Acesta este Dumnezeul nostru, şi nu se va socoti altul spre Dânsul, strigat-a Proorocul cu Duhul; acum a aflat toată calea științei, şi după aceasta oamenilor Se va asemăna, îmbrăcându-Se în trup; că din Fecioara fiica lui Dumnezeu vine să Se nască, apropiat făcându-mi-se, Cel ce este cu firea neapropiat.
 
   Stog de arie se cunoaşte pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de Dumnezeu Născătoare, care poartă în sine negrăit Spicul cel nelucrat, mai presus de minte şi de cuvânt, pe Care în peştera Vitleemului vei să-L naşti; pe Acela ce va să hrănească cu Darul toată făptura, prin dumnezeieşti cunoștințe; şi să scape omenirea din foametea cea stricătoare de suflet.
 
   Mielușeaua cea fără prihană, purtând în pântece pe Mieluşelul cel hrănit, vine în sfânta peşteră să-L nască cu cuvânt preaslăvit, şi cu scutece să-l înfeşe ca pe un Om, şi să-L pună în iesle ca pe un Prunc. Făptura mai-nainte prăznuieşte cu bucurie, slăvind pe Cela ce a lucrat pe pământ nişte lucruri ca acestea preaslăvite.
 
 
   Cu vopselele cele din sânge, haina, mântuirii vopsindu-ţi ţie singură preamărită şi luminându-te cu Duhul, Domnului te-ai logodit, Împăratului celui fără de moarte, Celui ce te-a păzit pe tine fără prihană şi nestricată, în veacul veacului în cămările cereşti, ca pe o fecioară preafrumoasă şi neîntinată.
 
   Cu bătăile împreunându-te, şi la foc aducându-te, şi zdruncinăturile trupului răbdând, şi înfierbântările căldărilor bărbăteşte suferindu-le, nu te-ai biruit la minte, nici chipurilor idoleşti n-ai jertfit; ci plecându-ţi lui Dumnezeu grumazul prin muncă şi sabie, purtând cunună, la ceruri te-ai suit.
 
   Cu picăturile sângelui luminându-te, ai răsărit mai-nainte arătat ca un soare, prealăudată, şi ai gonit cu Darul întunericul nedumnezeirii, Muceniță Iuliano, şi pe credincioși i-ai luminat, pe cei ce cinstesc vitejeştile tale nevoințe, şi pomenirea ta cea purtătoare de lumină, şi cu totul mântuitoare.
 
   Sioane prăznuieşte, Ierusalime veseleşte-te, cetatea lui Hristos Dumnezeu primeşte pe Ziditorul, Cel ce va să încapă în peşteră şi în iesle; deschideţi-mi uşile, şi intrând printr-însele, să văd ca pe un prunc pe Cel înfăşat cu scutece, Care cu mâna Sa ține făptura. Pe Care Îl laudă îngerii cu glasuri neîncetat, pe Domnul, Dătătorul de viaţă, Cel ce mântuieşte neamul nostru.
 
 
   Proorociile tuturor Proorocilor se plinesc, că Hristos se naşte în cetatea Vitleemului, din Curată fiica lui Dumnezeu.
 
 
   Slava pământenilor, lauda şi cinstea, cinstite Vitleeme, Mitropolie dumnezeiască, primeşte pe Ziditorul tău.
 
 
   Cuvântul Tatălui, prin Care toate s-au făcut, fără pătimire şi fără stricăciune, un Ipostas se vede din două firi.
 
   Ceea ce nu ştii de mire Fecioară, de unde ai venit ? Cine este cela ce te-a născut ? Cine este şi maica ta ? Cum pe Ziditorul l-ai purtat în braţe ? Cum nu ți s-a stricat pântecele ? Mari şi preaslăvite şi înfricoşate taine săvârşite pe pământ vedem întru tine Preasfântă; şi mai-nainte gătim ţie ca vrednică datorie, pe pământ peştera, din Cer cerem steaua, şi filozofii de la răsăriturile pământului la apusuri, vin să vadă mântuirea oamenilor, purtându-Se în braţe.
 

   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. 

   Găteşte-te Vitleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobeşte-te Efrata; că Pomul vieţii în peşteră a înflorit din Fecioară. Pentru că rai înţelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii, iar nu vom muri ca Adam. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.
 
 
   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine Doamne.
 
   În deşert adunarea lui Irod se adună, cu gând ucigaş ca să ucidă pe Domnul cel ce S-a născut; Căruia toţi cântăm : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este drept, fără numai tu Doamne.
 
   Sfatul cel cumplit al lui Irod de suflet luptător, împotriva lui Dumnezeu fiind, socoteşte să ucidă împreună cu pruncii pe Stăpânul Hristos; Căruia cântăm : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este drept fără numai tu Doamne.
 
   Cuvântul muncitorului pentru că biruia, de şapte ori cuptorul a fost ars oarecând; întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând; ci au strigat : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Vărsând ca nişte miruri lacrimi înaintea lui Hristos, Celui ce s-a făcut cu trup pentru noi, întinăciunile trupului să ne curăţim, către Cel Preaînalt, cu curăţie apropiindu-ne şi strigând : Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cu lacrimi de umilinţă, de lacrimile muncii celei înfricoşate ce va să fie, să fugim noi păcătoşii, urmelor lui Hristos urmând, Celui ce S-a pus în scutece ca un Prunc, şi să strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ştiind că mântuirea se sfinţeşte din îndurările noastre, şi din izvorul lacrimilor, prin mărturisire spălându-ne credincioşii, să ne apropiem la Hristos, Cel ce S-a născut cu trup în peşteră, strigând : Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Cu suflete curate, şi cu buze nespurcate, veniţi să slăvim pe cea neîntinată şi Preacurată Maica lui Emmanuil, printr-aceasta aducând rugăciuni Celui ce S-a născut dintru dânsa. Milostiveşte-te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
 
   Necunoscător şi viclean şi pizmătăreţ, nimenea să nu fie, din cei ce aduc acum lui Dumnezeu daruri primite; în loc de smirnă, de aur şi de tămâie, mireasmă de fapte bune; cântând lui Hristos, Celui ce S-a născut. Milostiveşte-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
 
   Zis-a Irod către magii cei înţelepţi care veniseră : Mergeţi de căutaţi pe, Împăratul, Cel ce S-a născut acum, şi aflându-L să-mi spuneţi mie, gândind cumplitul spre ucidere, cu inimă ucigaşă. Milostiveşte-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
 
   O îndrăznirea spurcatei ucideri celei împietrite ! de vreme ce uitării te-ai dat, că pe Dumnezeu nimeni cu mâinile prinzându-L nu poate să-L ucidă ! Că prea înfierbântându-te cu mânia cumplit, pe prunci i-ai junghiat Iroade. Milostiveşte-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
 
 
   Neapropiatul Dumnezeu, pentru milostivirea apropiat făcându-mi-se, de bunăvoie vine să Se nască cu trup ca un Om, în cetatea Vitleemului, din Curata Fecioară; pe Acesta să ne nevoim al primi cu osârdie, strigând cu frică : Doamne slavă Ție !
 
 
   Cela ce a plecat cerurile, şi în Fecioară s-a sălăşluit mai-nainte, vine în peştera Vitleemului să Se nască cu trup precum este scris; şi să Se vadă Prunc, Cel ce înviază pruncii în pântece. Pe Acesta bucurându-ne acum să-L întâmpinăm toţi cu îndreptarea inimii.
 
 
   Vitleeme găteşte-te, ca să întâmpini pe Fecioara Maria şi Maica lui Dumnezeu; că iată vine către tine aducând Prunc pe Hristos, Cel pururea fără început cu Tatăl şi cu Duhul; pe Care va să-L nască în peşteră, şi după naştere Fecioară iarăşi se va arăta.
 
 
   Minune preaslăvită se vede astăzi; că Mântuitorul nostru în peşteră cu trup din Fecioară pentru noi vine acum să Se nască, magii cu daruri ca unui Împărat vor să se închine, păstorii cu îngerii vor să-L preaslăvească; cu care şi noi să strigăm : Slavă Celui ce S-a făcut Om pentru noi.
 
 
   Pe voievozii cei tari, pe cele trei puteri ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i rogu-mă; ca Ție ca întru o alăută, întru omorârea trupului, să-Ți cânt cântare de biruinţă.
 
   Bucură-te Cerule şi pământule te veseleşte; că Dumnezeul nostru făcându-Se trup, din Curata Fecioară S-a născut şi cu scutece S-a înfăşat, şi a dezlegat legăturile greşelilor mele ca un Milostiv.
 
   Împărăteasa cea Curată, pe Împăratul tuturor L-a născut mai presus de gând, pe Cel ce a deschis credincioşilor Împărăţia cea de sus, şi cu desăvârşire a pierdut păcatul cel ce împărăţea pururea în noi.
 
   Scripturile prooroceşti sfârşit iau, că iată Hristos pe Care mai-nainte L-au vestit, Se arată întrupat în cetatea Vitleemului; a Acestuia Naştere mai-nainte să o prăznuim astăzi, cu îndreptarea gândului.
 
 
   Strălucind cu luminările muceniciei, întru Dumnezeu te bucuri, cu curăţia îndumnezeindu-te, prealăudată, şi cu rugăciunile tale dai luminare celor ce te laudă.
 
   Rănitu-te-ai de dorirea cea preadulce a lui Hristos, prealăudată, şi părăsind dezmierdările cele trupeşti, şi pe logodnicul cel pieritor, te-ai logodit cu Mirele tău, fecioară curată şi nevinovată.
 
 
   Luminându-ţi cugetul cu podoabe luminate, Ziditorul tuturor şi Dumnezeu, te-a învrednicit pe tine cămărilor cereşti, dănţuind ca o fecioară Muceniţă, de Dumnezeu înţelepţită.
 
   Fecioara merge în peşteră să nască pe Ziditorul firii, Care mai presus de fire a luat dintr-însa trup după Ipostas negrăit, ca să îndumnezeiască omenirea.
 
 
   Biserica cea stearpă a născut din păgâni, şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; minunatului Dumnezeului nostru să-i strigăm : Sfânt eşti Doamne !
 
   Daniil Te-a văzut Cuvinte, Piatră tăiată din munte fecioresc, Care ai zdrumicat cu puterea Ta capiştile idoleşti. Pentru aceasta cu frică Te slăvim.
 
   Magii de la răsărit povăţuiţi fiind de stea, Ție Împăratului tuturor daruri Ți-au adus Hristoase, smirnă, aur şi tămâie, minunându-se de smerenia Ta.
 
   Pe Spicul cel de viaţă purtător, ţarina cea nearată Îl duce să-L nască în cetatea Vitleemului Maria, Care hrăneşte sufletele tuturor celor ce strigă : Sfânt eşti Doamne.
 
 
   Făcutu-ţi-ai sufletul preasfânt locaş lui Dumnezeu, stăruind la dumnezeieşti Biserici totdeauna cu laude şi cu rugăciuni.
 
   Poftind a dobândi daruri mari, preacinstită, ai suferit durerile trupului ca în trup străin.
 
 
   Cu picăturile sângiurilor tale ai stins focul nedumnezeirii, şi cugetele credincioşilor le-ai adăpat Iuliano.
 
   Ca să scape pe oameni, Mântuitorul se naşte din cea Preacurată în Vitleem, primind înfășări ca un Prunc.
 
 
   Veselească-se de Tine, Biserica Ta Hristoase, strigând : Tu eşti puterea mea Doamne, scăparea, şi întărirea.
 
 
   Cu frumusețile fecioriei împodobindu-te fecioară, şi cu cununa muceniciei acum încununându-te Iuliano, dăruiești tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi în boli, şi mântuire celor ce se apropie către sicriul tău; că izvorăşte Hristos dumnezeiesc Dar şi viaţă veşnică.
 
 
   Fiind înfrumusețată cu bunătăţi date de la Dumnezeu, şi înflorită cu cinstita mucenicie, toată frumoasă şi fără prihană te-ai arătat cinstită. Pentru aceea Domnul ţi-a iubit acum frumuseţea, şi te-a pus în cămară de mire prealuminoasă, întru care dănţuieşti Iuliano cu Mucenicii, slăvind pe Hristos.
 
 
   Umpleţi-vă de bucurie toate marginile, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate; o minune negrăită ! Cel fără început se începe, şi se întrupează Cel fără de trup. Peştera primeşte înlăuntru pe Cel ce ţine împreună toate; Vitleeme bucură-te, şi dănţuieşte făptură întru această zi mai-nainte de praznic.
 
 
   Cela ce şade întru slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă : Slavă Hristoase puterii Tale.
 
   Sfântul vas cel purtător de Mir al cinstitei sfinţenii, în cetatea Vitleemului vine să-L deşerte; pe Acesta, Care dă sfinţenie nouă tuturor celor ce strigăm : Slavă Hristoase puterii Tale.
 
   Grăitorule de Dumnezeu Isaie, văzând împlinite cu lucrurile, proorociile tale, bucură-te şi dănțuiește; că Fecioara mai presus de fire a născut cu trup în peştera Vitleemului pe Cel neîncăput.
 
   Iisus cu trup Se naşte, şi în ani Cel fără de ani se vede Prunc, dezlegând greşelile mele cele învechite, şi cu negrăita sărăcie acum mă îmbogăţeşte, pe mine cel ce am sărăcit cu călcări de lege făcătoare de stricăciune.
 
 
   Având gândul întins către Domnul tuturor, nicicum n-ai băgat seamă întinzându-ţi-se trupul, şi bătându-se cumplit, Iuliano frumoasă fecioară.
 
   Biruit-a dragostea Stăpânului întunecarea trupului, prealăudată Muceniță; drept aceea ai defăimat şi averea şi logodnicul, şi ai ales chinurile cele de multe feluri.
 
 
   Pe tine Mieluşeaua cea nespurcată rupându-te vrăjmaşii ca nişte lupi cu chinurile, Muceniță, te-a făcut dumnezeiască jertfă, şi junghiere fără prihană lui Dumnezeu.
 
   Văzându-şi Născătoarea de Dumnezeu fecioria pecetluită după naştere, cuprinzându-se de mirare, strigă : Fiul meu ! Cum Te voi înfăşa acum, pe Tine care înfeşi marea cu îngrădire de nisip ?
 

   Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine Unul-Născut strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
 
   Din Fecioară S-a născut Dumnezeu Emmanuil, şi în iesle culcându-Se, a noastră de-a doua chemare a lucrat voind; a Acestuia Naştere cu bunăcredinţă mai-nainte să o prăznuim.
 
   Cuvântul Tatălui fiind fără început şi de o Fiinţă, în ieslea dobitoacelor culcându-Te, ne-ai dezlegat de necuvântare, pe noi care mai-nainte prăznuim cu bunăcredinţă a Ta Naştere.
 
   Fericită este rădăcina lui Iessei, ceea ce a odrăslit pe cea Curată, care a purtat Floarea cea dumnezeiască pe Hristos Domnul, a Căruia Naştere mai-nainte o prăznuim bucurându-ne.
 
 
   Pârâul nedumnezeirii celei păgâneşti l-ai uscat Muceniţă cu curgerile sângiurilor, care s-au vărsat fără dreptate, şi au stins focul înşelăciunii.
 
   Cu totul te-ai adus pe sineţi lui Dumnezeu, roşeala fecioriei făcându-o mai luminată cu vopselele sângiurilor.
 
 
   De frumuseţea Ta o Stăpâne fiind rănit sufletul fecioarei, a dispreţuit cele văzute, strălucind cu frumusețile pătimirii.
 
   Minune cu cuviinţă nouă ! Că Fecioara cea curată merge degrab în peştera Vitleemului, să nască pe Dumnezeu, Care S-a făcut Om.
 
   Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viaţa mea, Multmilostive.

   Prunc tânăr nouă pe pământ născându-Se, Cel mai-nainte de veci, din Tatăl negrăit a strălucit, şi pe toţi ne-a scăpat din călcarea poruncii celei dedemult, ca un Milostiv.
 
   Străine şi preaslăvite lucruri s-au auzit în cetatea Vitleemului, născându-Te Tu Cuvântul cel fără început; că păstorii cu îngerii Ți-au adus cântare, ca unui Stăpân.
 
   Steaua a vestit magilor pe Soarele dreptăţii, Cel ce S-a născut negrăit; a Căruia cinstită Naştere mai-nainte să o prăznuim veselindu-ne.
 
 
   Fiind rănită de dragoste dumnezeiască, strigai : Pe Hristos mă grăbesc să ajung pe Cel frumos cu podoaba; pentru aceea rabd chinuri neîncetate, veselindu-mă cu duhul.
 
   Gonaciul cel viclean poruncea să se întindă fără milă şi să se sfărâme mielușeaua Domnului, fiind cu inima întinsă către, Hristos, Soarele cel neapus.
 
 
   Mânecat-ai către Hristos, Soarele cel neapus, şi cu luminile Lui ţi-ai luminat sufletul şi inima, de Dumnezeu înţelepţită, şi te-ai mutat către Lumina cea pururea fiitoare.
 
   Cel ce a înfăşat marea cu negură, de voie Se naşte Ziditorul din pruncă, şi primeşte înfăşare ca un Prunc, ca să mântuiască lumea.
 
 
   Jertfi-voi Ție cu glas de, laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
 
   În Vitleem văzând cu scutece înfăşat pe Cela ce ţine tot pământul cu mâna Sa, cântări de praznic mai înainte să aducem celeia ce L-a născut; că se veseleşte ca o Maică ținând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
 
 
   Pe Fiul lui Dumnezeu Fecioara ţinându-L în braţe, cu sărutări ca o Maică sărutându-L, a grăit : Sămânţă n-am cunoscut întru zămislire, şi stricăciune n-am luat în naştere, şi acum curată sunt, precum mai-nainte, aşa şi după naştere. Pentru aceasta mă închin Fiule milostivirii Tale celei multe, şi slavei celei negrăite, care ai arătat spre mine. Pentru care mă şi bucur, ținând în braţe pe Fiul lui Dumnezeu.
 
 
Stih : Sabia este podoaba Iulianei.
Ca aceea ce i-a pricinuit strălucirea cununii.
În a douăzeci şi una zi,
Sabia pe Iuliana o sfârşi.

   Aceasta a fost în zilele lui Maximian împărat, fiică de părinţi bogaţi, care o au logodit cu oarecare Elersie boier mare de sfat, care vrând să facă nuntă, sfânta n-a primit, zicând : De nu te vei face mai întâi eparh al cetății, nu voi face nunta cu tine, şi dacă se făcu eparh, ea iarăşi îi zice : De nu te vei întoarce din legea idolilor la credinţa creştină, nu primesc nuntă cu tine. Deci el spuse tatălui toate, care neputând să o întoarcă din credinţa ce avea în Hristos, o a dat pe seama aceluiaşi eparh şi logodnic, ca să cerce după legile lor. Deci el despuindu-o şi bătându-o cu şaisprezece bice de vine de bou crude, şi spânzurându-o de cosiţe, o a ţinut până i s-a dezlipit pielea de pe cap, arzându-i coastele cu fiare arse, şi cu alt fier ars pătrunzându-i armurile; şi legându-i mâinile pe lângă coaste, a poruncit de o a tras în temniţă, şi stând ea la rugăciune, i s-a arătat vrăjmaşul tuturor în chip de înger, îndemnându-o să jertfească la idoli, şi să scape; iar sfânta gonindu-I, îl făcu de spuse fără voia lui cine era. Deci iarăşi aducându-o la eparhul, şi stând neschimbată din dragostea ce avea către Hristos, o a băgat într-un cuptor foarte ars, care stingându-se minunat, a făcut de au crezut cinci sute de bărbaţi întru Hristos, căror îndată le-au dat sfârşitul prin sabie, împreună cu o sută treizeci de femei. Iar Sfânta aruncată fiind într-o căldare fierbinte, i s-a făcut căldarea baie, care căldare topindu-se, şi vărsându-se afară a stricat pe păgânii cei ce stau împrejur. Deci biruind sfânta Muceniţă toate muncile, şi-a primit sfârşitul prin sabie. Şi când s-a logodit cu Elersie, a fost de şaisprezece ani, iar când s-a făcut mireasă lui Hristos prin mucenicie a fost de optsprezece ani.
 
    Tot în această zi, Sfinţii cinci sute de Mucenici, care s-au săvârşit de sabie în Nicomidia.
 
Stih : Pământul Nicomidenilor tăiaţi văzură, 
Cinci sute de Mucenici purtători de cunună,
 
    Tot în această zi, Sfintele o sută treizeci de femei, ce s-au săvârşit de sabie în Nicomidia.
 
Stih : Pus-au înaintea sabiei capetele împreună a două zecimi încincite. 
Întreite zecimi a femeilor Mucenițe cinstite.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Temistocles.
 
Stih : Zgârieturile cele prin cuie de fier ascuţite,
Lui Timistocles, ca şi când ar fi fost altul oarecarele de fier, erau suferite.
 
   Aceasta era pe vremea împărăţiei lui Deciu, din Mira Lichia, păstori de oi fiind. Deci ighemonul Asclipie pornind goana asupra creştinilor şi Sfântul Dioscorid, căutându-se fiindcă fugise la munte, cei ce-l căutau pe el, au aflat pe Timistocles, păscând oile, şi-l întrebară pentru Dioscorid, iar Timistocles, l-a ascuns pe acela, zicând că nu ştie unde este, şi s-a dat pe sineşi mărturisindu-se că este creştin. Şi propovăduind pe Hristos, înaintea ighemonului Asclipie, şi stând cu îndrăzneală, fost a bătut pe pântece până s-a spart. Şi pe lemn a fost spânzurat. Apoi fiind târât peste bolovani de fier, de care tot trupul i s-a pătruns şi aşa şi-a dat duhul la Dumnezeu.

   Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
 
 
   Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat, cu laudă strigând : Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
 
   Cum Te va încăpea peştera, pe Tine Care vii să Te naşti pentru noi, Cela ce eşti neîncăput ? Cum Te va alăpta Fecioara, Cela ce eşti Hrănitorul tuturor, Milostive Iisuse ?
 
   Cuvintelor vrăjitorului Valaam urmând magii, au alergat a se închină lui Hristos cu daruri, cunoscându-L pe Dânsul Împărat a toată suflarea.
 
   Fire omenească cea stearpă dă de toată fapta bună, bucură-te, şi dănţuieşte ! Că vine Hristos să se nască din Fecioară cu trup, ca să te arate pe tine bine roditoare de bunătăţi.
 
 
   Fără socoteală te aruncă nemilostivul judecător în căldare fierbinte, iar Domnul prin înger te păzeşte nevătămată, pe tine Muceniţă care L-ai cinstit pe Dânsul.
 
   Neîngrozindu-te, şi mai vârtos cu minte vitejească îmbărbătându-te, preacinstită Muceniţă, te-ai suit pe jăratec, răcoreală simţind şi strigând : Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
 
 
   Tu Mirelui ca nişte zestre ai adus adunarea şi poporul cel ce a crezut întru Hristos, risipind negura înşelăciunii cu facerile tale de minuni cele strălucitoare.
 
   Bucură-te loc al Celui neîncăput Maică Fecioară; că vei să-L naşti în peşteră, purtând trup, Preacurată; ca să îndrepteze zidirea mâinilor Sale.
 
 
   Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de buna-credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, şi i-ai învăţat să cânte : Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.
 
   Pe mine, cel ce m-am făcut pentru multe călcări de poruncă peşteră tâlharilor Hristoase, pentru milostivirea cea negrăită mântuindu-mă, ai binevoit în peşteră a Te naşte din Curata Fecioară.
 
   Scriindu-mi iertare desăvârşit, Te-ai scris cu porunca Cezarului, Tu, Făcătorul făpturii, împreună cu robii; laud mila cea nemăsurată a milostivirii Tale, Stăpâne.
 
   Luminat palat Stăpânului, cum ai intrat în peşteră prea mică, să naşti pe Împăratul, Domnul, Cel ce S-a întrupat pentru noi Preasfântă Fecioară, dumnezeiască Mireasă ?
 
 
   Avându-ţi ochiul şi sufletul tău sus către Dumnezeu, Cel ce poate mântui, cu dumnezeiescul Dar al Duhului, ai stins fierberile căldărilor Muceniţă, strigând cu credinţă cântarea tinerilor : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
 
   Ascultând cuvintele tiranului vrăjmaş, cugetătorii deşertăciunii cei ce erau vrednici de foc, de vie te-au băgat în foc Muceniţă, de care nu te-ai ars, fiind răcorită de dragostea Mirelui, cugetătoare de Dumnezeu, Iuliano.
 
 
   Stătut-ai înaintea judecăţii propovăduind pe Hristos Dumnezeu nemuritor, Care a răbdat răstignire şi a omorât rătăcirea, şi a dat viaţă nemuritoare credincioşilor, celor ce strigă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
 
   Domnul, Care şi-a pus scaunul Său pe nori, pe nor vine să Se nască nouă din Fecioară, ca să risipească norii cei întunecaţi ai păcatului, de la sufletele noastre, care strigăm Lui : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
 
 
   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi punerea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
 
   Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla ce ai purtat în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.
 
   Să dănţuim credincioşilor, să săltăm, şi cu un glas să strigăm : Vine mântuirea tuturor, Se apropie să Se nască Domnul, şi să mântuiască pe; cei ce cinstesc Naşterea Lui cu dumnezeiască înţelepciune.
 
   Ia-ţi psaltirea şi alăuta Sfinte Davide, şi dulce cântă : Casa Eufratului veseleşte-te, că Acela pe Care Tatăl din pântece L-a născut, întru tine luminat S-a născut, din Fecioară întrupându-Se.
 
   Ca picătura, ca ploaie mare S-a pogorât Stăpânul în pântecele tău, şi pământul cel uscat, adică uscăciunile nedumnezeirii le-a udat, şi mările înşelăciunii le-a uscat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.
 
 
   De patimile purtătoarei de chinuri Iulianei, cele pentru credinţă, s-au mirat îngerii, în ce chip cu firea femeiască a ruşinat, pe cel ce a omorât pe strămoaşa ei în rai.
 
   Ca o Muceniță împodobită şi fecioară mărită, ţi-ai împletit cununa dreptăţii după lege, călcând cu trupul pe cel fără de trup, şi te-ai făcut purtătoare de biruinţă.
 
   Pe tine rânduneaua cea înţelegătoare, turtureaua cea nestricată, şi porumbiţa ceea ce ai aripi poleite cu mucenicia, care ai zburat către Dumnezeu, şi te-ai odihnit, te cinstim.
 
 
   Înflorit-ai ca crinul în văile muceniciei, purtătoare de chinuri Iuliano, şi purtând fecioria ca un trandafir cu bun miros, te-ai făcut dumnezeiască mirosire Mirelui tău Celui înţelegător.
 
   Purtând pe Cela, ce toate le poartă, vii către Vitleem Fecioară, ca să-L naşti şi să-L culci în iesle, ca pe un Prunc; pentru ca cu deosebire să săvârşească ridicarea oamenilor.
 
 
   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
 
 
   Credincioşilor, să aducem acum cântări înainte-prăznuirii Naşterii cu credinţă; că merge şi Se apropie Hristos de Vitleem să Se nască ca un om din Fecioară, şi să Se arate Prunc cu scutece înfăşat, Cela ce este mai-nainte de veci.
 
   De cămara Ta cea de Mire, Cuvinte, dorind Muceniţa, a răbdat toată ispita chinurilor, cu ajutorul Tău; pentru rugăciunile ei Dumnezeule, rugămu-ne Ție, milostiveşte-Te spre sufletele noastre, şi ne mântuieşte.
 
 
   Vitleeme pământul Iudei împodobeşte-ţi intrările, că iată întru tine Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu, vine să nască în peşteră şi în iesle, pe Domnul meu şi Dumnezeu.
 
 
   Înţelepciunea cea ziditoare acum vine, norii prooroceşti se deschid, Darul înfloreşte, adevărul a răsărit, încetează vorbele cele întunecate ale umbrei; uşa Edenului s-a deschis, Adame dănţuieşte; Ziditorul nostru Dumnezeu, de bunăvoie S-a zidit.
 
   Cuvintele Proorocilor şi vedeniile plinindu-le, S-a născut cu trup, şi Cuvântul s-a întrupat, şi în ieslea dobitoacelor născându-Se S-a culcat. Aceasta este smerenia cea desăvârşită, aceasta este înfricoşata rânduială, pentru care cântăm : Împăratul lui Israil, Hristos, vine.
 
   Ca să curăţeşti de veninul stricăciunii, şi să înnoiești chipul meu cel dintâi, Te-ai întrupat, cu lapte Te-ai hrănit, şi cu scutece Te-ai înfăşat, Cela ce cuprinzi toate cu voinţa, Făcătorule de bine Cuvinte; Te laud Îngere al Sfatului Părintesc, prin Care eu mă fac nemuritor.
 
   Din sânurile Tatălui nedepărtându-Te, Om Te-ai văzut, şi pe mâini fecioreşti fiind ţinut, pe magi de la Persia prin stea i-ai chemat, care s-au închinat Ție, Împăratului şi Dumnezeu; ca să pierzi cu Duhul buzelor pe domnii păgânilor cei necredincioşi, şi să paşti pe poporul cel primit.
 
   Cuvântul, Cel ce este de o Fiinţă cu Tatăl, amestecare luând din curat sângele fecioresc, S-a zidit şi a crescut cu vremea, şi după aceea S-a născut în peşteră. Minune mare ! Îngerii se veselesc, oamenii cântă : Împăratul lui Israil Hristos vine.
 
   Proorociile vrăjitorului Valaam se plinesc, că cei ce se ţineau de înşelătoriile persieneşti, strălucindu-se de lumina stelei celei neobişnuite, cu daruri au însemnat pe Hristos, Soarele cel neapus, Dumnezeu Împăratul cel în Vitleem întrupat, şi de bunăvoie mort.
 
 
   Străluceşte steaua acum în peşteră, păstorii cu îngerii, magilor cu daruri, gătiți-vă a-L întâmpina.
 
 
   Ca să se plinească proorociile Proorocilor, în Vitleem S-a născut, şi Edenul a deschis celor din Adam, Domnul.
 
 
   Unge cu mir Vitleeme ieslea cea sfântă, că întru tine Stăpânul, va să-şi tindă razele Dumnezeirii Sale.
 
   Veniţi pământenii cu un glas, să lăudăm neîncetat pe Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu Maria; din care Hristos s-a născut.
 
 




   Tot pământul văzând pogorârea lui Dumnezeu, se veseleşte, magii daruri aduc, Cerul prin stea vesteşte, îngerii slavoslovesc, păstorii fluierând se minunează, ieslea primeşte ca un scaun în chipul focului. Bucură-te Maică văzând acestea !
 
   Lumină spre descoperirea neamurilor ai venit, îmbrăcându-Te cu asemănarea chipului meu, Fiul meu Cel fără început; Cela ce eşti naştere negrăită din Tatăl cel fără început; că vii cu sărăcia întru care Te-ai îmbrăcat, să îmbogăţeşti omenirea cea sărăcită; laud milostivirea Ta, Doamne.
 
   Ca pe un prunc văzându-Mă odihnind în braţele tale Maică, veseleşte-te, că am venit să scap toată lumea, şi pe Adam pe care am zidit, cel ce cu sfatul cel rău al şarpelui a gustat din pom, şi ca stricat a fost dat afară din desfătarea raiului.
 
 
   Cât sunt de frumoase faptele tale Muceniţă, cât sunt de lăudate nevoinţele tale, cât este de vestită, mărturisirea ta, cât sunt de multe minunile tale şi nenumărate semnele, prin care te măreşte în veci, Acela pe Care L-ai slăvit prin pătimitoare mădularele tale.
 
   Poftind curată buna laudă a celor ce se chinuiesc, te-ai nevoit să te asemeni râvnei lor. Pentru aceea ai suferit dureri foarte iuţi, şi acum cu dumnezeiescul Dar uşurezi toată durerea sufletelor şi a trupurilor noastre, ale celor ce cinstim nevoinţele şi durerile tale, prealăudată.
 
   Strălucit-ai cu adevărat mai mult decât soarele săvârşindu-ţi calea pătimirii tale, şi cu razele multelor minuni ale tale, luminezi cugetele tuturor, celor ce cu credinţă se apropie de dumnezeiescul tău sicriu; care izvorăşte ape dumnezeieşti, Anastasia Muceniță cea cu nume mare.
 
   Darul Învierii ai luat Anastasia prealăudată, chinuri suferind în privelişte; că mulţimea dracilor ai pierdut, şi adâncului mării i-ai dat, purtătoare de chinuri Muceniţă, ceea ce eşti vrednică de minune.
 
   Vitleeme împodobeşte-te, cântă cetate Sioane ! Bucură-te pustie, mai-nainte încredinţând bucuria ! Că steaua merge înainte în Vitleem, vestind pe Hristos, Cel ce va să Se nască. Şi peştera primeşte pe Cel neîncăput nicăierea, şi ieslea se găteşte să primească Viaţa cea veşnică. Acestuia toţi să-i cântăm, şi să-i strigăm : Mântuieşte sufletele noastre Iisuse, Dumnezeule, Cela ce Te-ai întrupat pentru noi.
 
 
   Vine Hristos, pe cel viclean să-l sfărâme, pe cei din întuneric să-i lumineze, şi să dezlege pe cei legaţi; mai-nainte să-L întâmpinăm.
 
 
   Cântaţi moştenirile neamurilor, laudă şi slavă, magii cu daruri, păstorii fluierând, cu grabă alergaţi.
 
 
   Munţii şi dealurile, văile şi câmpii, râurile şi toată făptura, slăviţi acum pe Ziditorul, Cel ce S-a născut.
 
   Numită fiind cu numele învierii lui Hristos celei purtătoare de viaţă; în multe feluri ai urmat cinstita viaţă a chemării. Şi firea întărindu-ți, şi îmbrăcându-te cu înţelepciunea, ţi-ai ţesut haină vopsită cu roşala sângelui tău; şi împărăteşte ținând ca un sceptru Crucea, împărăţeşti împreună cu Dumnezeu şi Mântuitorul, Anastasia preafericită. Pe Acesta roagă-L, ca şi pe noi să ne lumineze, cu dumnezeiască slava Lui.
 
   Isaie dănţuieşte, pe Cuvântul lui Dumnezeu primeşte; prooroceşte Fecioarei Maria, că rugul va să se aprindă, şi de foc, adică de raza Dumnezeirii, nu se va arde; Vitleeme împodobeşte-te, deschideţi uşa Edene, şi voi magilor mergeţi să vedeţi mântuirea în iesle înfăşată. Pe Acesta steaua L-a arătat deasupra peșterii, pe Domnul, Dătătorul de viaţă, Cel ce mântuieşte neamul nostru.
 
 
   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. 


   Găteşte-te Vitleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobeşte-te Efrata; că Pomul vieţii în peşteră a înflorit din Fecioară. Pentru că rai înţelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii, iar nu vom muri ca Adam. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut. 

 
   Cu tăiere s-a tăiat Marea Roşie, şi adâncul cel hrănit cu valuri s-a uscat, aceeaşi împreună făcându-se, celor fără de arme trecută, şi celor prea întrarmaţi mormânt. Şi cântare cuvioasă lui Dumnezeu s-a cântat; că cu slavă S-a preaslăvit Hristos Dumnezeul nostru.
 
   Cea pricinuitoare de viaţă şi atotstăpânitoare, înţelepciunea lui Dumnezeu cea nemăsurată, şi-a zidit eişi casă din Curata Maică, care nu ştie de bărbat; că în trupească casă îmbrăcându-Se, cu slavă S-a preaslăvit Hristos Dumnezeul nostru.
 
 
   Taine învăţând pe magi, cei ce au fost pârgă din păgâni, îi cheamă înţelepciunea lui Dumnezeu, pe cei mai-nainte necuvântători, ca să-i ospăteze în taină, în ieslea dobitoacelor fiind pusă masă de taină. La care aleargă cu daruri călătorind, steaua înainte strălucindu-le.
 
   Să auzim acum graiurile prooroceşti, cele pline prin Duhul; că Fecioara luând în pântece, vine să nască pe Cel ce a fost mai-nainte; pe Care magilor Cerul L-a arătat, şi păstorilor îngerii, ca pe Cel ce S-a arătat ca un Prunc.
 
 
   Domn fiind a toate şi Ziditor Dumnezeu, zidirea luişi o a unit, Cel fără patimă sărăcind; şi ca un prunc fiind purtat cu trup, în iesle sărăcească S-a culcat strigând : Mâncaţi trupul meu, şi întru credinţă vă întăriţi.
 
   Pe Hristos mântuirea, Cel ce vine să-şi verse sângele Său acum pentru lume, Irod se sălbăticeşte să-L omoare mai-nainte devreme, nebunindu-se mai-nainte de nebunia lui Pilat. Pentru aceasta cu îngrozitoare cruzime, mulţimea pruncilor a junghiat.
 
   Bărbatul nebun a zis, nu este Dumnezeu; acesta umplându-se de nebunia cea de istov, se bolnăveşte pentru uciderea lui Hristos, şi căzând în întunecata îndrăzneală, s-a întrarmat spre uciderea pruncilor celor ce nu ştiau de răutate, şi pământul cu sângiurile l-a spurcat.
 
   Mai-nainte văzând Proorocul taina Ta cea negrăită Hristoase, a strigat : Pus-ai tare dragoste de întărire Părinte Îndurate; că pe Fiul Unul-Născut Bunule curăţire în lume L-ai trimis.
 
   Ca ploaia pe lână, şi ca o picătură pe pământ, pogorându-Te la ceea ce Te-a născut Doamne, vii cu milostivire acum să Te naşti, şi cu oamenii să locuieşti. Că pe Tine Unul-Născut, curăţire în lume, Tatăl te-a trimis.
 
   Împărtăşindu-Te trupului omenesc Hristoase, din sămânţa lui Avraam, vii să dai Dar peste Dar şi să mântuieşti chipul, şi să-l faci fără stricăciune. Că pe Tine Unul-Născut, curăţire în lume, Tatăl te-a trimis.
 
   Băutura cea nouă, care David dedemult însetând a poftit să o bea, în peştera Vitleemului vine să izvorască, şi să potolească setea din sufletul lui Adam şi a lui David; din care după trup Se naşte Hristos.
 
 
   Cu legătura dragostei fiind legaţi, ca nişte iubitori de fraţi, să dăm slavă Celui ce stăpânește toate şi lumea foarte o iubeşte, Celui ce a dat mântuire pe Fiul Său cel iubit, Celui ce dă pace tuturor.
 
   Celui ce ţine apa cea din văzduh neţinută, înţelepciunea lui Dumnezeu, Care opreşte adâncurile, şi înfrânează mările, ca ploaia pe lână pogorându-Se, S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei.
 
   Pe magi, ucenicii vrăjitorului Valaam, îi cheamă Hristos spre cunoştinţă prin stea, şi Cel ce îmbracă Cerul cu nori, cu scutece se înfaşă şi în iesle Se culcă, Acela de Care se cutremură Heruvimii, şi în peşteră încape, Cel ce umple toate.
 
   Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat, şi viforul nemairăbdându-l, ca Iona strig către Tine, Stăpânul : Scoate-mă din stricăciune.
 
   Domn ştiindu-Te cerurile, spun slava ta Mântuitorule, prin stea chemând acum pe magi cu daruri spre cunoştinţa Ta, şi spre dumnezeiasca închinăciune.
 
   Întinăciunea de cine s-a atins, să o lepede, şi aşa curat fiind, de Hristos cel curat să se atingă, Care Prunc s-a culcat în iesle, şi curăţeşte adâncurile inimilor.
 
 
   Tinerii în Babilon, de văpaia cuptorului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii aruncându-se, fiind rouraţi, au cântat : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Clătind cu capul Irod, la cele rele mai-nainte privind, s-a îndemnat, vreme potrivită căutând, să omoare pe Hristos, Cel ce are putere peste viață şi peste moarte; pe Dumnezeu, Care este Domnul tuturor şi Stăpân făpturii.
 
   Câţi din voi sunteţi prieteni lui Hristos, fugiţi împreună cu Cel ce a fugit în Egipt, şi Acestuia drept să vă închinaţi cu dumnezeiască cuviinţă strigând, şi cu un glas să-L preaslăviţi.
 
   Cela ce nu este cu mine, împotriva mea lucrează, zice Hristos, şi Cel ce nu adună cu mine, asemănatu-s-a celui ce risipeşte. Pentru aceasta să ne înfricoşăm de trupească smerenia Lui.
 
 
   Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărățea; şi împreunându-se cu focul, de care nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cugetătorii de Dumnezeu cei împreună crescuţi, în Vitleem mergând înaintea Cuvântului, cu îngerii şi cu păstorii să vedem minune, înălţând slavă lui Dumnezeu celui ce este întru cei de sus; Celui ce dă bunăvoire oamenilor, şi pace. Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   De legea dragostei ţinându-ne, voinţa iubirii de fraţi să o primim; unul cu altul pace având, şi una împreună înţelegând, că Dătătorul de pace Hristos vine, ca să împace toate, şi să mântuiască pe cei ce strigă : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Cinstit-a cu cuvinte înşelătoare Irod cel fărădelege pe Hristos, Cel ce S-a născut; şi către magi s-a fățărnicit, ca şi cum şi el însuşi ar fi vrut să se închine. Dar nu s-a ruşinat gonind pe Dumnezeu cel ce se tăinuia, nici de prunci nu i-a fost milă, şi nu s-a înțelepțit a striga : Pe Domnul lăudaţi-L lucruri, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Din ospăţul Stăpânului, şi din masa cea nemuritoare în peştera cea săracă cu gânduri înalte, veniţi credincioşilor să ne îndulcim, cunoscând pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat negrăit; pe Care Îl slăvim.
 
   Mergeţi, zis-a Irod celor mai mari peste magi, de căutaţi pe Prunc, şi dacă Îl veţi afla, degrab să mi-l spuneţi; vicleşug în inimă meşteşugind. Dar s-a batjocorit înşelătorul, în deşert făcând fărădelege.
 
   Făcătorul, Cel ce S-a născut din Tatăl mai-nainte de veci, S-a născut din Fecioară, înţelepciunea şi Cuvântul şi puterea lui Dumnezeu fiind. Pentru aceasta pe însuşi Domnul îndoit ştiindu-L Dumnezeu şi Om, Îl slăvim.
 
   Precum Om Te-ai arătat cu firea, iar nu după nălucire, aşa Dumnezeu cu împărţirea răsplătirilor, pentru firea care ai luat Mântuitorule. Pentru aceasta cinstind dumnezeiască venirea Ta cea din Fecioară, pe Tine te slăvim.
 
 
   Făptura s-a luminat, că Ziditorul mai-nainte vine să Se nască în peşteră, pentru milostivirea cea negrăită. Păstori întâmpinați-L cu grabă; magi veniţi văzând minune înfricoşată, daruri în mâini ținând, şi zicând : Slavă Împăratului, Celui ce S-a născut, slavă Celui ce ne-a înnoit pe noi; Acestuia întrupat să ne închinăm ca unui Împărat al tuturor.
 
 
   Dumnezeiește se veseleşte făptura astăzi, că Hristos Domnul Fiul Dumnezeului meu, din Curata Fecioară, Se naşte, făcând tot neamul omenesc nemuritor, dezlegând şi blestemul strămoaşei Eva. Pentru aceasta ca Făcătorului de bine al nostru cântare să-i aducem.
 
 
   Din Persia împăraţii, aur, smirnă şi tămâie, Împăratului Celui ce S-a născut şi Dumnezeu au adus dedemult; iar noi acum mai-nainte prăznuind Naşterea Lui, cu bună cinstire, şi din suflet să-i aducem nădejde, credinţă şi dragoste, lăudând pe Fecioara.
 
 
   Pe Fecioara ceea ce a născut pe Cuvântul, Cel mai-nainte de veci; dreptul Iosif lăudându-o, a strigat : Văzu-te pe tine Biserica Domnului, purtând pe Cela ce a venit să mântuiască pe toţi oamenii, şi a arătat pentru milostivire, Biserici dumnezeieşti, pe cei ce-L laudă.
 
 
   Ca pe uscat umblând Israil cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.
 
   Din norul fecioresc Soarele cel mare ne-a răsărit nouă, Iisus, luminarea celor ce suntem întru întuneric, să-i cântăm Lui, Care S-a născut în Vitleem, spre mântuirea noastră.
 
   Aşteptarea neamurilor, Împăratul păcii vine, să ucidă pe luptătorul. Să ne sârguim a-l întâmpina pe Acesta, Care Se naşte în Vitleem spre mântuirea noastră.
 
   Prooroceştile glasuri cele dumnezeieşti se plinesc, înfricoşată arătarea lui Hristos mai-nainte însemnând; că Mieluşeaua se apropie să nască pe Mielul, Mântuitorul şi Domnul tuturor.
 
 
   Pe tine Porumbiţa Stăpânului cea curată, cea cinstită, fără prihană şi frumoasă între femei, ca pe ceea ce ai născut pe Domnul tuturor, te fericim cu credinţă, de Dumnezeu fericită.
 
 
   Laudă să trimitem lui Dumnezeu, Care va să Se nască cu trup din Fecioară, în cetatea Vitleemului, şi să Se pună în iesle ca un Prunc, ca să mântuiască neamul omenesc.
 
   Numai frumuseţea lui Hristos cea dorită căutând slăvită Anastasia ai trecut cu vederea frumusețile lumii, cu tăria gândului, şi te-ai învrednicit moştenirii celei nemuritoare, Muceniţă.
 
