pe Maica Ta ajutătoare robilor Tăi, ca un Milostiv, prin care ai făcut rânduiala Ta cea negrăită şi înfricoşată şi dumnezeiască, vrednicia noastră cea întâi zidită o ai îndreptat. Pentru aceasta preacinstită prăznuirea ei cinstind, lăudăm puterea Ta, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre. De două ori.

   Cetatea care te cinsteşte pe tine şi după datorie te slăveşte, o acoperi prealăudată, cu cinstitul tău veştmânt Preacurată, de barbarii cei prea fără de Dumnezeu, de foamete, de cutremur şi de războiul cel dintre noi totdeauna, Fecioară, ceea ce eşti neispitită de nuntă, şi pentru aceasta te slăveşte pe tine Preasfântă dumnezeiască Mireasă, ajutătoarea oamenilor. De două ori.

   Cinstitul tău veştmânt, de Dumnezeu dăruită Stăpână, l-ai dăruit cetăţii tale bogăţie nefurată, acoperământ şi laudă, şi zid nebiruit, şi visterie de tămăduiri, şi izvor de minuni pururea curgător, şi liman de mântuire celor înviforaţi totdeauna. Pentru aceasta te lăudăm pe tine prealăudată Stăpână. De două ori.

Slavă..., Şi acum... glasul al 2-lea.

   Gândul şi mintea curăţindu-ne, cu îngerii şi noi să prăznuim luminat, începând cântarea lui David, Fecioarei, Miresei Împăratului Hristos Dumnezeului nostru : Scoală-te Doamne zicând întru odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţeniei Tale, că o ai împodobit pe dânsa ca pe o cămară frumoasă, şi o ai dăruit cetăţii Tale Stăpâne, să o apere şi să o acopere, de barbarii cei potrivnici cu puternică tăria Ta, pentru rugăciunile ei.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


   Cămară însufleţită numai tu te-ai făcut lui Dumnezeu, şi cinstit veştmântul tău, cel pus ca o visterie în Sfântă casa ta, credincioşilor sfinţenie şi zid nebiruit l-ai dăruit, prin care cetatea ta se mântuieşte, Maica lui Dumnezeu, lăudând dumnezeiască puterea ta.

Stih : Scoală-te Doamne întru odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţirii Tale.

   Cinstit veşmântul tău, care a acoperit Sfânt şi cinstit trupul tău Curată, îmbrăcăminte de slavă l-ai dăruit tuturor, şi izvor care izvorăşte apele Darului cele pururea vii. Al căruia punere prăznuim, cinstindu-te de Dumnezeu Născătoare, pe tine cea mai cinstită decât toate.

Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii norodului.

   Casa ta Stăpână, purtând sfinţit veşmântul tău ca o vistierie de sfinţenie, totdeauna sfinţeşte pe toţi, cei ce aleargă cu credinţă; şi pe tine după datorie te fericesc într-însa totdeauna, ceea ce eşti nădejdea sufletelor noastre, şi acoperământ tare, şi întărire.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.

   Ca cu o cunună prealuminoasă s-a îmbrăcat Biserica lui Dumnezeu cu Sfântul tău veşmânt, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, şi bucurându-se, se luminează astăzi, şi prin taină dănţuieşte strigând ţie Stăpână : Bucură-te diademă cinstită, şi coroana Dumnezeieştii slave; bucură-te una slava plinirii, şi veşnica veselie. Bucură-te limanul şi folosinţa celor ce aleargă la tine, şi mântuirea noastră.

Tropar, glasul al 8-lea.

   Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, acoperământul oamenilor, veşmântul şi brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetăţii tale ai dăruit, prin naşterea ta cea mai presus de fire nestricată rămânând, că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta te rugăm, pace lumii tale dăruieşte, şi sufletelor noastre mare milă.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Născătoarei de Dumnezeu, de trei ori.

După întâia Catismă, Sedealna glasului al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

   Întru punerea cinstitului tău veşmânt, prăznuieşte astăzi norodul tău prealăudată, şi neîncetat strigă către tine : Bucură-te Fecioară, lauda creştinilor.

Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul, şi Podobia aceeaşi.


   Prăznuieşte astăzi lumea, cinstită punerea veşmântului tău, o Curată, şi cu dragoste strigă către tine : Bucură-te Fecioară ajutătoarea credincioşilor.

Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.

CANOANE

Două ale preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cel dintâi cu Irmosul pe 8, şi al doilea pe 4.

CANONUL Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :


   Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă. Ca Ție ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruinţă.

   Cinstitul tău veşmânt de Dumnezeu Născătoare Fecioară, norodului celui ce te cinsteşte pe tine pururea, l-ai dăruit acoperământ sfinţit, toată năvălirea celor potrivnici totdeauna biruind cu puterea Duhului.

   Cu pipăirea Celui ce S-a arătat cu trup pe pământ pentru noi din curat sângele tău, sfinţit veşmânt ţi-ai sfinţit cu atingerea de trupul tău. Prin care pe toţi robii tăi, cei ce te laudă pe tine, îi sfinţeşti Fecioară.

   Visterie cinstită celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă Fecioară ceea ce eşti bună cu adevărat, le-ai dăruit veşmântul tău, pe toţi îmbogăţindu-i cu darurile Dumnezeiescului Duh, şi cu multe arătări de minuni.

   Mieluşea neîntinată, ceea ce ai născut pe Mielul lui Dumnezeu mai presus de fire, dăruitu-ne-ai nouă cinstită haina ta, care curăţeşte totdeauna cu adevărat întinăciunea şi spurcăciunea celor ce se închină ei, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Cântarea 1-a, glasul acelaşi.

Irmos : Adâncul Mării Roşii...


   Făclie de lumină arătătoare şi neapusă, Biserica celei Preacurate aflând cinstită haina ei, ca un cer luminos luminează lumea astăzi cu razele darurilor.

Slavă...

   Putere şi legătură de întărire Preacurată, dumnezeiescul tău veşmânt dobândindu-l cu adevărat cetatea ta, tărie nebiruită are, pentru aceasta se şi bucură de tine.

Şi acum...

   Mai cinstită decât sicriul cel dedemult cu adevărat, racla ta s-a arătat pe pământ de Dumnezeu Născătoare, ale căreia închipuirile purtând, încă şi cunoştinţele adevărului credincioşilor păzind.

Catavasie : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a :

Irmos :


   Biserica cea stearpă a născut din păgâni, şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti Doamne.

   Pe sfinţirea cea frumoasă, pe uşa cea cerească, pe Maica lui Dumnezeu să o lăudăm, şi veşmântul ei cel ce izvorăşte daruri dumnezeieşti, cu dragoste să-l sărutăm.

   Cu haina nestricăciunii, pe cei cu stricăciunea goliţi, prin nestricată naşterea ta pe toţi i-ai îmbrăcat Curată; cărora cinstit veşmântul tău le-ai dăruit bogăţie neîmpuţinatâ.

   Preacurată, tu pe Cel ce acoperă tot Cerul cu norii l-ai acoperit cu cinstit veşmântul tău, căruia închinându-ne cu credinţă pe tine te slăvim, acoperământul sufletelor noastre.

   Doctorie fără de plată celor neputincioşi este dumnezeiasca casa aceasta, că veşmântul tău Curată, izvor, care neîncetat izvorăşte tămăduiri, l-a câştigat, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos : Se veseleşte de tine Biserica...


   Să cinstim credincioşii ca pe o legătură de împreunare cu Dumnezeu astăzi, cu credinţă primind veşmântul celei Preacurate.

Slavă...

   Mult-cinstită haina celei Preacurate şi preacinstite, nouă necredincioşilor prin Dar ne izvorăşte astăzi tămăduiri.

Şi acum...

    Ca nişte rouă de dimineaţă veselia ta curgând pururea, potoleşte cuptorul patimilor, al celor ce te cinstesc pe tine totdeauna.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Cela ce te-ai înălţat...


   Izvoarele tămăduirilor Născătoarei de Dumnezeu, care ies din preacinstit sicriul tău ca din Eden, adapă faţa pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta te lăudăm, şi cu credinţă te slăvim, şi cu mulțumire strigăm pururea : Bucură-te ceea ce una eşti nădejdea celor ce te laudă pe tine.

Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.

Cântarea a 4-a :

Irmos :


   Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe Crucea Ta, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.

   Să slăvim pe cea singură binecuvântată, şi cu credinţă să ne atingem de veşmântul ei, ca să primim Darul Duhului.

   Preacurată, cinstim veşmântul tău, pe care ca pe un izvor de nestricăciune, şi îmbrăcăminte aleasă a slavei, l-ai dat tuturor celor ce te laudă.

   Ca pe o visterie de mult preţ cetatea care te cinsteşte pe tine, câştigând veşmântul tău Fecioară, cu credinţă îl sărută şi Dar primeşte.

   Preacurată şi singură binecuvântată, care eşti mai sfântă decât Heruvimii, mântuieşte de toată primejdia sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine.

Alt Canon,

Irmos : Ridicat pe Cruce...


   Ca o tărie preacinstită de Dumnezeu Născătoare, Făcătorul şi Ziditorul întemeindu-te pe tine, ca cu nişte stele te-a împodobit cu dumnezeieşti străluciri, cu care luminezi marginile.

Slavă...

   De pe pământ la Cer Născătoare de Dumnezeu, dumnezeiesc veşmântul tău Preacurată, ne trage pe noi cei aprinşi cu căldură de dragostea lui. Pentru aceasta pe tine te slăvim ca pe o pricină a măririi celei mai bune.

Şi acum...

   Iată Darul cel nedeşertat, veniţi toţi cu inimă curată, o iubitorilor de praznic; de scoateţi dumnezeieşti ape, care din-destul izvorăsc din cinstită racla celei Prealăudate.

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

   Tu Stăpână Preacurată robilor tăi ai dăruit întărire, veşmântul şi cinstitul tău brâu, dumnezeiască îngrădire.

   Rai frumos, care izvorăşte din sine bună mireasma Duhului, Preacurată, casa care ține în sine haina ta, s-a arătat.

   Preasfântă, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ale celor ce cu credinţă cinstim, Sfântul şi preacinstitul tău veşmânt.

   Biserici ale lui Dumnezeu, Celui ce S-a sălăşluit întru tine, arată-ne de Dumnezeu Născătoare pe noi, cei ce te fericim pe tine întru dumnezeiască biserica ta.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :


   Tu Doamne pe Maica Ta o ai slăvit, Tu ai înălţat mai presus de toate puterile cele de duhuri slava ei fără asemănare.

Slavă...

   Darul lui Dumnezeu tu eşti Preacurată de Dumnezeu Născătoare, care izvorăşte din-destul din cinstită racla ta, celor ce cu dragoste se închină ţie.

Şi acum...

   Credincioşii împăraţi se încing cu tine ca cu o putere, și cetatea ta avându-te pe tine legătură, se laudă cu veşmântul tău Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a :

Irmos :


   Strigat-a mai-nainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile,
Proorocul Iona în chit rugându-se : Din stricăciune mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al puterilor.

   Arătat-ai împărătesei tuturor cetăţilor, ceea ce ai născut pe Împăratul şi Domnul tuturor, ca un zid nestricat, cinstită şi sfântă haina ta.

   Bucurându-ne, darul Fecioarei să-l slăvim, şi preasfânt veşmântul ei să-l cinstim, din care toată sănătatea celor neputincioşi neîncetat iese.

   Născătoare de Dumnezeu izvor curgător de ape de viaţă pe tine te cunoaştem, şi cinstim dumnezeiescul tău veşmânt, din care în toate zilele izvorăşte credincioşilor vindecări.

   Domnul cu tine fiind de Dumnezeu Născătoare, firea omenească luişi locuită o a făcut, şi toată vătămarea celui străin o a gonit.

Alt Canon,

Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...


   Pe tine toată mai presus de fire te-a proslăvit Domnul, toată te-a împodobit Fecioară, pe tine toată te-a cinstit mai presus de cuvânt de Dumnezeu Născătoare, cu brâul, cu veşmântul şi cu dumnezeiasca raclă.

Slavă...

   Tărie pe tine credincioşii câştigându-te şi laudă, se încing cu mărire, cinstit brâul tău de Dumnezeu Născătoare dobândindu-l, ca o prealuminată şi cinstită podoabă.

Şi acum...

   A vedea slava ta cea negrăită de Dumnezeu Născătoare, doreau dedemult toţi dumnezeieştii
Prooroci, dar în zilele cele mai de pe urmă s-a arătat nouă Cel ce este mai presus decât vremile.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...


   Îmbrăcăminte de nestricăciune tuturor credincioşilor, de Dumnezeu dăruită Preacurată, ai dăruit sfinţitul tău veşmânt, cu care sfinţit trupul tău ţi-ai acoperit, acoperământule al tuturor oamenilor. A căruia punere prăznuim cu dragoste, şi strigăm cu frică către tine curată : Bucură-te Fecioară lauda creştinilor.

ICOS

   Îmbrăcămintea cea curată, şi cortul Cuvântului lui Dumnezeu, norul cel însufleţit, şi năstrapa cea cu mană, pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, toţi cei ce ne-am mântuit prin naşterea ei, cu credinţă să o fericim; şi de cinstitul veşmânt să ne atingem, cu care pe Stăpânul Cel ce S-a îmbrăcat cu trup, ca un prunc cuprinzându-l l-a purtat. Prin care firea omenească s-a ridicat la viaţa şi împărăţia cea mai înaltă. Pentru aceasta bucurându-mă strig cu mare glas : Bucură-te Fecioară, lauda creştinilor.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a doua, facem pomenirea punerii cinstitului veşmânt al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei în Sfânta raclă, în zilele împăratului Leon cel mare, şi a Virinei femeii lui.

Stih :
Veşmântul fiului adică la ostaşii păzitori de Hristos s-a aflat,
Iar veşmântul maicii în cetatea cea de Hristos păzită s-a aşezat.
Întru a doua zi prăznuim cea în sicriu aşezare,
A veşmântului preacuratei Fecioare.


    Pe vremea împărăţiei lui Leon cel mare, şi a Virinei soţia sa, doi boieri patricieni : Galvie şi Candid, fraţi buni fiind, mergând să se închine la Ierusalim, au sosit la Palestina, şi fiind la locurile Galileii, au aflat acolo cinstita haină a Născătoarei de Dumnezeu, la o femeie evreică, care o ţinea cu cinste, aprinzând multe lumini, şi tămâieri; deci a pus nevoinţă ca să o ia. Şi mergând la Ierusalim, şi sărutând toate sfintele locuri, şi făcând o raclă asemenea aceleia, în care zăcea cinstitul veşmânt al maicii lui Dumnezeu, dacă s-au întors ei au pus racla cea deşartă în locul celeilalte; iar aceea ce era cu acest sfânt şi dumnezeiesc veşmânt, luându-o, şi-au ţinut calea. Şi dacă au sosit la Constantinopol, o au pus într-un Metoh al lor ce se cheamă Vlaherne, ispitindu-se a ascunde comoara. Şi văzând că nu se poate, a făcut de ştire împăratului; şi dacă auzii împăratul de aducerea ei, s-a umplut de nespusă bucurie, sărutându-o. Şi a făcut o Biserică la acel Metoh, şi a pus acolo cinstita raclă, unde și acum zace, care şi până astăzi păzeşte cetatea, şi goneşte tot vrăjmaşul şi toată boala.

    Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Iuvenalie Patriarhul Ierusalimului.

Stih :
Cinstesc a lui Iuvenalie pomenire,
Al căruia dumnezeiesc mormânt Palestina îl are.


   Acesta era pe vremea lui Teodosie cel mic, al treilea Arhiereu după Chiril stând în Ierusalim, şi ajungând până pe vremea împărăţiei lui Marchian, şi lui Leon, de faţă fiind şi la Sinodul cel din Efes împreună cu cei două sute sfinţi părinţi, şi strălucind întru dogme împreuna cu Chiril pururea pomenitul Papă al Alexandriei. Deci ajungând şi până la Sfântul Sinod cel din Calcedon al celor şase sute treizeci de părinţi, şi cinstit fiind de împăratul Marchian pentru bunătatea şi înţelepciunea lui; căci împăratul Marchian împreună cu Pulheria zidind Vlahernele, întreba pe Iuvenalie, de ştie unde s-a pus trupul Născătoarei de Dumnezeu; iar el a răspuns că din Scriptură nu ştie; ci se zice cuvânt vechi şi adevărat : că după ce s-a îngropat de Apostoli, se auzea cântare îngerească până la trei zile; iar după a treia zi fiindcă unul din Apostoli nu se întâmplase la îngropare, se deschise mormântul şi nu se aflară moaştele; decât numai cele de îngropare. Şi a rugat împăratul pe Arhiereu, măcar sicriul, împreună cu cele de îngropare să-l pecetluiască şi să i-l trimită, care lucru s-a şi făcut, şi pe care împăratul, le-au aşezat în biserica Născătoarei de Dumnezeu ce se zidise de el în Vlaherne, sfânt sicriu numindu-le pe acestea. Iar Sfântul Iuvenalie păstorind de toţi anii treizeci şi opt, a adormit în pace.

    Tot în această zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Stih :
Lui Coint zdrobindu-i-se coapsele şi iarăşi vindecându-se,
Se încununează însă deşi cu obştească moarte este săvârşindu-se.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laude strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Cu minte preaînaltă şi cu inimă smerită scaunul Împăratului Cel Preaînalt, pe preasfânta Fecioară cea cu Dar dăruită să o slăvim.

   Ceea ce eşti cămară aleasă lui Dumnezeu, veşmântul tău cel ce este pus întru cinstită cămara ta aceasta, cu credinţă îl cinstim, ca pe un sicriu sfânt şi acoperământ celor binecredincioşi.

   Racla ta, ceea ce are în sine veşmântul, cel ce a acoperit cinstit trupul tău, Fecioară cu totul preacurată, curăţeşte toată spurcăciunea sufletească a celor ce cu credinţă se apropie.

   Înnoiască-se tot cel ce se apropie cu credinţă, şi sărută sfânta raclă, care ţine veşmântul tău cel luminos, preacurată Fecioară.

   De Dumnezeu Născătoare, Preacurată, mântuieşte cetatea ceea ce te cinsteşte pe tine, de foamete şi de cutremur, şi de tot necazul, şi de năvălire păgânească, şi de potrivnică vătămare.

Alt Canon,

Irmos : În cuptor pruncii lui Avraam...


   Tu unul fiind ca un soare al dreptăţii Bunule, dumnezeieşte ai împodobit Biserica celei cinstite cu darurile Tale cele de multe feluri; întru care răsărind, străluceşte raze veşmântul aceleia.

Slavă...

   Varsă din sine dumnezeieştile tale pahare Preacurată cu adevărat Dar de minuni credincioşilor, şi celor ce te cinstesc pe tine, din sicriul tău ies din-destul ca din alt Eden râuri înţelegătoare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Acum vă apropiaţi cu veselie toţi cei de pe pământ, veniţi, sicriul îndeamnă în taină, de vă atingeţi de preaslăvit veşmântul Doamnei, care ca o visterie este pus în mine.

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

   Cu glasuri de mulţumire te lăudăm pe tine, ceea ce eşti solitoare nouă de toate bunătăţile, şi cinstit veşmântul tău sărutăm Fecioară, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.

   Ca o făclie înţelegătoare, având pusă în sfeşnicul mesei sfinţită haina preacuratei Fecioare, la ochii inimii ne luminăm totdeauna.

   Nicicum n-ai lăsat neîmpărtăşiţi sfinţitei tale pipăiri Fecioară pe nevrednicii robii tăi, că în locul trupului tău celui de viaţă purtător, veşmântul tău tuturor l-ai dăruit.

   Cu cântări dumnezeieşti, să cinstim lăcaşul lui Dumnezeu cel desfătat, pe cea între maici Preacurată, uşa cea cerească, prin care s-a încuiat uşa ceea ce ducea la moarte.

Alt Canon,

Irmos : Mâinile întizându-şi...


   Îngerii, preacinstită Curată, acum împreună dănţuiesc întru cinstită Biserica ta, şi înconjură Stăpână cinstită şi sfântă haina ta, cu dragoste şi cu bucurie; şi noi cu veselie multă ne închinăm, lăudându-te pe tine slava neamului nostru.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Toiag, care ai odrăslit floarea vieţii, tu eşti bucuria tuturor mult-cinstită Preacurată, vas primitor de mireasma Duhului, vistierie de bunătăţi, izvor de miresme, din care miruri de tămăduiri izvorăşte dumnezeiasca raclă.

Şi acum...

   Laudă măririle tale cinstită Preacurată, oştile cele de duhuri, propovăduiesc toţi Patriarhii şi
Proorocii luminat, şi Apostolii acestea, şi ceata mucenicilor, şi toată plinirea Cuvioşilor, cu care ne închinăm ţie.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu fecioară de Dumnezeu Născătoare prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim.

   Iată pe tine patul lui Solomon te cinstim cu cântări de bucurie, şi cinstim veşmântul tău ca alt sicriu de sfinţenie înconjurându-l, leacuri de mântuire luăm pururea, Fecioară.

   Arătatu-s-a acum dumnezeiescul tău sicriu, cel ce cuprinde cinstită haina ta, ca un izvor de lumină Fecioară, raze de tămăduiri din sine strălucind, şi întunericul bolilor gonind, care cu dragoste îl sărutăm.

   Astăzi se bucură împreună cu noi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, cu închinarea veşmântului tău toate cereştile puteri, Apostolii,
Proorocii şi Mucenicii, Cuvioşii şi toţi drepţii, Stăpână una pururea Fecioară.

   Sfinţitu-s-a tot pământul, ceea ce eşti preasfinţit lăcaş al Stăpânului, cu punerea veşmântului tău, şi David s-a bucurat de aşezarea sicriului celui dedemult, care te-a închipuit pe tine, pururea Fecioară.

   Luminată îmbrăcăminte, şi zid, veşmântul tău l-ai dăruit împărătesei tuturor cetăţilor, ceea ce te cinsteşte pe tine, ca ceea ce eşti împărăteasa tuturor făpturilor de Dumnezeu Născătoare, Maică Fecioară.

Alt Canon,

Irmos : Piatra cea netăiată de mână...


   Sicriul tău Născătoare de Dumnezeu cu adevărat s-a arătat cămară preacinstită, având cinstit brâul şi veşmântul tău ca o îmbrăcăminte feciorească de mireasă, şi păzindu-le ca o comoară de viaţă.

   La Biserica Fecioarei, care se aseamănă cu toată buna podoabă cerească, credincioşii astăzi ajungând, cu razele minunilor ca cu nişte stele ne luminăm, şi ne strălucim cu Darul.

Slavă...

   Are Sfântul tău brâu şi haina ta cetatea ta, de Dumnezeu Născătoare, ca un zid şi dumnezeiască unire de învăţături, şi laudă dreptcredincioşilor, şi biruinţă împăraţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Lăudăm slava ta cea negrăită, şi Darul tău cel neasemănat; că tu eşti izvorul înţelepciunii, din care iese cuvântul tuturor celor ce te cinstesc pe tine Curată, şi slăvesc pe Cel născut al tău.

LUMINÂNDA

Podobie : Lumina cea neschimbată...


   Tu ai înnoit şi firea şi vremea, a lui Dumnezeu Maică; că fără stricăciune este naşterea ta, fără stricăciune şi veşmântul tău. Cu care cetatea ta o acoperi, cu care şi sceptrurile împărăţiei, le întăreşti. De două ori.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Racla, care ține veşmântul tău preacurată, sicriu de sfinţenie robilor tăi, şi sfinţită îngrădire, şi slavă şi laudă, şi izvor de tămăduiri în toate zilele se cunoaşte. Unde astăzi cu sfinţenie adunându-ne, lăudăm măririle tale cele multe, şi noianul minunilor. De două ori.

   
Iată loc preaslăvit, iată casă pururea luminată, întru care s-a pus vistierie cu Darul, cinstit veşmântul Fiicei lui Dumnezeu; veniţi oamenilor de scoateţi dintr-însa luminare şi curăţire, şi strigaţi cu mulţumitoare inimă : Preasfântă Fecioară, bine te cuvântăm, cei mântuiţi cu naşterea ta.

   Sfântă punerea veşmântului tău, Stăpână, prăznuire o am câştigat, veselindu-ne, că astăzi bine ai voit a se da cetăţii tale sfinţită îmbrăcăminte, cămară nefurată, dar cinstit, bogăţie nemutată, izvor de tămăduiri, plin de daruri duhovniceşti

Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea.

   Gândul şi mintea curăţindu-ne cu îngerii şi noi să prăznuim luminat. Începând cântarea lui David, Fecioarei Miresei Împăratului Hristos, Dumnezeului nostru : Scoală-te Doamne, zicând, întru odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţeniei Tale; că o ai împodobit pe dânsa ca pe o cămară frumoasă, şi o ai dăruit cetăţii Tale, Stăpâne, să o apere şi să o acopere, de barbarii cei potrivnici cu puternică tăria Ta, pentru rugăciunile ei.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.




 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREIA


Sfântul Mucenic Iachint.

LA VECERNIE


La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Octoihului 3, şi ale Mucenicului 3, glasul al 8-Iea

Podobie : Ce vă vom numi pe voi...


   Prin strălucirea Duhului, te-ai arătat ca o piatră strălucitoare a Bisericii lui Hristos, pătimitorule; ca cel ce tare te-ai nevoit pentru credinţă, şi ai înfrânt tabăra celor fără de Dumnezeu, şi ai ridicat biruinţe asupra lor Mucenice pătimitorule. Pentru aceasta cu credinţă te mărim, ca pe un ostaş nebiruit; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

   Ocârmuindu-te de dreapta cea nebiruită a lui Hristos, valurile înşelăciunii le-ai trecut, şi te-ai aşezat la limanul cel înţelegător, pătimitorule, umplându-te de liniştea cea fără de sfârşit, şi învrednicindu-te slavei celei nepieritoare, cugetătorule de Dumnezeu Mucenice Iachinte, veselindu-te pururea; roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

   Prin mădularele tale ai slăvit pe Dumnezeu cel nemuritor, omorându-te pentru Dânsul; pentru aceasta te-a arătat pe tine înţelepte părtaş darurilor celor nemuritoare, şi te măreşte totdeauna cu semne şi cu puteri Iachinte; căci sicriul tău stă înaintea tuturor ca un izvor de sfinţenie; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

   Cui te-ai asemănat ticăloase suflete, nevrând nicidecum a alerga către pocăinţă, şi de foc netemându-te, petreci întru răutăţi ? Scoală şi cheamă pe cea singură grabnică spre ajutor, şi strigă : Fecioară Maică, nu înceta a ruga, pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ca să mă mântuiască de cursele vrăjmaşului.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua dacă a văzut pe Mielul său, întins pe lemnul Crucii de bunăvoie; a strigat ca o Maică, tânguindu-se cu plângere : Fiul meu, ce vedere străină este aceasta ? Îndelung-răbdătorule, cel ce dai viaţă tuturor ca un Domn, cum mori, vrând se înviezi pe oameni ? Slăvesc pogorârea Ta cea prea-mare.

Troparul, glas al 4-lea.

   Mucenicul Tău, Doamne,
Iachint, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih. Şi al Mucenicului pe 4.

CANONUL Mucenicului


Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas al 8-lea :

Irmos :


   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Pe tine Mucenice, cela ce prin strălucire te-ai făcut piatră de mult preţ Dumnezeieştii Biserici, te chem să fii acum împreună cu mine, ajutor laudelor tale.

   Părăsind mărirea cea pământească, ai moştenit slava cea cerească, fiind pururea împreună cu Stăpânul tuturor, purtătorule de cunună Mucenice mărite.

Slavă...

   Pentru Hristos bărbăteşte stând împotriva înşelăciunii, ai arătat tinereţea vârstei şi vitejia cugetului, Mucenice purtătorule de chinuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ziditorul tuturor celor ce sunt, sălăşluindu-se în pântecele tău, S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, Maica lui Dumnezeu, zidindu-se pe sineşi, ceea ce suntem noi.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea...


   Fiind tânăr şi împodobit cu înţelepciunea, te-ai arătat cu adevărat, că ai minte de bătrân, Mucenice al lui Hristos.

Slavă...

   Muceniceşte petrecând călătoria, cu grăbire ai ajuns la vitejiile mucenicilor, şi la încununarea cea cinstită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin rugăciunile tale Preacurată, către suirea cea cerească îndreptează, pe cei ce cu bună-credinţă te socotesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti plină de Dar.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie : Pentru mărturisirea...


   Făcutu-te-ai cinstită piatră de mult preţ a Bisericii, păstrată în cămările cele cereşti, şi ai înfruntat pe cei ce se închinau pietrelor, şi ai băut paharul muceniciei, Mucenice mărite Iachinte; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei :

   Dumnezeiesc cort te-ai făcut, ceea ce singură eşti Preacurată, Fecioară Maică, care covârşeşti pe îngeri cu curăţia, pe mine cel ce sunt întinat mai presus decât toţi cu greşelile trupeşti, curăţeşte-mă cu dumnezeieşti apele rugăciunilor tale, dându-mi Născătoare de Dumnezeu curată pururea Fecioară mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Mieluşeaua Cuvântului cea curată, Fecioara Maica cea nestricată, văzând spânzurat pe Cruce, pe Cel ce a odrăslit dintr-însa fără durere, ca o Maică tânguindu-se a strigat : Vai mie Fiul meu ! Cum pătimeşti ? Vrând să mântuieşti pe om din necinstea patimilor.

Cântarea a 4-a :

Irmos :


   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Înfăşurându-te cu durerile bunei credinţe, pătimitor după lege prea-bogat te-ai arătat, nespăimântându-te de iuţimea muncitorilor.

   Primind din Cer cunună de iachint, cugetătorule de Dumnezeu, ca un ceresc te-ai învrednicit a dănţui împreună cu cetele cereşti.

Slavă...

   Cu cuget viteaz ai propovăduit cuvântul bunei credinţe şi fiind întărit cu minte nespăimântată, ai înfruntat pe tiranul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce numai tu ai primit pe Atotţiitorul Dumnezeu, de Dumnezeu fericită, pe cei ce te laudă, mântuieşte-i de toată nevoia şi de primejdii.

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Mânecând strigăm ţie Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

   Îmbrăcându-te de la Dumnezeu cu puterea cea nebiruită, ai înfruntat pe tiranul cel fără de minte, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

   De bunăvoie primind moarte pentru Hristos, ai câştigat lauda cea nemuritoare, purtătorule de cunună, Iachinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cei ce cinstim naşterea ta cea mai presus de cuvânt, prin rugăciunile tale Preacurată, să ne mântuim noi de cursele vrăjmaşului.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...


   De chinurile celor fărădelege pătimind Mucenicul, se bucura. Și întărindu-şi cugetul cu patima celui fără de patimă, fără de slăbire de cei fără de minţi mergea către puitorul de nevoinţe.

Slavă...

   Ca un iachint luminos ai strălucit cortul cel dumnezeiesc, şi cu sângele cel ales roşit al muceniciei te-ai făcut prinos Bisericii celor întâi-născuţi, pururea pomenite.

Şi acum..., a Născătoarei.

   Prin rugăciunile tale Născătoare de Dumnezeu preacurată, să ne mântuim de greşelile cele cumplite, şi să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului Dumnezeului Celui ce negrăit S-a întrupat din tine, pururea Fecioară Preacurată.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 6-lea.

Podobie : Plinind rânduiala...


   Pom al vieţii în mijlocul sufletului său, credinţa ta Hristoase agonisindu-o Mucenicul Tău, mai cinstit decât raiul Edenului s-a făcut; că lemnul înşelăciunii şarpelui pierzându-l cu îndrăzneala Duhului, s-a încununat cu slava Ta Mult-milostive.

ICOS

   Să lăudăm mai mult decât pe mulţi Mucenici pe acesta, ce părtineşte cetăţii noastre, care păzeşte cetatea noastră ca pe un loc de podvig al pătimirii lui, ca unul ce este întrarmat cu îndrăzneala, şi ţine securea adevărului, prin care a tăiat pomul înşelăciunii, şi ne îndeamnă şi pe noi spre lucrarea bunătăţilor. Ci dar împreună cu dânsul să strigăm lui Hristos : Tu singur eşti Hristoase multmilostiv.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint, cuvicularie

Stih :
Hrana mea este voia Domnului a o face.
Iar hrana cea stricăcioasă, piară, Iachint zice,
În Iulie în a treia zi,
Iachint de foame muri.


   Acesta era din Cezareea, Eparhia cea dintâi a Capadocilor. Deci fiind cuvicularie slujea la masa împăratului Traian. Apoi fiind pârât că este creştin, şi silindu-se de către el ca să guste din jertfele idoleşti cele spurcate, şi de vreme ce nu s-a plecat a o face aceasta; ci mai ales a mărturisit pe Hristos, pentru aceasta a fost bătut peste tot trupul, şi l-a băgat în temniţă, punând înaintea lui din jertfele idoleşti ca să mănânce, căci poruncise împăratul temnicerilor, să nu-i dea pâine curată, ca din aceasta silindu-l nevoia, să mănânce de cele jertfite idolilor; şi viteazul nevoitor al lui Hristos, până în sfârşit n-a voit a gusta din acelea, ci a rămas postind patruzeci de zile, pentru aceasta slăbind de foame, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinţi, Părintelui nostru Anatolie Patriarhul Constantinopolului.

Stih :
Apunând Anatolie cu săvârşire din viaţă
De Soarele ce nu apune apropiindu-se stă faţă.


   Acesta fiind preot şi apocrisarie, adică purtător de răspunsuri, al Bisericii Alexandrenilor, a fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului, împărăţind Teodosie cei mic. Căci rătăcitul Dioscor având nădejde că-l va avea ajutător întru răutatea eresului său, l-a prohorisit Episcop Constantinopolului, cu nimic n-a folosit cu meşteşugirile sale. De vreme ce întâi fericitul acesta Anatolie l-a caterisit la Sinodul cel ce s-a făcut la Calcedon. Şi a pus în diptice, adică în pomelnicul cel mare care în două părţi se deschidea, numele Sfântului Flavian, care era caterisit de Dioscor şi de tâlhărescul lui Sinod. Şi a trimis epistole pe la episcopii cei de pe alocurea, îndemnându-i să anatematisească pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie şi Dioscor. Deci Anatolie acesta făcându-se diadoh Sfântului Flavian, şi păstorind Biserica cu dreaptă credinţă opt ani, s-a mutat către Domnul, lăsând în locul său pe Sfântul Ghenadie.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Teodot şi Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot şi Golinduh.

Stih :
Pentru Dumnezeu cel ce a întins Cerul, ca o piele,
Întind mucenicii grumazii la tăiere.


    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Marcu şi Mochian.

Stih :
Marcu grumazul la tăiere şi-a dat,
Şi cale lui Mochian spre pătimire a însemnat.


    Aceştia fiind siliţi de Maxim eparhul să jertfească idolilor, şi neplecându-se; ci în privelişte mărturisind numele lui Hristos, li s-au tăiat capetele de sabie. Şi Sfântului Mochian adică când îl ducea la moarte îi urmă femeia şi copiii plângând, şi el îi sfătuia ca să tacă. Iar Sfântului Marcu, când i se tăia capul, de faţă fiind soţia sa, l-a primit în mâini; şi aşa muceniceşte săvârşindu-şi viaţa, a primit cununile muceniciei.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :


   Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Purtând cuget de bună credinţă, însuşi stăpânitor patimilor, şi fiind hrănit de cuvântul cel dumnezeiesc, de faţă ai defăimat dezmierdarea celor fărădelege, preafericite, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă...

   Jertfă preacinstită şi preasfântă te-ai adus pe tine însuţi Domnului, cugetătorule de Dumnezeu, prin curăţia sufletului, şi prin cuget lămurit, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Zămislind în pântece pe Izvorul nemuririi şi al vieţii celei veşnice, şi născând pe Dumnezeul părinţilor noştri, ai oprit stricăciunea morţii, care mânca pe neamul omenesc, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 8-a :

Irmos : De şapte ori cuptorul...


   Din strâmtoare cumplită, şi din temniţă ai ajuns către lăţimea raiului cea desfătată şi împodobită, ca să vezi strălucirile cele luminoase ale sfinţilor, şi să priveşti cetele îngerilor, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi neîncetat strigă : Popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Tu ai iubit pe Dumnezeu din suflet, stând împotriva păcatului până la sânge, fericite pătimitorule, şi surpând pe vrăjmaşi, şi împodobindu-te cu cununi de biruinţă, cu osârdie strigi : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca o danie cu bună cuviinţă, ca o piatră de iachint luminoasă, ca o sfinţită porfiră ai împodobit Biserica cea cerească, înfrumuseţând sfintele sfintelor cu razele tale cele muceniceşti, neîncetat strigând : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai mai presus de cuvânt pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început, pentru facerea de bine firii celei cuvântătoare, prin care ne-am mântuit din moartea cea făcătoare de stricăciune, şi am primit Duh făcător de viaţă. Pentru aceea te slăvim pe tine Fecioară, adevărat şi chiar Născătoare de Dumnezeu întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, au strigat : Tineri bine-L cuvântați, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe tine cea neispitită...


   Prin rugăciunile tale fă pe Stăpânul milostiv către toţi, cei ce cu credinţă laudă nevoinţa ta cea nebiruită, prin care ai făcut să înceteze înşelăciunea idolilor, iar cuvântul bunei credinţe l-ai scos la arătare.

   Iachint, cel cu vopseaua ca Cerul, fiind uns cu sângele mărturisirii şi al credinţei pentru Hristos, şi încununat cu cununa muceniciei, foarte veselitoare priveală este la oştile îngerilor.

Slavă...

   Cu totul te-ai făcut lăcaş dumnezeiesc preasfinţit, căci împotrivirea ta cea neslăbită, ce s-a făcut asupra nebuniei şi trufiei tirăneşti, ţi-a sfinţit şi trupul şi sufletul. Pentru aceea toţi te fericim pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Omoară-mi Stăpână păcatul cel ce până acum vieţuieşte întru mine, şi cu lucrarea vieţii celei adevărate, care s-a născut din pântecele tău pentru milostivirea cea negrăită, înviază sufletul meu cel mort, a celui ce cu bună credinţă te slăvesc pe tine.

Irmosul :

   Pe tine Maica lui Dumnezeu, şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeul Cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu doxologie fără de tăcere te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.



 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PATRA


Cel dintru sfinţi Părintele nostru Andrei Ierusalimneanul, arhiepiscopul Critului.
Şi Preacuvioasa Marta, Maica Sfântului Simeon cel din muntele minunat.



LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stilurile pe 6, ale Sfântului Andrei 3 şi ale Sfintei 3 Stihirile Sfântului glasul al 8-lea.

Podobie : Ce vă vom numi...


   Ce te vom numi pe tine acum Andreie ? Sihastru, care întuneci pornirile patimilor, slujitor cu sfinţenie, lucrător Evangheliei lui Hristos; alăută, care cânţi ale Duhului, canon, care toate le veseleşti. Nou David te cunoaştem, căci ai săltat înaintea sicriului Darului, şi a Testamentului celui nou, înţelepte.

   Ce te vom chema acum pe tine Andreie ? Râvnitor celor aleşi, care bărbăteşte s-au nevoit; lăudător adevărat sfinţilor Mucenici, îndreptător de iznoavă spre câştigarea bunătăţii, zugrav deşertăciunii vieţii, învățător foarte iscusit. Puitor de dogme prea-adevărat. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

   Ce numire îţi vom pune acum ţie Andreie ? Odraslă de veselie Sfântului Ierusalim, întărire dogmelor celor drepte ale credinţei celei bune, Ierarh preasfinţit al Critului; care luminezi lumea cu luminări, pornindu-te de la răsărit, şi luminând apusurile. Roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Alte Stihiri ale sfintei Marta, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Către înfrânarea cea cu durere, către bărbăteasca luptă, şi către tăbărârea împotriva vrăjmaşului celui ce a zăticnit firea omenească, te-ai înstrăinat, şi cu postiri şi cu lacrimi nu ai băgat seamă de trup, pentru dumnezeiasca dragoste. Pentru aceasta ai suferit nevoinţele cele dumnezeieşti, smerind cugetul luptătorului împotrivă, Marto cinstită şi preamărită.

   Scârbindu-te de cele vremelnice, ai fugit de dragostea celor stricăcioase, şi ai dorit de sorţul cel ceresc, cel vrednic şi veşnic, şi nestricăcios celor cuvioşi, şi de viaţă fără de sfârşit. Pentru aceasta săvârşind cu credinţă luminată şi purtătoare de lumină pomenirea ta, cu cântări dumnezeieşti te cinstim pe tine, mărită Marta.

   Cu Darul Duhului iei neputinţele, goneşti duhurile cele viclene, şi tămăduieşti patimile; şi cu strălucirile minunilor tale luminezi pe credincioşi. Pentru aceasta cu neîncetate glasuri lăudăm astăzi luminată şi purtătoare de lumină şi vrednică de minune pomenirea ta, preamărită Marta.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 4-lea :

   De la Biserica lui Hristos preafericite, ai gonit pe lupii cei înţelegători cu toiagul învăţăturilor tale; şi pe aceasta împrejur o ai îngrădit cu tăria cuvintelor, şi o ai pus înaintea lui Hristos întreagă şi nemişcată, căruia roagă-te să izbăvească de stricăciune şi de nevoi, pe cei ce săvârşesc cu credinţă întru-tot cinstită pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce în pântecele tău ai încăput pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cel ce s-a făcut om pentru iubirea de oameni, şi dintru tine a luat amestecarea noastră, şi luminat o a îndumnezeit; nu mă trece cu vederea acum pe mine cel necăjit, ci degrab mă miluieşte şi din toată pizmuirea şi vătămarea celui viclean mă scapă, Preacurată Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe tine Mieluşelul şi Păstorul, dacă te-a văzut pe lemn Mieluşeaua, ceea ce te-a născut, se tânguia ca o Maică, strigând către Tine : Fiule preaiubite ! Cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii, îndelung-Răbdătorule ? Cum s-au pironit mâinile şi picioarele Tale Cuvinte de cei fărădelege, şi ţi-ai vărsat sângele Tău Stăpâne.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glas 8.


   Mulţimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim Andreie, Părintele nostru; că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit eşti, că lui Hristos ai slujit şi puterea vrăjmaşului ai biruit, cela ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor; cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cerurile te laudă pe tine cea plină de daruri, Maică pururea Fecioară, iar noi cu cuvinte slăvim neurmată naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

   Doamne când te-a văzut soarele ridicat pe Cruce, pe Tine Soarele Cel drept, razele şi-a ascuns, şi luna şi-a schimbat lumina întru întuneric, iar preacurata Maică la inimă se rănea.

Tropar glasul al 8-lea,
   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Andreie, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., al Cuvioasei, glas acelaşi.

  
Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă
Marta, duhul tău.

Şi acum..., al Născătoarei :

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih, pe 6, şi ale sfinţilor, două pe 8


CANONUL Sfântului Andrei.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 5-lea :

Irmos : Întru tine Maică cu osârdie...


   Calul şi pe călăraşul în Marea Roşie, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, Hristos i-a scuturat, şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cântă cântare de biruinţă.

   Scuturându-ţi somnul de la genele tale, te-ai gătit pe tine însuţi lăcaş luminat prin bunătăţi, descoperitorule de cele dumnezeieşti. Pentru aceasta te-ai şi arătat dumnezeiesc lăcaş Stăpânului.

   Fiind învăţat de Dumnezeiescul Dar al Preasfântului Duh, mişcându-ţi canonul tău, ai luminat Biserica lui Hristos, lăudându-o cu vers foarte bine întocmit, Andreie dumnezeiescule.

   Înţelepţeşte plecându-te legii celei scrise de Dumnezeu, patimile trupului le-ai omorât sihăstreşte, prin dragostea ta cea tare cântând cântări dumnezeieşti, preaînţelepte Andreie.

A Născătoarei :

   Cu totul este dorire şi dulceaţă, şi plinirea bunătăţilor Fiul tău şi Dumnezeu, Preacurată; pe care roagă-L să mântuiască, pe cei ce cu credinţă aleargă acum către tine.

Alt CANON al sfintei Marta,

Cântarea 1-a, glas 8 :

Irmos : Cela ce a sfărâmat în mare...

   Rănit fiind cu dumnezeiescul dor al bunătăţilor celor veşnice, mărirea şi hrana această stricăcioasă o ai defăimat. Pentru aceasta şi viaţă îngerească dumnezeieşte ai vieţuit Preacuvioasă.

   Cu râvnă dumnezeiască fiind înfocată, şi trăind cu bărbăţie dumnezeiască, credincioşilor luminător le-ai născut şi îngrădire, pe al doilea Samuil, pe hrănirea cea frumoasă a pustietăţii.

Slavă...

   Odrasla înfrânării s-a arătat răsărind nouă pe soarele cel mare cel mult-luminos, pe preaînţeleptul Simeon; şi părţii răsăritului părtinitor, şi perete.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cei născuţi din pământ, Născătoare de Dumnezeu, prin
Darul cel dumnezeiesc, şi prin negrăită naşterea ta, fii ai lui Dumnezeu făcându-ne, te cântăm pe tine cu dinadinsul, pe ceea ce singură eşti pricinuitoare mântuirii.

Cântarea 3-a :

Irmos :

   Cela ce ai înfipt pe nimic pământul cu porunca Ta, şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale Hristoase, întăreşte Biserica Ta, unule bune şi Iubitorule de oameni.

   Îndreptând prin bunătate viaţa ta Cuvioase, şi unindu-te cu Dumnezeu prin dumnezeiasca dragoste, te-ai arătat organ cuvântător, luminând toată lumea cu versuri de cântare, scoţând dumnezeiasca bogăţie.

   Întrarmându-te cu puterile tale cele sufleteşti Cuvioase, şi trupul înfrânându-ţi prin nevoinţă, te-ai făcut stea cu totul luminoasă veselind Biserica, cu dreptcredincioasele tale învăţături, şi cu duhovniceştile cântări.

   Făcutu-te-ai plin de înţelepciunea cea cerească, căci lărgindu-ţi gura sufletului Cuvioase, arătat ai primit toată strălucirea cea purtătoare de lumină a strălucirii Celei în trei sori, ca un slujitor preasfinţit.

A Născătoarei :

   Rogu-te pe tine Maica lui Dumnezeu Preacurată, să mă mântuiesc acum de robia patimilor, şi să mi se şteargă toate semnele de zdruncinarea păcatului, ca ceea ce minunat ai născut pe Cela ce ridică păcatul lumii.

Alt Canon,

Irmos : Nu este sfânt ca Domnul...


   Roadă preacinstită din pântecele tău, Stăpânului aducându-i, jertfă desăvârşită pe tine te-ai adus Marto, prin focul înfrânării, cu cântări pe Dânsul cuvântându-l.

   Jertfă bineprimită şi pururea vieţuitoare Hristosului tău l-ai adus, pe cel odrăslit din coapsele tale, Preacuvioasă de Dumnezeu purtătoare, întărirea credincioşilor, şi perete şi îngrădire.

Slavă...

   Întru înălţime cerească ţi-ai înălţat sufletul şi trupul, şi cu fecioarele cele înţelepte împreună ai fost vieţuitoare, şi pildă dumnezeiască celor ce cu credinţă aleargă către Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe piatra nădejdii mele înălţările sufletului meu Preacurată punându-mi, nemişcat petrecând pururea, te laud şi te slăvesc pe tine.

Irmosul :

   Nu este sfânt ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe care îl laudă toată făptura, şi nu este drept afară de tine Doamne.

CONDACUL sfintei Martei, glas al 2-lea,

Podobie : Pe cea întru rugăciuni...


   Întru rugăciuni stând înaintea Domnului şi preacuratei Fecioare Născătoarei de Dumnezeu, cântare şi laude aducându-i Marto cinstită, pe pruncul cel sfinţit ai născut, pe preaminunatul Simeon, pe luminătorul a toată lumea; cu care pururea roagă-te pentru noi toţi.

Sedealna Sfântului, glasul al 8-lea,

Podobie : Pe Înţelepciunea...


   Luminându-ţi inima cu dumnezeiasca lumină, ai grăit fericite luminat cuvintele dogmelor, şi ai luminat lumea. Şi făcându-te organ dumnezeiesc al Duhului, cu preadulce glăsuire îndulceşti totdeauna inimile tuturor, lăudând pe Treimea, cetele sfinţilor, şi pe Fecioara cea Preacurată, Andreie prealăudate; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă... a Sfintei, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...


   Neîncetat privind întru rugăciuni şi cu milostenia, lui Dumnezeu ai plăcut, Marto prealăudată, întru bisericile cele dumnezeieşti mergând adesea, cu lacrimi şi cu post rugându-te, şi cu credinţă pe diaconul cel sfinţit l-ai primit, nu care împreună te roagă, ca să ne mântuim noi din nevoi, care cu dragoste te cinstim pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară cu totul fără prihană, care pe Dumnezeu cel mai presus de fiinţă l-ai născut, împreună cu cei fără de trupuri pe Acela neîncetat roagă-l, să ne dea iertare de păcate, şi mai-nainte de sfârşit îndreptare vieţii, celor ce cu credinţă şi cu dragoste te cântăm pe tine după datorie, una întru-tot lăudată.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând lângă Crucea Ta, ceea ce te-a născut mai presus de fire Hristoase, şi neputând suferi să te vadă pătimind fără dreptate, se tânguia plângând şi striga Ție : Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire fără patimă dulcele meu Fiu ! Laud bunătatea Ta cea desăvârşită.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Dumnezeiască deşertarea Ta cunoscându-o Avacum, cu mai-nainte vedere Hristoase, cu frică a strigat către Tine : Spre mântuirea norodului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.

   Cuvântul tău fiind împodobit cu viaţa, s-a arătat îndreptător teologiei celei adevărate, foarte luminat descoperind slava prealăudatei Treimi, dumnezeiescule Andreie.

   Arătând că fapta este suirea privirii, înţelepte, şi purtându-te de privire, te-ai încuviinţat cu pecetea vieţuirii, Andreie grăitorule de cele dumnezeieşti.

   Ca un Ierarh dumnezeiesc preafericite, luptându-te păstoreşte, ai gonit de la Biserică năvălirile leilor, Andreie purtătorule de numele bărbăţiei.

   Aflând pe Născătoarea de Dumnezeu pricină de laude preamari, arătai sârguinţă întocmai, cinstind cu multe feluri de laude, pe cea mai înaltă decât toate laudele, înţelepte Andreie.

A Născătoarei :

   Fără de împreunare ai zămislit în pântece fără stricăciune, şi ai născut fără dureri, şi născând pe Dumnezeu cu trup, te-ai păzit Fecioară şi după naştere.

Alt Canon,

Irmos : Din muntele cel umbros...


   Pe Hristos pururea înainte avându-l, de către dragostea şi de către dorirea cestor stricăcioase te-ai depărtat; pentru aceasta te-ai învrednicit Marto şi Darului, pe Acela proslăvindu-l.

   Întreit valul patimilor arzându-l Marto, ai stins năpădirea fiarelor celor sălbatice, şi laţurile cele cu multe împletituri ale lui Amalic cel înţelegător le-ai ruşinat.

Slavă...

   Făcutu-te-ai îngrădire şi zid, celor ce cu curată dragoste te cinstesc pe tine, şi săvârşesc sfântă pomenirea ta, de Dumnezeu fericită, ajutătoarea credincioşilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai nor înţelegător Născătoare de Dumnezeu, purtând cu trup pe însuşi Soarele slavei, Care luminează toată făptura cu lumina Darului celui dumnezeiesc.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cela ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haină la Tine mânec, şi către Tine strig : Luminează sufletul meu cel întunecat Hristoase, ca un milostiv.

   Cei ce ne lăudăm acum cu învăţăturile tale, şi luminat ne îndulcim cu cântările cele de Dumnezeu insuflate, cinstim pomenirea ta, Andreie preafericite.

   Luminându-te cu raza Dumnezeiescului Duh, preasfinţite, ai lăudat cetele sfinţilor, cu care împreună acum te veseleşti, Andreie preafericite.

   Acum nu vezi cele dumnezeieşti prin simţirile cele pieritoare ale trupului, nici prin năluciri, ci cu mintea prin lucrările sufletului, cu Dumnezeu unindu-te preaînţelepte.