 
   Noaptea întunericului rătăcirii înțelepțește o ai trecut cinstită, luminându-te cu lumina Duhului; şi acum te-ai sălăşluit unde este Lumina cea dumnezeiască a Treimii Celei nezidite.
 
   Arătatu-s-a Dumnezeul cel nevăzut născându-Se din Maică Fecioară mai presus de fire, sărăcind Cel bogat pentru multa milostivire, ca să îmbogăţească pe oameni cu nemurirea.
 
   Nu este Sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
 
   Cela ce numai cu cuvântul ai întins Cerul, intri în peşteră să Te culci în ieslea dobitoacelor Hristoase, vrând să ne scapi pe noi de dobitocie pentru milostivire.
 
   Strigă Proorocul arătat : Dumnezeul nostru este Acesta, şi nimenea altul nu se va asemăna Lui; aflat-a toată calea științei, cu oamenii unindu-Se.
 
   Nu sufăr a Te privi Heruvimii şi cum Te suferă ieslea, Cela ce eşti neîncăput cu firea ? Pentru multa milostivire Te naşti din Fecioară pentru noi, Iubitorule de oameni, Doamne.
 
 
   Mai-nainte te-a văzut pe tine munte oarecând Daniil Proorocul, din care Piatra s-a tăiat, Născătoare de Dumnezeu, zdrumicând şi sfărâmând capiştile idolilor, Preacurată dumnezeiască Mireasă.
 
 
   Prunc înfăşat va să Te vadă pe Tine, Domnul cel nepipăit, culcat în iesle; săltaţi munţilor şi dealurile îmbrăcaţi-vă cu dumnezeiască bucurie, umplându-vă de lumină.

   Cu îndrăzneala bunei credinţe, ai stricat săgeţile cuvintelor, fiind îmbogăţită cu mântuitorul cuvânt, Anastasia; şi cu dumnezeiască dragoste îndreptându-ţi mişcările sufletului.
 
 
   Numai pe Domnul caut, strigai Muceniţă, numai de dragostea Lui mi-am legat sufletul, şi de strălucirile Lui cele prealuminate, merg a mă lumina din-destul, cu dreptatea gândului.
 
   Fecioară neispitită de nuntă, tu porţi întrupat pe Cela ce poartă în mâna Lui toată lumea; Care născându-Se Îl culci în iesle, văzându-Se Prunc, Cel mai-nainte de veci.
 
 
   Doamne, Cela ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc, şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doricilor, şi credincioşilor întărire, unule Iubitorule de oameni.
 
 
   Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, laudă cu îngerii şi cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
   Sfinţite cuvintele Proorocilor sfârşit iau; că iată Fecioara va să nască pe Dumnezeu cu trup, în cetatea Vitleemului, înlăuntrul peșterii; toată făptura îmbogăţeşte-te, bucură-te şi dănţuieşte ! Că Stăpânul tuturor a venit să vieţuiască împreună cu robii, scăpând din stăpânia celui străin, pe noi cei supuşi stricăciunii; şi se vede ca un prunc înfăşat în iesle, Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
   Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm  fecioară, ca pe Tecla cea cinstită, după vrednicie te cinstim; pentru că întru pomenirea ta se varsă izvoare de tămăduiri. Că tu ai luat Dar, ca ceea ce ai păzit poruncile Domnului, cu puterea Duhului.
 
 
   Mai-nainte prăznuirile Naşterii lui Hristos săvârşindu-te, să prăznuim credincioşilor şi după vrednicie toţi mai-nainte să întâmpinăm, ca şi magii daruri aducând fapte bune, şi să cântăm Dumnezeului nostru cântare nouă îngerească, Celui ce S-a născut în Vitleem mai presus de fire, din Fecioara fiica lui Dumnezeu; pe Care, toţi Îl slăvesc.
 
 
   Hristos este puterea mea Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, stricând : Din cuget curat întru Domnul, prăznuind.

   Iată a răsărit steaua de departe din Iacov, Care mai-nainte S-a vestit dedemult, Om făcându-Se Dumnezeu cel necuprins, şi Se vede înfăşat cu scutece.
 
   Domnul, mântuirea tuturor, Se vede Prunc, şezând în fecioreştile sânuri, Cel ce Se odihneşte în Sânurile Tatălui ca un Fiu.
 
   Închizându-te mie oarecând Edene pentru furarea mâncării, deschide-te, cel ce m-ai despărţit de a ta nepieritoare dulceaţă; că iată Se naşte acum Cel ce Se îmbracă întru mine.
 
 
   Proorocul Avvacum cu Duhul mai-nainte te-a văzut pe tine Fecioară, munte dumnezeiesc, umbrit cu bunătăţi, din care S-a arătat nouă Cel ce luminează sufletele noastre.
 
 
   Acum se plinesc graiurile celor ce proorocesc prin Dumnezeiescul Duh; căci Fecioara merge să nască în peşteră, pe Cel cu totul desăvârşit.
 
   Căutând cu înfocată dragoste lauda mucenicilor, o ai aflat, strălucindu-te foarte tare, cu gând fără de îndoială, ceea ce eşti cu suflet răbdător.
 
 
   Îmbrăcatu-te-ai cu haina cea ţesută din Darul cel de sus, cu dezbrăcarea trupului, purtătoare de nevoinţă, Muceniţă prealăudată.
 
   Din pântecele tău cel purtător de lumină, iese purtând trup, Împăratul Cel Ceresc, culcându-Se în iesle ca într-un scaun.
 
 
   Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greşelilor.
 
   Casa Eufratului Vitleeme, Domn va ieşi din tine întru Israil, Care va chema neamurile cele lepădate, precum mai-nainte a zis Miheea, cu Duhul fiind luminat.
 
   Ca să pască turma Sa cu tărie însuşi Iisus, din Fecioară va să Se nască, şi până la marginile pământului Se va înălța, Proorocul cel de Dumnezeu grăitor dedemult mai-nainte a vestit.
 
   Cu Duhul înţelepciunii, Duhul lui Dumnezeu, Duhul tăriei şi al sfatului, al științei şi al înţelegerii, cu Duhul temerii de Dumnezeu, să mă umple Fiul cel ce S-a născut din coapsele tale.
 
 
   Dumnezeu oamenilor asemănându-Se, a sărăcit trupeşte, ca să ne îmbogăţească pe noi cu slava Sa, şi în peşteră S-a născut cel necuprins. Deci pe Acesta cu gând drept să-L primim.
 
 
   Răsărit-a steaua Iudei, pornind spre închinăciune, de la pământul haldeilor pe cunoscătorii de stele, precum este scris.
 
   După lege te-ai nevoit, biruind pe cel fărădelege, Muceniţă pururea pomenită, cu puterea Duhului.
 
 
   Învierea lui Hristos închipuiești cu numirea surpând pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, prealăudată.
 
   În peşteră sub pământ merge să Se nască Hristos din Fecioară; veselească-se toată făptura.
 
 
   Marea vieţii văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea Multmilostive !
 
   Iată la ale Sale vine Hristos, să ne lipim de dânsul credincioşilor prin Har şi prin dumnezeieşti fapte bune, şi să-L primim fiind luminaţi la suflet şi la inimă.
 
   Rădăcină a odrăslit din Iessei, şi dintr-însa a ieşit Dumnezeul nostru, nădejdea neamurilor, odihna şi cinstea; precum dedemult a proorocit Isaia, dumnezeieşte fiind luminat.
 
   Faşele păcatelor mele celor multe le dezlegi, prin înfăşurarea scutecelor; mă îmbogăţeşti Iisuse al meu, pe mine cel cumplit sărăcit prin răutate, şi sărăceşti, născându-Te.
 
 
   Învăluiește viforul potrivnicelor gânduri, smerită inima mea, prin bântuielile viclenelor duhuri; alină-l cu mijlocirea ta de bine iubitoare Stăpână.
 
 
   Luând Milostivul firea noastră, Se vede ca un Prunc, Cel ce zămisleşte în pântece pe prunci, şi Se înfaşă şi este culcat în iesle, şi-mi dezleagă cu bunătatea Sa lanţurile patimilor celor cu multe împletituri.
 
   Cercând cu tărie nevoinţele Sfinţilor Mucenici cele pentru Hristos, slujind la trebuințele lor, şi spălându-le rănile, te-ai îmbogăţit Cuvioasă cu buna laudă, care vedeai că străluceşte pentru ei.
 
 
   Picături de vindecări verşi din ploile dumnezeieştilor daruri, şi râuri de patimi opreşti, şi ajuţi celor ce se primejduiesc cumplit, pururea pomenită Muceniţă a lui Hristos, cea cu numele dumnezeieştii învieri.
 
   Vindecând firea oamenilor cea stricată, prin călcarea poruncii cea dedemult, Se naşte Prunc tânăr fără stricăciune, şi şade în sânurile tale ca pe un scaun, ceea ce nu ştii de mire; fiind nedepărtat de părinteasca şedere a Dumnezeirii.
 
 
   Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, şi Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi, şi viața mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog : Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune.
 
 
   Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, la Biserica ta alergând, iau adevărate tămăduiri din dumnezeiescul Dar, cel ce locuieşte întru tine Anastasia; că tu, pururea izvorăşti lumii tămăduiri.
 
 
   Ceea ce eşti numită cu numele Învierii lui Hristos, pe mine cel căzut acum, înviază-mă cu rugăciunile tale picând în sufletul meu din minunile tale Muceniţă picături, şi arderea cumplitului păcat stingându-o. Că lumea mântuieşti totdeauna din multe feluri de patimi, de care şi eu sunt ispitit; că tu tuturor toate dându-le, lumii izvorăşti tămăduiri.
 
Stih : Anastasia şi arsă fiind, mare doctorie credincioşilor este,
Căci vindecând toată otrava, sănătate dăruieşte.
În a douăzeci şi doua zi,
Anastasia arsă în foc muri.
 
   Sfânta şi viteaza Muceniță Anastasia era în vremile împărăţiei lui Diocleţian, în oraşul Romei, fiică fiind unui elin, anume Prepecsestat, şi mama sa Fausta creştină fiind, şi dându-o la dumnezeiescul şi blagocestivul om, anume Hrisogon, de se învăţă de dânsul sfânta carte, iar credinţa în Hristos o învăţă de la maică-sa, şi o mărită după un elin, anume Puplie, a căruia împreunare suferea fără dragoste pentru necredinţa lui, prefăcându-se pururea că este bolnavă, şi nu primea a avea trupeasca împreunare cu dânsul, şi purta haine mai aproape sărăcești; se aduna pururea cu femei lipsite, şi slujea pe ascuns celor ce se chinuiau pentru Hristos, intrând pe la închisori, unde se aflau, scoţându-i din legături, şi ungându-le rănile cu untdelemn; şi dându-le bucăţele bune, numai o slujnică fiind cu dânsa. Deci pentru unele ca acestea, întâi se bagă la închisoare de bărbatul ei, după ce-i pricepu gândul, şi cele ce făcea şi de vreme ce acela avu cale a face pe mare, se înecă cu corabia. Iar sfânta văzându-se slobodă, îşi împărţi toată averea la săraci, şi slujea mai fără grijă, celor ce se chinuiau pentru Hristos, şi dacă-și luă sfârşitul vieţii lor, îi luă şi-i îngropă cu cinste, şi îndemnând pe mulţi spre mucenicie, şi pătimind şi la chinuri înaintea multor ighemoni şi aruncată fiind în mare împreună cu alte femei, mai pe urmă legată fiind la pari, şi băgată în foc a luat cununa muceniciei. Şi se face soborul ei la mucenicia sa, ce este aproape de intrările lui Domnin.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hrisogon de sabie s-a săvârșit.
 
Stih : Hrisogon grumazul spre sabie şi-a dat, 
Cel ce cu Duhul de aur, iar cu puterea de aramă s-a aflat.
 
   Hrisogon Mucenicul lui Hristos, se trăgea din Roma, pe vremea împăratului Diocleţian, era om cinstitor şi temător de Dumnezeu care a stătut şi dascăl, pomenitei mai sus sfintei Anastasia, precum am spus, atât la credinţa lui Hristos, cât şi la Sfintele Scripturi. Deci fiindcă atunci s-a pornit goană împotriva creştinilor de la Diocleţian şi Maximian, pentru care fiind prins şi acesta s-a pus la închisoare, şi atunci a scris către el uceniţa sa Anastasia, ca să se roage pentru dânsa. Iar mal vârtos să se roage, că de se va face bărbatul său Puplie creştin, să trăiască şi să se mântuiască; iar de nu se va face, să moară, şi să nu trăiască ca să cheltuiască bogăţia ei cu închinătorii de idoli; ci ea să o cheltuiască întru ajutorul sfinţilor Mucenici şi spre mângâierea săracilor, care aceasta s-a şi făcut, pentru că bărbatul său s-a înecat în mare, precum s-a zis mai sus. Ea însă cerceta pe sfinţii Mucenici, şi cheltuia banii săi întru îngrijirea pentru ei şi pentru săraci, şi îmbrăcându-se cu haine sărăceşti, mergea şi slujea sfinţilor prin închisori. Atuncea şi Diocleţian în Niceea aflându-se, a scris la Roma să se omoare toţi creştinii, iar Hrisogon să se aducă legat la Nicomidia, şi aducându-se să se golească, şi aşa prin sabie să-și dea sfârşitul, care s-a şi făcut, şi tăindu-i-se capul, purtător de cunună s-a suit la Cer.

    Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenice Teodota, şi a coconilor ei, care în foc s-au săvârşit.
 
Stih : Teodota împreună cu prea iubiţii săi fii suferă focul.
Cu dragostea lui Hristos, fierbând mai presus decât focul.
 
   Muceniţa Teodota era din Niceea Bitiniei, şi auzind cele pentru sfânta Anastasia, s-a dus la ea, şi petrecea împreună, având cu sine şi trei copilaşi ai ei. Iar mai-nainte sfânta aceasta a fost cerută spre însoţire de nuntă, de un boier oarecare Levcadie; ci nu s-a plecat, şi vrând ca să scape de el, l-a înștiințat să o aştepte puţin, şi apoi îi va face voia sa. Şi boierul aşteptând, ea şi-a împărţit averea sa la săraci, şi slujea prin închisori sfinţilor. Deci auzind Diocleţian, că toate închisorile, şi prăvăliile sunt pline de creştini, a poruncit, ca toţi într-o noapte să se omoare; unii prin foc, alţii prin apă şi alţii prin sabie. Atuncea Levcadie a dat pe sfânta Teodota şi pe copii ei oarecăruia Nichitie, ighemon Bitiniei, ca să o cerceteze pe ea. Iar Nichitie fiind mustrat de Evvod, întâiul ei fiu s-a mâniat; şi aprinzând mare cuptor de foc, a poruncit să arunce pe Teodota cu fiii săi într-însul; şi aşa săvârşindu-se, purtătorii de cunună s-au înfăţişat la Stăpânul Dumnezeu, câştigând fericirea cea veșnică şi neîmbătrânită.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Zoil.
 
Stih : Lăsând Zoil viaţa trecătoare,
În latura celor vii a aflat viaţă stătătoare.
 
    Tot în această zi, deschiderea uşilor Sfintei lui Dumnezeu Bisericii celei mari.
 
Stih : Bărbaţi sfinţiţi porţile lui Hristos au ridicat
Şi davidiceştile ziceri nouă ne-a însemnat.
 
    Tot în această zi, alergătura luminii Bisericii lui Dumnezeu.
 
Stih : Luminile împrejurul bisericii astăzi alergând,
Drumul dumnezeieştii lumini în totul, se află nouă însemnând.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
   Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cel cu totul desăvârşit S-a născut ca un Prunc, cu scutece înfășându-Se; Cel fără început a luat din Fecioara început, căutând a îndumnezei luarea. Să se bucure Cerul şi să se veselească pământul.
 
   Cu noi Dumnezeu va să se arate întrupându-Se; înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, cei ce v-aţi depărtat de viaţa noastră; iată chemarea noastră, Prunc în ieslea Vitleemului va să Se culce.
 
   Ca cu o porfiră împărătească în trup îmbrăcându-Se, vine acum din pântecele tău Împăratul păcii, Fecioară, să sfărâme pe vrăjmaşi ca un puternic, şi să împace viaţa noastră cea împresurată.
 
 
   Din toate neamurile pe tine te-a ales palat nespurcat, Împăratul care S-a sălăşluit în pântecele tău Fecioară; Căruia cântăm acum cu bunăcredinţă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Sus slavoslovesc cetele cele fără de trup, şi pe pământ oamenii ne închinăm, văzându-Te asemănat cu noi şi în iesle culcat, pe Tine, Hristoase Dumnezeul tuturor.
 
   Focul înşelăciunii l-ai întors în cenuşă, bărbăteşte arătând dragostea cea fierbinte care aveai către Stăpânul şi Mirele tău, de Dumnezeu înţelepţită.
 
 
   Ploi de vindecări verşi, încetând arsura bolilor, şi totdeauna găteşti pe popoare a cânta : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
 
   Minunea, care se săvârşeşte în tine Fecioară Maică, spăimântează tot cugetul; că vei să naşti pe Dumnezeu, şi să culci în iesle pe Cel neapropiat de Heruvimi, şi neîncăput cu firea.
 
 
   Din văpaie Cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci Hristoase cu singură voirea; pe Tine te preaînălţăm întru toţi vecii.
 
   Cuvintele Proorocilor celor de Dumnezeu grăitori acum s-au plinit; Fecioara se apropie să nască pe Domnul. Tot pământul să se veselească dănţuind, şi să se bucure întru toţii vecii.
 
   Razele dumnezeiescului Dar arătând şi oprind umbra legii, Dătătorul de lumină Iisus a răsărit; cei întunecaţi vedeţi lumină mare !
 
   Pe mine cel ce m-am făcut peşteră tâlharilor, Doamne cel ce Te-ai născut în peşteră, arată-mă casă a Ta şi a Tatălui, şi a Dumnezeiescului tău Duh ca să Te slăvesc întru toţi vecii.
 
 
   Cereasca Stea din pântecele tău a răsărit, şi pe astronomi i-a îndemnat să o vadă, care cu cunoştinţa ei s-au luminat întru Duhul, Preacurată Fecioară pururea binecuvântată.
 
 
   Cela înaintea Căruia slujesc mii, şi întunerece de mii de îngeri Îl poartă, pe Care Îl laudă toate, Se naşte în peşteră; bine-L cuvântaţi lucrurile neîncetat ca pe Domnul.
 
   Locaş Treimii te-ai arătat Anastasia, zăbovind în locaşuri dumnezeieşti, întru rugăciuni şi în posturi. Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
 
   Întărindu-te cu cuvintele cele foarte tari ale luminatului Hrisogon, ai călcat semeția cea fără putere a idolilor, nevoindu-te vitejeşte.
 
   O de Dumnezeu dăruită Fecioară, naşte-vei Prunc pe Făcătorul veacurilor, Domnul cel neschimbat, în cetatea Vitleemului, pentru nespusa milostivire.
 
 
   Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
 
 
   Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
 
   Iată a venit Hristos chemarea tuturor, curăţirea, lumina, mântuirea cea desăvârşită; vistieria cea de mult preţ se ascunde înlăuntrul peșterii; cu care îmbogățindu-se magii, aur ca unui Împărat aduc.
 
   Păstorii lui Hristos privegheați, şi veniţi cu gândul în cetatea Vitleemului, şi lui Dumnezeu întru cei de sus strigaţi : Slavă şi mărire Celui ce bine a voit a Se arăta Prunc pentru noi, cu bunătatea.
 
   Cu trupul în scutece înfășându-Te, Cela ce înfăşori marea cu negură, Iisuse al meu, legătura răutăţii o ai rupt, şi cu dreptatea ai legat pe toți cei dezlegaţi din asuprelile luptătorului.
 
 
   Cămară, şi scaun Împăratului, munte al lui Dumnezeu, şi cetate aleasă, raiule, norule cel cu totul luminos al Soarelui, luminează sufletul meu, gonind norul fărădelegilor mele celor multe, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.
 
 
   Săltaţi munţi cu veselie, şi dealuri încingeţi-vă cu bucurie; acum Fecioara se apropie să nască pe Domnul.
 
   Zi de veselie îţi săvârşeşte ţie lumea Anastasia, mărindu-ţi pomenirea Cuvântul, pe Care L-ai preaslăvit cu sângiurile tale.
 
 
   Cu lumină preacurată fiind strălucită acum, cere cu rugăciunile tale să ne luminăm de sus toţi, Muceniţă de Dumnezeu dăruită.
 
   Toată zidirea să se veselească acum luminat, că Născătoarea de Dumnezeu merge să nască pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Om făcându-Se.
 
 
   Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărturisim, prin tine fiind mântuiţi Fecioară Curată; cu cetele cele fără de trupuri slăvindu-te pe tine.
 
 
   Cu bucurie şi cu toată frica suflete şi inimă găteşte-ţi intrarea, că iată la uşă Împăratul vine ca un Om; Cel fără început, început luând sub ani, firea cea căzută din Adam înnoind, ca un Iubitor de oameni, Dumnezeu.
 
   Fecioară Muceniță mărită, lauda purtătorilor de chinuri, Anastasia preaînţeleaptă, nu înceta a ruga pe Cel ce din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu cea Curată, vine să Se nască în peşteră şi în iesle, ca să dea dezlegare de păcate, celor ce săvârşesc preasfântă pomenirea ta, şi te cinstesc cu dragoste.
 
 
   Naşterea lui Hristos cea din Fecioară mai-nainte o vesteşte pomenirea ta cea de lumină purtătoare, Muceniță Anastasia; în Vitleem pe magii de la Persia chemându-i cu daruri; chemând acum şi pe păstori cu îngerii spre cântare. Că tu singură ca nişte aur şi tămâie şi smirnă te-ai adus Stăpânului tău, pătimind de Dumnezeu gânditoare.
 
 
   Acum arătările cele dedemult se dezleagă; că Fecioara a primit în pântece, şi Piatra din munte S-a tăiat, şi toiagul lui Iessei a odrăslit, şi roua lui Ghedeon acum pe pământ S-a vărsat; popoare să strigăm : Împăratul lui Israil, Hristos vine.
 
   Întru străina naştere, străine lucrurile se văd; cum Cela ce şade împreună cu Tatăl întru cele de sus, în ieslea dobitoacelor născându-Se Se culcă ? Cum Cel nepipăit Se înfaşă în scutece ? Cum Cel ce este pretutindenea, în peşteră încape ? Popoare să strigăm : Împăratul lui Israil, Hristos vine.
 
   Cela ce a făcut minuni, şi Egiptul a bătut, Cel ce a plouat mană poporului celui nemulţumitor, S-a întrupat, cu lapte S-a hrănit, şi Prunc văzut fiind, a fugit de Irod gonitorul, ca pe un nor de Maica Fecioară fiind purtat; precum Isaia cel văzător de Dumnezeu mai-nainte L-a văzut.
 
   Prunc Se naşte de bunăvoie, Cela ce este Împărat mai-nainte de veci, şi Fiu S-a dat nouă, auziţi neamuri ! Israile ascultă ! Înţelegeţi şi vă plecaţi; că cu noi este Cel ce zdrumică şi vântură de pe pământ împărăţia şi stăpânia, care nu L-a ascultat.
 
   Toiag de taină odrăslind Marie, înflorit-a Curată din tine floare Stăpânul care a zidit veacurile, şi ţine toate; pentru Care te-ai arătat de Dumnezeu Născătoare. Deci la bucuria ta adunându-ne, strigăm : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 
   Astăzi popoare, se cheamă Eva din înşelăciunea cea întunecată a amăgitorului, că Hristos din Fecioară, Se întrupează ca Om; Care şi pe Adam chemând, a şters blestemul prin Fecioara; popoare să zicem : Binecuvântat eşti Cel ce vii Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 
 
   Străluceşte steaua acum în peşteră; păstorilor cu îngerii, magilor cu daruri, a-L întâmpina bine gătiţi-vă.
 
 
   Se apropie Hristos, steaua înainte străluceşte, mulţimea cerească priveşte, oastea puterilor celor înţelegătoare.
 
 
   Bucură-te Vitleeme, Păstorul a venit, Cel ce mântuieşte pe Israil, nu vei mai fi mic între stăpânii Iudei.
 
   Astăzi ziua cea mai-nainte de praznicul întrupării lui Hristos Dumnezeu, şi prăznuirea prealăudatei Mucenițe Anastasia, împreună au strălucit. Iar Fecioara merge în Vitleem să culce în ieslea dobitoacelor Prunc înfăşat, pe Cel ce ne-a scăpat din blestemul cel dedemult, şi a mântuit sufletele noastre.
 
   Nu te mâhni Iosife privind pântecele meu, că vei vedea pe Cel ce Se va naşte din mine, şi te vei bucura, şi ca unui Dumnezeu te vei închina, grăia Născătoarea de Dumnezeu către logodnicul său, vrând să nască pe Hristos. Pe aceasta să o lăudăm zicând; Bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi.
 
 
    Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii Cântarea a 3-a, cu irmosul pe 4, Şi al sfintei Cântarea a 6-a a pe 4. Apostolul către Galateni : Fraţilor mai-nainte de venirea credinţei... Evanghelia de la Luca : În vremea aceea, rugă pe Iisus oarecare din farisei... CHINONICUL : Întru pomenire veşnică va fi dreptul...





   Glasul Isaiei se plineşte, că iată Fecioara pe Cel necuprins, poartă cuprins în pântece cu trupul, şi cu preaslăvire vine să-L nască; de Dumnezeu primitoare peşteră bine te înfrumusețează, Vitleeme găteşte-te, că Împăratul te-a ales pe tine spre lăcaş. Primeşte iesle pe Pruncul Hristos cel înfăşat, Care va să dezlege legăturile oamenilor pentru bunătate.
 
   Norul cel luminos şi însufleţit, care poartă Ploaia cea cerească, vine acum să o verse pe pământ, ca să adape faţa lui. Primăvara Darului, Rânduneaua cea înţelegătoare purtând în pântece, cu cuvânt negrăit, va să nască, risipind iarna nedumnezeirii. Palatul cel curat şi nespurcat, aduce pe Împăratul în peşteră întrupat.
 
   Scrisu-te-ai împreună cu robii Stăpână, vrând să rupi zapisul greşelilor, şi să scrii în cartea vieții pe toţi cei omorâţi prin viclenia şarpelui. Fecioara Te poartă, pe Tine, Cela ce toate le porţi, pe Tine, Cel înfăşurat cu trup muritor, Cela ce bine ai voit a Te sălăşlui în peşteră mică; pe Tine, Care după ce Te-ai născut, Te-au lăudat cetele cele de sus îngereşti cu dumnezeieștii păstori, spăimântându-se de puterea Ta.
 
 
   Zecimea cea de Dumnezeu chemată, candela cea cu zece lumini, care cu dumnezeieştile străluciri luminează plinirea Bisericii, stâlpii cei nemişcaţi, stelele cele luminoase, care au făcut pământul Cer, prin luminările nevoinţelor celor mari, să se laude astăzi cu mare glas, cu laude sfinţite.
 
   Să se laude Teodul şi Zotic, Pompie, Vasilid şi Evpor, Agatopus şi Satornic, Ghelasie şi dumnezeiescul Evarest, şi dimpreună cu ei Evnichian; să se cinstească acum cu cântări, limanurile cele cu totul liniştite ale celor ce sunt în furtuni; care au înfruntat rătăcirea în privelişte şi au luat cununile biruinţei.
 
   Pe odraslele Cretei, întăririle Bisericii şi înfrumusețările credincioşilor cele neveştejite, cinstite florile raiului cele cu dulce miros, pe junghierile cele bineprimite ale lui Hristos şi frumoase, pe darurile Bisericii cereşti, să lăudăm pe nevoitori, pe zecimea cea sfântă a Treimii.
 
   Creta mai-nainte prăznuieşte astăzi Naşterea lui Hristos, întru pomenirea purtătorilor de chinuri; pentru aceasta cu rugăciunile lor Doamne mântuieşte sufletele noastre.
 
   Vitleeme pământul Iudei, vieţuirea cea după trup, luminat împodobeşte-ţi dumnezeiasca peşteră, în care Dumnezeu va să Se nască trupeşte, din Sfânta Fecioară, care nu ştie de bărbat; ca să mântuiască neamul nostru.
 
 
   Înțelepciunea lui Dumnezeu cea nemăsurată, casă eiși mai presus de minte şi minunată din Fecioară şi-a zidit, şi în peşteră, şi în ieslea dobitoacelor cu trup va să Se nască, mai presus de gând.
 
 
   Arătatu-te-ai Proorocilor Hristoase, pe cât era cu putinţă a Te vedea pe Tine, Ziditorul, şi în vremile cele de apoi Te-ai arătat tuturor oamenilor, în cetatea Vitleemului, Om făcându-Te.
 
   Înconjurat-a steaua, vestind astronomilor pe Soarele slavei, Hristos, în cetatea Vitleemului şi îngerii acum binevestesc păstorilor; cu care împreună să alergăm, gânditorilor de Dumnezeu.
 
   Prăznuirea mucenicilor cea mai-nainte de praznic, astăzi a sosit, care mai-nainte ne înseamnă nouă ziua cea de Naştere, şi pe Soarele cel din Soare, pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat din Fecioară cu trup, mai-nainte Îl vesteşte, cei zece Mucenici, care în Creta tare au pătimit, şi au luat din Cer, cununi de biruinţă; către care să strigăm : Adunare sfântă aleasă, rugaţi pe Hristos, Sfinţilor Mucenici, pentru cei ce săvârşesc cu credinţă preacinstită pomenirea voastră.
 
   Bine te împodobeşte Vitleeme, că s-a deschis Edenul, găteşte-te Efrato, că se înnoieşte Adam, împreună cu Eva; că blestemul s-a dezlegat, mântuirea în lume a înflorit, şi sufletele drepţilor bine se împodobesc; şi ca un dar bineprimit în loc de mireasmă aducând cântare, să luăm mântuire sufletească şi nestricăciune. Că iată Cel ce va să Se culce în iesle, mai-nainte porunceşte să săvârşească cântare duhovnicească, cei ce strigă neîncetat, Doamne slavă Ție !
 
 
   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. 

 
   Creta cea mult minunată să o cinstim, ceea ce a înflorit flori cinstite, pe mărgăritarii lui Hristos, stâlpările mucenicilor; că zece sunt cu numărul fericiţii, şi toată mulţimea dracilor au ruşinat. Pentru aceasta şi cununi au luat mucenicii lui Hristos, cei cu suflet răbdător.
 
   Găteşte-te Vitleeme, deschisu-s-a tuturor Edenul, împodobeşte-te Efrata; că Pomul vieţii în peşteră a înflorit din Fecioară. Pentru că rai înţelegător pântecele aceleia s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din Care mâncând vom fi vii, iar nu vom muri ca Adam. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.
 
 
   La Tine mânec, Cela ce prin milostivire Te-ai micşorat pe Tine neschimbat pentru cel căzut, şi chip de rob din Fecioară ai purtat, Cuvinte al lui Dumnezeu; dă-mi pacea Ta, Iubitorule de oameni.
 
   Spălându-ne gândurile, şi mai-nainte curățindu-le cu împărtăşirea tainei înfricoşatei rânduieli, cu trupul şi cu sufletul la cetatea Vitleemului să ne suim, şi să vedem pe Stăpânul născându-Se.
 
   Vedeţi prieteni şi nu vă temeţi, că Irod cel fără de minte în zadar se întărâtă, ca să ucidă pe Ziditorul, Cel se S-a născut; căci El, ca Cel ce are putere peste viaţă şi peste moarte, viază şi mântuieşte lumea ca un Iubitor de oameni.
 

   Chipul răutăţii celei potrivnice lui Dumnezeu, dumnezeieștii Tineri l-au defăimat; iar asupra lui Hristos întărâtându-se Irod se sălbăticește, şi se sfătuiește cele deşarte, şi gândeşte a ucide pe Cela ce ţine viaţa în mână; pe Care toată făptură bine-L cuvintează, slăvindu-L în veci.
 
   De la ochi somnul lenei toţi credincioşii să-l lepădăm, şi întru rugăciuni să priveghem, gonind ispitele cele de la vicleanul; şi cu păstorii văzători slavei lui Hristos, să ne arătăm, Celui ce S-a născut. Pe Care slăvindu-L, Îl laudă toată făptura.
 
   Cuvânt spurcat a ieşi din buze, să-l oprim noi credincioșilor, şi învățându-ne, cuvinte de laudă să le aducem lui Hristos, Celui ce ne-a dezlegat pe noi din dobitocie, în ieslea dobitoacelor culcându-Se. Pe Care bine-L cuvintează toată făptura, slăvindu-L în veci.
 
   Adâncul înţelepciunii şi al ştiinţei Ziditorului, cine din oameni îl va putea cerca ? Noianul judecăţilor lui Dumnezeu, care înţelept îl va ajunge ? Căci cerurile plecând, cu oamenii purtător de trup a vieţuit. Pe Care bine-L cuvintează toată făptura, slăvindu-L în veci.
 
   A ne lepăda de patimile trupeşti, şi de somnul lenei, să ne nevoim, şi de grijile cele duhovniceşti să ne ţinem, înţelepţii lui Dumnezeu, vrednici pe noi înşine puindu-ne cu fapte bune înaintea Stăpânului, Celui ce S-a născut; pe Care bine-L cuvintează toată făptura slăvindu-L în veci.
 
   Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai slăvită fără asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut; pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
 
   Porunca cea pierzătoare a vrăjmaşului celui cumplit ce a tulburat Naşterea lui Iisus, ucidere a făcut pruncilor celor fără de răutate; iar noi pe Cel ce S-a născut, Îl cinstim cu credinţă.
 
   Legile cele fireşti stricându-le, şi dumnezeieştile aşezăminte lepădând cumplitul Irod, pe maici fărădelege le-a lipsit de fii, şi pe prunci i-a omorât fără de vină, pentru viaţa tuturor.
 
   Neamurilor s-a deschis uşa Edenului, născându-Se în peşteră Mântuitorul, şi izvorul nemuririi celor însetaţi izvorăşte, Domnul slavei pe Care Îl cântăm.
 
   Înconjurat-au îngerii ieslea ca pe un scaun de Heruvimi, că peştera Cer o vedeau, culcându-Se într-însa Stăpânul, şi slavă întru cei de sus lui Dumnezeu ! au strigat.
 
   Vitleeme gătește-te spre întâmpinarea Fecioarei Maria, Maicii lui Dumnezeu; că iată vine la tine purtând Prunc pe Hristos cel împreună fără început cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pe Care în peşteră va să-L nască, şi după naştere iarăşi va rămâne Fecioară.
 
 
   Din Persia împăraţii, aur şi tămâie şi smirnă, Împăratului şi Dumnezeu, Celui ce S-a născut, i-au adus dedemult, iar noi acum mai-nainte prăznuind Naşterea Lui, cu creştinesc gând din suflet îi aducem : Credinţă, nădejde şi dragoste, lăudând pe Fecioara.
 
 
   Pe Cela ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, în iesle fiind acoperit, Îl caută Irod să-L omoare. Iar noi cu magii să glăsuim : Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a preaslăvit.
 
   Domn din Iuda iată a lipsit, că Acela care Se rânduise, precum mai-nainte S-a scris, aşteptarea neamurilor, Iisus Hristos a venit, şi în peşteră Se naşte pentru milostivirea cea prea multă.
 
   Vitleeme veseleşte-te cetatea Iudei, că întru tine Se naşte Hristos Domnul; lumea să sălteze primind mântuire; să dănţuiască toată făptura, prăznuind.
 
   Vrând să mântuiască Cel Preabun neamul omenesc, în pântecele Fecioarei, care n-a ştiut de nuntă, S-a sălăşluit, şi iată vine să Se nască; Acestuia să ne închinăm, că cu slavă S-a preaslăvit.
 
 
   Să cântăm Domnului, Care a unit pe Sfinţii Mucenici cu credinţa cea fără prihană, şi i-a întrarmat întru nădejde împotriva vrăjmaşului celui începător de rele, şi i-a unit pe toţi cu legătura dragostei.
 
   Stelele cele nerătăcite ale Soarelui celui înţelegător, ca unii ce au luminat de la răsărit, au mers înaintea călătoriei stelei lui Hristos, Celui ce S-a născut aducând luminată prăznuirea lor, ca un praznic înaintea Naşterii lui Hristos.
 
   Filozofii cei din Persia au adus daruri lui Hristos, Celui ce S-a născut în Vitleem, iar acum purtătorii de nevoință au adus Celui născut jertfă mai-naintea prăznuirii, ca smirna sângiurile, ca aurul credinţa, ca tămâia sufletele lor.
 
   Cu credinţa lui Teodul, şi cu dragostea lui Zotic, Pompie şi Satornic, s-au încununat cu ei Evpor, Agatopus, Ghelasie, Evarest şi Evnichiano, dimpreună cu ei şi Vasilid cel împreună nevoitor.
 
   Fiinţa cea mai presus de gând şi neîmpărţită, Se laudă în trei Ipostasuri osebite şi întru o Dumnezeire neamestecată şi nedespărţită; că Aceiași este şi se numeşte Treime şi Unime, neamestecată şi nedespărţită.
 
   În Vitleem Se naşte şi deschide Edenul, Domnul, Care S-a născut din Fecioară, netâlcuit; ieslea şi peştera se găteşte Ziditorului, magii îşi împodobesc darurile pentru Stăpânul Dumnezeu, şi steaua mai-nainte propovăduiește lumina.
 
 
   Pe Tine, Cela ce ai spânzurat pe ape tot pământul fără ţinere, făptura văzându-Te născut în peşteră de multă spaimă S-a cuprins strigând : Nu este Sfânt, fără numai Tu, Doamne.
 
   În chip de rob a Te îmbrăca ai voit, ca să mă izbăveşti pe mine din robia celui viclean; slăvesc milostivirea Ta Cuvinte cel împreună fără de început cu Tatăl şi de o Fiinţă; slavă rânduielii Tale.
 
 
   Căutându-mă pe mine cel ce am rătăcit, Iubitorule de oameni, şi peşteră m-am făcut tâlharilor prin fapte neroditoare, acum ai venit din Fecioară, să Te naşti Stăpâne; slavă Cuvinte venirii Tale.
 
 
   Luptă straşnică au săvârşit vitejii Mucenici ai lui Hristos, şi au biruit trufia tiranilor.
 
   Luminătorii cei de, gând ai Bisericii strălucind lumină cuvântătoare, luminează stricăciunea inimilor noastre.
 
   Doamne Cela ce ai întărit pe Sfinţi să rabde fără frică durerile, scapă de primejdii şi de nevoi, pe cei ce Te laudă pe Tine.
 
 
   Ca Serafimii să lăudăm Treimea, strigând dimpreună cu îngerii neîncetat : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Treime Dumnezeu.
 
   Primind în pântecele tău pe Unul din Treime, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, L-ai născut netâlcuit, precum El singur ştie.
 
 
   Arcul vrăjmaşului ai sfărâmat, şi pavezele le-ai zdrobit, cu tăria Ta Stăpâne Hristoase, Cela ce eşti întărirea noastră; Sfânt eşti Doamne.
 
 
   Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peşteră negrăit; dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii şi cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
   Sfinţite cuvintele Proorocilor sfârşit iau; că iată Fecioara va să nască pe Dumnezeu cu trup, în cetatea Vitleemului, înlăuntrul peşterei; toată făptura îmbogăţeşte-te, bucură-te şi dănţuieşte ! Că Stăpânul tuturor a venit să vieţuiască împreună cu robii, scăpând din stăpânia celui străin, pe noi cei supuşi stricăciunii; şi Se vede ca un prunc înfăşat în iesle, Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
   Păzitorii Cretei cei luminaţi şi cinstiţi, tare pătimind, au biruit cu credinţa pe şarpele începătorul răutăţii, şi după lege s-au încununat. A acestora astăzi pomenirea cea vrednică de laudă prăznuind, slăvim cu mare glas pe Domnul tuturor.
 
   Bucură-te Sioane, Vitleeme împodobeşte-te, Atotţiitorul steaua înainte trimiţând, a vestit smerenia Lui cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură puterile cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioară fără de schimbare, unul Dumnezeul nostru.
 
 
   Venirea Ta cea din Fecioară mai-nainte văzându-o Avvacum, spăimântându-se a strigat : Tu întrupându-Te de la amiazăzi vei veni Mântuitorule, spre a chema pe Adam cel lepădat.
 
   Norul cel luminos, vine să răsară din pântece de Maică pe, Hristos, Soarele dreptăţii; Care a luminat tot pământul cu dumnezeieştile raze.
 
   Dumnezeu oamenilor asemenea S-a arătat, în peşteră S-a născut şi a sărăcit cu trupul, ca pe noi să ne îmbogăţească. Pe Acesta credincioşii cu gând curat să-L primim.
 
   Iată Hristos se naşte în cetatea Vitleemului, ca să ne deschidă nouă Edenul cel încuiat mai-nainte prin neascultare, prin furtul şarpelui; să prăznuim dumnezeieşte.
 
 
   Sosit-a pomenirea mucenicilor înaintea praznicului, însemnând mai-nainte prăznuirea Naşterii Mântuitorului.
 
   Pomenirea mucenicilor cea de peste an, a deschis mai-nainte uşile cele dinaintea arătării Mântuitorului.
 
   Aprinsu-s-a făclia cea de zece lumini a purtătorilor de chinuri, vestind steaua lui Hristos, Care s-a născut.
 
 
   Prea lămuriţi s-au arătat Sfinţii în cuptorul durerilor, ca aurul în topitoare.
 
 
   Maică Preacurată, binecuvântată Fecioară, păzeşte de toată nevoia pe cei ce te laudă pe tine.
 
 
   La tine mânec, Cela ce prin milostivire Te-ai micşorat pe Tine neschimbat pentru cel căzut, şi chip de rob din Fecioară ai purtat, Cuvinte al lui Dumnezeu; pace dă-mi mie Iubitorule de oameni.
 
   Toată inima pământenilor să sălteze, să se veselească făptura ! Domnul se naşte din Curata Fecioară în peştera Vitleemului, şi magii îi aduc daruri vrednice.
 
   Poporule care şedeai dedemult în umbra morţii, vezi Lumina cea răsărită ţie din Fecioară, şi de multă veselie te umple; slăvind pururea pe Cuvântul cel ce a sărăcit.
 
   În peşteră mică vii să încapi, Cela ce eşti neîncăput după fire; ca pe mine cel micşorat prin călcarea poruncii, să mă măreşti pentru îndurarea cea nemăsurată. închinu-mă milostivirii Tale îndelung-răbdătorule.
 
 
   Mucenicii prin nevoinţa mărturisirii lor, propovăduiesc în lume pe Hristos, Soarele cel din Soare, Care s-a arătat nouă cu trup din Fecioară.
 
   Viţe ale lui Tit şi ale lui Carp, v-aţi arătat mucenicilor ca cei ce aţi odrăslit din sădirea lui Pavel, aducând lui Hristos din buzele voastre roduri de mărturisiri.
 
   Părtinitorii păcii şi vrăjmaşi războinicilor, Sfinţilor Mucenici, faceţi cu rugăciunile voastre să ni se dea tuturor pace şi ferire de răutăţi.
 
 
   Fiind Biserica lui Hristos ca într-un război de noapte, v-aţi arătat celor despre pământ ca nişte luminători luminaţi, gonind noaptea necunoştinţei, cu raza luminilor voastre.
 
   Răsărit-a în Vitleem, Hristos lumina tuturor, din Maică Fecioară, strălucind în lume lumina; care ca ziua străluceşte credincioşilor, ca şi, steaua filozofilor.
 
 
   Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat, şi viforul nemai-răbdându-l, ca Iona strig către Tine, Stăpânul : Scoate-mă din stricăciune.
 
   Afară de legile trupeşti, Fecioara Doamna, vine să Te nască în peşteră, şi în iesle să Te culce ca pe un Prunc.
 
   Pe mine cel ce m-am făcut înstrăinat prin călcarea poruncii, cetăţean raiului mă arată Dumnezeul Cel Preaînalt născându-Se din Fecioară, care n-a ştiut de nuntă.
 
   Munţi şi dealuri, şi văilor, veseliţi-vă, că Hristos cu trup Se naşte, înnoind făptura cea stricată prin relele călcării de poruncă.
 
 
   Filozofii au adus daruri, iar Mucenicii sângiurile, Ție Celui ce Te-ai născut pe pământ din Fecioară, în cetatea lui David; şi pătimind strigau : Mântuieşte-ne Mântuitorule, precum ai mântuit pe Proorocul din fiara mării.
 
   Tulburând tirania vrăjmaşului, valuri ca ale mării împotriva mărturisirii noastre, ca nişte limanuri iubitoare de linişte, s-au veselit arătat nevoitorii, păzindu-şi credinţa ca pe o corabie.
 
 
   Îndrăzneala lui Teodul, a făcut mai tare bărbăţia cea de o râvnă a nevoitorilor celor dimpreună cu el; pentru aceea şi strigă : Mântuieşte-mă Mântuitorule, precum ai mântuit pe Proorocul din fiara mării.
 
   La Vitleem s-a arătat stea, povățuind pe cei ce aduceau de la Persia daruri lui Hristos, Celui născut din Fecioară Maică; Căruia se şi închină toată lumea, şi pe un Dumnezeu îl laudă şi-L slăveşte.
 
 
   Pe cei ce au ajuns la sfârșitul veacurilor Iubitorule de oameni, şi cu întreitele valuri ale ispitelor sunt ameninţaţi să se piardă, să nu-i treci cu vederea; pe cei ce strigă : Mântuieşte-ne Mântuitorule, precum ai mântuit de fiară pe Proorocul.
 
 
   Ca un luceafăr a strălucit cinstită pătimirea mucenicilor, care mai-nainte luminat ne arată nouă, pe Cel născut în peşteră; pe Care Fecioara mai presus de fire L-a născut.
 
 
   Pe Hristos Dătătorul de viaţă, Cel ce S-a născut din Fecioară în peşteră pentru noi, iubindu-l vitejii, ceată luminată au ridicat asupra lui Veliar, şi biruindu-l arătat, l-au surpat pe pământ, pe acela care dedemult fără măsură se lăuda. Pentru aceasta luminează celor din întuneric ca nişte raze de soare gânditor; că steaua dedemult a stătut înaintea magilor, povăţuindu-i în Vitleem cetatea Iudei; iar aceştia ne vestesc nouă prin munci, pe Cel ce mai presus de fire L-a născut Fecioara.
 
Stih : Zece odrasle ale lui Hristos începătorului păstorilor,
Fiind tăiate au intrat în turma mucenicilor.
În a douăzeci şi treia zi în Crit,
Zecimea de bărbaţi de sabie a murit.
 
   Aceștia s-au nevoit pentru credinţa în zilele lui Deciu împăratul, în ostrovul Cretei, şi nu erau toţi dintr-un oraş, ci din multe părţi, că cinci erau din mitropolia Cortinei : Teodul, Satornic, Evpor, Ghelasie şi Evnichian, iar de la Cnoson era Zotic, iar de la Epinia Panormului, Agatopus, din Chidonia ce se zice Hania, Vasilid, şi din Iradia, Evarest şi Pompie. Aceştia s-au dat de păgâni la ighemonul Ostrovului, şi el porunci armaşului să-i poarte pe la capiştile idolilor şi de nu vor vrea să jertfească, să-i muncească în tot chipul. Deci purtându-se pedeştri şi gonindu-se treizeci de zile de acei fără ispravă ocărâtori şi târându-i jos prin gunoaie, apoi şezând judecătorul la divan, fiindu-le lor firea şi mintea neschimbată. Măcar că şi bătuţi au fost şi cu pietre ucişi şi pălmuiţi şi scuipaţi în obraji şi târâţi prin gunoaie, iarăşi stătură întăriţi şi neclintiți în credinţa lui Hristos. Deci chinuindu-se şi muncindu-se şi cu alte cumplite chinuri, li s-au tăiat capetele. Şi li se face soborul lor la mănăstirea Sfântului Ştefan, aproape de Plechidii.
 
    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Pavel arhiepiscopul Neocezareei, unul din cei trei sute optsprezece Sfinţi Părinţi.
 
Stih : Cu adevărat Pavel, după Pavel Apostolul se află,
Cel ce cu străin chip rănile lui Hristos în al său trup purtă.
 
   Acest sfânt Părintele nostru Pavel, a stătut vestit pentru faptele bune, încât a ajuns şi la urechile lui Licinie, care pe aceea vreme împărăţea în Nicomidia, şi după ce trimişii ca să ducă pe Sfântul la scaunul împăratului, l-au dus de faţă; tiranul mai întâi cercă ca cu înfricoșări să îngrozească pe Sfântul; mai apoi şi cu munci. Iar după ce a început a-I bate, s-au înspăimântat toţi de neasemănata lui răbdare, apoi lopată de fier roşindu-o în foc, o a pus în palma Sfântului, şi deasupra ei a pus pe cealaltă a lui palmă, şi le-au legat pe ele strâns, până ce s-a răcit fierul. Aceasta făcându-se, vinele cele mişcătoare a încheieturilor strângându-se, au rămas moarte şi nemişcate. Atuncea înconjurându-l, I-a dus pe el la cetățuia cea de pe ţărmurile Eufratului şi l-au închis pe el. Iar venind marele împărat Constantin de la Roma la Vizantia, toţi cei de prin surghiunii şi din închisori, se slobozeau şi mergeau la ale sale fiecare. Atunci şi acesta slobozindu-se, şi-a luat scaunul său strălucind ca şi mai-nainte. S-au adunat drept aceea şi acesta împreună cu cei trei sute optsprezece Părinţi (dintre ei unul fiind şi el) la întâiul sobor cel din Niceea şi toţi aceştia purtând pe trupurile lor rănile lui Hristos; şi împodobiţi fiind cu ele, şi arătându-și între ei, unul adică mâna tăiată, iar altul urechile, altul nasul, iar altul ochiul, altul arătând că-i lipseşte altă parte de trup, Iar alţii zdrumicările cu vine de bou şi cu ciomege şi zdrobiri şi arsuri oarecare pe trupul lor, care prin munci pentru Hristos au suferit. Asemenea şi fericitul acesta Pavel, nu se află lipsit de acestea, căci avea şi el zdrobirile de bătăi şi sfintele mâini de fier înfocat arse şi nelucrătoare. Şi fiindcă toţi aceştia s-au adunat pentru rău credinciosul arie, cu dumnezeiasca voinţă pe acesta surpându-I, şi anatematisindu-l, s-au adunat împreună cu împăratul la Vizantia. Iar fericitul împărat Constantin cu însuşi mâinile, ținând mâinile acestui fericit Pavel, şi sărutându-le, şi peste ochii lui punându-le, şi peste celelalte mădulare, strigă : Nu mă satur a săruta mâinile, cele ce pentru Hristosul meu s-au făcut moarte şi nemişcate. Apoi aşa fericitul acesta luându-şi scaunul, şi petrecând acolo câțiva ani, s-a mutat către Domnul.
 
    Tot în această zi, târnosirea Sfintei lui Dumnezeu marii Biserici Sofiei.
 
Stih : Cinstescu-te pe tine cu înnoirile prin lătrătoarele cuvinte,
Ceea ce mai bună decât toate bisericile de pe pământ te afli.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui austru Naum, făcătorului de minuni, luminătorului şi sfinţit propovăduitorului Bulgariei.
 
Stih : Străluceşti Naume preafericite,
Tot pământul Bulgariei cu minunile, şi cu ale tale cuvinte.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Shinon, de sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Nici pe tine Mucenice Shinon te voi da uitării
Ca cel ce nu te-ai tăinuit întru tăierea capului.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
   Tinerii în Babilon, de văpaia cuptorului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii aruncându-se, fiind rouraţi au cântat : Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cum o peşteră prea mică Te va primi Cuvinte, pe Tine Cela ce cu multă sărăcie ai smuls sărăcia lui Adam, şi pe oameni ai îmbogăţit cu bogăţia dumnezeiescului Dar ?
 
   Graiuri străine auzind păstorii degrab au venit să vadă Vitleemul, şi în ieslea dobitoacelor, să se închine Celui ce a dezlegat de dobitocie pe toți.
 
   Cu gura şi cu inima să ne silim a slăvi pe Hristos, Cel ce vine să Se nască cu trup în peşteră, din Curata Fecioară, şi cu credinţă să i ne închinăm Lui.
 
 
   Sosit-a pomenirea mucenicilor, vestind ziua cea de Naştere a Mântuitorului, şi o dată cu nevoinţa lor, ni se începe nouă praznic stăpânesc.
 
   Neplecând genunchii Mucenicii la idoli, s-au ispitit cu focul chinurilor, strigând, cu credinţă : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   În mijlocul priveliștei se nevoiau Mucenicii; iar acum purtând cununi, dănţuiesc împreună cu tinerii strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Păstorii, dimpreună cu filozofii văzând steaua, teologhisesc dimpreună cu îngerii pe pământ, pe Cel ce S-a născut din tine netâlcuit Născătoare de Dumnezeu Marie, ca să ne mântuiască pe noi.
 
 
   Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a Celui ce împărățea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte vrednică cântare i-au cântat : Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe unul Domnul cel mai presus de cuvânt întrupat şi îmbrăcat cu asemănarea omenească, Fecioara ţinându-L în braţe şi închinându-se Lui, şi sărutându-L ca o Maică, a zis : Fiule preadulce ! Cum Te voi ţine aşa pe Tine; Cela ce ții cu mâna toată făptura, şi o scapi din mâna robiei ?
 
   Gătiţi-vă dumnezeieşti îngeri, a mări pe Cel ce S-a născut pe pământ ! Magilor povăţuiţi de stea, aduceţi daruri; alergaţi păstori ca să-l vedeţi şezând în braţe de Maică ca un Prunc, şi strigaţi : Pe Domnul lăudaţi-L făpturile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Norule al Luminii, cel cu totul fără prihană, cum cu scutece înfeşi pe Cela ce îmbracă negrăit cerurile cu nori ? Cum în ieslea dobitoacelor culci pe Stăpânul, Cel ce a scos din dobitocie pe oameni, pentru mila cea nemăsurată ? Acestuia toată făptura se închină cu frică, cu cântări slăvindu-L în veci.
 
 
   Stătut-au împotriva săbiilor, focului şi morţii, cei zece la număr; au purtat biruinţă împotriva păgânătății, şi acum împărățesc în Împărăţia lui Hristos.
 
   Luând asupra lor toată întrarmarea lui Hristos, bărbăteşte s-au luptat împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi, şi a stăpânitorului lumii, vitejii ostaşi, şi au luat darurile cele de biruinţă.
 
   Cei ce sunteţi turnuri neclintite ale bunei credinţe, şi limanuri celor înviforaţi, rugaţi-vă neîncetat pentru toată zidirea, pentru împăraţi şi pentru toată lumea.

 
   Dimpreună ne închinăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Unime în Treime; şi împreună cu îngerii strigăm din gurile cele de lut : Slavă lui Dumnezeu în Treime, Celui dintru înălţime.
 
   Zămislind întrutot dumnezeieşte din tine pe Unul din Treime, Născătoare de Dumnezeu l-ai născut, întrupându-Se din Sfântul Duh, şi ai rămas Fecioară, precum ai fost mai-naintea naşterii.
 
 
   Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie la tinerii evreieşti, cu putere dumnezeiască, pe Domnul cel ce S-a arătat, preoţi bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Nu te mira acum, o Maică ! văzându-Mă ca un Prunc, pe Mine care din pântece mai-nainte de luceafăr M-a născut Tatăl; că am venit să ridic şi să preamăresc firea omenească cea căzută, care cu credinţă şi cu dragoste pe tine te slăveşte.
 
   Bucură-te locaşul cel preacurat al bucuriei celei negrăite, că iată vii să naşti în peşteră negrăit pe Stăpânul, Cela ce va să înnoiască cu adevărat, toată făptura cea stricată mai dinainte, prin călcarea poruncii. Pe Care întru cântări lăudându-L cu credinţă, pe tine te slăvim.
 
   Sufletele drepţilor toate, şi cele dedesubt împreună bucuraţi-vă, că iată Mântuirea tuturor S-a arătat, născându-Se în cetatea Vitleemului; şi steaua Îl vesteşte magilor celor ce-L căutau cu bunăcredinţă; pe Care văzându-L în peşteră, de frică s-au umplut.
 
   Ca pe un alt Cer te lăudăm Fecioară, pe tine ceea ce vei să răsari nouă din pântece preasfânt pe Soarele dreptăţii; Care va să lumineze pe cei ce sunt întru întunericul morţii şi al stricăciunii. Pentru aceasta după datorie cu laude pe tine te slăvim.
 
 
   Comorile cele înţelegătoare ale Domnului, să se laude astăzi, cei ce pe mulţi adună, şi care izvorăsc arătările lui Hristos şi mulţimea minunilor.
 
   Părtinitorii credincioşilor cei adevăraţi, şi ajutătorii Treimii, turnurile credinţei cele nesurpate, rugaţi-vă pentru noi purtătorilor de nevoinţă, ca să ne mântuim.
 
 
   Ceata cea sfântă a mucenicilor tăi, se roagă pentru noi Ție Sfântă Treime, să ne dăruiești pace veşnică.
 
   Vitleeme deschide mai-nainte Edenul, că Cel ce vine din tine, reînnoiește pe Adam, întrupându-Se mai presus de fire pe Acesta roagă-L Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuim noi.
 
 
   Pe Tine izvorul cel nemuritor, care prin Sfinţi dăruiești tămăduiri neamului omenesc, Te slăvim Hristoase; că mântuieşti sufletele noastre.
 
 
   Împreună cu Teodul să încununăm cu cântări bucurându-ne, pe Zotic, pe Agatopod, pe Satornic, pe Pompie, împreună cu Evnichian, pe măritul Vasilid, pe dumnezeiescul Evpor, şi pe lăudatul Ghelasie, şi pe Evarest. Ca cu rugăciunile lor să ne izbăvim de greşeli, şi să ne încununăm întru Hristos Mântuitorul.
 
   Spre fapta bană învățându-ne, să ne silim a ne omorî patimile prin înfrânare, ca un dar din trei materii; cu păstorii şi cu magii, fapte de laudă şi privire cuvioasă la cele de sus să aducem cu credinţă, Celui ce va să Se nască cu trup din Fecioară, lui Dumnezeu, Celui ce a binevoit mântuirea noastră.
 
 
   Taina cea mai-nainte de veci rânduită de Tatăl, şi de Prooroci mai-nainte proorocită, acum mai pe urmă s-a arătat; Dumnezeu, Om s-a făcut, trup luând din Fecioară zideşte-se de bunăvoie Cel nezidit; Cel ce este pururea, se face; Împăratul lui Israil, Hristos vine !
 
   Pe Tine te laud Împărate cel înfăşat cu scutece, că dezlegi legăturile greşelilor mele, şi cu slavă nemuritoare şi nestricată cinstindu-mă, Tatălui m-ai adus, zidindu-mă și înnoindu-mă. Pentru aceasta strig Ție : Împăratul lui Israil, Hristos vine !
 
   Lumina ceea ce ești din lumină, şi din Fecioară ai strălucit celor de pe pământ, prin stea văzându-o astronomii magi, întunericul cel persienesc au lepădat, şi toată înşelăciunea cea din stele; şi întru bucurie au cântat lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 
   Iarba cea pruncească nebuneşte o a secerat Irod, de înţelepţii magi fiind batjocorit, şi mână ucigaşă a socotit a ridica asupra Ta; ci ai venit gonind adâncul întuneric al egiptenilor, cu care cântăm : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru slavă Ție.
 
   Cântă noule Israile cântare nouă, cântă acea cerească cântare ! Veseleşte-te şi te bucură cu bucurie, dănţuieşte şi adu luminat laudele tale; Dumnezeu de la amiazăzi cu trup S-a arătat, şi voieşte a Se spăla în apele Iordanului ca un Om.
 
   Arătatu-te-ai pe pământ, şi cu oamenii ai locuit, din porunca lui Cezar împreună cu robii Te-ai scris. Ziditu-te-ai, nu Te-ai mutat, neschimbat rămânând, cu totul fiind Dumnezeu, măcar de Te-ai şi întrupat. Slavă rânduielii Tale, cinste, laudă, mare cuviinţă, acum şi în veci, amin !
 
 
   Tot pământul se veseleşte văzând pogorârea lui Dumnezeu, magii daruri aduc, Cerul prin stea vesteşte, îngerii slăvesc, păstorii fluierând se minunează, ieslea Mă primeşte înlăuntru ca un scaun în chipul focului; bucură-te Maică văzând acestea !
 
 
   Lumină spre descoperirea neamurilor ai venit, îmbrăcându-Te cu asemănarea chipului meu, Fiul meu Cel fără început, Cela ce eşti naştere negrăită din Tatăl cel fără început; că vii cu sărăcia în care Te-ai îmbrăcat, să îmbogăţeşti omenirea cea sărăcită; laud Doamne milostivirea Ta.
 
 
   Ca pe un prunc văzându-Mă odihnind în braţele tale, Maică veseleşte-te; că am venit să scot pe Adam pe care l-am zidit şi toată lumea, care cu prea rău sfatul şarpelui a gustat din pom; care s-a stricat şi afară din desfătarea raiului a căzut.
 
   Vitejilor Mucenici ai adevărului, pe voi nici asprimea muncitorilor, nici îmbunarea cea amăgitoare, nici tăierea mădularelor, nici îngrozirile morţii, n-au putut să vă despartă de dragostea cea dumnezeiască. Pentru aceasta îndrăznire având către Hristos Dumnezeul tuturor, cereţi o răsplătire ca aceasta, pentru chinurile cele cu durere, şi pentru rugăciunile voastre, să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă.
 
   În Vitleem Se naşte Făcătorul a toate, şi Edenul îl deschide Împăratul Cel mai-nainte de veci, arma cea de foc dă dosul, peretele cel din mijloc al vrajbei s-a stricat. Cereştile puteri se unesc cu cei de pe pământ; îngerii cu oamenii mare praznic săvârşesc; cei curaţi daruri aduc Celui Curat; şi pe Fecioara, ca pe un scaun de Heruvimi o vedem încăpând pe Dumnezeu cel neîncăput nicăierea, şi purtând pe Acela pe Care Îl poartă Heruvimii cu frică, se roagă să dea lumii mare milă.
 
    Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii, Cântarea a 3-a, cu Irmosul pe 4. Şi ai sfinţilor Cântarea a 6-a, pe 4. Apostolul către Efeseni : Fraţilor, întăriți-vă întru Domnul... Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul Ucenicilor Săi. Păziţi-vă de oameni... CHINONICUL : Bucurați-vă drepţii întru Domnul...




   În chimvale să glăsuim, întru cântări să strigăm : Arătarea lui Hristos s-a ivit, propovăduirea Proorocilor sfârşit a luat. Că Acela de Care s-a zis că Se va arăta oamenilor cu trup Se naşte în sfânta peşteră, şi în iesle Se culcă ca un sărac, şi cu scutece Se înfaşă ca un Prunc.
 
   Să glăsuim cântări mai-nainte de praznicul lui Hristos, cu îndreptarea gândului; că Cela ce este împreună cu Tatăl şi cu Duhul întocmai cinstit, pentru milostivirea îndurărilor, îmbrăcându-Se în firea noastră, va să Se nască în cetatea Vitleemului. A Căruia nespusă Naştere, păstorii cu îngerii o laudă.
 
   Vitleeme bine te găteşte, Edene deschide-te, şi tot pământul Iudei bucură-te, acum ! Cerurile să se veselească, să salte toţi oamenii, în iesle Viața, în peşteră Cel bogat vine, luând pentru mulţimea milei sărăcia lui Adam, fără schimbare şi fără amestecare.
 
 
   Când din dumnezeiasca purtare de grijă fiind cunoscută mai-nainte, ieşind afară din cetate, ai părăsit dulceaţa lumii, şi auzind cântarea cea dulce a Psalmilor, te-ai luminat cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe; zămislind în pântece frica cea dumnezeiască şi mântuitoare, ai născut Duhul celor ce călătoreau împreună cu tine, cinstită.
 
   Când te-ai logodit cu Hristos, de bunăvoie ai adus Lui slugile ca nişte zestre însufleţită, care râvnind tăriei tale Evghenia au strălucit arătat cu credinţa şi cu Darul, nevoindu-se a face toată bunătatea, ca nişte adevăraţi Mucenici, de Dumnezeu cugetători; propovăduind tuturor dreapta credinţă.
 
   Cu lumina Duhului luminându-te arătat, ai adus lui Hristos ceată de fecioare, vânându-le cu cuvântul înţelepciunii tale, şi arătându-le calea cea dreaptă care duce către locaşurile de sus, le-ai plecat să se lumineze cu sângiurile mucenicilor, şi dănţuind împreună cu ele Muceniţă, ai aflat acum dorirea cea cuvântătoare, desfătarea cea adevărată, ceea ce eşti prealăudată.
 
   Iată s-a apropiat vremea mântuirii noastre; găteşte-te, peşteră, Fecioara se apropie să nască; Vitleeme pământul Iudei împodobeşte-te, şi te veseleşte; că dintru tine a răsărit Dumnezeul nostru; auziţi munţi şi dealuri, şi laturile cele dimprejurul Iudeei, că vine Hristos să mântuiască pe omul care l-a zidit; ca un Iubitor de oameni.
 
   Mai-nainte să prăznuim popoare Naşterea lui Hristos, şi ridicându-ne mintea spre Vitleem, să ne suim cu gândul, și să vedem pe Fecioara cu simţirile cele sufleteşti, mergând să nască în peşteră pe Domnul tuturor şi Dumnezeul nostru; a Căruia, Iosif, văzând slava minunilor, i s-a părut că vede Om, ca un prunc cu scutece înfăşat; dar L-a cunoscut din lucruri a fi Dumnezeu adevărat; Cel ce dă sufletelor noastre mare milă.
 
 
   Mai-nainte să prăznuim popoare Naşterea lui Hristos, şi mintea ridicându-ne spre Vitleem, să ne înălţăm cu cugetul şi să vedem în peşteră mare taină; că s-a deschis Edenul, venind Dumnezeu din Curata Fecioară, desăvârşit fiind El în Dumnezeire şi în omenire. Pentru aceasta să strigăm : Sfinte Dumnezeule, Părinte, Cel fără început, Sfinte tare, Fiule, Cel ce Te-ai întrupat, Sfinte fără de moarte, Mângâietorule Duhule; Treime Sfântă slavă Ție.
 
 
   Auzi Cerule, şi ascultă pământule, că iată Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, merge să Se nască din Fecioara care nu ştie de bărbat, cu bunăvoinţa Celui ce L-a născut fără patimă, şi cu împreună lucrarea Sfântului Duh. Vitleeme bine te împodobeşte, deschide-ţi uşa Edene, că Cel ce este deapururea, Se face ceea ce nu a fost, şi Ziditorul a toată zidirea cu străin chip Se zideşte; Cel ce dă lumii mare milă.
 
   Peşteră bine te împodobeşte, că Mieluşeaua vine, purtând în pântece Prunc pe Hristos, şi iesle primeşte pe Cela ce cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi pământenii de fapta cea necuvântătoare. Păstori fluierând, mărturisiţi minunea cea înfricoşată, şi filozofii de la Persia, aur, şi tămâie, şi smirnă, Împăratului aduceţi; că S-a arătat Domnul din Fecioară Maică, Căruia şi plecându-se, ca o slujnică, Maica i S-a închinat, şi a zis către Cel ce era în braţele ei : Cum Te-ai semănat întru mine ? Sau cum ai răsărit ? Mântuitorul meu şi Dumnezeule.
 
 
   Scrisu-s-a oarecând cu bătrânul Iosif în Vitleem Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de fire; şi a sosit vremea naşterii, şi nu era nici un loc de sălăşluire; ci ca un palat frumos, peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.
 
 
   Pe Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, în iesle fiind acoperit, Îl caută Irod să-L omoare; iar noi cu magii să glăsuim : Domnului să-i cântăm, că cu slavă S-a proslăvit.
 
   Doamne Dumnezeul meu, laudă de naştere, şi cântare de praznic înainte voi cânta Ție, Celui ce cu naşterea Ta dumnezeiască înnoire mi-ai dat, şi la bun neamul cel dintâi m-ai adus.
 
   Sus pe scaun, şi jos în iesle, cele mai presus de lume şi cele de pe pământ cunoscându-te Mântuitorul meu, s-au spăimântat de puterea Ta; că Te-ai arătat mai presus de minte, îndoit în fire, Dumnezeu şi Om.
 
   Ca să umpli toate de slava Ta, plecând cerurile ai venit pe pământ; că Te-ai pogorât ca ploaia pe lână, în pântece fecioresc; din care acum vii să Te naşti îndoit, Dumnezeu şi Om.
 
 
   Pe Tine, Cela ce ai spânzurat pe ape tot pământul fără ţinere, făptura văzându-Te în peşteră născut, de multă spaimă s-a cuprins strigând : Nu este Sfânt, fără numai Tu, Doamne.
 
   Chipurile întrupării Tale celei negrăite arătându-le Îndurate, ai înmulţit vedeniile, şi proorociile ai insuflat; care acum venind le-ai plinit, născându-Te cu trupul din Curata Fecioară, în cetatea lui David.
 
   Tins-a pământul spatele său, şi primește pe Ziditorul, Cel ce ia slavă de la îngeri, din Cer steaua, de la păstori laudă şi de la magi daruri, şi de la toată lumea cunoştinţă.
 
   Răspunsurile vrăjitorului Valaam, celui spuitor de cele viitoare acum se plinesc; că a răsărit steaua din Iacov, şi a povăţuit la Soarele slavei pe magii împăraţi de la Persia, cei ce au adus daruri.
 
 
   Venirea Ta cea din Fecioară mai-nainte văzându-o Avvacum, spăimântându-se a strigat : Întrupându-Te Tu, de la amiazăzi vei veni Izbăvitorule, spre a chema pe Adam cel lepădat.
 
   Se apropie şi vine acum Domnul, aşteptarea neamurilor şi mântuirea lumii; găteşte-te peşteră şi cetatea Viileemului, şi împreună cu magii, siliţi-vă păstori a alerga.
 
   Cu tăria Dumnezeirii, amestecându-te cu oamenii prin unire neamestecată, întru asemănarea trupului Mântuitorule, faci pe Adam fără stricăciune, şi-l mântuieşti cu ridicarea.
 
   Cuvântul trup arătându-Se Se îngroaşă, şi Se sălăşluieşte întru noi cu negrăită rânduială; veniţi credincioşilor să vedem slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Dumnezeu Tatăl.
 
 
   Lumina Ta cea neînserată a dumnezeieştii arătării Tale Hristoase, ceea ce s-a făcut spre noi pentru milostivire, Isaia văzându-o, de noapte mânecând a strigat : Iată Fecioara în pântece va avea, şi va naşte pe Cuvântul întrupat; şi toţi pământenii se vor bucura.
 
   Înnoieşti pe pământeni, pământean făcându-Te Ziditorule; că ieslea şi scutecele şi peştera sunt chipurile smereniei Tale; iar logodnicul Maicii Tale care se socotea a fi tată Ție după trup, închipuiește acum sfatul Părintelui, Celui ce Te-a născut.
 
   Prin smirnă moartea, prin aur puterea împărătească, iar prin tămâie stăpânia Dumnezeirii au arătat, împăraţii, căpeteniile neamurilor, daruri aducându-ţi Ție, Celui ce Te-ai născut în peştera Vitleemului, din Maică mai presus de fire.
 
   Din ceea ce nu ştie de bărbat ieşind Cuvinte al Tatălui Celui împreună veşnic, trupeşte Te-ai sălăşluit în peşteră, având ca un scaun ieslea; şi minunezi cu înfricoşată rânduiala Ta pe magi şi pe păstori, şi pe îngeri i-ai spăimântat, care au strigat, slavă Ție !
 
 
   Prins a fost, dar nu s-a ţinut, în pântecele chitului Iona; că al Tău chip purtând, al Celui ce Te-ai născut şi cu trup Te-ai arătat, ca dintr-o cămară din fiară ieşind; că născându-Te acum după trup, în mormânt şi la moarte a merge ai voit, şi iarăşi a învia a treia zi.
 
   Pierit-a acum şi s-a risipit peretele cel din mijloc al vrajbei celei dedemult, cu venirea Ta în trup Hristoase, şi sabia cea de văpaie dă dosul tuturor, şi pomului celui de viaţă făcător al Edenului mă împărtăşesc cu credinţă, arătându-mă iarăşi lucrător pomilor celor nemuritori.
 
   Împărăţit-a iadul cu păcatul de la Adam până la Tine; dar piere acum tirania lui cea fără ruşine, născându-Te Tu după trup Mântuitorule din sămânţa lui David, şi pe scaunul împărăţiei lui şezând arătat, şi în veci împărăţind.
 
   De prunci, iar nu de Hristos ucigător s-a arătat Irod cel cumplit, că deşi a secerat amar pe prunci ca pe nişte iarbă, dar pe Spicul vieţii n-a putut să-L prindă şi să-L omoare. Că Dătător de viaţă fiind, S-a tăinuit de către gonaci ca un Dumnezeu, cu dumnezeiasca putere.
 
 
   Negrăită minune ! Cel ce a mântuit în cuptor pe Cuvioşii Tineri din văpaie, în iesle sărăcească Prunc S-a culcat, spre mântuirea noastră celor ce cântăm : Mântuitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
   Rănitu-s-a înşelătorul vrăjmaş, pe Dumnezeu văzându-L ca pe un prunc culcat în iesle sărăcească, şi întărit prin Dumnezeiască mâna cea puternică, spre mântuirea noastră celor ce cântăm : Mântuitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
   Fericită este ieslea, că întru sine primind ca pe un prunc pe Ziditorul, s-a arătat ca un scaun de Heruvimi, spre mântuirea noastră celor ce cântăm : Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
   După datina omenească, primeşti înfăşare în scutece, Prunc arătându-Te; prin care dezlegi legăturile greşelilor mele, dăruind slobozire celor ce strigă : Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
   Una este întru naşterea cea fără de început, şi întru naşterea cea după trup Dumnezeirea Ta, Hristoase, împreună cu Tatăl şi cu Duhul spre mântuirea noastră celor ce cântăm : Izbăvitorule Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
 
 
   Spăimântează-te înfricoșându-te Cerule, şi să se clădească temeliile pământului; că iată cu scutece se înfaşă, Cela ce toate le poartă cu mâna, şi în iesle mică ca un străin se primeşte. Pe Acesta tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Dezlegatu-s-a Adam cel legat, şi izbăvire tuturor credincioşilor s-a dat, cu scutece Mântuitorule înfăşându-Te Tu, şi în peşteră mică şi în ieslea dobitoacelor puindu-Te. Pentru aceasta bucurându-ne, cântare de înainte-prăznuire întru a Ta Naştere îţi aducem cu credinţă.
 
   Încetat-a înşelăciunea persienească, că socotitorii de stele împăraţii răsăritului, lui Hristos, Împăratului tuturor, Celui ce S-a născut daruri aduc, aur, şi smirnă, şi tămâie. Pe Care tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălțați-L întru toţi vecii.
 
   O minune nouă ! O bunătate ! O nespusă răbdare ! Că iată ca un prunc se socoteşte Cel ce locuieşte întru cei de sus, şi fuge de Irod, Dumnezeu de bunăvoie. Pe Care tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.
 
   Nu te mira acum, o Maică, văzându-Mă ca un Prunc, pe Mine care din pântece, mai-nainte de luceafăr, M-a născut Tatăl; că am venit arătat, a scula şi a preaslăvi firea omenească cea căzută; care cu credinţă şi cu dragoste pe tine te slăveşte.
 
   Întru străină naşterea Ta, scăpând de dureri mai presus de fire, m-am fericit Fiule Cel fără de început; iată acum văzându-Te fugind de Irod, cu arma întristării mă tulbur la suflet. Ci viază şi mântuieşte pe cei ce Te cinstesc.
 
   În pământul Egiptului merg, dar cele făcute de mână ale Egiptului, o Maică, le voi surpa cu cutremur, şi pe vrăjmaşii care în deşert caută sufletul meu trimiţându-i în iad, ca un Puternic, voi ridica şi voi mântui pe cei ce te cinstesc pe tine.
 
   Să se bucure făptura, că Se zideşte Ziditorul, şi Cel ce a fost mai-nainte Dumnezeu, acum din nou Se cunoaşte împreună cu magii păstorii să laude minunea cu credinţă, şi oamenii cu îngerii să se veselească.
 
 
   Zicerile Proorocilor acum s-au plinit, că Dumnezeul nostru va să Se nască mâine din Fecioara Maria, mai presus de cuvânt, care va să rămână precum a fost mai-nainte de naştere; adună-se magii aducând daruri; fluieră păstorii; să cântăm şi noi : Cela ce Te-ai născut din Fecioară, Doamne, slavă Ție.
 
 
   Cântările fluierelor celor păstoreşti, oprindu-le oastea îngerească, a strigat zicând : Încetaţi a fluiera, cei ce sunteți mai mari peste turme; strigaţi cântând : Că S-a născut Hristos Domnul, Care bine a voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.
 
 
   Întru adânc a aşternut dedemult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel prealăudat, că cu slavă S-a proslăvit.
 
   Scrisu-Te-ai cu porunca Cezarului, vrând să scrii în cartea vieţii pe om, Împărate al tuturor; străin ai venit întru ale Tale, chemând la Cer pe cel ce rău se înstrăinase de rai.
 
   Vitleeme primeşte pe Hristos, că la tine vine întrupându-Se, deschizându-mi Edenul; găteşte-te peşteră, că pe Cel neîncăput vrei să-L vezi încăput întru tine cu preaslăvire; Care acum a sărăcit pentru bogăţia milostivirii.
 
   Hristos vine să Se nască, dăruind ca un Bun străină înnoire celor din Adam; veseleşte-te pustie ceea ce nu năşteai, saltă fire omenească toată; că a venit Stăpânul să te facă mult roditoare.
 
 
   Evghenie Muceniță a lui Hristos, dănţuind acum cu bucurie împreună cu oştile îngerilor, ca o fecioară fără prihană, şi ca o purtătoare de cunună Preafericită, roagă-te să dea Har, celor ce cu dragoste te laudă pe tine.
 
   Auzind dumnezeieşti cântări de laudă, mireasă a lui Hristos Evghenia, ai zburat către viața cea veselitoare, strălucind în inima ta teologia Duhului, ca o lumină, gonind toată nedumnezeirea.
 
   Gândul tău uitându-şi de firea femeiască, a alergat către lucruri bărbăteşti, îmbărbătându-se cu Darul, şi veselindu-se întru Dumnezeu; cu mai-nainte vederea, dumnezeiască Muceniță Evghenia, ceea ce eşti numită cu numele dumnezeiescului neam.
 
 
   Luminându-te cu lumină înţelegătoare, ai făcut pe mulţi a se împărtăşi strălucirii înţelepţită de Dumnezeu; căreia învredniceşte acum pe cei ce te laudă, scoţându-i din păcat cu rugăciunile tale, Muceniță Evghenia cu totul fericită.
 
   Fiind omorâţi de pomul cunoştinţei, cu lemnul vieţii ne-am ridicat noi credincioşii, prin Cel ce a odrăslit din tine, Curată mai presus de gând, Hristos Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu. Pe Care cu îndrăzneală roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
 

   Înflorit-a pustia ca crinul Doamne, Biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
 
   Din legăturile răutăţilor, scăpându-mă Doamne, vii să Te înfeşi cu scutece ca un Prunc, Iubitorule de oameni; închinu-mă umilinţei Tale celei dumnezeieşti.
 
   Pe Tine, Cela ce Te-ai făcut sub ani, Care fără de ani ai strălucit din Tatăl, vine Fecioara să Te nască; pe Cel ce ai dezlegat patimile cele învechite ale sufletelor noastre.
 
   Căutându-mă pe mine cel rătăcit prin călcarea poruncii, peştera ca un Cer locaş o ai făcut, gătindu-mi locaşurile celor de acolo, îndurate Multmilostive.
 
 
   Ca o jertfă fără prihană Te-ai adus Stăpânului, cu desăvârşit cuget, lepădând avuţia cea pieritoare, Preaînţeleaptă, şi strigând : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.
 
   Cunoscutu-s-a curăţia ta cea preacurată, strălucit-a tăria nevoinţelor tale, că fapta o ai făcut vedere, către Cel de sus strigând : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.
 
 
   Dorind a te ţine de întreaga înţelepciune, ai păzit lauda curăţirii, făcându-te primitoare înţelepciunii, şi strigând lui Hristos : Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.
 
   Să lăudăm noi înţelepţii de Dumnezeu pe Preacurata Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ca pe o pricinuitoare mântuirii noastre, strigând : Nu este curat, precum tu Preacurată, şi nu este fără prihană, fără numai tu Stăpână.
 
 
   Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta : Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru, şi nu este Drept afară de Tine, Doamne.
 
 
   De mărirea trecătoare a lumii fugind, pe Hristos ai iubit, păzind nevătămat bun neamul sufletului tău, Muceniță de Dumnezeu înţelepţită, Evghenia prealăudată.
 
 
   Cu viaţa, cu cuvânt curat şi cu Darul pururea fiind împodobită fecioară, pe tine însăţi jertfă te-ai adus, Celui ce a luat din Fecioară pentru noi trup, şi S-a născut pe pământ pentru milostivirea cea negrăită, şi cu îndoite cununile slavei te-a împodobit cu bună-cuviinţă Stăpânul. Că curăţia ta ca şi cum ai fi fost fără de trup păzindu-ţi cinstită, ca o mireasă fără prihană, ai intrat împreună cu Dânsul în cereasca cămară, toată arătându-te cu chinurile împodobită, Muceniță de Dumnezeu înţelepţită, Evghenia prealăudată.
 
 
   Bucură-te Sioane, Vitleeme împodobeşte-te, Atotțiitorul trimiţând steaua înainte, a vestit smerenia Lui cea nemăsurată; că Acela de Care se cutremură puterile cereşti, cu adevărat Se naşte din Fecioară fără schimbare, Unul Dumnezeul nostru.
 
 
   Nevoindu-te în ostenelile pustniceşti, te-ai preaslăvit în lupte muceniceşti, pe mulţi aducând mântuiţi la Ziditorul tău; că cu dumnezeiască dragoste lăsând cele trecătoare, bărbăteşti vitejii ai săvârşit, Mărită. Pentru aceasta după sfârşit ai aflat viața cea fără de sfârşit, fiind împreună cu Mirele tău totdeauna, Evghenia ceea ce eşti întocmai cu îngerii. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
 
 
   Mai-nainte prăznuirile Naşterii lui Hristos săvârşindu-le, să prăznuim credincioşilor, şi după vrednicie toți mai-nainte să întâmpinăm, aducând ca şi magii daruri, fapte bune, şi să cântăm Dumnezeului nostru cântare nouă îngerească, Celui ce S-a născut în Vitleem mai presus de fire, din Fecioara fiica lui Dumnezeu; pe Care Îl slăvesc toate.
 
 
   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger; ci Tu însuţi Domnul Te-ai întrupat, şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ție : Slavă puterii Tale, Doamne.
 
   Făptură, leapădă acum toată vechitura, văzând pe Ziditorul zidindu-Se, şi înnoindu-te pe tine, Prunc făcându-Se şi la frumuseţea cea dintâi aducându-te.
 
   Mirându-se de preaslăvită naştere, au stătut magii povăţuiţi de dumnezeiască stea, şi văzând pe Soarele cel ce a răsărit din feciorescul nor, daruri i-au adus.
 
   Iată vine Fecioara ca o mieluşea, purtând în pântece pe Mieluşelul cel hrănit, Care a şters păcatele lumii; să se bucure făptura prăznuind.
 
   Propovăduirile Proorocilor care au vestit arătarea lui Hristos, au luat astăzi sfârşitul cel mântuitor; că a venit Domnul trupeşte să lumineze pe cei ce se chinuiau întru întuneric.
 
 
   Venit-ai întrupându-Te din Fecioară, Cel ce eşti Preaînalt, logodindu-ţi Ție adunările fecioarelor, Care numai pe Tine Te-au iubit, cunoscându-Te Mire al lor.
 
   Dezbrăcatu-te-ai de acoperământul naşterii celei trupeşti, şi te-ai îmbrăcat luminat prin Botez, cu îmbrăcămintea naşterii celei de a doua, Muceniţă pururea pomenită.
 
   Răsărit-a în inima ta razele cele luminoase, alungând negura cea întunecată a arătării, cu lumina Darului, Muceniță a lui Hristos Evghenia, frumoasă fecioară.
 
 
   Cu podoabă şi cu frumuseţe ţi-ai luminat viaţa, mai-nainte veștejindu-ţi patimile trupului cu sihăstria, şi apoi cu mucenicia strălucind luminat, Evghenia.
 
   Mai înaltă decât îngerii te-ai făcut Prealăudată, născând pe Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, făcându-Se Om pentru multa milostivire, Iubitorul de oameni.
 
 
   Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule; că prin Tine Stăpâne, către Părintele Tău începătorul luminii, întoarcere am aflat din noaptea necunoștinței.
 
   Poporul cel ce şedea oarecând în întuneric, să vadă Lumina cea neînserată Care a strălucit; pe Care steaua o a vestit dedemult împăraţilor de la Persia, celor ce se închinau focului.
 
   În peşteră mică vine să intre Împăratul cel mare, ca să mă mărească pe mine cel micşorat, şi cu nemăsurată sărăcia Sa să mă îmbogăţească pe mine cel sărăcit, Dumnezeu Cel Preaînalt.
 
   Acum din Iacov, precum a zis Valaam, Se naşte Hristos, şi peste neamuri va domni; şi Se va înălţa cu Darul, rămânând Împărăţia Lui neschimbată.
 
 
   Calea ta văzându-o îndreptată către mântuire, şarpele cel pierzător de suflete, îţi aprinde ispite de multe feluri, cercând a risipi râvna ta purtătoare de nevoințe, iar tu l-ai călcat curată de Dumnezeu cugetătoare.
 
   Cu totul te-ai arătat frumoasă lui Hristos doritorului bunătăţilor, Făcătorului de bine şi Mirelui sufletelor, fiind înfrumuseţată cu nevoinţele sihăstriei, şi strălucind cu nevoinţele muceniciei, Muceniță Evghenia, frumoasă fecioară.
 
 
   Cununa darurilor s-a pus pe creştetul tău, că ai cinstit, dumnezeiasca înţelepciune, defăimând bogăţia şi mărirea părintească, şi cu tărie ai urmat după doritul tău Mire, Preacinstită.
 
   Din tine Născătoare de Dumnezeu răsărind viața lumii, pe cei ţinuţi de moarte mai dinainte, îi cheamă de-a doua oară către împărtăşirea vieţii veşnice; pe cei ce strigă cu credinţă : Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu cunoaştem.
 
 
   Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune Dumnezeule !
 
   În chip de străin Hristos la ale Sale vine; să ne înstrăinăm pe noi de păcate şi să primim pe Acesta ce locuieşte în sufletele celor blânzi.
 
   Nicicum mai mic nu vei fi Vitleeme între cetăţi; că întru tine Se naşte Împăratul şi Domnul, ca să pască pe poporul cel ales.
 
   Cum Te va primi o peşteră mică pe Tine Cel neîncăput în lume, Cela ce eşti necuprins cu mintea, cum Te voi vedea Prunc ? Cela ce eşti împreună cu Tatăl cunoscut fără început.
 
 
   Somn n-ai dat genelor tale, până ce ai omorât toată patima dulceţii, şi te-ai făcut locaş curat Ziditorului tău.
 
   Urmând năravurilor egiptencei cea înnegrită, şi cu lucrul şi cu numele, se obrăzniceşte a năpăstui cinstită vieţuirea ta, Preaînţeleaptă.
 
 
   Mare împotrivire ai arătat, îmbogăţindu-te cu Darul tămăduirilor, din bogăţia credinţei făcându-te mai-mare adunării călugărilor.
 
   Tăinuit se învăţau toţi Proorocii naşterea ta cea netâlcuită, Preacurată, duhovniceşte însemnând şi spunând mai-nainte tuturor, cele ce vor să fie.
 
 
   Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii, şi cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
   Cum nu mă voi minuna de Fecioara ceea ce a născut, şi de steaua ceea ce a arătat pe Cel născut ? De Pruncul cel înfăşat cu scutece, de magii cei ce s-au închinat cu daruri ! Văd şi ieslea prea proastă, şi îngerii înconjurându-o, şi lăudând cu cântări pe Stăpânul tuturor, şi strigând : Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, Celui ce a voit a Se naşte Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
Stih : Încununându-te mai-nainte cu durerile Evghenie,
Te-ai vopsit, vopsea boită prin sabie.
În a douăzeci şi patra zi,
Evghenia de sabie se săvârşi.
 