A Născătoarei :

   Cu lacrimi cad înaintea ta, rugându-mă tare, să mă izbăvesc acum de păcatele mele, prin tine Preacurată, şi să mă învrednicesc bucuriei celei veşnice.

Alt Canon,

Irmos : Din noaptea necunoştinţei...


   La Cer privind odrasla ta în stâlp fiind înălţată, prin dumnezeieştile lucrările acestea Marto, pe Hristos Cel ce este întru înălţime l-ai lăudat.

   Răspuns din Cer arătat ai luat, de Dumnezeu fericită Marto, şi ai zămislit din dumnezeiasca descoperire pe slujitorul cel mare.

Slavă...

   Odrasla ta Preacuvioasă, cetatea Antiohiei, adică o pune înainte, cald părtinitor şi perete, şi scăpare celor ce sunt întru scârbe.

Şi acum..., a Născătoarei :

   T
oiag al puterii pe tine, cei ce se nădăjduiesc spre tine, avându-te dumnezeiască Mireasă, taberele potrivnicilor le biruiesc.

Cântarea a 6-a :

Irmos :

   Marea patimilor cea sălbăticită, cu viforul cel stricător de suflet, potoleşte-o Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate ca un milostiv.

   Ritoriceşte grăind, ai înfruntat pe cei fără de Dumnezeu cu gură luminată, căci cu tot adevărul ai arătat închinăciunea cinstitelor icoane, învăţătorule de cele sfinte.

   Cu sfinţenie ai împodobit viaţa ta mărite Părinte, căci ai stins tulburarea patimilor, şi ai sosit către viaţa nepătimirii.

   De frumuseţile cuvintelor şi ale dogmelor tale toţi credincioşii îndulcindu-se, cu bunăcredinţă se veselesc, risipind hulele ereticilor.

A Născătoarei :

   Cela ce a strălucit din Tatăl fără de început, cu totul S-a unit cu mine prin întrupare, care s-a făcut din tine, Mireasă a lui Dumnezeu Preacurată.

Alt Canon

Irmos : Haină luminoasă...


   Pe împărăteasa tuturor dorindu-o din suflet, te-ai împodobit singură cu curăţenia, şi haruri Marto ai dobândit printr-însa.

   De bătrână înţelepciunea ta, cinstită, miratu-s-au îngerii şi oamenii, cântând pe Făcătorul tuturor, pe Cel ce te-a preamărit pe tine.

Slavă...

   Ca un pom frumos, şi cu frumoase mlădiţe te-ai împodobit pe tine însăţi, şi oglindă te-ai făcut nespurcată prin arătarea Duhului Sfânt.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Linişte întru viforul patimilor şi al scârbelor, pe tine Stăpână pururea înainte văzându-te, alerg la adăpostirea mântuirii.

Irmosul :

   Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce te îmbraci cu lumina ca cu o haină, Mult-milostive Hristoase Dumnezeul nostru.

CONDAC glasul al 2-1ea.

Podobie : Căutând cele de sus...


   Trâmbiţând luminat dumnezeieştile cântări cele cu dulceaţă, te-ai arătat luminător lumii prealuminat, cu lumina Treimii strălucind, Andreie Cuvioase. Pentru aceasta toţi strigăm către tine : Nu înceta rugându-te pentru noi toţi.

ICOS

   Eu ticălosul voi să laud acum vieţuirea ta Părinte, pentru îndreptările tale, cerând de la tine har, ca să pot lăuda înfrumuseţările tale, şi să împletesc cunună creştetului tău celui cinstit, Andreie, pe care îl cinstesc îngerii. Şi strigăm către tine : Nu înceta a te ruga pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Andrei Arhiepiscopul Critului Ierusalimneanul.

Stih :
Andrei dedemult viaţa vremelnică a părăsit.
Şi de viaţa cea vie pentru fapta bună nu s-a lipsit.
În Iulie întru a patra zi,
Moartea pe Arhiereul Andrei îl răpi.


   Acesta a fost din cetatea Damascului, născut din părinţi iubitori de Dumnezeu, şi s-a dat de dânşii la învăţătura cărţii. Apoi de către Teodor Patriarhul sfintei cetăţi, el se făcu cleric, şi iscălitor lui. Şi adunându-se Sfântul şi a toată lumea al şaselea Sinod la Constantinopol, a fost trimis de dânsul ca să fie la un gând şi la o voinţă cu cele ce se făcuse. Şi pentru mintea şi bunătatea ce avea, s-a făcut diacon Bisericii celei mari, şi peste puţină vreme hrănitor de săraci. După aceea s-a făcut arhiepiscop Critului, şi mergând la un loc ce-i zic Ieris în ostrovul Mitilinului, îşi primii sfârşitul vieţii sale, lăsând multe scrisori Bisericii lui Dumnezeu.

    Tot în această zi, Preacuvioasa Marta, Maica Sfântului Simeon celui din muntele minunat.

Stih :
Marto deşi nu te grijeşti, nici te sileşti
Însă ai pe celelalte bunătăţi, şi ca Marta te sfârşeşti.


   Cuvioasa aceasta Marta petrecând cu tot felul de faptă bună, atât în sihăstrie, cât şi în primire şi milosârdie spre săraci, şi având multă credinţă spre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de către dânsa, şi mai-nainte de săvârşirea ei de dulceaţa veşnicilor bunătăţi ce o aştepta, şi mutându-se de la ceste pământeşti, arătându-se celor ce păzeau la moaştele ei, făcându-i să se bucure şi zicându-le, că a luat mare Dar de la Dumnezeu; şi se afla întru lumină şi în nepovestită bucurie, nu numai pentru rugăciunile fiului ei, ci şi pentru că a suferit pentru Domnul feluri de ispite şi necazuri.

    Tot în această zi chinuirea Sfântului sfinţitului Mucenic Teodor episcopul Cirinei.

Stih :
Lui Teodor celui ce la întuneric a murit,
După zicerea proorocească timpurie lumină s-a dăruit


    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodot.

Stih :
Lui Dumnezeu Teodote capul ţi-ai dat,
Şi viaţă fără de sfârşit ai luat.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Donat episcopul Leviei.

Stih :
Mai-nainte Donat prin fapte Levia chivernisind,
Şi acum acolo unde nu este în vârtejire este locuind.


    Tot în această zi, Sfânta Muceniță Chiprila, care strujită fiind s-a săvârşit.

Stih :
Pe Chiprila spre lupta cea de strujire o a întărit,
Dumnezeu cel ce împreună cu Iacov s-a luptat dedemult.


    Tot în această zi, Sfânta Aroa şi Luchia, care de sabie s-au săvârşit.

Stih :
Arătatune-au nouă Aroa şi Luchia,
Că şi tinerele pot răbda sabia.


    Tot în această zi, Sfânta Asclipia, făcătoarea de minuni, care cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Asclipia vindecătoare fără de plată fiind,
Conteneşte şi taie bolile plată neluând.


    Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Teofil, care de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Teofil sufere a capului despărţire,
Iubind pe Dumnezeu şi mai mult decât iubita vieţuire.


    Tot în această zi, Cuviosul Menighi, care cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Menighi prin înnotare de învăluire a vieţii scăpând,
Preabuni vâslaşi pe îngeri aflând.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Domnul părinţilor Cel preaînălţat, văpaia o a stins, pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Pentru ca să vezi întru Duhul lumina sfinţilor Cuvioase, ţi-ai luminat viaţa cu strălucirea faptelor, strigând : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Fiind îmbrăcat cu trup, ai râvnit cetelor celor fără de trup, Cuvioase, între care veselindu-te, într-un glas cu dânşii cânţi : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Acum se veseleşte Ierusalimul, căci te-a trimis în lume luminător cu multă lumină, pe tine fericite, care cânţi : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

A Născătoarei :

   Cel mai dinainte fără de trup, din pântecele tău cel sfânt Preacurată, S-a întrupat pentru milostivirea cea nemăsurată, Căruia toţi cântăm : Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Alt Canon,

Irmos : Cel ce ai întemeiat...


   De haina cea pătimaşă dezbrăcându-te, în haina nepătimirii te-ai îmbrăcat, şi lui Hristos, Mirele Cel curat, te-ai logodit, şi i-ai făcut spre plăcere.

   Stâlp de foc s-a arătat odrasla ta Marto cinstită, lumea luminându-o, şi pe cele din lume curăţindu-le de nepriceperea cea întunecoasă, şi de toată altă urgie.

Slavă...

   Zburdările trupului le-ai stins, şi de măiestriile vrăjmaşilor celor înţelegători te-ai scârbit Marto Preacuvioasă, şi împletirile acestora le-ai surpat la pământ.

Şi acum..., a Născătoarei :

   A vedea noi slava Fiului tău, şi curat a ne desfăta întru dânsa, cei ce te dorim, şi te cântăm pe tine. Roagă-te cu dinadinsul, ceea ce de la Dumnezeu eşti cu daruri dăruită.

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   Ţie Făcătorului a toate tinerii în cuptor danţ a toată lumea împreunând cântau : Toate lucrurile pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Aducând danţuri, luminat ai săltat înaintea chivotului celui nou al Bisericii, strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

   Cântarea cea nouă în Biserica cuvioşilor cântai Părinte, către Atotţiitorul, strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cu dumnezeiască cuviinţă rânduind faptele bunătăţii preafericite Andreie, ai lăudat nevoinţele tuturor sfinţilor, celor ce mai-nainte s-au minunat, şi s-au săvârşit întru Hristos în veci.

A Născătoarei :

   Veniţi cu cântări dumnezeieşti să lăudăm pe Născătoarea de Dumnezeu, pe preacurata Fecioară, zicându-i : Bucură-te Fecioară binecuvântată, prin care s-a dat bucuria la firea omenească.

Alt Canon,

Irmos : Pe Domnul cel ce S-a proslăvit...


   Cu sărăcia dintru ceste vremelnice ai câştigat bogăţia şi slava cea veşnică Marto, şi pentru aceasta ai strigat cu dragoste : Pe Domnul cântaţi-L, şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

   Marto preacuvioasă, pe Simeon, inima şi dorirea ta cea cunoscută de Dumnezeu născând, Dumnezeu din pruncie cu credinţa inimii l-a încoronat; pe cela ce-i strigă Lui cu credinţă întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ziua cea luminoasă a prăznuirii tale, cugetele credincioşilor le luminează, şi străluceşte ca un luceafăr tot pământul, până la toate marginile.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce a zidit firea noastră dintru tine cu aceasta Născătoare de Dumnezeu îmbrăcându-se, închipuieşte şi înnoieşte ca un iubitor de oameni, pe cei ce cu cântări te cuvintează, şi te proslăvesc cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Domnul Cel ce S-a proslăvit în muntele cel sfânt, şi în rug prin foc a arătat lui Moise, taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Isaia dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece, şi a născut fiu pe Emanuil, pe Dumnezeu şi omul, Răsărit este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.

   Vestirea cuvintelor tale, şi frumuseţea şi curăţia dogmelor, au alergat peste tot pământul Andreie fericite. Pentru aceasta cu diadema bunei cuviinţe te-a încununat Hristos Împăratul tuturor.

   Îndulcindu-te întru unirea cea dumnezeiască de strălucirea cea cu trei lumini, Andreie tăinuitorule al lucrurilor celor peste fire, păzeşte de primejdii acum prin rugăciunile tale, pe cei ce cu dragoste şi cu sfinţenie săvârşesc sfinţită pomenirea ta.

   Acum te veseleşti în ceruri cu cetele celor fără de trup, ca cel ce neabătut ai petrecut viaţa lor pe pământ, ca cel ce te-ai arătat propovăduitor prea-ales credinţei celei adevărate, grăitorule de cele dumnezeieşti, vrednicule de laudă.

A Născătoarei :

   Încetat-ai pornirea cea neoprită a morţii, care mânca toate, ca ceea ce cu adevărat mai presus de cuget ai născut cu trup pe Viaţa cea veşnică, de care lovindu-se iadul cu gură amară, s-a surpat, Născătoare de Dumnezeu Maică Fecioară.

Alt Canon,

Irmos : Pe tine te mărim...


   Într-un chip Marto împreună dănţuind cu fiul, roagă pe Hristos Dumnezeul nostru, pentru cei ce te cinstesc pe tine.

   Vieţuind cu bunăcredinţă, bărbăteşte te-ai nevoit întru osteneli, de unde ai agonisit bogăţie cerească.

Slavă...

   Sărutăm sicriul moaştelor tale Marto preacinstită, dintru care scoatem apele tămăduirii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai mult decât razele soarelui rugăciunea ta răsărind, luminează Preacurată, pe cei ce te slăvesc pe tine.

Irmosul :

   Mărimu-te pe tine Maica lui Dumnezeu, şi te slăvim Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

LUMINÂNDA

   Viaţă îngerească poftind Preacuvioase, pentru aceasta ai supus patimile trupului cu bărbăţie, asemenea cu îngerii făcându-te, de Dumnezeu purtătorule Părinte.

A Născătoarei :

   Pe tine părtinitoare te avem toţi păcătoşii, o preasfântă Fecioară ! Tu bine-îmblânzind fă-l pe Fiul tău cu rugăciunile tale cele de Maică.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 6-lea.


   Cuvioase Părinte Andreie, în tot pământul a ieşit vestirea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viaţă fără prihană ai urmat, îndrăzneală având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...


   Pe Cuvântul cel fără început cu Tatăl şi cu Duhul, prin glasul Arhanghelului de Dumnezeu Născătoare, în pântece zămislindu-L, decât Heruvimii şi Serafimii şi Scaunele, mai înaltă te-ai arătat.

A Crucii, a Născătoarei :

   Oarecând în vremea răstignirii, Fecioara stând lângă Cruce, dimpreună cu Apostolul cel iubitor de curăţie, şi plângând striga : Vai mie ! Cum pătimeşti Hristoase, Cela ce eşti nepătimirea tuturor.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei.




ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCEA


Preacuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Atanasie cel din Aton,
şi Preacuviosul Părintele nostru Lampadie făcătorul de minuni.



LA VECERNIE

După obişnuitul Psalm cântăm Fericit bărbatul... Slava întâia.

La Doamne strigat-am..., punem Stihirile Sfântului pe 8, glasul al 2-lea.

Podobie : Cu ce cununi de laudă...


   Care laudă de cântări să aducem lui Atanasie ? Celui împodobit cu faptele, şi îmbogăţit cu darurile vărsării de lumina cea luminată de Dumnezeu; sabie, care taie pornirile patimilor; stâlp, care străluceşte prin gând cu privirea sfeşnicului înfrânării, ce străluceşte în luminătorul sufletului, cu porunca lui Dumnezeu, Celui ce dă viaţă tuturor. De trei ori.

   Cu ce cununi de cuvinte vom încununa noi nevrednicii pe Atanasie ? Pe călăreţul cel cu călătoria prin văzduh, care se înalţă de umblă pe Cer cu dumnezeieştile aripi ale privirilor; pe turnul smereniei cel nesfărâmat; pe zidul chibzuinţei cel nemişcat; bunăcuviinţa cea cinstită a obiceiurilor celor cu bună podoabă, pe cel ce se roagă pentru fiii săi lui Hristos Dumnezeu, Celui ce singur este milostiv. De trei ori.

   Zori pururea luminate te-ai arătat Cuvioase, luminător darurilor, care trage pe cei orbiţi de patima negurii către lumina cea neînserată, Părinte Atanasie cugetătorule de Dumnezeu. Drept aceea ca pe unul ce ai înmulţit talantul, te-a arătat pe tine Hristos tămăduitor sufletelor, cela ce cu sabia cuvintelor tai putrejunea rănilor celor nevindecate şi dai sănătate de mântuire, celor ce se apropie de tine. De două ori.

Slavă... glasul al 6-lea.

   Cât este de îndumnezeită viaţa ta, şi sfârşitul tău cu totul sfinţit, Părinte Atanasie, că la acesta adunându-se toată mulţimea muntelui, dacă te-a văzut pe tine în pat fără suflare, strigă cuvinte de jale : Dă cuvântul cel de pe urmă slugilor tale, sfinte; învaţă unde-ţi laşi pe fiii tăi Părinte, pe care cu adevărat ca un tată milostiv, şi iubitor de fii, i-ai miluit. Deci măcar că aici te acoperi în mormânt, dar toţi te avem sus, bogată părtinire şi rugător către Dumnezeu, noi cei ce te cinstim cu dragoste.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cine nu te va ferici pe tine preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda preacurată naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul unul născut, acelaşi din tine cea Curată a ieşit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind, şi cu firea om făcându-Se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-l Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD. : Lumină lină...

Prochimenul zilei şi citirile.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 3, Vers 10.

   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor. Şi mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi; cu mari faceri de bine se vor dărui; că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii, şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfa de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, şi vor stăpânii noroade, şi va împărăţii într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul, şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi milă este întru cuvioşii lui, şi cercetare întru aleşii lui.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 5, Vers 16.

   Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei, şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif, judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va da războii împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare de pietre, pline se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa mării, şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi întru noroadele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea; şi puterea de la Cel Preaînalt.

De la înţelepciunea lui Solomon citire :
Cap. 4, Vers 7.

   Dreptul de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta bătrâneților viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei, schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi noroadele văzând, şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar şi milă este întru cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.

LA LITIE

Stihira hramului. Şi ale Sfântului, glasul 1


   Să lăudăm pe Cuviosul Atanasie, pe luminătorul lumii cel neapus, că a strălucit mai mult decât soarele întru întărirea credinţei, şi cu luminări a îndreptat adunările credincioşilor către bunătate. Întâi cu învăţături de Dumnezeu insuflate, şi cu povăţuiri de cuvinte mântuitoare, care îi izvora din buze ca nişte izvoare îndestulate de apă. A doua trăgând pe toţi spre râvnă către fapta cea minunată, şi cu vieţuirea cea întocmai cu îngerii, arătându-se cu dumnezeiască cuviinţă la amândouă, adică, cu viaţă şi cu cuvânt, ca un prea-ales îndreptător de fii. Cu ale lui sfinte rugăciuni Hristoase Dumnezeul nostru, păzeşte această turmă, şi întăreşte credinţa cea ortodoxă, ca un Iubitor de oameni.

Glas al 2-lea.

   Pe iubitorul de Hristos, pe cel cu numele nemuririi, pe tăinuitorul cel adevărat al Mântuitorului, care este laudă şi mărire şi îndreptător tuturor sihaştrilor, pe cel sfinţit Domnului din pruncie, adunându-ne cetele părinţilor să-l lăudăm. Căci acesta zămislind întru sine dragoste dumnezeiască, a părăsit înşelăciunea lumii, şi a ridicat jugul lui Hristos pe umere, şi taberele dracilor le-a înfrânt cu bărbăţie, arătându-ne nouă prin fapte calea cea aleasă a dragostei lui Dumnezeu. Că pe aceeaşi călătorie, alergând şi el degrab, a ajuns lumina cea adevărată a Treimii celei atotfăcătoare, o minune de uimire ! Şi lucru cuvios lui Dumnezeu, căci fiind pământean din fire, s-a făcut întocmai cu fiinţele cele înţelegătoare de gând, luând de la Dumnezeu nemărginită slavă şi cinste. Şi rugător ni se face nouă, ca să dobândim bunătăţile cele veşnice la ziua judecăţii.

Glas al 4-lea.

   Nevoinţele cele preaminunate ale vieţii tale celei dintru sihăstrie, au uimit cugetele îngereşti, şi au spăimântat şi pe oameni; căci ca şi cum ai fi fost fără de trup, în trup de pământ te-ai luptat cu vrăjmaşii cei nevăzuţi. Ci dar toate neamurile binecredincioşilor te cântă pe tine, şi mai ales cinstită turma ta, laudă luminat ostenelile tale, ca şi cum ar fi scrise în stâlp, care l-ai arătat ca o cetate de veselie în pustiu, pe care o ai făcut lăcaş de bunăcuviinţă cetei pustnicilor, care se înfrumuseţează cu minunile tale, ca cu nişte îmbrăcăminte de mult preţ, şi cu luptele tale cele vitejeşti. Ci a se păzi prin rugăciunile şi solirile tale Atanasie, cere de la Hristos, Cel ce are mare milă.

Slavă..., glasul al 5-lea.

   Să trâmbiţăm în trâmbiţă de cântări; că Darul Duhului cu glas mai frumos decât toată trâmbiţa ne cheamă pe toţi, spre lauda purtătorului de Dumnezeu, Părinte. Împăraţii şi boierii, să laude pe robul cel ales al Împăratului tuturor. Pe cel ce cu toată întrarmarea Dumnezeiescului Duh, a biruit stăpânirile şi puterile ţiitorului lumii. Păstorii şi învăţătorii, bine să lăudăm pe îndreptătorul şi izvoditorul păstoriei celei cu adevărat alese, pe cel curat întru dogme, pe cel viteaz întru credinţă, pe cel cu gândul înalt întru privirile minţii, întru fapte mai presus de nori, întru învăţături pârâu de desfătare, pe îndreptătorul celor rătăciţi,pe întăritorul celor clintiţi, pe cel milostiv către toţi bolnavii. Lauda cea mare a muntelui Atonului, lăudându-l toţi să-i zicem : Coroana părinţilor Atanasie, părtineşte nouă slugilor tale totdeauna, şi mântuieşte turma ta cu rugăciunile tale Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Să trâmbiţăm în trâmbiţă de cântări, că plecându-se de sus împărăteasa tuturor, Maica Fecioara, încununează cu binecuvântare, pe cei ce o laudă pe ea. Împăraţii şi boierii să se adune împreună, şi să vestească cu laude pe împărăteasa, care a născut pe Împăratul, Cel ce bine a voit să mântuiască cu iubirea de oameni pe cei opriţi de moarte. Păstorii şi învăţătorii adunându-ne să lăudăm pe Maica cea Preacurată a Păstorului Celui bun, pe sfeşnicul de aur cel luminat, pe norul cel purtător de lumină, pe cea mai desfătată decât cerurile, pe sicriul cel însufleţit, pe scaunul Stăpânului cel în chip de foc, pe năstrapa cea de aur care ţine mana, pe uşa Cuvântului cea închisă, pe scăparea tuturor creştinilor, lăudându-o cu cântări dumnezeieşti, aşa să zicem : Palatule al Cuvântului, învredniceşte-ne re noi smeriţii împărăţiei cerurilor, că nimica nu este cu neputinţă mijlocirii tale.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasului al 5-lea.

Podobia : Bucură-te cămara...


   Bucură-te cela ce vorbeşti cu cetele cele îngereşti Cuvioase Atanasie. Căci cu adevărat pe pământ ai petrecut viaţa lor, nevoindu-te întru bunătate Părinte, arătându-te oglindă neîntinată curăţiei, primind strălucirile Sfântului Duh, cele dătătoare de raze, preafericite de unde luminându-te, vedeai cele viitoare, şi spunându-le toate mai-nainte, fiind învăţat de la dumnezeiasca arătare de lumină a lui Hristos; pe care roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih : Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

   Bucură-te cel ce te-ai făcut începător sihaştrilor şi părtinitor nebiruit. Căci tăind rădăcinile patimilor, şi răbdând bărbăteşte năvălirile dracilor, ai scos la iveală rătăcirea lor cea pierzătoare de suflet, Atanasie, iar lucrarea Crucii Mântuitorului, şi puterea cea nebiruită o ai arătat, cu care şi încingându-te, ai biruit pe toţi cei ce se leapădă de dumnezeiasca arătare prin trupul lui Hristos; pe care roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Stih : Fericit bărbatul carele se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

   Arătatu-te-ai stâlp cu chip de lumină, întărit cu bunătăţi şi nor umbritor celor din muntele Atonului, povăţuind de la pământ către Cer, pe cei văzători de Dumnezeu, şi cu toiagul Crucii despicând marea patimilor, şi biruind pe Amalic cel înţelegător, ai aflat suire neoprită către Cer, de Dumnezeu fericite; împreună cu cei fără de trup stând înaintea scaunului lui Hristos. Pe care roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas al 6-lea.

   Pe cela ce este podoaba părinţilor, lauda sihaştrilor, izvorul minunilor, şi către Dumnezeu solitor neruşinat, adunându-ne dimpreună, o iubitorilor de praznic, să-l lăudăm cu laude de cântare, zicând : Bucură-te îndreptătorul şi închipuitorul, şi izvodul cel iscusit al vieţii sihăstreşti; bucură-te luminătorule cel prealuminat, care luminezi toată lumea cu luminile bunătăţilor; bucură-te mângâietorul celor din suferinţe, şi fierbinte părtinitor celor din primejdii. Ci tu dar Atanasie, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru această turmă a ta şi pentru toţi credincioşii, care cinstesc adormirea ta cea preacinstită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcătorul şi Mântuitorul meu Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam a dezlegat. Pentru aceasta ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te; bucură-te Stăpână, folositoarea şi acoperământul, şi mântuirea sufletelor noastre.

Tropar, glas al 3-lea.

   De viaţa ta cea în trup s-au minunat cetele îngereşti, cum cu trupul la luptele cele nevăzute ai ieşit pururea mărite, şi ai rănit cetele drăceşti. Pentru care Atanasie, Hristos ţie ţi-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceasta Părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei Învierii :

   Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce primind patimă, nea mântuit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

    Iar unde va fi priveghere la binecuvântarea pâinilor cântăm Troparul Sfântului, de 2 ori și Născătoare de Dumnezeu... o dată.

VEZI : Iar slujba Cuviosului Lampadie s-a aşezat să se cânte întru această seară la Pavecerniţă.

LA PAVECERNIȚĂ

CANONUL Sfântului Lampadie


Cântarea 1-a, glas 2,

Irmos : Veniţi noroadelor să cântăm...

   Cu adăogirile cele adăpătoare ale rugăciunilor tale Părinte, adapă candela mea cea sufletească purtătorule de Dumnezeu Lampadie, şi suflă întru mine cuvânt, ca să te pot lăuda Cuvioase.


   Părinte ridicând Crucea pe umerii tăi, ai urmat Celui ce a răbdat pentru tine răstignirea cea de bunăvoie, omorându-ţi trupul fericite.

Slavă...

   Luptându-te cu vrăjmaşul sihăstreşte, şi chemând puterea cea din înălţime, l-ai smerit pe el Părinte, şi ţi-ai împletit ţie diademă de biruinţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cine va putea să spună precum se cade zămislirea ta cea mai presus de cuvânt, că ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat, care S-a arătat mântuitor nouă tuturor preasfântă Fecioară.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu Doamne cu cuvântul...


   Odihnindu-te în munţi, şi în peşteri ascunzându-te, ai luat Dar dumnezeiesc, cugetătorule de Dumnezeu fericite.

   Înălţându-te cu smerirea, şi dragostea întrarmându-te, te-ai mutat către odihnele cele înţelegătoare, Părintele nostru.

Slavă...

   Vieţuit-ai cu postire purtătorule de Dumnezeu Părintele nostru; pentru aceea te-ai ferit de răutatea vrăjmaşului, cugetătorule de Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe cei ce scapă la tine, mântuieşte-i de toată îngrozirea, rugămu-ne ţie, ceea ce ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Auzit-am Doamne auzul tău...


   Făcându-te bună mireasmă întru Hristos, cu dumnezeieştile tale bunătăţi, izvorăşti miruri de tămăduiri, de Dumnezeu insuflate.

   Fiind ascuns întru mulţi ani, te-ai descoperit de Dumnezeu, spre slava Lui, preafericite Părinte.

Slavă...

   Având noi acum sicriul moaştelor tale, scoatem dintr-însul sănătăți-le, lăudându-te pe tine Lampadie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rugămu-ne ţie Preacurată, ceea ce mai presus de fire ai zămislit pe Dumnezeu, roagă-te pururea pentru robii tăi.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Dătătorule de lumină...


   Luminându-te cu strălucirile cele dumnezeieşti, pururea ai strălucit luminoase raze de tămăduiri, luminând pe cei ce cu credinţă cinstesc această pomenire a ta, Cuvioase.

   Arătând faptă asemenea de potrivă cu numirea ta, te-ai făcut făclie aprinsă de dumnezeiescul foc al Duhului, şi arzătoare de materia păcatului.

Slavă...

   Izvorăşti izvor de mir cu dulce mireasmă din dumnezeieştile visterii, cele pururea curgătoare spre slăvirea Dumnezeului nostru, izgonind toată suferinţa patimilor, Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ţie, celeia ce ai născut pe Hristos Ziditorul tuturor, strigăm : Bucură-te Curată; bucură-te ceea ce ne-ai răsărit nouă lumina; bucură-te, ceea ce ai încăput pe Dumnezeul Cel neîncăput.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Din adâncul greşelilor...


   Fiind ocârmuit de vânturile Dumnezeiescului Duh, trecând viforul vieţii, ai ajuns către limanurile odihnei celei de acolo, Cuvioase.

   Liniştindu-te în pustie, şi uscând patimile trupului, ai închipuit de iznoavă pustiul lui Ilie, Cuvioase, făcându-te pildă pustnicilor.

Slavă...

   Adâncimea lacrimilor tale fericite, s-a făcut pierzare tuturor dracilor, şi lumină turmei tale, care pururea te cinsteşte pe tine preafericite.

Şi acum..., 

   Învredniceşte-mă milostivirii tale, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv, care cu sângele Său a mântuit pe oameni din stricăciune.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Cel ce a stins cuptorul...

   Cu roua înfrânării stingând cuptoarele cele fierbinţi ale patimilor, fericite, strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu dătătoarele de lumină făclii ale darurilor din tine luminezi inimile celor ce cu credinţă cântă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Smerit la inimă, înalt întru vieţuire şi în minuni te-ai arătat Părinte, cântând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce Te-ai sălăşluit în pântece, şi Te-ai născut din Fecioară; Cela ce ai prădat iadul, şi ai luminat limbile. Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Dumnezeu care S-a...


   Cu descoperiri înfricoşate, şi cu semne îngrozitoare te-ai făcut cunoscut celor ce nu te ştiau, de Dumnezeu cugetătorule, şi fiind ascuns în mulţi ani, te-ai arătat izvorându-ne nouă mir de tămăduiri, preafericite Părinte.

   Adăpându-te fericite din izvoarele Mântuitorului, ne izvorăşti nouă dar pururea curgător, şi ne mântuieşti de primejdii şi de patimi, şi de scârbe, pe noi cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Îngereşte ai vieţuit pe pământ cu cuget curat, şi dezlegându-te de trup, te-ai unit cu îngerii, strigând : Lăudaţi pe Iubitorul de oameni, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :
  
   Pe Cel unul născut, care dumnezeieşte născut neîntrupat mai-nainte de veci, şi în vremile de pe urmă S-a născut din Fecioară cu trup. Lăudaţi-L lucrurile Lui ca pe un Domn, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos :


   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl, slăvim.

   Cel ce pentru noi S-a născut în peşteră din Fecioară, Acela a descoperit credincioşilor lumina Duhului cea ascunsă în peşteră cu sfinţenie, sicriul cel cinstit al moaştelor tale, care izvorăşte tămăduiri, Lampadie; de Dumnezeu purtătorule.

Slavă...

   Nevoitu-te-ai sihăstreşte, săvârşind nevoinţa ta, şi călcând toate cursele vrăjmaşului, ai mântuit din stricăciune pe cei ce cu dragoste te cinstesc purtătorule de Dumnezeu Lampadie; povăţuindu-ne pe noi Părinte, către calea cea cerească.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Iartă-mi mie Doamne, iartă-mi, când vei vrea să mă judeci, şi să nu mă osândeşti pe mine la foc, nici cu mânia ta să nu mă înfruntezi, se roagă Ție Fecioara, care Te-a purtat pe Tine în pântece, şi mulţimea îngerilor, şi cetele cuvioşilor.

Stihirile Sfântului Lampadie, cele de la Vecernie glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...


   Părinte fericite Lampadie, prin înfrânare şi rugăciune neîncetată, ai supus sufletului cugetul trupului, şi te-ai făcut plin de darurile Prea Sfântului Duh, cu care întărindu-te ai supus toate taberele duhurilor celor viclene, şi le-ai surpat la pământ Cuvioase.

    Părinte Lampadie, de Dumnezeu insuflate, arătatu-te-ai nouă ca o comoară ascunsă, zăcând în peşteră, şi cu semne şi cu minuni bine mirosind sufletele, celor ce cu credinţă veneau către tine, de Dumnezeu fericite. Pentru aceea strigăm ţie : Răpeşte-ne de la cele rele cu rugăciunile tale şi pe noi, care te lăudăm pe tine.

   Părinte Lampadie de Dumnezeu înţelepţite, cu petrecerile cele sihăstreşti lipindu-te de Dumnezeu, şi cu strălucirile Lui luminându-te, sfinţit te-ai arătat ca o făclie ce luminează tuturor totdeauna bunătăţi mântuitoare. Drept aceea astăzi bucurându-ne, cu credinţă prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină, de Dumnezeu fericite.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te pierderea dracilor, bucură-te fiica lui Adam, care ai înflorit cu adevărat floarea cea neveştejită, bucură-te slăvirea robilor tăi; bucură-te întru-tot nevinovată dezlegarea răutăţilor, bucură-te Darul cel mântuitor de la Dumnezeu lumii dăruit, bucură-te preacinstita mântuirea celor ce se roagă ţie. Bucură-te Stăpână slava celor ce te măresc pe tine.

Şi cealaltă slujbă a Pavecerniței după rânduială şi Otpustul.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului, de 2 ori, Slavă..., Şi acum... a Născătoarei Învierii.

După întâia Catismă, Sedealna glas 1.

Podobie : Mormântul tău...


    Ca o stea mult-luminoasă a călugărilor, şi ca o treaptă ştiută, şi hotar înfrânării, şi oglindă prealuminoasă a socotinţei te-ai arătat Preacuvioase; cere dezlegare greşelilor, celor ce cu bucurie săvârşesc pomenirea ta, preafericite Atanasie. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Îndreptează-ne la calea pocăinţei pe noi, care pururea umblăm pe calea răutăţilor, şi mâniem pe preabunul Domn, ceea ce eşti neispitită de nuntă, binecuvântată Marie, scăparea oamenilor celor fără nădejde, lăcaşul lui Dumnezeu.

După a doua Catismă, Sedealna, glas 3.

Podobie : Pentru mărturisirea...


   Ţinut fiind de dorirea cea dumnezeiască a nemuririi, şi luând Crucea pe umere te-ai sălăşluit în muntele Atonului, de care mai-nainte ai dorit, unde ai adunat turmă Domnului, Preacuvioase. Pentru aceasta te-am câştigat pe tine călduros rugător către Domnul. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Dumnezeiesc cort te-ai arătat Cuvântului, ceea ce eşti singură preacurată Fecioară Maică, care covârşeşti pe îngeri cu curăţia, pe mine cel ce sunt întinat mai mult decât toţi cu greşelile trupeşti, curăţeşte-mă cu dumnezeieşti apele rugăciunilor tale, dându-mi Curată mare milă.

După Polieleu, Sedealna, glas 8.

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...


   Primind ştiinţă şi lucrare, şi înfrumuseţându-ţi cugetul, ţi-ai îndreptat viaţa către poruncile cele dumnezeieşti, Preacuvioase; pentru că te-ai arătat luminos luminător călugărilor, îndreptând şi luminând pe toţi către cunoştinţă. Pentru aceasta lăudând cu dragoste pomenirea mutării tale, strigăm către tine, de Dumnezeu purtătorule Atanasie : Roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste cinstim pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.

   Pe ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm, scară cerească, rai cuvântător, izbăvirea Evei, şi vistierie mare a toată lumea, că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii, şi iertarea greşelilor celor dedemult. Pentru aceasta strigăm către dânsa : Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare greşelilor, celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al patrulea

Prochimen, glas 4.
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.
Stih : Ce vom răsplăti Domnului pentru toate cele ce ne-a dat nouă.


Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul ucenicilor Săi, toate-mi sunt date Mie...

Psalm 50

Slavă..., glas 2

   Pentru rugăciunile Cuviosului tău Atanasie, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum...

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive
, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Şi Stihira glas 6.

   Toţi să lăudăm pe cel cu numele nemuririi, pe cela ce bărbăteşte şi vitejeşte a sihăstrit în muntele Atonului, care a adunat şi această turmă, şi cu dragoste a ridicat casă Domnului, şi toate a închinat Maicii lui Dumnezeu, căruia i se şi roagă pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea lui.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, al Paraclisului, sau care este în 20 de zile, la Sfântul Prooroc Ilie. Şi al Sfântului pe 8.

Canonul Sfântului Atanasie.

Cântarea 1-a, glas 8 :

Irmos : Pe Faraon cel ce se purta...


   Având numirea nemuririi, cât ai fost cu viaţă, după ce te-ai mutat de la cele vremelnice, te-ai arătat părtaş nemuririi celei adevărate, Părinte Atanasie. Ci dar stând înaintea lui Hristos, adu-ţi aminte de noi cei ce te pomenim pe tine.

   Din copilărească pruncie făcându-te cinstitor de Dumnezeu, Cuvioase, lipsirea părinţilor tăi nicidecum nu te-a zăticnit spre câştigul bunătăţii, ci toată pofta şi dorirea cu totul ai întors către singur Cel ce te-a zidit.

Slavă...

   Fiind cuprins de pofta cea către tine, şi legat cu dragostea, îndrăznind cânt ţie laudă din buze spurcate. Ci dar Părinte fie-mi iertător, şi-mi dă putere, să-ţi aduc laudă după vrednicie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prunc tânăr ai născut mai presus de cuvânt pe Cel vechi de zile, Care arată pe pământ cărări noi de bunătate, de a Căruia dragoste rănindu-se mărită sluga ta Atanasie, ţi-a zidit ţie această casă Fecioară.

Catavasie : Deschide-voi gura mea...

Cântarea a 3-a :

Irmos : Cela ce ai întărit cerurile...


   Din copilărie fiind cuprins cu dragostea cea către Dumnezeu, adunând copii cei de o vârstă, şi făcând ceată, îi îndreptai duhovniceşte, scoţându-i pe dânşii prea-înţelepţeşte din obiceiurile cele copilăreşti.

   Fiind rănit de dragostea înţelepciunii, ai venit către cetatea cea cu bună norocire a lui Constantin, Părinte Atanasie, şi ca o albină înţeleaptă şi făcătoare de miere, adunând cuvintele cele mai de folos, ai lepădat cele netrebnice.

Slavă...

   Cu vetrela Crucii ocârmuind luntrea cea sufletească, ai trecut liniştit şi uşor pe marea vieţii cea cumplită, şi te-ai adus către dumnezeieştile limanuri ale liniștii, fericite Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel negrăit din Tatăl născut mai-nainte de veci, în vremile cele mai de pe urmă a ieşit din pântecele tău, şi a îndumnezeit firea noastră, Maică Fecioară, adunând luminat popoarele cuvioşilor.

Sedealna, glas al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...


   Din tinereţe părăsind toate cele pieritoare şi veselitoare ale vieţii, cu osârdie ai urmat lui Hristos, Atanasie, şi ridicând pe umere Crucea Domnului tău, ţi-ai topit trupul întru înfrânări. Drept aceea Domnul Cel preabun te-a şi ales pe tine păstor sufletelor, purtătorule de Dumnezeu fericite; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare păcatelor, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.

   Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, negrăit ai născut pe Cela ce a făcut toate, şi în braţele tale ai avut pe Cela ce ţine toate; şi din sâni ai hrănit pe Cela ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta te rog pe tine preasfântă Fecioară, ca să mă izbăveşti de greşeli, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că pe tine te am nădejde eu robul tău.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...


   Făcându-ţi mintea stăpânitoare patimilor şi îndreptându-te cu fapte dumnezeieşti, ai săvârşit călătoria cea bună. Şi prin bunacredinţă ai biruit pândirile şi viclenirile şi măiestriile dracilor, alegând ca un înţelept partea cea mai bună.

   Supunându-te la jugul cel uşor al Domnului, şi îndreptându-te cu frica cea dumnezeiască, şi curăţindu-ţi trupul şi sufletul, te-ai făcut pricină de curăţie, şi de întregimea minţii, şi hotar postirii, şi pecete a nepătimirii şi a dragostei Atanasie.

Slavă...

   Împărtăşindu-te tu de învăţătura Bisericii şi de cea de afară, foarte cu înţelepciune ai osebit fiecăruia învăţătura cea după cuviinţă şi de folos, fiind îngrădit cu dreptate şi cu înţelegere, cu smerirea, cu mintea şi cu bărbăţia, şi încuviinţat cu celelalte daruri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Stăpânul, Cel ce Se poartă înfricoşat pe umerii Heruvimilor, S-a sălăşluit în pântecele tău, Curată, ca pe un scaun de foc, şi cu luarea trupului a îndumnezeit fiinţa cea omenească, precum învaţă cel ales între cuvioşi Atanasie, ceea ce eşti singură pururea lăudată.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...


   Arătatu-te-ai ca un magnet, trăgând cu dulceaţa cuvintelor tale, către învăţătură şi către ascultarea povăţuirilor, pe cei ce pofteau a vedea totdeauna, şi a privi cinstitul şi veselitorul tău chip, Părinte.

   Plecându-te dumnezeieştilor legi, şi ascultând poruncile Celui ce te-a făcut, te-ai arătat puitor de lege sihaştrilor, şi îndreptător iscusit, şi învăţător celor fără de minte, şi povăţuitor celor rătăciţi, şi luminător celor din întuneric, pururea pomenite.

Slavă...

   Arătându-te chip bunătăţilor şi lăcaş darurilor Preasfântului Duh, ai zidit sfinţită casă de învăţătură, şi de veselie, rânduind toată petrecerea şi vieţuirea ce se cuvine sihaştrilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Gura cea ritoricească nu poate a te lăuda pe tine după vrednicie, prealăudată fiind mai înaltă decât Heruvimii şi decât toată zidirea. Pentru aceea dimpreună cu dumnezeiescul Atanasie roagă pe Stăpânul pentru noi toţi.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...


   Cu ostenelile tale ai omorât poftele trupului, şi te-ai răstignit pe tine însuţi lumii şi patimilor, stând către Dumnezeu, cu posturi şi cu lacrimi cu rugăciuni şi cu laude neîncetate, Cuvioase Atanasie.

   Fiind mai-mare pustnicilor celor din muntele Atonului, şi închipuire şi pildă faptelor celor bune, ai împodobit toate sălăşluirile sihaştrilor cele de acolo.

Slavă...

   Făcutu-te-ai dulce, drept şi bun, blând şi cumpătat, bine primitor, bine apropiat, şi milostiv, iertător, bine îndurător lin la obişnuiri, urmând obiceiurilor lui Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătându-te ca un nou Moise ai făcut asemenea staulul ca alt cort, preacinstite, care l-ai şi înmulţit cu ostenelile şi cu sudori, şi l-ai închinat Maicii lui Dumnezeu.

CONDAC, glas al 8-lea.

Podobie : Apărătoarei Doamnei...


   Ca și către un văzător al fiinţelor celor fără materie, şi lucrător tâlcuitor prea-adevărat, turma ta strigă către tine de Dumnezeu grăitorule : Nu înceta a te ruga pentru slugile tale, să se izbăvească de ispite şi de primejdii, cei ce strigă către tine : Bucură-te Părinte Atanasie.

ICOS

   De sus luându-ţi chemarea ta cu preamărire, viaţa cea nemuritoare ai moştenit; că cu trup fiind pe pământ, şi viaţă fără de trup petrecând, ai fost nebiruit de patimi. Pentru aceasta te lăudăm Părinte : Bucură-te cela ce eşti călugărilor mărire luminată; bucură-te stâlpul cel strălucit al înfrânării. Bucură-te cunoştinţa bărbăţiei cea mărită; bucură-te arătarea preaînţeleptei ştiinţe. Bucură-te cumpăna dreptăţii cea întocmai-stătătoare cu adevărat; bucură-te cela ce ai săvârşit cu cuvântul pornirile lucrărilor tale. Bucură-te mintea ceea ce te îndulceşti de gândurile cele negrăite; bucură-te cela ce ai minunat toată făptura cu creştinătatea ta. Bucură-te prin care s-au ruşinat dracii; bucură-te prin care toată patima s-a omorât. Bucură-te izvorule al râurilor celor curgătoare de viaţă; bucură-te mântuitorule al celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te Părinte Atanasie.

SINAXAR

   În această lună, în 5 zile, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Atanasie din Aton, şi cei împreună cu dânsul şase ucenici ai lui.

Stih : Marele Antonie cu adevărat a fost părinţilor început,
Iar dumnezeiescul Atanasie îndumnezeit sfârşit.
Lui Atanasie şi celor şase ucenici ai săi cu adevărat,
Risipirea Bisericii, trupeştile lor lăcaşuri le-a sfărâmat.
Deşi Atanasie cu anii mai pe urmă s-a ivit,
Însă prin osteneli şi pe cei vechi i-a covârşit,
Pe Atanasie în a cincea zi, îngerii spre dumnezeiasca cetate îl sui.


   Luceafărul acesta strălucit ai lumii, avea patrie Trapezunda cea despre Lazi. Născut fiind din părinţi de bun neam, şi de Dumnezeu iubitori. Însă tatăl său se trăgea cu neamul din Antiohia; iar maică-sa era crescută acolo. Deci având copilul nişte începuturi ca acestea, odrăslind dintr-o rădăcină de bun neam ca aceea, asemenea i-a fost şi creşterea, şi îndată s-a dat la învăţătura sfintelor cărţi. Pe care ispitindu-o foarte i se făcu poftă, întru atâta încât a ajuns şi la învăţătura şi ştiinţa cea desăvârşită. Pentru aceea mergând şi la Constantinopol, se umplu de învăţături, despre o parte învăţând el de la alţii, iar despre alta învăţând el pe alţii. Şi fiind tânăr de vârstă, avea minte de bătrân, iubind cu tot sufletul curăţenia, şi primind petrecerea cea grea sihăstrească, la al căreia sfârşit gândind a ajunge, s-a dus la Chiminan, şi este acest Chiminan un munte al Asiei, înalt şi anevoie de umblat, întru care era o mănăstire ce avea egumen pe Mihail acela ce se numea Maleiti, om dumnezeiesc, şi vieţii călugăreşti foarte ales nevoitor, care chivernisea şi povăţuia pe monahii cei ce erau supuşi lui spre viaţa cea cerească; cu care împreună numărându-se şi fericitul, s-a numit pentru dumnezeiasca schimă Atanasie, căci mai întâi îi era numele Avramie. Deci în scurtă vreme întrecu pe toţi cei ce erau nevoitori la osteneli robindu-şi trupul, şi chinuindu-l, şi uitându-se numai la dulceaţa vieţii celei cereşti. De aceea de acolo pentru cinstea ce i se da de către toţi, pentru bunătăţile cele sufleteşti ce avea, s-a dus la muntele Atonului, care şi acest munte este în Macedonia, fiind înalt şi lung ce se trage foarte spre mare într-un cap de pisc lung. Deci s-a dat acolo ucenic la un stareţ, primindu-i cu dragoste, şi cu înţeleaptă cuviinţă ascultarea şi a vărsat lângă dânsul multe sudori duhovniceşti. Apoi din dumnezeiasca descoperire, sculându-se de acolo s-a dus spre părţile cele mai dinlăuntru ale muntelui celui ce s-a zis mai sus. Şi fiind mult rugat de cel ce a strălucit întru voievozie şi între împăraţi, Nichifor Foca; care îl văzuse mai-nainte, şi era împrietenit cu dânsul, a zidit o biserică înfrumuseţată maicii lui Dumnezeu, şi multe chilii şi case mari din temelii le-a ridicat pentru sălăşluirea şi petrecerea fraţilor. Şi făcând încă şi o Lavră de multă gloată de oameni, cu prea-mari osteneli, către Domnul s-a mutat. Moartea lui aşa a fost : Că neîncetând fericitul a se chinui cu grele osteneli, se silea să prefacă bolta ceea ce era mai dinlăuntru, şi la mai bună făptură să o aducă. Şi aşa el suindu-se, ca să încheie lucrul s-a surpat bolta şi l-a împresurat pe fericitul, şi cu alţi şase fraţi dimpreună. Acesta precum spune cartea ceea ce scrie de istoria lui, s-a arătat făcător şi de alte nespuse minuni, slăvindu-se cu cuvinte de învăţătură şi cu fapte, şi cu mai-nainte vederi. Tămăduit-a şi pe oarecare lepros. Încă şi pe cei ce se cufundase în mare, şi pe cei ce călătoreau cu dânsul i-a izbăvit din primejdie cu corabia. Şi după chinuitul său sfârşit, un frate oarecare dintr-o boală foarte grea, punându-şi asupra o mahramă care era cruntată de sângele Sfântului, s-a vindecat. Şi alte multe vrednice de pomenire şi de cuvânt, face Dumnezeul minunilor printr-însul.

    Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Lampadie.

Stih :
Aprinzând făclia dumnezeieştilor bunătăţi fericite,
Lampadie întru bucurie intri acum bucurându-te


   Acesta din pruncie dându-se pe sine spre viaţa sihăstrească, şi Duhului supunându-şi gândul trupului prin ținerea poftelor şi desele rugăciuni, a strălucit ca soarele, şi a luminat pe cei ce erau întunecaţi cu drăceştile înşelăciuni. Şi trăind a făcut multe minuni. Şi către Domnul mutându-se, acestea pururea dându-le celor ce cer cu credinţă, şi mărturiseşte peştera în care zac cinstitele şi sfintele sale moaşte.

    Tot în această zi, nevoinţa Sfântului Mucenic Vasile; și a celor dimpreună cu dânsul şaptezeci de Mucenici, ce au mărturisit în Schitopoli. Şi târnosirea Bisericii Sfântului Mucenic Iulian, ce este lângă târg.

    Tot în această zi, Sfântul noul cuvios Mucenic Ciprian, care în Constantinopol la anul o mie şase sute şaptezeci şi nouă de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Ciprian de dragoste învăpăiată ardea,
Şi muncile cu adevărat ca desfătări le socotea.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos : De pogorârea lui Dumnezeu...


   Vestirea vieţii şi a isprăvilor tale Părinte, a pătruns mai toată lumea, şi ai ajuns la înălţimea cea slăvită, mărindu-te pe tine Dumnezeu, ca pe unul ce te-a făcut la toţi vestit.

   Urmând învăţătorului tău Părinte, te-ai făcut purtător de grijă săracilor, părtinitor văduvelor, luător aminte de săraci, celor întristaţi grabnică mângâiere, celor din primejdii liman, năpăstuiţilor apărare.

Slavă...

   Ştiindu-te că eşti stea a toată lumea, şi sihaştrilor luminător neapus, ajutor celor din nevoi, celor păcătoşi mare scăpare, te pun înainte pe tine mijlocitor, şi solitor către Stăpânul Hristos, preacinstite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Poftind sluga ta a vedea slava cea negrăită a Fiului şi Dumnezeului tău, Născătoare de Dumnezeu, luând cinstita sa Cruce, a mers pe urmele Lui cele purtătoare de viaţă şi dumnezeieşti.

Cântarea a 8-a :

Irmos : De şapte ori cuptorul..


   Vitejeşte biruind începătoriile şi stăpânirile întunericului, te-ai făcut mare învăţător şi povăţuitor de mântuire, descoperind viclenirile şi pândirile şi înşelăciunile lor, şi păzind turma ta nevătămată de toată viclenirea dracilor Atanasie.

   Umblând pe pământ ca un om, vieţuirea o ai avut cu adevărat în ceruri, arătându-te asemenea îngerilor, cu petrecerea, şi împlinind vieţuirea acelora, cu care împreună cânţi acum : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Adunându-ne astăzi dimpreună, te lăudăm după vrednicie, şi cinstim sicriul moaştelor tale, cerând cu rugăciunile tale mântuire de patimi, lăsare de păcate, dezlegare de toată nevoia, cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta cu credinţă şi cu bucurie în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Precum s-a sălăşluit odinioară Ilie în Carmel, aşa şi tu petrecând în muntele Atonului, ai poftit să fii însuţi osebit împreună cu Dumnezeu, şi luminându-te cu priviri dumnezeieşti, te-ai făcut slugă preacuratei Maici lui Dumnezeu, strigându-i dimpreună cu Arhanghelul : Bucură-te !

Cântarea a 9-a :

Irmos : Spăimântatu-s-a de aceasta...