   Această sfântă Evghenia a fost născută şi crescută din Roma cea veche, din părinţi anume Filip şi Evghenia, care luau într-un preţ Alexandria de la împăratul, iar Evghenia furișându-se de la părinţii ei fugi de la dânşii într-o noapte în taină numai cu două slugi, şi îmbrăcându-se bărbăteşte, merse la un episcop, şi luând dumnezeiescul Botez, şi tăindu-şi părul îşi puse numele Evghenie, şi mânecând foarte de noapte se duse la o mânăstire şi petrecea acolo cu tot felul de bunătăţi, cu osteneli, cu trude şi cu nevoinţă şi cu stare de toată noaptea la rugăciune, şi atâta străluci ca un mare luminător, că o rugară soborul mânăstirii, să o cârmuiască şi să ia grija mânăstirii asupra ei, întâmplându-se de a murit egumenul; care smerindu-se de cuvintele lor, nu vrea, apoi silindu-se, a primit, într-acest chip, dar nu fiecum cuvântul şi lauda a fost, ci adevărul a arătat pe Evghenie mare, şi luminat întru toţi, iar şi fapta lui şi mintea numai trăgea pe toţi minunat, ca magnetul pe fier, spre câştigarea bunătăţilor sale. Iar o femeie bogată anume Melantia, ce se tâlcuieşte negraia, neagră cu adevărat şi la suflet (o spurcată minte) dacă văzu pe Evghenie din fire frumos, cuprinzându-se de mare dragoste din vederea lui şi găsind o mincinoasă şi deşartă pricină, cum că are o boală îndelungată, şi va să i-o spună cu taină, Că nu este cu putinţă într-alt chip a se izbăvi de dânsa, Evghenie fiind zdrobit cu inima şi mâhnit şi supunându-se din prostime, la viclenite şi amăgitoarele cuvinte ale Melantiei, se plecă de merse, necunoscând vicleşugul, ci crezând că este bolnavă şi şezând lângă patul celeia ce bolea nu de boală ci de poftă trupească, iar Melantia căutând la faţa Evgheniei, n-a putut mai mult a tăinui focul poftei cel ce se ascundea înlăuntrul ei, a început a grăi cuvinte de curvie : cu nesuferită poftă, zicea, şi cu nemăsurată dragoste sunt cuprinsă către tine, acestea şi mai multe zicând Melantia, iar Cuvioasa Evghenia se rușină de neruşinarea acelei curve, şi i-a răspuns ei groaznic : Taci o muiere, taci, şi nu te ispiti a ne vătăma pe noi cu otrava balaurului celui vechi, văd că te-ai gătit pe sine-ţi mare locaş diavolului, depărtează-te de la slugile lui Dumnezeu ispititoare, acestea şi mai multe zicându-i, iar ea umplându-se de nespusă ruşine împreună şi de mânie, s-a dus în cetate şi mergând la eparhul pârând pe Evghenie ighemonului, cum că minunatul egumen al cutăreia mânăstiri, amăgind cu cuvinte înşelătoare pe femeile cele curate, a venit şi la mine, fiind îndrăzneţ şi semeţ curvar, (iar eparh era tatăl sfintei Evghenia). Deci el fiind judecător cetății, dacă a auzit aceasta, mâniindu-se foarte, îndată trimise cu grabă la mânăstire, poruncind să aducă la judecată pe Evghenie, ca pe un egumen, ce era al mânăstirii şi pe călugări legaţi ca pe nişte vinovaţi şi mincinoşi slujitori, sau mai vârtos a zice răi lucrători, ca să stea de faţă şi să răspundă; deci dacă îi scoaseră la judecată şi o parte şi alta şi începu a grăi Melantia, ocărând pe minunatul acela egumen, şi batjocorindu-l şi dosădindu-l cu multe cuvinte, şi cu îndrăznire strigând către toţi şi arătându-l prietenilor cu degetul, ca pe un lucrător spurcat, şi pe cei de sub ascultarea lui ca pe nişte curvari, strigând zicea : Ascultaţi toţi, că adevărul grăiesc, (o lungă îţi este răbdarea Doamne Atotputernice !) Atuncea Evghenia deîndată rupându-şi haina lui, zise către cei ce erau de faţă cu multă îndrăznire : s-ar cădea nouă să mulţămim şi să suferim şi ocări şi batjocuri şi munci pe trup, iar ca să nu se facă de râs chipul ce purtăm (adică cinul călugăresc) eu sunt femeie la fire, fiică de tată eparh şi judecător al meu iubit şi doamna lui îmi este mamă, care m-a născut, şi aceştia frați că nu le voi zice slugi. Acestea zicând buna Evghenia, toţi se minunară, însă fieşte cine se va mira, auzind în ce chip a pedepsit dumnezeiasca judecată pe Melantia. Deci tatăl Evgheniei îndată lăsând şi slava şi bogăţia şi nălucirea lumească, se boteză şi se făcu păstor credincios cetăţii, şi petrecându-se din viaţa sa cu mucenicie, omorât cu săbii de necredincioşi, s-a dus la veselia cereştilor locaşuri, iar maică-sa numaidecât lăsând ţara cea străină şi dorind de moşia ei, se duse iar de locui acolo. Şi ieşind poruncă împărătească, ca să facă creştinii jertfa la idoli, au să li se dea morţi cumplite, deci Evgheniei, care atâta strălucise înfăţişat către toţi pentru dorul ce avea către Hristos, îi legară de grumazi o piatră mare şi o a dat în apă, şi ieşind minunat sănătoasă, îi tăiară capul cu sabia, luându-şi sfârşitul chinurilor sale şi veselă zbură către adevăratul său Mire.
 
    Tot în această zi, Sfânta Muceniță Vasilla, ce a mărturisit împreună cu Sfânta Evghenia, de sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Cine nu te-ar băga pe tine în seamă tăiată fiind de sabie,
Muceniţă Vasilla, dumnezeieștii credinţe temelie.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Filip tatăl Sfintei Evghenia, de sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Omoară pe Filip ascuţitul sabiei,
Carele cu adevărat era sabie cu două ascuţișuri împotriva înşelăciunii
 
    Tot în această zi, Sfinţii Protas şi Iachint famenii, ce au pustnicit împreună cu Sfânta Evghenia, de sabie s-au săvârşit.
 
Stih : Suferind Iachinte şi Protasie tăierea capetelor de sabie.
Cele întâi răsplătiri a mucenicilor lui Dumnezeu aveţi moştenire.
 
    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Nicolae monahul, ce a fost ostaş.
 
Stih : Canon se pune înaintea celor întreit înţelepţi în viaţă,
A lui Nicolae întreg înţeleapta viaţă.
 
    Acesta a stătut pe vremea împărăţiei lui Nichifor oştean cu meşteşugul. Deci oştindu-se împăratul împotriva Bulgarilor, a ieşit şi el împreună cu oştile, şi trecând pe la un loc, seara fiind, a găzduit la o casa de străini şi după ce a cinat împreună cu gazda, şi-a făcut rugăciunea s-a culcat să doarmă, iar ca pe la şase ceasuri din noapte fiica gazdei rănită de sataniceasca dragoste, s-a dus acolo unde dormea Cuviosul, şi-l îmboldea trăgându-l pe el la ruşinata amestecare. Iar Sfântul a zis către dânsa : Conteneşte o muiere de la sataniceasca dragoste, și nu voi ca şi tu să-ţi întinezi fecioria şi pe mine ticălosul să mă pogori în fundul iadului, iar ea depărtându-se puţin, iarăşi venii şi supăra pe Cuviosul; iar el o a depărtat pe ea şi a doua oară, certându-o şi mustrându-o pe ea tare. Iar ea depărtându-se, iarăşi s-a întors beată fiind de dragoste. Atuncea Sfântul a zis către dânsa : ticăloaso şi neruşinată nu vezi că te tulbură dracii ca şi fecioria ta să o strice şi sufletul meu să-l muncească ? Şi după urmare să te facă pe tine râs şi defăimare la toţi oamenii ? Nu vezi că şi eu sărmanul, mă duc la neamuri barbare, la război şi vărsare de sânge cu ajutatul lui Dumnezeu ? Deci cum să-mi spurc eu trupul meu în vremea când mă duc la război ? Acestea şi altele asemenea înfruntătoare cuvinte zicând dreptul către femeie şi depărtându-o pe ea s-a ridicat în sus şi după ce şi-a făcut rugăciunea, s-a dus la slujba sa. Iar în noaptea următoare îndată ce a adormit, a văzut că stă pe un munte înalt şi că lângă el stă un judecător, care îşi avea piciorul său cel drept pus peste cel stâng şi a zis către el : Vezi oastea despre o parte a Romanilor şi despre alta a Bulgarilor ? Iar Nicolae a răspuns : Aşa Doamne, văd că romanii înfrâng şi biruiesc pe bulgari. Atuncea iarăşi i-a zis : Caută la mine : Iar el întorcându-se către el a văzut, că piciorul cel drept îl avea pe pământ. Iar pe cel stâng peste cel drept. Apoi întorcându-şi ochii către oşti, a văzut că vrăjmaşii Bulgari tăiau pe Romani, iar după ce a contenit războiul, a zis judecătorul către Nicolae : la seama bine locul omorâtelor trupuri, şi spune-mi ce vezi. Iar Nicolae luând seama bine a văzut tot locul acela plin de trupuri moarte a Romanilor căzuţi; şi între acelea vedea şi un loc verde şi frumos, ca şi cum s-ar culca un om.Atuncea judecătorul acela a zis către Nicolae : Şi a cui socoteşti că este acel pat ? Iar Nicolae a răspuns : prost şi neînvăţat sunt, Domnul meu. Zis-a către el iarăşi acela : Patul care vezi este al tău, şi pe el era să cazi şi tu împreună cu ceilalţi oşteni ai tăi morţi, dar fiindcă în trecuta noapte, ai azvârlit şi ai biruit pe balaurul cel cu trei împletituri, adică pe femeia ce ţi-a dat război de trei ori, îndemnându-te la amestecare de ruşine, pentru aceasta tu singur te-ai mântuit pe sineţi din tăierea aceasta; şi din moarte şi ţi-ai mântuit şi sufletul şi trupul tău. Deci nici moartea firească te va stăpâni, de vei sluji cu curăţie. Acestea văzându-le dreptul şi înspăimântându-se s-a deşteptat, şi sculându-se de pe pat şi-a făcut rugăciunea. Apoi întorcându-se înapoi cale de o zi s-a suit într-un munte şi acolo cu linişte se ruga lui Dumnezeu pentru oastea Romanilor. Iar împăratul fiindcă s-a dus la Clisura Bulgariei, s-au suit şi Bulgarii pe munte lăsând spre paza locului ca la o mie cinci sute de oşteni pe care i-au tăiat Romanii. Deci mândrindu-se pentru biruinţa aceasta, s-au lenevit, şi dar într-o vreme, când toţi Romanii dormeau fără de grijă şi fără de pază, au venit noaptea asupra lor bulgarii, şi mai pe toţi împreună cu împăratul Nichifor i-au pus sub sabie. Atuncea dreptul Nicolae, aducându-şi aminte de vedenia ce a văzut, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a întors înapoi plângând şi tânguindu-se. Apoi ducându-se la o mânăstire, a luat schima monahicească, şi slujind cu curăţie lui Dumnezeu ani destui, s-a făcut prea desăvârşit şi mare Părinte.
 
    Tot în această zi, Sfântul Mucenic Ahaic, de sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Ahaic toată întinăciunea sufletească a lepădat,
Şi cu toată bucuria, capul sabiei şi-a dat.
 
    Tot în această zi, Preacuviosul Antioh, cu pace s-a săvârşit
 
Stih : Urâciune era lui Antioh toate grijile din viaţă,
Deşi toată viaţa sa o a petrecut cu dulceață.
 
    Tot în această zi, Cuviosul Vitimion cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Dezbrăcându-şi Vitimion trupul cel stricăcios,
ÎI va lua pe ei la înviere nestricăcios.
 
    Tot în această zi, Cuviosul Afrodisie cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Foarte frumos Afrodisie s-a aflat,
Ca cel ce a murit, şi îndulcirile lumeşti nu le-a gustat.
 
    Tot în această zi, Cuviosul Grat, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Vieţuind Grat, înger se nădăjduia a fi,
Iar după moarte om se vădi a fi.
 
    Tot în această zi, Sfântul nou Mucenic Ahmed care a mărturisit în Constantinopol la anul o mie şase sute optzeci şi doi, de sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Credinţa lui Hristos, decât toate mai mare a fi,
Ahmed strigând prea mare cunună primi.
 
    Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne, şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
   Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cela ce bine este cuvântat şi preaslăvit.
 
   Să stropească apă de sus norii, că Cel ce şi-a pus norii cu cinste spre suire, de norul Fecioara, fiind purtat, vine să strălucească lumină neînserată, celor ce erau mai-nainte întunecaţi şi întru nevoi.
 
   Oastea dumnezeieștilor îngeri bine te găteşte, a lăuda umilinţa Domnului cea negrăită; magilor întâmpinaţi, păstori sârguiți, venit-a Cel mai-nainte zis, Hristos aşteptarea şi mântuirea neamurilor.
 
   Ce este această prea-mare şi străină minune ! Cum Te voi purta pe Tine, Cel ce porţi cu cuvântul toate ? Negrăită este naşterea Fiului meu Celui fără de început ! Zis-a cea Preacurată, pe Hristos, în braţe purtându-L cu frică.
 
 
   Descoperit-ai tuturor adeverinţa scripturilor celor de Dumnezeu date, îmbărbătând partea cea femeiască, şi pe toţi i-ai minunat, Preacinstită; pe care i-ai şi adus crezând luminat în Hristos, Preafericită.
 
   De faţă ai arătat nebunia idolilor, cu dumnezeieştile tale învăţături, Prealăudată, logodind mulţime nenumărată de fecioare, lui Hristos Împăratului tuturor, luminându-se cu sângiurile mucenicilor.
 
 
   Văzând viaţa ta cea purtătoare de lumină, mărita Vasilla, dumnezeiește s-a logodit lui Hristos, părăsind toate desfătările trupeşti; şi acum s-a învrednicit bucuriei mucenicilor.
 
   Rana morţii o ai tămăduit, născând mai presus de fire pe viaţa cea ipostatnică, Fecioară cu totul fără prihană Născătoare de Dumnezeu Curată. Pentru aceasta veselindu-ne, te numim pe tine izvor al nemuririi.
 
   Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
 
   De înălţimea tainei celei negrăite cu adevărat, a Celui ce a acoperit cerurile cu cunoştinţa, Stăpâna cea fără prihană s-a minunat şi a zis : Scaunul ceresc se aprinde, ținându-Te pe Tine, şi în ce chip Fiul meu Te voi purta eu ?
 
   Porţi asemănare părintească Fiul meu, şi cum sărăcind ai luat asemănarea robului ? Cum Te voi culca în ieslea dobitoacelor ? Pe Tine, Care ai scăpat pe toţi de dobitocie; slăvesc milostivirea Ta.
 
   Bucură-te tot pământul ! Iată Hristos se apropie născându-Se în Vitleem. Mare veselește-te, saltă adunarea Proorocilor, văzând astăzi plinirea cuvintelor voastre, şi toţi drepţii vă bucuraţi !
 
   În râu bărbătește şi în foc cu răbdare te-ai ispitit; că cele potrivnice firii cu tărie le-ai trecut, slăvind pe Hristos, şi cu credinţă strigând : Bine Te cuvântez pe Tine Hristoase în veci !
 
   Cu minunată cuviinţă arătându-se ţie, Hristos, fiind închisă în temniţă te hrăneşte din-destul, şi prin naşterea Sa, te împreună cu oştile cele de sus, slăvindu-L pe El în veci, Cuvioasă.
 
   Mirele tău cu cuviinţă te împodobeşte cu cununi îndoite, de Dumnezeu înţelepţită Evghenia, şi cămară luminată ca Unul ce este Drept îţi dă; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
 
   Darul lui Dumnezeu în chip luminat luminându-te pe tine acum, te împodobeşte în locaşurile cereşti; pe Care roagă-L neîncetat, ca să dobândim iertarea greşelilor, noi cei ce săvârşim pomenirea ta cugetătoare de Dumnezeu.
 
   Izvor limpede de nemurire te ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui cel nemuritor; Care fereşte de moarte pe toţi, cei ce-L preaînalţă pe Dânsul întru toţi vecii.
 
   Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă; ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o slăvim.
 
   Văzut ai fost, pe cât era cu putinţă a Te vedea Proorocii; iar în vremile cele mai de pe urmă Om făcându-Te, Te-ai arătat tuturor oamenilor în Vitleem cetatea Iudei, steaua arătându-Te pe Tine, netâlcuit de cititorii stelelor.
 
   Să cânte bucurându-se împărăţiile a tot pământul, şi moştenirile neamurilor să se veselească; munţii şi văile, râurile, marea şi toată zidirea, pe Domnul cel ce S-a născut, acum să-L slăvească.
 
   Iată la ale Sale vine Preasfântul Cuvânt, în Trup Sfânt înstrăinat cu străină naştere, aducând la Sine lumea cea înstrăinată; pe Acesta să-L lăudăm, Care pentru noi sărac S-a făcut.
 
   O Fiule preadulce ! Cum Te voi hrăni, pe Tine Cela ce dai hrană ? Cum Te voi ţine pe Tine, Cela ce ţii toate cu voia ! Cum Te voi înfăşa pe Tine, Cela ce înfăşori tot pământul cu negură ? Strigat-a Preasfânta Stăpână; pe care cu credinţă o slăvim.
 
 
   Locuind în locaşurile cele cereşti, Slăvită, acum te-ai învrednicit arătat desfătării raiului, cu fecioarele şi cu Mucenițele ca o Muceniță adevărată, curată fecioară Evghenia preafericită.
 
   Dobândit-ai dorirea cea mai presus de gând şi de cuget, stăruind luminat înaintea doririi celei desăvârşite; şi cu razele cele dătătoare de lumină ale Treimii Celei stăpânitoare aievea ai strălucit, de Dumnezeu înţelepţită Evghenia preafericită.
 
   Purtând mărito candela fecioriei nestinsă, te-ai împodobit cu cununa muceniciei; şi acum nu înceta rugându-te, ca cu rugăciunile tale să ne mântuim, cei ce cu bunăcredinţă şi cu dragoste te cinstim, Evghenia pururea pomenită.
 
 
   Către dumnezeiasca răcoare ai ieşit acum, trecând cu vitejie prin focul chinurilor cel nesuferit, şi prin apa cea furioasă a supărărilor, Muceniță Evghenia preabună. Roagă-te lui Hristos să mântuiască sufletele noastre.
 
   Ca o lână zămislind în pântece Ploaia cea cerească, născut-ai pe Cela ce dă nemurire celor ce Îl laudă cu credinţă Preacurată, şi pe tine cea fără prihană te slăvesc ca pe Născătoarea de Dumnezeu.
 
 
   Cela se locuieşte întru lumina cea neapropiată, şi împreună ţine toate pentru milostivirea cea negrăită, din Fecioară Se naşte, şi cu scutece Se înfaşă ca un prunc în peşteră, şi în ieslea dobitoacelor Se culcă; să ne grăbim a veni în Vitleem la închinarea Lui împreună cu magii, aducându-i roduri de fapte cuvioase, ca nişte daruri.
 
   Nici o sminteală nu s-a arătat spre nevoinţele cele desăvârşite, slăbiciunea femeiască, întărită fiind cu nevăzută puterea Ta, Hristoase, prin care Mucenița Eveghenia vitejeşte a biruit; a căreia prăznuire o ai împreunat acum cu cinstită şi de Dumnezeu purtătoare Naşterea Ta, Care ai luat Stăpâne din Sfânta fecioară.
 
   Laudă să aducem credincioşilor Fecioarei Mariei, că iată acum vine în cetatea Vitlemului, să nască pe Hristos Mântuitorul. Pentru aceasta alergaţi magilor cu daruri cu steaua, ca să vă închinaţi împreună cu noi; şi voi păstori grăbiţi-vă a striga cu îngerii : Slavă Celui ce S-a născut în peşteră şi în iesle.
 
 
   O mai presus de minte şi negrăite minuni ! Dumnezeu se naşte pe pământ pentru milostivire, îmbrăcându-Se cu chip de rob; ca să răpească din robia celui străin, pe cei ce strigă cu dragoste fierbinte : Binecuvântat eşti Mântuitorule, unule Iubitorule de oameni.
 
   Vino Israile cel împietrit la inimă, leapădă norul cel pus asupra sufletului tău; cunoaşte pe Ziditorul, Cel ce S-a născut în peşteră. Acesta este aşteptarea neamurilor, Acesta va strica prăznuirile tale, fiindcă nu te supui a striga : Împăratul lui Israil, Hristos vine !
 
   Să mergem toţi unde Hristos se naşte, având în minte steaua credinţei; acolo mergând cu gândul, să-L întâmpinăm; în Vitleemul Iudei Îl vom vedea pe Dânsul născându-Se, şi să-i aducem vrednice daruri, faptele cele bune.
 
   Să dăm slavă lui Dumnezeu credincioşilor, Celui ce pentru multa milostivire S-a întrupat, şi cu sărăcia şi cu smerenia Sa a îmbogăţit pe toţi cei ce sărăcise mişeleşte; să lăudăm pe Cel ce a dat frumuseţea cea dintâi, celor ce strigă cu credinţă : Binecuvântat eşti Mântuitorule, unule Iubitorule de oameni.
 
   Soare Fiule ! Cum Te voi ascunde în scutece ? Cum voi hrăni cu lapte pe Hrănitorul a toată făptura ? Cum Te voi ţine pe mâini pe Tine, Cela ce ţii toate ? Cum voi căuta spre Tine cu îndrăzneală ? Spre Care a căuta nu îndrăznesc cei cu ochi mulţi, ceea ce nu ştie de nuntă, ţinând pe Hristos, acestea a grăit.
 
   Cu cântări noi strigaţi păstorilor, lepădaţi astronomilor cuvintele cele vrăjitoreşti, izvorâţi munţi şi dealuri bucurie. Veniţi fiicele împăraţilor, spre bucuria Născătoarei de Dumnezeu; să zicem popoare : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru slavă Ție.
 
   Vino Vitleeme, găteşte cele de naştere, mergi Iosife de te scrie cu Maria; preacinstită iesle, de Dumnezeu purtătoare scutece, în voi Viaţa înfășându-Se, va rupe legăturile morţii, strigând pe oameni spre nemurire, Hristos Dumnezeul nostru.
 
   O fericit pântecele tău fiica lui Dumnezeu ! Care cu înţelegere mai mare decât Cerul te-ai arătat; că Acela pe Care nu-L încape Cerul, tu Îl cuprinzi purtându-L ! O fericiți sânii Fecioarei, din care suge Cel ce hrăneşte toată suflarea Hristos, Cel ce trup şi-a alcătuit din Fecioara, care nu ştie de bărbat.
 
 
   Casă Atotziditorului, te-ai arătat o Fecioară, că întru tine sălăşluindu-se Domnul slavei, vine acum să Se nască.
 
 
   Prunc mic în Vitleem din Fecioară, Dumnezeu cel mai-nainte de veci, în ieslea dobitoacelor Se naşte, o minune !
 
 
   Cetele Îngerilor cele înţelegătoare, întru cei de sus cu păstorii strigaţi, şi cu magii, lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut : Slavă Ție.
 
   Slavă Ție, Părinte şi Fiule și Duhule, prin Care s-a aşezat taina cea înfricoşată, pentru a doua naştere a oamenilor.
 
   Bucură-te ceea ce ai născut Viaţa lumii, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Duhul Sfânt, spre mântuirea tuturor.
 
 
    Punem Stihirile Învierii 4, Slavă… Şi acum… a înainte-prăznuirii glas al 6-lea; Peşteră bine te împodobeşte.. La Stihoavnă, Stihirile Învierii; și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei, Slavă… Şi acum… a Născătoarei. Troparul Învierii, Slavă… Şi acum… al înainte-prăznuirii. Ectenia mică şi Otpustul,
 
    După obişnuitul Psalm, cântăm; Fericit bărbatuL. Catisma toată. La Doamne strigat-am… Stihirile pe 10, şase ale Părinţilor şi patru ale înainte-prăznuirii, Slavă… a Părinţilor, glas acelaşi : Daniil bărbatul doririlor… Şi acum… a înainte-prăznuirii : Peşteră bine te împodobeşte, că Mielușeaua vine… Apoi Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei, şi citirile Părinţilor. La Litie, Stihirile înainte-prăznuirii scrise la rând, la Doamne strigat-am..., în 24. Slavă… a Părinţilor : Veniţi iubitorilor de praznic… Şi acum… : Vitleeme bine te împodobeşte… La Stihoavnă, Stihirile înainte-prăznuirii însăşi podobia : Casa Eufratului… Stih : Dumnezeu, de la amiazăzi va veni… Apoi : Vitleeme pământul Iudeii… Stih : Doamne auzit-am auzul tău..., Veniţi toţi să cinstim Naşterea lui Hristos… Slavă…  Bucurați-vă Prooroci cinstiți… Şi acum… a înainte-prăznuirii : Iată s-a apropiat vremea bucuriei noastre… Acum slobozeşte… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru..., la binecuvântarea pâinilor, Troparul Părinţilor : Mari sunt isprăvile credinţei… de două ori, şi al Înainte prăznuirii odată.
 
 
    La Dumnezeu este Domnul… Troparul Învierii de două ori, Slavă… al Părinţilor : Mari sunt isprăvite credinţei… Şi acum… a înainte-prăznuirii : Scrisu-s-au oarecând...  După întâia Catismă, Sedealna Părinţilor : Întru părinţi Dumnezeule… Slavă… Şi acum… tot aceea. După a doua Catismă, Sedealna : Praznic de bucurie prăznuim credincioşilor... Slavă… Şi acum… tot aceea. Apoi : Fericiţi cei fără prihană… Troparele : Soborul îngeresc… Ectenia şi Sedealna Părinţilor, glas al 8-lea : Pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov… Slavă… Şi acum… Din Sânurile Părinteşti pogorându-Te… Apoi Antifoanele, Prochimenul glasului, Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos văzând… Psalmul 50, Stihira Învierii. CANOANELE : al Părinţilor pe opt : Pe cel ce a acoperit cu valul mării… de două ori, şi Troparele pe 6. Şi alt Canon al înainte-prăznuirii pe 6 : Hristos se naşte… într-amândouă stranele împreună. După a 3-a Cântare, Ipacoi al Părinţilor : Îngerul a răcorit cuptorul Tinerilor... După a 6-a Cântare, Condacul Părinţilor : Vitleeme veselește-te, Efrata bucură-te… şi Icosul, şi citim Prologul. La a 9-a Cântare, cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită… Apoi Luminânda Părinţilor : Din seminţia lui Avraam iese… Slavă…  Cei mai aleşi dintre Patriarhi… Şi acum… a înainte-prăznuirii; Viltleeme veseleşte-te şi tu Efrato bucură-te.. La Laude, Stihirile Părinţilor 3, şi ale Înainte prăznuirii 3, Slavă… a Părinţilor : Adunarea învăţătorilor legii… Şi acum… Prea binecuvântată eşti..., Slavoslovia mare. După Sfinte Dumnezeule… Troparul Învierii numai. Ecteniile şi Otpustul. Slavă… Şi acum… Stihira Evangheliei. La Ceasuri, Troparul Învierii. Slavă… al Părinţilor, Şi acum… a Născătoarei Ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule… Condacul Părinţilor şi al înainte-prăznuirii le zicem schimbându-le.
 
 
    Fericirile din Canonul Părinţilor, Peasna 3-a pe 4, şi ale înainte-prăznuirii, Peasna a 6-a pe 4. După Vohod, Troparul Învierii, al Părinţilor, şi al înainte prăznuiri, Slavă… Condacul Părinţilor, Şi acum… al înainte-prăznuirii. Prochimenul, Apostolul şi Evanghelia Părinţilor, iar a Duminicii rândului se lasă.
 
 
    De se va întâmpla Naşterea lui Hristos Duminică sau Luni, Ceasurile le cântăm mai-nainte Vineri; iar de se va întâmpla Naşterea lui Hristos Marţi, sau Miercuri, sau Joi, sau Vineri, sau Sâmbătă, atunci Ceasurile le cântăm în ajun.
 
 
 

    La începutul Ceasului al doilea din zi, luând Paraclisierul binecuvântare, trage clopotul, şi adunându-ne în Biserică, se îmbracă Preotul în Felon, iar Diaconul în Stihar; apoi se pune Analogul în mijlocul Bisericii, în dreptul uşilor împărăteşti, şi iese Diaconul în mijlocul Bisericii, şi închinându-se de trei ori, zice cu glas :Binecuvintează, Stăpâne ! Iar preotul stând înaintea Sfintei Mese însemnează cu cădelniţa cruciş spre răsărit, şi zice : Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Iar citeţul zicând Amin, începe : Slavă ţie Dumnezeul nostru… Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Şi după vosglas, Doamne miluieşte..., de 12 ori. Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… de trei ori. Şi citeţul citeşte înainte. Iar Preotul cădeşte Sfântul Altar, şi Sfintele Icoane, pe cel mai mare, pe fraţi, şi pe citeţ şi toată Biserica, mergându-i înainte diaconul cu lumânarea aprinsă.
 

   Graiurile mele ascultă-le, Doamne; înţelege strigarea mea; ia aminte glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu; căci către Tine mă voi ruga Doamne. Dimineaţa vei auzi glasul meu, dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Dumnezeu, Cel ce nu voieşti fărădelege, Tu eşti. Nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte, nici vor petrece călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi; urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna. Pe bărbatul sângiurilor şi vicleanul, urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta. Doamne povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta; pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea; că nu este în gura lor adevăr; inima lor este deşartă : groapă deschisă grumazul lor, cu limbile sale vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; cadă din cugetele sale; după mulţimea păgânătăţilor lor, leapădă-i pe dânşii, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura, şi Te vei sălăşlui întru dânşii, şi se vor lăuda întru Tine cei ce iubesc numele Tău. Că tu vei blagoslovi pe cel drept, Doamne; că cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.
 
 
   Răspuns-a inima mea cuvânt bun, grăiesc eu lucrurile mele Împăratului. Limba mea este trestie a scriitorului ce scrie degrab. Împodobit cu frumuseţea mai mult decât fii oamenilor; vărsatu-s-a Darul în buzele tale, pentru aceasta te-a blagoslovit pe tine Dumnezeu în veac. Încinge sabia Ta, peste coapsa Ta, Puternice. Cu podoaba Ta şi cu frumuseţea Ta; şi încordează, şi bine sporeşte, şi împărăţeşte, pentru adevărul, şi blândeţea, şi dreptatea; şi Te va povățui minunat dreapta Ta. Săgeţile Tale ascuţite-s, Puternice, noroadele sub Tine vor cădea, în inima vrăjmaşilor împăratului. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiagul dreptăţii, toiagul Împărăţiei Tale. Iubit-a dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău, cu untuldelemn al bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi. Smirna şi aloea şi casia din hainele tale; din palaturi de fildeș, din care Te-au veselit fetele împăraţilor întru cinstea Ta. Înainte a stătut Împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată, împodobită. Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă urechea ta, şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău. Şi va pofti Împăratul frumuseţea ta, că Acesta este Domnul tău, şi te vei închina Lui. Şi fata Tirului cu daruri; feţei tale se vor ruga bogaţii norodului. Toată mărirea fiicei Împăratului dinlăuntru, cu lanţuri de aur înfăşurată, împodobită. Aduce-se-vor Împăratului, fecioare, în urma ei; cele de aproape ale ei se vor aduce ţie; Aducese-vor întru veselie şi bucurie. Aducese-vor în Biserica Împăratului. În locul părinţilor tăi s-au născut fiii tăi; pune-vei pe dânşii boieri peste tot pământul. Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul. Pentru aceasta noroadele se vor mărturisi ţie în veacul veacului.
 
 
   Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea, ajutor întru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va tulbura pământul şi se vor muta munţii în inimile mărilor. Sunat-au şi s-au tulburat apele lor, tulburatu-s-au munţii întru tăria Lui. Pornirile norilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; sfinţit-a locaşul Său, Cel Preaînalt. Dumnezeu în mijlocul ei și nu se va clinti, ajutai-va ei Dumnezeu dimineaţa de dimineaţă. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile. Dat-a glasul Său, Cel Preaînalt, clătitu-s-a pământul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile care a pus pe pământ; stricând războaie până la marginile pământului. Arcul va sfărâma şi va frânge arma, şi pavezele Ie va arde cu foc. Îndeletniciţi-vă şi cunoaşteţi, că Eu sunt Dumnezeu; înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.
 
 
   Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif, în Vitleem Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de fire. Şi a sosit vremea naşterii, şi nici un loc nu era de sălăşluire; ci ca un palat frumos, peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai nainte căzut.
 
 
   Ce te vom chema, o ceea ce eşti plină de Dar ? Cer, că ai răsărit Soarele dreptăţii; rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii. Fecioară, că ai rămas nestricată. Maică Curată, că ai avut în sfintele tale braţe fiu pe Dumnezeul tuturor. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Vitleeme găteşte-te, bine te împodobeşte iesle, peşteră primeşte; adevărul a venit, umbra a trecut şi Dumnezeu oamenilor din Fecioară, S-a arătat, închipuindu-Se ca şi noi şi îndumnezeind trupul. Pentru aceasta Adam se înnoieşte, împreună cu Eva strigând : Pe pământ bunăvoinţă s-a arătat, ca să mântuiască neamul nostru. De două ori fără de Stih.
 
 
   Acum proorocia Proorocilor vine să se plinească, care cu taină grăieşte : Şi tu Vitleeme pământul Iudei, nicicum nu vei fi mai mic între Domni, mai-nainte gătind peştera; că din tine va ieşi mie după trup Povăţuitor neamurilor din Curata Fecioară, Hristos Dumnezeu, Care va paşte pe poporul Său noul Israil; toţi să-i dăm slavă.
 
 
   Acestea a zis Iosif către Fecioara : Marie ! Ce lucru este acesta, care văd întru tine ? Nu mă pricep, şi mă minunez ! Şi cu mintea mă spăimântez. Ascunde-te de la mine degrab. Marie ! ce lucru este acesta, care văd întru tine ? În loc de cinste ruşine, în loc de veselie întristare, în loc ca să mă laud, ocară mi-ai adus mie. Nu voi mai putea suferi defăimarea oamenilor, pentru că de la preoţi din Biserica Domnului ca pe o nevinovată te-am luat, şi ce este aceasta ce se vede ?
 
 
   Acestea grăieşte Domnul : Şi tu Vitleeme casa Eufratului, au doară mic eşti a fi întru miile ludei ? Că din tine va ieşi mie căpetenie, ca să fie întru Israil, şi ieşirea Lui din început, din zilele veacului. Pentru aceasta da-i-va pe ei până la vremea întru care Născătoarea va naşte şi rămăşiţele fraţilor Lui se vor întoarce la fiii lui Israil; şi va sta şi va vedea, şi va paşte turma Sa cu tărie Domnul. Întru slava numelui Domnului Dumnezeului său vor fi; că acuma se va mări până la marginea pământului.
 
 
   În multe feluri, şi în multe chipuri dedemult Dumnezeu grăind părinţilor prin Prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă, a grăit nouă întru Fiul; pe Care L-a pus moştenitor tuturor, prin Care şi veacurile a făcut. Carele fiind raza slavei, şi chipul statului Lui, şi purtând toate cu cuvântul puterii Sale, prin Sine singur făcând curăţire păcatelor noastre, a şezut dea-dreapta Scaunului Slavei întru cele înalte. Cu atâta mai bun făcându-Se decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai strălucit decât dânşii. Căci căruia din îngeri a zis cândva : Fiul meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut ? Şi iarăşi : Eu voi fi Lui, Tată, şi Acela va fi Mie, Fiu. Şi iarăşi când duce pe Cel Întâi-Născut în lume, zice : Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. Şi către îngeri zice : Cela ce face pe îngerii Săi duhuri, şi slugile Sale pară de foc. Iară către Fiul : Scaunul tău Dumnezeule în veacul veacului, toiagul îndreptării, toiagul Împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea. Pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul tău, cu untul de lemn al bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi. Şi iarăşi : Întru început Tu, Doamne ai întemeiat pământul, şi lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile; acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toate ca o haină se vor învechi, şi ca o îmbrăcăminte le vei înfăşura, şi se vor schimba; iar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor împuţina.
 
 
   Naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost : Că logodită fiind mama Lui, Maria, cu Iosif, mai-nainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif bărbatul ei drept fiind, şi nevrând să o vădească, a vrut pe ascuns să o lase pe dânsa. Şi acestea gândind el, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, zicând : losife fiul lui David ! nu te teme a lua pe Maria femeia ta, că ce s-a zămislit într-însa este din Duhul Sfânt; şi va naşte Fiu şi vei chema numele Lui, IISUS; că acesta va mântui pe poporul Său de păcatele lor. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul ce zice : lată Fecioara în pântece va avea, şi va naşte Fiu, şi vor chema numele lui Emmanuil, ce se tâlcuieşte : Cu noi Dumnezeu. Şi sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit îngerul Domnului, şi a luat pe femeia sa. Şi nu o a cunoscut, până ce a născut pe Fiul său Cel dintâi născut, şi a chemat numele lui IISUS.
 
 
    Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească toată fărădelegea.
    Izbăveşte mă de clevetirea oamenilor, şi voi păzi poruncile Tale.
    Faţa Ta arată-o peste robul Tău şi mă învaţă îndreptările Tale.
    Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
 
 

   Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii şi cu păstorii, pe Cel ce va să se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
   Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul, în Cer şi pe pământ eşti închinat şi slăvit Hristoase Dumnezeule, îndelung-răbdătorule. Multmilostive și mult-îndurate; Care pe cei drepţi iubeşti, şi pe cei păcătoşi miluiești, Care pe toţi chemi la mântuire, pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însuţi Doamne primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale. Sufletele noastre Ie sfinţeşte, trupurile curățeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte; şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Îngrădeşte-ne pe noi cu Sfinţi Tăi îngerii; ca cu mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei, şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate. Că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
 
 
   Hristoase lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată; şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale; pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, Amin.
 
   Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi și ne blagosloveşte, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte, ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Mărturisească-se Ție noroadele, Dumnezeule mărturisească-se Ție noroadele toate. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca noroadele întru dreptate, şi neamurile pe pământ vei povăţui. Mărturisească-se Ție noroadele, Dumnezeule, mărturisească-se Ție noroadele toate. Pământul şi-a dat rodul său. Blagosloveşte-ne pe noi Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Blagosloveşte-ne pe noi Dumnezeule, şi să se teamă de Dânsul toate marginile pământului.
 
 
   Temeliile lui în munţii cei sfinţi. Iubeşte Domnul porţile Sionului, mai mult decât toate sălaşele lui Iacob. Preaslăvite s-au grăit pentru tine, cetatea lui Dumnezeu. Aduce-mi-voi aminte de Raav şi de Babilon, de cei ce mă cunosc pe mine, şi iată cei de altă seminţie, şi Tirul, şi poporul Arabilor aceştia s-au născut acolo. Maică, Sionului va zice omul şi om s-a născut într-însul, şi însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat pe dânsul. Domnul va povesti în Scriptura noroadelor, şi a boierilor acestora ce s-au născut într-însul. Precum al celor ce se veselesc, tuturor le este locaşul la tine.
 
 
   Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi după mulţimea îndurărilor şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale, şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate, şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta, şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuri Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine Doamne întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
 
 
   Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif, în Vitleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de fire. Şi a sosit vremea naşterii, şi nici un loc nu era de sălăşluire; ci ca un palat frumos, peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.
 
   Născătoare de Dumnezeu tu eşti vita cea adevărată, care ai odrăslit noua rodul vieţii; ţie ne rugăm : Roagă-te Stăpână împreună cu Sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.
 
 
   Acesta este Dumnezeul nostru, şi nu se va socoti altul ca Dânsul, Care S-a născut din Fecioară, şi cu oamenii împreună a vieţuit. În iesle sărăcească Fiul Unul-Născut culcându-Se, Se vede Om; cu scutece se înfaşă Domnul slavei, şi steaua vesteşte magilor spre a Lui închinăciune; şi noi cântăm : Treime Sfântă, mântuieşte sufletele noastre.
 
 
 
   Mai-nainte de Naşterea Ta văzând taina Doamne, cu cutremur oştile îngereşti s-au spăimântat, căci ca un prunc mic a fi ai binevoit, Cela ce Cerul l-ai împodobit cu stele; şi în ieslea dobitoacelor Te-ai culcat, Cela ce ţii cu mâna toate marginile pământului. Că cu o rânduială ca aceasta s-a cunoscut milostivirea Ta, Hristoase; mare este mila Ta, slavă Ție.
 
 
 
   Iosife spune nouă, cum pe Fecioara, care o ai luat din cele sfinte, având în pântece, o aduci în Vitleem ? Eu, zice, Proorocii am cercat, şi înştiinţare luând de la înger m-am încredinţat, că pe Dumnezeu va naşte Maria nepovestit; la a Căruia închinăciune magii de la răsărit vor veni cu daruri cinstite. Cela ce Te-ai întrupat pentru noi, Doamne slavă Ție.
 
   Acesta este Dumnezeul nostru, şi nu se va adauge altul spre Dânsul. Aflat-a toată calea ştiinţei, şi o a dat lui Iacov slugii Sale, şi lui Israil celui iubit de Dânsul. Iară după acestea pe pământ S-a arătat, şi cu oamenii împreună a locuit. Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu, şi legea care este în veac. Toţi cei ce se ţin de Dânsul au viaţă, iar cei ce o au lăsat vor muri. Întoarce-te Iacove, şi te apucă de dânsa; umblă prin strălucire în preajma luminii ei; nu da altuia lauda ta, şi cele de folos ţie, limbii străine. Fericiţi suntem Israile; că cele ce plac lui Dumnezeu, s-au arătat nouă.
 
 
   Fraţilor, mai-nainte de venirea credinţei sub lege eram păziţi, încuiaţi spre credinţa care era să se descopere. Pentru aceasta legea învăţătoare ne-a fost nouă spre Hristos, ca din credinţă să ne îndreptăm. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub învăţător, că toţi suntem fiii lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Şi oricâţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu este iudeu, nici elin, nu este rob, nici slobod, nu este parte bărbătească, nici femeiască; că voi toţi unul sunteţi întru Hristos Iisus. Iar de sunteţi voi ai lui Hristos, iată a lui Avraam sămânţă sunteți, şi după făgăduinţă moşteni.
 
 
   În zilele acelea, ieşit-a poruncă de la Cezarul August, să se scrie toată lumea, (Această înscriere întâi s-a făcut domnind, în Siria Cirineu). Şi mergeau toţi să se scrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileia din cetatea Nazaret la Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Vitleem (pentru că era din casa şi din seminţia lui David), să se scrie cu Maria cea logodită lui femeie, fiind grea. Şi a fost când erau ei acolo, s-au împlinit zilele să nască; şi a născut pe Fiul său Cel Întâi-Născut şi L-a înfăşat, şi L-a culcat în iesle, pentru că nu aveau ei loc în casă. Şi erau păstori într-aceeaşi latură priveghind şi păzind străji de noapte împrejurul turmei lor. Şi iată, Îngerul Domnului a stătut înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor; şi s-au înfricoşat cu frică mare. Şi le-a zis Îngerul : Nu vă temeţi, că iată vă vestesc bucurie mare, care va fi. la tot poporul, că S-a născut vouă astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi vouă semnul : Aflave-ți un Prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi îndată s-a făcut împreună cu Îngerul mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Şi au fost dacă s-au dus de la dânşii îngerii la Cer, au zis păstorii unii către alţii : Să mergem dar până în Vitleem, şi să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut, care Domnul a arătat nouă. Şi au venit degrab, şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. Şi văzând au spus pentru cuvântul ce li se grăise despre Pruncul Acesta. Şi toţi cei ce au auzit s-au mirat de cele ce li s-au spus de păstori. Iar Maria păzea toate acele cuvinte, strângându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate ce au auzit şi au văzut, precum li s-au vorbit.
 
 
   Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul, din zi în zi; să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre; Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui.
 
 
   Fecioara astăzi, pe Cuvântul cel mai-nainte de veci merge să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii şi cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
    Doamne miluieşte..., de 40 de ori. Şi rugăciunea : Cela ce în toată vremea… Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte ! Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor…
 
 
   Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotputernice, Doamne Fiule, Unule-Născut Iisuse Hristoase, şi Duhule Sfinte; o Dumnezeire, o Putere, miluiește-mă pe mine păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, mântuiește-mă pe mine nevrednicul robul Tău; că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
 
    Vezi la Evanghelia Ceasului al treilea şi al șaselea se cădeşte Sfântul Altar, şi icoanele, pe cel mai mare, şi stranele numai, iar la al nouălea Ceas, se cădeşte toată Biserica ca şi la Ceasul întâi.
 
 
   Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului, şi dreptatea Ta fiului împăratului. Să judece pe poporul Tău întru dreptate, şi pe săracii Tăi întru judecată. Să ia munţii pacea norodului şi dealurile dreptate. Judeca-va pe săracii norodului şi va mântui pe fiii săracilor, şi va smeri, pe cel clevetitor. Şi va rămâne cu soarele şi mai înainte de luna neamului neamurilor. Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână, şi ca o picătura ce pică pe pământ. Răsări-va în zilele lui dreptatea, şi mulţimea păcii, până ce se va lua luna. Şi va domni de la mare până la mare, şi de la râuri până la marginile lumii. Înaintea lui vor cădea etiopienii, şi vrăjmaşii lui ţărâna vor linge, împăraţii Tarsisului şi Ostroavele daruri vor aduce; împăraţii Arabilor şi Sabba daruri vor aduce. Şi se vor închina lui toate împărăţiile pământului, toate neamurile vor sluji lui. Că a izbăvit pe săracul de la cel puternic, şi pe mişelul, căruia nu-i era ajutor. Nu se va îndura de cel sărac şi mişel, şi sufletele săracilor se va mântui. De camătă şi de strâmbătate va izbăvi sufletele lor, şi cinstit numele lui înaintea lor. Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei, şi se vor ruga împrejurul lui pururea, toată ziua bine îl vor cuvânta pe dânsul. Fi-va întărire pe pământ peste vârfurile munţilor, prea se va înălţa, mai presus decât Liban rodul lui. Şi vor înflori din cetate ca iarba pământului. Fi-va numele lui binecuvântat în veci, mai înainte de soare rămâne numele lui. Şi se vor blagoslovi întru el toate seminţiile pământului, toate neamurile ÎI vor ferici pe El. Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce face minuni însuşi. Şi bine este cuvântat numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului. Şi se va umplea de slava Lui tot pământul; fie, fie !
 
 
   Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândețile lui, că s-a jurat Domnului, s-a făgăduit Dumnezeului lui Iacov : De voi intra în locaşurile casei mele, de mă voi sui pe patul aşternutului meu. De voi da somn ochilor mei, şi genele mele dormitare, şi odihna tâmplelor mele, până ce voi afla locul Domnului, locaşul Dumnezeului lui Iacov. Iată o am auzit pe ea în Efrata, aflatu-o-am pe ea în câmpii dumbrăvii. Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stătut picioarele Lui. Scoală-te Doamne, întru odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţirii tale. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate, şi Cuvioşii Tăi se vor bucura. Pentru David sluga Ta, să nu întorci faţa unsului Tău. Juratu-s-a Domnul lui David cu adeverinţă, şi nu se va lepăda de dânsa; din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău. De vor păzi fiii tăi aşezământul de lege al Meu, şi mărturiile Mele acestea, care voi învăţa pe ei, şi fiii lor până în veac vor şedea pe scaunul tău. Ca a ales Domnul Sionul, osebitu-l-a pe el spre locaş luişi. Aceasta este odihna mea în veacul veacului, aici voi locui, că l-am ales pe el. Vânatul lui blagoslovind îl voi blagoslovi, pe săracii lui voi sătura de pâine. Preoţii lui voi îmbrăca cu mântuire, şi Cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura. Acolo voi răsări cornul lui David, gătit-am luminător unsului Meu. Pe vrăjmaşii lui voi îmbrăca cu ruşine, şi peste dânsul va înflori sfinţenia Mea.
 