   Curăţie, întregime de minte, şi vieţuire curată, şi viaţă nespurcată, şi săvârşind petrecerea pe pământ ca un fără de trup, te-ai suit către petrecerile cele cereşti, şi te veseleşti dimpreună cu toţi cuvioşii şi cu toţi drepţii, rugându-te lui Hristos pentru noi toţi.

   Foarte ai mărit pe pământ pe Stăpânul tău, şi slăvindu-L pe El prin mădularele tale, te-ai arătat mărit prin privire şi prin faptă, şi te-ai făcut lăudat pretutindenea. Că ştie şi vrăjmaşul a se mira foarte tare de fapta cea bună, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

   Împărtăşindu-te îndumnezeirii celei adevărate şi vieţii celei nemuritoare Părinte, te-ai unit cu oştile celor fără de trup, şi te-ai numărat în cetele cuvioşilor, şi dănţuieşti cu toţi cei aleşi, cu care dimpreună roagă-te Stăpânului tău neîncetat pentru turma ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ştiindu-te pe tine cinstită Stăpână sluga ta Atanasie, că eşti Biserică sfinţită şi încăpătoare Unuia din Treime, a ridicat gata Biserică cinstită, întru slava şi întru cinstea ta, întru care nu înceta a-i dărui neîncetat ajutor cu rugăciunile tale.

LUMINÂNDA

Podobie : Privind ucenicii...


   Ca un luceafăr luminos ai răsărit de la locurile răsăritului, şi cu lumina bunătăţilor tale Atanasie, ai luminat părţile apusului; ci nu înceta a te ruga Domnului pentru lume. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Preasfântă împărăteasă a tuturor, prin rugăciunile cinstitului tău Atanasie, păzeşte turma ta neatinsă de toată împotrivirea, care totdeauna te laudă pe tine, ceea ce eşti părtinitoare lumii.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 8.

Podobie : O preaslăvită minune...


   Cinstită este cu adevărat moartea Cuviosului Tău Hristoase, înaintea Ta; că iată sluga Ta din tinereţe a izvorât izvor de minuni, care şi după moarte goneşte toate bolile, şi goneşte duhurile vicleniei, cărora încă fiind viu, a tăbărât împotrivă-le până şi la sânge. De două ori.

   Sicriul moaştelor tale Atanasie preaînţelepte, izvor de minuni, şi pârâu de daruri l-a arătat Domnul oamenilor, că le-a dăruit vedere, boala leprei o a curăţit, pe cei cuprinşi de duhuri necurate, îi mântuieşte de puterea lor, şi îi face cu minte întreagă.

   Bucură-te podoaba sihaştrilor, steaua pustnicilor, lauda păstorilor, şi locuitorule împreună cu cuvioşii, Părinte Atanasie; bucură-te izvorul dragostei şi al curăţiei; bucură-te locaşul Treimii; bucură-te sfeşnice prealuminat al chibzuirii; bucură-te îndreptătorule preadrept al bunătăţilor, şi stâlp însufleţit.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Toţi să lăudăm pe cel cu numele nemuririi, pe cel ce bărbăteşte şi vitejeşte a sihăstrit în muntele Atonului, care a adunat şi această turmă, şi cu dragoste a ridicat casă Domnului, şi toate a închinat Maicii lui Dumnezeu, căreia i se şi roagă pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea lui.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit
Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână împreună cu Cuviosul Atanasie, să se miluiască sufletele noastre.

SLAVOSLOVIA cea mure.

Ecteniile şi Otpustul.

Ceasul întâi şi cel desăvârşit Otpust.




 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ŞASEA


Preacuviosul Părintele nostru Sisoe cel mare


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glas 3

Podobie : Dat-ai semn...


   Luminat a răsărit ca soarele pomenirea ta cea de toţi prăznuită, strălucind cu razele faptelor tale celei îmbunătăţite, preafericite, şi luminând cugetele credincioşilor, cu lumina minunilor tale, pe care prăznuindu-o cu bucurie te lăudăm, şi cu credinţă te fericim pe tine Cuvioase Părinte Sisoe, cela ce eşti lauda călugărilor.

   Ca un înger pământesc ai vieţuit veştejindu-ţi trupul tău, preafericite Părinte, şi cu privegheri prin înfrânare pururea cugetând pomenirea morţii, şi adăugându-te întru cele dumnezeieşti prin suişuri foarte mari, către dorirea cea desăvârşită. Drept aceea te-ai apropiat către însuşi vârful ei.

   Minune mai presus de cuget s-a făcut la adormirea ta dumnezeiescule, cel cu cuget cuvios, când a sosit fără veste adunarea sfinţilor, că faţa ta Părinte înţelepte a strălucit ca soarele, arătând curăţia sufletului tău cea cu chipul de fulger, şi încredinţând pe toţi, ce fel de sfârşit ai dobândit.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine palatul cel preacurat al Împăratului te rog, pe ceea ce eşti mult-lăudată, curăţeşte cugetul meu cel spurcat de tot păcatul, şi mă fă lăcaş de veselie Treimii Celei Preaînalte, ca să slăvesc puterea ta, şi mila cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

   Suferit-ai în inima ta Preacurată sabie cu două ascuţituri, precum ţi-a zis ţie Simeon, şi ţi-ai rănit cu dânsa cele dinlăuntru ale tale, dacă ai văzut pe Fiul tău spânzurat pe lemn, Preacurată. Pentru aceea strigai : Fiul meu ! Nu mă trece cu vederea, ci grăbeşte de te scoală, precum ai zis mai-nainte, îndelung-răbdătorule.

Tropar, glasul 1.

   Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru
Sisoe; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih, şi al Sfântului Sisoe pe 4.


CANONUL Sfântului

Cântarea 1-a, glas al 8-lea :

Irmos :


   Să cântăm Domnului Celui ce a povăţuit pe norodul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.

   Prin rugăciunile tale Părinte înviază-mă pe mine care sunt omorât de patimi ca unul ce stai acum cu îndrăzneală multă înaintea vieţii.

   Lepădând poftele trupului, Părinte te-ai luminat cu pofta cea dumnezeiască, şi ai pierdut toată negura patimilor.

Slavă...

   Primind Părinte, în lăuntrul inimii tale raza cea fără materie, cu dragoste ai urmat după Cel ce te-a chemat, Sisoe Părintele nostru.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mântueşte-mă pe mine care sunt învăluit cu viforul tuturor dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe Mântuitorul, care este liniştea a toată lumea, Preacurată Fecioară.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Tu eşti întărirea celor ce...


   Cu tărie ai supus trupul la cuget Cuvioase, iar sufletul l-ai arătat neplecat robiei patimilor.

   Cu osteneli înţelepţeşte bine-lucrând arătura sufletului tău Cuvioase, ai odrăslit spicul nepătimirii şi al minunilor.

Slavă...

   Cu nemurire făcătoare de viaţă te-ai îmbrăcat mărite, urmând lui Hristos, drept aceea ţi-a dat ţie Dar a învia şi morţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Loc de sfinţenie şi masă înţelegătoare, care ai ţinut pâinea pe Hristos viaţa tuturor, te lăudăm pe tine Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine Doamne, tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Sedealna, glas 1.

Podobie : Mormântul tău Mântuitorule...


   Cu puterea înfrânării şi cu fapta bunătăţilor, dezmierdările trupului ai omorât înţelepte. Drept aceea crescând prea-ales întru suişuri, ai ajuns către calea cea aleasă Părinte şi stai pururea înaintea lui Hristos împreună cu îngerii, Sisoe Părintele nostru.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Şi hrănitoare lui Dumnezeu, şi Maică te-a numit pe tine, cu limba cea de Maică, propovăduitorul Darului, cunoscând prin Duhul a fi Dumnezeu cel din pântecele tău, şi născându-se, l-a arătat cu degetul, că este Mielul, care ridică păcatele lumii, cu împărtăşirea cea mai proastă, Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei :

   Maica Ta cea fără prihană Hristoase, văzându-Te mort pe Cruce întins, strigă : Fiul meu Cel dimpreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce rânduială nespusă este aceasta, prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a mâinilor Tale celor preacurate.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

   Cu ploaia Darului ai izvorât râuri de minuni, care curăţă de spurcăciuni, pe cei ce cu credinţă năzuiesc la tine fericite Părinte.

   Cu rugăciunile cele de toată noaptea, şi cu stările în picioare de toată ziua curăţindu-ţi sufletul, l-ai făcut pe el casă Treimii, Cuvioase.

Slavă...

   Depărtatu-te-ai pe sineţi fugind în pustie, şi aşteptând pe Cel ce te mântuia pe tine de împuţinarea sufletului, şi de răutate, preafericite Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Munte netăiat te-a văzut pe tine odinioară Avacum, Preacurată, dintru care s-a arătat Dumnezeu, şi ne-a înnoit pe noi, care eram sub păcat.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Mânecând strigăm Ție Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

   Făcându-te lăcaş Dumnezeirii Celei în trei Sori, ai şters chipurile patimilor din sufletul tău.

Slavă...

   Omorându-ţi cugetul trupului tău, purtătorule de Dumnezeu, ai înviat morţi cu ajutorul Duhului.

Şi acum... A Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce ai născut pe Soarele Darului Cel neapus, luminează-mă pe mine cel întunecat.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...


   Având înfrânare, rugăciune, dragoste curată, smerire întărită, şi iubire adevărată către Hristos, ai scăpat de toată pierzarea chitului celui înţelegător.

   Dumnezeu ţi-a îndreptat cărările tale cele către El; Cel tare te-a făcut pe tine cu adevărat tare, ca să calci pe capetele şerpilor, şi ale scorpiilor, purtătorule de Dumnezeu preafericite.

Slavă...

   Cu plecarea ta cea către Dumnezeu, te-ai făcut arătat Dumnezeu, cu dragostea cea deplină către lumină, şi înger pământesc şi om ceresc, purtătorule de Dumnezeu Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Marie odorul cel preacurat al fecioriei, curăţeşte-mi gândul de negura patimilor, şi umple inima mea de Dar şi de dreptate, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 4-lea

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...


   Sihăstrind, înger pe pământ te-ai văzut, luminând Cuvioase gândurile credincioşilor cu dumnezeieşti semne totdeauna. Pentru aceasta pe tine Sisoe cu credinţă te cinstim.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a șasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Sisoe cel mare.

Stih :
Având Sisoe nevătămată frumuseţea sufletească,
Întreg se mută la slava cerească,
În a şasea zi bucurându-se,
Înţeleptul Sisoe de pe pământ în Cer este suindu-se.


   Acest fericit iubind pe Dumnezeu din pruncie, şi ridicând pe umerii săi Crucea lui Hristos, a urmat după dânsul, şi biruind războaiele şi bântuielile nevăzuţilor vrăjmaşi, a mers la luptele cele sihăstreşti şi ostenitoare. Şi smerindu-se desăvârşit, a luat de la Domnul tuturor Dar a învia morţii. Deci vieţuind îngereşte îngerul cel în trup şi fără de trup, s-a mutat spre viaţa cea curată şi fără materie, unde sunt lăcaşurile sfinţilor, şi lumina cea dea pururea, rugând pe Hristos pentru noi.

    Tot în această zi, nevoinţa Sfintei Mucenițe Lucia Fecioara, şi a lui Rix Vicarul, şi a altor mulţi care în Campania au pătimit.

Stih :
Văzând Lucia a lui Rix tăiere,
La tăiere n-a scos glas de temere.


   Aceasta fiind prinsă de Rix, şi nevrând să se plece a face jertfă la idoli, şi înfricoşând-o, că i se vor da multe munci, ea mai vârtos l-a tras şi pe dânsul la credinţa în Hristos, şi li se tăiară capetele amândurora de ighemonul ce era acolo.

    Tot în această zi, Sfinţii douăzeci şi patru de Mucenici care împreună cu Lucia şi cu Rix au mărturisit, care de sabie s-au săvârşit.

Stih :
Omorâta sabia o două zecime şi o pătrime a mucenicilor.
Pentru tine Hristoase slava mucenicilor.


    Tot în această zi, pomenirea Sfinţitului Mucenic Astie episcopul Dirahiei.

Stih :
Cu minunat chip ridicându-te şi sfârşitul l-ai aflat minunat
Ca cel cu miere uns, şi de albine muşcat.


   Acesta a fost în zilele împăratului Traian şi ale ighemonului Agricolae. Deci fiind prins de cei mai mari ai cetăţii, şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost adus la Agricolae şi bătut cu mâini de plumb şi cu vine de bou şi stând în credinţa lui Hristos, îl unseră cu miere şi-l spânzurară deasupra zidului cu faţa în sus, pe vremea secerei când ardea soarele, şi chinuindu-se fericitul de mâncărimea muştelor şi a viespilor, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Arhip şi Filimon, şi Sfinţii Mucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah şi Onisim, care in feluri de chipuri au pătimit.

Stih :
Filimone sărutarea cea rece a vânzătorului, pe Hristos îl răstigneşte.
Dar şi pe tine dragostea cea înfocată a lui Hristos pe Cruce te pironeşte.
Stăpânia minţii tale cea domnitoare,
Arată-o Arhipe către a cailor sălbatică alergare.
Folos a aflat Onisim, prin tăierea sabiei,
Luând strălucita cununa nevoinţei :
Apolonie îndoită vrednicie a avut,
Ca cel ce către amândouă, către mare şi către ardere s-a nevoit.
Alexandrion deşi în jos alergă,
Dar în sus spre Dumnezeu Cuvântul se înălţă.
Voiam a pătimi ceva şi decât sabia mai mult
Zicea Epimah prin tăiere de sabie luând sfârşit.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

   Toată lumina Duhului o ai primit cu minte curăţită, şi te-ai făcut luminător credincioşilor, celor ce strigă : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

   Cu focul cel dumnezeiesc al înfrânării ai ars spinii păcatului şi te-ai mutat către lumina cea înţelegătoare, strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mântuieşte-mă Maica Mântuitorului, pe mine cel cuprins întru adâncimea păcatelor, şi mă răpeşte din toată răutatea vrăjmaşului, ca mântuindu-mă să slăvesc părtinirea ta.

Cântarea a 8-a :

Irmos : De şapte ori cuptorul...


   Slujindu-te cu rugăciuni neîncetate, ai lepădat stricăciunea patimilor de la suflet, şi ai curăţit vederea cugetului tău. Drept aceea Sisoe te-ai învrednicit ca un
Prooroc a vedea mai-nainte cele viitoare, cu bună credinţă cântând : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

   Îngereşte ai vieţuit fiind în trup Cuvioase, şi taberele cele potrivnice le-ai biruit. Drept aceea cu veselie te-ai sălăşluit Părinte, în viaţa cea fără materie, unde sunt cetele îngerilor, cu care dimpreună acum strigi : Preoţilor binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu sfinţitele tale rugăciuni cele către Dumnezeu, curăţeşte sufletul meu, fiind împresurat de spinii patimilor, şi de robia care mă cuprinde, mântuieşte-mă, Părinte purtătorule de Dumnezeu, ca curat să cânt : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiind sfinţită de Duhul, ai primit în pântecele tău pe Făcătorul firii omeneşti, şi negrăit l-ai născut pe El, Fecioară preacurată, pe care neîncetat lăudându-L, strigăm : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului, şi Mântuitorului, a strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...


   Arătatu-s-a minune înfricoşată pe însăşi vremea adormirii tale, strălucindu-ţi, faţa Părinte mai mult decât soarele, când au venit cetele sfinţilor, ca să ia duhul tău, şi să-l ducă la Dumnezeu Făcătorul tău.

   Îndulcindu-te de frumuseţile cele dumnezeieşti, şi îndumnezeindu-te după Dar, şi luminându-te cu luminile cele prealuminate de acolo, mântuieşte cu rugăciunile tale de stricăciunea cea întunecoasă a patimilor, pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, preafericite Părinte.

Slavă...

   Slujind lui Dumnezeu cu cuvioşie, te-ai făcut drept fără de prihană, depărtat de toată răutatea, cuvios şi fără de răutate. Pentru aceea s-a odihnit Treimea în inima ta, și acum arătat te îndulceşti de Dânsa, Părinte vrednicule de laudă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din fapte nicidecum nu este întru mine mântuire, că umblând pe cărarea cea potrivnică, m-am umplut de întuneric. Ci tu, ceea ce ne-ai răsărit nouă lumina cea din lumină, luminează-mă şi mă mântuieşte, şi nu mă trece cu vederea pe mine, care pier cumplit, Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie s-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...


   Patimile sufletului şi ale trupului, omorându-le prin înfrânare de Dumnezeu purtătorule, Dar ai luat de sus a învia morţii, şi bolile a vindeca, şi a izgoni duhurile cele viclene, Cuvioase Părinte Sisoe, lauda sihaştrilor şi slava drepţilor, cu care roagă-te neîncetat pentru lume dumnezeiescule.

A Născătoarei :

   Nădejdea celor deznădăjduiţi, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, cu lacrimi strig ţie dintru adâncul inimii mele : Răpeşte-mă Fecioară din pântecele iadului.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.



 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ȘAPTEA


Preacuviosul Părintele nostru Toma cel din Maleo.
Şi Preacuviosul Acachie cel de la scară. Şi sfânta Muceniță Chiriachi.

     VEZI : Tipicul nicidecum nu pomeneşte pe sfânta Muceniță Chiriachi; ci împreună cu Sfântul Toma, Sfântul Acachie este cu slujbă. Iar noi urmând Mineielor Greceşti am pus pe sfânta Muceniţă.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Sfântului Toma 3, şi ale sfintei Muceniţe 3 Stihirile Sfântului Toma glas 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...


   Luminător de Dumnezeu luminat te-am cunoscut Părinte, cel ce luminezi lumea cu razele cele înţelegătoare, şi risipeşti întunericul tulburării celei viclene a dracilor. Pentru aceea cu credinţă prăznuim pomenirea ta cea purtătoare de lumină, fericite.

   Făcându-te odinioară vestit întru viaţă, cu avere şi cu puternicie, cu cuviinţă te-ai îmbrăcat în chipul călugărilor, Părinte Toma, râvnind sărăciei Celui ce pentru noi s-a întrupat. Pentru aceea te-a îmbogăţit cu multe daruri.

   Cu stâlp de foc văzut te-a povăţuit pe tine Dumnezeu către mântuire, către limanul cel liniştit, către adăpostirea nepătimirii, şi cu rugăciunea ta Părinte ai izvorât apă, şi celor ce nu vedeau le-ai dăruit vedere, şi ologilor bună alergare.

Alte Stihiri ale Muceniţei glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pe lemn...


   Muceniţă a lui Hristos purtătoare de chinuri, stătut-ai înaintea divanurilor cu bărbăţie, propovăduind pe Hristos, care a primit răstignire de bunăvoie, şi suferind legături şi toate chinurile, cu bucurie ai alergat către cele cereşti, numărându-te în cetele mucenicilor celor dintâi, şi câştigând slavă veşnică.

   Arătatu-te-ai aleasă mireasă Cuvântului, Celui ce S-a arătat pe pământ; cu adevărat strălucind cu frumuseţea faptelor celor dumnezeieşti, şi cu podoabele cele luminate ale dumnezeieştii nevoinţe, pentru aceea ai locuit în cămara cea cerească, unde dănţuind pururea, ca o fecioară şi Muceniță adu-ţi aminte, de cei ce îşi aduc aminte de tine, Chiriachi.

   Din rădăcină de bună laudă. Chiriachi te-ai arătat ramură preafrumoasă, aducând roadă de mântuire, isprăvile nevoinţei, şi veştejind cu Darul odraslele necredinţei. Pentru aceea cinstim cu dragoste sfinţită pomenirea ta, şi îmbrăţişăm acum sicriul moaştelor tale, luând de la el darul tămăduirilor.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   D
ea-dreapta Mântuitorului a stătut fecioara, şi purtătoarea de chinuri şi Muceniţa, înconjurată fiind cu bunătăţile nebiruit, şi împodobită cu untuldelemn al curăţiei, şi cu sângele nevoinţei, şi strigând către Dânsul cu bucurie, făclii ţinând : La mireasma mirului Tău am alergat Hristoase Dumnezeule, că m-am rănit cu dragostea Ta eu; să nu mă osebeşti pe mine Mire ceresc. Pentru rugăciunile ei atotputernice Mântuitorule, trimite nouă milele Tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...


   Surpă prealăudată puterea vrăjmaşilor celor ucigaşi, şi prefă întristarea poporului tău spre veselie, Fecioară, şi ne dă milă, ca mântuindu-ne să te lăudăm.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzând Născătoarea de Dumnezeu cea fără prihană viaţa noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se, striga : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Mântuieşte pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă... a Muceniţei, glasul al 2-lea :


   În cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al lui, acolo s-a sălăşluit sfânta, păzindu-şi candela nestinsă, să auzim dar lauda fecioarei : O feciorie casa lui Dumnezeu ! O feciorie slava mucenicilor ! O feciorie vorbitoare dimpreună cu îngerii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Când de pe lemn...


   Multe dureri ai răbdat la răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, Preacurată, suspinând, lăcrimând, şi văitându-te : Vai mie Fiul meu preadulce ! Cum pătimeşti fără dreptate ? Vrând să mântuieşti pe toţi pământenii cei din Adam. Pentru aceea preasfântă Fecioară pe tine te rugăm cu credinţă, fă-ni-L nouă pe El milostiv.

Tropar, glas 8.

  
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase
Toma, duhul tău.

Slavă..., al Muceniţei, glas 4 :

   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Chiriachi, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8.


CANONUL Sfântului Toma.

Cântarea 1-a, glas 2 :

Irmos :


   Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.


   Primind în sufletul tău lumina dumnezeiescului Dar mărite, ai părăsit negura patimilor ca pe alt Egipt, şi ai avut viață cerească.

   Făcându-te vestit în viaţă Părinte, ai ridicat multe semne de biruinţă împotriva vrăjmaşilor, şi sihăstrind cu cuviinţă, tare ai rănit mulţimea dracilor.

   Sihăstreşte împleticindu-te cu vrăjmaşul Cuvioase, l-ai smerit pe el cu ajutorul Dumnezeiescului Duh, şi ai luat din Cer cunună de biruinţă.

A Născătoarei :

   Numai tu Fecioară ai născut pe Dumnezeu, Cel ce întru toate este neîncăput, făcându-Se întru tine încăput, pentru bunătate; pe care roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Alt CANON al Sfintei.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul şi Irmosul acelaşi,


   Cu bucurie să dănţuim întru pomenirea Muceniţei celei purtătoare de chinuri, şi să strigăm : Hristoase Mântuitorule îndurate, mântuieşte lumea Ta prin rugăciunile ei.

   Luminându-se mărita Chiriachi cu lumina Ta Iubitorule de oameni, a scăpat de întunericul înşelăciunii, celei cu mulţi dumnezei, şi tuturor a strălucit lumina tămăduirilor.

Slavă...

   Ca să fii bineplăcută lui Hristos Mirelui Celui nemuritor, întru nimic ai socotit moartea şi focul şi chinurile. Pentru aceea te-ai învrednicit slavei celei nemuritoare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Oprit-ai pornirea cea silnică a morţii Preacurată, născând pe Hristos pricinuitorul nemuririi, pe care văzându-L iadul că a murit de a Sa bunăvoie, s-a cutremurat.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru Tine...


   Plecându-se Dumnezeu rugăciunilor tale, te-a slobozit de legături prin mâna
Proorocului, şi te-a îndreptat să mergi către podvigurile cele ostenitoare ale sihăstriei.

   Cela ce bine a voit odinioară, să treacă Israil pustiul prin stâlp, te-a povăţuit pe tine cu stâlp de foc, cunoscând mai-nainte bun-neamul sufletului tău.

A Născătoarei :

   Cu adevărat cădelniţă de aur, şi năstrapă a manei, şi munte dumnezeiesc şi palat veselitor al lui Dumnezeu te numim pe tine Fecioară.

Alt Canon,

Irmos acelaşi :

   Arătându-te tu Muceniţă cu frumuseţe curată, nestricată şi frumoasă, te-a luat pe tine mireasă, Cuvântul lui Dumnezeu, îndrăgindu-te pe tine pentru bunătatea Lui cea desăvârşită.

   Veştejind frumuseţile cele de afară, ţi-ai arătat frumuseţea cea dinlăuntru, Celui ce ştie cele ascunse, pentru aceea S-a logodit cu tine, Muceniţă.

Slavă...

   Ca o ramură sfinţită, frumos ai înflorit din rădăcină sfântă fecioară Muceniţă, şi ai odrăslit roduri frumoase, care pricinuiau ţie desfătarea cea nemuritoare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară ceea ce ai născut pe înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatnică, mântuieşte-mă de răutatea înşelătorului cu mijlocirea ta, ceea ce singură eşti cu totul fără prihană.

Irmosul :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce te lăudăm pe Tine.

CONDAC, glasul al 4-lea,

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...


   Mare biruinţă bărbăteşte ai arătat, aprinzându-te de dragostea cea dumnezeiască, pe împăratul cel stricăcios, şi toate cele frumoase ai biruit, săvârşind sălăşluirea la muntele Maleo dintru care te-ai suit la cele cereşti către Împăratul împăraţilor, Toma; roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

Sedealna, glas 4.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...


   Bine-plăcând Domnului Cuvioase, prin fapte dumnezeieşti şi prin vieţuire curată, te-ai învrednicit moştenirii celor fără de trupuri, Toma preafericite.

Slavă..., Sedealna Sfintei, glas 4.

Podobie : Degrab ne întâmpină...


   Cu lucirea curăţiei ai înflorit ca crinul cel din văi, cu miros bun lui Hristos prealăudată Muceniță Chiriachi, şi cu luminile dumnezeieştii cunoştinţe te-ai luminat, gonind stricăciunea rătăcirii cea nesuferită. Drept aceea şi prăznuim pomenirea ta Muceniţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Văzând mai-nainte cea stearpă venirea ta, şi răsunând în urechi glasul închinăciunilor tale, nu se dumirea ce lucru va să fie, cunoscând dinlăuntru că pruncul sălta în pântecele ei, cu închinăciunile tale; pentru că a cunoscut întruparea lui Dumnezeu Celui din pântecele tău.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce Preacurată Maica Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, tânguindu-se ca o Maică, grăia : Ce minune nouă şi străină este aceasta Fiule ? Cum te uneşti cu moartea viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi ca un milostiv.

Cântarea a 4-a :

Irmos :


   Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am proslăvit pe Tine unule Iubitorule de oameni.

   Cu dumnezeiescul foc al înfrânării ai ars spinii păcatului, şi ai strălucit lumina minunilor Părinte.

   Curăţind ochii sufletului tău de noroiul patimilor, ai deschis luminile ochilor, celor ce nu vedeau, fericite Părinte.

   Înstrăinatu-te-ai pe sineţi de tulburările cele lumeşti, purtătorule de Dumnezeu, şi ai dobândit liniştea cea mai presus de lume.

A Născătoarei :

   Stăpână ceea ce eşti neispitită de nuntă, care ai zămislit pe Dumnezeu netâlcuit, mântuieşte-ne pe toţi de supărări şi de scârbe.

Alt, Canon,

Irmos același :


   Stătut-ai la Divan Chiriachi judecându-te cu nedreptate, şi uitându-te la Judecătorul Cel drept.

   Mădularele trupului le-ai dat spre chinuri, şi prin curgerile sângelui ai înecat pe vrăjmaşii cei fără de trup fecioară.

Slavă...

   Dându-te muncilor Chiriachi, ai rămas neplecată, şi sprânceana cea înălţată o ai surpat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mântuieşte de toată înrăutăţirea vrăjmaşului, pe cei ce te ştiu pe tine cu adevărat Maică lui Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 5-a :

Irmos :


   Dătătorule de lumină, şi făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Avut-ai cu bună credinţă pe Ilie Tezviteanul, care te povăţuia pe tine către pustiuri, arătându-ţi-se noaptea Părinte, şi învăţându-te cele dumnezeieşti Cuvioase.

   Ca pe alt Carmel ai locuit în muntele Maleo înţelepte, îndestulându-te de vedenii dumnezeieşti, şi minunat luând Darul minunilor, fericite Toma.

A Născătoarei :

   Ceea ce negrăit ai născut pe Cel pironit cu trupul pe Cruce, vindecă inima mea, care este rănită de năpădirile vrăjmaşului, Preacurată, ca una ce eşti milostivă.

Alt Canon,

 Irmos același :


   Arătând sufletul tău curat adevărat lăcaş lui Dumnezeu, ai surpat capiştile idolilor până la pământ, chemând pe Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine Chiriachi.

   Înălţatu-ţi-ai mâinile şi mintea către Hristos, mărită Chiriachi, şi cu cutremur groaznic ai spăimântat pe cei fără de Dumnezeu, ce se uitau la cele pământeşti, şi nu puteau să vadă.

Slavă...

   Dumnezeul tuturor pe tine te face îndrăzneaţă cu glas viu de sus, ca să rabzi chinurile celor fărădelege cu cuget viteaz, pentru ca să te încununezi cu cununa biruinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dezlegat-ai Preacurată blestemul strămoşilor, ca una ce fără de voirea trupului, ai născut pe Cela ce arătat a înfiinţat toate cu dumnezeiasca Lui voire, preacinstită.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Întru adâncul greşelilor...


   În pustiu fără de apă ai locuit, şi ploaia rugăciunilor tale Cuvioase, a plecat pe Stăpânul să izvorască într-însul apă din-destul.

   Ca dreptul Avraam cel dedemult, te-ai depărtat pe sineţi de patria ta, de pământul întru care te-ai născut, şi te-ai apropiat de Dumnezeu, şi în pământul celor blânzi te-ai sălăşluit.

   Pustnic adevărat te-ai făcut, şi după îngropare izvorăşti cu puterea Duhului daruri de vindecări, celor ce le trebuiesc Părinte Toma.

A Născătoarei :

   Cela ce lucrezi toate cu voirea, voind Te-ai sălăşluit în pântece neispitit de nuntă, învrednicindu-ne nestricăciunii ca un milostiv, pe cei ce boleam de stricăciune.

Alt Canon,

Irmos același :


   Întrecut-ai hotarele firii cu chinuirea ta cea mai presus de fire, prealăudată, şi cu ostenelile tale cele mari ai rănit pe cel ce a rănit pe Eva.

   Cu picăturile sângiurilor tale, preacinstită, ai uscat mulţimea dumnezeilor, şi ai izvorât noian de vindecări, celor ce cu credinţă se apropie de tine.

Slavă...

   De tine Mieluşeaua cea nestricată, mărită Chiriachi fiarele s-au cucerit înaintea divanului, şi ţi-au dat ţie cinste, care ai cinstit pe Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce ai născut pe Domnul Împăratul, ca o împărăteasă învredniceşte împărăţiei cerurilor, pe cei ce năzuiesc la tine, de Dumnezeu dăruită.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie : Cele de sus căutând...


   Muceniţa lui Hristos ne-a chemat pe noi dimpreună acum să cântăm cu laude dumnezeieştile ei nevoinţe şi luptele, că ea ca o vitează cu cugetul după numele ce poartă, este doamnă gândului şi patimilor celor necuvioase.

ICOS

   Biruind, şi peste tot pământul revărsându-se înşelăciunea idolilor, şi fiind împărat rău-credincios şi fără omenie mai mult decât toţi oamenii, se cinstea şi se închina eresul cel spurcat şi cu nume rău, al celor fără de Dumnezeu, că mulţimea asculta glasul celui fără de Dumnezeu, încât pe cei ce nu ascultau de a lui păgânătate, îi îngrozea cu moarte tare şi groaznică; dar Muceniţa lui Hristos scuipând poruncile şi îngrozirile cele fără de Dumnezeu ale tiranilor, şi propovăduind pe Hristos Dumnezeu în mijlocul priveliştei, a călcat la pământ pe vrăjmaşi. Pentru aceea s-a arătat cu adevărat doamnă gândului, şi patimilor celor necuvioase.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a șaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Toma cel din Maleo

Stih : Lăsând Toma viaţa cea mărginită,
A aflat cu adevărat viaţă nemăsurată.
În a şaptea zi,
Moartea cea neagră pe înţeleptul Toma răpi.

   Acesta strălucind mai-nainte cu viaţa înălţată şi vădită şi voievozească, şi făcând multe şi mari biruinţe, şi vitejii împotriva barbarilor. Apoi iubind pe Hristos şi socotind toate ale lumii ca o nimica, a intrat sub jugul Domnului cel preauşor. Şi atâta a întrecut pe ceilalţi întru răbdarea ostenelilor, ce suferea pentru fapta bună, şi cu numele şi viaţa cea cinstită cât se arătă ca un stâlp de foc, la cei ce erau aproape de dânsul când se ruga, şi suindu-se la muntele ce se numea Maleo, acolo a strălucit ca un luceafăr, şi îndeletnicindu-se întru rugăciuni şi privegheri, a luat Darul tămăduirilor. Pentru aceasta gonind dracii din oameni, şi dând vedere orbilor, şi şchiopi îndreptând, şi făcând cu rugăciunea sa de a izvorât apă, şi alte minuni făcând, a răposat în Domnul.

    Tot în această zi pomenirea Sfintei Mucenițe, Chiriachi.

Stih :
Chiriachi moarte prin tăiere ajungând,
Cu voinţa însă, prin al sabiei sfârşit luând.


   În zilele împăratului Diocleţian la anul două sute optzeci şi doi, era un creştin anume Dorotei împreună cu soţia sa care se chema Evsevia, care fiindcă erau fără de fii, se rugau lui Dumnezeu ca să le dea rod şi fiu, făgăduindu-se ca să-l dăruiască iarăşi Lui, pe copilul cel ce se va naşte lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, şi a născut un prunc de parte femeiască în ziua Duminicii, pentru care lucru şi pe pruncă o a numit Chiriachi, ce va să zică Duminică pe care botezându-o o hrănea cu învăţătura şi cuvântul Domnului, după Apostolul, şi o a păzit fecioară, fiindcă făgăduise a o afierosi lui Dumnezeu. Iar când păgânul Diocleţian a ridicat goană asupra creştinilor, atunci s-au pârât născătorii sfintei împreună cu dânsa la tiran, cum că sunt creştini. Care cercetând, pe părinţii Sfintei adică i-a bătut, şi i-a trimis la ducele Iust, ce se află la părţile Meletinei în Armenia cea mică. Iar pe Chiriachi, o a trimis la cezarul Maximian, care se afla în Nicomidia. Deci Maximian cercetând pe Muceniţa, şi aflându-o tare în credinţa lui Hristos. O a aruncat la pământ şi o a bătut mult. Şi de vreme ce sfânta se ruga, pentru aceasta tiranul se mânia asupra ostaşilor celor ce munceau pe Muceniţa. Atunci a zis sfânta către Maximian : Nu te înşela Maximiane, căci niciodată nu mă vei birui, căci Darul lui Dumnezeu este ajutându-mi mie. De aceasta şi Maximian încetând, a trimis pe Sfânta la stăpânitorul Bitiniei, cel cu numele Ilarion. Iar Ilarion cercetând pe Muceniţa, o a dus în capiştea idolilor. Deci acolo rugându-se Sfânta, s-a făcut cutremur mare de care s-a zdrobit idolii şi s-au făcut ca nişte praf; după aceasta a urmat şi o furtună de vânt, care a împrăştiat în văzduh praful idolilor, şi căzând şi un fulger a ars faţa stăpânitorului Ilarion, care căzând el din scaun a murit. Deci venind alt stăpânitor în locui lui, şi înştiinţându-se de acestea, a judecat ca să se ardă Sfânta cu foc; şi dar aprinzând slujitorii un foc mare, a aruncat pe Muceniţa într-însul; iar Sfânta ridicându-şi mâinile la Cer s-a rugat lui Dumnezeu; şi cu toate că era vremea secetei şi văzduhul curat, însă s-a pogorât un nor de ploaie din Cer, udând şi stingând tot focul, fără a se vătăma Muceniţa cât de puţin de foc. După aceasta a dat drumul tiranul la feluri de fiare asupra Sfintei, însă nici aşa n-a isprăvit nimic, fiindcă şi fiarele se tăvăleau ca mieii la picioarele Sfintei, fără a o vătăma cât de puţin. Deci văzând mulţi elini această minune preaslăvită, au crezut în Hristos. După aceea au închis pe Sfânta în temniţă; şi a doua zi a şezut stăpânitorul la judecată, şi a dat asupra sfintei răspunsul cel mai de pe urmă al morţii; deci luându-o muncitorii, o au scos afară din cetate ca să-i taie capul, iar Sfânta a cerut vreme ca să se roage, şi după ce s-a rugat mult, a învăţat pe creştinii cei ce îi urmase; apoi culcându-se pe pământ, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, şi mergând ostaşii aproape de dânsa, vrând ca să-i taie capul, şi văzându-o moartă s-au spăimântat. Deci s-a făcut un glas dumnezeiesc către dânşii : Mergeţi fraţilor şi propovăduiți măririle lui Dumnezeu, iar ostaşii întorcându-se, au slăvit pe Dumnezeu.

    Tot în această zi, Preacuviosul Acachie cel de la scară.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Peregrin, şi cei dimpreună cu dânsul : Luchian, Pombie, Isihie, Papia, Satormin şi Ghermano.

Stih :
Peregrin împreună cu şase în adânc aruncat fiind.
De acolo sfârşitul nevoinţei vânând.

   Aceştia au fost din Italia, iar pentru goana ce se făcea de Traian, au venit la Dirahia, unde văzând pe Sfântul Astie episcopul spânzurat pe Cruce, şi fericindu-l, au fost prinşi de ostaşi; şi mărturisindu-se că sunt creştini, din porunca antipatului Agricolae, au fost aruncaţi în marea Adriatică, şi aşa luară cununa muceniciei; ale cărora moaşte scoţându-le marea afară, le-a ascuns în nisip. Deci după ce au trecut şaptezeci de ani, s-a arătat episcopului Alexandriei, care luându-le pe ele, le-a îngropat cu cinste, făcând deasupra lor o casă de rugăciune.

    Tot în această zi, Sfântul sfinţitul Mucenic Eustatie, care de foc s-a săvârşit.

Stih :
Către a inimii lui Eustatie bună aşezare.
Şi focul înflăcărat liniştită apă se pare.


    Tot în această zi, Sfântul Policarp cel nou, care de sabie s-a săvârşit

Stih :
Aşa călăule de voinţele tale te vei folosi
Dacă pe mine Policarp cu grăbire a mă junghia vei voi.


    Tot în această zi, Sfântul Evanghel, care de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Evanghel prea-dumnezeiescul de sabie săvârşit
Binevestitor de dumnezeiasca cunună l-a avut.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu puterea lui Hristos dând orbilor vedere, şi ologilor bună umblare, celor surzi mântuire şi bolnavilor vindecare, Părinte Toma, strigai : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cu linişte ţi-ai săvârşit viaţa Părinte preafericite, luminându-te cu neaverea, şi împodobindu-te cu înfrânarea, cântând cu umilinţa inimii, strigai către Stăpânul : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei :

   Fecioară cinstită neispitită de nuntă, Preacurată binecuvântată, ceea ce eşti îndreptarea celor căzuţi, mântuirea celor păcătoşi, mântuieşte-mă pe mine cel nesăţios, care strig Fiului tău : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Alt Canon,

Irmos același :


   Mintea ta cu lumina iubirii de Dumnezeu luminându-ţi, în mijlocul cuptorului celui arzător stând tu, nevătămată te-ai arătat fecioară, cântând Făcătorului tău : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Pe cei trei tineri nicidecum nu i-a ars cuptorul odinioară, aşa nici pe Muceniţa; căci rugându-se sta în mijlocul cuptorului nemişcată, primind roua dumnezeiască, şi cu laude strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Cu sabia îndrăznirii tale ai omorât pe vrăjmaşul adevărului, fecioară Muceniță Chiriachi, dorind să moşteneşti dorirea cea veşnică, şi strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Singur Dumnezeu a aflat numai singur pântecele tău curat, şi Se întrupează, şi S-a cunoscut om, ca să mântuiască pe om; drept aceea ca pe una ce te ştim pricina bunătăţilor, cântăm : Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Dumnezeu care s-a...


   Cu frâul postirii supunând patimile sufletului, cele cu anevoie neoprite, te-ai asemănat cu îngerii cei fără materie, strigând : Lăudaţi lucrurile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cercând a urma după viaţa cea sfinţită a Tezviteanului Ilie, te-ai suit în munte să vorbeşti cu Dumnezeu, curăţindu-ţi mintea prin înfrânare, şi cântând : Binecuvântaţi pe Hristos în veci.

A Născătoarei :

   Ceea ce eşti izvor viu, ca ceea ce ai născut apa vieţii, adapă sufletul meu cel topit de văpaia păcatelor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Alt Canon,

Irmos același :


   Mireasă lui Hristos te-ai cunoscut Chiriachi, împestrită cu podoabele fecioriei pentru aceea însuşi El te-a învrednicit cămărilor celor cereşti după vrednicie pe tine, care lauzi pe El întru toţi vecii.

   Aruncată ai fost ca Daniil în mijlocul fiarelor, preaslăvind pe Hristos, şi sălbăticirea lor o ai prefăcut arătat prin Dumnezeiescul Duh fecioară. Pentru aceea te cinstim întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   De tine care te aduceai ca o mieluşea către junghiere pentru dragostea Mieluşelului lui Dumnezeu şi Cuvântul, milostivindu-se ca un Îndurat, ţi-a trimis îngeri luminoşi, de te-au dezlegat pe tine de trup mai-nainte de a te tăia sabia, Muceniţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dumnezeu cel mai presus de fiinţă s-a înfiinţat dintru tine Fecioară asemenea cu noi, şi s-a arătat ca un prunc, Cel ce mai-nainte de veci este dimpreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh. Drept aceea te slăvim pe tine o Maica Lui.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...


   Sărăcindu-te Părinte cu duhul, ai luat Împărăţia Cerurilor, umplându-te de slavă nespusă, dimpreună cu toţi aleşii, şi luând răsplătirile după vrednicia ostenelilor tale Toma. Pentru aceea cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

   Sicriul moaştelor tale izvorăşte râuri de tămăduiri, celor ce cu credinţă se apropie, care îneacă patimile sufleteşti şi ridică durerile trupurilor, fericite Toma, rugătorule pentru cei ce cu credinţă te fericesc pe tine pururea.

   Unindu-te cu cetele cele prealuminoase ale cuvioşilor şi luminându-te cu lumina cea neînserată după înţelegere Părinte Toma, luminează pe cei ce săvârşesc cu credinţă dumnezeiască pomenirea ta, şi-i învredniceşte să dobândească mântuire prin rugăciunile tale.

A Născătoarei :

   Strălucind tuturor cu raza minunilor tale, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, goneşti negura patimilor şi a scârbelor, Preacurată, şi întinzi după înţeles lumina veseliei cea înţelegătoare, la cei ce te slăvesc pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos același :


   Cu cuget vitejesc prin nădejdea cea foarte tare către Dumnezeu, ai scăpat de năpădirile fiarelor şi ale focului, şi de durerea chinurilor trupului, Muceniţă fecioară. Pentru aceea cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

   Grijindu-ţi podoaba cea frumoasă a sufletului tău, pentru Mirele cel preafrumos, ţi-ai păzit fecioria nestricată Muceniţă, şi ai adus ca o zestre chinurile mădularelor tale, Chiriachi prealăudată.

   Trupul tău cel mult chinuit fiind îngropat pe pământ, izvorăşte râuri de tămăduiri cu bună-credinţă, celor ce se apropie de dânsul, şi goneşte întinăciunea patimilor, şi îneacă năpădirile cele viclene ale dracilor, Chiriachi mireasă a lui Dumnezeu.

Slavă...

   Preasfinţită pomenirea ta ca soarele ne-a răsărit nouă, Muceniță Chiriachi, gonind norii patimilor şi luminând pe toţi cei ce cu credinţă adevărată bucurându-se te cinstesc pe tine, şi cu dragoste te fericesc fecioară.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu candelele cele prealuminoase ale Celui ce s-a întrupat din tine, preasfântă Fecioară, mai presus de gând ne luminăm prin credinţă, cei ce te ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi ne izbăvim de întunericul patimilor, şi de tot felul de primejdii şi de toată nevoia.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...


   În ceruri ca o Muceniță, stând tu Chiriachi înaintea lui Dumnezeu cu preaslăvire, mântuieşte cu cinstitele tale rugăciuni pe noi pe toţi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta.

A Născătoarei :

   Cu preasfintele mijlociri ale cinstitei tale Chiriachi, Fecioară, păzeşte-ne pe noi pe toţi robii tăi, din nevoi şi din toată altă silă, ca o apărătoare a lumii.

LA LAUDE

Stihirile glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...


   Muceniţă purtătoare de nevoinţe mărită, tu pe Mirele Hristos, din inimă L-ai iubit, şi L-ai propovăduit pe El înaintea tiranilor. Pentru aceasta cu tărie de suflet vitejească, ai suferit durerile muncilor, şi cu adevărat împreună cu El ai intrat în cămara cea de mire nestricăcioasă şi nesfârşită prealăudată.

   Muceniţă purtătoare de nevoinţe mărită, tu ai stins văpaia focului Chiriachi, şi cu fierbinte credinţa ta şi cu mijlocirea către Domnul, ai domolit năvălirea fiarelor. Pentru aceea după datorie, lăudăm cu cântări preacinstită nevoinţa ta mireasă a lui Hristos, de Dumnezeu fericită.

   Muceniţă purtătoare de chinuri mărită, suferind bărbăteşte pentru Hristos Dumnezeu, muncile cele cu multe dureri şi bătăile trupului, ţi-ai săvârşit luminat nevoinţa şi ai luat cununa muceniciei, de la Cel ce dă strălucite răsplătirile biruinţei, celor ce cu credinţă Îl propovăduiesc pe El Dumnezeu, şi cu tărie se nevoiesc.

   Miruri ai adus cinstită lui Hristos Dumnezeului tuturor, fecioria cea neîntinată şi viaţa cea îndumnezeită, Chiriachi bună fecioară; şi pe lângă acestea, şi drept sângele tău, şi pe sineţi toată, ca pe o pârgă şi jertfă fără de prihană. Pentru aceasta ai dobândit slava cea prea-adevărată împreună cu cetele fecioarelor, şi cu danțurile mucenicilor.

Alte Stihuri, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn...

Slavă..., glasul al 2-lea.

   În cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui, acolo s-a sălăşluit Sfânta, păzindu-şi candela nestinsă, să auzim lauda fecioarei : O feciorie casa lui Dumnezeu ! O feciorie slava mucenicilor ! O feciorie vorbitoare împreună cu îngerii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.




ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A OPTA


Sfântul şi măritul marele Mucenic Procopie.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   De Dumnezeu fiind rânduit din pântecele maicii tale, foarte înţelepţeşte ai luat chemarea din Cer ca şi Pavel. Drept aceea învăţându-te patimile lui Hristos cele de bunăvoie, te-ai arătat propovăduitor Lui, şi cu adevărat râvnitor, Mucenice Procopie.

   Cu toată întrarmarea cea tainică fiind întrarmat înţelepte Procopie, ai prăpădit semeţiile vrăjmaşilor celor răi, cu semnul lui Hristos cel făcător de biruinţă, cugetătorule de Dumnezeu, şi surpând chipurile idolilor, te-ai chinuit până la sânge.

   Precum odinioară ai adus tabăra dimpreună cu femeile cele credincioase, Domnului Împăratului şi Stăpânului Celui Ceresc Mucenice, aşa și acum adu la Hristos, pe cei ce săvârşesc pomenirea ta, cu rugăciunile tale, o podoaba mucenicilor.

Alte Stihiri glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn..


   Stea mult-luminoasă ai răsărit despre partea răsăritului, luminând cu adevărat marginile lumii cu semnele cele dumnezeieşti, şi cu răbdarea necazurilor, şi cu luminile cele mari ale strălucirilor. Drept aceea astăzi săvârşim prăznuirea ta cea pururea prăznuită, și de lumină purtătoare, purtătorule de chinuri Procopie.

   Trupul tău şuviţându-se mărite Procopie, şi de foc topindu-se, şi închizându-se în temniţă, şi împreunându-se cu tot felul de munci, tăindu-se cu sabia înţelepte, ţi-a pricinuit ţie Împărăţia Cerului preafericite, întru care dănţuieşti veselindu-te, purtătorule de chinuri mult-pătimitorule, părtaşule dimpreună cu îngerii,

   Adus-ai Ziditorului norod prin credinţă, care s-a nevoit cu sfinţenie, cugetătorule de Dumnezeu Procopie, cu care dimpreună te-ai numărat în cetele mucenicilor, surpând pe vrăjmaşul cu cuget bărbătesc, vrednicule de laudă. Pentru aceea te fericim ca pe un ostaş nebiruit, ca pe un viteaz nespus, ca pe un părtinitor credinţei.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Strălucit-a astăzi mărită pomenirea ta Procopie, mult-pătimitorule, chemându-ne pe noi cei iubitori de praznic spre lauda şi slava lui Hristos Dumnezeului nostru. Pentru aceea alergând la sicriul moaştelor tale, luăm daruri de tămăduiri, şi slăvim în veci, lăudând neîncetat pe Mântuitorul Hristos, care te-a încununat pe tine.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit
Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu Sfinţii Apostoli, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat..


   Născătoarea de Dumnezeu preacurata, văzând Viaţa noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se, striga : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Mântuieşte pe cei ce Te laudă cu dragoste.

La stihoavnă. Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie : Ca pe un viteaz...


   Din Cer s-a făcut chemarea ta Procopie pururea pomenite, ca şi a propovăduitorului limbilor, şi luminându-ţi-se cugetul, ai părăsit întunericul idolilor, şi te-ai făcut luminător credincioşilor, luminând împlinirea lumii, cu dumnezeieştile lumini ale cinstitelor tale pătimiri, o mărirea şi lauda mucenicilor.

Stih : Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.

   Prin înfrânare adormind mai-nainte mişcările trupului, pe urmă ai mers către chinuire cu cuget bărbătesc, preafericite Procopie, necruţându-ţi trupul cu puterea Duhului. Pentru aceea răbdând tot felul de munci, te-ai suit purtând cunună, către cetele cele de sus.

Stih : Sfinţilor celor de pe pământul lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.

   Fiind înarmat cu Crucea ca o căpetenie de ostaşi nebiruit, prin curgerile sângelui tău ai înecat toată puterea potrivnicilor, şi ai izvorât ploi de vindecări îndestulate, scoţând din izvoarele Mântuitorului, vrednicule de laudă, şi adăpând pe toţi cei cuprinşi de văpaia patimilor, de Dumnezeu insuflate.

Slavă..., glasul al 8-lea.

A lui Procopie Hartofilaxul.


   Luminându-te cu strălucirile cele tainice, ale Treimii Celei mai presus de lumină, viteazule Mucenice Procopie, te-ai făcut Dumnezeu după Dar, îndumnezeindu-te prin împărtăşire. Drept aceea pe cei ce cu credinţă săvârşesc praznicul tău cel purtător de lumină, păzeşte-i cu rugăciunile tale de supărările cele de multe feluri.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : O preaslăvită minune...


   Bucură-te căruţa cea în chip de foc; bucură-te lumină de taină, care ai adus în lume pe Soarele Cel luminos şi neapus şi neînserat; bucură-te roşeala care ai vopsit porfira Împăratului tuturor, din sângiurile tale; bucură-te ceea ce cu totul eşti nespurcată; bucură-te păzitoarea tuturor credincioşilor, celor ce te cheamă spre ajutor cu nădejdea sufletului.

A Crucii, a Născătoarei :

    Ce priveală este aceasta ce se vede de ochii mei, o Stăpâne ? Cel ce ţii toată făptura pe lemn Te-ai ridicat, şi mori, Cela ce dai tuturor viaţă. Născătoarea de Dumnezeu plângând grăia, când a văzut pe Cruce înălţat pe Dumnezeu şi Omul, Cela ce a răsărit negrăit dintr-însa.

Tropar, glasul al 4-lea :

   Mucenicul Tău, Doamne,
Procopie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sau acesta, glasul al 8-lea :

   Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare sfinte, ai lăsat credinţa părintească cea rea, şi slujbele cele orânduite; şi râvnind după Hristos ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli şi răni. Şi primind acum cununa cea făgăduită, mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, fără mucenicine, şi al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :


   Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

   Cela ce eşti revărsat cu bogatele raze ale Duhului, mântuieşte de negura patimilor şi de primejdii, pe cei ce cinstesc această cinstită şi purtătoare de lumină prăznuirea ta, Mucenice Procopie.

   Chemarea ta Procopie, nu a fost de la oameni, ci de la Cer te-a vânat Hristos, precum odinioară pe Pavel, făcându-te cu adevărat mărturisitor patimilor Lui.

Slavă...

   În locul ostăşiei celei vremelnice ai luat schimb pe cea veşnică, şi în locul împăratului celui muritor, pe Cel nemuritor, care a dat ţie împărăţia cea nestricăcioasă, preafericite Procopie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai pe Cel din fire Ziditor, Care cu adevărat ne-a îndumnezeit cu unirea Sa cea mai presus de minte, Născătoare de Dumnezeu prealăudată; pe Care roagă-L neîncetat, să lumineze, pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Nu întru înţelepciune...


   În mijlocul Crucii preaslăvit ţi s-a arătat ţie Hristos, învăţându-te de faţă pogorârea Sa cea către noi, şi pe tine chemându-te către pătimire.

   Lăcaş şi stâlp ridicându-te pe sineţi Dumnezeiescului Duh, şi fiind plin cu râvnă dumnezeiască, ai sfărâmat capiştile dracilor, şi idolii cei fără de suflet, Mucenice Procopie.

Slavă...

   Dimpreună cu şuviţarea ai lepădat hainele cele de piele, şi te-ai îmbrăcat cu podoaba nestricăciunii, şi pe cel mult meşteşugăreţ l-ai golit, Mucenice Procopie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Izbăveşte-mă de toată potrivnică năvălirea şarpelui Maică Fecioară curată, şi luminează inima mea, care cu credinţă te slăvesc pe tine cea fără prihană.

A Crucii, a Născătoarei :

Irmosul :


   Nu întru înţelepciune, şi în putere, şi în bogăţie ne lăudăm; ci întru tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...


   Precum mai-nainte a chemat Hristos din Cer pe Pavel, aşa te-a chemat şi pe tine către credinţă, Procopie înţelepte, ştiind mai-nainte frumuseţea cea dumnezeiască a inimii tale, pentru aceea preavitejeşte te-ai nevoit, propovăduind patimile şi venirea lui Hristos către oameni, preafericite. De două ori.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Nădejdea creştinilor preasfântă Fecioară, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, Celui ce l-ai născut mai presus de gând şi de cuvânt, dimpreună cu puterile cele de sus, să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii, nouă tuturor, celor ce cu credinţă şi cu dragoste te slăvim pururea.

   Mieluşeaua cea nespurcată, văzându-şi pe Mielul şi Păstorul mort, spânzurat pe Cruce, tânguindu-se, zicea văitându-se ca o Maică : Cum voi suferi smerirea Ta cea mai presus de cuvânt Fiul meu ? Şi patimile cele de bunăvoie, preabune Dumnezeule.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Prin dumnezeieştile înălţări către Stăpânul, ai surpat pe tiranul cel trufaş, care se înălţa cu puterea necredinţei, strigând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Arătatu-ţi-s-a ţie Izbăvitorul, când erai închis în temniţă Procopie, umplându-te de îndrăzneală, dându-ţi şi numire de potriva procopselii tale plină de daruri.

Slavă...

   Cei ce erau acoperiţi cu negura necredinţei, văzându-ţi chipul tău luminat cu Darul cel dumnezeiesc, au luat lumina credinţei prin insuflarea cea dumnezeiască.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu rugăciunea ta cea neadormită pe mine cel îngreuiat de somnul lenevirii, deşteaptă-mă către zorile pocăinţei, şi mă izbăveşte Stăpână, ceea ce singură ai născut pe Mântuitorul.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Necredincioşii nu vor vedea slava Ta Hristoase, dar noi pe Tine unul născut strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

   Cu lumina cuvintelor tale Procopie, prin sângele muceniciei ai adus oaste plecată lui Hristos Dumnezeu, care a moştenit împărăţia cea nemişcată împreună cu tine.

   Femeile cele din Singlit lepădându-se de neam şi de cinstea cea cu mândrie, şi alegând a muri pentru Tine Cuvinte nemuritorule, s-au arătat părtaşe Singlitului Celui de sus.

Slavă...

   Femeile cele ce au dorit de împărăţia Ta mult-Milostive, arzându-se la suflet cu focul cel dumnezeiesc, au defăimat trupul şi şuviţarea cea fără de milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Zămislind pe Emanuil Dumnezeu l-ai născut, spre înnoirea oamenilor, Preasfântă fără prihană, făcându-Se trup; pe care roagă-L pururea, să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Jertfi-voi ţie cu glas...


   Prin limba ta cea curgătoare de miere, curgea învăţături picătoare de miere, şi cu adevărat izbăvea de amărăciunea nedumnezeirii, pe cei ce cu bună plecare aleargă către tine Mucenice Procopie.

   Câştigând tu Mucenice, maică, pe buna credinţă, ai scos de la păgânătate pe cinstită maica ta cea după trup, şi o ai adus la Tatăl Cel Ceresc prin chinuire.

Slavă...

   Tiranul zgâriindu-ţi faţa ta cu fier Mucenice, n-a putut mişca tăria cugetului tău, fiind întărită în dragostea Celui ce a răbdat patimile cu trupul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preasfântă Fecioară negrăit ai născut pe Sfântul sfinţilor, care pururea sfinţeşte pe cei credincioşi, şi cetele mucenicilor le împreună cu îngerii.

Irmosul :

   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta,

CONDAC glas 2.

Podobie : Căutând cele de sus...


   Cu râvnă dumnezeiască spre Hristos fiind aprins, şi cu cinstita Cruce păzit, întărâtarea vrăjmaşilor şi îndrăznelile ai surpat Procopie, şi cinstita Biserică o ai înălţat, întru credinţă sporind, şi luminându-ne pe noi.

ICOS

   Gură de înţelegere dă-mi Cuvinte, Cela ce eşti fără început, mie celui ce voi să laud pe Procopie viteazul Tău. Că ai bogăţie de milostivire Hristoase al meu, întru noianul cel nemăsurat al judecăţilor Tale; ca şi eu de întunericul sufletului să mă curăţesc, şi toată înşelăciunea minţii să o şterg, şi biserică sfinţeniei cu dumnezeieşti fapte făcându-mă, să cânt Mucenicului cele după vrednicie, cela ce întru credinţă a sporit, şi ne-a luminat pe noi.

SINAXAR

    În această lună, în ziua opta, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Procopie.

Stih :
Se părea Procopie, că prin plecarca grumazului zice,
Taie-se, căci înşelăciunii jertfă nu voi aduce.
Procopie în a 8-a zi
De sabie se săvârşi


   Acest Mucenic al lui Hristos, a fost pe vremea lui Diocleţian, trăgându-se din cetatea Elia, adică din Ierusalim. Născut din tată binecredincios, ce mărturisea pe Hristos, anume Hristofor, şi din Maică necredincioasa anume Teodosia care era slujitoare de idoli. Pe care după moartea tatălui său aducându-l ea la Diocleţian care petrecea în Antiohia, l-au făcut duce Alexandriei. Care luând poruncă de la împăratul să muncească pe creştini, dacă a purces pe cale spre Alexandria, fără veste se făcură pe cale tunete şi fulgere, şi auzi un glas de la Cer, chemându-l pe nume, Neania; căci acesta îi era numele cel dintâi. Şi-i mustra calea, şi-l înfricoşa cu moarte, căci mergea să se lupte cu Dumnezeu, asupra creştinilor. De aceea rugându-se Sfântul ca să i se arate mai aievea cela ce-i grăia, i s-a arătat o Cruce în chipul cristalului, şi glas s-a făcut de la cruce zicând, Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu. Şi învăţându-l toată taina orânduielii credinţei noastre, se întoarse la Schitopoli, şi porunci de-i făcu o Cruce de aur şi de argint, după chipul ce i se arătase. Deci, îndată ce s-a gătit Crucea, s-a arătat pe ea închipuite trei icoane, având scriere evreiască, care arăta ale cui sunt icoanele; căci deasupra scria : Emmanuil, iar de o parte, scria Mihail, şi de altă parte, Gavriil. Deci Procopie închinându-se şi sărutând Crucea şi icoanele cele de pe dânsa, s-a întors în Ierusalim. După aceea făcând izbândă mare asupra Saracinilor, îl silea mumă-sa să aducă jertfă de mulţumire la idoli; iar el se vădi în cine crede, şi numaidecât a fost pârât de mumă-sa la împăratul că este creştin, şi împăratul a trimis porunca la Ulchie ighemonul Chesariei Palestinei, ca să cerceteze pe Sfântul şi fiindcă Sfântul nu s-a plecat ca să jertfească la idoli, a fost bătut cumplit de către dânsul, şi băgat în temniţă mai mult mort; dar a fost slobozit din legături prin arătarea Domnului şi numit Procopie în loc de Neania. După aceea l-a dus la capiştea idolilor, şi acolo surpând prin rugăciunea sa idolii care cu preamărire prefăcându-se în apă s-a vărsat afara pe uşă. Deci, văzând minunea aceasta, trase la credinţa în Hristos pe ostaşii a două căpitănii, cu tribunii lor, anume Nicostrat şi Antioh şi douăsprezece femei singlitice, împreună şi cu maică-sa Teodosia, care a crezut în Hristos prin minunea cea mai sus arătată. Dintru care ostaşilor li s-au tăiat capetele, iar pe dânsele le-au muncit fără nici o milă, şi le tăiară sânii, şi le sfredeliră subţiorile cu sfredelul, şi le-au tăiat capetele, şi aşa au luat cununa muceniciei. Apoi fu adus Sfântul la întrebare de Flavian ighemonul, care poruncind oarecărui Arhelau, să-i dea cu sabia în pântece, şi el repezindu-se ca să facă aceasta, căzu mort la pământ. După aceea întinseră pe Sfântul şi-l strujiră, şi-l puseră pe jeratic de foc de-l arseră, şi-i turnară oţet peste arsuri, apoi primind în mâinile sale foc şi tămâie, îl ţinu nemişcat, ca să nu li se pară păgânilor că risipind focul a făcut jertfa la idoli; pe urmă după acestea toate, a fost spânzurat şi strujit şi legat de mâini, şi vrând să-I arunce într-un cuptor ars, el îl stâmpără şi-l răci cu semnul Crucii. După aceea îşi luă sfârşitul de sabie, şi tăindu-i-se grumazii, se sui încununat la Cer. Deci se săvârşeşte praznicul lui în Biserica sa mucenicească ce să află aproape de Helona, şi se numeşte Condilion.

    Tot în această zi Sfânta Teodosia, Maica Sfântului Procopie, care de sabie s-a săvârşit.

Stih :
De nevoitor fiind Teodosia născătoare
A grăbit prin sabie a fi şi de nevoinţe purtătoare.


    Tot în această zi, Sfintele douăsprezece femei singlitice, care de sabie sau săvârşit.

Stih :
De două ori câte şase tinere de bun neam sabia a omorât,
Care pe slavele cele pământeşti, gunoaie le-au socotit.


    Tot în această zi, Sfinţii doi tribuni Antioh şi Nicostrat, care de sabie s-au săvârşit.

Stih :
Nicostrat zice, voi suferi tăiere capului meu.
Iar Antioh, dar ce ? Au doară nu am cap şi eu ?


    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Avda, care de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Odată pe sine-mi îndrăzneţ făcându-mă spre pătimire,
Bucurie am, zicea Avda, spre a sabiei tăiere.


    Tot în această zi, Sfântul Teofil care în Sfântul muntele Atonului a sihăstrit la chilia Sfântului Vasilie, ce se află pe locul sfintei Mânăstiri a Pantocratorului, la anii o mie cinci sute patruzeci şi opt, și cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Viteazul Teofil pe Dumnezeu iubind.
Acum împreună cu cel de el iubit sus se află locuind.


    Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Anastasie cel din Ioanina, carele a mărturisit în Constantinopol la anul o mie şapte sute patruzeci şi trei, de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Lui Atanasie îndoită cunună s-a împletit.
Ca cel ce prin sângiuri preoţia a împodobii.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Zdruncinându-ţi-se grumazii cu greutatea plumbului Mucenice, nu simţeai, căci ai poftit să porţi pe grumazii tăi jugul cel prea-ușor, al Celui ce S-a împreunat cu noi pentru milostivire.

   Primind de la înălţime Darul tămăduirilor, goneşti bolile, şi depărtezi de la oameni duhurile viclene, Mucenice, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.

Slavă...

   Primind bătăile cele ca nişte ploi ale vrăjmaşilor fericite, şi tare arzându-te cu focul, ai ars păgânătatea, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul meu şi Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

    Din Doamnă nestricată mai presus de fire se naşte Cuvântul, Cel ce toate le zideşte cu cuvântul, vrând să mântuiască din necuvântare, pe cei ce preaslăvesc pogorârea Lui cea de bunăvoie.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Mâinile întinzându-şi...


   Arzându-te cumplit cu făclii, şi împungându-te cu frigări, şi la rănile cele de multă vreme primind de iznoavă zgârieturi, şi tare durându-te Mucenice, strigai : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Cu dreapta ta fericite ai dat palme întunecoaselor obraze ale dracilor, că aceasta o ai arătat judecătorului celui fărădelege, ca să ardă în jăratec, stându-i împotrivă mărite, şi strigând : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Având temelie nesfărâmată pe piatra Hristos, preafericite, te bucurai mărite Procopie, îngreuindu-te cumplit cu pietre, care te uşurau pe tine către bucurie fără de greutate, strigând : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Iată toate neamurile te fericesc pe tine Fecioară, precum ai
proorocit, că ai născut pe fericitul Dumnezeu, care face fericiţi pe cei ce urmează poruncile Lui cu credință şi strigă : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Hristos Piatra cea netăiată...


   Vitejeşte câştigând sfârşitul cel dorit de tine, ţi-ai plecat lui Dumnezeu grumazii, şi lovindu-te cu sabia te-ai suit pe sângele tău ca pe o căruţă, şi ai alergat în sus către Dânsul, Mucenice Procopie.

   Cu dumnezeiasca putere a Duhului cea atotputernică izvorăşti râuri de tămăduiri, şi opreşti văpăile patimilor, şi taberele cele drăceşti le îneci, vrednicule de minune.

Slavă...

   Pe cei ce săvârşesc cu bucurie sfântă pomenirea ta, de toată îngrozirea, de toată boala, de toată primejdia mântuieşte-i Procopie, cu preasfinţitele tale rugăciuni cele către Domnul şi Ziditorul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ziditorul soarelui şi al stelelor, şi a toată zidirea, lumină ne-a răsărit nouă Fecioară din pântecele tău cel purtător de lumină, pe care roagă-L neîncetat, să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul :

   Hristos piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului; din tine muntele cel netăiat Fecioară s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Lumină neschimbată...


   Chemarea ta Procopie ţi-a fost din Cer ca şi a lui Pavel, întru care asemenea după purtarea numelui adăugându-te, ai adus Domnului cete de mucenici cu care dimpreună te rogi pentru cei ce te laudă pe tine.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe norodul tău întăreşte-l în războaie Cuvinte, dând împăraţilor biruinţă asupra potrivnicilor, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, pe care o ai dăruit părtinitoare creştinilor.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 2-lea,

A lui Vizantie, singur glasul.


   Ca unul ce te-ai adaos întru Dumnezeu, ca unul ce ai îndrăzneală către Dânsul, şi totdeauna stai înaintea scaunului Lui, roagă-te purtătorule de chinuri, să se adauge toţi întru Dânsul, bine-plăcând întru căi plăcute lui Dumnezeu şi în fapte dumnezeieşti, şi pe tine fericindu-te lauda mucenicilor, mare Procopie.

Glasul al 3-lea.

A lui Ghermano.

   Fiind la vârstă tânăr, ai primit dumnezeiescul Dar de la cele dintru înălţime, ca şi dumnezeiescul Pavel, şi cu toată înarmarea Crucii, ai surpat semeţiile vrăjmaşului celui cumplit, lauda mucenicilor, purtătorule de chinuri Procopie. Roagă-te pentru noi către Domnul, să se mântuiască sufletele noastre.

Glasul al 4-lea

A lui Ciprian.


   Laudă să cântăm lui Dumnezeu din buze de lut, la dumnezeiasca ta pomenire, Procopie mult-pătimitorule; căci tu te-ai arătat ostaş curat al credinţei Cuvântului, ocărând în privelişte chipurile idolilor; iar acum te-ai apropiat către lumina Treimii, luminând cugetele noastre cu rugăciunile tale.

Glasul al 5-lea.

   Împodobindu-se astăzi Biserica cu puterea ta Mucenice al lui Hristos, se veseleşte şi după vrednicie cinstind pomenirea ta cea pururea cinstită, strigă lăudându-se : Bucură-te cela ce ai râvnit lui Pavel, şi ai ridicat Crucea lui Hristos, şi cursele potrivnicului le-ai sfărâmat; bucură-te lauda mucenicilor, şi întărirea împăraţilor, Procopie mult-pătimitorule, nu lipsi rugându-te pentru noi către Domnul, ca cel ce ai îndrăzneală podoaba purtătorilor de chinuri.

Slavă..., glasul al 8-lea,

Facere a lui Anatolie,


   Primind de la Dumnezeu chemare ca şi Pavel, Mucenice Procopie, şi adăugându-te în Dumnezeu, cu nădejdea Crucii ai ruşinat bărbăteşte credinţa cea rea a tiranilor, cruzimea şi muncile. Drept aceea luptându-te, cu vrăjmaşii cei nevăzuţi, ai stătut împotriva păcatului până la sânge luptându-te, şi neîncetat te rogi Mântuitorului şi Dumnezeu, să dăruiască lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi scârba.

A Crucii, a Născătoarei.

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne,..


   Pe Cruce răstignit văzându-te Preacurata, ceea ce te-a născut pe Tine Doamne, şi stând aproape, plângând strigă : Fiule ! Ce pătimeşti acestea cu trupul ? Şi te sârguieşti să mă laşi pe mine fără de Fiu, Te grăbeşti ca să Te preaslăveşti, pentru ca să mă slăvesc eu prin patimile Tale.

De vei voi, vei cânta Slavoslovia cea mare, iar de nu, vei cânta STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Mucenicului glasul al 6-lea,

   Veniţi toate marginile pământului, să alcătuim ceată duhovnicească, cântând cu glas de trâmbiţă, şi să aducem cântări de mulţumire, zicând : Bucură-te ostaşule al lui Hristos, Mucenice Procopie, că pentru dragostea Lui ai pătimit fericite; bucură-te cel ce ţi-ai dat trupul spre rănile cele cumplite, pentru veşnica şi cu adevărat fericita viaţă; bucură-te cela ce cu suflet nesăţios neîncetat te îndulceşti de Hristos Dumnezeul nostru. Pentru aceasta roagă-te pentru cei ce cu credinţă săvârşesc slăvită pomenirea ta, ca să se izbăvească de toată mânia şi stricăciunea şi munca.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...


   Născătoare de Dumnezeu prealăudată, ceea ce singură eşti folositoarea creştinilor, prefacerea celor scârbiţi, sănătatea celor bolnavi, împăciuirea celor învrăjbiţi, liniştea celor înviforaţi, mântuieşte cetăţile şi noroadele, preasfântă fecioară Marie.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pironitu-M-am dar pe Cruce ca un om, şi M-am omorât şi în mormânt M-am pus ca un mort; dar ca un Dumnezeu, Maică Fecioară curată, iarăşi Mă voi scula a treia zi întru slavă.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

 



ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A NOUA


Sfântul sfinţitul Mucenic Pangratie, Episcopul Tavromeniei.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stilurile, glas 2.

Podobie : Când de pe lemn,..


   Când temeiul Apostolilor înconjurând toată lumea, o a întărit, atunci aflându-te pe tine ca pe o piatră de cinste, te-a pus temelie Bisericii, fericite Părinte, ca să surpi stâlpii şi capiştile cele idoleşti, prin dumnezeiasca putere a Cuvântului, Celui ce bine a voit a se împreuna cu oamenii prin trup.

   Gonind cu cuvântul duhurile cele viclene ale răutăţii, săvârşeai prin Darul Duhului Sfânt noroadele a fi duhovniceşti, Mucenice Pangratie, ogorând brazda inimilor, şi semănând sămânţa cea dumnezeiască pe care o ai adus plugarului Celui ceresc, rugându-te pentru cei ce cu credinţă te lăudăm.

   Cu luminările cele înţelegătoare ai făcut apusul răsărit, care poartă Soarele Dumnezeieştii cunoştinţe, Celui ce mai presus de gând ne-a răsărit nouă din Fecioară. Şi apunând Părinte prin pătimire, ai răsărit către lumina cea neînserată; unde dezlegându-se oglinzile, vezi frumuseţea cea dorită a puitorului de pătimirea ta, Pangratie.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Tuturor celor ce aleargă cu credinţă la acoperământul tău cel tare, le părtineşti, ceea ce eşti bună, că nu avem noi pătimaşii altă mijlocitoare pururea către Dumnezeu, la primejdii şi la scârbele noastre, cei ce suntem împilaţi de multe păcate, Maica lui Dumnezeu Celui Preaînalt. Pentru aceea cădem către tine, mântuieşte de toată primejdia pe robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzând Preacurată pe Făcătorul tuturor că rabdă multe ocări, şi se înalţă pe Cruce, suspinând ziceai : Prealăudate Doamne, Fiule şi Dumnezeul meu ! Cum suferi necinste cu trupul vrând să cinsteşti zidirea Ta Stăpâne ? Slavă milostivirii celei multe, şi smereniei Tale Iubitorule de oameni.

Troparul, glasul al 4-lea.

  Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Pangratie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Octoihului, şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul 1 :

Irmos :


   Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

   Preacinstită piatră te cunoaşte pe tine Biserica, Pangratie, întărindu-se pururea cu întărirea cuvintelor tale, şi pentru aceea cinsteşte astăzi pomenirea ta.

   Cu plugul dumnezeieştilor tale cuvinte ogorând inimile cele înţelenite mai-nainte de uscăciunea relei credinţe, le-ai arătat adevărat roditoare prin credinţă Pangratie.

Slavă...

   Propovăduind Unimea Cea în trei numere, care se uneşte întru o fire, ai stins negura nedumnezeirii, şi cu învăţăturile cele dătătoare de lumină ai luminat noroadele.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din tine a răsărit Dătătorul de lumină Iisus Domnul, luminând marginile, Preacurată Stăpână, prin care cei dintru întuneric şi din umbră au văzut lumină.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Să se întărească inima mea...


   Întărindu-te de Duhul, ai gonit duhurile cele viclene, şi cu pârghia rugăciunilor ai surpat până la pământ capiştile idolilor, ridicând biserici, vrednicule de minuni.

   Cu cuvântul tău cel tăietor ai tăiat spinii credinţei celei rele, şi ai sădit dogmele cele de mântuire, în sufletele care se îndreptează cu adaosul bunătăţilor, Pangratie Cuvioase.

Slavă...

   Verhovnicul Apostol aflându-te pe tine vas Dumnezeiescului Duh, primitor de raze curate, te-a trimis către apus, ca să risipeşti negura nedumnezeirii, preacinstite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe norul cel cu totul luminos, şi năstrapa lui Dumnezeu cea cu totul de aur, pe cea mai desfătată decât Cerul, şi scara cea înaltă, Fecioară neispitită de nuntă, credincioşii te fericim.

Irmosul :

   Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, care peste ape ai întărit Cerul al doilea, şi ai întemeiat pământul peste ape Atotputernice.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...


   Părtinitor bunei credinţe, purtător de biruinţă te-ai arătat sfinţite Pangratie, în ceruri împreună cu cei fără de trupuri înainte stând, pentru aceasta roagă-te Domnului să ne mântuiască pe noi.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Primind rugăciunea de la noi, care scăpăm sub acoperământul tău Preacurată Fecioară, nu înceta a te ruga către Fiul tău, să ne izbăvim noi robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzând pe Fiul şi Domnul tău pironit pe Cruce, şi tânguindu-te ca o Maică, şi văitându-te strigai : Vai mie ! Cum pătimeşti Fiul meu preaiubite.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Cu Duhul văzând mai-nainte
Proorocule Avacum, întruparea Cuvântului ai propovăduit strigând : Când se vor apropia anii Te vei cunoaşte, când va veni vremea Te vei arăta, slavă puterii Tale, Doamne.

   Arătându-te suflând foc din focul Mângâietorului, ai ars înşelăciunea Pangratie înţelepte, şi luminând ca un sfeşnic pe cei ce erau înecaţi în marea necunoştinţei, îi îndreptezi către limanul voirii lui Dumnezeu.

   Din piatra cea vârtoasă adăpându-te Petru, şi umplându-te, te-a trimis pe tine ca pe un alt râu să adăpi sufletele, şi să usuci gârlele necredinţei, cu curgerile dumnezeieştilor propovăduiri, cugetătorule de Dumnezeu.

Slavă...

   Strălucind viaţa ta cu dumnezeieştile frumuseţi, a întunecat năvălirile tuturor dracilor, şi risipind întunericul nedumnezeirii, ai arătat fii zilei, pe cei ce cu dragoste s-au plecat învăţăturilor tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născut-ai Preacurată Fecioară pe Cuvântul întrupat în două fiinţe, şi în două voiri, pe Cela ce minunate ne-a arătat intrările mântuirii, nouă celor ce am fost robiţi de înşelăciune, Preacurată Fecioară prealăudată.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Pacea Ta o dă nouă Fiule al lui Dumnezeu; că fără de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem, numele Tău numim. Că Dumnezeu al viilor şi al morţilor Tu eşti.

   Cu arătările minunilor ai vânat noroade, şi cu cuvântul ai surpat capiştile, şi ai zidit frumuseţile Bisericii, spre înnoirea oamenilor preasfinţite.

   Cu sângiurile tale ai roşit podoaba cea sfinţită, şi sângele cel spurcat, ce se aducea dracilor, l-ai uscat, şi purtător de biruinţă către ceruri te-ai suit, primind cununa biruinţei.

Slavă...

   Dinaintea feţei tale s-a rupt îngrădirea cea idolească, şi s-a deschis uşa limbilor, şi s-a împărţit Dar dumnezeiesc la inimile credincioşilor, Părinte învăţătorule de cele sfinţite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca ploaia S-a pogorât Hristos în pântecele tău Preacurată, şi a uscat ploile mulţimii dumnezeilor, şi a izvorât apa cunoştinţei de Dumnezeu, celor ce erau în văpaia înşelăciunii.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Proorocului Iona...


   Iisus Cel ce este lumina tuturor şi Dumnezeu; umplându-ţi mintea de Dar, şi luminându-te din-destul, prin cuvântul tău a izbăvit noroade de necuvântare.

   Izbăvit-ai noroadele de stropirile cele idoleşti, şi de sângiurile cele spurcate, şi junghiindu-te ca un miel, te-ai adus jertfă vie lui Dumnezeu, Pangratie.

Slavă...

   Slujit-ai cu sfinţenie Evangheliei lui Dumnezeu, înţelepte, pecetluind luminat învăţăturile cele dumnezeieşti cu sângele tău sfinţite tăinuitorule, Mucenice Pangratie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fiind înecat de năpădirile cugetelor celor neroditoare, întoarce-mă către lumina mântuirii şi a vieţii, ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, Preacurată.

Irmosul :

   Proorocului Iona, urmând strig : Scoate viaţa mea din stricăciune bunule, şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe cela ce strig : Slavă Ție.

CONDAC, glas 4.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...


   Arătatu-te-ai ca o stea luminoasă, Tavromenilor, Pangratie, şi ai fost sfinţit pătimitor pentru Hristos, înaintea Căruia stând acum, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pe tine, fericite.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei.

Stih :
Mai-nainte punându-se pe sine Pangratie spre temelie,
A ridicat din pietre casă de nevoinţă din temelie.
Pangratie în a noua zi,
La lăcaşul celui Atotţiitor se sui.


   Acesta a fost antiohian de neam, şi a fost adus la credinţa în Hristos de Apostolul Petru, de care a fost şi hirotonit Episcop Tavromeniei. De aceea aflând pe Romil şi Licaonid corăbierii, a mers la Sicilia; pe care şi mai-nainte îi făcuse să creadă în Hristos. Deci după ce a mers şi în ostrov, risipi idolii lui Falcon, şi ai lui Lison, şi ai celorlalţi draci, şi făcu de crezu în Hristos şi pe Bonifatie, ighemonul locului, şi zidi şi o Biserică. Deci tămăduia Sfântul toată boala, şi adăuga în toate zilele mulţime de oameni la Dumnezeu, săvârşindu-i prin dumnezeiescul Botez. Şi neîntâmplându-se ighemonul Bonifatie acolo, fu omorât de Alontan.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Chiril Episcopul Gortinei.

Stih :
Chiril al Gortinei deşi bătrân era,
Dar inimă tânără spre sabie avea.


   Acesta a fost în zilele lui Diocleţian, şi venind înaintea stăpânitorului, fiind de tot bătrân şi fiindcă propovăduia pe Hristos, a fost legat şi băgat în foc. Şi arzând legăturile cu care era legat, şi topindu-se lemnele de s-au făcut cenușă, şi rămânând Sfântul nears, şi mirându-se stâpânitorul de minune, atunci l-a slobozit. Iar după aceea aflând că mulţi prin mijlocul lui vin la credinţa lui Hristos, porunci de i s-a tăiat capul, şi aşa fericitul şi-a luat cununa muceniciei.

    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Andrei şi Prov, care prin foc s-au săvârşit.

Stih :
Doi bărbaţi Cuvinte luptându-se, în foc stau,
Şi prin subţiri suflările tale se răcoreau.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   De tinerii Tăi, cei din cuptor Mântuitorule nu s-a atins, nici i-a supărat pe dânşii focul. Atunci acei trei ca cu o gură cântau şi binecuvântau, grăind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   În sângele tău te-ai botezat Pangratie, botezând mai-nainte noroade cu apă, şi bucurându-te te-ai mutat către Hristos; cu care dimpreună petrecând, făcându-te dumnezeiesc prin Dar, Îl slăveşti pe El totdeauna.

   Pe cei împlântaţi în sărătura răutăţilor, i-ai scos cu undiţa cuvintelor tale sfinţite, cu ploaia cea preasfinţită a rugăciunilor tale, ai uscat adâncimea cea tulbure a credinţei celei rele, sfinţite tăinuitorule al lui Hristos.

Slavă...

   Piatra cea cu adevărat neruptă, te-a pus pe tine temei şi întărire nemişcată Bisericii înţelepte, întru care se surpă la pământ toată răutatea cea copilărească a vrăjmaşului, descoperitorule de cele sfinte,

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul lui Dumnezeu cel preacurat aflându-te pe tine singură Preacurată şi născându-Se în pântecele tău, a curăţit pe cei credincioşi de spurcăciunea, care ni s-a pricinuit nouă din neoprirea răutăţilor, Mireasă a lui Dumnezeu Preacurată.

Cântarea a 8-a :

Irmos : De care se înfricoşează...


   Îngrăşându-te de focul supărărilor celor multe, ai rămas netopit, fiindu-ţi gândul ascuţit cu priviri luminoase, şi te-ai arătat sabie, care taie materia multor dumnezei, înţelepte.

   Aducând noroade întru cunoştinţa lui Hristos, arătat săvârşeai semne şi minuni, şi cele viitoare prin suflările Mângâietorului, spunând mai înainte ca un
Prooroc al lui Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Arătând noroadelor chipul Ziditorului, care l-a purtat de bunăvoia Lui, unindu-Se cu noi, printr-însul săvârşeşti puteri de semne, spurcăciunea multor dumnezei oprind.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca ploaia S-a pogorât Hristos, Cel ce singur este făcător de bine, în pântecele tău Fecioară, şi cu adevărat a adăpat toată zidirea, uscând gârlele cele tulburate ale nebuniei idolilor.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, preaslăviţi-L tineri, bine-l cuvântaţi noroade, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe norul cel purtător...


   Luminându-ţi-se şi sufletul şi cugetul, cu strălucirile cele dătătoare de lumină ale lui Petru, ai ajuns către apus ca o stea mult-luminoasă, luminând cu învăţături pe cei căzuţi în prăpăstiile necunoştinţei, Cuvioase Pangratie.

   Ştiind tu că cinstea icoanei trece la chipul cel dintâi, pretutindenea ridicai în stâlpi Chipul cel preacurat al lui Iisus Dumnezeului nostru, spre surparea chipurilor celor drăceşti, mărite Pangratie.

Slavă...

   Fiind încuviinţat cu luminile cele preasfinţite, şi luminând cu strălucirile cele muceniceşti, vezi slava lui Dumnezeu cu suflet vesel, sfinţite Pangratie cel ce eşti podoaba Ierarhilor şi a Mucenicilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Milostiveşte-te nouă Doamne, celora ce lăudăm naşterea Ta din Fecioară cea negrăită, izbăvind de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi robii, cu rugăciunile ei ca un Făcător de bine, şi însuţi Iubitor de oameni.

Irmosul :

   Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor, din Cer ca ploaia pe lână S-a pogorât, şi S-a întrupat pentru noi, făcându-Se om Cel fără de început; să o slăvim toţi, ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru.

LUMINÂNDA

Podobie : Lumină neschimbată...


   Petru piatra credinţei te-a pus pe tine Mucenice tare temelie Bisericii, cu care dimpreună şi tu păzeşte turma ta nevătămată, de cei ce se trag din Agar, Părinte Pangratie.

A Născătoarei :

   Toţi credincioşii mijlocitoare către Fiul tău şi Dumnezeu te-au pus pe tine, iar mai ales noi cei răstigniţi dimpreună cu El; drept aceea nu înceta a te ruga Născătoare de Dumnezeu, pentru cei ce cu credinţă te laudă.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.



 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A ZECEA


Sfinţii patruzeci şi cinci de Mucenici, cei din Nicopolia Armeniei.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


   Prealăudaţilor Mucenici, voi zdruncinându-vă cu pietre, nu v-aţi lepădat de Hristos, piatra cea nesfărâmată; ci făcându-vă prin Dar purtători de biruinţă, vă veseliţi dimpreună cu cetele îngerilor. Cu care rugaţi-vă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Buni biruitori Mucenici închizându-vă dimpreună în temniţă, ca nişte păzitori dumnezeieştilor porunci, şi topindu-vă de sete, aţi câştigat rouă din Cer, care vă răcorea pe voi duhovniceşte. Pentru aceea rugaţi-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Nebiruiţilor Mucenici, dorind de viaţa cea adevărată şi veşnică, aţi răbdat cu bucurie moarte nedreaptă, prin hotărâre fărădelege, și acum vă veseliţi dimpreună cu mucenicii; cu care rugaţi-vă să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Despre toate părţile sunt cuprins de răutăţi, şi unde voi scăpa Stăpână eu ticălosul, şi cu totul părăsit ? Fără numai către tine singură scap Preacurată, care îmi eşti mie ajutătoare, nădejdea deznădăjduiţilor, Mireasă a lui Dumnezeu. Ci nu mă trece pe mine robul tău cel netrebnic, ceea ce eşti gata ajutătoare scârbiţilor.

A Crucii, a Născătoarei :

   Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, zicea Fecioara, dacă a văzut pe Hristos spânzurat pe lemn, şi o sfărâmă Stăpâne, precum mi-a zis mai-nainte Simeon. Ci scoală-Te, şi mă slăveşte dimpreună cu Tine nemuritorule, pe mine Maica şi roaba Ta, rogu-mă.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Al Octoihului, şi al Sfinţilor pe 4.


CANONUL Sfinților

Facere a lui Ioan monahul.

Cântarea 1-a, glas 5 :

Irmos :

   Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povăţuit pe popor prin mare, cu picioare neudate, şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.

   Pe ostaşii lui Hristos cei purtători de chinuri să-i lăudăm credincioşii cu cuget dumnezeiesc, ca pe nişte surpători rătăcirii, şi luminaţi biruitori, cântând lui Dumnezeu laudă de biruinţă.

   Pătimitorilor cei ce v-aţi nevoit luminat pe pământ, şi aţi răbdat muncile, aţi primit în Cer cununile, cântând cu un glas lui Dumnezeu cântare de biruinţă.

Slavă...

   Fiind legaţi prin credinţă de unirea sufletului, aţi năvălit împotriva rătăcirii, şi v-aţi arătat biruitori purtători de cununi, cântând dimpreună cu un glas laudă de biruinţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preacurată Maica lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, şi de sânurile Tatălui nu S-a depărtat, ca să izbăvească de toată primejdia pe cei ce i-a zidit.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Cu puterea Crucii tale...


   Voi ostaşi ai lui Hristos fiind împodobiţi cu înţelegerea, cu râurile sângiurilor voastre aţi înecat pe vrăjmaşul cel necredincios.

   Dându-vă trupul la munci amare şi nesuferite, aţi luat prin credinţă dumnezeiască moştenire, vrednicilor de laudă.

Slavă...

   Cu porunca tiranului sfărâmându-vă de împroşcările, pietrelor, cu adevărat aţi păzit ancora bunei credinţe, pătimitorilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Roagă-te Preacurată neîncetat, Celui ce a ieşit din coapsele tale, ca să se izbăvească de rătăcirea diavolului, cei ce te laudă pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul :

   Cu puterea Crucii Tale Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc, răstignirea Ta cea mântuitoare.

Sedealna, glasul al 4-Ica.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...


   Ostaşii lui Hristos cei viteji, oştindu-se bine, pe Veliar cu totul desăvârşit l-au înecat în curgerile sângiurilor sale; că cu pietre fiind sfărâmaţi, şi cu sabie tăiaţi, şi cu foc arşi, şi în apă aruncaţi, purtători de cununi luminat s-au arătat. Pentru aceasta se cinstesc, şi cu credinţă se măresc.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Mulţimea gândurilor mele celor necurate, şi ploaia cugetelor mele celor necuvioase, cine le va putea spune Preacurată ? Şi împotrivirile vrăjmaşilor mei celor fără de trup, şi răutatea lor cine o va povesti ? Ci cu rugăciunea ta ceea ce eşti bună, dăruieşte-mi izbăvire de acestea toate.

A Crucii, a Născătoarei :

   Fecioara ceea ce Te-a născut Hristoase în vremile cele de pe urmă, pe Tine care eşti născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-Te pe Cruce spânzurat, strigă : Vai mie preaiubite Iisuse ! Cum Cel ce eşti de îngeri slăvit ca un Dumnezeu, voieşti de Te răstigneşti acum Fiule de oamenii cei fărădelege ! Te laud pe Tine îndelung-răbdătorule.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa, şi am strigat : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Ceata purtătorilor de chinuri cea adunată cu legile dragostei celei iubitoare de Dumnezeu, întărindu-se cu puterea lui Hristos, a biruit pe vrăjmaşul cel potrivnic lui Dumnezeu.

   Ceata cea chemată de Dumnezeu a pătimitorilor lui Hristos a răsturnat mulţimea necredincioşilor cea potrivnică Lui Dumnezeu, cântând : Slavă puterii Tale, Doamne.

   Purtătorii de chinuri văzând lumină neapropiată în temniţă, întărindu-se cu dumnezeiască puternicie, au risipit negura cea întunecoasă a nebuniei idoleşti.

Slavă...

   Ceata mucenicilor cea pururea pomenită uitându-se la frumuseţea bunătăţilor celor nepieritoare, s-a lepădat de nestatornica curgere a lucrurilor omeneşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Umbritu-te-a pe tine Fecioară puterea Celui dintru înălţime, şi te-a făcut rai de desfătare, având în mijloc lemnul vieţii, pe mijlocitorul şi Domnul.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Mânecând strigăm către Tine Doamne : Mântuieşte-ne pe noi, că tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

   Cu cuvintele Sfântului Duh fiind hrăniţi mucenicii, au contenit necuvântarea idolilor.

   Stele purtătoare de lumină v-aţi făcut pătimitorilor, şi flori ale credinţei, trimiţând mirosul cel bun.

Slavă...

   Făcutu-v-aţi sfinţilor holdă Celui Preaînalt, secerată cu secerele muceniciei, prealăudaţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu înceta a te ruga Celui ce l-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre, celor ce te lăudăm pe tine neîncetat.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Înconjuratu-m-a adâncul...


   Veselindu-se mucenicii strigau : Primeşte Stăpâne duhurile noastre în mâinile Tale, şi le odihneşte, că dorim de Tine Cel mult-milostiv.

   Ceata mucenicilor Tăi Iubitorule de oameni săvârşind călătoria, s-a făcut locuitoare împreună cu îngerii; Şi acum se roagă să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă...

   Lauda cea bună a mucenicilor, ceata cea aleasă de Dumnezeu a mucenicilor, bună-cuviința mucenicilor, rugaţi-vă cu fierbinţeală, să ne mântuim toţi cei ce scăpăm către voi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Care cuvânt va putea tâlcui minunea zămislirii tale celei mai presus de fire, Preacurată, că ai zămislit pe Dumnezeu care a venit la noi pentru milostivirea Sa.

Irmosul :

   Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul, iar eu am strigat către Tine Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta Doamne.

CONDAC, glas al 8-lea.

Podobie : Ca nişte pârgă a firii...


   Multe munci aţi suferit pentru Hristos mucenicilor, toată mulţimea dumnezeilor cea idolească, şi toată înşelăciunea nedumnezeirii aţi surpat, călcând acestea cu puterea lui Hristos, şi pe noi pe toţi ne-aţi învăţat, ca să cântăm cu credinţă : Aliluia !

SINAXAR

    În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor patruzeci şi cinci de Mucenici, care au mărturisit în Nicopolia Armeniei.

Stih :
Tabără nouă oarecare lui Dumnezeu s-a aflat,
Care cu îndrăzneală şi în mijlocul focului a intrat.
În Iulie în a zecea zi,
Pe vitejii Nicopoliteni focul îi topi.


   Aceştia în zilele împăratului Licinie şi a lui Lisie ighemonul, au mărturisit pe Hristos. Şi căpeteniile lor erau cei ce erau căpetenii şi cetăţii : Leontie, Mavrichie, Daniil şi Antonie. Deci cercându-se cu multe munci, apoi băgându-se într-un cuptor cu foc, îşi aflară sfârşitul nevoinţelor sale.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Vianor şi Siluan.

Stih :
N-a putut peste vârtoasă firea ta să pună stăpânire,
Mucenice Vianor, nici a sabiei silnică uneltire.
Siluan prin a sabiei tăiere,
S-a arătat alt Siloam, dând patimilor vindecare.


   Dintru aceştia Sfântul Vianor fiind din eparhia Pisidiei, a fost adus pentru mărturisirea în Hristos la întrebare înaintea lui Severian ighemonul Efratisiei, şi întâi spânzurându-l, a fost bătut cu sabie de lemn, şi ars cu ciocane arse; şi-i dezrădăcinară urechile şi dinţii. Iar Siluan stând aproape, şi văzând răbdarea Sfântului, crezu în Hristos, şi îndată îi tăiară limba, după acestea şi capul. Iar Sfântului Vianor îi pătrunse gleznele, şi-i scoaseră ochiul drept, după aceea i-a jupuit pielea de pe cap, şi-i tăiară grumazul.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Apolonie cel din Sardia.

Stih :
Lui Apolonie Crucea îi este muncire,
Iar adevărul zicând, Crucea îi este mântuire.


   Acesta era din cetatea Sardelor cea din Lidia, fiind adus înaintea lui Perinie ighemonul, aflându-se în Iconia, şi mărturisind pe Hristos, şi batjocorind idolii, a fost răstignit şi-şi săvârşi mucenicia.

    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor zece mii de părinţi, pe care prin foc, şi cu moarte silnică i-a dat Teofil Episcopul Alexandriei, pentru Isidor preotul.

Stih :
Focul ca zece mii de bărbaţi în peşteri a omorât.
Fiind slugile Cuvântului Celui ce în peşteră S-a sălăşluit.


   Aceşti sfinţi sihaştri şi Mucenici, monahi fiind şi locuind în muntele Pilisiei prin râpi, se îndeletniceau întru lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, prin postire şi priveghere, ca la zece mii fiind ei. Iar Isidor oarecarele având întâietatea între ei, se prigonea cu Episcopul Teofil pentru pricini bisericeşti, întru care acesta se află nu ştiu cum de altă socotinţă; şi fiindcă Isidor semeţindu-se întru mulţimea sihaştrilor, îl dojenea pe el. Teofil se ruşina şi se temea, să-şi izbândească întru arătare, căci era la mulţi cunoscut. Şi dar trimiţând pe cei de un cuget cu el, au dat foc tuturor sfinţilor părinţi celor din schit, şi i-au dat morţii.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu întru ale lui Viat.

Stih :
Fiul tunetului iarăşi a glăsuit tare,
Întru ale lui Viat făcând casei sale aşezare.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

    Cela ce în cuptorul cel cu foc, pe tinerii cei cuvântători de cântare i-ai mântuit, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Fiind în cuptor purtătorii Tăi de chinuri Hristoase, cântau : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Purtătorilor de chinuri fiind luminaţi cu lumina Treimii, cu veselie v-aţi dat sufletele voastre.

   Purtătorilor de chinuri fiind pururea înaintea lui Dumnezeu, purtând cununi, vă rugaţi pentru noi neîncetat.

Slavă...

   Ca nişte luminători ai adevărului, ca nişte turnuri ale bunei-credințe v-aţi arătat credincioşilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe o mântuire a noastră te rugăm pe tine Născătoare de Dumnezeu, îmblânzeşte-L nouă, pe Cel ce S-a întrupat din tine.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Fiul şi Dumnezeu...


   Cererile noastre ale celor credincioşi să se facă împreună cu mucenicii, şi să ne învrednicim a fi părtaşi moştenirii lor; lăudând pe Domnul, şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

   Ceata pătimitorilor celor tari cu bucuria inimii încuviinţată primii de la Hristos cununa, şi luminat Îl laudă, şi-L preaînalţă întru toţi vecii.

   Roşindu-vă cu pâraiele sângiurilor voastre, vrednicilor de laudă, împărăţiţi în ceruri dimpreună cu Hristos, cu bună-credinţă lăudându-L şi preaînălţându-L pe El în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Pe ostaşii cei tari, pe sfeşnicele luminii celei nestinse, pe părtaşii luminătorilor, pe stelele cele ce pururea luminează cu bună-credinţă să-i lăudăm, şi să-i preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai înaltă decât Heruvimii te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu curată, că ai purtat în pântecele tău pe Cel ce Se poartă pe dânşii; pe Care noi oamenii dimpreună cu cei fără de trupuri Îl preaslăvim întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   PeC el ce s-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii cei mai de pe urmă, din Fecioară Maică S-a întrupat; preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe tine Maica lui Dumnezeu...


   Rugaţi-vă pentru mântuirea de obşte prealăudaţilor Mucenici, cei ce staţi înaintea lui Hristos, pentru care aţi răbdat şi nevoinţele.

   Surpând cetatea rătăcirii cu putere tare nebiruiţilor, v-aţi învrednicit a locui în casă cerească dimpreună cu îngerii.

   Bunii biruitori Mucenici, arătându-se ca nişte luminători pururea arătaţi, neîncetat luminează sufletele noastre cu străluciri dătătoare de lumină.

Slavă...

   După legile şi rânduielile muceniciei biruind pe vrăjmaşul tiran, aţi primit cununile dreptăţii, pururea cinstiţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu pe care l-ai născut, cere să dăruiască iertare de greşale, celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Irmosul :

   Pe tine Maica lui Dumnezeu cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani; credincioşii cu un gând te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Cel ce ai împodobit Cerul...


   Mucenicii cei patruzeci şi cinci, cu multă putere a cugetului, şi cu bărbăţia sufletului au sfărâmat pe toţi vrăjmaşii Tăi Mântuitorule. Cu ale cărora rugăciuni mântuieşte-ne pe noi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toţi păcătoşii pe tine te avem părtinitoare, o preasfântă Fecioară ! Tu ne fă nouă îmblânzit pe Fiul tău, cu îndrăzneala cea de Maică.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul


 
ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A UNSPREZECEA


Sfânta şi prealăudata marea Muceniță Eufimia ceea ce a fost hotarul părinţilor.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 8.

Podobie : O preaslăvită minune...


   O preaslăvită minune ! Mieluşeaua Domnului, râvnind morţii Lui celei de bunăvoie, prin ostenelile pătimirii, zăcând în mormânt, prin puterea Duhului izvorăşte revărsare de sânge, din care luând spre curăţirea sufletelor, aducem laudă Dumnezeului tuturor totdeauna.

   Muceniţă cu adevărat prealăudată, ai oprit năvălirile fiarelor, precum odinioară Daniil, şi prin Dar prea-lesne ai îndrăznit focului, şi suferind toată altă muncă, ai primit neveştejită cununa biruinţei, şi te-ai suit cu bucurie către Doritul tău; pentru aceea te cinstim şi te fericim.

   Adunarea dumnezeieştilor părinţi, a pus pe capul tău hotarul credinţei, pe care l-ai primit în braţele tale, ceea ce eşti pururea pomenită, păzind nemişcată credinţa cea dumnezeiască, lepădând tot eresul, şi ruşinând pe ajutorul minciunii. Drept aceea te cinstim, şi te fericim preamărită.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Dea-dreapta Mântuitorului a stătut fecioara, purtătoarea de chinuri şi Muceniţa, înconjurată fiind cu bunătăţile nebiruite, şi împodobită cu untuldelemn al curăţiei, şi cu sângele pătimirii şi strigând către Dânsul cu bucurie, făclii ţiind : La mireasma mirului Tău am alergat Hristoase Dumnezeule, că m-am rănit cu dragostea Ta eu, să nu mă osebeşti pe mine Mire Ceresc. Pentru rugăciunile ei Mântuitorule, trimite nouă milele Tale.

Şi acum..., a Născătoarei.

Podobie : A treia zi ai înviat...


   Fecioară prealăudată, surpă puterea vrăjmaşilor ucigaşi, şi întristarea norodului tău prefă-o spre veselie, şi dă milă, ca mântuindu-ne să te lăudăm.

A Crucii, a Născătoarei :

   Născătoarea de Dumnezeu, preacurata, văzând Viaţa noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se striga : Fiul meu, şi Dumnezeul meu, mântuieşte pe cei ce Te laudă cu dragoste.

STIHOAVNA din Octoih.

Sau aceasta, glas 2.

Podobie : Când pe lemn...


   Veniţi fraţilor să ne curăţim buzele, sufletul şi inima, şi să scoatem acum bogăţia cea nesfârşită din sfânt sicriul prealăudatei Muceniţe, ca ceea ce revarsă în Dar, şi zace în mijlocul nostru, şi se vede arătat. Pe care fericindu-o cu dragoste, şi toţi cu credinţă cinstindu-o, cu dumnezeieşti laude să o încununăm.

Stih : Aşteptând am aşteptat pe Domnul, şi a căutat spre mine.

   Muceniţă bună fecioară a lui Hristos; stătut-ai cu tărie înaintea divanurilor rău-credincioșilor tirani, ca un stâlp neclintit de loviri, propovăduind pe Dumnezeu că este prea-desăvârşit, şi a luat trup în două firi şi voinţe. Pentru aceasta ai aruncat la picioarele tale cartea cea cu dogmele ereticilor, ţiind în mâini cu râvnă, cartea noastră, cea cu dreaptă mărire.

Stih : Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat pașii mei.

   Muceniţă Eufimia a lui Hristos, toţi te lăudăm cu credinţă; şi fericim cu sfinţite cântări şi glăsuiri, cinstita ta prăznuire, adunându-ne întru una, pe cei ce ne-au chemat acum păstorul Vizantenilor; pe care apără-l, acoperă-l şi-l păzeşte, şi pe noi de tot felul de bântuieli ne izbăveşte cu rugăciunile tale, prealăudată.

Slavă..., glas 6.

   Ceea ce eşti împodobită întru bunătăţi şi luminată la gând, care reverşi miruri în inimile credincioşilor, ceea ce ai răsărit ca o stea luminoasă de la răsărit, şi ai făcut adunarea dumnezeieştilor părinţi, prin, venirea Sfântului Duh, nu înceta rugându-te pentru noi către Domnul, Eufimia, prealăudată, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat Hristoase...