 
   Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului Cerului se va sălăşlui. Zice-va Domnului : sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu, şi voi nădăjdui spre Dânsul. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele Sale va umbri ţie, şi sub aripile Lui vei nădăjdui. Cu armă te va înconjura adevărul Lui; nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplare şi de dracul cel de amiazăzi. Cădea-va despre latura ta o mie, şi zece mii de-a dreapta ta, şi spre tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi, şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Că Tu, Doamne, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele, şi bătaie nu se va apropia întru locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pe mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei încăleca, şi vei călca peste leu şi peste balaur. Că spre Mine a nădăjduit, şi-l voi izbăvi pe el, acoperi-l-voi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine, şi-l voi auzi pe el, cu dânsul Sunt în necaz, scoate-l-voi pe dânsul şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umplea pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea.
 
 
   Scrisu-s-au oarecând cu bătrânul Iosif în Vitleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de fire. Şi a sosit vremea naşterii, şi nici un loc nu era de sălăşluire; ci ca un palat frumos, peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.
 
   Că nu avem îndrăzneală, pentru multe păcatele noastre, tu pe Cel ce S-a născut din tine roagă-L Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată : Că Milostiv este, şi poate, să mântuiască Cel ce a primit a pătimi pentru noi.
 
 
   Veniți credincioşii să ne înălţăm dumnezeieşte, şi să vedem dumnezeiasca pogorâre de sus, în Vitleem la noi arătat, şi mintea curăţindu-ne, prin viaţă să aducem fapte bune în loc de mir, mai-nainte împodobind prin credinţă intrările naşterii, din vistieriile sufletelor strigând : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui în Treime, prin Care între oameni buna voință s-a arătat, pe Adam mântuind din blestemul cel dintâi, ca un Iubitor de oameni.
 
 
   Auzi Cerule, şi ascultă pământule, să se clătească temeliile, să ia cutremur cele dedesubt. Că Dumnezeu şi Ziditorul în zidire trupească S-a îmbrăcat, şi Cela ce cu mână tare a zidit făptura, din pântecele zidirii Se vede. O adâncul bogăţiei, şi al înţelepciunii, şi al ştiinţei lui Dumnezeu ! Cât sunt de neajunse judecăţile Lui, şi neurmate căile Lui.
 
 
 
   Veniţi popoarele cele de Hristos purtătoare, să vedem minune, care spăimântează, şi cuprinde tot gândul, şi cu bună cucernicie închinându-ne, cu credinţă să cântăm : Astăzi Fecioara în pântece având, la Vitleem vine să nască pe Domnul; şi cetele îngereşti înainte aleargă, şi acestea văzând, a strigat Iosif logodnicul : Ce taină străină este aceasta întru tine Fecioară ? Cum vei să naşti, Mieluşea ? Ceea ce nu ştii de nuntă ?
 

   Adaus-a Domnul în grai către Ahaz, zicând : Cere ție semn de la Domnul Dumnezeul tău întru adânc, sau întru înălţime. Şi a zis Ahaz : Nu voi cere, nici voi ispiti pe Domnul. Şi a zis Israil : Ascultaţi dar casa lui David, au doară puțin vă este vouă a da oamenilor împotrivire, pentru ce vă împotriviţi Domnului ? Pentru aceasta singur Domnul va da vouă semn. Iată o Fecioară în pântece va lua, şi va naşte Fiu, şi se va chema numele lui Emmanuil; unt şi miere va mânca mai-nainte până ce va cunoaşte El, ca să nu voiască răul şi să aleagă binele. Pentru că mai-nainte până ce va cunoaşte Pruncul binele, sau răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele. Şi a zis Domnul către mine : Ia-ţi ţie o hârtie nouă mare. Şi scrie într-însa cu condeiul omenesc : Fă degrab pradă dobânzilor, pentru că soseşte; şi-mi fă mie mărturii oameni credincioşi, pe Urie preotul, şi pe Zaharia fiul lui Varahie. Şi m-am apropiat de Proorociță, şi a luat în pântece, şi a născut fiu. Şi mi-a zis mie Domnul : Cheamă numele lui, de sârg pradă, degrab ia dobândă. Pentru că mai-nainte până ce va şti pruncul a chema pe tatăl sau pe mama sa, se va lua puterea Damascului, şi prăzile Samariei înaintea împăratului asirienilor. Cu noi este Dumnezeu înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, Auziţi până la marginile pământului, cei puternici plecaţi-vă; că de veţi iarăşi putea, şi iarăşi veţi fi biruiţi. Şi ori ce sfat veţi sfătui, risipi-l-va Domnul; şi cuvântul oricare veţi grăi nu va rămâne întru voi; că cu noi este Dumnezeu.
 
 
   Întru început Tu, Doamne pământul ai întemeiat, şi lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile; acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toate ca o haină se vor învechi, şi şi ca o îmbrăcăminte le vei înfăşura, şi se vor schimba; iar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor împuţina. Şi căruia din îngeri a zis cândva : Şezi dea-dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale ? Au nu toţi sunt duhuri slujitoare, care se trimit în slujbă, pentru cei ce vor să moştenească mântuirea ? Pentru aceasta mai mult se cade nouă să ascultăm cele ce s-au auzit, ca nu cândva să cădem. Că de vreme ce a fost adevărat cuvântul ce s-a grăit prin îngeri, şi toată călcarea de poruncă şi neascultarea, a luat dreaptă, răsplătire, în ce chip vom scăpa noi, negrijindu-ne de atâta mântuire, care luând începere a se vesti de la Domnul, prin cei ce au auzit, s-a adeverit între noi.
 
 
   Dacă S-a născut Iisus în Vitleemul Iudeei în zilele lui Irod împăratului, iată magii de la răsărit au venit în Ierusalim, zicând : Unde este Împăratul Iudeilor, Cel ce S-a născut ? Că am văzut steaua Lui la răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind Irod împăratul s-a tulburat şi tot Ierusalimul cu dânsul. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului i-a întrebat : Unde este să Se nască Hristos ? Iar ei au zis : În Vitleemul Iudeei, că aşa s-a scris prin Proorocul : Şi tu Vitleeme pământul Iudei, nicidecum nu eşti mai mic între domnii Iudeei; că dintru tine va ieşi Povăţuitor, Care va paşte pe poporul meu Israil. Atunci Irod chemând într-ascuns pe magi, a cercetat cu deamănuntul de la dânşii de vremea în care s-a arătat steaua; şi trimiţându-i în Vitleem, le-a zis : Mergând cercetaţi cu deamănuntul pentru Prunc, şi dacă Îl veţi afla, să-mi vestiţi, ca să merg şi eu să mă închin Lui. Iar ei ascultând pe împăratul s-au dus. Şi iată steaua pe care o văzuse la răsărit mergea înaintea lor, până a venit şi a stătut deasupra unde era Pruncul. Iar ei văzând steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut Pruncul cu Maria mama Lui; şi căzând s-au închinat Lui; şi deschizându-şi visteriile sale, au adus Lui daruri : Aur, tămâie şi smirnă. Şi luând înștiințare prin vis să nu se întoarcă către Irod, pe altă cale s-au dus la ţara lor.
 
 
   Degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale Doamne, că am sărăcit foarte; ajută-ne nouă Dumnezeule Mântuitorul nostru pentru slava numelui Tău, Doamne mântuieşte-ne pe noi, şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.
 
 
   Fecioara astăzi, pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii şi cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
    Doamne miluieşte... de 40 ori, şi rugăciunea : Cela ce în toată vremea… Doamne miluieşte..., de 3 ori. Slavă… Și acum..., Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvântează Părinte. Preotul : Dumnezeule milostiveşte-Te spre noi…
 
 
   Dumnezeule şi Doamne al puterilor şi a toată făptura Ziditorule; Care pentru milostivirea milei Tale celei neasemănate, pe Unul-Născut, Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru; şi prin cinstită Crucea Lui înscrisul păcatelor noastre l-ai rupt, şi ai biruit întru Dânsul stăpâniile şi puterile întunericului. Însuți Stăpâne Iubitorule de oameni, primeşte şi acestea ale noastre păcătoşilor rugăciuni de mulţumire şi de cerere; și ne fereşte pe noi de toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi întunecată, şi de toți cei ce caută să ne facă nouă rău, văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte şi gânduri rele; ci cu dorirea Ta răneşte sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna căutând, şi cu lumina cea de la Tine povăţuiţi fiind, la tine lumina cea neapropiată şi pururea fiitoare privind neîncetată mărturisire şi mulţumită Ție să înălţăm, Tatălui, Celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Preasfântului şi Bunului de viaţă Făcătorului Duhului Tău; acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin
   Zis-a Domnul, Domnului meu : şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Toiagul puterii va trimite Ție Domnul din Slon, şi vei birui în mijlocul vrăjmaşilor Tăi. Cu Tine este începătura în ziua puterii Tale, întru strălucirile Sfinţilor Tăi; din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut Juratu-s-a Domnul, şi nu-i va părea râu; Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec. Domnul este dedreapta Ta, sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi. Judeca-va întru neamuri, plini-va căderile, zdrobi-va capete pe pământ ale multora. Din pârâu în cale va bea, pentru aceasta va înălţa capul.
 
 
   Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi întru adunare. Mari sunt lucrurile Domnului, dovedite întru toate voile Lui. Mărturisire şi mare cuviinţă este lucrul Lui, şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului. Pomenire a făcut minunilor Sale, Milostivul şi înduratul Domnul. Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul, aduce-şi-va aminte în veac de aşezământul de lege al Său. Tăria lucrurilor Sale o a vestit norodului Său ca să le dea lor moştenirea neamurilor. Lucrurile mâinilor Lui, adevărul şi judecata. Credincioase sunt toate poruncile Lui, întărite, în veacul veacului, făcute întru adevăr şi întru îndreptare. Izbăvire a trimis norodului Său; poruncit-a în veac aşezământul de lege al Său, Sfânt şi înfricoşat este numele Lui. Începătura înţelepciunii este frica Domnului, şi înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe dânsa; lauda Lui rămâne în veacul veacului.
 
 
   Pleacă Doamne urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi lipsit sunt eu. Păzeşte sufletul meu, că cuvios sunt; mântuieşte pe robul Tău, Dumnezeul meu, pe cel ce nădăjduiește spre Tine. Miluieşte-mă Doamne căci către Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, căci către Tine am ridicat sufletul meu. Că Tu, Doamne, eşti Bun şi blând şi Multmilostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă Doamne rugăciunea mea, şi ia aminte glasul cererii mele. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că mai auzit. Nu este asemenea Ție, întru dumnezei, Doamne, şi nu este după faptele Tale. Toate neamurile câte ai făcut, vor veni şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele Tău. Că mare eşti Tu şi Cel ce faci minuni, Tu eşti Dumnezeu însuţi. Povăţuieşte-mă Doamne în calea Ta, şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea ca să se teamă de numele Tău. Mărturisimă-voi Ție, Doamne Dumnezeul meu cu toată inima mea, şi voi slăvi numele Tău în veac. Că mila Ta mare este spre mine, şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea, şi adunarea celor tari au căutat sufletul meu, şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Şi Tu, Doamne Dumnezeul meu eşti Îndurat și Milostiv, în delung răbdător şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte. Dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, şi să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, Că Tu Doamne, mi-ai ajutat mie şi m-ai mângâiat.
   Scrisu-s-a oarecând cu bătrânul Iosif în Vitleem, Maria, ca cea din sămânţa lui David, purtând în pântece naşterea cea mai presus de fire. Şi a sosit vremea nașterii, şi nici un loc nu era de sălăşluire; ci ca un palat frumos, peştera Împărătesei s-a arătat. Hristos se naşte, ca să ridice chipul cel mai-nainte căzut.
 
   Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară, şi răstignire ai răbdat Bunule; care cu moartea pe moarte ai prădat, şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu; nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta, arată iubirea Ta de oameni Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte Mântuitorul nostru pe poporul cel deznădăjduit.
 
 
   Spăimântatu-s-a Irod văzând bună credinţa magilor, şi de mânie fiind biruit, a întrebat de lungimea vremii. Maicile de fii erau lipsite, şi vârsta cea fără de vreme a pruncilor cu amar se secera, sânii se uscau, şi izvoarele laptelui se opreau ! Mare este răutatea ! Pentru aceasta cu bunăcredinţă adunându-ne credincioşilor, să ne închinăm Naşterii lui Hristos.
 
   Când Iosif cu întristarea s-a rănit, Fecioară la Vitleem mergând, ai strigat către dânsul : Pentru ce te mâhneşti şi te tulburi văzându-mă având în pântece arătarea Dumnezeirii ? Necunoscând nicicum înfricoşata taină, care este întru mine. Leapădă dar toată frica, şi cunoaşte lucrul preaslăvit; că Dumnezeu s-a pogorât pe pământ pentru milă, în pântecele meu, şi acum, trup a luat. Pe Acesta născându-L eu, tu vei vedea, precum a binevoit, şi de bucurie umplându-te, te vei închina Lui ca Făcătorului tău. Pe Care îngerii Îl laudă neîncetat, şi-L slăvesc împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.
 
 
   Astăzi se naşte din Fecioară, Cela ce are în mână toată făptura; cu scutece ca un Prunc se înfaşă Dumnezeu, Cel ce din fire este nepipăit. În iesle Se culcă, Cela ce a întărit cerurile dedemult întru început; din sâni cu lapte se hrăneşte, Cela ce a plouat în pustie mană poporului; pe magi cheamă Mirele Bisericii, darurile acestora le primeşte Fiul Fecioarei.
 
 
 
   Prunc S-a născut nouă Fiul, şi S-a dat nouă; a Căruia stăpânie s-a făcut peste umărul Lui, şi se cheamă numele Lui, Înger de mare sfat, sfetnic minunat; Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, Părinte veacului ce va să fie. Pentru că va aduce pace spre domni, şi sănătatea lor; mare este stăpânia Lui, şi pacea Lui nu va avea sfârşit. Pe scaunul lui David şi întru Împărăţia Lui va şedea, să o îndrepteze pe ea, şi să o apere, cu judecată şi cu dreptate de acum şi până în veac. Râvna Domnului Dumnezeului Savaot va face aceasta.
 
 
   Fraţilor, cela ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc, dintru unul sunt toţi, pentru care nu se ruşinează a-i numi pe dânșii fraţi, zicând; Spune-voi numele tău fraţilor Mei, în mijlocul Bisericii Te voi lăuda. Şi iarăşi, eu voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, şi iarăşi, iată Eu şi pruncii care mi i-a dat Dumnezeu. Deci deoarece s-au făcut părtaşi pruncii trupului şi sângelui, şi acelaşi asemenea s-a împărtăşit aceloraşi, ca prin moarte să surpe pe cel ce are stăpânia morţii, adică pe diavolul, şi să scape pe aceia câţi cu frica morţii în toată viaţa erau supuşi robiei. Că nu pe îngeri cândva a luat, ci sămânţa lui Avraam a luat de unde dator era întru toate a se asemăna fraţilor; ca să fie Milostiv şi credincios Arhiereu întru cele ce sunt către Dumnezeu, ca să curăţească păcatele poporului. Că întru ceea ce a pătimit însuşi, fiind ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.
 
 
   Iară după ce s-au dus magii, iată îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând; Sculându-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt, şi fii acolo, până îţi voi spune; că vrea Irod sa caute Pruncul ca să-L piardă. Iar el sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui noaptea, şi s-au dus în Egipt. Şi a fost acolo până la moartea lui Irod; ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul ce zice : din Egipt am chemat pe Fiul meu. Atunci Irod văzând că s-a batjocorit de magi, s-a mâniat foarte, şi trimiţând a omorât pe toţi pruncii care erau în Vitleem şi întru toate hotarele lui de doi ani şi mai mici, după vremea care cercase de la magi. Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia Proorocul ce zice : Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire şi ţipăt mult; Rachela plângându-şi pe fiii săi, şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu sunt. Iar după ce a murit Irod, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt, zicând : Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, şi mergi în pământul lui Israil, că au murit cei ce căutau sufletul Pruncului. Iar el sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama lui şi a venit în pământul lui Israil. Iar auzind că Arhelau împărăţeşte în Iudeea, în locul lui Irod tatălui său, s-a temut să meargă acolo; şi luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileei. Şi venind a locuit în cetatea ce se numeşte Nazaret; ca să se plinească ceea ce s-a zis prin Prooroci; că Nazarinean Se va chema.
 
 
   Nu ne da pe noi până în sfârşit, pentru numele Tău cel Sfânt, şi nu strica legătura Ta, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, şi pentru Isaac robul Tău, şi Israil Sfântul Tău.
 
   Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci, merge să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii şi cu păstorii, pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
    Doamne miluieşte..., de 40 ori. Cela ce în toată vremea… Doamne miluieşte..., de trei ori. Slavă… Și acum..., Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte ! Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor…
 
 
   Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce îndelung ai răbdat pentru greşelile noastre, şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine cunoscător, intrarea în Rai i-ai făcut, şi cu moartea pe moarte o ai sfărâmat. Curăţeşte-ne pe noi păcătoşii, şi nevrednicii robii Tăi; că am greşit şi fărădelege am făcut, şi nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri, şi să privim la înălţimea Cerului; pentru că am lăsat calea dreptăţii Tale. Şi am umblat în voile inimilor noastre. Ci ne rugăm neasemănatei bunătăţii Tale : iartă-ne pe noi Doamne, după mulţimea milei Tale, şi ne mântuieşte pe noi, pentru numele Tău cel Sfânt. Că s-au stins întru deşertăciuni zilele noastre; scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului, şi ne iartă nouă păcatele, şi omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm, şi Ție să vieţuim, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Şi aşa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veşnică să ajungem, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Ca Tu eşti cu adevărat veselia cea adevărată, şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ție slavă înălţăm, împreună cu Părintele tău Cel fără de început, şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
 
 
   Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel re izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israil voile Sale. Îndurat şi Milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi Multmilostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă. Că după înălţimea Cerului de la pământ a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt departe răsăriturile de apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut într-însul, şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul. Şi dreptatea Lui spre fii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui, şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să Ie facă pe ele. Domnul în Cer a gătit Scaunul Său, şi Împărăţia Lui pe toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui, a auzi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.
 
 
   Laudă suflete al meu pe Domnul. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta voi Dumnezeului meu până ce voi fi. Nu va nădăjduiţi spre boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire. Ieşi-va duhul lui, şi se va întoarce în pământul său. În ziua aceea vor pieri, toate gândurile lui. Fericit este căruia Dumnezeul lui Iacov este ajutorul lui, nădejdea lui spre Domnul Dumnezeul lui. Spre Cel ce a făcut Cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele. Spre Cel ce păzeşte adevărul în veac, spre Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, spre Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul ridică pe cei surpaţi. Domnul iubeşte pe cei drepţi, Domnul păzeşte pe cei nemernici. Pe săracul şi pe văduva va primi şi calea păcătoşilor o va pierde. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.
 
 
   Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de moarte, şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu, şi pururea Fecioara Maria, Care neschimbat Te-ai întrupat şi răstignindu-Te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat, Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt; mântuieşte-ne pe noi.
 
 
    Întru împărăţia Ta pomeneşte-ne pe noi Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta
    Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia Cerurilor.
    Feliciţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
    Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
    Fericiţi cei ce flămânzesc, şi însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura.
    Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
    Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
    Fericiţi făcătorii de pace, aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
    Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora este Împărăţia Cerurilor.
    Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi, şi vă vor goni, şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru Mine.
    Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
 
 
 
   Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este Cerul şi pământul de slava Ta.
 
 
   Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este Cerul şi pământul de slava Ta.
 
 
   Ceata Sfinţilor Îngeri, şi a Arhanghelilor, cu toate cereştile Puteri, Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este Cerul şi pământul de slava Ta.
 
 
 
   Cred într-unul Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul Cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi într-unul Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai-nainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, Cel de o Fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt, şi din Maria Fecioara S-a făcut Om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont; şi a pătimit, şi S-a îngropat; şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri, şi şade dea-dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu mărire să judece viii şi morţii; a Căruia Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede; Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Întru una Sfântă sobornicească şi Apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
 
   Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule, greşelile noastre cele de voie, şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul; toate le iartă nouă, ca un Bun şi Iubitor de oameni.
 
 
 
   Fecioara astăzi pe Cuvântul cel mai-nainte de veci merge să-L nască în peşteră negrăit. Dănţuieşte lumea auzind, slăveşte cu îngerii şi cu păstorii pe Cel ce va să Se arate Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
   Preasfântă Treime, Stăpânie de o Fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor; binevoieşte şi pentru mine păcătosul, întăreşte, şi înţelepţeşte inima mea, şi şterge întinăciunea mea, luminează gândul meu; ca totdeauna să Te slăvesc, şi să Te laud, şi să mă închin Ție, şi să zic : Unul Sfânt, Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.
 
    Apoi : Cade-se să te fericim… şi Otpustul zilei. Iar Vecernia se face cu Liturghia Marelui Vasilie la vremea sa. Psalmul : Bine voi cuvânta pe Domnul… îl zicem la Liturghie după rugăciunea Amvonului; iar de nu este Liturghie, după Preasfântă Treime... zicem îndată :
 
 
   Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul meu; audă cei blânzi şi să se veselească. Slăviţi pe Domnul cu mine, şi să înălţăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă luminaţi, şi feţele voastre nu se vor ruşina. Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit pe dânsul, şi din toate necazurile lui l-a mântuit. Tăbărâ-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, şi-i va izbăvi pe ei. Gustaţi şi vedeţi, ca bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduiește spre Dânsul. Temeţi-vă de Domnul toţi Sfinţii Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dânsul. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi fiilor, ascultați-mă pe mine, frica Domnului voi învăţa pe voi. Cine este omul cel ce voieşte viaţa; care iubeşte să vadă zile bune ? Opreşte-ţi limba ta de la rău, şi buzele tale ca să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile Lui spre rugăciunea lor. Iar faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii, şi Domnul i-a auzit pe ei, şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. Aproape este Domnul de cei umiliţi ia inimă, şi pe cei smeriţi cu duhul, îi va mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbăvi pe ei Domnul. Păzeşte Domnul toate oasele lor, nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătosului este cumplită, şi cei ce urăsc pe dreptul vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.
 
    CADE-SE A ŞTI : Că dacă este ajunul Sâmbătă, sau Duminică, facem Liturghia Sfântului Ioan Gură-de-aur în ajun; iar Liturghia marelui Vasilie, se face în însăși ziua praznicului. Iar când nu este ajunul Sâmbătă, sau Duminică, se face Liturghia marelui Vasilie. Iar în ziua praznicului, se face liturghia Sfântului Ioan Gură de aur. Aşa şi la praznicul Arătării Domnului.  VEZI : De se va întâmpla Naşterea lui Hristos, sau arătarea Domnului Duminică, nimic de ale Învierii nu cântăm.




 
    Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Şi după : Tatăl nostru… Doamne miluieşte..., de 12 ori. Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… De trei ori. Şi Psalmul începător : Binecuvântează suflete al meu… După aceasta, Diaconul zice Ectenia cea mare. Şi de este Sâmbătă seara, cântăm Fericit bărbatul… Catisma toată. Iar de este Duminică seara, cântăm numai cei trei psalmi dintâi. Iar dacă este în altă zi, Catismă nu se citeşte, ci după Ectenie, îndată cântăm Doamne strigat-am… pe glasul al 2-lea. Preotul face Proscomidia şi Diaconul cădeşte Biserica după obicei; Iar cântăreţii de la strane cântă :
 
 
   Veniţi să ne bucurăm de Domnul, această taină de acum spunând, peretele cel din mijloc al zidului s-a stricat; sabia cea de foc dă dosul, şi Heruvimul se depărtează de la pomul vieţii, şi eu desfătării raiului mă împărtăşesc. Din care am fost lepădat pentru neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, Chipul Fiinţei Lui celei dea pururea, chipul robului primeşte, ieşind din Maică ce nu ştie de nuntă, nesuferind schimbare; că ceea ce a fost a rămas, Dumnezeu fiind adevărat; şi ceea ce n-a fost a luat, Om făcându-Se pentru iubirea de oameni. Acestuia să strigăm : Cela ce Te-ai născut din Fecioară Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
 
 
   Domnul Iisus născându-Se din Curata Fecioară, s-au luminat toate; că păstorii zicând cu fluierele, şi magii închinându-se, îngerii cântând. Irod s-a tulburat; că Dumnezeu cu trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.
 
   Împărăţia Ta, Hristoase Dumnezeule, Împărăţia tuturor veacurilor, şi Stăpânirea Ta întru tot neamul şi neamul; Cel ce Te-ai întrupat din Duhul Sfânt, şi din pururea Fecioara Maria Te-ai făcut Om. Lumină ne-a strălucit nouă Hristoase Dumnezeule venirea Ta; Lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui; toată făptura ai luminat, toată suflarea Te laudă pe Tine, Chipul slavei Tatălui. Cela ce eşti şi mai-nainte ai fost, şi ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi. De două ori.
 
   Ce vom aduce Ție, Hristoase ? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi; că fiecare din făpturile cele făcute de Tine, mulțumire aduce Ție. Îngerii lauda, cerurile steaua, magii daruri, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea; iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cela ce eşti mai-nainte de veci, miluieşte-ne pe noi. De două ori.
 
   August singur stăpânind pe pământ, mulţimea stăpânirii oamenilor a încetat; şi Tu întrupându-Te din cea Curată, mulţimea dumnezeilor idoleşti s-a surpat. Sub o împărăţie lumească cetăţile erau, şi întru o stăpânire a Dumnezeirii neamurile au crezut. Scrisus-au popoarele cu porunca Cezarului, scrisu-ne-am credincioşii cu numele Dumnezeului nostru, Celui ce Te-ai întrupat. Mare este mila Ta, Doamne, slavă Ție.
 
 
   Întru început a făcut Dumnezeu Cerul şi pământul; şi pământul era nevăzut, şi netocmit, şi întuneric era deasupra adâncului, şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei. Şi a zis Dumnezeu : Să se facă lumina, şi s-a făcut lumină, şi a văzut Dumnezeu lumina că este bună, şi a despărţit Dumnezeu între lumină, şi între întuneric, şi a numit Dumnezeu lumina ziuă, şi întunericul l-a numit noapte. Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, zi una. Şi a zis Dumnezeu : Să se facă tărie în mijlocul apei, şi să fie despărţind apa de apă, şi s-a făcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu tăria, şi a despărţit Dumnezeu între apa care era deasupra tăriei, şi între apa care era sub tărie, şi a numit Dumnezeu tăria Cer; şi a văzut Dumnezeu că este bine, și s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu : Să se adune apa de sub Cer întru o adunare, şi să se arate uscatul, şi s-a făcut aşa. Şi s-a adunat apa cea de sub Cer întru adunările sale, şi s-a arătat uscatul. Şi a numit Dumnezeu uscatul pământ, şi adunările apelor le-a numit mări, şi a văzut Dumnezeu ca este bine. Şi a zis Dumnezeu : Să răsară pământul iarbă verde, care să semene sămânţă după fel şi asemănare, şi pom roditor, care să facă roadă, căruia să fie sămânţa lui într-însul după fel pe pământ; şi s-a făcut aşa. Şi a dat din sine pământul iarbă verde care seamănă sămânţă după fel şi după asemănare pe pământ, şi pom roditor, care face roadă, a căruia sămânţă este într-însul după fel pe pământ; şi a văzut Dumnezeu că este bine; şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţa, ziua a treia.
 
 
   Fost-a Duhul lui Dumnezeu peste Valaam. Şi luându-şi pilda sa a zis : Cât sunt de bune casele tale Iacove, şi corturile tale Israile ! Ca nişte văi umbroase, ca nişte grădini lângă izvoare, ca nişte corturi care le-a înfipt Domnul şi ca nişte cedri lângă ape. Ieşi-va un Om din seminţia lui, şi va stăpâni neamuri multe, şi se va înălţa împărăţia lui, şi va creşte. Dumnezeu l-a povăţuit din Egipt; a Cărui slavă este ca a inorogului; mânca-va neamurile vrăjmaşilor Lui, şi grăsimea lor va suge, şi cu săgeţile sale va săgeta pe vrăjmaşi. Culcându-se a adormit ca un leu, şi ca un pui de leu; cine îl va deştepta pe el ? Cei ce te binecuvântează pe tine, sunt binecuvântaţi, şi cei ce te blesteamă, s-au blestemat, Răsări-va o stea din Iacov, şi se va scula un Om din Israil, şi va zdrobi pe domnii lui Moab şi va prăda pe toţi feciorii lui Set. Şi va fi Edom stăpânirea lui; şi va fi moştenirea Isav vrăjmaşul lui; şi Israil a făcut putere.
 
 
   În zilele acelea, zice Domnul, aduna-voi pe cea sfărâmată, şi pe cea lepădată voi lua, şi pe care am lepădat. Şi voi pune pe cea sfărâmată întru rămăşiţă, şi pe cea lepădată întru neam tare. Şi va împărăţi Domnul peste ei în muntele Sionului de acum şi până în veac. Şi tu Vitleeme casa Efratei, au doară mic eşti a fi întru miile ludei ? Că dintru tine va ieşi mie căpetenie, ca să fie Domn întru Israil, şi ieșirea Lui din început, din zilele veacului. Pentru aceasta dai-va pe ei, până la vremea întru care Născătoarea va naşte, şi rămăşiţele fraţilor Lui se vor întoarce la fiii lui Israil. Şi va sta şi va vedea, şi va paşte turma Sa cu tărie Domnul. Şi întru slava numelui Domnului Dumnezeului lor vor fi; pentru că acum se vor mări până la marginile pământului.
 
 
   În taină Te-ai născut în peşteră; și Cerul pe Tine tuturor Te-a arătat, punând înainte steaua ca o gură Mântuitorule. Şi pe magi i-a adus Ție, care Ți s-au închinat cu credinţă, cu care împreună miluieşte-ne pe noi.
 
 
 
 
  Stih : Temeliile lui în munţii cei sfinţi; iubeşte Domnul porţile Sionului, mai mult decât toate sălaşele lui Iacov. Preaslăvite s-au grăit pentru tine cetatea lui Dumnezeu. Aducemi-voi aminte de Raav şi de Babilon, de cei ce Mă cunosc pe Mine.
 
 
    Stih : Şi iată cei de altă seminţie, şi Tirul şi poporul Arabilor, aceştia s-au născut acolo; Maică, Sionului va zice omul, şi Om S-a născut întru dânsul, şi însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat pe dânsul.
 
 
    Stih : Domnul va povesti în scriptura popoarelor, şi a boierilor acelor ce s-au născut într-însul; precum şi al tuturor celor ce se veselesc, le este locaşul întru tine.
 

 
   În taină Te-ai născut în peşteră; ci Cerul pe Tine tuturor Te-a arătat, punând înainte steaua ca o gură Mântuitorule.
 
 
 

   Acestea grăieşte Domnul; ieşi-va toiag din rădăcina lui Iessei, şi floare din rădăcina lui se va înălţa; şi va odihni pe dânsa Duhul lui Dumnezeu, Duhul înţelepciunii şi al ştiinţei, Duhul sfatului şi al puterii, Duhul cunoştinţei şi al bunei credinţe; Duhul temerii de Dumnezeu o va umplea pe dânsa. Nu după mărire va judeca, nici după grai va mustra; ci va judeca cu dreptate Judecata smeriţilor, şi va mustra cu dreptul pe marii pământului; şi va bate pământul cu cuvântul gurii sale şi cu duhul buzelor sale va omorî pe cel necurat. Şi va fi încins cu dreptate peste mijlocul său, şi cu adevărul învelite coastele lui. Atuncea va paşte împreună lupul cu mielul, şi pardosul va odihni împreună cu iedul. Şi viţelul şi leul şi taurul împreună se vor paşte. Şi un prunc mic îi va paşte pe ei; şi boul şi ursul împreună se vor paşte, şi împreună fiii lor vor fi; şi leul ca boul va mânca paie, şi un prunc mic se va juca peste vizuina aspidelor, Şi pruncul înţărcat, va pune mâna în aşternutul puilor vasiliscului, şi nu-i vor face rău, nici vor putea să piardă pe nici unul în muntele cel sfânt al meu; pentru că s-a umplut tot pământul a cunoaşte pe Domnul, ca apa multă ce umple mările. Şi va fi în ziua aceea rădăcina lui Iessei care se va scula să stăpânească neamurile; întru dânsul neamurile vor nădăjdui, şi va fi odihna lui cinstită.
 
 
   Acesta este Dumnezeul nostru, şi nu se va adauge altul spre Dânsul. Aflat-a toată calea ştiinţei, şi o a dat lui Iacov slugii Sale, şi lui lsrail celui iubit de Dânsul. Iar după acestea pe pământ S-a arătat, şi cu oamenii împreună a locuit. Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu, şi legea care este în veac. Toţi cei ce se ţin de dânsa, au viața, iar cei ce o au lăsat, vor muri. Întoarce-te Iacove, şi te apucă de dânsa; umblă prin strălucire în preajma luminii ei; nu da altuia mărirea ta, şi cele de folos ţie limbii străine. Fericiţi suntem Israile; că cele ce plac lui Dumnezeu, s-au arătat nouă.
 
 
   Zis-a Daniil lui Nabucodonosor : Tu împărate ai văzut, şi iată un chip mare şi chipul acela, şi vederea lui stând înălţată înaintea feţei tale, şi vederea lui groaznică; chipul al căreia era capul de aur curat, mâinile şi pieptul şi braţele de argint, pântecele şi armurile de aramă; iar fluierele de fier; o parte a picioarelor de fier şi o parte de lut. Văzut-ai până când s-a tăiat o piatră din munte fără de mână, şi a lovit chipul peste picioarele cele de fier şi cele de lut, şi le-a zdrumicat pe dânsele de tot. Atuncea s-a zdrumicat deodată lutul fierul, arama, argintul şi aurul, şi s-au făcut ca praful cel din arie vara, şi le-au ridicat pe dânsele mulţime de vânt, şi loc nu s-a aflat lor. Iar piatra care lovise chipul, s-a făcut munte mare şi a umplut tot pământul. Acesta este visul, şi tâlcuirea lui voi spune înaintea împăratului. Scula-va Dumnezeul Cerului o împărăţie, care în veac nu se va strica, şi împărăția Lui nu se va lăsa altui popor; zdrumica-va şi va vântura toate împărăţiile, iar aceea va sta în veci, în ce chip ai văzut, ca din munte s-a tăiat piatra fără de mână, şi a zdrumicat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul, Dumnezeu cel mare a arătat împăratului cele ce au a fi după acestea, şi adevărat este visul, şi credincioasă este tâlcuirea lui.
 
 
   Răsărit-ai Hristoase din Fecioară, Soarele dreptăţii cel înţelegător; şi steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine Cel neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim Dătătorule de viaţă, slavă Ție.
 
 
   Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună te slăvim Dătătorule de viaţă, slavă Ție.
 
 
    Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere și s-a încins; pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul tău de atunci, din veac ești tu.
 
 
 
 
     Stih : Minunate sunt înălţările mării, minunat este întru cele înalte Domnul; mărturiile tale s-au încredinţat foarte. Casei tale se cuvine sfinţenie Doamne, întru lungime de zile.

    Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta... Slavă… Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta... Şi acum… Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta...
 
 
   Răsărit-ai Hristoase din Fecioară, Soarele dreptăţii cel înţelegător; și steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine Cel neîncăput.
 
 
   Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim Dătătorule de viaţă, slavă Ție.
 
   Prunc S-a născut nouă Fiul, şi S-a dat nouă; a Căruia Stăpânire s-a făcut peste umărul Lui; şi se cheamă numele Lui, Înger de mare sfat, sfetnic minunat. Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, Părinte veacului ce va să fie. Pentru că va aduce pace spre domni, şi sănătate lor. Mare este stăpânia Lui, şi pacea Lui nu va avea sfârşit. Pe scaunul lui David şi întru împărăţia lui va şedea, să o îndrepteze pe ea, şi să o apere, cu judecată şi cu dreptate, de acum şi până în veac. Râvna Domnului Dumnezeu Savaot va face acestea.
 

   Adaos-a Domnul a grăi către Ahaz zicând : Cere ţie semn de la Domnul Dumnezeul tău. Întru adânc, sau întru înălţime; şi a zis Ahaz : Nu voi cere, nici voi ispiti pe Domnul. Şi a zis Isaia : Ascultaţi dar casa lui David, au doară puţin vă este vouă a da oamenilor împotrivire, şi pentru ce daţi împotrivire Domnului ? Pentru aceasta singur Domnul va da vouă semn. Iată o Fecioară în pântece va lua, şi va naşte Fiu, şi se va chema numele lui Emanuil; unt şi miere va mânca, mai-nainte până ce va cunoaşte El ca să nu voiască răul şi să aleagă binele. Pentru că mai-nainte până ce va cunoaşte Pruncul binele sau răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele, Şi a zis Domnul către mine : Iaţi o hârtie nouă mare şi scrie într-însa cu condei omenesc : Fă degrab pradă dobânzilor, pentru că soseşte; şi-mi fă mărturii oameni credincioşi, pe Urie preotul, şi pe Zaharia fiul lui Varahie. Şi m-am apropiat către Proorociţă şi a luat în pântece, şi a născut fiu; şi mi-a zis Domnul : Cheamă numele lui, de sârg pradă, degrab ia dobândă. Pentru că mai-nainte până ce va şti pruncul a chema pe tatăl său, sau pe mama sa, va lua puterea Damascului şi prăzile Samariei, înaintea împăratului Asirienilor. Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginile pământului; cei puternici plecaţi-vă ! Că iarăşi de veţi putea, şi iarăşi veţi fi biruiţi. Şi orice sfat veţi sfătui risipi-l-va Domnul, şi cuvântul oricare-l veţi grăi, nu va rămâne întru voi. Că cu noi este Dumnezeu.
 
 
   În multe feluri şi în multe chipuri dedemult Dumnezeu grăind părinţilor prin Prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă a grăit nouă întru Fiul; pe Care l-a pus moştenitor tuturor, prin Care şi vecii s-au făcut, Care fiind strălucirea slavei, şi Chipul statului Lui, şi purtând toate cu cuvântul puterii Sale, prin Sine singur făcând curăţire păcatelor noastre, a şezut dea-dreapta slavei întru cele înalte. Cu atâta mai Bun făcându-Se decât Îngerii, cu cât a moştenit un nume mai strălucit decât dânşii. Căci căruia din îngeri a zis cândva : Fiul meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut ? Şi iarăşi : Eu voi fi lui Tată, şi Acela va fi Mie, Fiu. Şi iarăşi : când duce pe Cel Întâi-Născut în lume, zice : Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. Şi către îngeri zice : Cela ce face pe îngerii Săi duhuri, şi slugile Sale pară de foc. Iar către Fiul : Scaunul tău Dumnezeule în veacul veacului, toiagul îndreptării, toiagul Împărăţiei Tale : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul tău, cu untul de lemn al bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi. Şi iarăşi : Întru început Tu, Doamne, ai întemeiat pământul, şi lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile; acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toate ca o haină se vor învechi, şi ca o îmbrăcăminte le vei înfăşura, şi se vor schimba; iar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor împuţina.
 

 
   În zilele acelea, ieşit-a poruncă de la Cezarul August, să se scrie toată lumea, (Această înscriere întâi s-a făcut domnind, în Siria Cirineu). Şi mergeau toţi să se scrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileia din cetatea Nazaret la Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Vitleem (pentru că era din casa şi din seminţia lui David), să se scrie cu Maria cea logodită lui femeie, fiind grea. Şi a fost când erau ei acolo, s-au împlinit zilele să nască; şi a născut pe Fiul său Cel Întâi-Născut şi L-a înfăşat, şi L-a culcat în iesle, pentru că nu aveau ei loc în casă. Şi erau păstori într-aceeaşi latură priveghind şi păzind străji de noapte împrejurul turmei lor. Şi iată, îngerul Domnului a stătut înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor; şi s-au înfricoşat cu frică mare. Şi le-a zis îngerul : Nu vă temeţi, că iată vă vestesc bucurie mare, care va fi. la tot poporul, că S-a născut vouă astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi vouă semnul : Aflave-ți un Prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi îndată s-a făcut împreună cu îngerul mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Şi au fost dacă s-au dus de la dânşii îngerii la Cer, au zis păstorii unii către alţii : Să mergem dar până în Vitleem, şi să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut, care Domnul a arătat nouă. Şi au venit degrab, şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. Şi văzând au spus pentru cuvântul ce li se grăise despre Pruncul acesta. Şi toţi cei ce au auzit s-au mirat de cele ce li s-au spus de păstori. Iar Maria păzea toate acele cuvinte, strângându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate ce au auzit şi au văzut, precum li s-au vorbit.

    Şi pe rând dumnezeiasca Liturghie a marelui Vasilie. În loc de : Cade-se să te fericim… cântăm : De tine se bucură toată făptura.. Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri…
 
    CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla ajunul Naşterii lui Hristos Sâmbătă sau Duminică, post nu este, Şi Troparele ceasurilor împărăteşti, cu cântările lor, Sâmbăta sau Duminica nu se cântă; ci Vineri mai-nainte le cântăm după obicei, precum s-a arătat la rând : Zicem și, Cred întru unul Dumnezeu… Şi Psalmul 33 : Bine voi cuvânta pe Domnul… Apoi otpustul. Iar Liturghie întru acea zi nu se face. Şi cântăm Vecernia la vremea ei. Iar Sâmbătă şi Duminică Liturghia se face a Sfântului Ioan gură de aur; şi după ieşire mâncăm câte o felie de pâine, şi gustăm şi niţel vin, apoi mergem fiecare la chilia sa. Iar la ceasul al 7-lea din zi toacă paraclisierul în toaca cea mare, şi trage toate clopotele. Şi adunându-ne în biserică, începem Vecernia. Şi de este Sâmbătă seara, cântăm : Fericit bărbatul… Catisma toată; iar de este Duminică seara numai starea întâia. La Doamne strigat-am..., cântăm 8 stihiri glas al 2-lea, însuşi glasul. Veniţi să ne bucurăm… Şi celelalte. Slavă… Şi acum… glas acelaşi : August singur stăpânind pe pământ… Vohod cu Evanghelia, Lumină lină..., prochimenul zilei. Iar de este Sâmbătă seara, cântăm prochimenul : Domnul s-a împărățit…
 
    A ŞTI NI SE CUVINE : Cum că în oricare zi se va întâmpla Naşterea Domnului, după Pavecerniţa cea mare să cântăm aşa : La un ceas din noapte toacă în toaca cea mare şi se trag toate clopotele, şi adunându-ne în Biserică, se face începutul după rânduiala ce s-a arătat la ceasuri, asemenea şi cădirea. Şi gătit fiind Analogul în mijlocul Bisericii; citeţul, după binecuvântare zice : Amin, Slavă Ție, Dumnezeu nostru… Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… Doamne miluieşte..., de 12 ori, Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… de trei ori, şi Psalmii : Când am strigat… şi Ceilalţi. Cu noi este Dumnezeu… îl cântăm cu cântare. După întâiul Sfinte Dumnezeule, Troparul praznicului; după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul. După Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu… cântăm Litia.
 
 
   Cerul şi pământul astăzi după proorocie să se veselească îngerii cu oamenii duhovniceşte să prăznuiască; că Dumnezeu în trup S-a arătat, celor ce şedeau întru întuneric şi în umbră, născându-Se din Fecioară. Peştera şi ieslea L-au primit, păstorii minunea vestesc, magii de la răsărituri în Vitleem daruri aduc. Iar noi laudă cu buze nevrednice, ca îngerii să-i aducem : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, că a venit aşteptarea neamurilor; venit-a şi ne-a mântuit pe noi, din robia vrăjmaşului.
 
   Cerul şi pământul s-au unit astăzi, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit, şi omul la Cer s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om, Cel din fire nevăzut. Pentru aceasta şi noi lăudându-L, să-i strigăm : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pacea care ne-a dăruit nouă venirea Ta, Mântuitorul nostru, slavă Ție.
 
   Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu ! În Vitleem auzi astăzi de la cei fără de trupuri, pacea Celui ce bine a voit a fi pe pământ. Acum Fecioara este mai desfătată decât cerurile, că a răsărit lumină celor întunecaţi, şi pe cei smeriţi i-a înălțat, pe cei ce cântau ca îngerii : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu !
 
   Pe cel după chip şi după asemănare, văzându-l Iisus stricat pentru călcarea poruncii, plecând cerurile S-a pogorât, şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei fără schimbare; ca într-însa să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă : Slavă arătării Tale, Mântuitorul meu şi Dumnezeule.
 