   Bucură-te cuvântarea cea cinstită a Apostolilor Preacurată şi veselia cea de bucurie a îngerilor; bucură-te Fecioară lauda lumii, şi podoaba credincioşilor.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzându-te pe Tine Hristoase răstignit, ceea ce Te-a născut, tânguindu-se, striga ca o Maică : Fiul meu ! Şi Dumnezeul meu ! Fiul meu Cel preadulce ! Cum suferi patimă de ocară ?

Troparul glas 4.

   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Eufimia, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Sau acesta, glas 3.

   Foarte ai veselit pe cei dreptcredincioşi, şi ai ruşinat pe cei rău-măritori, Eufimia preafrumoasă fecioară a lui Hristos; căci dogmele Sinodului al patrulea le-ai întărit, pe care părinţii bine le-au dogmatisit, Muceniţă mărită; pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih fără mucenicine şi al Sfintei, pe 6.

CANONUL Sfintei

Cântarea 1-a, glas 4 :

Irmos :

   Să cântăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire, a afundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit .

   Să cântăm Domnului Celui ce a întărit la arătare pe nevoitoarea Sa, care s-a nevoit tare, ca să se împodobească cu cununi.

   Să tacă tot eresul, văzând pe cea îngropată că ţine dumnezeiescul hotar al credinţei, ca pe nişte lespezi, şi izvorăşte izvoare de tămăduiri.

Slavă...

   O minune ! Cum cea moartă ca şi cum ar fi pătimind vie, muceniceşte izvorăşte sângiuri în sicriu, şi dă daruri adesea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine bucuria îngerilor, lauda Apostolilor, întărirea cea nemişcată a sfinţilor Mucenici, te fericim Fecioară.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Întăritu-s-a inima mea,...


   Să se deschidă sicriul, şi norodul lui Dumnezeu să ia picăturile sângiurilor, ca nişte doctorii împotriva bolilor.

   O ce auziri nouă ! Căci via Cuvântului cea bine înflorită fiind uscată dedemult, odrăsleşte strugurele sângiurilor ei.

Slavă...

   Să privim la sicriu ca la un lin, şi la pielea trupului ca la un strugure, şi la sângele prealăudatei, ca la nişte vin.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe însăşi Fecioara Maica lui Dumnezeu să o lăudăm cu dreaptă credinţă; că neîncetat se roagă pentru noi către Domnul.

Irmosul :

   Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere .

Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...


   Ruşinatu-s-a cu defăimare mulţimea ereticilor, şi feţele lor s-au umplut de multă ocară, când au văzut cartea dogmelor lor, aruncată la picioarele tale. Iar a noastră, ţinându-o în cinstitele tale mâini, care arăta pe dreptate nebunia rău-credincioşilor, şi strigau : Hristos s-a născut, îndoit cu firea, îndoit şi cu voirile.

Sedealna, alta asemenea.

Podobie : Cela ce Te-ai înălţat pe Cruce...


   Pe Mirele tău Hristos iubindu-L, candela ta grijindu-o luminat, ai strălucit cu bunătăţile prealăudată, drept aceea primind de la El cununa pătimirii, ai intrat cu El în cămările nunţii, ci mântuieşte-ne din primejdii pe noi care săvârşim cu credinţă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Degrab ne întâmpină...


   Degrab ascultă Stăpână rugăciunile noastre, şi le du pe ele Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată; strică primejdiile celor ce aleargă la tine, risipeşte sfaturile şi semeţiile cele prea-îndrăzneţe, ale celor ce se întrarmează fără de Dumnezeu împotriva robilor tăi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce, Preacurată Maica Ta, Cuvinte a lui Dumnezeu, plângând ca o Maică, zicea : Ce minune nouă şi străină este aceasta Fiul meu ? Cum Te uneşti cu moartea Viaţa tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi ca un milostiv ?

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am auzul Tău, şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale, şi m-am spăimântat, Doamne .

   Străină auzire, că firea femeiască cea slabă îmbărbătându-se vitejeşte, se întrarmează împotriva balaurului.

   Hotărârea cea scrisă de Dumnezeu a dreptmăritoarei credinţe, s-a pus la tine ca la o credincioasă păzitoare de lege, Muceniță a lui Hristos, Eufimia.

Slavă...

   Nedescoperirea dogmelor celor potrivnice, aducânduţi-se în cartea cea dumnezeiască în scris, ai întărit pe cea adevărată cu sângele tău ca cu o pecete.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Maică Preacurată binecuvântată Fecioară, păzeşte pe cei ce te laudă, de toată primejdia.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Cel ce ai răsărit lumina, şi ai luminat zorile, şi ai arătat ziua; slavă Ție, slavă Ție, Iisuse Fiul lui Dumnezeu .

   Calcedonul prăznuind dimpreună cu noi, cinsteşte luptele tale Muceniţă, şi scoate sângiurile şi se sfinţeşte norodul lui Dumnezeu.

   Adunarea părinţilor a închinat ţie hotarul dogmelor, Muceniţă, ca unei îndumnezeite propovăduitoare adevărului şi după moarte.

Slavă...

   Deşii taci fiind moartă nemişcându-ţi buzele, dar dinlăuntru Darul minunilor strigă întru tine, cu trâmbiţa cea de taină a dogmelor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Zidirea fără tăcere aduce ţie Fecioară glasul îngerului : Bucură-te Preacurată Maica lui Iisus Fiul lui Dumnezeu.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Precum ai mântuit pe...


   Râvnind bărbăţiei Iuditei, Muceniţă, prin bărbăţia cugetelor, cu sabia dogmelor tale ai ucis în lume pe vrăjmaşul Olofern cel înţelegător.

   Deşertându-ţi sicriul moaştelor, ca un vas de mir dai miros inimilor noastre, şi arzi limbile vrăjmaşilor eretici.

Slavă...

   Porfiră împărătească ai ţesut Bisericii, vopsită din sângiurile chinurilor tale, punând într-însa bătătură cuvintele tainelor lui Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce negrăit ai născut pe Mântuitorul lumii, pe Hristos Dumnezeu, nu înceta rugându-l pe Dânsul, ca să se mântuiască tot neamul, celor ce te laudă pe tine.

Irmosul :

   Precum ai izbăvit pe Iona
Proorocul din chit Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine dintru adâncul greşelilor scoate-mă, şi mă mântuieşte, unule Iubitorule de oameni.

CONDAC, glasul al 4-lea.

   Lupte întru chinuri, lupte întru credinţă ai pus cu căldură pentru Hristos Mirele tău; ci și acum precum eresurile, aşa şi întărâtările vrăjmaşilor, sub picioarele împăraţilor noştri a le supune roagă-te, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi, hotarul ai luat, şi l-ai păzit pe el, ceea ce eşti prealăudată.

ICOS

   Ce sunt chinurile tale ? Sau ce sunt isprăvile ? Sau ce este fecioria ta ? Sau viaţa ta cea curată ? S-ar mira cineva mai întâi; că tu ai veselit pe Tatăl, ca ceea ce te-ai logodit cu Fiul, şi Duhului Sfânt pe tine te-ai împodobit. Cine este îndestulat spre acestea ? Cine ar putea să spună acum, câte bunătăţi neapuse te luminează pe tine ? Căci ca de la răsărit din mormânt răsărind, tuturor străluceşti, şi raze slobozeşti pe pământ şi în mare şi peste toată lumea; sfinţeşti, şi umpli de mireasmă marginile. Pentru aceasta scrisoarea ţi s-a încredinţat de la cei şase sute şi treizeci purtători de Dumnezeu părinţi, hotarul luându-l, şi păzindu-l pe el ceea ce eşti prealăudată.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintei mare Mucenițe, şi prealăudatei Eufimia.

Stih :
Ajută, Muceniţă, legilor şi după moarte,
Întărind credinţa, pentru dragostea căreia te-ai nevoit foarte.
Eufimia în a unsprezecea zi,
Cartea de Dumnezeu insuflată întări.


   În zilele binecredincioşilor împăraţi Marchian şi Pulheria, se făcu adunare de sfinţi părinţi şase sute treizeci la Calcedon, care anatemizând pe cei ce se ţineau de Eutihie şi de Dioscor, şi caterisind pe cei ce huleau, de ziceau o fire şi o lucrare în Hristos, care neînduplecându-se dreptei credinţe, îi întrebuinţară într-alt chip, adică scriind într-o carte dreapta credinţă, ce era dată afară, şi silind şi pe eretici de scriseră şi ei într-alta, gândul şi socoteala lor, şi deschizând racla Sfintei, şi punând cărţile amândouă pecetluite pe pieptul ei, se duseră. Şi peste puţine zile merseră, şi aflară cartea ereticilor lepădată la picioarele Sfintei, iar cartea dreptcredincioşilor ţinându-o în cinstitele ei mâini. Care lucru văzându-l ereticii, s-au umplut de ruşine, iar dreptcredincioşii de bucurie. Deci Sfânta aceasta a fost în zilele lui Diocleţian şi a lui Prisc antipatul Europei, fiică fiind oarecăruia Filofron şi Teodosianei, şi fiind pârâtă la ighemonul că este creştină, a fost muncită cu roate şi în foc, şi dată la fiare, şi la alte măiestrii de munci. Pe care răbdându-le, şi rămânând nevătămată, a luat cununa muceniciei.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Chindeu prezbiterul.

Stih :
Cu totul nimic vrednic de ardere ceva având,
Chindeu aşa ai murit din foc nevătămat scăpând,


    Tot în această zi, Cuviosul Leon cel din staul, care cu pace s-a săvârşit

Stih : Leon mutându-se de pe pământ întru desfătătoare bunătăţi s-a sălăşluit.
De care mai-nainte pe pământ era lipsit.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marchian, care de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Grumazul tău Marchiane teacă s-a făcut,
Scăpătoare sabiei, la care ai fost osândit.

    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Martiroclis, care săgetat s-a săvârşit.

Stih :
Martiroclis, a aflat slava mucenicilor,
Arătându-se preabun Mucenic prin suferinţa săgetăturilor.


    Tot în această zi, Cuviosul Nicodim, care a sihăstrit în hotarele Sfintei mănăstiri Vatopedul şi a stătut învăţător dumnezeiescului Grigorie Palama prin filozofia cea după Hristos, care cu pace s-a săvârşit,

Stih :
Cum voi lăsa fără răsplătire de cuvinte ?
Pe Nicodim, căruia se cuvine răsplătire pentru trezvitoarea minte.


    Tot în această zi, Sfântul noul Cuviosul Mucenic Nicodim, care a suferit mucenicia în Alpasania Albaniei la anul o mie şapte sute douăzeci şi doi, de sabie s-a săvârşit.

Stih :
Nicodim ţiind toiag în mâini,
Bate înşelăciunea nelegiuiţilor agareni.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :


   Cela ce ai grăit cu Moise în munte, şi chipul Fecioarei în rug L-ai arătat; bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri .

   Cela ce ai gonit înşelăciunea rătăcirii, cu credinţa măritei Tale purtătoarei de chinuri; bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ca o păzitoare dogmelor, primind Muceniţă hotarul lor ca nişte lespezi dumnezeieşti, păzeşte-o pe dânsa nevătămată de toate eresurile.

Slavă...

   Ferecându-se cu credinţa Muceniţa în Calcedon, şi cu râvnă de Dumnezeu întrarmată ridicând sabia dogmelor, a biruit pe vrăjmaşi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce ai locuit în pântecele Fecioarei, şi o ai arătat pe dânsa mai desfătată decât cerurile, bine eşti cuvântat Doamne în veci.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Împăratul Hristos...


   Mieluşeaua Domnului, a scăpat de lupi, a biruit pe şerpi, pe nelegiuiţii gonaci, s-a ferit de curse, şi cu numele lui Hristos s-a ajutorat.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Deschizând dumnezeieştile ploi ale cinstitelor tale sângiuri, ai înecat într-însele limbile celor răi-credincioşi, mântuind ca dintru o iarnă grea credinţa ortodoxă, ceea ce s-a încredinţat ţie Muceniţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Împăratul Hristos pe care l-a născut nouă Fecioara Maria, şi după naştere a rămas Fecioară curată; toate lucrurile lăudaţi-L ca pe un Domn, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Pe Împăratul Hristos, pe Care l-au mărturisit tinerii cei robiţi, în cuptor grăind cu mare glas; toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Slăvim toţi iubirea ta...


   Muceniţa lui Hristos cea bine prealăudată, cu binevestiri de bune laude, bine să se laude, pe care toate cetele, îngerilor o laudă, şi adunarea sfinţilor bine o laudă.

   Împletindu-şi Muceniţa cunună vrednică de laudă, cu veselie a roşit îmbrăcăminte împărătească din sângiurile ei, ţesându-şi pielea ca o porfiră.

Slavă...

   Adunându-ne credincioşii, să săvârşim pomenirea prealăudatei Muceniţe, alergând cu osârdie, şi să-i strigăm ei : Rugămu-ne ţie, roagă-te lui Hristos pentru noi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te preacinstită lauda fecioriei, întărirea mucenicilor, ajutătoarea oamenilor, bucuria lumii, Marie roaba şi Maica Dumnezeului nostru.

Irmosul :

   Mărim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mântuitorul nostru, Cela ce eşti slava robilor Tăi, şi cununa credincioşilor, care ai mărit pomenirea celei ce Te-a născut pe Tine .

LUMINÂNDA

Podobie : Cercetatu-ne-a pe noi...


   Şi după moarte ai izvorât mir din sângiurile celei de viaţă ca una ce vieţuieşti în Dumnezeul Cel viu, şi lespezile testamentului său le întăreşti în braţele tale, pentru aceea te lăudăm Eufimia.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie : Femei auziţi glas...


  Străină şi preaslăvită, şi mare lucrarea minunilor să lăudăm toate noroadele, că şi după moarte prealăudata Eufimia s-a păzit, şi pe părinţii cei dreptcredincioşi în cetatea Calcedonului i-a arătat purtători de biruinţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dumnezeul nostru te-a dat pe tine Preacurată, scăpare şi putere şi ajutătoare întru scârbele noastre, şi în primejdii, ci mântuieşte-ne pe noi pe toţi din nevoile noastre.

LA LAUDE

Stihirile glas 3, singur glasul.


   Văzând credincioşilor că cu cuget dumnezeiesc se săvârşeşte prăznuire mucenicească, să cântăm laudă de mulţumire Dumnezeului nostru, Celui minunat în sfaturi. Că tăria cea nevăzută a puterii celei potrivnice o a biruit, prin fire femeiască, săvârşind puterea Sa cea dumnezeiască, întru slăbiciunea frumoasei Muceniţe; prin rugăciunile ei Hristoase, mântuieşte sufletele noastre. De două ori.

   P
realăudata Muceniţă a lui Hristos, amestecând paharul adevărului din sângiurile ei cele nevoitoare, şi acesta punându-l înaintea Bisericii, neîncetat îndeamnă către el, pe cei hrăniţi întru bunăcredință, cu glasul înţelepciunii, zicând : Scoate-ţi băutură mirositoare mucenicească a învierii, izgonitoare vrăjmaşilor, curăţitoare patimilor, şi păzitoare sufletelor celor binecredincioşi, strigând Mântuitorului : Cela ce ne-ai adăpat pe noi din pârâul desfătării Duhului, mântuieşte sufletele noastre.

   Cei ce suntem pecetluiţi la suflete cu sângele lui Hristos, spre ziua de mântuire cu veselie duhovnicească, cum zice
Proorocul, să luăm sânge sfânt, care izvorăşte nouă din izvor mucenicesc, care închipuieşte patimile cele izvorâtoare de viaţă ale Mântuitorului, şi slava cea veşnică. Pentru aceea să strigăm către Dânsul : Doamne Cela ce Te slăveşti întru sfinţii Tăi, cu rugăciunile prealăudatei purtătoarei de chinuri, mântuieşte sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Toată limba să se mişte spre lauda prealăudatei Eufimia; tot neamul şi toată vârsta, tineri şi fecioare, cu laude să încununăm pe fecioara, Mucenița lui Hristos. Căci îmbărbătându-se după lege, şi slăbiciunea femeiască lepădându-o, prin osteneli muceniceşti, a surpat pe vrăjmaşul tiran; şi împodobindu-se cu cunună cerească şi dumnezeiască, cere de la Mirele şi Dumnezeu, ca să ni se dăruiască nouă mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi, şi ne mântuieşte pe noi, din toată nevoia şi scârba.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : O preaslăvită minune...


   Văzându-te pe Tine Iisuse pe Cruce pironit, şi primind patimi de bunăvoie Stăpâne, Fecioara şi Maica Ta strigă : Fiule preadulce ! Cum suferi bătăi fără dreptate ? Doctorule care ai vindecat slăbiciunea oamenilor, şi ai mântuit pe toţi cu milostivirea Ta.

STIHOAVNA din Octoih.

Apoi zicem Stihul : În biserici binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul lui Israil...

Şi cântăm, Stihira, glasul al 8-lea,


   Bucură-te hotarul credinţei, bucură-te puitoare de lege a sfinţilor părinţi, mireasă a lui Dumnezeu; bucură-te tare păzitoare nouă credincioşilor; bucură-te lauda Bisericii lui Hristos; bucură-te stâlpul cel însufleţit al fecioarelor; bucură-te paşnică puitoare de pace, pentru care izvorăşti credincioşilor tămăduiri, prealăudată Muceniţă.

Slavă..., glas 1.

   Astăzi Sinodul părinţilor adunându-se, pentru Hristos aduc ţie prealăudată cartea dreptei credinţe; care luându-o întru cinstitele tale mâini, o păzeşti până la sfârşit. Drept aceea adunându-se şi cetele oamenilor, cinstesc chinuirea ta, strigând cu bunăcredinţă : Bucură-te prealăudată, ceea ce ţi-ai schimbat firea femeiască întru întrarmarea bărbătească; bucură-te preamărită, ceea ce ai păzit nevătămată credinţa dreptmăritoare şi dată de la părinţi; bucură-te ceea ce te rogi pentru sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


    Prealăudată Stăpână, nădejdea şi întărirea credincioşilor, scăparea şi ajutorul, pe tine te rugăm, fereşte de toată primejdia pe robii tăi, cei ce cu credinţă se închină naşterii tale, rugându-te Lui, să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

A Crucii, a Născătoarei :

   Văzându-te Hristoase spânzurat, ceea ce Te-a născut curat pe Tine, care ai spânzurat pământul pe ape, Iubitorule de oameni, strigă : Vai mie ! Ce este această priveală minunată ? Unde ţi-a apus frumuseţea, preadulcele meu Fiu ? Unde-ţi este podoaba cea bună ? Slăvescu-ţi mila Ta, că pătimeşti de bunăvoie ca să mântuieşti pe toţi.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.





ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A DOISPREZECEA


    Sfinţii Mucenici Proclu şi Ilarie şi Preacuviosul Părintele nostru Mihail Maleino. Tot în acestă zi facem Prăznuirea pomenirii sfintei Icoane a Maicii lui Hristos Dumnezeu, celei cu dumnezeiască minune zugrăvită, numită Prodromiţa.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...


   Suferind chinuri de multe feluri amândoi, aţi luat cununi luminate Ilarie şi Procle; drept aceea cu credinţă săvârşim pomenirea voastră cea atot-prăznuită, rugându-ne neîncetat, să vă rugaţi pentru noi toţi.

   Şuviţările trupului tău le-ai suferit Procle, văzând mai-nainte odihna cea veşnică, şi petrecerea cea din rai, şi lumina cea neînserată, întru care petrecând, roagă-te să ne luminăm şi noi cei ce te cinstim.

   Ca şi cum ar fi doi luminători, luminaţi lumea cu strălucirea minunilor, izgonind întunericul patimilor, pătimitorilor ai Domnului, Ilarie şi Procle. Drept aceea cu bucurie vă lăudăm pe voi, prăznuind pomenirea voastră.

Alte Stihiri ale Cuviosului, glasul al 5-lea.

Podobie : Preacuvioase Părinte...

   Preacuvioase Părinte, din tinereţe ai dorit viaţa cea întocmai cu îngerii, şi frumuseţile lumii întru nimic socotindu-le, de umbra măririi celei vremelnice, ca de ceea ce n-ar fi fost, ai fugit, şi ai cugetat la slava cea dumnezeiască, căreia acum împărtăşindu-te şi dezlegându-te de legăturile trupului cele de pe pământ, şi stând înaintea luminii lui Hristos, pe Acesta îmblânzeşte-L, rugându-te Lui pururea, ca să dăruiască Bisericii un cuget, pace şi mare milă.

   Preacuvioase Părinte, strălucirea umilinţei, luminătorule al celor ce sunt întru întuneric, luceafărul cel neapus, cărbunele cel cinstit al pocăinţei, piatra cea dumnezeiască a bunătăţilor şi a milosteniei, marele luminător întru rugăciuni, ajutător săracilor şi văduvelor, canonul cel după lege al Bisericii; roagă-te pururea lui Hristos, să dăruiască Bisericii un cuget, pace şi mare milă.

   Preacuvioase Părinte, mai-naintea naşterii, ca Ieremia cel preasfinţit, te-ai sfinţit, că Maica Domnului a proorocit, celeia ce te-a născut pe tine, ca să i se dea rod pe tine, care ai şi fost dat ei din scutece, şi îndată cu cuget drept te-a primit pe tine, cela ce ai fugit de gâlceava lumii, şi ai iubit viaţa sihăstrească, în care ai şi petrecut, şi pe adunările celor de un chip ca pe nisip le-ai sădit lângă izvoarele apelor Dumnezeiescului Duh.

Slavă..., glasul al 6-lea :

   Preacuvioase Părinte Mihaile, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viaţă fără prihană ai urmat, îndrăzneală având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De Dumnezeu fericită Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca una ce eşti părtinitoare milostivă credincioşilor, aducând rugăciunile noastre către Ziditorul, dă milostivirea ta robilor tăi, ca o mântuire desăvârşită, şi ca o curăţie sufletelor noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând înaintea Crucii Fiului şi Dumnezeului tău, şi uitându-te la îndelungă-răbdarea Lui, ziceai, tânguindu-te Maică Curată : Vai mie preadulcele meu Fiu ! Cum pătimeşti acestea fără dreptate, Cuvinte al lui Dumnezeu ? Ca să mântuieşti pe om.

STIHOAVNA Octoihului.

Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea.


   Mulţimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Mihaile, Părintele nostru; că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit eşti, că lui Hristos ai slujit, şi a vrăjmaşului ai biruit puterea, cela ce eşti cu îngerii împreună-vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună-locuitor; cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cui te-ai asemănat suflete ticăloase, care spre pocăinţă nicicum nu te deştepţi, şi de foc nu te temi, de răutăţi nedepărtându-te; scoală-te, şi pe una cea grabnică ajutătoare spre folosinţă o cheamă, nu înceta rugând pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să mă mântuiască de cursele celui viclean.

Tropar, glasul al 4-lea.

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.


Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea,

  
Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase
Mihaile, duhul tău.

Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 6, şi ale Sfinţilor două pe 8.


CANONUL Mucenicilor

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :


   Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă; ca Ție ca întru o alăută întru omorârea trupului, să-ţi cânt cântare de biruinţă .

   Vitejilor nevoitori, ca unii ce sunteţi dimpreună cu Dumnezeu, şi dea pururea vă luminaţi cu dumnezeieştile raze, luminaţi sufletul meu celui ce cânt cu umilinţa inimii chinuirea voastră cea purtătoare de lumină şi cinstită, fericiţilor.

   Întraripatu-v-a pe voi dragostea cea cerească, pentru aceea toate cele veselitoare ale vieţii le-aţi socotit ca nişte gunoaie pătimitorilor, îndumnezeindu-vă cu plecările cele către Dumnezeu, şi smerind toată puterea celor fără de Dumnezeu.

   Aprinzându-vă de focul stăpânirii celei dumnezeieşti a Treimii, aţi stins focul necredinţei cu curgerile sângiurilor voastre înţelepţilor. Drept aceea cu ploile cele curate ale tămăduirilor, spălaţi spurcăciunea patimilor noastre.

   Căutând Mucenicilor viaţa cea fără întristare, slava cea cerească, desfătarea raiului, lumina cea înţelegătoare, bucuria cea veselitoare, aţi răbdat întreitele valuri ale chinurilor cu cuget vitejesc.

   Cetele cele cereşti s-au uimit de răbdarea voastră înţelepţilor Mucenici, căci cu bucurie aţi răbdat cu cuget vitejesc chinurile trupului, şi muncile cele de multe feluri, sfărâmând răutatea vrăjmaşului.

A Născătoarei :

   Cu adevărat a scuturat otrava de la urechile strămoaşei Eva, Gavriil glăsuindu-ţi ţie Stăpână : Bucură-te; că numai tu ai născut mai presus de gând şi de cuvânt pe pierzătorul răutăţii şarpelui.

Alt CANON, al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos : Pe Faraon cel ce se purta...


   Luminându-te cu strălucirile Duhului, şi de insuflarea lui umplându-te, ca unul ce eşti organ bine răsunător, preafericite, goneşte întunericul sufletului meu, şi-mi dă cuvânt ca după vrednicie să te laud pe tine.

   Dragostea Ziditorului mai mult ai socotit decât a părinţilor, şi petrecerea întocmai cu îngerii, decât viaţa cea trecătoare şi podoaba cea cu adevărat nestricăcioasă a Împăratului tuturor, de care bucurându-te te îndulceşti, mai mult decât frumuseţile lumii.

Slavă....

   Arătatu-te-ai stea prealuminoasă a Răsăritului Celui în trei Sori, luminând din-destul toată faţa pământului, şi gonind întunericul păcatului, prin cuvintele tale Părinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cleşte purtător de cărbune, pe care cu Duhul l-a văzut Isaia de departe, tu te-ai arătat, purtând nears în pântece cleştele Dumnezeirii pe Hristos, şi în braţe ţinând pe Cel ce toate cu orânduială le poartă.

Cântarea a 3-a

Irmos :

   Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea Ipostatnică Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.

   Cu înţelepciunea cuvintelor dumnezeieşte ai înfruntat pe cei neînţelepţi, şi cu puterea Duhului ai răbdat zdruncinările trupului, Procle preafericite, Mucenice de Dumnezeu insuflate.

   După ce te-ai spânzurat, a poruncit cel fără de minte să te sfâşie cu cruzime, pe tine cel ce aveai întinşi ochii sufletului către Dumnezeu, şi te împodobeai cu răbdarea ta.

   Întărindu-te cu Darul cel dumnezeiesc, bărbăteşte ai răbdat zdruncinarea mădularelor, preaînţelepte, şi cu sângele tău Procle, ai stins focul necredinţei.

A Născătoarei :

   Dezleagă Fecioară legătura răutăţilor mele, legându-mă întru dragostea Cuvântului, Celui ce S-a născut din tine Preacurată, şi mă mântuieşte Stăpână cu rugăciunile tale.

Alt Canon,

Irmos : Cela ce ai întărit cerurile...


   Urând din suflet amărăciunea desfătărilor, şi scârbindu-te de mărirea cea pământească, de voie ai lepădat încingerea cinstei celei lumeşti, socotind mai mult pe Împăratul tuturor, decât pe împăraţii cei de pe pământ.

   Din scutece sfinţindu-te, te-ai arătat ales din pântece, căci ceea ce a născut pe Hristos, a făgăduit maicii tale ca să te dea pe tine, şi îndată te-a primit ca un dar sfinţit.

Slavă...

   Curăţindu-ți sufletul şi cugetul cu mirul cel înţelegător, şi veştejindu-ţi trupul cu flămânzirea, ai sălăşluit pe Hristos, grăind : Acesta îl am în mine ca pe unul ce înconjură şi bine înmiresmează lumea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sălăşluindu-Se în pântecele tău Preacurată Cuvântul cel de un scaun cu Tatăl, şi întrupându-Se din curate sângiurile tale, şi născându-Se, a curăţit făptura de întinăciunea idolilor, prin stropirea sângelui Său.

Irmosul :

   Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale Hristoase mă întăreşte; că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni .

CONDACUL Mucenicilor, glasul al 4-lea,

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...


   Pătimirea cea cinstită a lui Proclu şi Ilarie, a strălucit ca o stea de dimineaţă, luminând înainte pe noi cu strălucirile minunilor. Pentru aceasta prăznuim pomenirea voastră mucenicilor, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...


   Toţi credincioşii dintr-un glas să cinstim pe Ilarie, şi pe măritul Proclu, care s-au nevoit tare, şi au surpat pe vrăjmaşul, slăvind pe Hristos. Că aceştia cu minunile gonesc întunericul patimilor, luminând pe cei ce cu credinţă se apropie de dânşii.

Slavă..., altă Sedealnă a Cuviosului, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi...


   Mielul cel cuvântător al lui Hristos, cel ce a păscut pe oile Domnului la păşunea bunătăţilor, şi îngerilor este minunat, ca unul ce cu bărbăţie a ruşinat pe draci, petrecând între oameni ca un fără de trup. Pentru aceasta şi stând înaintea Treimii, după vrednicie nu încetează a îndrepta cu rugăciunile turma, către care să strigăm : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru ispite de multe feluri de nevoi ale vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi am căzut, şi de furtuna păcatelor mele celor fără număr fiind ţinut Preacurată; ca și către o caldă folositoare şi acoperământ şi liman al meu, alerg la bunătatea ta. Pentru aceea Preacurată roagă, pe Cel ce S-a întrupat mai presus de fire dintru tine pentru toţi robii tăi, cei ce te lăudăm pe tine neîncetat, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, iertare de păcate să dăruiască, celor ce ne închinăm cu credinţă naşterii tale.

A Crucii, a Născătoarei :

   Fecioară, dacă ai văzut ridicat pe Cruce, pe Cel întrupat din tine, în mijlocul a doi tâlhari, plângând ai strigat : Vai mie preadulce Fiule ! Cum Te-ai răstignit de bunăvoie ? Cel ce ridici păcatele lumii ca un milostiv, vrând ca un Dumnezeu; cântări omeneşti de laudă să-Ți aducem Ție.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor, a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.

   Urmat-a cuvintelor adeverinţa lucrului Procle, căci sorbitorul de sânge se oprea a merge înainte, până ce a mărturisit pe Hristos a fi însuşi Domnul şi Dumnezeul tuturor Cel preabun.

   Fiind întins, şi pe lemn cu curele legat, şi în multe chipuri cu munci chinuit, Mucenice, nu ai dat cinste dumnezeilor celor fără de suflet, întărindu-te aievea în Domnul Dumnezeul tău.

   Cu îndrăzneală nebiruită, şi cu cuget viteaz ai stătut înaintea divanurilor Mucenice Procle, propovăduind cu glas mare întruparea Mântuitorului nostru Celui ce S-a smerit pe Sine până la chip de rob.

   Gonaciul cel obraznic adică, a arătat asupra sfinţilor tot felul de munci, şi moartea cea silnică. Iar văzându-i neîngroziţi s-a spăimântat, şi cunoscându-şi micşorimea sa a înnebunit.

A Născătoarei :

   Milostivindu-te Cuvinte către zidirea mâinilor Tale, care era sfărâmată pentru călcarea poruncii, Te-ai sălăşluit în pântece neispitit de bărbat, şi ai ieşit în două fiinţe înnoind căile nestricăciunii, celor ce Te ştiu pe Tine.

Alt Canon,

Irmos : Tu eşti tăria mea Doamne...

   Izvorul vieţii prin lucrarea Dumnezeiescului Duh, a adăpat cugetul tău, de unde lepădând amărăciunea desfătărilor, te-ai umplut de dulceaţa cea dumnezeiască, a căreia primind îndestularea cea neîncetată, cântaţi : Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

   Focul ispitelor şi văpaia patimilor, cu curgerea lacrimilor tale şi cu roua Duhului cea din-destul o ai stins Părinte, rămânând nears; căci aprinzându-te de dragostea Împăratului tuturor, ai ars poftele cele materialnice.

Slavă...

   Înălţându-ţi cugetul către viaţa cea cerească, ai uşurat greutatea patimilor trupului. Pentru aceasta ai şi slujit neabătut Treimii, urmând obiceiul lui Moise şi vieţii lui Ilie, ai văzut pe Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai frumoasă decât toate tu eşti Preacurată de aproape a mea, Fiul tău strigă către tine Stăpână, aflându-te pe tine mai sfântă decât firea îngerească, şi-a ţesut haină trupului din curate sângiurile tale, şi măreşte pe cei ce-L laudă pe Dânsul.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

   Tu Doamne eşti putere mucenicilor şi întărire, Tu sfinte eşti zid nemişcat sfinţilor, care se nevoiesc cu osârdie.

   Cu dragoste dumnezeiască înfierbântându-ţi-se sufletul sufereai arzându-te cu făclii Procle, preafericite, vrednicule de laudă.

   Numai de focul cel veşnic mă tem, strigai Mucenice Procle, arzându-te din porunca tiranului, şi de voie omorându-te.

A Născătoarei :

   Cine poate să tâlcuiască taina ta, o Stăpână Născătoare de Dumnezeu ? Căci negrăit ai întrupat pe Ziditorul tuturor.

Alt Irmos : Pentru ce m-ai lepădat...

   Dormitarea lenevirii nu a acoperit ochii inimii tale, ci îmboldindu-te cu acul cugetului tău, şi al doririi celei dumnezeieşti, cu starea cea de peste toată noaptea întru rugăciuni, ai supus sprânceana cea neplecată a trupului.

   Din tinereţe având smerita cugetare împreună locuitoare, şi luminându-ţi cugetul cu privirile cele dumnezeieşti, şi cu învăţături, nu te-ai furat de cugetul înşelătorului, ci ai avut gând smerit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul cel înfrumuseţat aflându-te pe tine palat bunătăţilor, împodobit cu frumuseţea, S-a sălăşluit în pântecele tău cel nestricăcios, şi bine a voit a Se naşte din tine neschimbat, împodobind feţele credincioşilor.

Cântarea a a 6-a :

Irmos :


   Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, mult-Milostive .

   Nici focul, nici bătăile, nici fiarele, nici ispita morţii n-au putut să vă despartă pe voi vitejilor de dragostea lui Dumnezeu, cea curată şi fără prihană.

   Vitejia mucenicilor cea până la sânge, cu adevărat nu este supusă legilor celor de laudă, numai însuşi Domnul Cel ce îi slăveşte pe ei i-a mărit precum a voit.

   Trecând noianul chinurilor celor cumplite, cu bună plutire v-aţi liniştit către limanul cel dumnezeiesc al veşnicei desfătări întru Hristos, purtătorilor de chinuri Mucenici.

A Născătoarei :

   Iată Fecioara, strigă odinioară Isaia, a născut pe Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Emanuil Dumnezeu şi Domnul, şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Alt Irmos : Curăţeşte-mă Mântuitorule...

   Omorând desfătările, ai înviat cu Duhul, şi legând pe cel tare, ai risipit măiestriile lui, şi cu învăţăturile tale ai lărgit lăcaşurile faptelor celor bune.

   Gonind puţină cugetarea cea lenevoasă a cugetului, şi împărţind şi cu mâna și cu limba pâinea vieţii cea din-destul, te-ai arătat îndoit, celor ce doreau de tine Părinte.

Slavă...

   Crescând fără măsură cu sporirea cea dumnezeiască talantul cel ce ai câştigat de la dumnezeiasca învăţătură, auzi glasul cel de bucurie al Stăpânului tău, care te cheamă către cele mai bune.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Afară de legile firii întrupându-Se întru tine Cel Preaînalt, şi arătându-Se trup neschimbat, a petrecut cu oamenii, şi a arătat calea celor ce vor să se suie la ceruri.

Irmosul :

   Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor rogu-mă. Căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL, Cuviosului, glasul al 2-lea,

Podobie : Pe întărirea cea neclintită...


   Greutatea cea trupească prin fapte o ai uşurat, iar repezirea sufletului prin luminare o ai întraripat Mihaile, şi te-ai arătat lăcaş Treimii; pe care arătat văzându-o fericite, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

ICOS

   Stâlpul cel neclintit al rugăciunilor, săvârşirea dragostei a bunei înţelepciuni celei de sus, adâncul umilinţei, cel ce nu până la a treia parte a înălţimii ai fost răpit, ci acolo unde descoperit privesc Heruvimii Dumnezeirea cea neapusă, şi cu aceste vederi strălucind, te închini, şi primeşti slava cea dumnezeiască, îndumnezeindu-te de acolo. Pentru aceasta neputând a te lăuda pe tine după vrednicie, cerem iertăciune împreună strigând. Roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a doisprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Proclu și Ilarie.

Stih : Proclu cu adevărat de multe săgeţi a fost rănit,
Iar pe Ilarie sabia, de cap l-a despărţit.
Pe Proclu săgeţile în a douăsprezecea zi,
Iar pe Ilarie sabia din viaţă îl răpii.


   Aceşti sfinţi au fost în zilele împăratului Traian şi ale lui Maxim ighemonul, cu neamul fiind din satul Caliptul, ce este aproape de Anghira. Deci, a fost prins întâi Sfântul Proclu, şi mărturisind pe Hristos înaintea împăratului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul, şi a fost ars cu făclii pe pântece şi pe coaste, şi strujit, şi spânzurat de un lemn, şi îngreuiat cu o piatra de picioare. După acestea ducându-l ca să-l omoare cu săgeţi, se întâlni cu nepotul sau Ilarie, care fiindcă s-a închinat moşului său s-a prins de către elini. Deci Sfântul Proclu adică rănindu-se de mulţimea săgeţilor s-a mutat către Domnul. Iar Sfântul Ilarie aducându-se la întrebare, şi mărturisindu-se ca este creştin, fu spânzurat şi bătut, şi-l legară de-l târâră ca la trei mile de loc; apoi tăindu-i-se capul, fu pus cu, Sfântul Proclu la un loc.

   Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul Părinte al celui dintru Sfinţi Părintelui nostru Atanasie din Aton, care cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Mihail în viaţă ca un fără de trup vieţuind,
Acum cu îngerul cel de un nume cu el de faţă este stând.


    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel nou, care în foc s-a săvârşit.

Stih :
Grasă oarecarea jertfă lui Hristos şi Serapion s-a arătat,
De vrăjmaşii lui Hristos în foc fiind aruncat.


    Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Andrei Stratilatul, Faust, Mina şi cu însoţitorii lui.

Stih :
Pătrimea mucenicilor la Cer a alergat,
Pentru că sângele ca pe o căruţă cu patru cai l-a întrebuinţat.


    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant; de cea parte la Sigmata.

Stih :
Pe Mamant de-l voi trece cu vederea nerăsplătit,
Cum se va arăta că a fost cu mucenicii împrietenit.


    Tot în această zi, Sfânta Veronica, pe care o a vindecat Hristos de curgerea sângelui, care cu pace s-a săvârşit.

Stih :
Cu totul gânditor pe tine Cuvinte acum te-a cuprins,
Ceea ce mai-nainte numai de poalele Tale s-a atins.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   În cuptorul persienesc tinerii  lui Avraam, cu pofta bunei credinţe, mai vârtos decât văpaia focului fiind aprinşi, au strigat : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

   Pentru dragostea Cuvântului Celui ce S-a întrupat, dându-vă mucenicilor trupurile la chinuri, după dreptate aţi primit de la Dânsul cununa dreptăţii.

   Cu lumină dumnezeiască fiind luminaţi la cuget, prin credinţă aţi trecut întunericul muncilor, prealăudaţilor, strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

   Curs-a dumnezeiasca apă prin cuvintele cele curgătoare de miere din buzele tale, preafericite Procle, care adapă pe cei ce cântă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ilarie întărindu-ţi cugetul cu dumnezeiasca putere, ai răbdat feluri de chinuri amare strigând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

A Născătoarei :

   Ca una ce eşti mai sfântă decât toate zidirile, Fecioară Preacurată, ai născut pe Ziditorul şi Domnul, Fecioară nespurcată, binecuvântată Maică pururea slăvită.

Alt Canon,

Irmos : De omorârea lui Dumnezeu...


   Primind în inimă sămânţa poruncilor lui Dumnezeu, însutit şi înmiit ai adus rodul spicului celui dumnezeiesc, călugărilor celor ce strigă : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Buzele tale s-au arătat ca un alabastru al Preasfântului Duh, şi limba ta cea cinstită ca o revărsare învăţăturii, celor ce cu un glas strigă Treimii : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel ce m-a zidit pe mine, fără sămânţă S-a sălăşluit în pântecele tău Preacurată, şi din tine a ieşit Dumnezeu şi om purtând trup, neîmpărţindu-Se în două ipostasuri, nici luând amestecare, Dumnezeul părinţilor Cel binecuvântat.

Cântarea a 8-a :

Irmosul :

   Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

   După multe chinuri vrăjmaşul te-a dat pe tine la săgetături neîmblânzite, de care tăindu-te peste tot, pururea pomenite Procle, cu bucurie ţi-ai dat duhul tău în mâinile lui Dumnezeu.

   Rănitu-s-a sfinte cinstitul tău trup cu săgetături neîncetate, şi a rănit fără de vindecare pe vrăjmaşii cei fără de trup, care nu cântă : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

   Luminându-te cu lumina Darului, şi tăvălindu-te pe pământ ca o piatră Ilarie, ai sfărâmat tăriile înşelăciunii, neîncetat cântând : Binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

   Pâraiele sângiurilor tale cele curse au stins focul păgânătăţii, şi au adăpat pe credincioşii cei ce cântă neîncetat : Toate lucrurile binecuvântaţi, şi lăudaţi pe Domnul.

A Născătoarei :

   Dumnezeu cel ce m-a făcut şi m-a zidit, întrupându-Se din preacurate sângiurile tale, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, a înnoit lumea, care strigă aşa : Binecuvântaţi, şi lăudaţi pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos : De şapte ori cuptorul...


   Ca unul ce prin dorirea ce ai avut fiind în trup, ai văzut cu lumina cugetului frumuseţea Domnului cea neajunsă, și acum lăsând ţărâna, te-ai mutat desăvârşit către Cer, şi stai înaintea feţei Treimii, strigând : Noroade preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.

   Ţie, ca unul ce ai săvârşit îndeletnicirea, şi te-ai făcut înfricoşat asupra dracilor, ţi-a dat Stăpânul cunună de mult preţ, și acum mai luminat decât aurul, şi mai frumos decât piatra cea scumpă, şi mai presus decât soarele strălucind, stai întru împărăţie şi nemurire, strigând Părinte : Noroade preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   O preadulce limba ta ! Cu care cu înţelepciune ai vânat pe cei înghiţiţi de vrăjmaşul cel viclean, şi i-ai mutat către schimbarea cea dumnezeiască, neîncetat strigând : Preoţi bine-L cuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu singură Fecioară care ai născut pe Dumnezeu Dătătorul de viaţă, ai înviat pe cei omorâţi cu acul cel de tot pierzător al şarpelui, pe care neîncetat roagă-L, ca să aline ridicările patimilor celor ce cu dragoste cântă : Preoţi binecuvântaţi, noroade preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi izbăvitorului, au strigat : Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, noroade preaînălţaţi-L întru toţi vecii .

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

   Iată că a strălucit pomenirea mucenicilor, luminată şi sfinţită, şi însemnătoare de bine, luminând tot pământul, ridicând întunericul răutăţii, şi gonind norii sufletelor, şi izvorând daruri de tămăduiri.

   Ca doi sâni duhovniceşti curgători de laptele tămăduirilor, hrăniţi toată inima, şi goniţi amărăciunea bolilor, şi tămăduiţi patimi cumplite. Pentru aceasta după vrednicie vă fericiţi, sfinţilor.

   Cu picăturile sângiurilor voastre pătimitorilor, roşind haina cea împărătească, pururea pomeniţilor, şi aceea purtându-o frumos, totdeauna împărăţiţi împreună cu Hristos Cel ce este singur Împăratul şi Dumnezeul nostru, rugându-vă pentru lume.

   Pământul s-a sfinţit cu sângiurile voastre, şi cu punerea moaştelor, Biserica celor întâi născuţi dumnezeieşte se luminează cu rănile voastre, întru care dimpreună cu mucenicii ca nişte Mucenici, rugaţi-vă pentru lume.

A Născătoarei :

   Preasfântă curată Maică Fecioară, făcutu-te-ai lăcaş luminii Împăratului tuturor, Celui ce S-a văzut întru materia trupului; și a luminat pe toţi cei dintru întuneric. Drept aceea cu credinţă te fericim.

Alt Canon,

Irmos : Înfricoşatu-s-a tot auzul...


   Astăzi tot pământul s-a adunat, propovăduind numele cel dumnezeiesc al lui Hristos, prăznuind preaslăvită şi dumnezeiască pomenirea ta; că tu cu învăţăturile cele cu chipuri sihăstreşti, Cer l-ai făcut pe el, şi ai luminat pe cei ce râvneau cinului călugăresc.

   Fulgerele minunilor tale toate marginile au luminat, căci sicriul tău izvorăşte tămăduiri, celor ce se roagă cu credinţă, şi Cerul te are pe tine, iar pământul umbra cea pământească a trupului, pe care mai-naintea mormântului o ai veştejit cu înfrânarea ta.

Slavă...

   Cugetul cel pământesc nu poate să înţeleagă lumina cea prealuminoasă a Treimii, care o ai primit acum, şi arătat te-ai îndumnezeit. Adu-ţi aminte de cei ce te pomenesc pe tine preafericite, ca unul ce stai înaintea Treimii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pentru lemnul cel înţelegător ne-am arătat lepădaţi de viaţa cea dumnezeiască. Iar tu Fecioară ai născut lemnul vieţii pe Hristos Dumnezeu, Care a scos din locaşurile cele întunecate ale iadului, şi a adus către viaţa ceea ce nu se ia, pe cei ce te laudă pe tine Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim .

LUMINÂNDA

Podobie : Cela ce ai împodobit Cerul...


   Dorind de viaţa îngerească, te-ai depărtat de toate frumuseţile lumii, şi te-ai sălăşluit în curţile poruncilor Domnului, şi te bucuri împreună cu îngerii.

A Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti pricinuitoare bunătăţilor, celor ce s-au dat lumii de la Dumnezeu, fă și acum milostiv pe Dumnezeu, Cel bine prefăcător pentru mântuirea cea de obşte.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.

    Spre ştiinţă : Potrivit hotărârii Sfântului Sinod data în ziua de 17 Mai 1910, s-a pus aici slujba Icoanei maicii Domnului Prodromiţa ce se află în Sfântul Munte Athos, pentru ca cine va voi şi va avea evlavie, să-i cânte slujba aşa cum este aici.



ÎNTRU ACEASTĂ ZI

    Prăznuirea pomenirii sfintei Icoane a Maicii lui Hristos Dumnezeu, celei cu dumnezeiască minune zugrăvită, numită Prodromiţa.

LA VECERNIA CEA MICĂ

Punem stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie : Cela ce eşti bucuria cetelor cereşti...


   Veniţi toţi cu inimă curată şi veselă, să lăudăm întru cântări, pe preacurata Fecioară Maria Maica lui Hristos Dumnezeu, păzitoarea noastră, şi să o cinstim întru Preasfântul şi preaminunatul ei chip, şi al preaiubitului său Fiu, cu laude dumnezeieşti, umplându-ne de Dar dumnezeiesc.

   O preaminunate lucrurile tale ! Preasfântă Fecioară Maica lui Hristos Dumnezeu, căci chipul feţei tale şi al Fiului tău în Icoană, cu raze strălucitoare, fiind împodobit, l-ai dăruit turmei tale bun păzitor, şi tuturor bogat împărţitor de tămăduiri.

   Mulţimile cuvioşilor, şi cetele dreptcredincioşilor, veniţi cu dragoste să ne închinăm preasfintei şi de minuni făcătoarei Icoane, cu evlavie sărutându-o, ca pe ceea ce pururea ne apără, izbăvindu-ne din tot felul de ispite şi de primejdii.

   Bucură-te Împărăteasa tuturor, de Dumnezeu dăruită întru Icoana ta, întru care chipul tău cel cu dumnezeiască minune zugrăvit, l-ai dăruit nouă nevrednicilor, grabnică scăpare, slobozind pururea raze de tămăduiri, celor ce cu dragoste şi cu credinţă se apropie, şi de la dânsa primesc dar şi mare milă.

Slavă..., Şi acum... glasul 1.

   Astăzi preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu Maria, de sus privind ne-a dat nouă, spre închinăciune şi sfinţenie pe al său preacinstit şi dumnezeiesc chip strălucitor, vărsând izvor de minuni celor ce cu dragoste se apropie, şi cu credinţă se închină ei, dăruindu-le tămăduiri sufleteşti şi trupeşti. Căreia şi noi cu umilinţă strigăm : Sfântă Icoană cea în chip de soare ! Mângâierea şi ajutorul nostru, izbăveşte-ne pe toţi din primejdii, cei ce căutăm al tău ajutor Stăpână.

LA STIHOAVNĂ

Stilurile, glasul al 2-lea.

Podobie : Casa Eufratului...


   Icoană preaslăvită, a Maicii Stăpânului mântuieşte din toate nevoile, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste se închină ţie.

Stih : Pomeni-voi numele tău întru tot neamul.

   Nădejdea creştinilor, împărăteasa tuturor Marie, cu Darul chipului tău şi al Fiului, mântuieşte pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc.

Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.

   Cu cântări după datorie, norodul cel binecredincios, să cinstim Icoana Preacuratei, cea prealăudată, slăvindu-o pe dânsa.

Slavă..., Şi acum..., asemenea.

   Maica lui Hristos Dumnezeu, împărăteasa tuturor, mânuieşte pe cei ce sărută cu dragoste Icoana ta, cea cu chipul prin dumnezeiască minune închipuită.

Tropar, glasul 1.

   Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei şi Dumnezeieştii Icoanei tale, cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne o sărutăm mulţumind; căci printr-însa celor credincioşi le dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta strigăm către tine : Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Apoi Ectenia şi Otpustul

LA VECERNIA CEA MARE

După obişnuitul psalm citim; Fericit bărbatul..., Slava cea dintâi, iar de se va întâmpla spre Duminică, citim Catisma deplin.

La Doamne strigat-am... punem stihirile pe, glasul 1.

Podobie : O preaslăvită minune...


   O preaslăvită minune a preacuratei şi Dumnezeieştii fiice Mariei Maicii lui Hristos Dumnezeu, ceea ce numai singură una, a născut, fără de sămânţă negrăit, pe Dumnezeu ziditorul nostru. Astăzi ne-a adunat cu Darul său, pe toţi din toate laturile, la dumnezeiasca prăznuire, a Preasfântului său chip, celui cu dumnezeiască minune zugrăvit.

   O preaminunate lucrurile tale Preacurată Fecioară, căci s-a arătat izvor de minuni curgător, preacinstita şi dumnezeiasca ta Icoană, către care să alergăm dar credincioşii, şi cu bucurie să o sărutăm luând după vrednicie marele şi minunatul har, al preacuratei Fecioare, zicând către dânsa : Bucură-te cea plină de Dar Domnul este cu tine, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.

   Pe Icoana ta cea cu chip dumnezeiesc Născătoare de Dumnezeu, o cinstim cu multă evlavie, şi ne închinăm ei noi nevrednicii. Pe care o ai dăruit nouă zid şi acoperământ, şi nepreţuită comoară credincioşilor cu frică dar şi cu bucurie, pe acest praznic nou, şi de minuni izvorâtor, al preaslăvitei pomenirii tale săvârşind, cu dragoste cinstim sfântă Icoana ta.

   Bucură-te lauda dreptcredincioşilor preasfântă Fecioară, ceea ce eşti tuturor scăpare, nădejde, ajutor şi acoperământ despre toţi vrăjmaşii. Pentru aceasta cinstim Stăpână, Preasfântul chip al Icoanei tale, cel de fulgere purtător, care săgetând pâlcurile drăceşti, departe le izgoneşti de la cei ce cu credinţă, şi cu dragoste se închină, şi sărută preasfântă Icoana ta.

Alte, Stihiri glasul al 4-lea :

Podobie : Ca pe un viteaz...

   Veniţi acum, o iubitorilor de prăznuire, veniţi toată adunarea dreptslăvitorilor, să înălţăm cântări de laude. Veniţi să sărutăm cu frică şi cu bucurie, pe cinstita şi dumnezeiasca Icoană a Fecioarei şi Maicii Stăpânului Hristos, şi cinstind lucrurile ei cele mari, cu un glas către dânsa, să strigăm : Izbăveşte-ne pe noi, preamilostivă, din toate nevoile.