   Magii împăraţii perşilor, cunoscând arătat pe Împăratul Ceresc, Cel ce S-a născut pe pământ, de stea luminată fiind povăţuiţi, au ajuns în Vitleem, daruri alese aducând : Aur, tămâie şi smirnă, şi căzând s-au închinat; că au văzut Prunc culcat în peşteră pe Cel fără de ani.
 
   Dănțuiesc îngerii toţi în ceruri, şi se bucură astăzi şi săltează toată făptura, pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce C-a născut în Vitleem; că a încetat toată înşelăciunea idolească şi împărățeşte Hristos în veci.
 
 
   Mare şi preaslăvită minune s-a săvârşit astăzi; Fecioara naşte şi pântecele nu i se strică; Cuvântul Se întrupează, şi de Tatăl nu Se desparte; îngerii cu păstorii slavoslovesc, şi noi împreună cu dânşii strigăm : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace.
 
   Astăzi naşte Fecioara pe Făcătorul a toate, peştera aduce Edenul, şi steaua arată pe Hristos soarele celor din întuneric, cu daruri magii s-au închinat, fiind luminaţi prin credinţă; şi păstorii au văzut minunea, îngerii cântând, şi zicând : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu !
 
 
   Domnul Iisus născându-Se în Vitleemul Iudeei, de la răsărituri venind magii, s-au închinat lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat; şi deschizând visteriile sale, cu osârdie daruri cinstite i-au adus : Aur lămurit ca Împăratului veacurilor; tămâie ca unui Dumnezeu al tuturor, şi ca unui mort de trei zile; smirnă ca unui fără de moarte. Toate neamurile veniţi să ne închinăm, Celui ce S-a născut, ca să mântuiască sufletele noastre.
 
   Veseleşte-te Ierusalime, şi prăznuiţi toţi cei ce iubiţi Sionul. Astăzi s-a dezlegat legătura cea de multă vreme a osândirii lui Adam. Raiul nouă s-a deschis, şarpele s-a surpat. Că pe care mai-nainte o au amăgit acum o a văzut Maică Ziditorului. O adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii, şi al cunoştinţei lui Dumnezeu ! Ceea ce a fost pricinuitoare morţii a tot trupul, organul păcatului, se face începătoare mântuirii a toată lumea, prin Născătoarea de Dumnezeu; că Prunc S-a născut dintr-însa, Dumnezeu cel cu totul desăvârşit. Şi cu naşterea fecioria a pecetluit, dezlegând cu scutecele legăturile păcatelor; şi cu pruncia a vindecat durerile Evei cele cu întristare. Deci să dănţuiască toată făptura şi să sălteze; că a venit Domnul să o înnoiască, şi să mântuiască sufletele noastre.
 
   În peşteră Te-ai sălăşluit Hristoase Dumnezeule; ieslea pe Tine Te-a primit; păstorii şi magii Ție s-au închinat. Atuncea s-a împlinit proorocirea Proorocilor, şi puterile îngereşti s-au mirat strigând şi zicând : Slavă umilinţei Tale unule Iubitorule de oameni.
 
 
   Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat, să se închine Ție, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine Răsăritul cel de sus, Doamne slavă Ție. De trei ori.
 
 
   Veniţi să vedem credincioşii unde S-a născut Hristos; să urmăm drept aceea, unde merge steaua cu magii împăraţi de la răsărit; îngerii cântă neîncetat acolo; păstorii fluieră cântare vrednică : Slavă întru cei de sus zicând, Celui ce S-a născut astăzi în peşteră, din Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea, în Vitleemul Iudeei.
 
 
   Ce te minunezi Marie, ce te spăimântezi de lucrul ce este întru tine ? Că pe Fiul cel fără de ani, sub ani L-am născut zice, zămislirea Celui ce S-a născut nedumerindu-o. Fără bărbat sunt, şi cum voi naşte fiu ? Naştere fără sămânţă cine a văzut ? Dar unde va voii Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii, precum scrie. Hristos s-a născut din Fecioară, în Vitleemul Iudeei.
 
 
   Cel neîncăput nicăierea, cum S-a încăput în pântece ? Cel ce este în Sânurile Tatălui, cum stă în braţe de Maică ? Cu adevărat precum a ştiut, precum a voit, şi precum bine a tocmit. Că fără trup fiind, S-a întrupat de bunăvoie. Şi S-a făcut Cel ce era, ceea ce nu a fost, pentru noi, şi nelipsind de fire, S-a împărtăşit amestecării noastre; îndoit S-a născut Hristos, lumea cea de sus vrând să o plinească.
 

   Naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost : Că logodită fiind mama Lui, Maria cu Iosif, mai-nainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif bărbatul ei drept fiind, şi nevrând să o vădească, a vrut pe ascuns să o lase pe dânsa. Şi acestea gândind el, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, zicând : Iosife fiul lui David ! nu te teme a lua pe Maria femeia ta, că ce S-a zămislit într-însa este din Duhul Sfânt; şi va naşte Fiu şi vei chema numele lui IISUS; că Acesta va mântui pe poporul Său de păcatele lor. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul prin Proorocul ce zice : lată Fecioara în pântece va avea, şi va naşte Fiu, şi vor chema numele lui Emmanuil, ce se tâlcuieşte : Cu noi Dumnezeu. Şi sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit îngerul Domnului, şi a luat pe femeia sa. Şi nu o a cunoscut, până ce a născut pe Fiul său Cel dintâi născut, şi a chemat numele lui IISUS.

 
   Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
 
 
    Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace; că astăzi primeşte Vitleemul pe Cel ce şade pururea împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc pe, Pruncul, Cel ce S-a născut cu dumnezeiască cuviinţă. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
 
   Hristos se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri întâmpinaţi-L; Hristos pe pământ, înălţaţi-vă ! Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie lăudaţi-L noroadelor, că S-a proslăvit.
 
   Pe cel stricat pentru neascultare, pe cel făcut după chipul lui Dumnezeu, şi care era tot în înjosire, căzând din cea mai bună viaţă dumnezeiască, iarăşi îl înnoieşte înţeleptul Ziditor, că S-a proslăvit.
 
   Văzând Ziditorul pe om pierind, pe cel ce l-a zidit cu mâinile, plecând cerurile S-a pogorât, şi pe acesta, întrupându-Se din dumnezeiasca Fecioară, tot îl înfiinţează cu adevărat, că S-a proslăvit.
 
   Înţelepciunea, Cuvântul şi puterea, Fiul Tatălui şi strălucirea, Hristos Dumnezeu, tăinuindu-Se de puterile cele mai presus de lume, şi de câte sunt pe pământ, şi întrupându-Se, ne-a înnoit pe noi, că S-a proslăvit.
 
 

    Mântuit-a poporul făcând minune Stăpânul, uscând oarecând valul cel umed al mării; iar de voie născându-Se din Fecioară, cale umblată la ceruri ne-a pus nouă pe care după fire întocmai cu Tatăl, şi cu oamenii Îl slăvim.
 
   Purtat-a pe Cuvântul sfinţitul pântece, Cel închipuit arătat în rugul cel nears, pe Dumnezeu cel amestecat cu chipul omenesc, Care a dezlegat ticălosul pântece al Evei, de amarul blestem cel dedemult, pe Care noi pământenii Îl slăvim.
 
   Arătat-a steaua magilor, pe Tine, Cuvântul cel mai-nainte de soare, Care ai venit arătat în peşteră sărăcească, să opreşti păcatul; pe Tine, Cel Milostiv ce Te-ai înfăşat în scutece, pe Care aceia bucurându-se, Te-au văzut şi Om şi Domn.
 
   Fiului Celui născut fără stricare din Tatăl mai-nainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-i strigăm : Cela ce ai înălţat cornul nostru, Sfânt eşti Doamne.
 
   Cela ce s-a împărtăşit insuflării celei mai bune, Adam cel din ţărână, şi la stricăciune s-a alunecat prin amăgirea femeii, pe Hristos din femeie văzându-L a strigat : Cela ce pentru mine ca mine Te-ai făcut, Sfânt eşti Doamne.
 
   Asemenea la chip făcându-Te Hristoase cu amestecarea cea proastă din ţărână, cu împărtăşirea trupului celui mai prost părtaşă o ai făcut dumnezeieştii firi, Om făcându-Te şi rămânând Dumnezeu, şi ai înălţat cornul nostru, Sfânt eşti Doamne.
 
   Vitleeme veseleşte-te, fiind împărat domnilor Iudei; că Cel ce paşte pe Israil, Cel ce este pe umerii Heruvimilor, din tine a ieşit Hristos arătat, şi înălţând cornul nostru, peste toţi împărăţeşte.
 
 
   Vino spre cântarea robilor Tăi Bunule, smerind a vrăjmaşului înălţata sprânceană, păzind fericite Atotvăzătorule, pe cântăreţi mai presus de păcat, întăriţi neclintiţi pe temeiul credinţei.
 
   A Preacuratei Mirese pe fericita naştere învrednicindu-se a o vedea, mai presus de gând ceata păstorilor, s-a mişcat cu străin chip. Asemenea şi oastea celor fără trupuri, care lăudau pe Împăratul Hristos, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire.
 
   Cel ce împărăţeşte înălţimea cerurilor, Se face ca şi noi pentru milostivire, din Fecioara ce nu ştie de nuntă; şi fără materie fiind mai-nainte, mai pe urmă Cuvântul îngroşându-Se cu trup, trage la Sine pe căzutul cel întâi zidit.
 
 
   Pe începătura păgânilor Cerul ți-a adus Ție, Celui ce Te-ai culcat Prunc în iesle, prin stea pe magi chemând, pe care i-au spăimântat nu sceptrurile şi scaunele, cu sărăcia cea mare; că ce este mai prost decât peştera, şi ce este mai smerit decât scutecele, întru care a strălucit bogăţia Dumnezeirii Tale, Doamne slavă Ție.
 
 
   Să se bucure Cerul, să se veselească pământul, că S-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând mântuire lumii. Cuvântul cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieşit din Fecioară fără sămânţă; de Care magii s-au spăimântat văzând că Se naşte în Vitleem ca un Prunc; pe Care Îl slăvesc toate.
 
   Toiag din rădăcina lui Iessei, şi floare dintr-însul Hristoase, din Fecioară ai odrăslit Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă; venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne.
 
   Pe Care dedemult mai-nainte l-a zis Iacov aşteptarea neamurilor, Tu Hristoase din seminţia Iudei ai răsărit, şi puterea Damascului şi dobânzile Samariei ai venit să le prazi, întorcând înşelăciunea întru credinţă Cuvioasă lui Dumnezeu; slavă puterii Tale, Doamne.
 
   Pe înţelepţii ucenici ai cuvintelor Proorocului Valaam celui dedemult, cei socotitori de stele, de bucurie i-ai umplut, răsărindu-le tu Stăpâne stea din Iacov, pe cei ce se aduceau pârgă din păgâni, şi i-ai primit arătat, pe aceia care Ți-au adus daruri bineprimite.
 
   Ca ploaia pe lână Te-ai pogorât în pântecele Fecioarei, Hristoase, şi ca nişte picături ce pică pe pământ, etiopienii şi tarsenii, şi insulele arabilor, Saba şi cei ce stăpânesc tot pământul Midenilor, au căzut înaintea Ta, Mântuitorule; slavă puterii Tale, Doamne.
 
 
   Înnoirea neamului omenesc dedemult, cântând Proorocul Avvacum, mai-nainte o a vestit, învrednicindu-se negrăit a-i vedea închipuirea. Că Prunc tânăr din muntele Fecioara a ieşit Cuvântul, spre înnoirea noroadelor.
 
   Întocmai cu oamenii ai ieşit de bunăvoie Preaînalte, trup luând din Fecioara, ca să curăţeşti ca Dumnezeu, veninul capului balaurului, aducând pe toţi din porţile cele fără de soare, la lumina cea de viață purtătoare.
 
   Neamuri cele ce aţi fost dedemult cufundate în stricăciune, scăpând din pierzarea vrăjmașului, înălţaţi mâini cu cântări de laudă, pe unul Hristos cinstind, ca pe un Făcător de bine, Care a venit la noi cu milostivire.
 
   Din rădăcina lui Iesei odrăslind Fecioară, ai depăşit hotarele firii omeneşti născând pe Cuvântul Tatălui, Cel mai-nainte de veci, precum însuşi a binevoit a trece prin pântece pecetluit, cu deşertare străină.
 
 
   Dumnezeu fiind păcii, Tatăl îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace L-ai trimis nouă. Deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim Iubitorule de oameni.
 
   Cu robii Te-ai scris, poruncii Cezarului plecându-Te, şi pe noi cei ce eram robi vrăjmaşului şi păcatului ne-ai liberat Hristoase, sărăcind cu totul pentru noi, şi pe cel din ţărână pentru singură unirea şi împărtăşirea, l-ai făcut Dumnezeu.
 
   Iată Fecioara, precum s-a zis dedemult, în pântece zămislind, a născut pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om, şi a rămas Fecioară; prin care împăcându-ne noi păcătoşii cu Dumnezeu, pe aceasta ce este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu credinţă să o lăudăm.
 
 
   Din noaptea lucrurilor întunecatei înşelăciuni, curăţire eşti nouă Hristoase, celor ce-ţi aducem acum cântare cu priveghere, ca unui Făcător de bine. Să vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla slavă.
 
   Cumplită vrajba cea către sine, Stăpânul tăindu-o de tot cu venirea sa în trup, a pierdut pe stăpânitorul cel stricător de suflete, împreunând lumea cu fiinţele cele fără de materie; punând pe născătorul apropiat făpturii.
 
   Norodul cel mai-nainte întunecat, după ziuă, văzut-a Lumina strălucirii celei de sus, şi pe păgâni Fiul i-a adus moştenire lui Dumnezeu; dând Dar negrăit, acolo unde mai-nainte păcatul a înflorit.
 
 
   Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; şi în Fecioară sălăşluindu-Se Cuvântul şi trup luând, a ieşit păzindu-o nestricată. Că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, o a păzit nevătămată.
 
   Venit-a întrupându-Se Hristos Dumnezeul nostru, pe Care din pântece Tatăl mai-nainte de luceafăr L-a născut; şi Cel ce ţine frâiele preacuratelor puteri, în ieslea dobitoacelor Se culcă; cu scutece se înfașă, şi dezleagă legăturile cele cu multe împletituri ale păcatelor.
 
   Prunc tânăr din amestecătura lui Adam S-a născut Fiul şi S-a dat credincioşilor; Acesta este Părinte şi Domn veacului ce va să fie, Acesta este şi se cheamă Îngerul Sfatului Celui Mare. Acesta este Dumnezeu tare, şi Care ţine cârmuirea făpturii.
 
 
   Petrecând Iona întru adâncurile mării, se ruga să vină şi valul să alineze; iar eu rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos îl chem, pierzătorul celor răi, degrab să vină spre a mea lenevire.
 
   Cel ce era întru început la Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul, acum văzând firea noastră cea neputincioasă dedemult, o întăreşte, ca să se păzească pe Sine întru a doua împărtăşire, arătându-o iarăşi liberă de patimi.
 
   Ca mijlocitor pentru noi din coapsele lui Avraam, pe cei căzuţi cumplit întru întunericul greşelilor, care în jos se uită, ridică pe fiii tăi, cela ce în lumină locuieşti, şi în iesle Te pui cu micşorare acum; binevoind mântuirea oamenilor.
 
 
   Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte; şi pământul peştera, Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, şi magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
   Edenul, Vitleemul l-a deschis; veniţi să vedem, acolo am aflat desfătare tainică, veniţi înlăuntrul peşterei, să luăm cele din Rai. Acolo s-a arătat rădăcină neudată, odrăslind iertare, acolo s-a aflat puţ nesăpat, din care David mai-nainte a dorit să bea. Acolo Fecioara născând Pruncul, a potolit deîndată setea lui Adam şi a lui David. Pentru aceasta la Dânsul să mergem, unde S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
Stih : Dumnezeu este cel ce s-a născut,
Iar Maica Fecioara l-a născut.
Care mai mare lucru nou făptura a văzut ?
În a douăzeci și cincea zi, Maria pe Dumnezeu a născut.
 
   Văzând Iubitorul de oameni Dumnezeu, neamul omenesc tiranisindu-se de diavolul, s-a milostivit, şi a trimis pe arhanghelul său Gavriil, să zică celei de Dumnezeu Născătoare : Bucură-te cea plină de Dar, cu tine este Domnul. Şi îndată s-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în cinstitul şi preacuratul ei pântece. Şi dacă a trecut nouă luni de la zămislirea ei, a ieşit poruncă de la Cezarul August, ca să se scrie toată lumea, şi s-a trimis oarecare Chirinie la Ierusalim şi la Vitleem, ca să scrie. Deci s-a suit şi Iosif păzitorul Născătoarei de Dumnezeu cu dânsa, ca să se scrie în Vitleem; şi de vreme ce era să nască Fecioara, neaflând sălaş pentru mulţimea oamenilor, a intrat într-o peşteră săracă, şi acolo, a născut fără stricăciune pe Domnul nostru Iisus Hristos, şi la înfăşat ca pe un prunc, şi a pus în ieslea dobitoacelor pe Ziditorul tuturor, cel ce vrea să ne mântuiască pe toţi din dobitocie.
 
     Pomenirea închinăciunii magilor.
 
Stih : Închinându-se ţie cuvinte adunarea neamurilor.
Arată viitoarea cinste către tine din partea limbilor.
 
   Stătut-a oarecare vrăjitor, cu numele Valaam, în pământul Perşilor, care proorocind şi altele multe, a spus şi aceasta : Stea din Iacov va răsări, şi va zdrobi stăpâniile lui Moab. Având drept aceea ceilalţi vrăjitori, asemenea proorocire, după tradiţie o spuneau împăraţilor perşilor, şi a ajuns până la aceşti trei magi; care luau seama când vor vedea asemenea stea; şi ca nişte astronomi văzând steaua lui Hristos, că nu-şi făcea drumul ca celelalte stele, de la răsărit către apus, ci de la miazăzi către miazănoapte, au cunoscut că însemnează naşterea unui mare împărat; şi urmând stelei, au aflat pe Hristos Domnul şi căzând s-au închinat lui, şi i-au adus daruri : Aur şi tămâie şi smirnă, şi aşa cu porunca îngerului, s-au întors la pământul lor, neabătându-se pe la Irod. Iar Irod împăratul Iudeilor aflând de la magi că împărat mare s-a născut, i-a chemat întru ascuns şi le-a zis : Mergând cercetaţi cu deamănuntul pentru prunc, şi dacă îl veţi afla, înştiinţaţi-mă pe mine ca şi eu mergând să mă închin lui. Iar aceasta o zicea ca să afle unde este el şi să-l omoare. Apoi chemând cărturarii, i-au întrebat : Unde zice Scriptura că se va naşte Hristos ? Iar ei i-au spus : în Vitleemul Iudei. Atuncea a trimis oştile ca să omoare pe pruncii cei din Vitleem, de la doi ani şi mai jos. Pentru aceasta trimis a fost înger de la Dumnezeu, şi a zis lui Iosif : Sculându-te ia pruncul şi pe Maica lui, şi fugi la Egipt. Iar Iosif a făcut aşa, şi luând pruncul şi pe Maica sa s-a dus la Egipt.
 
    Pomenirea Păstorilor care au văzut pe Domnul.
 
Stih : Păstorii turma lor au lăsat,
Şi pe Tine bunul păstor Hristos, să Te vadă au alergat.
 
   A Căruia este slava în veci. Amin.
 
 
   Tinerii în buna-credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă de groaza focului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăii stând au cântat : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
 
   Păstorii fluierând, au dobândit cu spaimă arătarea Luminii; că Slava Domnului i-a strălucit, şi îngerul, cântaţi a strigat ! Că S-a născut Hristos; Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
 
   Degrab împreună cu cuvântul îngerului, oştile cereşti au strigat : Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, pe pământ pace, întru oameni bunăvoire; Hristos a strălucit Dumnezeul părinţilor Cel binecuvântat.
 
   Ce cuvânt este acesta ? Zis-au păstorii; veniţi să vedem ceea ce s-a făcut, pe Dumnezeiescul Hristos; şi la Vitleem ajungând, s-au închinat Lui, şi celei ce L-a născut, cântând : Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.
 
   De dragostea Împăratului a toate fiind traşi Tinerii, au batjocorit păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce fără măsură se mânia; cărora s-a supus focul cel mult, celor ce ziceau Stăpânului : În veci bine eşti cuvântat.
 
   Pe slugi cu mânie i-a ars, şi a mântuit pe Tineri, văpaia cea prea arzătoare, ce se înălţase cu mare pornire cu aprinderea de şapte ori, Domnul dându-le roua pentru buna-credinţă.
 
   Ajutorule Hristoase, apărătoare având întruparea cea negrăită, pe potrivnicul oamenilor l-ai ruşinat, purtând bogăţia Dumnezeirii, chip luând acum, pentru a căruia nădăjduire, de sus ai venit întru adâncurile întunericului.
 
   Cumplitul păcat al lumii ce se înălţa neoprit, sălbăticindu-se şi iuţindu-se fără ruşinare, l-ai surpat cu puterea a toate, şi pe care i-a tras mai-nainte, astăzi din curse îi mântuieşti, întrupându-Te de bunăvoie Făcătorule de bine.
 
 
   Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe Tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm : Binecuvânteze toată făptura pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
   Trage la sine din Sion fata Babilonului, pe tinerii lui David cei robiţi, şi trimite slugi pe magi purtători de daruri, ca să se roage Fiicei lui David celei de Dumnezeu primitoare. Pentru aceasta strigând cântăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
   Oprit-au organele cântarea cea cu plângere, că n-au cântat în pământ străin fiii Sionului, şi au stricat toată înşelăciunea Babilonului şi tocmirea muzicească, Hristos cel ce a răsărit în Vitleem. Pentru aceasta strigând cântăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
   Dobânzile împărătesei Sionului, şi bogăţia cea prădată o a luat Babilonul. Iar Hristos vistieriile lui, şi pe împăraţii cei de stele semuitori cu steaua povăţuindu-i, în Sion i-a tras. Pentru aceasta strigând cântăm : Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
 
 
   Tinerii cei ocoliţi de foc în legea veche, închipuit-au pântecele cel nestricat al Fecioarei, care mai presus de fire a născut, pecetluită fiind, şi amândouă lucrând cu o facere de minune, pe popoare la cântare le ridică Darul.
 
   Scăpând de pierdere cel care era să se facă prin înşelăciune Dumnezeu, toată făptura laudă ca Tinerii pe Cuvântul ce S-a deşertat, şi-L slăveşte cu frică temându-se, fiind stricăcioasă, măcar că înţelepţeşte aşteptă.
 
   Venit-ai să întorci la păşune, pe cea rătăcită în munţii pustiei, firea omenească cea căzută, Cela ce eşti ridicarea neamurilor; şi Care stingi puterea cea silnică a ucigătorului de oameni, Om Te-ai arătat şi Dumnezeu după mai-nainte rânduială.
 
 
 
   Taină străină văd şi preaslăvită; Cer fiind peştera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu; pe Care lăudându-L Îl slăvim.
 
   Minunată mergere văzând magii, a stelei celei noi neobişnuite, ce s-a arătat acum, care cerurile luminând pe Hristos, Împăratul, l-a însemnat pe pământ; pe Cel ce S-a născut în Vitleem, spre mântuirea noastră.
 
   Unde este Pruncul cel de curând născut, împărate, zicând magii, a Căruia stea s-a arătat ? Am venit să ne închinăm Lui. Mâniindu-se Irod, s-a tulburat, întărâtându-se a omorî, pe Hristos de Dumnezeu luptătorul.
 
   Cu dinadinsul a întrebat Irod de vremea stelei, prin a cărei povăţuire magii s-au închinat în Vitleem lui Hristos cu daruri; de care la moşia lor fiind povăţuiţi, au lăsat batjocorit pe cumplitul ucigător de prunci.
 
 
   O Fecioară ! Mai lesne este de frică să iubim noi tăcerea, ca ceea ce este fără de primejdie; pentru că din dragoste a împleti cântări, cu osârdie alcătuite, nu este lesne. Ci o Maică, pe cât îţi este bunăvoinţa dă-ne şi putere !
 
   Chipurile cele neluminate, şi umbrele văzându-le sfârşite, o Maică Curată a Cuvântului ce S-a arătat de curând din uşă încuiată, şi socotind a fi lumina adevărului, după vrednicie binecuvântăm pântecele tău.
 
   Dorul dobândindu-şi, şi venirii lui Dumnezeu încredinţându-se poporul lui Hristos cel frumos, acum se roagă să-i dai şi Darul naşterii de-a doua cel de viață făcător Fecioară Preacurată, ca să se închine slavei.
 
 
   Taină străină văd şi preaslăvită; Cer fiind peştera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu; pe Care lăudându-L Îl slăvim. 


   O Fecioară ! Mai lesne este de frică să iubim noi tăcerea, ca ceea ce este fără de primejdie; pentru că din dragoste a împleti cântări, cu osârdie alcătuite, nu este lesne. Ci o Maică, pe cât îţi este bunăvoinţa dă-ne şi putere ! 


    Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, şi cei dintru întuneric şi din umbră, am aflat adevărul; că din Fecioară S-a născut Domnul. De trei ori.
 
   Veseliţi-vă drepţilor, ceruri bucuraţi-vă, săltaţi munţi, Hristos născându-Se, Fecioara şade asemănându-se Heruvimilor, purtând în braţe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat; păstorii slăvesc pe Cel născut, magii aduc Stăpânului daruri; îngerii cântând zic : Cela ce eşti neajuns, Doamne slavă Ție !
 
   De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, pierdut-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică ai fost bunei voinţe a Tatălui, purtând în braţe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat. Taina nu suferă ispitire, numai cu credinţă toţi o slăvim, strigând cu tine şi zicând : Negrăite Doamne, slavă Ție !
 
   Veniţi să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naştere iarăşi s-a arătat Fecioară : Bucură-te cetate însufleţită a Împăratului şi Dumnezeu, întru care Hristos sălăşluindu-Se mântuire a lucrat; cu Gavriil să lăudăm, cu păstorii să slăvim strigând : De Dumnezeu Născătoare, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, să ne mântuiască pe noi.
 
   Tatăl a binevoit, Cuvântul trup s-a făcut, şi Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat. Steaua vesteşte, magii se închină, păstorii se minunează, şi făptura se bucură.
 
 
   Când în vremea venirii Tale pe pământ, întâia scrisoare lumii s-a făcut, atunci ai voit a se scrie numele oamenilor care cred naşterii Tale. Pentru aceea o poruncă ca aceasta de la Cezarul s-a strigat. Că s-a înnoit veşnică împărăţia Ta cea fără început. Pentru aceasta şi noi aducem Ție în loc de dar de bani, bogăţia teologiei ortodoxe, lui Dumnezeu şi Mântuitorului sufletelor noastre.
 
   Astăzi Hristos în Vitleem, Se naşte din Fecioară, astăzi Cel fără început se începe, şi Cuvântul se întrupează. Puterile cerurilor se bucură, şi pământul cu oamenii se veselesc; magii aduc daruri, păstorii minunea vestesc. Iar noi neîncetat strigăm : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.
 
 
    După Sfinte Dumnezeule..., Troparul praznicului, Ecteniile şi Otpustul. Şi se face ungere tuturor cu untdelemn ce s-a sfinţit la Litie. La ceasuri, Troparul şi Condacul praznicului.
 
    VEZI : De se va întâmpla ajunul Naşterii lui Hristos, Sâmbătă sau Duminică, Liturghia Sfântului Ioan Gură de aur se face la vremea sa, Şi la însuşi praznicul Liturghia se face a marelui Vasilie. În loc De Tine se bucură… cântăm Irmosul Cântării a 9-a.
   Unule născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de moarte, şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră a te întrupa din sfânta Născătoarea de Dumnezeu, şi pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat, şi răstignindu-Te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat; Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
 
 
 
   Naşterea ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat, să se închine Ție Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne slavă Ție.
 
 
   Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera, Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, şi magii cu; steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai-nainte de veci.
 
 
    APOSTOL : Din cartea cea către Galateni Cap. 4. Vers 4 : Fraţilor, când a venit plinirea vremii… Evanghelia de la Matei : Dacă S-a născut Iisus în Vitleernul Iudeei…  Caută-o la ceas al 6-lea. CHINONICUL : Mântuire a trimis Domnul norodului Său.
 
    La masă se face mare mângâiere fraţilor, şi citim cuvântul Sfântului Ioan Gură de aur al căruia început este; Cele ce Patriarhii dedemult… Şi dezleagă mirenii la carne, ori în ce zi s-ar întâmpla; iar Monahii la peşte, brânză şi la ouă. Şi mâncăm aşa de la Naşterea lui Hristos, în toate zilele, până în ajunul Arătării Domnului.

    În știință să ne fie încă şi pentru aceasta : Că de la Naşterea lui Hristos, până la sfânta Arătare a lui Dumnezeu, nicidecum nu este post, nici plecări de genunchi se fac nici în Biserici, nici în chilii.
 




   Veniţi să ne bucurăm de Domnul, această taină de acum spunând, peretele cel din mijloc al zidului s-a stricat; sabia cea de foc dă dosul, şi Heruvimul se depărtează de la pomul vieţii, şi eu desfătării Raiului mă împărtăşesc; din care am fost lepădat pentru neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, Chipul Fiinţei Lui celei deapururea, chipul robului primeşte, ieşind din Maică ce nu ştie de nuntă, nesuferind schimbare; că ceea ce a fost a rămas, Dumnezeu fiind adevărat; şi ceea ce n-a fost a luat, Om făcându-Se pentru iubirea de oameni. Acestuia să strigăm : Cela ce Te-ai născut din Fecioară, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi. De două ori.
 
   Domnul Iisus născându-Se din Curata Fecioară, s-au luminat toate; că păstorii zicând cu fluierele, şi magii închinându-se, îngerii cântând Irod s-a tulburat; că Dumnezeu cu trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre. De două ori.
 
   Împărăţia Ta, Hristoase Dumnezeule împărăţia tuturor veacurilor, şi stăpânirea Ta întru tot neamul şi neamul; Cel ce Te-ai întrupat din Duhul Sfânt, şi din pururea Fecioara Maria Te-ai făcut Om. Lumină ne-a strălucit nouă Hristoase Dumnezeule venirea Ta; Lumina cea din Lumină, strălucirea Tatălui; toată făptura ai luminat, toată suflarea Te laudă pe Tine, Chipul slavei Tatălui. Cela ce eşti şi mai-nainte ai fost, şi ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
   Ce vom aduce ţie Hristoase ? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi; că fiecare din făpturile cele făcute de Tine, aduce Ție mulțumire. Îngerii lauda, cerurile steaua, magii daruri, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea; iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cela ce eşti mai-nainte de veci, miluieşte-ne pe noi.
 
 
   Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace; că astăzi primeşte Vitleemul, pe Cel ce şade pururea împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc pe Pruncul, Cel ce S-a născut, cu dumnezeiască cuviinţă. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.
 
 
 
 
 
 
 
    VEZI : De este Sâmbătă seara, cântăm Prochimenul : Domnul s-a împărățit... cu Stihurile lui, iar Prochimenul cel mare : Cine este Dumnezeu mare... cu Stihurile lui, se cântă atunci la Vecernia praznicului; iar Prochimenul zilei se lasă. După aceasta Ectenia.
 
   Preaslăvită taină se săvârşeşte astăzi; firea se înnoieşte şi Dumnezeu, Om se face; ce a fost a rămas, şi ce nu a fost a luat; nici amestecare răbdând, nici despărţire.
 
 
   Doamne în Vitleem ai venit, în peşteră Te-ai sălăşluit; Cela ce ai Cerul scaun, în iesle Te-ai pus; pe Care Te înconjură oştile îngereşti, împreună cu păstorii Te-ai smerit; ca să mântuieşti neamul nostru, ca un Milostiv, slavă Ție !
 
 
   Cum voi spune această taină mare ? Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul se îngroaşă, Cel nevăzut Se vede, şi Cel nepipăit Se pipăie, şi Cel fără început Se începe; Fiul lui Dumnezeu, Fiu omului Se face; Iisus Hristos, ieri şi astăzi, Acesta şi în veci.
 
   La Vitleem împreună au alergat păstorii, vestind pe Păstorul cel adevărat, Care şade pe Heruvimi, şi S-a culcat în iesle, chip de prunc pentru noi luând, Doamne slavă Ție.
 
 
 

   Domnului, Celui pururea fiitor, Care S-a născut şi S-a înfăşat cu scutece, cu bunăcredinţă te-ai închinat prin pătimire, şi cu îndrăzneală ai mers către Dânsul, Eftimie.
 
   Domnul, Cel culcat în iesle, ca un dar de naştere a primit pâraiele sângiurilor şi rănile bătăilor tale, Fericite, mai mult decât aurul, decât tămâia şi decât smirna.
 
   Născându-Se Domnul, primeşte de la filozofi aurul, iar de la tine Sfinte Ierarhe primeşte curăţia dragostei tale ce ai către El, şi întărirea răbdării tale celei neslăbite.
 
 
   Cu moartea asemănându-te morţii Stăpânului, cuvinte stăpâneşti strigai, rugându-te curat pentru cei ce te ucideau, arătătorule de cele sfinte, Preacinstite.
 
   Din cea Preasfântă, Se naşte astăzi cu trup omenesc Făcătorul a toată lumea, şi Se înfașă în scutece Cel ce a înfăşat marea cu negură, Maica pururea Fecioară.
 
 
   Puroaie muceniceşti în loc de aur şi de tămâie şi de smirnă, ca un preot ai adus lui Hristos, Celui ce S-a născut în Vitleem.
 
   Cu tăria conștiinței şi cu vitejia sufletului, ai înfruntat pe Leon cel cu credinţă rea, care era turbat în contra Mântuitorului.
 
   Râvnitor te-ai făcut lui Ștefan întâiului Mucenic al lui Hristos, Eftimie, rugându-te pentru mântuirea ucigătorilor.
 
 
   Cu dinadinsul ai păzit porunca Mântuitorului, Cuvioase, şi sufletul ţi-ai pus pentru prietenii tăi Eftimie, Părinte.
 
   Loc încăpător te-ai făcut Ziditorului celui neîncăput, încăpându-L cu trup, ceea ce eşti plină de dar Preacurată.
 
 
   Bătându-te peste obraz, te-ai luminat cu dumnezeiescul Dar şi cu înţelepciunea cea de sus, şi te-ai făcut părtaş lui Hristos, Fericite, Celui ce pentru noi a primit pălmuire trupeşte.
 
   Sprijinindu-se de cinstea preoţiei şi de vârsta cărunteţelor, şi bătrâneţile tale necinstindu-le nebunii, fără de milă te băteau, Eftimie.
 
 
   Dar de mult preţ ai adus Părinte Eftimie, Mântuitorului, Celui înfăşat şi culcat în iesle, cinstitul tău sânge, care cu dragoste l-ai vărsat pentru Dânsul.
 
   Cel ce a zidit fiinţele cele fără materie, astăzi Se naşte trupeşte ca un Om, din tine Maica lui Dumnezeu, căruia cântăm : Slavă lui Hristos Dumnezeu, Celui dintru înălţime.
 
 
   Ție Mântuitorule se aduce chip însufleţit, cel ce a cinstit Chipul Preacuratului Tău Trup, şi însemnarea cea trupească.
 
   Ţie Stăpâne se aduce păstorul cel numit cu bun suflet, purtând întru al său trup rănile trupului Tău.
 
 
   Stins-ai focul mâniei celor fărădelege Eftimie, cu vărsările sângiurilor tale, care s-au vărsat fără dreptate, Fericite preasfinţite.
 
   Curgerea stricăciunii a încetat, că Fecioara a născut fără de stricăciune, pe Cela ce a slobozit din stricăciune firea oamenilor cea stricată.
 
 
   Cu dezbrăcarea râvnind goliciunea Mântuitorului tuturor Părinte, şi răbdând dureri de bătăi, ţi-ai vărsat sângele tău pentru sângele Lui.
 
   Fiind îmbogăţit de dragoste, de nădejde şi de credinţă, de bunătăţile care sunt stătătoare, în veac le aduci dar Celui ce S-a născut din Fecioară, fericite Eftimie.
 
   După lege aducând lui Hristos dumnezeiasca sfinţită slujbă a Cuvântului, Părinte grăitorule de cele dumnezeieşti, ai luat pentru aceasta plata, săvârșindu-te prin sânge.
 
   Cela ce a zidit pe om după Chipul Său, pentru multa milostivire, din nou îl zideşte din tine Fecioară Maica lui Dumnezeu, îmbrăcându-Se cu el deplin.
 
   Oamenii împreună cu îngerii lăudăm pe sfinţitul Mucenic, cinstindu-l Ierarhii, Cuvioşii şi Mucenicii; că s-a arătat ca fără de trup în răbdare, şi s-a văzut Mucenic şi Ierarh, şi mult pătimind a câştigat cununi de la Hristos Dumnezeu.
 
 
   Ungerea preoţiei cea dată ție, amestecându-o cu sângele tău, o ai arătat preasfinţită, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
 
   Luat-ai Darul dumnezeiescului întâiului Mucenic căruia Te-ai arătat râvnitor ales, răsplătind cu binecuvântare, celor ce te ucideau pe tine fără de milă, preafericite Eftimie.
 
 
   Întărindu-ţi picioarele pe piatra credinţei Cuvioase ai rămas nestrămutat de toate ispitele nevoilor, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
 
 
   Bucură-te sfinţit dumnezeiesc locaş al Celui Preaînalt; că prin tine Născătoare de Dumnezeu s-a dat bucuria, celor ce strigă : Binecuvântată eşti între femei, Stăpână fără prihană.
 
 
   Stătut-ai la Judecată nevoindu-te tare, Părinte Eftimie; că te-ai învăţat cu dinadinsul hotărârea cea desăvârşită a dragostei, ca unul ce ai ales a muri pentru prietenii tăi preafericite, care strigă : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
 
   Fiind luminat cu fața, cu cuvântul, şi cu gândul ai câștigat şi sufletul luminat; iar acum mai luminat te-ai arătat, răbdând până la sânge Eftimie; că împăraţilor celor urători de Dumnezeu, te-ai împotrivit, strigând : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
 

   Pornitu-s-au asupra ta, Fericite, cei tari de pe pământ, ca să te omoare, lucrătorii cei fărădelege; dar tu uitându-te către Mântuitorul, Care s-a născut din Maică curată, ai strigat : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
 
   Iată acum cu adevărat a lipsit Domn şi povăţuitor din neamul Iudeii; că tu Preacurată ai născut pe Hristos cel gătit mai dinainte spre aşteptarea neamurilor, Căruia cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
 
 
   Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului a stins, încingându-se cu buna faptă, Tinerii cei iubitori de buna-credinţă, strigând : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
 
   Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
 
   Mutatu-te-ai Părinte de aici către limanul cel liniştit; că te-ai mântuit ca o pasăre din cursa celor ce te vânau, binecuvântând cu bun suflet pe Cel ce te-a mântuit, sfinţite Mucenice.
 
   Fiind luminat de strălucirea care s-a arătat de la Răsăritul cel de sus, şi strălucit de arătările luminii, din steaua care a răsărit acum mai presus de fire din Iuda, te-ai mutat către Stăpânul.
 
 
   Acum te-ai învrednicit a umbla întru desfătarea Raiului, unde este bucuria fericirii cea luminată a Sfinţilor primindu-te ca pe un purtător de biruinţă, Eftimie.
 
   Toiag ai răsărit din rădăcina lui Iessei, născându-ne nouă astăzi floarea Dumnezeirii; pe Hristos, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, Cel ce este Dumnezeu neîncăput, iar acum Prunc înfăşat S-a văzut.
 
 
   Încă fiind stropit cu amestecarea sângelui, şi pătat în sânge fierbinte aburind, ai stătut înaintea lui Hristos, grăitorule de Dumnezeu Eftimie; aşadar întinzând înaintea Lui rănile tale, fă rugăciune Părinte fericite, pentru cei ce te laudă.
 
   Adus-ai Cuvioase daruri lui Hristos, Celui ce S-a născut şi cu trup S-a arătat, cărunteţe cinstite, împodobite cu darurile ierarhiei Părinte, şi roşite cu sângele muceniciei tale; credinţă dreaptă, nădejde tare, şi dragoste înfocată şi nemişcată, Preacuvioase.
 
   Limba ta fiind de Duhul mişcată, lămurit ai grăit învăţăturile adevărului, din care curge Darul cel de Dumnezeu luminat; trâmbiţă ai fost a bunei credinţe, grăitoare de Dumnezeu, temelie neclintită a ortodoxiei, gură curgătoare de miere, comoară de înţelepciune, şi grai Bisericii cu glas mare te-ai arătat Cuvioase.
 
   În peşteră Te-ai sălăşluit Hristoase Dumnezeule; ieslea Te-a primit, păstorii şi magii Ți s-au închinat. Atuncea s-a plinit propovăduirea Proorocilor; şi puterile îngereşti s-au mirat strigând, şi zicând : Slavă smereniei Tale, unule Iubitorule de oameni.
 
     CADE-SE A ŞTI : Că de la praznicul Naşterii lui Hristos, şi până la Dumnezeiasca Arătare, Pavecernița mică se cântă fără Canonul Născătoarei de Dumnezeu. La Pavecerniţă, spre 26, după Sfinte Dumnezeule..., şi după Tatăl nostru..., zicem Condacul soborului Născătoarei de Dumnezeu : Cela ce mai-nainte de luceafăr... La Miezonoptică citim obişnuita Catismă. După întâiul Sfinte Dumnezeule..., în loc de, Iată Mirele vine... zicem Troparul praznicului, Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru... După al doilea, Sfinte Dumnezeule... zicem Condacul Născătoarei de Dumnezeu; Cela ce mai-nainte de luceafăr... Apoi Doamne miluieşte..., de 12 ori şi otpustul. Iar rugăciunea : Pomeneşte Doamne... nu o zicem.
 
 
   Iisus născându-Se în Vitleemul Iudei, s-a luminat făptura cunoscând pe Ziditorul său, şi cetele îngerilor s-au minunat, văzând pe Stăpânul pe pământ, că a luat chip de rob şi de Tatăl nu S-a despărţit întru nimica. Slavă întrupării Tale, Doamne; slavă naşterii Tale celei de pe pământ; slavă Ție Celui ce ai binevoit a mântui neamul nostru.
 
   Ce te minunezi Marie, ce te spăimântezi de lucrul ce este întru tine ? Că pe Fiul cel fără de ani, sub ani L-am născut zice, zămislirea Celui ce S-a născut nedumerindu-o, fără bărbat sunt, şi cum voi naşte fiu ? Naştere fără sămânţă cine a văzut ? Dar unde vrea Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii, precum scrie. Hristos s-a născut din Fecioară, în Vitleemul Iudeei.
 
    Ale praznicului amândouă, ca şi în ziua de praznic. Irmoasele amânduror Canoanelor, de câte două ori, şi Troparele pe 12. Catavasie, Irmoasele amândurora Canoanelor. După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul şi Ipacoi al Praznicului.
 
 
   Cela ce mai-nainte de luceafăr din Tatăl fără mamă S-a născut, astăzi pe pământ fără tată S-a întrupat din tine. Pentru aceasta steaua binevestește magilor, şi îngerii cu păstorii laudă naşterea ta, cea mai presus de fire, ceea ce eşti plină de Dar.
 
 
   Ceea ce ai odrăslit Strugurul cel nelucrat, viţa cea de taină, ca o ramură în braţe L-ai purtat, şi ai zis : Tu eşti rodul meu, Tu eşti viaţa mea, de când am cunoscut că sunt ceea ce am fost sunt. Tu eşti Dumnezeul meu; că pecetea fecioriei mele văzându-o nestricată, neschimbat Te vestesc pe Tine Cuvântul, Cel ce Te-ai făcut trup; nu ştiu de sămânţă, ştiu-Te pe Tine pierzătorul stricăciunii; că Tu ieşind din mine sunt Curată, şi precum ai aflat pântecele meu, aşa l-ai lăsat. Pentru aceasta dănţuieşte împreună toată făptura, strigând către mine : Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar.
 
Stih : Naştere fără prihană, ce n-a cunoscut bărbat,
Cu daruri fără prihană cinstesc prea arătat.
Cânt cântare în preacurata zi a lunii de astăzi.
Pentru fugirea Născătoarei de Dumnezeu la Egipt.
 
   După ce a poruncit Irod să se ucidă toţi pruncii Vitleemului, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif. Şi i-a zis : Scoală-te, ia pruncul şi pe Maica sa, şi fugi la Egipt. Deci a fugit la Egipt Născătoarea de Dumnezeu cu pruncul şi cu Iosif, pentru aceste două pricini : Una să se plinească proorocirea proorocului care a zis : Din Egipt am chemat pe Fiul meu, alta ca să se astupe gurile ereticilor : Ca de n-ar fi fugit, ci ar fi rămas pruncul să-I fi ucis, s-ar fi împiedicat mântuirea oamenilor; iar de nu s-ar fi ucis de sabie sau de altă moarte, ca să se plinească rânduiala, ar fi putut socoti cei mulţi că s-a făcut cu nălucire, şi n-a purtat cu adevărat trup omenesc. A fugit în Egipt, şi pentru ca să zdrobească idolii ce erau acolo, şi să mântuiască şi toată lumea, la vremea mântuitoarei răstigniri și a Învierii.
 
    Tot în această zi, pomenirea punerii cinstitei haine în Sfânta raclă, a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în Vlaherne.
 
Stih : Cutremură-te Egipte, că este Dumnezeu, ascultă.
Că acesta ce vine către tine şi care mai-nainte te-a bătut, cugetă.
 
    Tot în această zi, pomenirea celui întru Sfinţi Părintelui nostru Eftimie Episcopul Sardelor, mărturisitorul.
 
Stih : De trei ori fericite stând înaintea lui Hristos, Eftimie.
Te afli plin de nesfârşita bucurie.
 
   Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui Constantin şi Irinei, şi întâi a strălucit ca o stea luminoasă, la viaţa călugărească, deci dacă s-a făcut Arhiereu, a surpat cu putere pe eretici la soborul al doilea ce s-a făcut la Niceea. Drept aceea împăraţii văzându-l, întru acest chip, l-au trimis în multe şi deobşte solii, şi când stătu Nichifor împărat, se trimise Sfântul împreună şi cu alţi episcopi pravoslavnici la Patalarea despre apus pentru oarecare fecioară, ce o călugărise. Deci de atunci până ce s-a făcut mărturisitor, nu s-a mai aflat în Mitropolia sa, trecând douăzeci şi nouă de ani. Deci schimbându-se împărăţiile, şi apucând împărăţia Leon cel cu numele de fiară, trimise de aduse pe Sfântul de la izgonire, şi-l întrebă, au închină-se icoanelor ? Iar Sfântul purtându-se cu obişnuita sa îndrăznire, şi gură slobodă, şi anatematisindu-l, se mânie tiranul şi-l trimise iarăși cu urgie la Ason. Deci ucigându-se vrăjmaşul Leon de cel ce se puse după dânsul împărat, fu chemat fericitul acesta de la Ason, şi se sili ca să nu dea cinste şi închinăciune sfintelor icoane, iar el înfruntând şi pe acesta cu cuvinte, şi strigând de faţă : Cine nu se va închina Domnului nostru Iisus Hristos, cuprins cu scrisoarea în icoană, să fie anatema, pentru aceea fu bătut şi izgonit la Acrita, şi închis într-o întunecoasă temniţă, de aceea întins de patru inşi şi ucis multă vreme cu vine de bou crude, deci Sfântul umflându-se foarte de nesuferite răni, a trăit numai opt zile după chinuire, şi strălucind mai mult decât soarele, şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
 
    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Constantin cel din ludei.
 
Stih : Dumnezeiescul Constantin, şi după moarte înfloreşte.
Trandafir, ca din spini din Iudei odrăslește.
 
   Acest sfânt era de la Sinada având părinţi evrei. Deci foarte tânăr fiind urmă maica-si. Şi văzând un creştin, că după ce a căscat, şi-au închipuit peste gură semnul cinstitei cruci, de atunci şi el făcu asemenea urmând creştinului, încă nu numai acestea; ci şi celelalte fapte creştineşti, Ie făcea şi el cu fierbinte credinţă. Pentru aceasta i-a strălucit faţa sa, cu Dumnezeiasca strălucire, şi s-a învăţat de la Dumnezeu, dogmele creştineşti petrecând fără de hrană câteva zile. La Sfântul acesta, a sărit odată o tânără jidovă cu chip curvesc. Iar Sfântul făcând chipul cinstitei cruci, o a arătat pe ea moartă, şi iar o a înviat. Acesta povăţuindu-se de un dumnezeiesc nor, s-a dus la o mânăstire numită Fuvution întru care se află bărbați și vestiţi, având viaţă sihăstrească, a căror bunătăţi strălucea. Şi povestind egumenului mânăstirii cele pentru el, a poruncit egumenul să aducă o Cruce, apoi a poruncit lui ca să i se închine şi să o sărute. Şi când fericitul acesta sărută partea cea de jos a Crucii, cu frică şi cu evlavie, atunci o minune ! Toată Crucea s-a rezemat pe Cuviosul său cap, şi a tipărit pe el chipul Crucii, care a şi rămas neştearsă pe capul sau până la moartea sa, apoi luând Sfântul Botez s-a numit Constantin. Atuncea a urmat un lucru ca acesta vrednic de minune : Căci pe piatra aceea pe care a stătut picioarele sale, când a ieşit din sfânta Colimvitră, s-a tipărit cu preaslăvire urmele picioarelor sale. După acestea a intrat întru atâtea lupte duhovniceşti, încât se întrecea să covârşească pe toţi monahii mânăstirii întru aspra viaţă şi sihăstrie. Şi lucra meşteşugul Sfântului Apostol Pavel. Adică cosea piei, şi făcea corturi. Când făcea rugăciune locul pe care sta se umplea de miros. Când mergea la biserică de sine se deschidea la el uşile bisericii. Şi din multă curăţenie ce avea, vedea gânditor ascunse cugetele fraţilor. Apoi ieşind de acolo s-a dus la muntele Olimpului şi de acolo la Mira Lichiei, şi mai pe urmă la Cipru, şi de la Cipru s-a dus la Atalia şi acolo a trecut un râu cu picioarele sale, atât de adânc şi de mare, încât trebuia caic ca să-l treacă. Şi după ce a umblat multe alte locuri, s-a întors iarăşi la Olimp, şi acolo a petrecut patruzeci de zile nu flămând numai, ci şi băgat într-o groapă până la mijloc. După acestea fără să voiască a primit hirotonie de Preot, apoi s-a dus la Atroa. Ținând pururea aceleaşi lupte ale pustniciei. Iar mai-nainte de opt ani, a cunoscut adormirea sa, şi aşa după sfârşitul acelora s-a mutat către Domnul, arătând mai-nainte preacurat lucrurile sale.
 
    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Evarest.
 
Stih : Sârguitu-s-a Evarest cu fapte şi cuvinte.
Până la sfârşit a bine plăcea ţie Cuvinte.
 
   Acesta era pe vremea lui Leon Armeanul luptătorul de Icoane, trăgându-se din eparhia Galatiei, şi părinţi vestiţi având. Iar după ce luptătorul Leon s-a omorât prin sabie, a luat împărăţia Mihail, numitul cepeleagul, şi fiindcă şi acesta era prea urât, şi asemenea la obiceiuri cu Leon, pentru aceasta a luat şi acesta căzuta răsplătire. Iar după ce a ajuns Sfântul la legiuita vârstă, a fost dat la învăţătura sfintelor Scripturi, şi din acestea învăţându-se, se făcea tuturor toate cele bune. Adică părinţilor sâi era supus, prietenilor şi megieşilor dulce, la străini şi la cei de loc nemândru. Pe scurt arăta cu faptele adevărată numirea sa, bineplăcută tuturor făcându-se. Deci fiindcă s-a rănit Cuviosul de dragostea vieţii monahiceşti, pentru aceasta s-a dus împreună cu tatăl său la Constantinopol, şi au fost găzduiţi la un cetăţean de acolo Brienie cu numele, rudă fiindu-le. Şi care în urmă s-a cinstit cu cinul de patriciu. Iar trecând puţine zile a urmat o mare nevoie; pentru care a fost trimis sol la bulgari, pomenitul patriciu de împărăteasa Teodora, soţia lui Teofil iconomahul. Deci acolo ducându-se, a luat împreună şi pe ruda sa acesta Evarest, şi după ce au ajuns amândoi la locul numit Scopel, şi s-a odihnit puţin de osteneala drumului, atunci fericitul Evarest, după oarecare dumnezeiască iconomie, a întâlnit un bătrân monah şi de la acela după dorinţa sa tunzându-şi perii capului, cu osârdie şi-a supus grumazul sub jugul cel mântuitor al lui Hristos, adică s-a făcut monah. Aflând încă şi o carte a Sfântului Efrem Sirul, şi citindu-o s-a umilit, şi se silea ca prin fapte să se facă împlinitor învăţăturilor acelei cărţi. Iar bătrânul văzând râvna fierbinte a tânărului către fapta bună, l-a întovărăşit pe el cu blagoslovenii şi cu scrisori de recomandare, şi aşa I-a trimis pe el la mânăstirea lui Studit. Deci primit fiind Cuviosul de Părinţii de acolo, a intrat în nevoinţa duhovnicească, alegând pe un frate covârşitor celorlalți după fapta bună pe care îl avea bătrân, şi părtaşi tuturor întâmplărilor vieţii sale; şi atâta postire şi înfrânare avea, încât mânca numai odată în săptămână puţină pâine ce era făcută din faină de orz, şi de tărâţe şi de zeamă de ierburi. Iar mijlocul şi gâtul sau le avea legate cu două cercuri de fier, prea grele, care se strângeau unul către altul, alte două lanţuri petrecute pe umeri şi pieptul său. Deci aşa cu plăcere de Dumnezeu vieţuind, și anul al şaptezeci şi nouălea al vieţii sale săvârşind, şi-a dat duhul său la Dumnezeu. Iar cinstitul său trup s-a îngropat în mânăstirea ce se zice a lui Cocorovie.
 
    Tot în această zi, pomenirea noului sfinţit Mucenic Constantie Rusul, care s-a nevoit în Constantinopol la anul o mie şapte sute patruzeci şi trei.
 
Stih : Tu Constantie pe vrăjmașul care te-a biruit dedemult,
Îl biruieşti şi primeşti răsplătire în sfârşit.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
 
   Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, şi cei dintru întuneric şi din umbră, am aflat adevărul; că din Fecioară, S-a născut Domnul. De trei ori.
 
   Veseliţi-vă drepţilor, ceruri bucuraţi-vă, săltaţi munţi, Hristos născându-Se, Fecioara șade asemănându-se Heruvimilor, purtând în braţe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat; păstorii slăvesc pe Cel născut, magii aduc Stăpânului daruri; îngerii cântând, zic : Cela ce eşti neajuns, Doamne slavă Ție !
 
   De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, pierdut-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică ai fost bunei voinţe a Tatălui, purtând în braţe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat. Taina nu suferă ispitire, numai cu credinţă toţi o slăvim, strigând cu tine şi zicând : Negrăite Doamne, slavă Ție !
 
   Veniţi să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naştere iarăşi s-a arătat Fecioară. Bucură-te cetate însufleţită a Împăratului şi Dumnezeu întru care Hristos sălăşluindu-Se, mântuire a lucrat. Cu Gavriil să lăudăm, cu păstorii să slăvim, strigând : De Dumnezeu Născătoare, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, să ne mântuiască pe noi.
 
   Tatăl a binevoit, Cuvântul trup S-a făcut, şi Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat. Steaua vesteşte, magii se închină, păstorii se minunează, şi făptura se bucură.
 
   Astăzi firea cea nevăzută din Fecioară cu oamenii se împreună. Astăzi Fiinţa cea nemăsurată, în Vitleem cu scutece Se înfaşă. Astăzi Dumnezeu prin stea pe magi la închinăciune îi aduce, mai-nainte vestind a Sa îngropare cea de trei zile, adică prin aur şi smirnă şi tămâie; Căruia cântăm : Cela ce Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase Dumnezeule mântuieşte sufletele noastre.
 
   Astăzi Hristos în Vitleem, Se naşte din Fecioară, astăzi Cel fără început Se începe, şi Cuvântul se întrupează. Puterile cerurilor se bucură, şi pământul cu oamenii se veselesc; magii aduc daruri, păstorii minunea vestesc, Iar noi neîncetat strigăm : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
 
 
 
Aşa cântăm până la odovania praznicului. Apoi Troparul praznicului, Slavă..., Şi acum..., Condacul : Cel ce mai-nainte de luceafăr... Apostolul : Fraţilor, cela ce sfinţeşte... Evanghelia de la Matei : Şi dacă s-au dus magii... CHINONICUL praznicului : Mântuire a trimis Domnul norodului Său.
 
    CADE-SE A ŞTI : Că de se va întâmpla praznicul Naşterii lui Hristos Duminică, atunci nu săvârşim pomenirea Sfinţilor Părinţi în Duminica cea viitoare; pentru că ia început luna lui Ianuarie, şi praznicul acesta este odovăit. Ci săvârşim aceasta Duminica în 26 Decembrie, Luni, a doua zi după praznic, şi cântam slujba aşa :
 
 
    La Doamne strigat-am..., Stilurile pe 6, ale praznicului 3, glasul al 2-lea, şi ale sfinţilor 3. Pe Părintele Domnului... Slavă..., a sfinţilor, glas al 6 Pomenirea săvârşim... Şi acum..., a praznicului, glas aceiaşi : Slavă întru cei de sus... Vohod, Prochimenul cel mare : Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru... cu Stihurile lui. La Stihoavnă, trei Stihiri ale praznicului, cu Stihurile lor. Slavă... Pomenirea Arhiereilor... Şi acum..., a praznicului : La Vitleem au alergat păstorii... După, Acum slobozește... Troparul sfinţilor, Slavă..., Şi acum..., al praznicului. La Pavecerniţă după Sfinte Dumnezeule..., Condacul Părinţilor : De veselie astăzi... Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu : Cela ce mai-nainte de luceafăr...
 
 
    La Dumnezeu este Domnul.., Troparul praznicului, de două ori. Slavă... al sfinţilor, Şi acum..., al praznicului. După întâia şi a doua Catismă, Catismele praznicului. Canoanele, ale praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6, al doilea canon pe 4, şi al sfinţilor pe 4. Catavasie, Irmoasele amândurora Canoanelor. După a 3-a Cântare, Condacul, şi Icosul Născătoarei de Dumnezeu, şi Sedealna Sfinţilor, cea de Duminică după Naştere : Slavă..., Şi acum..., a praznicului. După a 6-a Cântare, Condacul Sfinţilor, şi Icosul. La a 9-a Cântare, Ceea ce eşti mai cinstită..., nu cântăm, ci cântăm pripelile praznicului. Luminânda sfinţilor, de două ori. Slavă..., Şi acum..., a praznicului. La Laude, Stihirile praznicului pe 4, Slavă... a Sfinţilor, glasul al 8, Sângele, focul şi fumegare... Şi acum... a praznicului : Astăzi Hristos în Vitleem se naşte... Slavoslovia cea mare; apoi Troparul Sfinţilor, Slavă..., Şi acum..., al Praznicului : Ecteniile şi Otpustul. La ceasuri, Troparul praznicului, Slavă... al sfinţilor, Şi acum..., al Născătoarei, Ceasului. După Tatăl nostru..., Condacul Născătoarei de Dumnezeu : Cela ce mai nainte de luceafăr... şi al Sfinţilor, le zicem schimbându-le.
 
 
    Fericirile din Canoanele Praznicului : Cântarea a 3-a, pe 4, şi din al Sfinţilor, Cântarea a 6-a, pe 4. După Vohod Troparul praznicului şi al Sfinţilor. Slavă..., Condacul Sfinţilor, Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu, Apostol către Evrei, şi altul către Galateni. Evanghelie, una a Născătoarei de Dumnezeu, şi a Sfinţilor de la Matei. Chinonicul : Mântuire a trimis Domnul... şi Bucuraţi-vă drepții întru Domnul...
 
 
    Pomenirea Preacuviosului şi de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Nicodim sfinţitul şi Arhimandritul, cel din Lavra Sfintei mânăstiri Tismana.
 
    Vezi : Slujba Preacuviosului Părintelui nostru Nicodim n-a fost în mineiele bisericeşti fără numai în osebită filadă : iar cu binecuvântarea înalt preasfințitului arhiepiscop şi mitropolit al Moldovei. D. D. Meletie (1846), s-a pus după slujba Soborului Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei; ca unde se va prăznui Sfântul şi cei ce vor avea evlavie, să-i cânte slujba după cum este de faţă.

 

   Sosit-a purtătorule de Dumnezeu praznicul tău cel mai luminat decât soarele, care străluceşte pe cei ce vin la tine cu credinţă; cu nemurirea îi umple de bună mireasmă, şi izvorăşte sufletelor tămăduiri, Preacuvioase sfinţite Nicodime, rugătorule pentru sufletele noastre.
 
   Patimile trupului cele simţitoare biruindu-le, cu zăbalele înfrânării, lucrătorule de minuni sfinţite Nicodime, şi râvna celor fără de trupuri pe pământ arătând, toate poftele trupeşti le-ai supus Duhului. Drept aceea acum în locaşurile cereşti sălăşluindu-te, roagă-te pentru sufletele noastre.
 
   Fericite sfinţite Nicodime, punând temelie faptele bune, te-ai dezbrăcat de omul cel vechi împreună cu poftele lui, şi te-ai îmbrăcat în Hristos cu adevărat. Drept aceea ai şi mustrat taberele cele multe ale vrăjmaşilor, îndreptător călugărilor fiind; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Ca întru o cămară plină de lumină ai sihăstrit prin pustietăţi, o Preasfinţite ! Și într-însa ai pus ca nişte slugi întrarmate faptele tale Preacuvioase, ca să oprească taberele patimilor. Şi ai intrat în cămara de mire cea dumnezeiască, fericite Nicodime, şi stai acum cu îndrăzneală înaintea Mirelui tău şi Dumnezeului nostru, îndulcindu-te de frumuseţea Lui; pe Acesta roagă-L să lumineze sufletele noastre.
 
   Mulţimile călugărilor să lăudăm pe sfinţitul Nicodim, că luând toată întrarmarea Crucii, cu rană de moarte a rănit pe stăpânitorul lumii, şi pânditurile lui ca o pânză de păianjen le-a stricat, şi marea cea sărată a vieţii veacului acestuia, cu dureri pustniceşti o a trecut, ajungând la limanul cel ceresc. Pentru aceasta se roagă pentru noi, şi pentru toată lavra sa, ca să vieţuim cu pace, şi să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Preaslăvită taină se săvârşeşte astăzi; firea se înnoiește şi Dumnezeu, Om se face; ce a fost a rămas, şi ce n-a fost a luat; nici amestecare răbdând, nici despărţire.
 
 
   Să ne adunăm cetele Părinţilor monahi, la pomenirea dumnezeiescului şi înţeleptului Nicodim, lăudând pe Domnul cel ce l-a preaslăvit cu faceri de minuni.
 
 
   Pe toţi cei ce din suflet aleargă, către dumnezeiesc locaşul tău, Preafericite, mântuieşte-i din nevoi de Dumnezeu înţelepţite, sfinţite Nicodime.
 
 
   Adunarea cea cinstită a părinţilor monahi, împreună cu ucenicii tăi adunându-se sfinţite Nicodime, toţi ne apropiem către cinstită racla sfintelor tale moaşte, şi sărutându-le, luăm mântuire sufletească.
 
   Să lăudăm toți pe sfinţitul Nicodim, cela ce bărbăteşte şi vitejeşte a sihăstrit prin pustietăţi, care a adunat şi această turmă în cinstită lavra sa, şi cu dragoste a ridicat casă Domnului întru pomenirea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, şi toate i-a închinat ei. Căruia se şi roagă pentru noi, ca să roage pe Sfânta Treime, să dăruiască mântuire, tuturor celor ce cu credinţă săvârşim astăzi sfântă pomenirea lui.
 
   Doamne în Vitleem venind, în peşteră Te-ai sălăşluit; Cela ce ai Cerul scaun, în iesle Te-ai pus; pe Care Te înconjură oştile îngereşti, împreună cu păstorii Te-ai smerit; ca să mântuieşti neamul nostru ca un Milostiv, slavă Ție !
 
 
 
 
   Veniţi să ne bucurăm de Domnul, această taină de acum spunând, peretele cel din mijloc al zidului s-a stricat; sabia cea de foc dă dosul, şi Heruvimul se depărtează de la Pomul vieţii, şi eu desfătării raiului mă împărtăşesc. Din care am fost lepădat pentru neascultare. Că Chipul cel neschimbat al Tatălui, Chipul Fiinţei lui celei dea pururea, chipul robului primeşte, ieşind din Maică ce nu ştie de nuntă, nesuferind schimbare; că ceea ce a fost a rămas, Dumnezeu fiind adevărat; şi ceea ce n-a fost a luat, Om făcându-Se pentru iubirea de oameni. Acestuia să strigăm : Cela ce Te-ai născut din Fecioară Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
 
 
   Domnul Iisus născându-Se din Curata Fecioară, s-au luminat toate; că păstorii zicând cu fluierele, şi magii închinându-se, îngerii cântând. Irod s-a tulburat; că Dumnezeu cu trup S-a arătat, Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Împărăţia Ta, Hristoase Dumnezeule, Împărăţia tuturor veacurilor, şi Stăpânirea Ta întru tot neamul şi neamul; Cel ce Te-ai întrupat din Duhul Sfânt, şi din pururea Fecioara Maria, Te-ai făcut Om. Lumină ne-a strălucit nouă Hristoase Dumnezeule venirea Ta; lumina cea din lumină, strălucirea Tatălui; toată făptura ai luminat, toată suflarea Te laudă pe Tine chipul slavei Tatălui. Cela ce eşti şi mai-nainte ai fost, şi ai strălucit din Fecioară, Dumnezeule miluieşte-ne pe noi.
 
   Ce vom aduce Ție, Hristoase ? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi; că fiecare din făpturile cele făcute de Tine, mulțumire aduce Ție. Îngerii lauda, cerurile steaua, magii daruri, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea; iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cela ce eşti mai-nainte de veci, miluieşte-ne pe noi.

 
   Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemănându-te, ai slujit lui Hristos cu dreaptă credinţă, şi prin pustietăţi locuind, jertfelnice dumnezeieşti ai făcut Părinte Nicodime; şi privegheri cu lacrimi lucrând, ai întărit lavra ta cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască pentru tine sufletele noastre. De două ori.
 
   Moştenitorule cu Hristos, slujitorul Domnului, preasfinţite Nicodime, după numele tău îţi este şi viaţa; că împreună cu cărunteţile a strălucit şi cunoştinţa, şi luminarea feţei adeverea blândeţile tale. Viaţa ta este mărită, şi adormirea ta cu Sfinţii. Pentru aceasta ne rugăm ţie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre.
 
   Grijile lumeşti lepădându-le, viaţa ta curată o ai adus lui Hristos, urmând toată fapta bună Preacuvioase, şi întărindu-te în credinţa cea dreaptă. Deci acum împreună cu Dânsul te cinstim Părinte Nicodime, întemeierea părinţilor şi lauda monahilor din cinstită lavra ta. Roagă-te pentru sufletele noastre.
 
   Strălucind luminat viaţa ta pe pământ, de Dumnezeu înțelepțite Nicodime, te-ai suit la ceruri în lumina tuturor Sfinţilor. Şi aici întru bunătăţi locuind, acolo cu Hristos ai luat împreună moştenire, cu care petreci bucurându-te. Pentru aceea, Preacuvioase Părinte, roagă-L acum neîncetat, să păzească în pace nemişcată, cinstită şi preamărită lavra ta. Iar lumii să dăruiască mântuire, şi sufletelor noastre mare milă.
 
   Pe cel după chip păzindu-l nevătămat, mintea stăpân peste patimile cele păgubitoare punându-ți, spre Cel după asemănare cât este după putinţă te-ai suit. Că bărbăteşte silindu-ţi firea, te-ai nevoit a supune pe cel mai rău celui mai bun, şi pe trup a-l face rob Duhului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai-mare, şi cetăţean pustiei, celor ce bine călătoresc povăţuitor, îndreptător de fapte bune prea adevărat; şi acum în ceruri oglinzile dezlegându-se Fericite, vezi curat Sfânta Treime. Rugându-te fără mijlocire, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine, Preacuvioase Părinte sfinţite Nicodime.
 
   Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace; că astăzi primeşte Vitleemul pe Cel ce şade pururea împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc pe Pruncul, Cel ce S-a născut cu Dumnezeiască cuviinţă. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.
 

   Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu, şi nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a în ochii celor nepricepuţi a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea, lor şi mergerea de la noi sfărmare; iar ei sunt în pace. Ca înaintea feţei oamenilor de vor lua şi muncă, nădejdea lor este plină de nemurire; şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari faceri de bine se vor dărui : că Dumnezeu i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării Sale vor străluci, şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni noroade, şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul, şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar şi milă este întru Cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
 
   Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor, şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului; că cu dreapta Sa va acoperi pe ei, şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, şi va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii, şi-şi va pune luişi coif judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia, şi va ascuţi cumplită mânie întru sabie, şi va da război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerelor, şi ca dintr-un arc bine încordat ai norilor la ţintă vor lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare plină de pietre se vor arunca grindine. Întări-se-va asupra lor apa marii şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii, şi ca un vifor va vântura pe ei, şi va pustii tot pământul fărădelegea, şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi, şi cei ce vă trufiţi întru noroadele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, şi puterea de la Cel Preaînalt
 
 
   Dreptul de va ajunge să se sfârşească întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta bătrâneţilor viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi noroadele văzând, şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta; că Dar şi milă este întru Cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
  
 
   Fericite Părinte, pătimirile tale cele din sihăstrie cine le va spune, şi cine va grăi nevoinţele tale ? Luptele cu dracii şi petrecerea cea rea, lacrimile şi zdrobirea inimii, postirea şi golătatea, de ger şi de vânt chinuindu-te, şi de soare arzându-te; în trup ca un fără de trup ai trăit; şi acum veseleşti pe toți credincioşii cu pomenirea ta. Pentru care roagă-te lui Hristos, să-i izbăvească de ispitele celui viclean, Preacuvioase sfinţite Nicodime, cu rugăciunile tale.
 
   Cele pământeşti toate ai lăsat, de cele stricăcioase şi trecătoare n-ai băgat seamă, luminându-ţi sufletul cu poruncile lui Dumnezeu Nicodime. Împodobitu-te-ai cu strălucirile minţii, şi în pustie ai voit a te sălăşlui; pe Hristos, cu totul L-ai iubit, Care şi venind împreună cu Tatăl şi cu Duhul, locaş au făcut întru tine, şi Dar de vindecări şi de minuni ai luat, şi a mântui de duhurile cele viclene; că Hristos Dumnezeu te-a preamărit pe tine. Pe Care roagă-L, Preacuvioase, să mântuiască sufletele noastre.
 
   De petrecerea cea împreună cu îngerii, şi de lumina veşnicei vieţi aducându-ţi aminte, din lume ai fugit, şi Crucea cu bucurie luând sfinţite Nicodime, ai urmat Celui ce S-a răstignit pentru tine, şi prin arătare de înger biruinţă asupra dracilor ai purtat, săvârşind preaslăvite minuni, şi acum întru lumina Sfinţilor te veseleşti. Pentru aceasta mărind pomenirea ta, ne rugăm : Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Preacuvioase Părinte Nicodime, din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh; şi de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască desfătările. Şi acum cu dumnezeiască lumină mai curat fiind strălucit, luminează şi gândurile noastre, ale celor ce cu credinţă te lăudăm pe tine, şi cu dragoste ne închinăm sfintelor tale moaşte.
 
 
   Cuvioase Părinte sfinţite Nicodime, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai părăsit, bogăţia şi slava întru nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai strigat : Iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla Dar veşnic; nimic să nu cinstiţi mai mult decât dragostea Lui. Ca atunci când va veni întru slava Sa, să aflaţi odihnă cu toţi Sfinţii. Cu ale căror rugăciuni Hristoase, păzeşte şi mântuieşte sufletele noastre.
 
 
   Cât este de îndumnezeită viaţa ta, şi sfârşitul tău cu totul sfinţit, Părinte Nicodime; că la acesta adunându-se toată mulţimea călugărilor, împreună cu mulţimea a toată latura creştinilor dreptcredincioşi, în cinstită lavra ta; dacă te-au văzut în pat fără suflare se jeleau, zicând : Dă cuvântul cel de pe urmă slugilor tale Sfinte, spune-ne unde laşi pe fiii tăi Părinte, pe care i-ai miluit cu adevărat ca un tată Milostiv şi iubitor de fii ! Şi măcar că aici te acoperi în mormântul cel pregătit de tine mai-nainte, în Sfântă Biserica lavrei tale, toţi însă te avem sus părtinire către Preasfânta Treime, şi rugător pentru mântuirea sufletelor noastre a celor ce cu dragoste te cinstim şi săvârşim pomenirea ta.
 
   Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări, şi cu glas de bucurie să cântăm luminat prăznuind. Că Darul Duhului Sfânt cu glas mai frumos decât toată trâmbiţa, ne cheamă pe toţi spre lauda şi pomenirea cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu Părinte. Domnii şi boierii, împreună cu mulţimea a toată latura credincioşilor, să se adune împreună cu noi, şi să lăudăm pe cel ce din pruncie până în sfârşitul pristăvirii, s-a arătat credincios lui Hristos Dumnezeu, şi prin întrarmarea Dumnezeiescului Duh, a biruit stăpânirile şi puterile stăpânitorului lumii, şi puterea focului, prin trecerea sa. Pentru aceasta păstorii şi învăţătorii, împreună alergând, să laude pe păstorul şi îndreptătorul turmei lui Hristos celei alese cu adevărat, din cinstită lavra sa. Postnicii pe postnicul Domnului, politicii pe împlinitorul legii, bolnavii pe doctorul şi tămăduitorul a tot felul de boli. Cei cu duhuri necurate pe izgonitorul duhurilor celor rele, cei din primejdii pe ajutătorul, cei din necazuri şi din supărări pe mângâietorul. Cei bătrâni, neputincioşi şi slabi pe sprijinitorul şi ajutătorul, cei săraci şi lipsiţi pe chivernisitorul lor; pe cel ce s-a făcut toate la toţi, ca să câştige pe toţi, sau pe cei mai mulţi; lăudându-l să-i zicem : Lauda cea mare a monahilor, prea minunate Părinte, părtaşule al părinţilor ! Izvorâtorule de mir Nicodime sfinţite ! Roagă pe Mântuitorul Hristos Dumnezeu să păzească în pace nemişcată, cinstită şi vestită lavra ta, şi lumii să dăruiască totdeauna mare milă, iar sufletelor noastre mântuire.
 
   Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări; că necuprinsă este taina care s-a săvârşit astăzi în Vitleem. Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul se îngroaşă, Cel ce era, Se face ce n-a fost. Fecioara naşte în peşteră Prunc tânăr pe Ziditorul firii, ieslea se închipuiește Scaunului Ceresc, dobitoacele însemnează starea înainte a Heruvimilor, păstorii se minunează, magii daruri aduc; îngerii cântând, grăiesc; Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire, fără schimbare este Emmanuil, Cel mai-nainte de veci, Care a voit a Se naşte pentru mântuirea lumii. Iisus Hristos ieri şi astăzi, Acesta şi în veci.
 
 
   Cinstită este cu adevărat înaintea Ta moartea Cuviosului Tău, Hristoase; că iată alesul Tău, cu Darul Sfântului Tău Duh, din tinereţe a izvorât minuni; care şi după moarte vindecă toate bolile, şi goneşte duhurile vicleniei, împotriva căror încă fiind viu, a tăbărât până la sânge. Iar sufletelor noastre le mijloceşte de la Tine mare milă.
 
 
   Sicriul moaştelor tale preaînţelepte Nicodime, izvor de minuni şi pârâu de daruri, l-a arătat Domnul oamenilor; căci vedere le-a dăruit şi toate bolile le-a tămăduit, şi pe cei cuprinşi de duhuri necurate, îi scapă şi-i face cu minte întreagă, şi sufletelor este pricinuitor de mântuire.
 
 
   Bucură-te podoaba monahilor, steaua postnicilor şi a sihaștrilor, lauda păstorilor, şi locuitorule împreună cu Cuvioşii, Părinte sfinţite Nicodime ! Bucură-te izvorul dragostei şi al curăţiei ! Bucură-te locaşul Preasfintei Treimi ! Bucură-te sfeşnice prealuminate al înţelepciunii ! Bucură-te îndreptătorule prea-drepte al tuturor creştinilor, chip al bunătăţilor, şi stâlp însufleţit, şi rugător pentru mântuirea sufletelor noastre.
 
   Părinte Preacuvioase sfinţite Nicodime, făcându-te dascăl şi povăţuitor spre mântuire a toată lavra ta, şi sihăstria, cu cuvinte şi cu fapte pe toţi ne-ai învăţat, şi ne-ai îndreptat către lumina poruncilor lui Hristos. Pentru aceasta, şi mutându-te către Iisus de Care doreai, să nu ne laşi săraci până în sfârşit; ci împreună cu noi stând cu duhul totdeauna Sfinte, şi nevăzut învăţându-ne căile faptelor bune, vrednici ne arată cereştilor locaşuri. Ca întru arătarea lui Hristos bucurându-te, să strigi către Dânsul : Iată eu şi pruncii care mi i-ai dat Dumnezeule ! Şi noi asemenea să strigăm : Acesta este Doamne îndreptătorul mântuirii noastre, şi doritul Părinte, pe care ni l-ai dat doctor sufletelor noastre. Cu care împreună învredniceşte-ne şi pe noi Stăpâne Hristoase Dumnezeule, să locuim în locaşurile Tale, cele pururea luminătoare şi veşnice; ca să Te slăvim pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără început, şi cu Preasfântul Tău Duh, în veci, Amin.
 
 
    La Vitleem împreună au alergat păstorii, vestind pe Păstorul cel adevărat, care şade pe Heruvimi, şi S-a culcat în iesle, chip de prunc pentru noi luând; Doamne slavă Ție !
 
   Celui ce a răsărit din Fecioară, mai-marelui păstorilor, ca o oaie de turma ai urmat Părinte al nostru Nicodime. Cu postul, cu privegherea, şi cu rugăciunile, te-ai făcut lucrător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru aceasta strigăm : Slavă Celui ce te-a proslăvit pe tine. Slavă Celui ce ţi-a dat ție putere. Slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare. De două ori.
 
 
   Chemării Domnului tău ai urmat, şi lepădându-te de lume şi de toate cele frumoase şi dulci ale ei, preafericite sfinţite Nicodime, suferit-ai cu dragoste toată greutatea pustiei, şi taberele dracilor bărbăteşte le-ai rănit; pentru aceasta lăudăm cu credinţă, totdeauna prin cântări, pomenirea ta.
 
 
   Ca o stea luminoasă a călugărilor, ca o treaptă sigură şi hotar înfrânării postnicilor, şi oglindă luminoasă a socotinţei te-ai arătat Preacuvioase; pentru care ne rugăm ţie : Cere dezlegare greşelilor, celor ce cu bucurie prăznuiesc astăzi sfântă pomenirea ta, preafericite sfinţite Nicodime.
 
 
   Pe postnicul Domnului cu laude să-l cinstim că a omorât toate bântuielile patimilor cu adevărat prin înfrânare şi prin multa răbdare, şi foarte a ruşinat pe vrăjmaşul cel împotrivă luptător, şi toată trufia lui şi puterea a biruit. Şi acum se roagă Domnului să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Din pântece te-ai sfinţit cu adevărat sfinţite Nicodime, şi pe pământ ca un înger ai vieţuit; că trupul ţi-ai omorât, râvnind după vrednicie vieţii îngereşti şi Treimii te-ai arătat slujitor, Fericite. Pentru aceasta şi spre râvna dumnezeieştii tale vieţi, cete de călugări ai împreunat totdeauna, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeului nostru, iertare de păcate să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc astăzi sfântă pomenirea ta.
 

   Ce te minunezi Marie, ce te spăimântezi de lucrul ce este întru tine ? Că pe Fiul cel fără de ani, sub ani L-am născut zice, zămislirea Celui ce S-a născut nedumerindu-o, fără bărbat sunt, şi cum voi naşte fiu ? Naştere fără sămânţă cine a văzut ? Dar unde vrea Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii, precum scrie. Hristos s-a născut din Fecioară, în Vitleemul Iudeei.

 
    Pripeala : Fericimu-te pe tine Preacuvioase Părinte Nicodime, şi cinstim sfânta pomenirea ta, îndreptătorul călugărilor, şi împreună vorbitorule cu îngerii.
 

    Aşteptând am aşteptat pe Domnul, şi a căutat spre mine, şi a auzit rugăciunea mea.
 
 
    Iată m-am îndelungat fugind, şi m-am sălăşluit în pustie.
    Pentru cuvintele buzelor tale eu am păzit căi aspre.
    Cântaţi Domnului toţi Preacuvioşii Lui și vă mărturisiţi pomenirii sfințeniei Lui.
    Lăuda-se-vor Cuvioşii întru slavă, şi se vor bucura întru aşternuturile sale
    Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioşilor Lui.
 
 
    Slavă Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte, şi Duhule Sfinte, zicând : Slavă Ție Dumnezeule;
 
 
    Bucură-te ceea ce eşti plină de Dar, Marie, Domnul este cu tine, zicând : Şi prin tine cu noi.
 
 
 
   Îngropat-ai toată săltarea patimilor, cu omorârea trupului sfinţite Părinte Nicodime; viață fără sfârşit după moarte ai luat. Drept aceea, astăzi Biserica lui Hristos, prăznuieşte pomenirea ta cea vrednică de minune, podoaba preacuvioşilor, şi lauda sihaștrilor.
 
 
   Văzând îngerii frumuseţea sufletului tău celui preasfinţit, pururea pomenite, au strigat cu veselie întru ieşirea ta din trup : Vino de te suie către Dumnezeu, de Care ai dorit, vino sfinţite Nicodime, la praznicul cel veşnic; şi lăsând cele de jos, suie-te sus şi te bucură împreună cu îngerii, şi cu toţi Sfinţii.
 
 
   Cel neîncăput nicăierea, cum S-a încăput în pântece ? Cel ce este în Sânurile Tatălui, cum stă în braţe de Maică ? Cu adevărat precum a ştiut, precum a voit, şi precum bine a tocmit. Că fără trup fiind, S-a întrupat de bunăvoie. Şi S-a făcut Cel ce era, ceea ce nu a fost, pentru noi, şi nelipsind de fire, S-a împărtăşit amestecării noastre; îndoit S-a născut Hristos, lumea cea de sus vrând să o plinească.


 
   Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Nicodim sfinţitul, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
 
 
   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
 
 
   Preacuvioase Părinte Nicodime, străduitor te-ai arătat lui Hristos, şi de Dânsul întărit fiind Sfinţite, ai supus patimile trupeşti. Pentru aceasta în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale, şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberele drăceşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat; şi îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, de la Care luând cununa răbdării, ţi-ai întărit cinstită şi prealăudată lavra ta; în care cu credinţă se săvârşeşte astăzi sfântă pomenirea ta. Mijloceşte mântuire lumii prin sfintele tale rugăciuni, şi sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
 
   Cela ce ai luat viaţă nestricăcioasă şi fericită, Preacuvioase Nicodime, stând înaintea lui Hristos totdeauna, dă-ne luminare Sfinţite; ca bucurându-ne să lăudăm preaslăvită viaţa ta, că te-ai preamărit.
 
   Lumea urând preacinstite Părinte Nicodime, toată fapta pustnicească ai iubit; întâi înfrânarea, apoi blândețile şi nevoinţa cea grea, rugăciunile şi lacrimile, şi starea cea de toată noaptea înaintea lui Dumnezeu.
 
 
   Desfătările lumeşti, cele arzătoare ca focul, le-ai stins cu roua ostenelilor pustniceşti; pentru aceea ţi-a răsărit Soarele nepătimirii, lumina tămăduirilor, şi raza cea neapusă a darurilor Duhului Sfânt, vrednicule de minuni, sfinţite Nicodime.
 
   Lucruri preaslăvite s-au grăit despre tine, în neamurile neamurilor, ceea ce ai primit pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău, şi ai rămas curată, Născătoare de Dumnezeu, Marie. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine, folositoarea şi mântuitoarea noastră după Dumnezeu.
 
 
   La razele Domnului, cu credinţă privind Cuvioase Părinte preamărite şi de Dumnezeu înţelepţite Nicodime, cu lacrimi te-ai rugat să dobândești dorirea. Pentru aceasta ai şi dobândit nădejdea cu veselie.
 
   Sufletul meu cel întunecat cu gânduri viclene, luminează-l Iubitorule de oameni, Cuvinte, cu rugăciunile Cuviosului Tău, Nicodim, şi scapă-mă de întunericul cel neluminat, în ceasul judecăţii.
 
 
   Cu trezvirea minţii, frumuseţile cereşti nălucind, nu te-ai înălţat nicicum prin grijile trupeşti, ci cu aripile umilinței uşurându-te, cu totul te-ai înălţat la Cer, o preafericite sfinţite Nicodime.
 
   Mai înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii, te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, că tu una pe Dumnezeu cel neîncăput, ai luat în pântece. Pentru aceasta toţi credincioşii cu cântări te fericim.
 
 
   Apărătorului nostru celui din multe nevoi şi primejdii, pentru scăparea şi tămăduirea a tot felul de boli, şi lucrarea a multe minuni, cu Darul Sfântului Duh; laude cu mulţumiri aducem ţie Sfinte, noi fiii tăi. Ci ca cela ce eşti multmilostiv şi grabnic ajutător, celor ce vin la tine cu credinţă, slobozeşte-ne cu rugăciunile tale din toate nevoile, şi de întâmplarea cea rea; ca să strigăm ţie : Bucură-te mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodime sfinţite, şi pururea mărite.
 
 
   Înger pământesc, şi om ceresc te-ai arătat, şi ca un pom răsădit lângă apa înfrânării bine crescând, pe toată turma ta prea cu cuvioşie şi cu blândeţe o ai păstorit. Pentru aceasta noi fiii tăi, cu lacrimi şi cu credinţă fierbinte, dintru adâncul inimii cu suflete smerite, strigăm către tine Părinte aceste cuvinte :

   Bucură-te odraslă de Părinte binecinstitor, şi stâlpare din maică binecredincioasă, de neam împărătesc, crescut şi ales !
 
    Bucură-te că din pruncie pe Iisus Hristos iubind, din tinereţe lumea ai părăsit şi o ai defăimat; şi pe umerii tăi jugul cel bun şi sarcina cea uşoară ai luat !
 
   Bucură-te cel ce prin alegerea duhovnicescului tău Părinte, şi prin punerea preasfinţitelor mâini de Arhiereu, Preot sfinţit, ales te-ai făcut lui Dumnezeu !
 
   Bucură-te cel ce cu dragoste fierbinte ai slujit Sfântului jertfelnic, şi Dumnezeu din sfinţitele tale mâini jertfa cea fără de sânge cu iubire o a primit !
 
   Bucură-te cetăţeanule al pustiei cu totul înfrumusețat; unde locaşuri sfinte chinovii, Stăpânului Hristos Dumnezeu ai înălţat !
 
   Bucură-te că întru aceste sfinte locaşuri, mulţime de călugări ai adunat; şi prin pilda smereniei tale, pe toți către mântuire i-ai îndreptat !
 
   Bucură-te cela ce desfătările lumeşti de tot le-ai părăsit; şi printr-aceasta toate săltările trupeşti de tot le-ai veştejit !
 
   Bucură-te cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut, şi prin vărsarea acestora, locaş Sfântului Duh te-ai făcut !
 
   Bucură-te cela ce prin Darul Sfântului Duh mare făcător de minuni te-ai arătat; încât oarecând intrând în foc, nicicum văpaia de tine nu s-a apropiat !
 
   Bucură-te cela ce prin minunea aceasta, pe domnitorul şi pe toţi cei ce priveau i-ai spăimântat; şi pe aceia la dreapta credinţă, lui Hristos Dumnezeu i-ai câştigat !
 
   Bucură-te cela ce te-ai arătat şi după moarte, mare făcător de minuni; tuturor celor ce au venit cu credinţă către sfinţitele tale moaşte cele izvorâtoare de mir !
 
   Bucură-te cela ce cântarea Sfintei Treimi, cu bunăcredinţă ne-ai vestit-o; şi Stăpânul Hristos Dumnezeu, în lumina cea întreit strălucitoare, a te desfăta te-a odihnit !
 
   Bucură-te mare făcătorule de minuni, Preacuvioase Părintele nostru Nicodime sfinţite, şi pururea lăudate !
 
 
   Pe pământ în trup ca un înger te-ai arătat, şi ca un pom răsădit lângă apa înfrânării bine crescând, ai fost pustnicind. Pentru aceasta cu curgerea lacrimilor tale, întinăciunea spălând, locaş dumnezeiesc te-ai făcut, şi de minuni făcător. Cela ce ai stins văpaia focului, care nicicum nu s-a atins de tine, oarecând cu minunea ta. Întru care Dumnezeu slăvindu-te, ai luat de la Dânsul răsplătirea moştenirii celei de sus. Pe Care acum neîncetat roagă-L, să dea iertare de păcate, nouă celor ce prăznuim cu dragoste sfântă pomenirea ta.
 
   Strălucitul şi luminatul praznic al pomenirii tale, astăzi în Biserica ta adunându-ne, îl prăznuim cu credinţă, chemând împreună cu noi la veselie toată latura, şi dănţuind duhovniceşte, ne bucurăm de trupul tău cel purtător de osteneli, ca de o vistierie mare preafericite Părinte; că lăsând viaţa cea stricăcioasă, ai luat în Cer pe cea nestricăcioasă, şi acolo aflând mărire, aici minuni ai săvârşit, Cuvioase sfinţite Nicodime. Pentru aceasta roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de păcate, tuturor celor ce prăznuiesc cu dragoste sfânta pomenirea ta.
 
 
   Să se bucure Cerul, să se veselească pământul, că S-a născut pe pământ Mieluşelul lui Dumnezeu, dând lumii mântuire. Cuvântul cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieşit din Fecioară fără sămânţă, de Care magii s-au spăimântat, văzând că Se naşte în Vitleem ca un Prunc, Acela pe Care Îl slăvesc toate.
 
 
   Tu pe calea cea strâmtă ai umblat Preacuvioase Părinte, tu cu postul trupul ţi-ai topit mai presus de fire; pentru aceasta adunarea vrăjmaşilor, s-a minunat de răbdarea ta cea neclintită, sfinţite Nicodime. Iar cetele îngereşti au strigat : Slavă puterii Tale, Doamne !
 