   Veniţi acum, o iubitorilor de praznic, să cinstim toţi cu credinţă şi cu evlavie, înfricoşatele minuni, şi cele mai presus de fire lucruri, ale preaslăvitei Maicii lui Dumnezeu; şi cu cântări dumnezeieşti lăudându-o pe dânsa, cu sârguinţă să ne închinăm preacinstitei Icoanei sale, celei cu chip strălucitor şi preaslăvit.

   Mulţimile monahilor, şi ale tuturor credincioşilor, acum cu frică şi cu dragoste te fericim, mărindu-te pe tine preasfântă Fecioară, Mireasă dumnezeiască, şi slăvim lucrurile tale; căci dai dumnezeieşti daruri, celor ce cu credinţă fierbinte aleargă la tine. Apără şi acoperă cu milostivire ca o bună pe cei ce cinstesc bine înfrumuseţatul praznic, al Icoanei tale, celei preaslăvite şi de minuni făcătoare.

   Dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit, Preacurată păzindu-ne şi acoperindu-ne pe noi de toate relele întâmplări, de scârbe şi de nevoi, şi de tot felul de vrăjmaşi. Pentru aceasta pe acesta, astăzi dobândindu-l, mulţumind ne închinăm darului tău, Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea.

   Să strigăm astăzi cu dulce cântare, propovăduind înfricoşatele minuni, ale preacuratei Maicii lui Hristos Dumnezeului nostru, şi lucrurile ei cele mai presus de fire. Căci preastrălucitorul şi preacinstitul ei chip, cel cu dumnezeiască minune săvârşit, s-a dat spre ajutorul şi apărarea noastră. Pentru aceasta şi noi pomenirea ei prăznuim, şi neîncetat rugându-ne strigăm : Păzeşte-ne pe noi cu puterea ta cea mare Stăpână, şi izbăveşte de primejdii şi de necazuri, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine, Fecioară preabinecuvântată.

Ieşire : Lumină lină...

Prochimenul zilei, şi citirile.

De la Facere citire :
Cap. 28 Stih. 10.


   Ieşit-a Iacov de la fântâna jurământului, şi a mers în Haran, şi a aflat un loc, şi a dormit acolo, căci apusese soarele. Şi a luat din pietrele locului aceluia şi şi-a pus lin şi căpătâi. Şi a dormit întru același loc, şi a văzut vis. Şi iată o scară era întărită pe pământ, al căreia cap ajungea la Cer, îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe dânsa, şi Domnul era întărit într-însa, şi a zis : Eu sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te terne, pământul unde tu dormi pe dânsul, ţie îl voi da şi seminţiei tale, şi va fi sămânţa ta ca nisipul mării, şi se va lăţi spre mare şi spre apus, şi spre miazănoapte, şi spre răsărit. Şi se vor binecuvânta întru tine şi întru sămânţa ta, toate seminţiile pământului. Şi iată Eu voi fi cu tine păzindu-te în toată calea ori încotro vei merge, şi te voi întoarce la pământul acesta; că nu te voi lăsa pe tine, până când nu voi face Eu toate câte am grăit ţie. Şi s-a sculat Iacov din somnul său şi a zis : Că este Domnul în locul acesta şi eu nu am ştiut. Şi s-a temut şi a zis : Că înfricoşat este locul acesta, nu este acesta alt, ci casa lui Dumnezeu, şi aceasta este poarta Cerului.

Din proorocia lui Iezechiel citire :
Cap. 43, Stih. 26.


   Aşa grăieşte Domnul : Fi-va din ziua a opta şi mai-nainte, face-vor preoţii pe altar arderile cele de tot ale voastre, şi cele ce sunt de mântuirea voastră. Şi m-a întors pe mine la calea uşii sfintelor cea mai din afară care caută spre răsărituri. Şi aceasta era încuiată. Şi a zis Domnul către mine : Uşa aceasta încuiată va fi, şi nu se va deschide, şi nimeni nu va trece printr-însa. Că Domnul Dumnezeul lui Israil va intra printr-însa, şi va fi încuiată. Că povăţuitorul acesta va şedea într-însa să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea uşii pridvorului va intra, şi pe calea lui va ieşi. Şi m-a dus pe mine pe calea uşii sfintelor cea despre miazănoapte, în preajma casei, şi am văzut şi iată era plină de slavă casa Domnului.

De la pilde citire :
Cap. 9, Stih 1.


   Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, şi a întărit şapte stâlpi; junghiat-a jertfele sale, şi a dres în paharul său vin, şi a gătit masa sa. Trimis-a slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar grăind : Cel ce este neînţelept, să se abată la tine şi celor ce le trebuiesc înţelepciune le-a zis : Veniţi de mâncaţi pâinea mea beți vinul care am dres vouă. Lăsaţi neînţelepţia şi veţi fi vii. Şi căutaţi înţelepciunea ca sa trăiţi, şi vă îndreptați mintea întru cunoştinţă. Cela ce învaţă pe cei răi îşi ia luişi ocară, şi cela ce ceartă pe cel necredincios se ocărăște pe sine. Că certările necredinciosului sunt răni lui. Nu mustra pe cei răi ca să nu te urască. Învaţă pe cel înţelept şi te va iubi pe tine. Dă pricină înţeleptului, şi mai înţelept va fi. Arată dreptului, şi va adăuga a primii. Începerea înţelepciunii este frica Domnului şi sfatul sfinţilor priceperea, iar a cunoaşte legea, este a gândului bun. Că întru acest chip multă vreme vei trăi, şi se va adăuga ţie anii vieţii.

LA LITIE

Stihirile, glasul 1.


   Astăzi împreună ne cheamă pe toată adunarea credincioşilor, prea veselitoarea şi preaminunata prăznuire a sfintei Icoane, a prealăudatei Maicii lui Hristos Dumnezeu. Veniţi dar iubitorilor de praznic, şi iubiţilor robi ai Stăpânei, să prăznuim cu cântări preasfântă lucrarea aceasta a ei. Căci cei ce aleargă cu credinţă şi cu dragoste către dânsa, se umplu de Dar dumnezeiesc, şi dă orice cerere, celor ce cu credinţă cer de la dânsa. Pentru aceasta toţi către dânsa să strigăm : Născătoare de Dumnezeu Fecioară, păzeşte-ne pe noi Preacurată de toată vătămarea, văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, pe cei ce ne închinăm preasfintei Icoanei tale.

Glasul al 2-lea.

   Mare şi preaslăvită minune, tuturor deodată a strălucit, chipul preasfintei Născătoarei de Dumnezeu cel preafrumos şi cu totul luminos, însemnându-se cu dumnezeiască minune, pe cinstita ei Icoană. Şi cei ce fără îndoială aleargă la dânsa, primesc cererile cele de folos, fiindcă s-a sălăşluit întru dânsa, Darul preasfintei Fecioare. Pentru aceasta toţi să zicem : Stăpână Preacurată, pe cei ce te cinstesc pe tine izbăveşte-i de toate primejdiile.

Asemenea.

   Cine nu se va minuna ? Cine nu va slavoslovi, Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, multele şi mai presus de fire minuni ale tale, că tuturor celor ce cu fierbinţeală cer de la tine, le dai cu îndestulare, Preacurată Mireasă dumnezeiască. Deci cu dragoste te cinstim pe tine, cea mai înaltă decât Heruvimii, şi mai curată decât Serafimii, şi cu căldură ne rugăm : Ajutorul tău dăruieşte-l nouă căci întru tine nădăjduind ne vom mântui.

Glasul al 4-lea.

   Iată acum neaşteptat a răsărit ca un soare luminos, praznicul cel strălucit, al preacinstitei şi de raze purtătoare, sfintei Icoane de Dumnezeu Născătoarei. Norul patimilor depărtând, şi durerile bolilor tămăduind, la care scăpând slugile tale, din primejdii ne izbăvim dobândind sufletească şi trupească rourare mântuitoare. Că tu eşti scăparea şi acoperământul nostru, şi prin tine nădăjduim să aflăm milă de Dumnezeu Născătoare. Deci cu frică şi cu dragoste căzând, ne închinăm preacinstitei Icoanei tale.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 4-lea.

   Minunea minunilor preaslăvită, şi lucru înfricoşat al firii, tu eşti Mireasă dumnezeiască Stăpână, umplând de tămăduiri şi de daruri, pe cei ce te cinstesc pe tine. Lumină de raze strălucitoare ne trimite Icoana ta. Răsplăteşte nouă cu Darul tău, celor ce ne rugăm slavei tale, ceea ce ai născut luminat, pe Soarele Hristos, neamului omenesc. Nu lipsi de a ne acoperi pe noi, şi în grabă a ne întâmpina întru necazuri, pe cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea preacinstitei Icoanei tale, celei cu dumnezeiască minune zugrăvită.

LA STIHOAVNĂ

Glasul al 5-lea.

Podobie : Bucură-te cămara...

   Bucură-te Maică Fecioară Preacurată şi prealuminoasă, de rouă izvorâtoare, şi de foc purtătoare, nor de ploaie purtător, ceea ce ai plouat lumii pe Hristos ploaia cea dumnezeiască. Scară cerească de la pământ înălţată. Punte dumnezeiască, ceea ce duci către raiul desfătării. Masă dumnezeiască, ceea ce cu mana cea cerească hrăneşti pe robii tăi, acoperământul care pe toţi îi umbrește, cei ce cu nădejde aleargă către tine.

Stih : Sfinţit-a lăcaşul său Cel Preaînalt.

   Minune nouă cu adevărat, chipul Icoanei tale s-a arătat. O, faţă preacinstită a preacuratei Fecioare ! Pe care văzându-o, toţi se spăimântează, pe noi sfinţindu-ne şi împărţind tuturor daruri cu îmbelşugare. Fiind ca un nor de viaţă dătător, pe cei binecredincioşi rourându-i. Deci minunându-ne, strigăm : Preacurată acoperă şi păzeşte pe toţi cei ce se închină sfintei Icoanei tale.

Stih : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului.

   Icoană a Maicii lui Dumnezeu Cuvântului, de fulgere purtătoare, pe cei binecredincioşi acoperindu-i, şi norii păcatului gonindu-i de la noi, păzeşte şi acoperă pe cei ce te cinstesc, de toată reaua lucrare a cumplitului vrăjmaş, de năvălirile şi stricăciunile lui. Şi ne izbăveşte de lumeasca tulburare, ca cu al tău ajutor mântuindu-ne, cu cântări să te lăudăm; cu dragoste şi cu mulţumire cinstindu-te, pe tine te slăvim.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea :

   Pe norul cel purtător de lumină, pe crinul cel pururea vecuitor, pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, să o lăudăm zicând : Bucură-te împlinirea
Proorocilor şi a mai-nainte vederilor. Bucură-te adeverirea propovăduirilor Apostolilor. Bucură-te slava arhiereilor, podoaba preoţilor, strălucirea mucenicilor, înfrumuseţarea cuvioşilor, întărirea monahilor, şi tăria tuturor credincioşilor, bolnavilor tămăduitoare, sărmanilor îngrijitoare, şi a săracilor bogăţia cea nedeşertată, râul vieţii cel nemuritor, tuturor pricinuind străine minuni. Mântuieşte rugămu-ne, pe cei ce cu dragoste prăznuiesc preaslăvită pomenire a minunatei închipuiri a slăvitei tale Icoane, celei de minuni făcătoare.

La Binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glasul 1.

   Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieşti Icoanei tale, cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne o sărutăm mulţumind; căci printr-însa celor credincioşi le dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta strigăm către tine : Slavă fecioriei tale. Slavă milostivirii tale. Slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată. De două ori.

Apoi aceasta :

   Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Marie Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. O dată.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului, de trei ori, vezi la Binecuvântarea pâinilor.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

Şi citirea Cuvântului Praznicului.


   Tablă de Dumnezeu scrisă te cunoaştem Preacurată, şi scaun cu adevărat al Stăpânului Hristos; pentru aceasta sfintei Icoanei tale, celei ce poartă adevărat chipul tău, cu evlavie şi cu dragoste ne închinăm, primind Dar şi tămăduire bolilor sufleteşti şi trupeşti.

Slavă..., Şi acum... iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-s-a Iosif...


   Neispitită de nuntă Preacurată, cum zămisleşti în pântece pe Ziditorul tuturor şi Dumnezeu ? Tâlcuieşte nouă cuvântul tainei tale. Prea-adevărat este aceasta şi netâlcuit, îngerilor şi oamenilor neînţeles, înălţimea şi adâncimea, mărimea şi lăţimea necuprinsei tale naşteri. Pentru aceasta lăudăm, cinstită zugrăvirea sfintei Icoanei tale cea de minuni făcătoare.

Slavă.., Şi acum... iar aceasta. Şi cântăm Polieleul, şi Cuvânt bun, apoi aceste mărimuri.

   Mărimu-te pe tine preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Mireasă nenuntită, şi cinstim toţi dumnezeiască Icoana ta.

Altă pripeală,

   Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Marie, Domnul este cu tine, zicând; şi prin tine cu noi.

Cu stihirile acestea :

    1. Adu-ţi aminte Doamne de David şi de toate blândeţile lui.
    2. Preaslăvite s-a grăit pentru tine cetatea lui Dumnezeu.

    1. Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău.
    2. Sfinţit-au lăcaşul său cel preaînalt, Dumnezeu este în mijlocul ei şi nu se va clinti.

    1. Iată o am auzit pe ea în Eufrata, aflatu-o-am pe ea în câmpiile Dumbrăvii.
    2. Că a ales Domnul Sionul, osebitu-l-au pe el spre lăcaş Luişi.

    1. Sfântă este Biserica ta, minunată întru dreptate.
    2. Casei tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

    1. Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.
    2. Bine este cuvântat Dumnezeu în veac şi în veacul veacului.

 1. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

   Slavă ţie Treime Sfântă, Părinte Cuvinte şi Duhule sfinte zicând : Slavă ţie Dumnezeule.

 2. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

   Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Marie, Domnul este cu tine, zicând : şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă ţie Dumnezeule. De trei ori.

După Polieleu, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul.


   Pe sfântă Icoana ta cea cu chip strălucitor, şi mai presus de cinste, de Dumnezeu dăruită, curată Fecioară, credincioşii cu multă evlavie o cinstim, şi cu cununi de laudă o împodobim. Dar cine poate după cuviinţă să spună minunile tale, care prin Darul chipului tău, tuturor pricinuieşti ? Preaslăvite cu adevărat sunt lucrurile tale, Mireasă dumnezeiască.

Slavă..., Şi acum.... Iar aceasta.

Apoi Antifoanele : Din tinereţele mele..., Glasul al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea.
Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.
Stih : Răspuns-a inima mea cuvânt bun.

Toată suflarea să laude pe Domnul. De trei ori


Evanghelia de la Luca
(I, 39 - 49, 56)

   În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda, şi a intrat în casa lui Zaharia, şi s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinăciunea Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis : Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu ? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria : Măreşte sufletul meu pe Domnul şi se bucură duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei sale. Iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta, ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.


Şi Psalm 50.


Slavă..., glasul al 2-lea.

   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum... iar aceasta.

   Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta, curăţeşte fărădelegile noastre.

Şi stihira glasul al 2-lea.

   Chipul sfintei Icoanei tale, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte de toată vătămarea, pe cei ce se apropie cu dragoste, şi la dânsul aleargă. Deci ne rugăm, mântuieşte pe cei ce se nădăjduiesc spre ajutorul tău, cinstind preasfântă Icoana ta, cea cu dumnezeiască minune zugrăvită.

CANOANELE două

Irmoasele amânduror canoanelor de câte două ori şi Troparele pe 12.


Cânt Maicii Domnului cântare nouă.


Canonul 1

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea :

Irmos :


   Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă. Ca Ție ca într-o alăută întru omorârea trupului, să cântăm cântare de biruinţă . De două ori.

   Dă-mi Dar cuvântului Fecioară, ca să încep a lăuda slăvitele minuni ale preastrălucitei Icoanei tale, cu luminată cunoştinţă, Stăpână de Dumnezeu dăruită.

   Veniţi împreună cu mine mulţimea monahilor, şi în grabă alergaţi, ca cerbul cel însetat spre izvoarele apelor, ca să aducem laudă şi împreună să cântăm dumnezeieştii Icoane cântare de biruinţă.

   A lăuda cu cuviinţă, şi cu cântări de laudă a încununa preacinstită Icoana ta, nu este cu putinţă preanevinovată. Deci, în loc de cuvinte mari, primeşte credinţă mică, şi iartă pe robii tăi.

   Având pe Vistierul înţelepciunii, supunându-se rugăciunilor tale, ca maicii celei iubite, un fiu preaînţelept, pică o picătură de Dar dumnezeiesc, Fecioară Preacurată în inimile noastre, ca să putem lăuda sfântă Icoana ta.

   Slava pământenilor preaîncuviinţată Fecioară, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Cuvântul Tatălui. Învredniceşte dumnezeieştii măriri, pe cei ce după cuviinţă cinstesc sfântă Icoana ta.

   Împăraţii pământului, boierii şi judecătorii norodului, patriarhii, arhiereii şi toate noroadele, văzând Preacurată sfânt lăcaşul acesta, şi minunată Icoana ta, pe tine te preaslăvesc, minunea ta o vestesc, şi pe acest lăcaş îl fericesc.

Canonul 2

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :


   Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe norodul Său prin Marea Roşie cântare de biruinţă că S-a proslăvit . De două ori.

   Cine poate Stăpână a înţelege sau ce cuvânt Fecioară va arăta, cum chipul sfintei Icoanei tale s-a zugrăvit, deşi noi nu ne pricepem, însă acum ne închinăm ei cu bună credinţă.

   Preaslăvite sunt de Dumnezeu Născătoare, toate minunile tale, câte ai făcut prin sfântă Icoana ta, Preacurată Mireasă nenuntită.

Slavă...

   A înţelege milostivirea ta, nu poate mintea omenească, căci tu preasfântă Fecioară eşti apărătoarea obștei acesteia, cine dar nu se va minuna.

Şi acum...

   Nu dormitezi, neadormita noastră păzitoare, Fiică dumnezeiască, ci păzind turma aceasta cu multă trezvire, toată primejdia departe de la dânsa o goneşti.

Catavasie :

   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duhul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arătă luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Cântarea a 3-a :

Irmos :

   Cela ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălţime pe pământ, şi firea omenească cea smerită o ai înălţat, din iadul cel mai de jos, că nu este sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni . De două ori.

   Icoana ta cea preaslăvită, văzându-o Preacurată, norodul cel binecredincios al Țării Româneşti, strălucind ca un nor fulgerat, se întreba zicând : Ce minune înfricoşată ! Ce taină neaşteptată este aceasta fraţilor.

   Vestea minunilor sfintei Icoanei tale, în tot pământul s-a împrăştiat, pentru aceasta Fecioară, toţi împreună aleargă, noroadele şi seminţiile, şi căzând se închină ei, cu multă evlavie.

   Ca şi cu un nor luminos şi strălucitor, se acoperă acest, sfânt lăcaş prin sfântă Icoana, ta şi luminezi ochii sufletelor noastre, cei ce sunt întunecaţi cu întuneric de păcate.

   Uşă a milostivirii fiind tu Marie, a acestui sfânt lăcaş bună păzitoare, uşa mântuirii deschide-o nouă, şi ne dă ca în viitor să vieţuim întru fapte cuvioase şi petrecere curată.

   Precum sunt ochii în mâinile stăpânei sale, aşa şi ochii noştri în mâinile tale, o sfântă Icoană cu minune dumnezeiască zugrăvită.

   Ca un fulger prealuminat, preacinstită Icoana ta, în mijlocul norodului fără încetare strălucind, a îndemnat pe privitori, a striga ţie binecuvântată Fecioară : Mari sunt minunile tale.

Alt Canon,

Irmos :

   Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu . De două ori.

   Puternicul tău ajutor dăruieşte-l nouă cea fără prihană, celor ce dea pururea stând înaintea sfintei Icoanei tale, cu dragoste şi cu credinţă ei ne închinăm.

   Milostiv să ne faci nouă Curată pe Fiul tău, şi uşa Edenului deschide-ne tuturor, celor ce cu curat cuget, din suflet ne închinăm sfintei Icoanei tale.

Slavă...

   O preasfântă Fecioară ! Cum vom lăuda darurile sfintei Icoanei tale, că ne izbăveşti de multe primejdii, pe noi robii tăi, păzind nevătămat lăcaşul acesta.

Şi acum...

   Lăcaşul tău Stăpână ca un Cer îl socotesc, iar chipul tău ca o lună strălucită şi minunile Icoanei tale pe stele le închipuiesc; iar soare strălucitor pe Fiul tău Îl numesc.

Catavasie :

   Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au adunat ceata duhovnicească întăreşte-i şi întru dumnezeiască slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i .

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Porunca cea cu taină...


   Să se bucure Cerul, şi pământul să se veselească; căci cea mai presus decât îngerii, astăzi pe pământ Fecioara, cheamă pe tot neamul omenesc şi îngeresc, la dumnezeiasca prăznuire a cinstitului ei chip, şi al Fiului său, care dăruieşte nouă toate cele de folos, şi tot felul de tămăduiri. Pentru aceasta Născătoare de Dumnezeu cu bucurie cântăm ţie aşa : Slavă venirii tale în chipul tău Curată, ceea ce cu adevărat ai lucrat minune preaslăvită.

Slavă..., Şi acum..., iar aceasta.

Cântarea a 4-a :

Irmos :


   Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară,
Proorocul Avvacum socotindu-l a strigat : Slavă puterii Tale, Doamne . De două ori.

   Ca o scară ce duce la ceruri, având noi Preacurată, cinstită Icoana ta, în acest sfinţit lăcaş astăzi, toţi ne-am adunat nevrednicii robii tăi, împreună a prăznui arătarea ei în lume, pe care mântuieşte-ne preamilostivă Doamnă.

   Precum ai dat biruinţă dreptcredincioşilor mai-nainte, asupra vrăjmaşilor şi luptători de icoane, aşa şi pe noi robii tăi, dumnezeiască Mireasă, întrarmează-ne cu putere asupra a trei vrăjmaşi : A trupului, a lumii şi a diavolului.

   Fii cu noi robii tăi, fii totdeauna, o preastrălucită Icoană, şi nu te depărta de turma ta nici odinioară, căci pe tine te avem lumină, viaţă şi apărătoare.

   Mântuieşte mântuitoarea lumii, mântuieşte sfânt lăcaşul acesta, de cutremur, şi de orice necaz ce ar veni asupră-ne, pentru nenumărate păcatele noastre, că tu eşti păzitoarea noastră Stăpână.

   Fiind tu dumnezeiescul cleşte focului Celui nematerialnic, ca un foc scânteietor se arată Icoana ta, arzând cu totul materia patimilor noastre, izbăveşte-ne dar Stăpână de focul cel veşnic.

   Blândă şi veselă la faţă învredniceşte-mă Stăpână a vedea sfântă Icoana ta, în ceasul morţii mele dându-mi dezlegare greşelilor, şi sufletului mântuire.

Alt Canon,

Irmos :


   Pe a ta în-omenire, pe care mai-nainte de veci, mai-nainte o ai hotărât, şi mai pe urmă ai binevoit a o săvârşi Doamne, o am auzit şi cu frică o am lăudat. De două ori.

   Pe cei ce cinstesc Preacurată, şi se închină cu credinţă sfintei Icoanei tale celei cu dumnezeiască minune zugrăvită, de toată nevoia păzeşte-i ceea ce eşti cu lucrul şi cu numele dulceaţa a toată lumea.

   O ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor ! Marie împărăteasa tuturor, şi atoate-stăpânitoare. O, preaslăvită Icoană ! Lauda chinoviului nostru, învredniceşte-ne pe noi a fi locuitori lăcaşurilor tale celor de sus.

Slavă...

   Nimenea să nu se îndoiască, şi să fie necredincios minunii Dumnezeieştii Icoane, ca să nu cadă în dumnezeiasca urgie; ci să creadă toate cu inimă curată, ca să primească cu îmbelşugare Darul Dumnezeieştii Fiice.

Şi acum...

   Curăţeşte preanevinovată Fiică, toată necurăţia sufletului nostru celui plin de multe patimi, ca totdeauna să sărutăm în mintea noastră cinstită Icoana ta, şi să te mărim pe tine preaslăvită dumnezeiască Mireasă.

Catavasie :

   Cela ce şade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale .

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu, acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut, şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălţându-l. De două ori.

   O cât de înfrumuseţată ! O cât de strălucită ! Şi ca un soare se vede preasfântă Icoana ta, strălucind pe toţi prin bogatul ei Dar cel de raze purtător, pe cei ce se închină ei întru umilinţa sufletului.

   Toată această frăţime de tine adunată a românilor de pretutindenea, cu fierbinte dragoste a primit, slăvită şi minunată Icoana ta Fecioară; asemenea dar şi noi şi toţi următorii noştri cu credinţă neclintită, cu inimi învăpăiate, o primim şi îi slujim.

   Ca o Maică milostivă eşti acestui smerit lăcaş, veselindu-ne pe toţi prin sfântă Icoana ta cu minune zugrăvită, deci milostivă arată-te spre noi, şi ne învredniceşte a face voia Fiului tău Iisus Mântuitorul nostru.

   Cum vom lăuda fapta minunatei femei celei cuvioase, căreia arătându-te în vis fiind la moşia sa, i-ai poruncit ca în grabă să alerge, unde dumnezeiescul tău chip cu minune s-a zugrăvit, şi căzând ei, să i se închine, care n-a întârziat a împlini porunca ta.

   Pe toţi cei ce aleargă la sfântă Biserica aceasta Stăpână, dreptcredincioşi creştini, aducând daruri ţie Preacurată, şi ne miluiesc pe noi, miluieşte-i şi tu Stăpână cu bogate dăruiri.

   Pe tot binecredinciosul tău popor, care cu evlavie din locuri depărtate, aleargă către sfântă Icoana ta, binecuvintează-l Stăpână, şi pe toată casa lor fereşte-o de toate relele întâmplări.

Alt Canon,

Irmos :


   Din negura patimilor ca dintr-o noapte prea-adâncă mântuindu-mă, învredniceşte-mă, să mânece duhul meu rogu-mă, la lumina zilei poruncilor Tale Hristoase. De două ori.

   Pe tine păzitoarea noastră toţi te rugăm, ca să binecuvintezi toate intrările şi ieşirile noastre din lăcaşul acesta ca să strigăm ţie : Bine eşti cuvântată tu Preacurată.

   Puternicul tău ajutor am dobândit dumnezeiască Icoană, izbăvindu-ne de toată reaua întâmplare noi robii tăi, deci precum în viața noastră aşa şi în vremea morţii, de moartea cea amară pe noi ne mântuieşte.

Slavă...

   De toate bolile trupeşti tămăduieşte preaîndurată, şi de patimi sufleteşti vindecă prealăudată, prin puternicele tale soliri cele către Fiul tău, pe toţi cei ce cu credinţă aleargă la sfântă Icoana ta, şi închinându-se ei te cheamă întru ajutor.

Şi acum...

   Izbăvitoare arată-te Născătoare de Dumnezeu, turmei tale acesteia, izbăvindu-o de toată asuprirea şi cumplita năvălire a celor ce în veci nu se închină Icoanei tale. Iar pe clerosul tău şi credinciosul norod, cei ce se închină chipului tău cu credinţă, păzeşte-l de orice stricăciune.

Catavasie :

   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le .

Cântarea a 6-a :

Irmos :

   Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe, ci ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea mult-Milostive . De două ori.

   Arhanghelii şi Îngerii, Heruvimii şi Serafimii, Începătoriile şi Domniile, Stăpăniile şi Scaunele, şi toate celelalte puteri, laudă Fecioară sfântă Icoana ta.

   Caută Doamnă din Cer spre turma ta aceasta, care pururea te cinsteşte, şi linişteşte furtuna cea pornită asupra noastră, a ispitelor şi a necazurilor, prin Darul sfintei Icoanei tale.

   Rănindu-mă cu săgeţile răutăţilor, şi plin fiind de cumplite răni, tămăduieşte-mă preanevinovată, cu Darul sfintei Icoanei tale, căreia cu evlavie mă închin şi o sărut.

   Uşa pocăinţei deschide-o mie de Dumnezeu Născătoare, ca prin mijlocirea ta să deschid uşile Raiului; căci tu eşti uşa celor ce se mântuiesc, şi păzitoarea şi întărirea turmei tale acesteia.

   Ne-depărtându-se de sânurile părinteşti Dumnezeul tuturor, s-a ţinut în fecioreştile tale braţe, Maică prea fără prihană, gătind tuturor odihnă şi toate bunătăţile, celor ce se închină preasfintei Icoanei tale.

   Tărie eşti şi sprijineală şi păzitoare robilor tăi tu Fecioară ceea ce nu ştii de nuntă, zid nesurpat de către faţa vrăjmaşului, izbăvindu-ne de necazuri şi de primejdii, pornind spre fugă taberele vrăjmaşului, prin razele cele de foc purtătoare ale cinstitei Icoanei tale.

Alt Canon,

Irmos :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, ci ca Iona mă rog : Dumnezeule din stricăciune scoate-mă. De două ori.

   Marie ceea ce nu ştii de nuntă, numele cel preadulce, şi decât aurul şi decât pietrele cele de mult preţ mai scump, comoară nepreţuită şi neîmpuţinată, izbăveşte de toată răutatea pe robii tăi, care neîncetat slavoslovesc chipul tău cel cu preaslăvită minune zugrăvit.

   O ceea ce eşti desfătarea cea preamare a îngerilor ! Bucură-te Stăpână, trandafirul cel tainic al Raiului, ajută celor ce se închină cinstitei Icoanei tale.

Slavă...

   Liman de scăpare şi zid nebiruit, dumnezeiască apărare şi ancoră a nădejdii, toţi dobândind sfântă Icoana ta, strigăm neîncetat : Izbăveşte-ne de scârbe, de focul cel veşnic, şi de viermele cel neadormit.

Şi acum...

   Nu va putea limbă stricăcioasă să povestească noianul minunilor tale, care faci neîncetat turmei tale, prin sfântă Icoana ta curată Mireasă dumnezeiască.

Catavasie :

   Înţelepţii lui Dumnezeu, care săvârşiţi acest praznic dumnezeiesc, şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu; veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintru dânsa .

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie : Apărătoarei Doamnei...


   Chipului tău Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne izbăveşti din toate ispitele şi de relele întâmplări; deci mulţumind strigăm ţie : Bucură-te Fecioară nădejdea şi slava creştinilor.

ICOS

   Îngerii din Cer şi mulţimea oamenilor de pe pământ, în douăsprezece zile să ne adunăm într-un glas, şi să lăudăm toţi pe preacinstita Icoană a preacuratei Maicii lui Dumnezeu, al căreia preastrălucit chip nouă nevrednicilor l-a dăruit, şi s-a arătat de multe şi mari minuni făcătoare. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm către dânsa : Bucură-te Icoană a Maicii lui Dumnezeu. Bucură-te de strălucirea cea sfântă a chipului tău. Bucură-te ceea ce pe cei binecredincioşi îi păzeşti. Bucură-te ceea ce pe vrăjmaşi îi izgoneşti. Bucură-te podul cel ce duci de la pământ la Cer. Bucură-te ceea ce ai sugrumat pe balaurul cel stricător. Bucură-te că pe cei ce aleargă la tine îndată îi izbăveşti. Bucură-te că pe cei ce te cheamă văzut îi tămăduieşti. Bucură-te Icoana Fecioarei, mântuirea credincioşilor. Bucură-te Maica Stăpânului, apărătoarea monahilor. Bucură-te prin care bucuria a strălucit. Bucură-te prin care întristarea a pierit. Bucură-te Fecioară, nădejdea şi slava creştinilor.

SINAXAR

   Întru această zi prăznuim pomenirea Minunii sfintei Icoane celei cu dumnezeiască minune zugrăvită, numai singure dumnezeieştile Feţe, adică : a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, şi a dumnezeiescului său Fiu Iisus Hristos, ce prin dumnezeiască iconomie, cu minune s-a închipuit în capitala Moldovei Iaşi, în anul de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântului, 1863, luna Iunie 28 de zile. Căreia pentru praznicul sfinţilor Apostoli, ce cade a doua zi, i s-a aşezat prăznuirea în 12 zile ale lui Iulie; care făcătoare de minuni Icoană, întru același an s-a adus în Sfântul Munte Athos; şi se află în Chinoviul Român în sfânta biserică Catedrală ce are hramul Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, și a preacuratei Maicii Sale pururea Fecioarei Maria, cu ale căreia sfinte şi preaputernice rugăciuni Hristoase Dumnezeule miluieşte-ne, şi cu judecăţile care ştii, mântuieşte-ne pe noi. ca un bun şi de oameni iubitor, Amin.

Stih :
Icoană a Maicii lui Dumnezeu de minuni izvorâtoare.
A Miresei celei preacurate, cu chipuri dumnezeieşti.
Celor ce te roagă sa le fii acoperământ şi păzitoare.
De toate ispitele și de nevoi să-i mântuieşti.
Dându-le dar şi vindecare de toate bolile.
Şi a dobândi prin tine toate cererile.


POVESTIRE

    Pentru Făcătoarea de minuni Icoană a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei, şi pururea Fecioarei Maria, cea cu dumnezeiască minune săvârşită, numită Prodromiţa, b
inecuvintează Părinte.

   Plină de bucurie, plină de duhovnicească veselie, şi de toată lauda, este prăznuirea noastră care o săvârşim astăzi, fraţilor creştini, întru pomenirea minunii ce s-a făcut cu această preaslăvită Icoană a Maicii lui Dumnezeu, a cărei istorie se începe întru acest fel, după cum urmează cuvântul.
Iubiţii mei creştini ! Ştim că întru cele mari şi fără de număr milostiviri, ce cu neîncetare se revarsă de la Părintele îndurărilor, asupra preaiubitei fiicei sfintei şi dreptslăvitoarei Biserici, este un bogat dar al bunătăţii lui Dumnezeu, şi proslăvirea sfintelor icoane pe pământ, prin o mai presus de fire şi prin minunata putere dumnezeiască a facerii de minuni, ce săvârşeşte prin ele minunatul întru sfinţii săi Dumnezeu. Care şi prin sfintele icoane proslăveşte, pe cei ce îl proslăvesc prin credinţă vie, şi viaţă plăcută lui, prin acest mare dar, a celor mari dăruiri dumnezeieşti, cu primirea dreptei şi adevăratei credinţe s-a luminat şi străluceşte şi a noastră patrie, şi bisericile ce sunt în România, s-au făcut pomi de viaţă, şi slobozind din sine adânci rădăcini ale credinţei celei drept-slăvitoare. În toate părţile ei au adus roduri de drepte slăviri şi îmbelşugate, pe cât cu întâietatea la locurile sădirii lor, aşa şi pe toată faţa pământului României o au împodobit, cu roditoarele sale mlădiţe prin ceata cea cu mult număr a sfintelor şi de minuni făcătoarei icoane, şi nu numai în fericitele zile ale dreptslăvitorilor noştri strămoşi, care ardeau cu duhul pentru dreapta credinţă, a înmulţit Domnul minunile sale, prin arătarea şi descoperirea sfintelor icoane, atât a preacuratei Maicii lui Dumnezeu; precum şi a plăcuţilor lui, spre facerea de bine a sufletelor şi a trupurilor, celor ce cu credinţă aleargă spre închinăciunea sfintelor icoane — Cel ce pe cei drepţi iubeşte, şi pe păcătoşi miluieşte — ci şi în timpurile noastre aceste sărace de credinţă a revărsat asupra noastră un îmbelşugat râu de aceeaşi nepomenită a sa milostivire, ca să adape inimile cele cuprinse de uscăciunea puţinei credinţe, spre a răsări într-însele fapte bune creştineşti, şi în privirea ochilor noştri s-a săvârşit o lucrare dumnezeiască, şi cu voinţa Domnului a răsărit pe tăria gânditorului nostru Cer a dreptslăvitoarei noastre Biserici, această icoană neisprăvită de mână omenească; care împodobindu-se cu strălucitoarele raze a facerilor ei de minuni, şi tuturor cinstitorilor celor fără de număr, care de la marginile lumii aleargă către strălucirea sa, viaţă şi bucurie le izvorăşte. În anul 1863, părinţii ieroschimonahi Nifon şi Nectarie, fondatorii schitului Prodromul din Sfântul Munte Athos, plecând să vină în ţara românească pentru trebuinţele acelui schit, aveau în inima lor o mare dorinţă şi evlavie, pentru o sfântă icoană mai însemnată şi de minuni făcătoare a Maicii lui Dumnezeu, ca să fie întru această sfântă nouă Biserică, spre mângâierea celor ce se vor afla întru acest sfânt lăcaş, după cum mai toate mânăstirile Sfântului Munte, au câte o icoană făcătoare de minuni. Deci aflându-se părinţii Nifon şi Nectarie, în oraşul Iaşi, capitală a Moldovei, au început a cerceta acolo, pentru un zugrav mai iscusit şi cu viaţă plăcută lui Dumnezeu, care să le zugrăvească o icoană a Maicii lui Dumnezeu. Şi din pronia dumnezeiasca, au găsit pe un zugrav bătrân, cu numele Iordache Nicolau, cu care s-au şi învoit să le facă această sfântă icoană după modelul ce i-au dat părinţii; însă i-au pus şi îndatorire ca să lucreze cu post, adică : De dimineaţă până când va flămânzi neluând nimica în gură; iar după masă să nu mai lucreze la această sfântă Icoană, ci alt lucru să facă până a doua zi; şi într-acest fel să urmeze cu lucrul Icoanei până la săvârşirea ei. Şi a primit numitul zugrav învoiala aceasta cu toată mulţumirea şi evlavia, decât numai zicând că el nu poate lucra acum ca mai-nainte, că a îmbătrânit şi-i tremură mâinile; iar părinţii Nifon şi Nectarie l-au mai îmbărbătat zicându-i, să se silească şi să aibă credinţă că îi va ajuta Maica lui Dumnezeu. Şi aşa bunul bătrân zugrav a început lucrul cu multă evlavie, şi lucră bine şi cu bună sporire câmpul şi hainele, iar feţele le-a lăsat la urmă după obiceiul zugrăvesc. Deci după ce au isprăvit veşmintele după ştiinţa meşteşugului său, a început a lucra la chipul Maicii Domnului şi al Domnului nostru Iisus Hristos, dând mâna întâi şi a doua, au mai rămas puţin ca desăvârşit să le îndrepteze şi să le săvârşească. A doua zi de dimineaţa s-a sculat şi a început a lucra iarăşi la fețe, ostenindu-se cu mare stăruinţă mai toată ziua, ca doară ar putea să le îndrepteze şi să le săvârşească; însă lucrul ieşea cu totul dimpotrivă, că nu numai nu a putut să le îndrepteze, ci mai ales desăvârşit le-a stricat, încât au rămas cu totul fără de chip, strâmbe. urâte, şi nepotrivite. Acestea văzând blagoslovitul bătrân zugrav, foarte s-a mâhnit şi s-a scârbit, nepricepându-se ce va să fie lucrul acesta, şi a încetat de a mai lucra zicând : Păcat de osteneala şi postul ce am suferit atâtea zile, lucrând la această Icoană în zadar; Dumnezeu să mă ierte, nu ştiu ce să mai zic. Că de astă-noapte cu toată silinţa mă chinuiesc, şi nu pot să le îndreptez; ba încă, acum chiar desăvârşit le-am stricat, făcându-mă ca un ieşit din minte, ca şi cum mi-aş fi uitat meşteşugul. Din întâmplare s-au dus în ziua aceia pe la dânsul părinţii Nifon şi Nectarie, ca să vadă cum urmează cu zugrăvirea sfintei Icoane; şi când au văzut-o şi ei întru acea stare nepotrivită, foarte s-au mâhnit şi s-au scârbit până la suflet, socotindu-se nevrednici darului şi voinţei Maicii lui Dumnezeu, după care a început şi tristul zugrav a le povesti întâmplarea ce a pătimit. Acestea auzind părinţii mai mult s-au mâhnit şi s-au amărât, zicând : Ca nu voieşte Maica Domnului la dorinţa şi evlavia lor, însă părinţii nu s-au împuţinat cu totul, ci au lăsat lucrul la buna voinţă a Maicii lui Dumnezeu, şi mângâind încă cât au putut şi pe tristul zugrav, i-au zis să nu se împuţineze, ci să se apuce şi să isprăvească icoana pe cât îi va fi cu putinţă, fiindcă ei tot o vor lua, orișicum va fi, şi plata ostenelii lui îi vor da-o deplin, după cum s-au tocmit cu dânşii. În acea vreme s-a întâmplat de era acolo cu părinţii şi Părintele ieromonahul grecul Grigorie Esfigmenitul, în sinodia Părintelui Arhiereu Nil Pentapoleos, care şi el văzând Icoana într-acest fel, a zis părinţilor Nifon şi Nectarie : Păcat de cheltuielile ce faceţi sfinţia voastră, vă rog nu mai duceţi astfel de icoană în Sfântul Munte, că acolo sunt destui zugravi cu mult mai buni, care pot cu adevărat să vă facă o icoană cum se cade, după dorinţa sfinţiilor voastre. Părinţii i-au răspuns : Că poate vor dărui-o acolo în ţară la vreo biserică mai săracă. Apoi părinţii au plecat şi s-au dus la metohul lor, iar bătrânul zugrav a acoperit Icoana cu o pânză curată, şi încuind cu cheia uşa odăii unde lucra Icoana a rămas foarte scârbit nemâncând nimic în ziua aceia, ci numai tot se ruga şi se închina până la obosire, şi aşa s-a culcat fiind acum seara. A doua zi sculându-se mai de dimineaţă, şi luând cheia, a deschis uşa odăii unde lucra, şi a început a-şi găti cele trebuincioase pentru zugrăvit, având multă dorinţă şi evlavie ca să se apuce de lucru; şi făcând câteva metanii, se închina şi se ruga Maicii lui Dumnezeu, ca să-i lumineze mintea şi să-i ajute ca să nu pătimească ca ieri. Şi aşa mergând la Icoană ca să se apuce de lucru, a ridicat pânza de pe faţa Icoanei; atunci O ! Minunile Maicii lui Dumnezeu vede cu adevărat că sfintele feţe sunt cu dumnezeiască minune îndreptate, încuviinţate şi de sineşi săvârşite, şi pline de dumnezeiesc Dar şi Har după cum se vede chiar şi acum, sfânta aceasta de faţa Icoana a preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Aceasta preaslăvită minune, văzându-o bătrânul zugrav, împreună cu ucenicii săi, foarte se minunau şi proslăveau pe Maica lui Dumnezeu, că ea singură cu minune dumnezeiască şi-a proslăvit sfânta sa faţă, şi a Fiului său, pe care minune spre mai bună adeverire, cu înscris şi punerea peceţii şi a iscăliturii lui, a dat părinţilor Nifon şi Nectarie, care mărturie s-a pus să se păstreze în arhiva acelui schit. Iar cuprinderea ei este într-acest fel : Eu Iordache Nicolau, zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit această sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însuşi mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită în modul următor : După ce am isprăvit veştmintele, după meşteşugul zugrăviei mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos; după ce am dat mâna întâia şi a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârşit, privind eu la chipuri cu totul au ieşit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul; şi aşa fiind, seara m-am culcat scârbit nemâncând nimic în ziua aceia, socotind că a doua zi sculându-mă să mă apuc mai cu dinadinsul. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei Icoană; şi când m-am dus să mă apuc de lucru, o preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu ! S-au aflat chipurile drese desăvârşit precum se vede, şi eu văzând aceasta minune n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi cu greşeală am făcut aceasta ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei sfinte Icoane.
Minunea aceasta s-a întâmplat noaptea spre 28 Iunie şi pentru viitoarea prăznuire a sfinţilor Apostoli, s-a mutat slujba Icoanei astăzi la 12 Iulie; care minune după cum am zis văzându-o zugravul de mai sus numit, s-a minunat şi cu spaimă privind nu se pricepe cum s-a făcut aceasta. Asemenea şi ucenicii lui văzând s-au spăimântat, şi au început a chema prietenii şi vecinii de primprejur ca să vadă, şi îndată s-a umplut casa zugravului de norod, care se minuna de proslăvirea acestei sfinte Icoane, şi toţi se închinau aprinzând lumânări, îndulcindu-se duhovniceşte de privirea dumnezeieştilor feţe, aşa de bine încuviinţate şi minunate. Părinţii Nifon şi Nectarie, fiind la metohul schitului, dintru acel oraş Iaşi, îngrijaţi şi întristaţi, neştiind nimica de această minune, văd de năprasnă că vine unul din ucenicii zugravului foarte repede şi obosit, spunând în gura mare : Să trimiteţi curând să ia sfânta Icoană, fiindcă, în noaptea aceasta singură s-a zugrăvit, şi acum poporul nu mai încape privind aceea minune. Deocamdată părinţii nu credeau cele grăite de ucenic, şi cu ideea aceasta au trimis pe Părintele Dosiftei schimonahul care avea ascultarea de mitocariu în Iaşi; şi ajungând Părintele Dosiftei la casa zugravului, nu putea intra sa vadă sfânta Icoană, de îmbulzeala poporului; deci îndată luând o trăsură, şi învelind sfânta Icoană cu o pânză curată, a adus-o la metoh urmând şi poporul. Iar în metoh venind, au închis porţile şi n-au mai lăsat pe nimeni sa intre, până se vor sfătui ca ce este de făcut. Grabnic părinţii au făcut cunoscut sfintei Mitropolii de această minune. Şi venind însuşi Prea Sfinţitul Mitropolit Calinic Miclescu, cu tot clerosul său, au văzut sfânta Icoană, şi crezând i s-au închinat cu toată evlavia, minunându-se şi zicând : Cu adevărat mare dar nea dăruit Maica lui Dumnezeu prin această minunată și preaslăvită Icoană a sa. Apoi dând binecuvântare de sfinţirea apei, a năvălit poporul la metoh spre închinarea sfintei Icoane, şi cerând a le citi paraclise, şi a face aghiazmă, cu care stropindu-se a început Darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin această sfântă Icoană, și a face minuni, pe care din cele multe, puţine vom spune aici, spre slava lui Dumnezeu şi a Prea Curatei Maicii Sale; şi pentru ca să nu mâniem pe Dumnezeu tăcând adevărul, că pe unele le-au văzut cu ochii lor părinţii Nifon şi Nectarie, împreună cu alţi fraţi care erau la metoh; iar altele s-au văzut când s-a adus această sfântă Icoană : Un om avea albeaţă pe amândoi ochii încât se şedeau luminile ochilor lui ca laptele de albe, şi aducându-l cei ce-l purtau s-a închinat la sfânta Icoană, stropindu-se şi spălându-şi ochii cu aghiazmă, dându-i de a şi băut, luând şi acasă ca sa bea şi să se mai spele, spunându-i să aibă credinţă la Maica Domnului; şi aşa făcând, peste trei zile, a venit ca să mulţumească Maicii lui Dumnezeu, arătându-şi ochii că s-au curăţit şi văd luminat. Altul avea lepră, peste tot trupul lui erau numai bube; care închinându-se cu credinţă şi stropindu-se cu aghiazmă, a căzut lepra de pe trupul său ca nişte solzi şi s-a curăţit. Un boier a venit şi a spus, că un fiu al lui acum de trei zile, numai pentru că suflă se mai cunoaşte cum că este viu; iar altminterea este cu totul mort; şi rugându-se la această sfântă Icoană a Maicii Domnului, a luat aghiazmă şi s-a dus de l-a stropit, dându-i şi în gură puţină ca să bea. Şi îndată s-a trezit copilul cu totul sănătos, pe care l-a adus tatăl său de s-a închinat la sfânta Icoană, şi a mulţumit Maicii lui Dumnezeu. Acestea şi altele multe : Bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap şi de măsele, de ochi, de vătămături. Şi alte feluri de boli, sfânta această Icoană a tămăduit, pe care părinţii de la metoh nu le-au însemnat, fiind obosiţi de îmbulzeala poporului, care cerea neîncetat a le citi paraclise şi aghiezme, încât nu puteau să ţină socoteală de cine cu ce se foloseşte, şi mai ales că erau ameninţaţi de orăşeni de a le opri Icoana acolo, zicând că a lor este, fiindcă în laşi s-a făcut minunea, cu zugrăvirea dumnezeieştilor ei feţe. Acestea înţelegând părinţii Nifon şi Nectarie, şi văzând că se înmulţeşte poporul neîncetat, au ridicat cu grăbire sfânta Icoană, şi au plecat spre Sfântul Munte. Deci plecând din laşi, au venit cu sfânta Icoană în oraşul Huşi. Dar şi aci, mult s-au mirat, cum a simţit poporul, fiindcă seara târziu au sosit la Episcopie, şi a doua zi când s-a luminat, tot oraşul a simţit ca şi cum le-ar fi vestit cineva, şi îndată s-a umplut Episcopia de popor. Însă părinţii îndată au plecat, temându-se nu cumva să-i urmărească de la Mitropolie, că acum se înştiinţase şi Vodă Cuza şi zicea : Să se oprească sfânta Icoană, fiindcă s-a făcut minunea în țară. Ducând sfânta Icoană, la casa doamnei Ecaterina Şuţu, care cu multă dragoste şi cucernicie a primit venirea sfintei Icoane, cu părinţii. Unde aflând protoiereul din Bârlad, a poftit pe părinţi, să aducă sfânta Icoană în Catedrala oraşului, ca să se închine tot poporul de acolo. Şi începând a se închina mulţimea din acel oraş, iarăşi sfânta Icoană a săvârşit şi acolo multe minuni, dintre care vom spune pe una mai însemnată : În oraşul Bârlad era un dascăl foarte pricopsit la învăţături şi înţelept, care avea la şcoala lui pe fiii celor mai însemnate persoane de acolo, şi spunea pentru dânsul bârlădenii, că este foarte de treabă şi cinstit, decât numai la biserică nu merge, fără numai la sfintele Paşti. Acela auzind de venirea sfintei Icoane, a trimis trăsura sa, rugând pe părinţi să facă osteneala să meargă cu sfânta Icoană la casa lui; dar părinţii nu au voit, trimiţându-i răspuns : Că mai cuviincios este să vină el la sfânta Icoană, şi astfel el a trimis trăsura în trei rânduri, ca să meargă părinţii cu Icoana la el. Apoi s-au rugat mulţi oameni, şi au îndemnat pe părinţi a merge cu Icoana la dânsul, pentru folosul sufletului lui. Deci părinţii când au voit să ia sfânta Icoană şi să o pună în trăsură, aşa de grea s-a făcut, încât abia patru inşi cu mare greutate o au dus până la trăsură, şi când au voit să o pună în trăsură a trosnit aşa de tare sfânta Icoană, încât toţi s-au spăimântat. Şi caii de la trăsură au tresărit, iar tocul Icoanei s-a desfăcut din toate încheieturile lui. Atunci au cunoscut toţi că nu voieşte Maica lui Dumnezeu să meargă acolo; iar înapoi întorcându-o doi oameni, o au adus foarte uşor. Asemenea o doamnă evlavioasă, foarte mult bolnavă, fiind afară la moşie, se temea să se suie în trăsură, ca să nu moară pe drum până în oraş, i s-a arătat această sfântă Icoană în vedenia visului, poruncindu-i să se scoale curând şi să vină la Bârlad ca să se binecuvinteze de la sfânta Icoană; şi cum s-a suit în trăsură, îndată s-a cunoscut desăvârşit sănătoasă; şi venind la părinţi, a mărturisit, zicând : Cu adevărat, pe această sfântă Icoana, o am văzut astă-noapte în vis, care mi-a zis, să vin cât mai în grabă la Bârlad, să apuc închinarea ei, și acum iată sunt sănătoasă. Din Bârlad, au venit părinţii cu sfânta Icoană la Galaţi, şi au pus-o în biserica sfinţilor împăraţi. La această biserică un zugrav lucra meşteşugul său; şi văzând îmbulzeala poporului la sfânta Icoană, s-a mirat foarte, şi a început a ocărî pe oameni făcându-i înşelaţi şi proşti, care nu cunosc nimica, au doară credeţi voi, basmelor călugăreşti. Nu vă amăgiţi, că greşiţi; şi altele mai multe zicea. Acestea bârfind şi însuşi se uita cu obrăznicie în faţa sfintei Icoane, ocărând pe popor în gura mare; atunci deodată Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea feţii sale, atât la îngrozit, încât s-a înfricoşat cu totul, şi apoi el singur s-a făcut propovăduitor poporului, zicând : Să creadă că cu adevărat sfânta Icoană, cu minune dumnezeiască este zugrăvită. După plecarea sfintei Icoane din Iaşi, în urmă au urmat o preaslăvită minune, şi de mare mirare în acel ţinut. Într-un han la drum, era un evreu cu soţia sa şi cu copii; acel evreu ducându-se după negoţul său, a lăsat în han pe soţia sa cu copiii şi o slugă. S-a întâmplat însă şi a murit unde s-a dus, şi un alt prieten al lui, evreu asemenea, îngropându-l a luat marfa şi paralele rămase, aducându-le evreicei, soţiei mortului, spunându-i de întâmplarea morţii bărbatului ei. iar după ce s-a dus evreul acela străin, vrăjmaşul a pus în mintea slugii, ca să omoare pe evreică şi luându-i averea să se ducă de acolo. Deci pândindu-o noaptea când era singură numai evreica cu copiii, a intrat la dânsa pe când dormea, şi a început a o ameninţa că o va omorî de nu-i va da banii. Iar ea văzând primejdia, şi după toate rugăminţile nefolosind nimica, a scos tot ce a avut, şi i-a dat, numai să-şi scape viaţa. Şi luând sluga aceea banii şi lucrurile date, a intrat în altă grije socotind, că evreica avea să spună ori la cine va veni în han, şi va fi vădit. Deci ca să fie fără de grijă, s-a plecat în gândul său, să o spânzure; şi gătind spânzurătoarea, evreica plângând se ruga către dânsul, ca să o lase cu viaţă, dar el îşi căuta de planul său. Între acestea şi-a adus aminte evreica de zugrăvirea cu dumnezeiască minune a sfintei Icoane, fiindcă străbătuse această veste pretutindenea; şi la acea nevoie a început cu lacrimi a se ruga ca o creştină, zicând : Maica Domnului ! Dacă cu adevărat chipul tău s-a zugrăvit cu dumnezeiască minune; precum am auzit, izbăveşte-mă de această primejdie, că atunci voi crede, şi mă voi boteza eu, şi toată casa mea. Acestea şi alte mai multe zicând evreica cu mare plângere, sluga s-a apropiat la evreică să o pună în laţ; dar socotind el că este prea sus şi nu o va putea ridica, a pus un scaun sub el, şi laţul în gât, să vadă dacă este potrivit; şi cum a călcat el nu se ştie, că a sărit scaunul de sub picioarele lui, şi a rămas singur spânzurat. Iar evreica văzând această minune, a crezut cu toată casa sa, şi s-a botezat după cum se făgăduise. La plecarea părinţilor Nifon şi Nectarie din Galaţi cu sfânta Icoană aproape de pornire fiind, s-a făcut faţa sfintei Icoane, ca ghermesit adică valuri dea curmezişul obrazului ca asudată, apoi intrând în vaporul austriac, Loid, se mirau toţi de acest chip minunat al sfintei Icoane, câţi se aflau în vapor, nu numai călătorii creştini ortodocşi, dar şi austriecii matrozi, cinstindu-l şi închinându-i-se, după care ajungând părinţii cu sfânta Icoană în Sfântul Munte, la sarsanaua schitului, au trimis veste sus la schit, ca să se pogoare preoţii îmbrăcaţi în sfintele veşminte, cu cântări, şi tămâieri, spre întâmpinarea sfintei Icoane, şi aşa dusă fiind sfânta Icoană, cu mare pompă, în sunetul clopotelor, s-a aşezat în sfânta aceasta Biserică, unde se vede de toţi, şi i se face astăzi această obştească prăznuire. În acest schit, se afla atunci un frate topit de boală cu numele Inochentie, care numai pe suflare se cunoştea că este viu, de trei săptămâni nemâncat, şi nu mai vorbea nicidecum. Şi cum a intrat sfânta Icoană în schit, ca dintr-un somn s-a trezit şi a cunoscut că a venit Maica lui Dumnezeu închipuită pe Icoană; deci a cerut să-l ducă ca să se închine şi el, şi închinându-se, acesta a grăit către Sfânta Icoană : Maica lui Dumnezeu ! De-mi este de folos să mai trăiesc însănătoşeşte-mă, căci cred că poţi; iar dacă trăind, mai râu mă voi strica, mai bine să mor acuma, decât să mă chinuiesc aşa; fie voia ta, cum voieşti Stăpâna mea şi cum cunoşti că îmi este de folos . Acestea el zicând s-a întors la chilia sa, vesel şi plin de duhovnicească bucurie; dar însă nu ne-a spus nimica, ci îndată a cerut cămaşă curată ca să se schimbe, apoi a cerut să se îmbrace şi în toată rânduiala monahicească, că era schimnic. Şi cerând împărtăşirea preacuratelor Taine : Trupul şi sângele lui Hristos Mântuitorul nostru, după ce s-a îmbrăcat şi s-a împărtăşit, n-a trecut un ceas de când se închinase la sfânta Icoană şi şi-a dat duhul, încă şi alt frate anume Serghie, crezându-şi minţii sale, a fugit din schit nespunând nimănui, şi s-a dus de s-a băgat într-o peşteră pustie, cu socoteală ca să se apuce de o nevoinţă mai mare. Odată rugându-se el după obicei, s-a pogorât deasupra capului său un luceafăr luminos, şi sta aşa în vederea ochilor lui; însă el îşi făcea canonul său. Apoi acel luceafăr, atât de tare a trăsnit, încât a căzut la pământ, şi desăvârşit a ameţit, şi a surzit, şi după trei zile s-a deşteptat, însă desăvârşit surd şi de tot slăbit; cu toate acestea, cum a putut a venit la schit, şi a mărturisit întâmplarea, dar altă ispită : Că toţi cei ce-l vedeau îi auzeau şi înţelegeau ce spunea el. Iar ceea ce i se spunea, el nimica nu auzea, fără numai prin scrisoare se înţelegeau cu dânsul. Şi făcându-li-se milă l-au dus la sfânta Icoană, înălţând cu dinadinsul rugăciuni pentru el. Şi aşa Maica lui Dumnezeu l-a vindecat că i-a venit auzul ca şi întâi. Altă dată un meşter dintre cei ce lucra în schit, din neştiute judecăţile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rău îl muncea, şi aducându-l dinaintea sfintei icoane, citindu-i acatiste şi paraclise, s-a izbăvit de acea neputinţă. Şi aceste spuse sunt numai care s-au văzut cu ochii, de unii din părinţi, şi altele ni le-au spus cei care s-au folosit, de la această sfântă Icoană. Pricina însă care ne-a îndemnat să însemn şi aceste puţine, este pentru slava Maicii lui Dumnezeu, şi spre folosul celor care nu cunosc minunea zugrăvirii acestei sfinte Icoane. Iar dacă cineva nu crede, noi nu păgubim nimica, fiindcă ne-am făcut datoria cuvenită, a scrie aceste minuni. Noi însă credem şi mărturisim, că Maica lui Dumnezeu, pururea a săvârşit, şi săvârşeşte minuni, până la sfârşitul veacurilor, din bunătatea sa, spre folosul color ce cred şi se închină ei, cu credinţă şi cu dragoste. Într-un an, Iulie în zece, părinţii din Chinovii, rânduiţi a pescui, s-au pogorât noaptea la mare la Arsana, ca să arunce toate mrejele spre pescuire, deşi în timpul acesta nimeni, nici mânăstirile, nici oricare alt pescar, nu aruncă mreje, fiindcă apa este caldă, şi peştele umblă în faţa apei pe deasupra, şi de aceea nu se prinde peştele în mreje. Însă părinţii, fiind trei la număr, au zis : Noi să cercăm şi să aruncăm mrejele, şi Maica lui Dumnezeu, de va voi, puternică este. Iar unul dintre aceşti trei monahi; fiind cam cu îndoială, a îndrăznit a zice întru sineşi : Să văd acum dacă Icoana aceasta a Maicii Domnului s-a zugrăvit cu minune, după cum spun părinţii; — să facă să se prindă peşte în timpul acesta de vară, şi atunci voi crede fără îndoială. Şi aşa au aruncat în mare cinci bucăţi de mreje, optzeci de stânjeni bucata, şi le-au lăsat în mare, nu trei ceasuri după obicei, ci cinci ca să se pescuiască bine; apoi începură a le scoate, și nu găseau întru o bucata de mreajă decât 4 sau 5 peştişori mici, aşa au urmat la toate bucăţile de mreje; iar când au scos bucata cea mai de pe urmă, au început aceşti părinţi a cârti, că Maica Domnului nu a voit şi păcat, ziceau de osteneala care o au făcut dânşii; şi acum scoseseră mreaja mai mult de jumătate. Când iată că fără de nădejde fiind, Maica lui Dumnezeu nu i-au lăsat împuţinaţi, arătându-le minune. — Că dintr-un capăt de mreaja au scos 30 oca de peşte. Mărimea acestei sfinte Icoane, este în lungime de 41, palme, fără latul după analoghie. Nu este făcută după nici una din icoanele făcătoare de minuni, ci este făcută după un nou plan al zugravului. Faţa ei este ca vopseaua grâului; nasul, gura, bărbia sunt foarte potrivite la măsuri, iar ochii, atâta dar au, ca şi cum ar soarbe inima privitorilor; cu toate acestea, căutătura este cu stăpânire; şi privind cineva cu înţelepciune şi cu luare aminte, în faţa acestei sfinte Icoane, va vedea caracter de mare neam, amestecat cu o blândeţe, cu care arată că este însăşi Maica lui Dumnezeu închipuită pe Icoană, şi plină de Dar dumnezeiesc şi nu poate nimeni să o privească fără să nu simtă în inima sa dulceaţă duhovnicească, bucurie şi umilinţă, fără numai de va fi vreun om prea cerbicos şi întunecat la minte, ca să nu simtă nimica dintru acestea, că numai din privirea ei se încredinţează fiecare cum că nu este săvârşită de mână de om, precum mărturisesc şi străinii care vin de o văd, că nu stă numai într-un chip sfânta ei faţă, ci uneori se cam smoleşte, alteori se îngălbenește, iar la privegherile cele de toată noaptea, la praznice împărăteşti, şi mai ales la această prăznuire de acum, atât este de veselă şi voioasă cum este un trandafir, încât privitorilor nu li se pare că văd chip, ci ca şi cum ar privi chiar pe adevărata Maica lui Dumnezeu, şi stă în strană în mijlocul bisericii, cu podoabe încuviinţată, ochii tuturor atrăgând, şi nesăţioase priviri având. Şi precum odinioară a văzut-o Sfântul Dionisie Areopagitul, în Sfântul Sion, asemenea şi în Sfântul Munte, au văzut-o deştept fiind în dumnezeiască vedenie, Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, şezând pe scaun, ca o împărăteasă, înconjurată de îngeri şi de arhangheli, şi de toţi cuvioşii Sfântului Munte, slăvindu-o şi închinându-i-se ei, care avea palate de aur înalte, către partea ce se zice Vigla; în care loc acum cu ajutorul ei, s-a făcut aceasta nouă biserică, întru slava Fiului ei, spre mântuirea monahilor Români şi; tuturor credincioşilor ortodocşi. Mulţumită dar fraţilor, toţi să dăm lui Dumnezeu, pentru această preaslăvită şi nouă minune, că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă, precum vedem prin Sfintele Scripturi. Drept aceea noi toţi câţi ne-am adunat la aceasta sfântă şi veselitoare prăznuire a maicii lui Dumnezeu, căzând înaintea acestei sfinte Icoane a ei, ce îşi are închipuite feţele cu minune, să strigăm credincioşii : Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Marie, sprijinitoarea şi apărătoarea noastră, cerem a ta nebiruită apărare; Împărăteasa Cerului şi a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele Prodromița, adică înainte mergătoare, întăreşte-ne întru lucrarea faptelor bune, şi ne du întru împărăţia cerească; povăţuieşte-ne pe noi şi pe toţi dreptcredincioşii creştini, spre a vedea şi veşnic a ne îndulci, de slava Fiului tău şi Dumnezeului nostru, că binecuvântată şi prea proslăvită eşti, în vecii vecilor, amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată dănţuiau strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Arată-ne nouă acum păcătoşilor milele tale cele dedemult Stăpână, câte noi le ştim după psalmistul; iar părinţii noştri cu adevărat le-au şi văzut, ca să putem a povesti şi noi altora slăvirile sfintei Icoanei tale.

   Lăcaşul tău Fecioară rai se vede astăzi având lemn de viaţă pe Icoana frumuseţii tale, cu dumnezeiască minune zugrăvită, căreia toţi cu bucurie, cu dragoste şi cu bună cucernicie o sărutăm, printr-însa mântuindu-ne.

   Lăudăm cu multă cucernicie sfântă Icoana ta Preacurată, şi intrând în sfânt lăcaşul tău, dumnezeiască veselie şi sănătate primim toţi, Mireasă a lui Dumnezeu.

   Icoana ta Fecioară cu minune zugrăvită, ai dăruit-o turmei tale, mângâiere sufletească întru necazuri, şi întru primejdii păzitoare, tuturor celor ce locuiesc întru acest sfinţit lăcaş.

   Seara şi dimineaţa şi în miezul zilei, în noapte şi în miezul nopţii, în toată vremea şi în tot ceasul, ne rugăm ţie cu lacrimi şi cu suspinuri, şi cinstind Icoana ta cu frică o sărutăm. Pentru aceasta nu ne lăsa pe noi Stăpână.

   Turma ta strigă către tine, dacă tu nu vei păzi cetatea noastră, după cum cântă David, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. Pentru aceasta păzeşte-ne Stăpână sub acoperământul aripilor Icoanei tale Fecioară.

Alt Canon,

Irmos :


   Tinerii cei de Dumnezeu cinstitori, în Babilon chipului celui de aur, nu s-au închinat; ci în mijlocul cuptorului celui cu foc fiind rouraţi, cântare au cântat grăind : Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri .

   Rugători fierbinţi la sfânta Icoana ta, toţi ne apropiem cu cucernicie, nu ne lăsa Preacurată, să pierim noi robii tăi; ci ne mântuieşte Stăpână şi nevrând noi.

   Apărătoare şi hrănitoare vieţii noastre pe tine te cunoaştem noi robii dumnezeiască Maică, căci nimic având prin tine toate le avem, slavă multei milostivirii tale.

Slavă...

   Tu eşti Fecioară porumbiţa cea una aleasă a lui Dumnezeu, şi prin înălţimea cea mai presus de slavă zburătoare; iar lăcaşul tău Preacurată este grădină cu tot felul de izvoare vii şi răcoroase, şi rai cu tot felul de pomi în veci înfloritori şi roditori.

Şi acum...

   Vezi sfânt lăcaşul acesta şi preaslăvit al Stăpânei, vezi şi priveşte tu, o închinătorule şi închină-te dumnezeieştii ei Icoane, cu dragoste şi cu evlavie strigând : Slavă ţie.

Catavasie :

   N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci groaza focului bărbăteşte călcându-o s-au bucurat cântând : Prealăudate Doamne al părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   În văpaie de foc stau ţie înainte Heruvimii şi Serafimii Doamne, şi toată zidirea, cântare frumoasă cântă ţie : Lăudaţi, binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii .

   Când a sosit Stăpână preasfântă Icoana ta, toată mulţimea turmei tale a alergat, cu nespusă bucurie spre întâmpinarea ei, pe care cu dulci cântări în biserică o au adus.

   Ipostatnică viaţă ai născut Fecioară pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, pe Acela ca pe un bun Preacurată roagă-L ca să ne scrie în cartea vieţii, pe noi cei ce cu dragoste cinstim sfântă Icoana ta.

   Rupe zapisul fărădelegilor mele dumnezeiască Mireasă, ceea ce ai născut bucuria lumii, şi umple de Dar sufletul meu, ca să strig ţie bucurându-mă : Bucură-te scăparea neamului nostru.

   Icoana ta Stăpână celor ce în Sfântul Athon locuiesc, s-a arătat liman de mântuire, şi tămăduire de tot felul de boli, pentru aceasta pururea slăvim mila şi puterea ta.

   Lăcaşul tău Stăpână se curăţeşte prin strălucirile tale, şi se împodobeşte prin dumnezeieşti cântări, învistierindu-se cu dumnezeiască icoana ta, iar dumnezeiescul tău staul prin Darul tău cel mare se arată cer gândit.

   Lăudămu-te pe tine frumuseţea lui Iacov, de Dumnezeu dăruită. Bucură-te slava îngerilor; bucură-te mântuirea celor muritori; bucură-te scularea lui Adam; bucură-te izbăvirea Evei. Bucură-te prin care această Chinovie românească se păzeşte de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi.

Alt Canon,

Irmos :


   Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând, au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul .

   Împăraţii pământului, boierii şi judecătorii norodului, Patriarhii, Arhiereii şi toate neamurile văzând Preacurată sfânt lăcaşul acesta, şi sfântă Icoana ta, pe tine te preaslăvesc, minunea propovăduiesc, şi pe acest lăcaş îl fericesc.

   De la marginile pământului vin limbile, ca să vadă sfânta şi dumnezeiască Icoana ta, cea cu dumnezeiască minune zugrăvită, şi din suflet strigă către tine cu fierbinţeală : Cu adevărat Preacurată Mireasă dumnezeiască, frumuseţea Icoanei tale mai dulce decât luna, şi decât soarele mai strălucitoare este.

Binecuvântăm  pe Tatăl...

   Tu numai una Stăpână eşti toată frumuseţea a marelui Dumnezeu, lună nouă şi aleasă, venind în această lume luminezi pe cei dintru întunericul vieţii preacurată, şi mai ales pe această Chinovie, căreia te-ai dat spre păzire, şi mângâiere robilor tăi, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Şi acum...

   Sfeşnic preastrălucit al Luminii celei cu trei Sori, luminează-ne pe noi cântăreţii tăi, de sus privind Fecioară, şi ne învaţă a cânta : Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Maica lui Dumnezeu în veci.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Catavasie :


   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. atunci fiind închipuită iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

    La Cântarea a 9-a : Ceea ce eşti mai cinstită... nu cântăm, fără numai de se va întâmpla Duminica, şi mai-nainte de Irmos şi de tropare cântăm pripelile acestea.

Măreşte suflete al meu pe preacurata Fecioară Maria una de Dumnezeu Născătoare.

Irmosul :

   Eva adică prin păcatul neascultării blestem înlăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit, pentru aceasta toţi te slăvim. De două ori.

Măreşte suflete al meu pe Icoana preasfintei Fecioare, cea de lumină purtătoare.

   Nectar de milostivire Stăpână ne-ai izvorât nouă, prin ivirea sfintei Icoanei tale, de unde curg râuri dulci şi prea veselitoare, fântâni preacurate, şi pâraie de viaţă purtătoare, din care Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel ce mă închin ei cu credinţă, adapă-mă Preacurată.

Măreşte suflete al meu pe sfânta Icoană a prea binecuvântatei Stăpânei cea de minuni făcătoare.

   Icoana ta Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, este ca un noian de bunătăţi, şi a toată desfătarea, sufletelor îndulcire, trupurilor alinare, şi străină privire a darurilor tale, întru-tot binecuvântată, Marie prealăudată.

Măreşte suflete al meu pe sfânta Icoană cea în chip de soare a pururea Fecioarei.

   Frumos acoperământ te-am dobândit pe tine Fecioară multmilostivă, cei ce locuim în acest sfinţit lăcaş; deci deschide-ne nouă prin cheile bunătăţii tale, uşa milostivirii Fiului tău şi Dumnezeului nostru, deschide-ne Stăpână şi uşa Împărăţiei celei de sus.

Măreşte suflete al meu pe dumnezeieştile Feţe, a Maicii şi a Fiului singure închipuite.

   O frumuseţe nespusă ! O dulceaţă îmbătătoare, a Icoanei tale Preacurată Fecioară ! De care cer să mă satur, şi să mă fac al acestora adevărat doritor, ca să strig ţie : Mântuieşte-mă, mântuieşte-mă Stăpână, că tu eşti mântuirea tuturor.

Măreşte suflete al meu pe sfânta Icoană cea de toate vindecătoare, şi de ispite izbăvitoare.

   N-a pierit nimenea curată Stăpână, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe, fără numai cei ce din zavistie s-au lepădat ca să nu se închine vederii chipului tău.

Măreşte suflete al meu pe Fecioara Maica, slava îngerilor, şi acoperământul oamenilor.

   Împarte Fecioară bogăţia Darului tău, celor ce cu bună cucernicie slăvesc sfântă Icoana ta, dăruindu-le pace în toată viaţa lor, îmbelşugare bunătăţilor, mântuire sufletelor, şi Împărăţia Cerurilor, Marie Maica lui Hristos Dumnezeu.

Alte pripeli, glasul al 8-lea.

Îngerii şi oamenii preasfântă Icoana ta cea Preacurată o cinstim după vrednicie.

Irmos :


   Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii, iar întru tine Născătoare de Dumnezeu amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului, pe tine neîncetat te fericesc . De două ori.

Îngerii şi oamenii întrunindu-ne, într-un glas să lăudăm pe Maica pururea Fecioară.

   Avându-te pe tine măririi şi de obşte fericire de Dumnezeu Născătoare, toţi cei ce te cinstim pe tine, şi cu credinţă apropiindu-ne la sfânta Icoana ta, cu evlavie ne închinăm, şi cu frică o sărutăm, izbăveşte-ne pe toţi de necinstea cea viitoare, şi învredniceşte-ne slavei şi desfătării celei veşnice, întru lăcaşurile drepţilor.

Toţi să alergăm către Icoana uneia dumnezeieştii Maici, şi căzând înaintea ei cu frică să cerem milă.

   Râu de dulceţuri şi izvor de desfătări, Maică cerească, şi miere din piatră izvorâtă, îmbelşugare de veşnice daruri dobândind sfântă Icoana ta Fecioară, cei ce locuim în sfânt locaşul acesta, cu mulţumire închinându-i-ne, slăvim pe Fiul tău, te lăudăm pe tine, şi cinstim Icoana ta cea de minuni făcătoare.

Mireasă cea mai frumoasă între femei, acoperă-ne cu Darul tău de sus, pe noi cântăreţii tăi.

   Lumină eşti celor întunecaţi, şi liman neînviforat Fecioară, celor ce se învăluiesc în viforul acestei vieţi, şi sunt înconjuraţi de năvălirile ispitelor, că preacinstita ta Icoană, o ai dăruit spre scăparea tuturor, celor cu dreaptă credinţă, şi cu cucernicie închinându-se o sărută.

Maica lui Dumnezeu Fecioară fără prihană învredniceşte-ne, acoperă-ne, şi ne apără de toate ispitele.

   Ţie Preacurată Fecioară cu evlavie îţi strigăm : Bucură-te Fiica Părintelui Celui veşnic, Maica Fiului întrupat, şi Mireasa Preasfântului Duh; căci tu eşti lauda îngerilor, ţie îţi cântă adunarea oamenilor, Cerul şi pământul, marea şi văzduhul, adâncurile şi toate tăriile; binecuvintează cu cuviinţă preacinstit numele tău.

În loc de Slavă....

Preasfintei Treimi, Tatălui, Cuvântului, şi Duhului ne închinăm, Ceea ce din nefiinţă toate le-a făcut.

   Treime fără de început, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule, pe cei ce dumnezeieşte Te laudă, acoperă-i şi-i păzeşte, cu solirile preacuratei Fecioarei de Dumnezeu Născătoare, de toată nevoia şi întâmplarea păzeşte-i, pe cei ce cinstesc şi se închină sfintei Icoanei sale cu credinţă.

În loc de, Şi acum....

    Împărăteasa tuturor de Dumnezeu Născătoare, Maică preaînălţată, pe cei ce cu cununi de laudă împodobesc sfântă Icoana ta, izbăveşte-i de toată vătămarea.

    O prealăudată Maică, ceea ce ai născut izvorul mântuirii şi al faptelor celor îmbunătăţite, pe Hristos Dumnezeu, ceea ce te-ai arătat râu cu adevărat de bunătăţi, pe cei ce din tot sufletul cinstesc şi se închină preasfintei Icoanei tale în tot locul, izbăveşte-i de gheenă, şi a dobândi mântuire învredniceşte-i.

Catavasie :

   Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu curată pururea Fecioară.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi glas de bucurie...


   Bucură-se astăzi marginile lumii întru preaslăvită pomenirea cinstitei şi de minuni făcătoare Icoanei tale, pe care ai dăruit-o nouă robilor tăi, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, tămăduindu-ne de bolile cele cumplite, numai cu atingerea ta, ceea ce ai născut pe Hristos vindecătorul omenirii.

Slavă..., Şi acum..., asemenea.

   Veseleşti o preasfântă Fecioară, pe tot omul care cu credinţă te cheamă, şi cu dragoste cinsteşte chipul tău, dăruind daruri minunate, şi veşnice bucurii, ceea ce toate le poţi, ca o Maică a lui Dumnezeu atotputernică.

LA LAUDE

Punem Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti...


   Bucură-te şi te veseleşte adunarea dreptcredincioşilor, înalţă glas de bucurie, întru cântări dumnezeieşti, lăudând pe Stăpâna şi Doamna noastră, în chipul său şi al Fiului, împodobite pe Icoană. Care neîncetat ne revarsă nouă nori de minuni, întărire sufletelor, şi sănătate trupului.

   O Fecioară ceea ce eşti dumnezeiască înflorire a fecioriei, şi podoaba tuturor fecioarelor, şi celor ce doresc de feciorie; preaslăvite şi minunate lucruri, Dumnezeu a săvârșit întru tine din început. Muntele cel sfânt, lăcaş Dumnezeiesc, astăzi ne-ai dăruit nouă Icoana ta cea minunată, spre neîncetata bucurie.

   Veniţi acum să dănţuim întru duhovniceşti cântări, o iubitorilor de praznic ! Şi cu credinţă să prăznuim cinstind pomenirea înfricoşatei şi preaslăvitei minuni, a Maicii lui Hristos Dumnezeu, care cu negrăit chip, şi-a închipuit dumnezeieştile feţe pe sfânta sa Icoană, de la care primim tot felul de tămăduiri.

   Aceasta este ziua Maicii Domnului, bucuraţi-vă popoare; că iată preacurata Fecioară, pe preasfânta sa Icoană, o au dăruit nouă nevrednicilor, zid nesurpat către potrivnici, acoperământ şi apărare către stricăciunea bolilor, şi chezaşi de mântuire pentru noi, către Fiul său şi Dumnezeul nostru.

Slavă... Şi acum....

   Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări duhovniceşti, veselindu-ne, că privind de sus împărăteasa a toate Maica şi Fecioara, cu binecuvântări încununează, pe cei ce o laudă pe ea. Împăraţii şi domnii să alerge împreună, şi pe împărăteasa să o laude întru cântări; pe ceea ce a născut pe Împăratul, Cel ce pe cei ţinuţi de moarte mai întâi, a-i slobozi cu iubirile de oameni bine ai voit. Păstorii și învăţătorii, pe preacurata Maica Păstorului Celui bun, adunându-ne să o lăudăm. Pe sfeşnicul cel cu raze de aur, norul cel purtător de lumină, pe cea mai desfătată decât cerurile. Sicriul cel însufleţit, scaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa cea de aur de mană primitoare, uşa Cuvântului cea încuiată, a tuturor creştinilor scăpare. Cu cântări de Dumnezeu cuvântătoare, lăudându-o aşa să zicem : Palatule al Cuvântului, învredniceşte-ne pe noi cei smeriţi, Împărăţiei cerurilor, că nimica nu este cu neputinţă, mijlocirii tale.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile şi Otpustul.




 

ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A TREISPREZECEA


Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil.
Şi Preacuviosul Părintele nostru Ştefan savaitul.
Şi sfânta Muceniță Golinduh.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ; ale Arhanghelului 3, şi ale Cuviosului 3.

Stihirile Arhanghelului, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


   Gavriil cel mai mare, mintea cea cu chip dumnezeiesc, cea luminoasă şi cerească, priveşte la Lumina cea în trei Sori, şi cântă cu cetele cele de sus, dumnezeiasca şi înfricoşata cântare; rugându-se să se dăruiască sufletelor noastre, pace şi mare milă.

   Taina cea mare, cea neştiută mai-nainte de îngeri, şi mai-nainte de veci ascunsă, ţie unuia s-a încredinţat Gavriile, şi aceasta uneia celei Curate o ai spus, în Nazaret venind. Cu care roagă-te să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

   Cela ce pururea eşti plin de lumină, şi faci voia, şi plineşti poruncile Atotţiitorului, mai-marele îngerilor Gavriile prea-alesule, mântuieşte pe cei ce te cinstesc pe tine cu dragoste, pururea cerşind, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.

Alte Stihiri ale Cuviosului glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...


   Părinte purtătorule de Dumnezeu Ştefane, întărindu-ţi cugetul cu înţelegere dumnezeiască, foarte luminat; şi îndreptând mânia cu bărbăţia, şi pofta cu întregimea minţii, şi toată puterea sufletului cu dreptatea, prea-înțelepțește ai alcătuit căruţă de bunătăţi prea-veselitoare; pe care suindu-te, cu bucurie te-ai înălţat către înălţime.

   Părinte grăitorule de Dumnezeu Ştefane Cuvioase, luminatu-ţi-ai cugetul cu teologia, punând fericite mânia înainte ca pe un purtător de suliţă împotriva eresurilor celor hulitoare, pentru dorirea desfătării celei de sus. Căreia te-ai învrednicit a te împărtăşi fericite dumnezeiescule, ca unul ce stai înaintea scaunului Împăratului tuturor, şi Atotţiitorului.

   Părinte grăitorule de Dumnezeu Ştefane, trudindu-ţi gândul despre toate părţile prin înfrânare, l-ai plecat să alerge în sus către pricina cea dintâi, şi liniştind tulburarea lumii, şi lepădându-te de grijile ei, pururea ai fost amestecat prin curăţia cugetului, cu dorirea cea cu adevărat desăvârşită, cugetătorule de Dumnezeu, Cuvioase.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Vizantie,

   Bucuraţi-vă împreună cu noi toate căpeteniile cetelor îngereşti, că cel mai-nainte stătător al vostru, şi al nostru folositor, marele Arhistrateg, în ziua de astăzi întru cinstită Biserica lui, cu mărire arătându-se, o sfinţeşte. Pentru aceasta după datorie cântându-i lui, să strigăm : Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor tale, mai-mare Gavriile Arhanghele.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu iese ruşinat de la tine, Fecioară Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ci cere dar, şi primeşte dăruirea spre folosul cererii.

A Crucii, a Născătoarei :

   Preacurata dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurând, plângând a strigat ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeu, preadulcele meu Fiu, cum suferi patimi de ocară.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 4-lea.

Podobie : Dat-ai semn celor ce...


   Mintea cea mai-nainte de veci, a doua lumină te-a aşezat pe tine Gavriile, care cu împărtăşiri dumnezeieşti luminezi lumea, şi ne descoperi nouă cea din veac dumnezeiască şi cu adevărat mare taină, pe Cel ce S-a întrupat în pântece fecioresc, Care a fost fără de trup, şi S-a făcut om, ca să mântuiască pe om.

Stih : Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri, şi slugile Tale pară de foc.

   Înaintea scaunului Dumnezeirii celei în trei luminătoare stând, şi din-destul fiind strălucit cu dumnezeieştile străluciri, cele ce ies neîncetat de acolo, pe cei ce dănţuiesc pe pământ cu bucurie, şi te laudă pe tine, de negura patimilor mântuieşte-i, şi cu luminare îi străluceşte, Gavriile mai-marele Voievod, rugătorule pentru sufletele noastre.

Stih : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte.

   Sfărâmă întărâtările celor din Agar, care asupra turmei tale adesea năvălesc, potoleşte despărţirile Bisericii, alină viforul ispitelor celor fără măsură. Izbăveşte de nevoi şi de primejdii, pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, şi sub acoperământul tău aleargă, Gavriile, mai-marele Voievod, rugătorule pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea, a lui Ioan monahul.

   Ca cela ce eşti mai mare cetelor şi apărător, şi îngerilor povăţuitor, şi mai-mare Voievod, din toată nevoia şi necazul, din boli şi din cumplite păcate mântuieşte, pe cei ce te laudă cu tot adevărul, şi te roagă pe tine slăvite, ca cel ce fără materie fiind cu adevărat, vezi pe cel fără materie, şi cu lumina cea neapropiată a slavei Stăpânului eşti strălucit. Că Acela cu iubire de oameni trup pentru noi din Fecioară a luat, vrând să mântuiască pe om.

Troparul, glasul al 4-lea.

   Maimare Voievodule al oştilor cereşti, rugămu-te pe tine noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi cu acoperământul aripilor slavei tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm : Mântuieşte-ne din nevoi Gavriile, ca un mai mare peste cetele puterilor celor de sus.

Slavă..., al Cuviosului, glasul al 8-lea.

   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Ştefane, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a. Născătoarei.

Vezi : Iar slujba sfintei Golinduh s-a aşezat să se cânte întru această seară la Pavecerniţă.

CANONUL Sfintei Golinduh.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea

Irmos : Ca pe uscat umblând...


   Cu bucurie stând mărită Muceniţă înaintea Stăpânului în Cer, şi luminându-te cu dumnezeieştile străluciri, luminează-ne pe noi cu rugăciunile tale cele bine-primite.

   Scăpând de întunericul cel persienesc, ca o stea luminoasă a bunei credinţe ai strălucit, şi prin dumnezeiască cunoştinţă ai luminat sufletele multora, de Dumnezeu fericită.

Slavă...

   Urmând patimii Celui ce a pătimit pentru noi, te-ai înfrumuseţat pe sine-ţi cu podoabele muceniciei, și acum cu bucurie ai intrat în cămara Mirelui cea înţelegătoare, Golinduh prealăudată.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ziditorul vrând să cureţe firea noastră de întinăciunea răutăţii, S-a întrupat din pântecele tău cel curat. Pentru aceasta toţi te slăvim, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Nu este sfânt precum Tu...


   Mintea ta luminându-se de tot cu plecarea cea către Dumnezeu, s-a învăţat cele dumnezeieşti, şi întărindu-se într-însele, nemişcat a lepădat întunericul necredinţei, Muceniță Golinduh.

   Având pe Hristos putere, ai alergat către Botez, şi cu bună credinţă ţi-ai schimbat numele, precum şi credinţa ta cea rea, prin insuflări dumnezeieşti, Muceniţă.

Slavă...

   Stând cu credinţă întru sfinţite descoperirile cuvintelor înţeleaptă, te-ai învăţat într-însele minunat cea dumnezeiască arătare a lui Hristos cea către noi, Muceniţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătat am văzut pe Dumnezeu întrupat din curatele tale sângiuri, Fecioară, Care a luat pentru milostivirea Sa chipul nostru. Pentru aceasta cu credinţă te slăvim Preacurată.

Cântarea a 4-a :

Irmos : Hristos este puterea mea...


   Picioarele tale prealăudată, îndreptându-se pe calea cea către Domnul, nu s-au zăticnit de vrăjmaşul, împiedicând cărările lui, prin Dumnezeiescul Duh.

   Sârguindu-te Muceniţă a te dezlega din tulburarea patimilor, şi din înşelăciunea cea vicleană, cu bucurie ai primit legături, legând cu dânsele toată înşelăciunea vrăjmaşului.

   Hristos Domnul ţi-a dat ţie putere ca să suferi chinuri şi zdruncinări rele, prin care ai surpat toate măiestriile vrăjmaşului, fecioară vrednică de minune.

Slavă...

   Uimindu-te prin cuget prealăudată Golinduh, ai văzut pe strămoşii tăi în foc, care îşi petrecuse viaţa lor întru necredinţă. Pentru aceasta cu credinţă ai alergat la Botez.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca una ce ai născut pe Dătătorul de bine pentru prinosul bunătăţii, ai dezlegat legătura călcării de poruncă. Drept aceea credincioşii te slăvim pe tine Maică Fecioară.

Cântarea a 5-a :

Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea ta...


   Întărindu-te la cuget sub păzirile cele preaîntărite, ai răbdat multă vreme, arătându-te păzitoare poruncilor lui Hristos, podoaba muceniţelor, prealăudată Muceniţă.

   Prin înger luminos dezlegându-te de legăturile ce le purtai, ai alergat către întâmpinarea preasfinţitului bărbat, cel ce de la Domnul s-a trimis către tine mărită.

Slavă...

   Cu bucurie ai locuit în groapa cea întunecoasă, şi prea-adâncă, ca şi Daniil cel minunat, petrecând împreună cu balaurul, care cunoscându-te mărturisitoare patimilor lui Hristos, s-a cucerit ţie cinstită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcându-mă spurcat la cuget şi netrebnic de multe călcări de porunci, te rog pe tine Maica lui Dumnezeu, singură nespurcată, ca să te milostiveşti spre mine, şi să mă mântuieşti prin mijlocirile tale.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Marea vieţii văzându-o...


   Vrăjmaşii cei răi te-au aruncat în groapă prea-adâncă, întru care multe zile nu ai primit nicicum hrană din mâna omenească, căci te hrăneai cu pâine dumnezeiască, slăvind pe Ziditorul.

   Fiind păzitoare cuvintelor celor dumnezeieşti, te-ai osândit la închisoare de mulţi ani, sfărâmându-ţi trupul cu toate chinurile cele sihăstreşti, şi supunând patimile Muceniţă.

Slavă...

   Când te băteai cu ciomege, şi te sfărâmai la oase cu pietre fără milă, nicicum nu ai băgat seamă de Sfântul tău trup căci dragostea cea dumnezeiască te întărea, prealăudată.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cel preaînălţat ţesându-şi lui şi îmbrăcăminte din curatele tale sângiuri, a înfrumuseţat cu podoabe dumnezeieşti pe cei dezbrăcaţi. Pentru aceasta cu dragoste te fericim Preacurată.

Cântarea a 7-a :

Irmos : Dătător de rouă...


   Cei fără minte golindu-te pe tine, batjocorit te înconjurau prin tot oraşul, iar tu cinstită, nicicum n-ai avut grijă de ruşinea cea văzută, căci cu ochii sufletului vedeai slava cea gătită acolo.

   Ca una fără trup ai suferit bătăile, de Dumnezeu fericită, căci Hristos, Cel ce S-a îmbrăcat în trup pentru noi, te întărea stând lângă tine, şi păzind inima ta neclintită de dumnezeiasca dragoste, Muceniță Golinduh.

   Închisoarea cea de mulţi ani vitejeşte o ai răbdat, vrednico de minune, şi purtând cătușele ca o podoabă, te-ai făcut părtaşă cinstitelor patimi ale lui Hristos, precum şi slavei lui, Muceniță Golinduh.

Slavă...

   Maica ta plecându-se învăţăturilor tale prealăudată, a primit a doua naştere prin apă şi prin Duh, luminând Dumnezeu arătat cugetul ei prin descoperiri înfricoşate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine Preacurată te avem pururea îmblânzire către Dumnezeu, ci izbăveşte-ne pe noi din chinurile cele înfricoşate de acolo, şi ne mântuieşte de toată îngrozirea şi viclenirea vrăjmaşilor celor văzuţi şi celor nevăzuţi.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Din văpaia cuvioşilor...


   Pe tine ceea ce ai răbdat chinuri prea-mari, şi închisoare de mulţi ani, prin dumnezeiască îndemnare te-a slobozit din legături vrăjmaşul cel prea-râu, Muceniţă pătimitoare, şi luminat mărită.

   După nenumărate osteneli ale chinuirii te-ai dat pe sineţi sihăstriei celei desăvârşite, râvnind cu adevărat cinstitei Mucenițe celei dintâi Tecla, cu care împreună te lăudăm, Muceniţă.

   Întraripatu-te-ai de dragostea Atotţiitorului, şi ca o porumbiţă a lui Hristos ai trecut toate cursele vrăjmaşului şi te-ai unit cu Dumnezeu, vrednico de laudă Muceniţă.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Prin înţelegere cu dumnezeiască dragoste, din-destul ai primit luminile cele de acolo; prin care roagă-te Muceniţă acum, să ne luminăm şi noi, cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce prin naşterea ta ai stârpit toată răutatea înşelătorului, îmblânzind pe Dumnezeu, Preacurată, arată inima mea roditoare, fiind stearpă de toată fapta bună.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase cu singură voirea, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos :


   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu oștile cereşti, pe tine te fericim.

   Fiind încă în trup, te-ai învrednicit, de Dumnezeu cugetătoare, a vedea prin strălucirea minţii, bunătăţile cele vecuitoare acolo, întru a cărora împărtăşire dumnezeiască aflându-te acum, roagă-te lui Dumnezeu să le dobândim şi noi.

   Străduirea ta cea tare şi dumnezeiască şi vitează, ca lumina şi ca soarele a strălucit, şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu a luminat inimile credincioşilor, şi a risipit tot întunericul înşelăciunii, fericită de Dumnezeu.

   Împodobitu-te-ai pe sineţi cu îmbrăcăminte vopsită cu strălucirile sfinţitelor tale sângiuri, şi haina ta cea sângerată o ai arătat prin dar izvor de minuni, celor ce cu cuget preacurat se ating de dânsa, Muceniţă.

Slavă...

   Adormirea ta cea dumnezeiască s-a preamărit, ducându-te cetele îngereşti către Domnul. Pentru aceasta toţi cu veselie prăznuind, săvârşim pomenirea ta, Muceniţă pătimitoare a lui Hristos, vrednică de minune.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin glasul îngerului Preacurată, ai primit în pântece pe Cuvântul Tatălui, Cel ce a binevoit a se asemăna cu noi; pe Care roagă-L Preacurată, ca să aflăm noi milă, şi iertare păcatelor. Drept aceea cu glasuri de mulţumiri pururea te slăvim.

Deci cântăm Stihirile cele de la Vecernie, glasul al 8-lea.

Podobie : O preaslăvită minune...


   Tu cinstită Golinduh ne-ai răsărit de la Persia nouă stea prealuminoasă, luminând lumea cu strălucirile bunătăţilor, şi cu luminile chinurilor, izgonind şi noaptea nedumnezeirii. Pentru aceasta astăzi cu bucurie prăznuind pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cu credinţă te lăudăm.

   Prin dumnezeieşti învăţături ai cunoscut cinstită pe Hristos Dumnezeu, Cel ce a venit către cei de pe pământ, şi luminându-te la ochii cugetului tău, vitejeşte ai alergat către toată lupta vrăjmaşilor celor nevăzuţi, şi ai prăpădit trufia lor. Pentru aceasta Domnul Cel preabun te-a încununat pe tine cu diademe de biruinţă.

   Când pătimeai de bătăi şi de închisori de mulţi ani, ţi-ai păzit mintea ta nerănită, purtătoare de chinuri mărită, şi fiind aruncată multe zile în groapă prea-adâncă, te hrăneai cu hrana cea nestricăcioasă, unde având dimpreună locuitor balaur viclean, ai rămas nesupărată de stricăciunea lui, Muceniţă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Preacurată Fecioară, uşa Cuvântului, Maica Dumnezeului nostru, roagă-te să ne mântuim noi.

LA UTRENIE

CANOANELE

Unul din Octoih cu Irmosul pe 4, şi al Arhanghelului pe 6, şi al Cuviosului pe 4.


CANONUL Arhanghelului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul ul 4-lea :

Irmos :


   Deschide-voi gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă. 

   Ca unul ce prin împărtăşirile cele fără de materie ale luminii celei desăvârşite eşti lumină dumnezeiască, şi fără materie, rogu-te Arhanghele, să mi se lumineze gândul meu prin rugăciunile tale, ca să te laud.

   Astăzi să adunăm cete dumnezeieşti, cu bucurie cinstind pe cel mai mare al minţilor celor fără de trup, care a vestit bucuria cea negrăită, ce a venit în lume pentru bunătatea Sa.

   Noi, cei ce dorim de tine Gavriile, avându-te pe tine părtinitor prea-mare, şi către Dumnezeu ajutor, şi zid şi întărire, ne mântuim de primejdii, şi de stricăciunea şarpelui, lăudându-te.

A Născătoarei :

   Dacă te-a văzut Gavriil pe tine Stăpână curată, ceea ce eşti fără prihană, luminat a strigat către tine : Bucură-te ceea ce eşti neispitită de nuntă, mântuirea oamenilor, lauda şi cuvântarea cea cinstită a îngerilor.

Alt CANON al Cuviosului.

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :

Irmos : Întru adânc a aşternut...

   Aducându-ţi datoria învăţăturii tale preafericite, ne plătim datoria, împletindu-ţi cunună de laude, iar tu preafericite primind cu blândeţe, dă-mi mie darul Duhului cu rugăciunile tale.

   Pornirea patimilor celor pierzătoare o ai veştejit Părinte, ca unul ce ai avut cunoştinţă cugetătoare de Dumnezeu, că ai fost milosârd, bine-primitor, şi blând, şi cinstit, fiind încununat cu cuvântul înţelepciunii şi al cunoştinţei Ştefane.

Slavă...

   Sfinţit te-ai împodobit pe tine Părinte, prin cunoştinţă şi prin lucrare de faptă şi prin daruri, grăitorule de Dumnezeu, Ştefane, fiind împodobit cu graiul cel dumnezeiesc şi cu Darul, şi de nădejdea ce ai avut, nu te-ai lipsit preafericite.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai cu adevărat mai aleasă decât toate zidirile cele văzute şi cele nevăzute, Preacurată, că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit să se întrupeze în pântecele tău. Căruia cu îndrăzneală te roagă, să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a :

Irmos :

   Pe ai tăi cântăreţi Născătoare de Dumnezeu; ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i; şi întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor slavei învredniceşte-i .

   Cu împărtăşirea luminii celei prea fără materie ca cel ce eşti fără materie cu adevărat Gavriile, mai presus de materie fiind luminat, lumină a doua te-ai văzut, pe oamenii cei materialnici, care te laudă pe tine, totdeauna luminându-i.

   De mai mare laudă te-ai învrednicit, mare taină nouă descoperindu-ne, cela ce eşti mai mare între îngeri; prin care ne-am ridicat de pe pământ la înălţimea cea mai mare, cei ce mult te cinstim pe tine.

   Arată-te din Cer tuturor, celor ce cu dragoste te căutăm pe tine pururea, şi alină viforul cel pornit asupra noastră, al ispitelor şi al necazurilor, o Gavriile mai-mare Voievodule.

A Născătoarei :

   Descoperindu-ţi ţie odinioară Gavriil taina cea ascunsă dedemult, Fecioară, a strigat : Bucură-te cămara lui Dumnezeu, întru care sălăşluindu-Se, pe toţi oamenii i-a îndumnezeit, ca un Îndurat.

Alt Canon,

Irmos : Înflorit-a pustiul...


   Strălucit-a viaţa ta în lume ca soarele cel cu totul luminos, purtătorule de Dumnezeu, Ştefane, şi a luminat, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste se ţin de tine.

   Cu învăţăturile tale Cuvioase se luminează marginile pământului, că ai strălucit ca un luminător în Biserica lui Hristos, întru care s-a întărit inima ta, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă...

   Păzitu-ţi-ai sufletul nerobit de patimi, şi de dezmierdările trupului, cinstite purtătorule de Dumnezeu Ştefane. Pentru aceea acum te lăudăm după vrednicie.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Arătatu-te-ai cu curăţie, strălucind ca crinul în mijlocul spinilor cu strălucirea fecioriei tale Stăpână, Născătoare de Dumnezeu preacinstită.

Irmosul :

   Înflorit-a pustiul ca crinul Doamne, biserica păgânilor cea stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

CONDAC, glasul al 4-lea.

 Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...


   Cercând adâncimea înţelepciunii Ştefane, te-ai învrednicit, a o câştiga după bună, plăcere, şi prin dureri ai dobândit, piatra cea de mult preţ a înţelepciunii preafericite.

Sedealna, glasul 1.

Podobie : Mormântul tău...

   Marele Gavriil arătându-se Voievod îngerilor, pururea cântă cu dânşii cântarea cea dumnezeiască a Treimii, bucurându-se. Pentru aceasta să-l lăudăm toţi întru credinţă cu glas mare, cu cântare slăvind pe dumnezeiescul Arhanghel.

Slavă..., Sedealna Cuviosului, glas şi Podobie asemenea,

   Sângele tău înţelepte, cu taină a strigat de pe pământ către Dumnezeu, ca al lui Abel, de Dumnezeu înţelepţite; că luminat ai propovăduit pe Treimea cea nezidită. Pentru aceasta Cuvioase, ca un păstor strălucind, ai gonit pe lupii eresului cu praştia Duhului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce nu ştii de mire curată de Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce eşti folositoarea creştinilor şi acoperământul, mântuieşte de primejdii şi de necazuri, şi de asuprelile cele rele, pe toţi cei ce au nădejdile întru tine Curată, şi mântuieşte sufletele noastre cu dumnezeieştile tale rugăciuni.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară,
Proorocul Avacum înţelegându-l a strigat : Slavă Hristoase puterii Tale.

   Stătut-ai odinioară Gavriile după vrednicie minunate, prin împărtăşirile Dumnezeieştii stăpânii luminând pe
Proorocul Daniil, punându-i lui prin Duhul arătarea celor nevăzute.

   Cu guri de tină te lăudăm cu bucurie pe tine, cela ce eşti cu firea de foc; scoate-ne pe noi totdeauna din focul cel ce arde, cu dumnezeieştile tale mijlociri Gavriile.

   În haină dumnezeiască mai mult decât soarele strălucită cu slavă negrăită fiind îmbrăcat, mai-mare voievodule al slujitorilor, stai înaintea Împăratului Ceresc, veselindu-te.

A Născătoarei :

   Cunoscându-te pe tine Gavriil, că eşti cu totul curăţită de Duhul, arătat a strigat către tine Preacurată : Bucură-te mântuirea blestemului, şi înnoirea strămoşilor.

Alt Canon,

Irmos : Venit-ai din Fecioară, nu sol...


   Tu Ştefane te-ai făcut cunună sihaştrilor, fiind împodobit cu bunătatea ca cu o piatră de mult preţ, căci te-ai arătat podoabă cu adevărat de Dumnezeu dăruită, fericite.

   Înţelepciunea cea dumnezeiască o ai cinstit purtătorule de Dumnezeu, pentru aceea te-a luminat ea pe tine cu cununile darurilor, pricinuindu-ţi ţie slava cea veşnică, Părinte cinstite.

Slavă...

   Cunună neveştejită ţi-a împletit ţie Stăpânul, ca unul ce este drept, făcându-ţi răsplătire pentru bunătate, preafericite, că tu te-ai făcut ucenic curat slavei cugetătorului de Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Eva mi-a adus mie roada omorârii, iar tu Preacurată născând Viaţa cea ipostatnică, iarăşi m-ai înviat. Pentru aceea strig către tine : Bucură-te pururea Fecioară.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul Cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

   Cu împărtăşirea minţii celei dintâi fiind luminat, a doua lumină te-ai văzut, strigând împreună cu cetele îngereşti cele nenumărate : Sfânt este Tatăl Atotfăcătorul, Fiul cel împreună fără de început, şi Duhul Cel de pe un scaun.

   Chipul tău este de foc, frumuseţea prealuminată, de care se minunează tot gândul; slava îţi este mare, Gavriile preamărite, mai-marele dumnezeieştilor îngeri, podoaba tuturor celor ce te laudă pe tine cu credinţă.

   Dumnezeiescul Zaharia dacă te-a văzut pe tine odinioară, stând împreună în vremea cădirii, a rămas mut; că n-a crezut vestirii tale, celei înfricoşate, pe care i-ai spus-o Gavriile mai mare Voievodule.

A Născătoarei :

   Biserică de sfinţenie fiind, ceea ce eşti cu totul fără prihană, prin glasul lui Gavriil Arhanghelul, ai născut pe Cela ce Se odihneşte întru sfinţi, pe Dumnezeu Cel Prea Sfânt, Care pe toţi sfinţeşte, şi din nevoi îi scoate.

Alt Canon,

Irmos : Mijlocitor lui Dumnezeu...