   Pe Dumnezeu cel Bun şi prea-îndurat, cu lacrimi, şi cu suspinuri, şi cu inimă umilită, L-ai căutat sfinţite Nicodime. Pentru aceea dobândind dorirea, roagă-L Preacuvioase Părinte, să Se milostivească spre sufletul meu cel dosădit, care s-a alunecat în adâncul răutăţilor.
 
 
   Brazdele sufletului tău, cu pâraiele lacrimilor stropindu-le, sfinţite Nicodime, ai semănat cu adevărat sămânţa faptelor bune, care bine lucrându-o cu ostenelile postniceşti, ai secerat mănunchi, strângând roduri în jitnițele tale, o preafericite Părinte !
 
   Tu eşti lauda creştinilor, ceea ce nu ştii de mire, folositoare şi scăpare, zid şi liman. Că duci rugăciunile către Fiul tău, prea-nevinovată, şi mântuieşti din nevoi, pe cei ce cu credinţă te cunosc adevărat Născătoare de Dumnezeu.
 
 
   Simţirile trupului înţelepţeşte chivernisindu-ţi turn de bunătăţi te-ai făcut preafericite Nicodime; că mânie numai asupra şarpelui ai avut, iar toată dragostea ţi-ai întors către Hristos Dumnezeu, Stăpânul cel Iubitor de oameni.
 
   Sluga Ta, Doamne, preafericitul sfinţitul Nicodim, lepădând grija cea de multe feluri, mintea sa netulburată o a făcut locaş Ție, că iubind fericitele bunătăţi, s-a supus poruncilor Evangheliei tale, şi luând Crucea Ta, a urmat Ție, Stăpânului tuturor, bucurându-se.
 
 
   Cu aripile smereniei ai sfărâmat cursele vrăjmaşului, şi arşiţa zilei purtând Părinte, bucuriei Domnului te-ai învrednicit. Pentru aceasta Preacuvioase sfinţitule înălţându-te, te-ai făcut cetăţean ceresc.
 
   Sufletul meu cel ticălos şi bolnav, pentru asuprelile lui Veliar, mă rog fă-l sănătos cu rugăciunile tale cele tari, Născătoare de Dumnezeu, şi-mi trimite înmulţit de bucurie Darul tău Stăpână, Preacurată Fecioară Marie.
 
 
   Nici asuprelile şarpelui n-au putut amăgi pe dumnezeiescul tău slujitor Hristoase, nici focul ispitelor nu l-a înfricoşat; că vieţuind pe pământ viaţă întocmai cu a îngerilor, cu dumnezeieşti daruri l-ai împodobit, cu dreapta Ta cea atotstăpânitoare.
 
   Trasu-te-a pe tine sfinţite Nicodime dragostea lui Dumnezeu, şi lăsând desfătările trupeşti, acum te odihneşti întru Hristos, Preafericite; cu înfrânarea şi cu rugăciunea, dragoste curată câştigându-ţi, te-ai arătat oglindă neîntinată, şi organ Sfântului Duh.
 
 
   Raza cea luminoasă şi fără materie, luându-o înlăuntrul inimii tale, te-ai luminat sfinţite Nicodime, pierzând toată negura patimilor; şi trecând peretele cel din mijloc, te desfătezi preafericite Părinte lângă Sfânta Treime cea nezidită şi nedespărţită.
 
   Ceea ce ai născut negrăit pe Hristos, Dătătorul luminii, Care S-a făcut trup, roagă-L Curată, cu oştile cele îngereşti de sus, să-mi strălucească raza cea purtătoare de lumină, mie celui acoperit de păcate.
 
   Ca cel împreună râvnitor Sfinţilor, şi ca pe un Părinte mare, toată lavra ta cu credinţă te cinsteşte pe tine, sfinţite Nicodime; pe care cu rugăciunile tale, păzeşte-o Fericite, totdeauna nebiruită de toate nevoile, şi neclintită, ca un Cuvios Părinte, şi pururea lăudat.
 
 
   Iubind Preacuvioase, poruncile lui Hristos cele dumnezeieşti, şi urând desfătarea lumii acesteia, cu grăbire ai trecut către Acela, şi te-ai făcut luminător, luminând marginile cu strălucire duhovnicească. Drept aceea, căzând înaintea ta, te rog : Luminează ochii mei cei sufleteşti, ca să laud nevoinţele tale sfinţite Nicodime, postirea şi privegherea, lacrimile, chinurile şi omorârea trupului, pentru fericită viaţa cea viitoare; în care acum desfătându-te, roagă-te pentru noi toţi, ca un Cuvios Părinte şi pururea lăudat.
 
 
 
   Acest sfânt şi preacuvios Părinte, fost-a (după cum zic) de neam slavon, născut şi crescut în buna credinţă; care după ce a primit Sfântul şi îngerescul chip al călugăriei şi Darul preoţiei, a pustnicit prin multe şi bogate locuri, adunând la sine toată buna faptă, prin iubire de osteneli şi alte petreceri îmbunătăţite. Şi venind în părţile locului acestuia al Țării Româneşti, multe trude şi osteninţe sufleteşti a făcut, petrecând cu neîncetate rugăciuni prin pustiile pământului acestuia; (căci pe acele vremi foarte mari pustietăţi erau). Şi jertfelnice dumnezeieşti a făcut, precum se povesteşte până în ziua de astăzi. Întâi pe apa Motrului, unde acum este zidită mânăstirea ce se numeşte Motru, făcut-a şi mănăstirea de la Vodiţa, pe numele Sfântului Antonie cel mare, care a fost chinovie de mulţi părinţi şi fraţi întru Hristos, întru care multă vreme a viețuit Sfântul. După aceea din descoperire dumnezeiască, a mers la locul ce se numeşte Tismana, unde din voia lui Dumnezeu, prin ale sale trude şi osteninţe, a zidit jertfelnic lui Dumnezeu, şi locaş de viaţă de obşte, de mulţi locuitori şi dumnezeieşti călugări. Cu care călugări şi fraţi întru Hristos, spre plăcere dumnezeiască vieţuind şi chip şi pildă de fapte bune tuturor făcându-se, pe toţi povăţuindu-i la calea mântuirii i-a îndreptat. Şi luând Sfântul de la Dumnezeu Dar de faceri de minuni, şi putere asupra duhurilor celor necurate, multe şi nenumărate minuni a făcut cât a trăit în viaţă, alungând dracii din oameni, şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa. Se spune că şi în foc a intrat şi a ieşit nevătămat, încă nici de haine, nici de părul capului lui nu s-a atins focul; şi alte minuni şi nespuse lucruri cu puterea lui Hristos a făcut. Astfel ajungând până la adânci bătrâneţe cu sfinţenie, s-a mutat dintru această viaţă vremelnică, la viaţa cea cerească şi netrecută, întru această lună în douăzeci şi şase de zile. Şi s-a îngropat cinstitele şi sfintele sale moaşte, în sfânta şi dumnezeiasca sa mânăstire Tismana, unde se face soborul şi prăznuirea sa în tot anul; şi mormântul său stă întru pomenire până în ziua de astăzi, cu candela neadormită. Din care mormânt, după ce Dumnezeu i-a proslăvit moaştele sale cu mireasma dumnezeiască de bun miros, şi cu Dar de izvor de mir, şi de facere de minuni şi după sfârşit, scoase au fost şi puse în sicriu, şi aşezate înlăuntru în sfânta biserică cu cinste, ca şi moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul în sfânta mânăstire Bistriţa. Iar după trecerea a mulţi ani, un Domn al ţării acesteia, a vrut să ridice din mănăstirea Tismanei moaştele Sfântului Nicodim, să le ducă în oraşul Bucureşti, ca să fie acolo stătătoare. Şi nefiind voia Sfântului să se înstrăineze moaştele sale din locaşul său, cu minune a făcut de s-a părăsit Domnul acela de acel sfat şi lucru neplăcut Sfântului; şi după aceea îndată s-a arătat în vedenie unuia din călugări, poruncindu-i să spună egumenului, să-i ascundă moaştele, şi numai un deget să ia de la mâna sa, şi să-l oprească pentru evlavia credincioşilor. Întru acesta chip s-a arătat Sfântul Nicodim şi egumenului, poruncindu-i, precum şi fratele acela îi spusese să facă. Şi aşa încredinţându-se egumenul a luat un deget de la mâna Sfântului, şi mir de la moaştele sale; care deget şi Sfântul mir într-un clondir de cositor, împreună şi o Cruce de plumb, ce o purta Sfântul la grumazi, se află în sfânta mânăstire Tismana, până în ziua de astăzi, odoare duhovniceşti cinstite şi de mult preţ; însă din Sfântul mir nu este slobod nimănui a lua măcar cât de puţin, fără numai vasul a-l săruta şi a se umplea de nespusă mireasmă dumnezeiască. În acest chip fiind ascunderea moaştelor Sfântului, multă vreme rămăsese de se ştia numai din egumen în egumen, şi de unul din fraţii mânăstirii. Iar mai pe urmă, din întâmplările vremilor, celor cu multe robii, au rămas moaştele Sfântului de tot tăinuite şi neştiute de nimenea până în ziua de astăzi. Poate că aşa a fost voia Sfântului; măcar că destul sunt cele mai sus numite sfinte şi cinstite odoare, spre mângâierea părinţilor mânăstirii, şi a celorlalţi locuitori creştini, prin care şi acum se fac multe şi nenumărate minuni. Duhurile necurate din oameni se alungă cu chemarea numelui Sfântului. Şi vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc, celor ce năzuiesc şi aleargă cu credinţă către ajutorul Sfântului; apoi şi pământul şi ţara aceasta se păzeşte cu rugăciunile şi ajutorul Sfântului Nicodim. De multe nevoi, precum şi sfânta şi dumnezeiasca mânăstire Tismana, care ţine şi are înşine comoara de mult preţ a sfintelor sale moaşte, de multe bântuieli ale văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi este păzită şi apărată totdeauna cu grabnica şi călduroasă folosinţa sa.

   Pentru ale căruia sfinte rugăciuni, rugămu-ne Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi Amin.
 
 
   Desfătările trupeşti omorându-ţi şi mânia înfrânându-ți sfinţite Nicodime, ai luat răsplătirea moştenirii celei de sus, preafericite Părinte, şi îmbrăcându-te întru omorârea patimilor, ai mers la viaţa cea fără de sfârşit; unde acum cu bucurie cânţi : Dumnezeule al părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
   Pe cărarea cea dreaptă a faptelor bune călătorind, neabătându-te în lături Preacuvioase Părinte, te-ai sălăşluit în cetatea Edenului cea nestricăcioasă, unde acum cu veselie dulce cânţi : Dumnezeule al părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
 
   Slava Preasfintei Treimi cu bunăcredinţă vestindu-o, preafericite Părinte, te-ai odihnit întru lumina cea întreit strălucitoare, sfinţite Nicodime, unde acum cu bucurie cânţi : Dumnezeule al părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
 
   Toiag din rădăcina lui Iessei eşti Fecioară preafericită, care din floare ai adus rodul Cel de mântuire, celor ce strigă cu credinţă Fiului tău : Dumnezeule al părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
 
 
   Cela ce eşti luminai cu fulgerele cele fără materie, ale Luminii celei nespuse, sfinţite Nicodime, scoate pe cei supăraţi de păcate, dintru întunericul necazurilor. Şi-i povăţuieşte la lumina veseliei pe cei ce cântă : Binecuvântaţi pe Dumnezeu în veci.
 
   Ziditorul patimilor, a zidit cumplit fărădelege pe spatele meu Mântuitorule, şi nu pot eu robul Tău a privi la Tine. Ci pentru rugăciunile Preacuviosului Tău, Nicodim, Milostive, milostiveşte-Te spre mine păcătosul, şi mă mântuieşte.
 
 
   Ca un râvnitor al lui Hristos, şi slugă credincioasă, şi împărţitor tainelor Lui; îndreptător adevărat arătându-te sfinţite Nicodime, ne rugăm ţie, tămăduiește-ne patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre; ca să te lăudăm în veci.
 
   Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Hristos Fiul tău şi Dumnezeul nostru, să izbăvească pe cei supăraţi de cumplite greşeli şi să scape de amăgirile şarpelui, pe cei ce cântă : Binecuvântaţi pe Dumnezeu în veci.
 
 
   Cela ce eşti împreună cu sfintele cete ale tuturor Sfinţilor, Sfinte Nicodime, şi împodobit cu dumnezeiască frumuseţe Preacuvioase Părinte, ne rugăm ţie : Roagă totdeauna pe Hristos Dumnezeu cel prea împodobit mai presus decât toată frumuseţea, să împodobească inimile noastre cu dumnezeiescul lui Dar.
 
   Ca cela ce eşti cu adevărat crin cu bun miros, al raiului celui înţelegător fericite Părinte, veseleşte tot sufletul cu rugăciunile tale sfinţite Nicodime, şi goneşte împuţiciunea patimilor mele; sănătate şi Har mie dăruindu-mi Preacuvioase.
 
 
   Adunarea călugărilor din cinstită lavra ta, bucurându-se te laudă, şi totdeauna te fericim pe tine sfinţite Nicodime, că cu cârmuirea Stăpânului tuturor ai ajuns la limanul vieţii, Preacuvioase Părinte; şi te rogi lui Hristos Dumnezeu să ne dea şi nouă limanuri de mântuire şi mare milă.
 
   Milostiveşte-Te Doamne, milostiveşte-Te, când vei vrea să judeci. Şi să nu mă osândeşti pe mine atunci în foc, nici cu mânia Ta să mă cerţi; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Hristoase Dumnezeule, şi ale tuturor Sfinţilor.
 
 
   Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor, şi cei dintru întuneric şi din umbră am aflat adevărul; că din Fecioară s-a născut Domnul.
 
 
   Înflorit-ai Părinte ca finicul precum zice David, şi te-ai arătat locaş al Preasfântului Duh, şi mărit te-ai arătat lumii; nu înceta dar rugându-te pentru noi, care cinstim cu credinţă preacinstită pomenirea ta, Cuvioase Părinte Nicodime.
 
 
   Preacinstită pomenirea ta a sosit astăzi, Preacuvioase Părinte, în cinstită lavra ta; chemând noi la veselie mulţimea a toată latura credincioşilor, spre dănţuire de cântări, zicând către toţi : Adunaţi-vă luminat, să prăznuim duhovniceşte praznic de veselie şi sfinţit, lăudând şi mărind cu psalmi şi cu cântări, pe sfinţitul Nicodim Părintele nostru; cel ce se roagă Stăpânului Hristos, pentru mântuirea sufletelor noastre.
 
 
   Veseliţi-vă drepţilor, ceruri bucuraţi-vă, săltaţi munţi, Hristos născându-Se, Fecioara șade asemănându-se Heruvimilor, purtând în braţe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat; păstorii slăvesc pe Cel născut, magii aduc Stăpânului daruri; îngerii cântând, zic : Cela ce eşti neajuns, Doamne slavă Ție !
 
   De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, pierdut-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică ai fost bunei voinţe a Tatălui, purtând în braţe pe Dumnezeu Cuvântul întrupat. Taina nu suferă ispitire, numai cu credinţă toţi o slăvim, strigând cu tine şi zicând : Negrăite Doamne, slavă Ție !
 
   Veniţi să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după naştere iarăşi s-a arătat Fecioară. Bucură-te cetate însufleţită a Împăratului şi Dumnezeu întru care Hristos sălăşluindu-Se, mântuire a lucrat. Cu Gavriil să lăudăm, cu păstorii să slăvim, strigând : De Dumnezeu Născătoare, roagă-te Celui ce S-a întrupat din tine, să ne mântuiască pe noi. 

 
   De Dumnezeu purtătorule preafericite Nicodime, toată înţelepciunea trupească o ai supus duhului; întărindu-te cu suferinţele postirii, te-ai arătat strălucind ca aurul lămurit în topitoare, şi te-ai făcut locaş Preasfântului Duh, adunând mulţimea călugărilor, şi cu învăţăturile tale i-ai chemat la înălţimea faptelor bune, ca pe o scară ce suie la Cer. Adu-ţi aminte Sfinte de noi cei ce cinstim pururea sfinţită pomenirea ta, şi te rugăm să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Strălucit-a astăzi prealuminată şi întrutot prăznuită pomenirea ta, prealăudate Nicodime, chemând adunarea cea numeroasă a pustnicilor şi Cuvioşilor, şi îngerii împreună cu oamenii, către lauda Celui în Treime închinat Hristos Dumnezeul nostru. Năzuind deci la sfinţit sicriul moaştelor tale, luăm din-destul daruri de tămăduiri, şi preaslăvim pe Hristos, Cel ce te-a încununat pe tine; Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   De Dumnezeu purtătorule preafericite Părinte, tu precum zice Proorocul, cu lacrimi ai udat pământul, şi n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, arătând dorul inimii către Hristos pe Care L-ai iubit; şi aşa te-ai făcut pildă călugărilor, şi ai săvârşit tot felul de faptă bună. Pentru aceea te fericim, slăvind pe Cel ce te-a preamărit.
 
   Pe cel ce este podoaba călugărilor şi lauda sihaştrilor, izvorul minunilor şi către Dumnezeu solitor neruşinat, adunându-ne o iubitorilor de praznic, să-l lăudăm cu laude de cântări, pe sfinţitul Nicodim, zicând : Bucură-te îndreptătorule al călugărilor, închipuitorul şi izvodul desăvârşit al vieţii sihăstrești. Bucură-te luminătorul cel prealuminat, care luminezi pe toţi cu luminile bunătăţilor ! Bucură-te mângâietorul celor din nevoi, fierbinte părtinitor celor din primejdii, tămăduitor a tot felul de boli, şi izgonitor duhurilor celor necurate, pentru toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă ! Bucură-te cela ce cu trecerea ta prin foc, pe toţi cei ce priveau i-ai spăimântat şi pe cei rău credincioşi către credinţa cea adevărată i-ai îndreptat ! Pentru aceasta ne rugăm ţie Preacuvioase Părinte nu înceta a te ruga Mântuitorului nostru Hristos Dumnezeu, pentru toată turma din cinstită lavra ta şi pentru toţi credincioşii, care cinstesc cu laude şi cu cântări preasfântă adormirea ta, ca să câştige mântuire şi mare milă.
 
   Astăzi firea cea nevăzută, din Fecioară cu oamenii Se uneşte; astăzi Fiinţa cea nemăsurată în Vitleem cu scutece Se înfaşă; astăzi Dumnezeu prin stea pe magi spre închinăciune îi aduce mai-nainte vestind a Sa îngropare cea de trei zile, adică prin aur şi prin smirnă şi tămâie; Căruia cântăm : Cel ce TTe-ai întrupat din Fecioară Hristoase Dumnezeule, izbăveşte sufletele noastre.
 
 
    Fericirile din Canonul praznicului Cântarea a 3-a pe 4, şi din canonul Sfântului, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen : Măreşte suflete al meu pe Domnul,.. şi al Sfântului : Cinstită este înaintea Domnului... Apostol Către Evrei : Fraților, cela ce sfinţeşte... Altul către Galateni : Fraţilor, roada Duhului... Evanghelia de la Matei : Iar dacă s-au dus magii. Alta a Sfântului tot de la Matei : Zis-a Domnul Ucenicilor Săi : Toate îmi sunt date mie de la Tatăl meu..., Chinonicul praznicului, şi al Sfântului : Întru pomenire veşnică va fi dreptul.
 
    CADE-SE A ŞTI : De se va întâmpla Sfântul Nicodim Duminică, să se mute în altă zi, când va voi cel mai mare. Iar de este hramul Sfântului, sau unde-i zac moaştele, să se cânte împreună cu a Învierii şi cu a dumnezeieştilor Părinţi.
 
 
    La vecernia cea mică, Stihirile Învierii, 4, Slavă..., a Sfântului, Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, o Stihiră a Învierii, şi a Sfântului, Stihoavna Vecerniei mari cu stihirile ei, Slavă... a Sfântului, Şi acum... a praznicului. Troparul Învierii, şi al dumnezeieștilor Părinţi, Slavă... al Sfântului, Şi acum..., al praznicului. Ectenia mică şi Otpustul.
 
 
    După Psalmul de seară, cântăm Fericit bărbatul..., catisma toată; la Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10; trei ale Învierii, patru ale Moşilor lui Dumnezeu cu cea de Slavă, şi ale Sfântului trei. Slavă..., a Sfântului, Şi acum... a Născătoarei glasului. Vohod. Prochimenul zilei, citirile Sfântului trei. La Litie Stihirile praznicului şi ale Sfântului, Slavă..., a Sfântului, Şi acum... a praznicului, La Stihoavnă Stihirile Învierii, Slavă... a Sfântului, Şi acum..., a praznicului. Acum slobozeşte... Sfinte Dumnezeule... şi după Tatăl nostru... Troparul, Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., odată, şi al dumnezeieştilor Părinţi, şi unul al Sfântului; apoi binecuvântarea pâinilor. Fie numele Domnului... de trei ori, Slavă... Şi acum... Psalm 33, şi citire a Sfântului.
 
 
    După cei şase Psalmi, la Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii odată şi al dumnezeieştilor Părinţi, Slavă... al Sfântului, Şi acum..., al praznicului. După obişnuitele catisme, Sedelnele Învierii; apoi Polieleul şi Psalmii cei aleşi cu Pripelile Sfântului; Troparele învierii, Soborul îngeresc..., Ectenia şi Ipacoi al glasului, şi Sedelnele toate câte odată. Slava cea după Polieleu, Şi acum... a praznicului. Antifoanele glasului, Prochimen şi Evanghelia Sfântului. Învierea lui Hristos văzând..., şi Psalm 50. Stihira Sfântului, Canoanele, al Învierii cu Irmosul pe 4, al dumnezeieştilor Părinţi pe 4, al Sfântului pe 6. Catavasia praznicului. După a 3 Cântare, Condacul și Icosul dumnezeieştilor Părinţi şi Sedealna Sfântului; Slavă..., a Părinţilor, Şi acum... a praznicului, După a 6 Cântare Condacul şi Icosul Sfântului. La a 9-a Cântare cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită... Luminânda Învierii, Slavă... a Sfântului, Şi acum... a praznicului. La Laude Stihirile Învierii 4, și ale Sfântului cu Stihurile lor, 4. Slavă..., a Sfântului, Şi acum...  Prea binecuvântată eşti... Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii numai, Ecteniile și Otpustul. Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei. Ceas 1, şi Otpustul desăvârşit
 
 
 
    VEZI : Sâmbătă după Naşterea lui Hristos, la Liturghie, Prochimenul, glas al 4 : Pomeni-voi numele tău... Apostol către Timotei : Scoală-Te Doamne întru odihna Ta... Evanghelia de la Matei. Chinonicul : Paharul mântuirii...
 

    Cade-se a şti, că după Naşterea lui Hristos, de se va întâmpla Duminica aceasta în 26, 27, 28, 29, şi 30. Sâmbătă la Vecernia cea mică, Stihurile Învierii, şi ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei.
 

   Pe Părintele Domnului toţi să-l lăudăm, pe David împăratul, că dintru acesta a ieşit toiag Fecioara, şi dintr-însa a răsărit floare, Hristos, şi pe Adam cu Eva din stricăciune i-a înnoit, ca un Milostiv.
 
   Proorociile Proorocilor le-a văzut la bătrâneţe arătat plinite cu adevărat Iosif logodnicul, învrednicindu-se logodirii celei străine, răspunsuri luând de la îngerii cei ce au strigat : Slavă lui Dumnezeu, Celui ce a dăruit pe pământ pace.
 
   Pe fratele Domnului toţi să-l lăudăm, ca pe cel ce a fost Arhiereu, şi iarăşi cu mucenicia a strălucit vitejeşte. Pentru ale căruia rugăciuni Iisuse Dumnezeul nostru, Cel ce Te-ai înfăşat, şi în peşteră şi în iesle Te-ai culcat, mântuieşte pe toţi cei ce Te laudă pe Tine.
 
   Pomenirea săvârşim a lui David binecredinciosului împărat şi Prooroc, şi a lui Iacov Apostolului şi întâiul Episcop; că cu învăţăturile lor izbăvindu-ne de înşelăciune, slăvim pe Hristos cel ce a răsărit din Fecioară, ca să mântuiască sufletele noastre.
 
    Şi acum..., Dogmatica glasului. VOHOD, Prochimenul zilei. La Litie, Stihirile praznicului le zicem ca la însăşi praznicul, Slavă..., Şi acum..., Magii împăraţii perşilor...
 
 
   Pomenirea Arhiereilor, şi stăpânire împăraţilor, şi veselie a fost naşterea Ta, şi întru dânsa lăudându-ne zicem : Tatăl nostru, Care eşti în ceruri sfințească-se numele Tău, Iubitorule de oameni.
 
   Dănțuiesc toţi îngerii în ceruri, şi se bucură astăzi şi săltează toată făptura pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce S-a născut în Vitleem; că a încetat toată înşelăciunea idolilor, şi împărăţeşte Hristos în veci.
 
 
   Binevesteşte Iosife lui David dumnezeiescului Părinte minunile; pe Fecioara ai văzut născând, cu magii te-ai închinat, cu păstorii ai slăvit, prin înger înştiinţare ai luat. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
 
 
    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii, de două ori. Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum... al Praznicului. După obişnuitele Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei lor şi citire. Apoi Fericiţi cei fără prihană..., Soborul îngeresc... Ipacoi, Antifoanele și prochimenul glasului. Evanghelia Învierii, Învierea lui Hristos..., Psalm 50, şi Stihira Învierii.
 
 
    Al Învierii cu Irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe două, al praznicului pe 4, şi al dumnezeieştilor Părinţi pe 4. Iar de este în 26 de zile, zicem Canonul Învierii, cu Irmosul pe 4, ale praznicului amândouă Canoanele pe 6, şi al dumnezeieştilor Părinţi pe 4.
 
 
   Cânt Ție, Doamne Dumnezeul meu, că din sfânt pântecele Fecioarei îmbrăcându-Te în om negrăit, l-ai înnoit ca un Milostiv.
 
   Astăzi păstorii teologhisesc împreună cu îngerii, cântând cântare luminată; şi magii daruri aduc, Celui ce S-a făcut cu trupul Prunc.
 
   Slavă întru cei de sus ! Cetele îngereşti au stătut în Vitleem înaintea păstorilor, zicând. Cu care împreună să lăudăm pe Cel ce a binevoit a Se întrupa.
 
 
   Câţi săvârşim cele de naştere ale Celui ce S-a întrupat pentru noi, cu bucurie să lăudăm pe Iacov fratele lui Dumnezeu, şi pe David Părintele Domnului.
 
   David al lui Dumnezeu Părinte, laudă cu alăuta pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat din rădăcina lui Iessei, Care a tras la Sine pe dreptul Iacov.
 
 
   Pe Hristos, Cela ce S-a născut cu trup din Fecioara Maria, mai presus de fire, cu îngerii toţi să-L lăudăm, strigând : Slavă întru cei de sus ! Să se veselească cerurile, să dănţuiască tot pământul, cântând astăzi Celui ce S-a născut : Slavă întru cei de sus, lui Hristos Dumnezeu.
 
 
   Praznicul cel de toţi prăznuit al Celui ce s-a micşorat pentru noi, să-l cinstim împreună cu David şi cu Iacov, cu cântări după vrednicie.
 
   Ca un mire din cămară din pântece de Maică va ieşi Domnul, a zis David; pe care acum împreună cu Iacov să-i lăudăm.
 
 
   Tatălui Ceresc slujitor cu adevărat te-ai făcut Iosife, şi tată te-ai socotit Fiului celui fără început, ce S-a făcut Prunc cu trupul. Pentru aceasta astăzi prăznuim sfântă pomenirea ta întru veselia inimii, lăudându-te cu credinţă.
 
 
   Ceata Proorocilor prăznuieşte dumnezeieşte minunea ce s-a făcut întru tine o Fecioară ! Că pe Dumnezeu întrupat pe pământ L-ai născut. Pentru aceasta îngerii cu păstorii cântă, şi magii cu credinţă împreună cu Iosif, vestesc minunile, lui David dumnezeiescului Părinte.
 
 
   Cea negrăită smerirea Cuvântului lui Dumnezeu cu ochii minţii mai-nainte văzându-o Avvacum, a strigat : De la amiazăzi va veni Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
 
   Înaintea ieslei tale celei de Dumnezeu primitoare, au stătut oştile celor fără de trupuri, Fiule al lui Dumnezeu, slăvind naşterea Ta cea mai presus de cuvânt, cu cutremur şi cu spaimă.
 
   Cu magii Stăpânului să ne închinăm, cu îngerii şi cu păstorii să dănţuim, strigând cu dumnezeiască cuviinţă : Slavă întru cei de sus, lui Hristos Dumnezeu.
 
 
   Cel ce împărăţeşte peste toți împăraţii, Hristos, după trup din sămânţa lui David născându-Se, pe Iacov cel ales l-a primit frate, precum a binevoit.
 
   Cel ce din Fecioara, S-a arătat cu trup Dumnezeu şi Domnul a proslăvit pomenirea voastră Sfinţilor, Iacove cel mai ales dintre Apostoli, şi Davide preafericite.
 
 
   Cela ce din curata Fecioară ai binevoit a Te naşte Dumnezeule întrupându-TTe, slavă Ție ! Slavă Ție, Iisuse Fiul lui Dumnezeu.
 
   Cela ce Te-ai născut din Fecioară, şi ai luminat pomenirea lui David şi a lui Iacov, slava Ție ! Slavă Ție,, Iisuse Fiul lui Dumnezeu.
 
   Cela ce Te-ai îmbrăcat în chip de rob, Cuvinte, din pântece preacurat, slavă Ție ! Slavă Ție, Iisuse Fiul lui Dumnezeu.
 
 
   Pe care Proorocul David ploaie pe lână L-a numit prin dumnezeiasca insuflare, Iacov, pe Acela l-a propovăduit pe Iisus Fiul lui Dumnezeu.
 
   Glasul îngerului aduce ţie Fecioară, fără tăcere, făptura : Bucură-te Preacurată Maica lui Iisus Fiul lui Dumnezeu.
 
 
   Strigat-a cu preaslăvire cetele îngereşti, privind naşterea Ta cea înfricoşată Doamne : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, că S-a născut pe pământ acum.
 
   Voit-ai a Te naşte din Fecioară ca un Om, în vremile cele de apoi, Cela ce din Tatăl mai-nainte de veci Te-ai născut ca un Dumnezeu; ca pe Adam cel stricat iarăşi să-l zideşti, ca un Iubitor de oameni.
 
   Şezut-ai precum Te-ai jurat Doamne, pe scaunul Proorocului Tău, David, ieşind din rodul pântecelui lui, şi lui Iacov scaunul Bisericii i-ai dat Hristoase.
 
   Stătut-au spăimântându-se cetele cereşti înaintea peşterei, şi au lăudat Naşterea cea preacurată, fără tăcere : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu cântând.
 
 
   Împăratul David, Prooroc minunat, şi strămoş dumnezeieştii întrupări s-a arătat, iar Iacov Ucenic şi întâi Episcop s-a făcut.
 
   Rugămu-ne, roagă-te pentru robii tăi Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Celui ce S-a întrupat din tine; că pe tine una folositoarea noastră te ştim.
 
 
   De veselie astăzi se umple dumnezeiescul David, şi Iosif împreună cu Iacov laudă aduce; pentru că luând cunună pentru înrudirea cu Hristos, se bucură; şi pe Cel ce S-a născut negrăit pe pământ, Îl laudă, şi strigă : Mântuieşte Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine.
 
 
   Cu sfat negrăit Se naşte cu trup Cel fără trup; Se cuprinde acum cu trupul Cel necuprins şi păzeşte nemişcat amândouă firile; început ia Cel din fire fără început, şi unul Cel mai presus de ani, Prunc se vede, Cel prea desăvârşit; pe mâini Se poartă Cela ce poartă toate. Pentru aceasta pe cei cinstiţi cu neamul Lui, îi încununează ca un Dumnezeu cu a Sa naştere; pe care mărindu-i cu credinţă, fără tăcere strigăm : Mântuieşte Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine.
 
 
    La Duminica după Naşterea lui Hristos, pomenirea Sfinţilor şi drepţilor ai lui Dumnezeu Părinţi, Iosif logodnicul Sfintei Fecioare, Stăpânei Noastre de Dumnezeu Născătoarei, a lui Iacov fratele Domnului, şi a lui David Proorocul şi împăratul.
 
Stih : Cinstesc pe Iosif logodnicul Fecioarei, ca cel ce singur s-a ales păzitor fecioriei ei,
Tu eşti fiu tâmplarului, dar frate Domnului, care pe toate le-a suferit cu cuvântul Fericite.
Davide văzând acum după trup pe Hristos din coapsele tale, săltează te veselește.
 
   David proorocul şi împăratul era fecior lui Iessei, pe acesta a învăţat proorocul Natan legea Domnului, şi a proorocit patruzeci de ani, şi a apucat înainte de întruparea lui Hristos, cu nouă sute nouă zeci şi nouă de ani, şi era în Gavaa, şi a văzut Natan, că David vrea să se facă călcător legii cu Virsavia, şi grăbind să meargă să-i spună, s-a zăticnit de diavolul, de vreme ce a aflat în drum zăcând un om mort, gol, junghiat, şi a rămas acolo, ca să îngroape pe mort, şi întru aceea noapte a cunoscut că a făcut David păcatul, şi s-a întors înapoi plângând. Iar dacă a omorât David pe bărbatul ei, a trimis Dumnezeu pe Natan proorocul, ca să-l înfrunte, şi plângându-l mult David, şi dacă a îmbătrânit foarte, a murit, şi s-a îngropat la pământul său cu părinţii săi. Şi se face soborul lui la biserica cea mare, şi în biserica Sfântului Apostol Iacov, fratele Domnului, înlăuntru în cinstita biserică a preasfintei de Dumnezeu Născătoarei din Halcopratia.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
   În Vitleem slăvind păstorii ca pe Cel născut din Fecioară, au vestit pe Mântuitorul şi Domnul, Cel ce S-a arătat pe pământ, ca să mântuiască neamul omenesc.
 
   De naşterea cea mai presus de cuvânt, a Născătoarei de Dumnezeu Mariei, cetele îngereşti mirându-se au strigat : Slavă întru cei de sus Dumnezeului nostru, şi pe pământ pace.
 
   Decât Heruvimii mai înaltă te-ai arătat Fecioară, purtând în braţele tale pe Cel ce Se poartă de dânşii; pe Care nu înceta rugându-L pururea, cu să ne mântuiască pe noi.
 
   Aducătorul de mireasă, David, şi dumnezeiescul Iacov împodobitor fiind de cămară Bisericii, a zis : Cela ce Te-ai întrupat pentru noi Hristoase, bine eşti cuvântat.
 
 
   Cela ce între Prooroci eşti împărat, şi între împăraţi, Prooroc, cântă împreună cu Iacov de Dumnezeu înţelepţitul, şi cu noi : Cela ce pentru noi Te-ai întrupat Hristoase, bine eşti cuvântat.
 
   În rugul cel nears şi în cuptorul cel răcorit mai-nainte închipuindu-te Maică Preacurată, ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu întrupat, curată binecuvântată.
 
 
   Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au vestit în Vitleem păstorii, şi steaua L-a arătat, în chip de rob; toate lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Hristos, Cel ce S-a născut, Căruia s-au închinat magii cu daruri, şi Dumnezeu l-a cuvântat oştile îngereşti; toate lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Hristos, Cel ce S-a întrupat, pe Care L-au propovăduit puterile cereşti, şi pe Care cei cu ochi mulţi neîncetat Îl laudă; toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Pe Hristos, Cel ce S-a întrupat, pe Care l-a proorocit David al lui Dumnezeu Părinte, şi popoarelor L-a propovăduit Iacov; toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Pe Împăratul Hristos, pe Care l-a născut nouă Fecioara Maria, şi după naştere a rămas Fecioară Curată; toate lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Pe Cuvântul şi Fiul cel mai-nainte de veci, negrăit născut din Tatăl, pe Acesta în vremile cele mai de pe urmă cu trup astăzi Fecioara, L-a născut; pe Care Îl laudă păstorii cu îngerii strigând : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu.
 
   Steaua văzându-o magii cu chip străin, la Dânsul au venit, căutând pe Cel născut; pe Care aflându-L, cu daruri L-au cinstit, cu aur şi cu tămâie şi cu smirnă, strigând : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut.
 
   Vitleeme acum te veseleşte, cetate făcându-te noului David, şi tu Sioane mitropolia bisericilor vesteşte, privind acum veselia cea deobşte a Împăratului tuturor, şi a robilor Lui.
 
   Lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut din Fecioară, toată făptura cu cutremur i-a slujit : Cerurile cu steaua, pământul cu ieslea, muntele cu peştera, magii cu daruri, păstorii cu minunea, îngerii aducându-i cântare.
 
 
   Împărat din păstor dedemult David s-a făcut, iar tu Iacove din seminţia Iudei cea împărătească, păstor te-ai arătat turmei Celui ce S-a întrupat, Mielului, Celui Preaînalt, şi Fiului lui Dumnezeu.
 
   Oştile îngereşti te slăvesc pe tine de Dumnezeu Născătoare, şi neamul omenesc neîncetat cu cântări te cinsteşte, că cu dumnezeiasca naştere ai unit pe pământeni cu cei cereşti. Pentru aceasta pe tine te lăudăm.
 
 
   Împreună cu Iacov preaslăvitul fratele Domnului, să lăudăm pe David al lui Dumnezeu Părinte, şi pe Dumnezeiescul Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu; că dumnezeieştii Naşterii lui Hristos au slujit cu dumnezeiască cuviinţă în cetatea Vitleemului, cu îngerii, cu magii şi cu păstorii; Aceluia cântând cântare, ca unui Dumnezeu şi Stăpân.
 
   Sângele şi focul, şi fumegarea de fum, minunile care mai-nainte le-a văzut Ioil pe pământ; sângele este întruparea, focul Dumnezeirea, iar fumegarea de fum Duhul Sfânt, Care S-a pogorât peste Fecioară, şi lumea a umplut de mireasmă. Mare este taina întrupării Tale, Doamne slavă Ție.
 

    Troparul Învierii şi Otpustul. Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei, La Ceasuri, Troparul Învierii, Slavă..., al praznicului. Şi acum..., al Născătoarei ceasului, şi Troparul Sfinţilor, le zicem schimbându-le. După Tatăl nostru..., Condacul praznicului şi al Sfinţilor, le zicem schimbându-le.
 
 
    Fericirile glasului ale praznicului Cântarea a 3-a, pe 4, şi ale Sfinţilor, Cântarea a 6-a, pe 4. După Vohod Troparul Învierii, al praznicului, şi al Sfinţilor. Slavă..., Condacul Sfinţilor, Şi acum... al praznicului. Apostol către Galateni : Fraţilor, arăt vouă că Evanghelia care s-a binevestit de mine... Evanghelia de la Matei : Iar după ce s-au dus magii, iată îngerul Domnului... apoi a Duminicii rândului. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri... Şi al Sfinţilor : Bucurați-vă drepţii întru Domnul...
 
    Arătare pentru Apostoli şi Evangheliile care sunt ale sâmbetei şi ale Duminicii celei după Naşterea lui Hristos; şi ale celeilalte Sâmbete şi Duminici, înaintea dumnezeieștii Arătări.
 
    Iar de se va întâmpla Naşterea lui Hristos Luni : Atuncea între Naşterea lui Hristos, şi între dumnezeiasca Arătare, este o Sâmbătă şi o Duminică. Şi Sâmbăta cea după Naşterea lui Hristos o punem Decembrie în 30. Şi la Liturghie, Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia şi Chinonicul le citim, mai întâi ale Sâmbetei celei după Naştere, apoi Apostolul şi Evanghelia Sâmbetei celei înaintea dumnezeieştii Arătări. Şi a Duminicii celei după Naştere, le citim la Liturghie în odovania praznicului. Iar a Duminicii înaintea dumnezeieştii Arătări, le citim în Ianuarie întâi, precum s-a arătat mai sus.
 
    Iar de va fi Naşterea lui Hristos, Marţi : Atuncea între Naşterea lui Hristos, şi între dumnezeiasca Arătare, sunt două Sâmbete şi o Duminică. Şi Sâmbăta care este după Naştere, atunci este Decembrie în 29. La Liturghie, Prochimenul, Apostolul, Aliluia, Evanghelia şi Chinonicul le cântăm mai întâi ale Sâmbetei cei după Naştere, apoi ale pruncilor. Iar a Duminicii celei după Naştere cântăm slujba, în 30 Decembrie. Iar ale Duminicii înaintea dumnezeieştii Arătări, Prochimen, Apostol, Aliluia, Evanghelia, le citim în 1 Ianuarie, mai întâi ale înaintea dumnezeieştii Arătări, apoi ale Tăierii împrejur şi ale marelui Vasilie.
 
    Iar de se va întâmpla Naşterea lui Hristos Miercuri, Joi sau Vineri : Atuncea între Naşterea şi între dumnezeiasca Arătare, sunt două Sâmbete şi două Duminici. Deci în Sâmbăta şi în Duminica cea dintâi, se citesc Apostolii şi Evangheliile Sâmbetei şi ale Duminicii după Naşterea lui Hristos; iar întru a doua Sâmbăta şi Duminică se citesc ale Sâmbetei şi Duminicii înaintea dumnezeieştii Arătări.
 
    Iar de este Naşterea lui Hristos Sâmbătă : Atuncea între Naşterea şi între dumnezeiasca Arătare, sunt două Duminici şi o Sâmbătă, şi Duminica care este a doua zi după Naştere, o cântăm a doua zi după Naştere, Duminică, precum s-a arătat la rând. Iar odovania praznicului Naşterii se face Vineri, şi cântăm slujba Naşterii lui Hristos, după cum s-a arătat la rând. Numai la Liturghie, Prochimen, Aliluia şi Chinonicul praznicului, iar Apostolul şi Evanghelia Sâmbetei celei după Naşterea lui Hristos şi Apostolul şi Evanghelia Sâmbetei, celei mai-nainte de Arătarea lui Dumnezeu, le citim în întâia zi a lui Ianuarie, la Liturghie mai-nainte ale tăierii împrejur, şi ale Sâmbetei celei dinaintea Arătării lui Dumnezeu şi pe urmă ale Sfântului Vasilie. Iar a doua zi în Duminica cea de rând, la Utrenie citim Evanghelia Învierii. Iar la Liturghie, Prochimen, Apostol, Aliluia şi Evanghelia, mai întâi a Duminicii celei mai-nainte de Arătarea lui Dumnezeu, apoi a rândului, dacă nu este întoarcerea Evangheliilor, şi pe urmă a Sfântului de rând Chinonicul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri..., şi al Sfântului.




   Cu Darul Duhului luminându-ţi mintea te-ai arătat la chip ca un înger Ştefane, strălucindu-ți trupul cu strălucirea cea dinlăuntru, şi arătând raza sufletului celor ce priveau; prin care ai dobândit şi privirea la lumină, cerurile cu preamărire deschizându-se ţie, începutul mucenicilor şi lauda.
 
   Ca nişte trepte şi scări la cereasca suire, s-au făcut ţie zvârliturile de pietre; prin care suindu-te, ai văzut pe Domnul stând dea-dreapta Tatălui, tinzându-ţi ţie după nume anume cunună, cu dreapta cea de viaţă purtătoare; înaintea Căruia stai aproape ca un bun biruitor, şi început al mucenicilor.
 
   Cu semne şi cu minuni şi cu învăţături strălucind, ai stins adunarea celor fărădelege, şi de dânşii fiind ucis şi cu pietre împroşcat, te-ai rugat pentru iertarea celor ce te ucideau, urmând glasului Mântuitorului, întru ale Căruia mâini ţi-ai dat duhul, preasfinţite Ştefane.
 
 
   Peste suferinţele străinătății ți s-au adaos rănile izgonirii Cuvioase, din răutatea celui ce ocârmuia fărădelege scaunul cel după lege, şi cumplit tulbură legile credinţei; care a surpat şi Icoana cea Preacurată a Mântuitorului; pe care cu dumnezeiescul Dar l-ai ruşinat Cuvioase, sluga lui Hristos.
 
   Nici temniţa, nici strâmtorarea, nici întunericul cel neluminos, nici bătăile, nici rănile, n-au putut să te despartă pe tine Teodore, de dragostea lui Hristos; nici boala cea cumplită, îndelungată şi nesuferită, nici lipsa hranei, grăitorule de cele dumnezeieşti; ci vitejeşte le-ai răbdat, văzând mai-nainte răsplătirile ostenelilor tale.
 
   În loc de supărări odihnă, în loc de dureri desfătare, în loc de întuneric lumină, ţi-a dăruit ţie puitorul de nevoinţe Cel Drept, şi în loc de scris pe fața ta, te-ai scris în cartea vieţii, şi în Biserica celor întâi născuţi împărtăşindu-te întru cele de sus, ai mers cu bucurie către prăznuirea îngerilor.
 
   Împăratului şi Stăpânului tuturor, Celui ce S-a născut pe pământ, cunună preastrălucită se aduce; nu din pietre scumpe făcută, ci din sângiurile sale înflorită ! Ci veniţi o iubitorilor de mucenici, flori de cântări culegând, capetele să ne încununăm, şi cântări cântând să zicem : Cela ce cu înţelepciunea şi cu Darul ţi-ai luminat sufletul, întâiule Mucenice al lui Hristos Dumnezeu, cere nouă pace şi mare milă.
 
   Mare