   Cu dragostea nepătimirii ai stins pornirea patimilor, de Dumnezeu purtătorule Ştefane; și ţi-ai luminat starea sufletului prin priviri şi prin fapte Părinte.

   Cu minte curată ai citit Scripturile Duhului grăitorule de Dumnezeu Ştefane, şi ai adunat dumnezeiasca avuţie a privirii şi a faptei, Cuvioase Părinte.

Slavă...

   Cercând a afla adâncimea înţelepciunii, ai luat Ştefane cât a fost spre întrebuinţare, şi prin osteneli ai primit mărgăritarul cunoştinţei cel de mult preţ.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preacurată Născătoare de Dumnezeu, iată precum a zis Isaia mai-nainte, ai primit în pântece mai presus de cuvânt pe Hristos Dumnezeu, şi mai presus de fire l-ai născut pe El Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a :

Irmos :

   Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc, şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

   Limbile pământeşti nu pot să te cinstească pe tine mintea cea luminoasă şi cerească, care eşti strălucit prealuminos cu dumnezeieşti străluciri, mai presus de minte negrăit.

   Cela ce eşti raze de soare mult-luminoase, mai-marele Voievod al slugilor celor de foc, cu rugăciunile tale către Stăpânul cele de lumină purtătoare, pe cântăreţii tăi din întunericul patimilor scoate-i.

   Sfaturile păgânilor risipeşte-le, credinţa ortodoxă întăreşte-o, aşează împerecherile Bisericii, Arhanghele, cu rugăciunile tale cele către Făcătorul a toate.

A Născătoarei :

   Cuvintelor lui Gavriil celor dumnezeieşti ascultătoare ai fost Curată, şi pe Cuvântul cel prea fără de început l-ai născut cu trup, Care a mântuit lumea de necuvântare.

Alt Canon,

Irmos : Întru adâncul greşelilor...


   Arătatu-te-ai luminător lumii prea-luminat, Părinte Ştefane, luminând cu luminile cuvântului, pe cei ce aleargă la tine cu credinţă şi cu dragoste.

   Fericit ţi-ai petrecut viaţa, că închizându-ţi simţirile, ai ieşit afară din tulburarea lumii, şi ai vorbit cu Dumnezeu Ştefane.

Slavă...

   Foarte frumoasă, foarte bună este cununa, cu care acum te-a încununat Domnul tău, înălţându-te cu bunătăţile, şi împărăţind patimile, prea-alesule.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai presus de fire ai născut Fecioară, şi în veac petreci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei adevărate ale Fiului şi Dumnezeului tău.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Cel ce te-ai înălţat...


   Tu fiind mai-mare peste slujitorii cei fără de trupuri ţie unuia s-a încredinţat înfricoşată taina cea rânduită mai-nainte de veci, Gavriile preaslăvite, naşterea adică cea negrăită a sfintei Fecioare, către care ai strigat : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar. Pentru aceasta după datorie credincioşii cu veselie pururea te fericim.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a treisprezecea, soborul Arhanghelului Gavriil.

Stih :
Pe Voievodul Gavriil se cuvine cu cântări a-l lăuda.
Pentru că a vestit maicii Cuvântului bucuria,
În a treisprezecea zi împreună ne-a adunat.
Gavriil cel ce Fecioarei, bucură-te a cântat.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Ştefan Savaitul.

Stih :
Ştefan şi de spini, şi de cursă, şi de îngheţările din viaţă a scăpat,
Şi apunând de pe pământ, în grădinile Edenului a intrat.


    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Golinduh, ce s-a numit pe urmă Maria,

Stih :
Corturile Muceniței Golinduh în Eden se află alcătuite,
Iar corturile tale, după Valaam ca izvoarele umbrite.

   Aceasta a fost din Persia, şi locuia cu un bărbat ce era mai-mare peste fermecători, pe vremea lui Hosroiu împăratul Perşilor, şi a lui Mavrichie împăratul Romanilor. Care făcându-se în vedenie a văzut pe îngerul lui Dumnezeu, care i-a arătat ei un loc întunecat şi plin de foc, întru care a văzut pe strămoşii ei care au fost închinători de idoli. Mai arătându-i încă şi alt loc luminos, întru care se veseleau şi dănţuiau aceia care slujise lui Hristos. Deci voind şi ea ca să intre în locul acel plin de lumină, s-a oprit de către îngerul cel ce se arăta, care i-a zis cum că în locul acela necredincioşii nu pot să intre. Deci îndată după vedenia aceea, venindu-şi întru sine fericita, a crezut în Hristos şi s-a botezat, numindu-se Maria. Deci pentru pricina aceasta s-a osândit atât de către bărbatul său, cât şi de către împăratul. Şi se trimise la cetăţuia Litei şi trăind optsprezece ani într-acea închisoare şi nevrând a se supune poruncii, a fost aruncată într-o groapă, în care locuia un balaur mare, şi făcând acolo 4 luni, îl îmblânzi în aşa chip, încât se culca şi se odihnea deasupra lui. Luat-a şi Dar de la Dumnezeu să nu mai gândească de foame. De aceea scoţându-o de acolo, a fost dată pe seama feciorului lui Hosroiu, ca să o cerceteze, şi a fost bătută cu toiege, de-i sparseră sânii, şi băgându-o cu capul într-un sac plin de funingine de la un cuptor cu foc, şi legându-l tare, fu aruncată într-un loc osebit, şi fiind păzită fără nici-o vătămare; o a dat la o casă de curvie, şi mergând mulţi neastâmpăraţi acolo, nu o aflau, că o preamărită oarecare vedenie, o ascundea. De aceea trăgându-o ca să-i facă moarte, fu mântuită de înger. Iar ei părându-i rău ca nu pătimii, stătu îngerul asupra ei cu sabia în mână, şi o lovi peste grumazi; şi i se păru că o taie, şi cum că a dat sânge din tăietură, din care i s-a cruntat hainele ce purta, care făcea multe tămăduiri, iar Sfânta mergând la Ierusalim şi închinându-se la sfintele locuri, şi cunoscând de la Dumnezeu osebirea credinţei Bisericii Ortodoxe, şi a celorlalte eresuri şi mergând în Constantinopol şi intrând într-un mormânt mic, a lăsat aceste putrede şi trecătoare şi s-a mutat către Dumnezeu.

    Tot în această zi, Cuvioasa Sara, care cu pace s-a săvârşit,

Stih :
Primeşte pe noua Sara sânurile deschizând.
O Avraame bărbat al Sarei, celei vechi fiind.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând : Prealăudate Domnul părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Naşterea lui Ioan slăvite o ai vestit oarecând Zahariei înlăuntrul Dumnezeieştii biserici, stând el şi cântând Mântuitorului tuturor : Prealăudate Doamne al părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Preaslăvită bună cuviinţa Bisericii tale Gavriile, prealuminat sfinţeşte sufletele credincioşilor, şi le porunceşte să strige cu mare glas : Prealăudate Doamne al părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

   Luminat fiind cu taină mai-mare Voievodule, cu împărtăşirea Luminii celei dintâi, a doua lumină cu adevărat te-ai văzut, luminând totdeauna pe cei ce cântă : Prealăudate Doamne al părinţilor, şi Dumnezeule bine eşti cuvântat.

A Născătoarei :

   Trimis a fost Gavriil mai-marele Voievod, să-ţi vestească ţie bucurie, Fecioară Maică curată, prin care întristarea a încetat, blestemul cu adevărat s-a făcut neroditor, şi binecuvântare a înflorit credincioşilor în veci.

Alt Canon,

Irmos : Porunca tiranului...


   Cuvintele dogmelor tale Cuvioase, luminându-se de Darul Duhului, dau miros; că cinstind o Dumnezeire în trei Feţe, şi luând întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de miros bun, preafericite.

   Viaţa potrivindu-se cu cuvântul tău Părinte, îndoite cununi ţi-a pricinuit ţie preafericite, că te-ai făcut organ înţelepciunii Părinte preacinstite, strigând Ziditorului tău : Bine eşti cuvântat, şi prea proslăvit.

Slavă...

   Cu minte curată, şi cu strălucirea cugetului, şi cu curăţia trupului, şi cu cinstită feciorie ţi-ai petrecut viaţa, cugetătorule de Dumnezeu, arătându-te prinos prea-ales Văzătorului a toate, şi Atotţiitorului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Îndreptând viaţa mea povăţuieşte-o către limanul tău cel cu totul liniştit Preacinstită, ceea ce ai născut pe Dumnezeu izvorul bunătăţilor, care dă tuturor credincioşilor îndestularea bunătăţii.

Cântarea a 8-a :

Irmos :

   Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ţi cânte ție : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii .

   Cu sfinţite cuvinte de sfinţenie poporul cel sfinţit pe tine te laudă veselindu-se; că tu Arhanghele pe Cuvântul cel a toate pricinuitor, care a luat trup ca şi al nostru, l-ai vestit Fecioarei, celei ce este dintre noi, mai presus de gând şi de cuvânt. Pentru aceasta pe tine te cinstim întru toţi vecii.

   De mintea cea mare şi dintâi fără materie lipindu-te Arhanghele, cu gura ta cea de foc cânţi dulce cântare înfricoşată, care cântă cetele tuturor îngerilor strigând : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cu veselie săvârşind pururea călătoriile cele dumnezeieşti, treci toate cele cereşti şi cele pământeşti, împlinind pururea sfinţitele voiri ale lui Hristos Dumnezeului a toate, Gavriile mai-întâiule stătătorule al îngerilor, cela ce eşti lauda celora ce cu credinţă pururea te slăvesc.

   Cu trupul după Ipostas, Cuvântul a Se amesteca cu oamenii vrând, te-a avut pe tine mai-nainte mergând, şi mai-nainte gătindu-o lui sfinţită cămară, o sfinţite Gavriile strigând : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei :

   Ca pe un scaun împărătesc înfrumuseţat, ca pe ceea ce este mai presus decât toate făpturile, ca pe ceea ce una a înfiinţat, care a îndumnezeit pe oameni cu mai bună unirea naşterii celei negrăite şi străine, pe Fecioara cea binecuvântată să o lăudăm.

Alt Canon,

Irmos : Cuptorul cel cu foc...


   Cunună frumoasă a pus pe creştetul tău Hristos Dătătorul de viaţă, Ştefane, cela ce porţi nume de cunună, pentru sudorile şi pentru ostenelile tale cele nenumărate, care bucurându-te te-ai nevoit, fiind înfierbântat de dragostea Lui.

   Trecând peste toată simţirea preafericite, te-ai unit cu mintea cea dintâi, prin curăţia sufletului, şi prin cinstită vieţuire, purtătorule de cunună Ştefane, strigând : Preaînălţaţi toate lucrurile pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cu dragoste prea-mare urmând viaţa cea dumnezeiască a purtătorului de Dumnezeu Sava, preafericite Ştefane, ai râvnit cinstea vieţuirii lui, prealăudate; căci cu adevărat te-ai făcut pildă aceluia prea-aleasă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mintea cea nepătimitoare în pântecele tău s-a unit cu mintea cea omenească, şi cu grosimea trupului, s-a făcut sub vreme Cel mai presus de vreme. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te slăvim Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a :

Irmos :

   Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige : Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, curată pururea Fecioară.

   Stai cu frică înaintea scaunului Darului slujind, şi strălucit fiind cu vărsările de lumină cele mai presus de gând, şi cu sfinţenie îndumnezeit, şi lumină fiind văzut, şi luminând cu mijlocirile tale, pe cei ce te cinstesc cu credinţă, sfinţite Gavriile Arhistrategule.

   Ca un Cer cu stele împodobit te vezi cu dumnezeieşti străluciri, şi ca un Voievod în mâini ţii sceptrul prea-luminat, şi străbaţi tot pământul, voia Stăpânului totdeauna făcând, şi din nevoi pe cei credincioşi scoţând.

   Aşează furtuna cea cumplită a barbarilor, care totdeauna se ridică asupra robilor tăi. Încetează dezbinările Bisericii. Dă celor ce te laudă pe tine mântuire de greşeli. Dăruieşte împăraţilor biruinţă Gavriile, cu folosinţa ta cea fierbinte.

   Preabună însoţire şi preaslăvită, Mihaile şi Gavriile, stând înaintea scaunului Dumnezeieştii slave, cereţi tuturor iertare de păcate, şi mântuire de nevoi ca nişte folositori, şi ca cei ce urmaţi bunătăţii Stăpânului întru toate.

A Născătoarei :

   Lumina strălucirii naşterii tale a luminat toată partea cea de sub soare, şi pe mai-marele întunericului l-a pierdut, de Dumnezeu Născătoare Preacurată, lauda îngerilor şi mântuirea tuturor oamenilor, celor ce te laudă pe tine cu neîncetate glasuri.

Alt Canon,

Irmos : Fiul Părintelui Celui fără...


   Preacinstite Ştefane, curat îndulcindu-te acum, şi dobândind desfătarea cea mai presus de gând, unde cetele sfinţilor dănţuiesc împrejurul lui Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc acum, trage-i către tine, cu mijlocirea ta, fericite.

   Mutatu-te-ai veselindu-te către săvârşirea doririlor, către însăşi arătată fericire, către frumuseţea cea prea-aleasă, către viaţa cea cu adevărat nesfârşită, către lumina cea neînserată, purtătorule de Dumnezeu Părinte Ştefane.

Slavă...

   Fiind dat lui Dumnezeu din vârstă mică, ca soarele ai strălucit întru adunarea sihaştrilor, răspândind bunătăţile vieţuirii tale ca nişte raze, prea-dulce Ştefane, purtătorule de Dumnezeu Părinte Cuvioase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Toţi
Proorocii cunoscând de departe cu ochi prooroceşti au glăsuit mai-nainte, că vei să fii Maică Făcătorului a toate şi Stăpânului tuturor. Pentru aceea Prealăudată, te propovăduim Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul :

   Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi glas...


   Luminându-te negrăit de strălucirile cele dumnezeieşti ale Treimii, Celei mai presus de lumină, străbaţi toată lumea ca fulgerul Arhanghele, plinind dumnezeiasca poruncă, Gavriile, cela ce eşti în chipul fulgerului, apărând şi păzind, şi acoperind pe cei ce luminat te laudă pe tine.

A Născătoarei :

   Pentru neoprirea cea dedemult, vai mie ticălosul, m-am golit de chipul cel mai bun, cu care am fost împărtăşit prin lucrarea cea dumnezeiască, iar Tu Hristoase ca un milostiv, împărtăşindu-Te mie negrăit, ai luat din partea cea mai proastă, înnoindu-mă pe mine, din sângiurile cele fecioreşti, Cuvinte.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...


   Gavriile Arhanghele al lui Dumnezeu, mai-mare Voievod dumnezeiesc, şi slugă te-ai arătat, şi cu strălucirile şi razele Lui luminându-te, fără mijlocire după împărtăşire a doua lumină te-ai făcut, şi luminezi împrejurul pământului, strălucind cu podoaba slavei Lui. De două ori.

   Gavriile mai-marele îngerilor, lauda ta este slăvită, şi puterea minunată, Harul dumnezeiesc, şi faţa Cuvioasă, chipul tău de foc, dregătoria ta înaltă şi preacinstită, strălucirea fără materie; voinţa nemişcată spre rău, ci îngăduind spre lucrul cel mai bun.

   Gavriile mai-marele cetelor, mai întâi vestitorule al bucuriei celei de taină, credincerul cel slăvit al Maicii lui Dumnezeu, cu care roagă-te Făcătorului tuturor, să mântuiască de nevoi şi de necazuri, pe cei ce te cinstesc pe tine şi primesc cu credinţă dumnezeieştile tale bunevestiri, totdeauna.

Slavă..., glasul al 5-lea :

   Unde umbrează Darul tău Arhanghele, de acolo se goneşte puterea diavolului, că nu suferă să vadă lumina ta, luceafărul cel ce a căzut. Pentru aceasta te rugăm, săgeţile lui cele purtătoare de foc, cele pornite asupra noastră, stinge-le cu mijlocirea ta, mântuindu-ne pe noi de smintelile lui, vrednicule de laudă Gavriile Arhanghele.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ţie ne rugăm, ca unei Maici a lui Dumnezeu binecuvântată, roagă-te ca să se mântuiască sufletele noastre.

STIHOAVNA din Octoih.

Slava aceasta de la Laude, glasul al 5-lea.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei.






ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A PAISPREZECEA


Sfântul Apostol Achila, unul din cei şaptezeci.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasului 1.

Podobie : Ceea ce eşti bucuria...

   Pavel cugetătorul de Dumnezeu, soarele cel mare al lumii, pe tine fericite te-a trimis ca pe o rază luminoasă la toată zidirea, ca cu luminile cuvintelor tale cele strălucitoare, să luminezi pe cei ce se primejduiau odinioară în noaptea necunoştinţei.

   Inima ta cea curată luminându-se din-destul cu razele cele luminoase ale Dumnezeiescului Duh, Achila de Dumnezeu grăitorule, cu adevărat te-ai făcut cu chip luminos şi întunericul cel cumplit al elinilor l-ai risipit cu Darul cel dumnezeiesc.

   Cei ce cu credinţă aleargă la dumnezeiescul tău lăcaş, şi într-însul ţi se roagă, fericite, se mântuiesc de tot felul de boli şi de primejdii şi de scârbe, prin sfinţitele tale rugăciuni, şi cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu, preasfinţite Achila.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   De Dumnezeu fericită Pruncă, aducând Ziditorului rugăciunile, noastre, ca o părtinitoare blândă credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, dă răsplătire robilor tăi iertare, ca una ce eşti mântuirea, şi iertare desăvârşită sufletelor noastre, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

A Crucii, a Născătoarei :

   Stând lângă Crucea Fiului şi Dumnezeului tău, şi uitându-te la îndelungă răbdarea Lui, ziceai tânguindu-te Maică curată : Vai mie dulcele meu Fiu ! De ce pătimeşti acestea fără dreptate ? Fiule al lui Dumnezeu, ca să mântuieşti neamul omenesc.

Tropar, glasul al 3-lea.

   Apostole sfinte
Achila roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului şi al Apostolului pe 4.

CANONUL Apostolului

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea :

Irmos :


   Veniţi noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea, şi a trecut pe norodul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit .

   Preasfinţitul Achila să-l lăudăm cu sfinţite cântări, şi să strigăm : Îndurătorule mântuieşte pe toţi cu rugăciunile lui, ca Unul ce eşti preabun.

   Făcutu-te-ai cu totul pe sineţi fericite luminos lăcaş al Duhului, strălucindu-te cu luminile Lui. Pentru aceea ai luminat pe cei din întuneric.

   Întărindu-ţi gândul cu legile lui Hristos, ai surpat toată trufia celor fărădelege, şi capiştile idolilor a le răsturna te-ai nevoit, de Dumnezeu fericite.

Slavă...

   Cu adaosuri curăţitoare ale rugilor tale, curăţeşte mărite patimile trupurilor şi ale sufletelor noastre, celor ce săvârşim cu credinţă dumnezeiască pomenirea ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prin cuvânt ai zămislit Preacurată în pântecele tău pe Cuvântul, Cel ce a zidit toate cu cuvântul. Pentru aceea cu cuvinte dumnezeieşti te lăudăm pe tine, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Întăreşte-ne pe noi întru tine...


   Dorit-ai mărite precum se cade pe Dumnezeu cel singur Stăpân şi Împărat, şi dumnezeiască voirea Lui cu inimă neîndoită o ai săvârşit.

   Cu puterea cinstitului şi Dumnezeiescului Duh, ai surpat toată puterea lui veliar, vitejeşte nevoindu-te, preasfinţite Achila prealăudate.

Slavă...

   Cu minte curată văzând ca prin oglindă slava Domnului, mai desăvârşit te-ai împărtăşit de dânsa, fericite, mutându-te de la aceste vremelnice la cele stătătoare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce singur este curat şi singur este Domn, dacă te-a cunoscut că singură eşti mai Curată decât toată zidirea, S-a întrupat din curate sângiurile tale Preacurată.

Irmosul :

   Întăreşte-ne pe noi întru Tine Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină...


   Luminându-te la suflet de cuvintele lui Pavel, ca soarele ai strălucit cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, fericite Achila, şi ţi-ai împletit cununa muceniciei după lege. Drept aceea izvorăşti râuri de vindecări, celor ce prăznuiesc cu credinţă pomenirea ta, fericite.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Degrab primeşte Stăpână rugăciunile noastre, şi le du pe ele Fiului tău şi Dumnezeu, Fecioară Preacurată. Surpă semeţiile barbarilor, ca să cunoască puterea ta neamurile, cele iubitoare de războaie, păzeşte-ne pe toţi cu ameninţarea ta.

A Crucii, a Născătoarei :

   Dacă te-a văzut pe Cruce înălţat Maica Ta cea curată, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se a grăit : Ce minune nouă şi străină este aceasta Fiul meu ? Cum Cela ce eşti viaţa tuturor, Te împărtăşeşti cu moartea ? Vrând să înviezi pe cei morţi ca un milosârd.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, şi Te-am proslăvit pe Tine unule Iubitorule de oameni .

   Pe cei ce dormeau cu somnul necredinţei celei rele, i-ai deşteptat către lumina bunei credinţe Achila.

   Ai surpat trufia cea mândră a vrăjmaşului, împlătoşându-te cu smerire dumnezeiască, Achila.

Slavă...

   Vărsându-ţi sângele fericite, te-ai nevoit pentru Hristos, făcându-te preot şi mărturisitor patimilor Lui.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Palat neînţeles şi scaun înalt al Împăratului te numim, Născătoare de Dumnezeu Stăpână.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Învăţătorule de lumină, şi Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

   Ca un tainic sfinţit izvorând totdeauna cuvântul cel preadulce, cu bună credinţă preaînţelepte, ai îndulcit sufletele celor supuşi la rătăcirea cea amară, Achila prealăudate.

   Cu adevărat ţi-a scris ţie laudele Luca de Dumnezeu grăitorul, căci te-ai făcut ucenic, şi dumnezeiesc primitor de străini sfinţitului Pavel, înţelepţeşte învăţându-te cele dumnezeieşti.

Slavă...

   Aflând pe sfinţitul Pavel ca pe o stea luminoasă, care lumina cinstita propovăduire, luminându-te foarte de dânsul, ai luat strălucirea Cuvântului.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Maică şi roabă te-ai făcut lui Hristos, Celui ce din tine S-a întrupat pentru noi. Pe care neîncetat roagă-L pururea, să ne mântuim noi cei ce te numim pe tine Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Cântarea 6-a :

Irmos : Întru adâncul greşelilor...


   Vărsatu-s-a Darul în buzele tale fericite, preasfinţite, de care s-a binecuvântat Domnul tuturor în veci, Achila de Dumnezeu insuflate.

   Rugăciunea ta fericite Achila, de Dumnezeu purtătorule, este ştergere tuturor bolilor, şi curăţire sufletelor celor ce păcătuiesc.

Slavă...

   Cărările tale pornindu-se dumnezeieşte, şi către căile lui Dumnezeu îndreptându-se, s-a arătat celor rătăciţi povăţuire şi cărare de mântuire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară Preacurată cea cu numele de Doamnă, ca una ce ai născut pe Dătătorul de bine Dumnezeu, mântuieşte totdeauna de tot felul de supărări pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul :

   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă .

CONDAC, glasul al 4-lea :

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...


   Împreună cu Apostolii pe scaun şezător, şi împreună călător fiind Apostole, lumea cu învăţăturile şi cu minunile o ai luminat, cununa slavei Achila luând.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Achila.

Stih :
Întins-a Pavel ca mreaja cuvântul,
Pe Achila ca pe dumnezeiesc vânat vânându-l.
Pe Achila în a patrusprezecea zi,
Mormântul ascunzându-l îl acoperi.


   Acestuia i-a scris laudele la Faptele Apostolilor dumnezeiescul Luca, pentru că fiind ucenic şi gazda, fericitului Pavel, a fost învăţat de dânsul dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta şi scuipând rătăcirea lui veliar, şi făcându-se preot, şi Mucenic patimilor Domnului, a luat de la dânsul cununa.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iust.

Stih :
Iust jertfă a pune pe focul jertfelnicului nu s-a plecat
Ci însuşi ca o străină jertfă în foc a fost aruncat.


   Acesta a fost din Roma, ostăşindu-se în ceata numerilor, sub Claudie tribunul. Deci întorcându-se odată de la războiul barbarilor, împotriva cărora s-a fost luptat ostaşii săi, s-a făcut întru o uimire, şi vedea o Cruce în chip de cristal, iar din Cruce a ieşit un glas, care l-a învăţat taina dreptei credinţe. Pentru aceasta mergând la Roma, şi-a împărţit averea sa la săraci, şi aflându-se slobod, se bucură că a dobândit credinţa cea în Hristos. Deci după ce i s-a descoperit tribunului Claudie, cum că Sfântul a crezut în Hristos luându-l acela l-a sfătuit ca să-şi miluiască tinereţele sale, şi să se lepede de credinţa lui Hristos. Şi de vreme ce n-a putut a-l pleca, pentru aceasta l-a trimis cu scrisoare la ighemonul Magnentie. Deci întrebându-se de ighemonul, şi spunându-i că se află statornic în credinţa lui Hristos, îl întinseră foarte, şi-l bătură cu vine crude. Apoi primii în capul său un coif ars, şi sub subţiori măciuci de fier arse, şi îl întinseră pe un grătar de fier ars, şi apoi băgându-l într-un cuptor de foc, şi-a dat sufletul la Dumnezeu, nestricându-l focul nici măcar la păr.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, şi făcătorul de minuni Onisim.

Stih :
Sarcina ta cea uşoară, cu dulceaţă am fost ridicând,
Cu care împreună şi cu Onisim al tău Cuvinte la tine sunt venind.


    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici Achila şi Ilarie, care împroşcaţi cu pietre s-au săvârşit.

Stih : Pe Ilarie şi pe Achila cu pietre i-au fost ucigând,
Bărbaţii înşelăciunii ai cărora dumnezei pietre sunt.


    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Petru cel nou, care tăindu-i-se picioarele s-a săvârşit.

Stih :
Pe dumnezeiescul Petru care umbla fără şchiopătare.
L-a păgubii cu despărţirea de picioare.


    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Iraclie, care cu ciomege fiind bătut, s-a săvârşit.

Stih :
Iraclie pentru zdrobirile cele de ciomege se va îngâmfa,
Precum se mândrea Iraclie pentru ciomagul ce purta.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea 7-a :

Irmos :

   Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

   Ţesându-ţi ţie podoaba nestricăciunii prin Dumnezeiescul Duh, cu totul te-ai făcut frumos, şi pe vrăjmaşul l-ai golit, şi pe cei dezbrăcaţi de el i-ai îmbrăcat cu podoabă luminoasă, şi cu lumină mântuitoare, Achila.

   Noroadele cele ce erau cuprinse de foamete înţelegătoare, şi se primejduiau, le-ai hrănit cu pâinea cuvintelor înţelepciunii tale, vrednicule de minune, şi le-ai făcut părtaşe mesei celei cereşti, fiind tainic sfinţit cu chip dumnezeiesc.

Slavă...

   Cei ce aleargă la Sfântul tău lăcaş, prealăudate, dobândesc sănătate, se mântuiesc de patimi, şi se curăţă de boli, lăudându-te cu dragoste, şi strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   S-a omorât odinioară Adam cu mâncarea cea făcătoare de stricăciune, iar tu Preacurată Fecioară născând pe Viaţa noastră, l-ai înviat pe el. Drept aceea ca pe una ce eşti pricină bunătăţilor, lăudându-te strigăm : Bine eşti cuvântată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Pe Dumnezeu care S-a pogorât...

   Cel ce cu bucurie locuieşti în ceruri dimpreună cu dumnezeieştii ucenici şi slugi, şi însăşi văzători Cuvântului, şi eşti îndumnezeit după Dar Achila, adu-ţi aminte de cei ce cu credinţă, şi cu dragoste te cinstesc.

   Izvoarele sudorilor tale fericite, ne izvorăsc nouă râuri de minuni dumnezeieşti, şi totdeauna usucă supărările patimilor celor necuvioase, şi îneacă taberele înşelătorului.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Cel ce te apropii de Dumnezeu cu gând fără materie, îndumnezeindu-te pururea după Dar, cu totul te faci lumină ca un om fără de trup, şi vezi cele ce văd îngerii, mărite Achila, sfinţite tăinuitorule al lui Hristos.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca una ce cu adevărat mai presus de toată pricina ai zămislit Preacurată în pântece pe Dumnezeu pricinuitorul tuturor, şi l-ai născut pentru noi asemenea ca noi, pe Acela roagă-L, pentru cei ce te laudă pe tine Preacurată.

Irmosul : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Pe Dumnezeu care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a :

Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...


   Pe tine cel ce eşti sfinţit şi cinstit odor al Cuvântului şi preaînţelept propovăduitor al Lui, şi luminător lumii, şi întărire credinţei noastre, adunându-ne toţi cu cântări preaslăvite dintr-un glas te fericim Achila.

   Ca un surpător înşelăciunii, şi povăţuitor limbilor, şi dumnezeiesc pătimitor al Mântuitorului, şi dimpreună cetăţean, şi locuitor cu sfinţii îngeri Achila grăitorule de cele dumnezeieşti, cu ei dimpreună roagă-te Stăpânului, să se mântuiască sufletele noastre.

   Cunoscându-te pe tine Achila ucenic lui Pavel, şi luminător lumii nerătăcit, şi Mucenic preasfinţit, şi surpător idolilor, şi învăţător cunoştinţei lui Dumnezeu, cu cuget binecredincios, cugetătorule de Dumnezeu te fericim.

Slavă...

   Preasfântă pomenirea ta răsărind în lume, ca soarele luminează sufletele celor ce cu bunăcredinţă te laudă pe tine; întru care roagă-te fericite, să se dea tuturor iertare de păcate, şi pace adâncă, şi mare milă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfeşnic luminător te-a văzut pe tine mai-nainte
Proorocul, Fecioară Maică, purtând Lumina cea răsărită din Lumină; care cu luminile Dumnezeirii Sale Celei nespuse a luminat din-destul, cele ce erau întunecate mai-nainte Preacurată Fecioară.

Irmosul :

   Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se, pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim .

LUMINÂNDA

Podobie : Cu ucenicii să ne suim...


   Fiind ucenic preafericite lui Pavel verhovnicul Apostolilor, împreună cu el ai înconjurat tot pământul, întărind cu cuvântul inimile cele slăbănogite de înşelăciunea vrăjmaşului, şi săvârşindu-ţi călătoria, împreună cu îngerii stai de faţă în ceruri înaintea lui Hristos, rugându-te pentru lume, Achila preafericite.

A Născătoarei :

   Ceea ce eşti dulceaţa îngerilor, bucuria celor necăjiţi, folositoarea creştinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pe noi, şi ne mântuieşte de muncile cele veşnice.

Şi cealaltă, slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.






ÎN ACEASTĂ LUNĂ
ZIUA A CINCISPREZECEA


Sfinţii Mucenici Chiric şi Iulita Maica lui.


LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 4-lea.

Irmos : Ca pe un viteaz...


   Tu Mucenice Chiric cu minte desăvârşit, iar în trup nesăvârşit, vitejeşte ai ruşinat pe tiranul cel cu minte de prunc. Pentru aceasta înaintea divanurilor celor de judecată cu cruzime te-a supus la moarte, pe tine cel ce erai logodit cu viaţa cea nesfârşită, la care te-ai suit, fiind rourat cu sângele ce încă îi ieşea abur.

   Ca o vie prea-roditoare din adăpările Duhului, aduci pe
Chiric, care a odrăslit din pântecele tău, mărită Iulita, jertfindu-se şi storcându-se cu adevărat în linurile cele muceniceşti, cu care dimpreună izvorând vin de umilinţă, veseleşti inimile celor ce cu credinţă săvârşesc pomenirea voastră.

   Dându-te la munci şi la multe feluri de chinuri, ai răbdat bărbăteşte vrednică de laudă. Dar văzând cu ochii tăi sfârşitul fiului tău Iulito, ai săvârşit îndoită mucenicie; pentru aceasta ţi-a dat ţie şi cununile îndoite puitorul de nevoinţă, Cel ce dăruieşte biruinţă, celor ce se chinuiesc cu toată puterea.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Veniţi toţi de vedeţi priveală străină şi minunată ! Cine a văzut prunc de trei ani, ruşinând pe tiran ? O minune ! Mama aplecă, şi cel ce sugea strigă celei ce-i da sân : Nu te spăimânta Maica mea de îngrozirile cumplitului stăpânitor al lumii, căci Hristos este nădejdea celor ce cred într-însul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti vița cea adevărată, care ai odrăslit
Rodul vieţii, ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână cu Sfinţii Apostoli, să se miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : A treia zi ai înviat...


   Născătoarea de Dumnezeu Preacurată, văzând Viaţa noastră spânzurată pe lemn, ca o Maică tânguindu-se, striga : Fiul meu şi Dumnezeul meu ! Mântuieşte pe cei ce Te slăvesc pe Tine.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Cel de trei ani propovăduia Treimea, şi cela ce sugea sân pe maică-sa o întărea, zicând : Încetează o maica mea de tânguirea lacrimilor, că Ziditorul vede deasupra, şi mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne mântuieşte pe noi, din toată nevoia şi scârba.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Mucenicii Tăi Doamne...


   Junicea cea nespurcată, văzându-şi Viţelul spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu jale striga : Vai mie preaiubite Fiule ! Ce răsplătire dă Ție norodul evreilor cel nemulţumitor ? Vrând să mă facă fără de Tine Fiule preaiubite.

Troparul glasul al 4-lea :

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă ale Octoihului, fără mucenicine, şi al Sfinţilor pe 6.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Iosif

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea :

Irmos :


   Apa trecându-o ca pe uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga : Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-i cântăm.

   Propovăduind pe Cuvântul cel ce adevărat S-a născut din Tatăl, şi S-a întrupat din Maică, v-aţi făcut mărturisitori patimilor Lui, prin patimi şi prin moarte.

   Dumnezeiasca Muceniţă ca o lună luminoasă fiind, dimpreună cu soarele
Chiric, ce s-a născut dintr-însa, luminează toată lumea cu razele minunilor.

   În locul celor curgătoare ai schimbat cele ce nicidecum nu se mişcă, Muceniţă, şi purtând pe fiul tău în braţe, dimpreună cu el ai întunecat rătăcirea celor fărădelege, şi a diavolului.

Slavă...

   Fiind de neam mărit, prin mucenicie şi prin chinuri de multe feluri te-ai făcut fiică împăratului Celui nemuritor, Muceniță Iulita.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Încetat-a moartea prin tine şi boldul iadului s-a prăpădit Maică curată; că tu ai născut pe Stăpânul Cel nemuritor, Care s-a omorât după trup.

Cântarea a 3-a :

Irmos : Doamne cela ce ai făcut...


   Învrednicitu-v-aţi cămărilor celor cereşti, şi săvârşirii celei luminate, şi laudei celei veşnice, măriţilor Mucenici, pierzând boldurile diavolului cu ostenelile pătimirilor.

   Ca un puişor frumos de porumbiţă curată ai urmat ei stând împotriva amăgitorului, care a venit la tine cu momeli, şi s-a nevoit să te robească pe tine cel nebiruit, mărite
Chiric.

Slavă...

   Pe şarpele cel trufaş, care şi-a pus gura la Cer, şi se lăuda să piardă pământul, un prunc fără de răutate cu toată întrarmarea Crucii de tot l-a surpat l-a pământ, şi l-a prăpădit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cuvântul, care a înfiinţat toată lumea, nedeşertând sânurile Cele părinteşti, a locuit în pântecele tău cel fără prihană, şi S-a văzut trup fără schimbare, şi pe oameni i-a îndumnezeit, Preacurată.

Irmosul :

   Doamne Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni .

Scdealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pe înţelepciunea şi Cuvântul...


   Veniţi iubitorilor de Mucenici să lăudăm pe mărgăritarii cei înţelegători, şi nevoitorii Domnului, pe
Chiric, şi pe maica lui; căci hrănindu-l pe el cu lapte în trei ani, l-a adus jertfă fără de prihană lui Dumnezeu, pentru aceea a luat de sus dimpreună cu dânsul cununile biruinţei, şi se veselesc dimpreună cu Hristos, către care să strigăm cu credinţă : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei.

   Preasfântă Fecioară Maica lui Dumnezeu, cumplitele patimi ale sufletului meu mă rog vindecă-le, şi-mi dăruieşte iertare greşelilor mele, celui ce nebuneşte le-am făcut, sufletul mi-am spurcat, şi trupul mi-am întinat ticălosul. Vai mie ! Ce voi face în ceasul acela ? Când vor despărţi îngerii sufletul meu de săracul meu trup, fii-mi atunci ajutătoare şi folositoare, că pe tine te avem nădejde noi robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei :

   Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, dacă l-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând, şi cu amar strigând : Lumea se bucură luând izbăvire, iar pântecele meu se aprinde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-răbdătorule Doamne, adâncule al milei, şi izvorule al bunătăţii, milostiveşte-te şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.

Cântarea a 4-a :

Irmos :

   Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale, şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta .

   Cu trup de prunc, şi cu cuget foarte întreg, Mucenice, ai surpat pe începătorul răutăţii, pe cela ce a lucrat cu răutate viclenirea.

   Ca o vie foarte roditoare Muceniță Iulita, ai odrăslit strugurul, pe
Chiric cel cu adevărat viteaz, din care pică vinul cel dulce al muceniciei.

   Cu milostivire te uitai ca o mieluşea la miel, la Mucenic, Iulito, cea vrednică de minune, junghiindu-te Muceniță mărită.

Slavă...

   Cu dumnezeiască smerire fiind îngrădiţi, purtătorilor de chinuri aţi surpat pe tiranul cel trufaş, şi aţi luat cununile biruinţei.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Legile firii se schimbă Preacurată, întru naşterea ta cea mai presus de fire, că ai născut pe Ziditorul mai presus de gând şi de cuvânt.

Cântarea a 5-a :

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă; şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul ? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Întinzându-te cugetătorule de Dumnezeu, şi topindu-te la trupul tău de bătăi, te-ai dezbrăcat de grosimea stricăciunii, şi te-ai îmbrăcat cu podoaba, cu care Cel singur născut din Fecioară, purtând trup, a îmbrăcat pe oameni, îndumnezeindu-i.

   Dezbrăcatu-te-ai la trup Muceniță pururea pomenită Iulita, nebăgând în seamă ruşinea cea trupească, şi îmbărbătându-te vitejeşte, cu ruşine veşnică ai îmbrăcat pe vrăjmaşul, care a dezbrăcat pe Eva odinioară.

Slavă...

   Tăindu-ţi-se capul Muceniţă, ai zdrobit capul şarpelui, şi lipsindu-te de avere, ai moştenit împărăţia cea cerească, care nu se mută, luând împărăţia dimpreună cu toţi mucenicii, prealăudată.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dumnezeu Cuvântul lui Dumnezeu a luat din tine trup cu minte, şi cu suflet, şi pentru milostivire S-a făcut om, şi m-a îndumnezeit pe mine, cel ce am fost lepădat pentru călcarea poruncii; pe Care roagă-L ca să mântuiască toată lumea, preasfântă Fecioară.

Cântarea a 6-a :

Irmos : Rugăciunea mea voi vărsa către...


   Prin ocârmuirea Crucii înotat-au prealăudaţii apa cea nestatornică a chinurilor celor multe, şi arătat au ajuns la limanul cel prea-lin, înecând pe Faraon cel nevăzut în pâraiele sângiurilor lor.

   Întru cinstită pomenirea ta Iulita, cetatea Iconiei care te-a crescut, dănţuieşte, şi Tarsul se laudă; căci într-însul ţi-ai săvârşit nevoinţa muceniciei, împreună cu fiul tău, şi te-ai învrednicit cununilor biruinţei.

Slavă...

   N-ai băgat în seamă chinurile cele de multe feluri prealăudată, şi te-ai arătat turturea foarte frumoasă, şi zburând dimpreună cu puişorul tău, şi înălţându-te peste toate cursele şarpelui foarte înţelepţeşte, te-ai odihnit la lăcaşurile cele cereşti.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu secera cea tăietoare a rugăciunilor tale Doamnă, taie din rădăcină cugetele cele rele ale sufletului meu, şi-l arată pe el roditor, rogu-mă. Că ai născut pe săditorul Dumnezeu, şi Mântuitorul tuturor.

Irmosul :

   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi lumii...


   În braţe purtând, Mucenița lui Hristos Iulita pe
Chiric, în privelişte ca o Maică bucurându-se, a strigat : Tu eşti Hristoase lauda mucenicilor.

ICOS

   Mintea mea luminează-o Hristoase cu lumina poruncilor Tale, ca după vrednicie să pot lăuda pe sfinţii Tăi, şi nevoinţele să le spun. Şi ce limbă va putea să spună chinurile, care au răbdat, şi luptele ? Deci pentru aceasta cad către tine Iubitorule de oameni, iertare dă-mi sufletului meu celui ticălos, dăruindu-mi vreme de pocăinţă; că spre aceasta voind, ai luat trup, ca pe toţi la viaţă să-i aduci. Care nevoitorii dobândind, neîncetat cântă : Tu eşti Hristoase lauda mucenicilor.

SINAXAR

    În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Chiric, şi Iulita.

Stih :
Iulita împreună cu fiul său s-a nevoit,
Ea cu grumazul tăiat, iar fiul său cu capul zdrobit,
Pe lulita o au tăiat în a cincisprezecea zi.
Iar fiului său Chiric capul său îi zdrobi.


   Aceasta a fost pe vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se cu neamul din Iconia iar pentru goana creştinilor, ce se ţinea acolo, luă pe fericitul
Chiric fiind de trei ani, şi merse la Seleucia. Deci, aflând şi acolo aceeaşi pornire asupra creştinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde muncea pe creştini oarecare ighemon Alexandru, om crud şi sălbatic la fire. Acesta prinzând pe Muceniţa, o a bătut pe ea, şi urând copilul de la dânsa, şi neputând ighemonul să-l tragă la sine cu măguliri şi cu mângâieri, ci uitându-se întins la Maica sa, şi abia rupând cu graiul de chema numele tui Hristos, iar ighemonul i-a dat cu piciorul în pântece, cât putu, şi-l aruncă de pe scări şi lovindu-se cu capul de zid îşi sparse capul, şi aşa şi-a dat fericitul său suflet. iar fericita Iulita, după multe munci, nevrând să se lepede de Hristos, i s-a tăiat capul, şi a luat cununa muceniciei.

    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintele nostru Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului.

Stih :
Iosif scaunul cel pământesc părăsind,
Acum înaintea scaunului Domnului este stând.


   Acest fericit a fost pe vremea împărăţiei lui Teofil, născut fiind din iubitori de Dumnezeu şi binecredincioşi părinţi, anume Fotino şi Teoctista, şi frate celui dintru sfinţi Teodor mărturisitorul şi egumenul Studiţilor. Acesta pentru cea vrednică de laudă viaţa sa, cu obşteasca alegere a luat ocârmuirea Bisericii Tesalonicenilor. Şi aflându-se acolo puţină vreme, din poruncă împărătească s-a întors la Constantinopol, şi stând de faţă împreună cu bunul său frate Sfântul Teodor, şi netemându-se nici înduplecându-se după cuvintele necredinciosului Teofil, şi cercetându-se ca un închinător dumnezeieştilor icoane, îndată pe mărturisitorul Teodor îl trimise izgonit la iezerul Apoloniadei. Iar fericitul Iosif încăpând la multe închisori, şi chinuindu-se cu pătimirea cea rea, şi fiind silit iarăşi de un oarecare necredincios, ce era trimis de necredinciosul împărat, şi răspunzând Sfântului tot cele dintâi, mai mari patimi şi nevoi decât cele dintâi a suferit, şi la mai întunecoase şi mai cumplite închisori a încăput. Întru care răbdând multe şi nesuferite chinuri, şi dosădindu-se cu foamea şi cu setea, şi cu toată altă patima rea, se duse la repausul cel veşnic. Cu ale căruia rugăciuni să ne izbăvim de toate relele, Amin.

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Lolian.

Stih :
Cu picioare osârduitoare a alergat calea cea spre sfârşit,
Lolian care de lovirile picioarelor a murit.


   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a :

Irmos :

   Tinerii evreieşti, au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci .

   Zdrobindu-ţi trupul cu toiege călcătorul de lege, cugetătoare de Dumnezeu Iulita, nicidecum nu a strămutat întărirea gândului tău, că ţineai în mână toiag de putere, Crucea lui Hristos.

   Pătimitorii lui Hristos cu ploile sângiurilor, care li s-au vărsat au stins focul nedumnezeirii strigând : Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

   Purtând în braţe Muceniţă, pe cel ce l-ai născut, ai venit la luptă, şi îndoit ai săvârşit chinuirea cea bună, strigând : Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Urmând cuvintelor tale, te fericim toate neamurile Doamnă, că te-ai arătat Maică fericitului Dumnezeu, Care face fericiţi pe cei ce cred într-însul.

Cântarea a 8-a :

Irmos : Cei ce s-au făcut cu Darul...


   Stelele cele luminoase, care nerătăcit sunt înfipte pe întărirea Bisericii, şi luminează pământul cu minunile, se cinstesc astăzi cu credinţă de toţi, cei ce cuvintează cu laude pe Hristos în veci.

   Arătatu-te-ai cugetătoare de Dumnezeu rădăcină sădită de Dumnezeu, care aducând ca o ramură tinerică pe cinstitul tău fiu, ai veştejit odraslele necredinţei, strigând dimpreună cu el şi zicând : Pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Fiind tu junice preafrumoasă Iulito, aduci ca pe un viţel tânăr pe măritul
Chiric jertfă vie, Mielului Celui ce a răsărit din Fecioară, şi S-a junghiat pentru milostivirea Sa cea desăvârşită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întrupându-se Cuvântul din preacuratele tale sângiuri, Doamnă Preacurată, a îndumnezeit prin dumnezeiasca cunoştinţă, pe cei plecaţi mai-nainte către patimile trupului cele necuvântătoare, pe care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cei ce s-au făcut cu Darul tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul .

Cântarea a 9-a :

Irmos : Înfricoşa-tu-s-a tot auzul...


   Sicriul măriţilor pătimitori, adăpându-se de Darul Dumnezeiescului Duh, poartă tămăduire. Veniţi de luaţi şi vă sfinţiţi sufletele, şi vă curăţiţi de boli, cei ce sunteţi iubitori de Mucenici, slăvind pe Dătătorul bunătăţilor.

   Ca nişte trandafiri, ca nişte crini cu bun miros, ca nişte odrasle dumnezeieşti ale Raiului, aţi înflorit în văile muceniceşti fericiţilor, picurând veselia cea făcătoare de miresme, şi veselesc inimile şi sufletele credincioşilor cu bună mireasmă de taină.

   Înfrumuseţatu-v-aţi buni biruitori Mucenici, cu rănile cele muceniceşti, şi arătat asemănându-vă cu îngerii staţi înaintea lui Hristos Dumnezeu, purtând luminat diadema biruinţei veselitoare, şi cerând iertare de păcate, celor ce vă cinstesc pe voi.

Slavă...

   Muceniţa ca o mieluşea aducându-şi pe fiul său ca pe un miel, a trecut prin mijlocul lupilor neprinsă, şi s-a sălăşluit dea pururea în staulul cel ceresc. Cu rugăciunile lor Doamne mântuieşte-ne pe noi, care cinstim pomenirea lor cea sfinţită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Luminează-mi uşă a Luminii sufletul meu cel orbit de patimi, şi întunecat de cugete viclene, şi primejduit. Şi mă fereşte de supărări, de nevoi şi de scârbe, ca să te slăvesc pe tine, ceea ce eşti nădejdea, şi întărirea credincioşilor.

Irmosul :

   Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespus-a lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât, până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea pe preacurata Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii o slăvim .

LUMINÂNDA

Podobie : Cu duhul în biserică...


   Fiind nesăvârşit la vârstă, ai fost la minte întreg preaminunat, Chirice purtătorule de chinuri, dimpreună cu hrănitoarea ta maică Iulita, aţi luat cununa muceniciei, dimpreună cu toţi sfinţii; cu ale cărora rugăciuni şi noi să ne învrednicim milei.

A Născătoarei :

   Bucură-te palat veselitor, bucură-te scaune al Domnului; bucură-te sceptru preaminunat; bucură-te nor uşor; bucură-te cădelniţă de aur; bucură-te Maică Preacurată, şi tronul Împăratului; bucură-te liman cu bună linişte, şi părtinitoarea tuturor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1.

A lui Ghermano, însuşi glasul.


   Pe pătimitorul cel viteaz, şi propovăduitorul credinţei, dimpreună cu maica sa cea cugetătoare de Dumnezeu, să-i fericim după vrednicie. Căci aceştia tare nevoindu-se, vitejeşte cu puterea Crucii au surpat pe vrăjmaşul începătorul răutăţilor.  Pentru aceasta au şi primit cununi, de la puitorul nevoinţei Dumnezeu; Căruia cu îndrăzneală neîncetat se roagă, să se mântuiască, cei ce cu credinţă laudă sfântă pomenirea lor.

Glasul al 2-lea, a lui Vizantie.

   Veniţi credincioşii să ne adunăm, ca cu laude să încununăm pe sfinţita doime, care ţine credinţa Treimii. Că au călcat cu picioarele lor înşelăciunea idolilor şi nebunia tiranilor. Pe aceştia lăudându-i, să strigăm, zicând : Bucură-te Iulito preacinstită, ceea ce ai lepădat slăbiciunea cea femeiască, şi bărbăteşte te-ai nevoit chinuindu-te; bucură-te Chirice preafericite, cel ce ai fost cu vârstă de trei ani, şi pe mult-meşteşugăreţul vrăjmaş l-ai surpat. Bucuraţi-vă slava noastră, şi lauda celor ce cu credinţă prăznuiesc sfinţita voastră chinuire. Pe care vă rugăm, să rugaţi pururea pe Domnul tuturor, să se dăruiască lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.

Asemenea, a lui Mavrolcon.

   Cel ce din scutece ai fost plin de Dar, şi ai avut minte de cărunteţe, în biruinţa chinurilor tale Mucenice Chiric, ca unul ce eşti mare mărturisitor Treimii, împreună cu maica ta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să se dăruiască lumii pace, şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., asemenea, a aceluiaşi.

   Prunc te-ai arătat între Mucenici, întreg te-ai cunoscut la minte, şi de când ai primit pe Cuvântul Cel fără de început prealăudate, nu te-ai spăimântat de focul celor fărădelege. Deci dimpreună cu maica ta roagă-te Ziditorului, ca să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum.... A Născătoarei :

   Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Când de pe lemn...


   Când Mieluşeaua cea nespurcată a văzut pe Mielul său trăgându-Se de voie la junghiere ca un om, tânguindu-se zicea : Te grăbeşti să mă faci fără de Fiu Hristoase, pe mine care Te-am născut. Ce este aceasta ce ai făcut Izbăvitorule a toată lumea ? Însă laud şi slăvesc bunătatea Ta cea desăvârşită, care este mai presus de cuget şi de cuvânt, Iubitorule de oameni.

STIHOAVNA din Octoih.

Slava, glasul al 4-lea, a lui Anatolie.

   Bucură-te şi te veseleşte, cetatea Iconiei; că dintru tine a răsărit roadă de bună laudă, Iulita cea prealăudată, şi buna biruitoare Muceniță, şi cel dintr-însa cinstit prunc
Chiric, cel cu nume de propovăduitor; că toată măiestria tiranului veliar călcându-o ei bărbăteşte, după vrednicie au primit cununile biruinţei, propovăduind noroadelor, să cinstească şi să se închine Preasfintei Treimi. Drept aceea şi noi cu îndrăzneală strigăm lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui ce i-a mărit pe dânşii, ca să împace lumea, şi să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei :

Podobie : Dat-ai semn...


   Sabie cu două ascuţișuri, precum a zis Simeon ai suferit în inima ta Preacurată, şi te-ai rănit cu dânsa la cele dinlăuntru, şi la cugete, când ai văzut pe Fiul tău spânzurat pe lemn, preacinstită. Pentru aceea şi strigai : Fiul meu nu mă trece cu vederea, ci grăbeşte de înviază, precum mai-nainte ai zis, îndelung-Răbdătorule.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei.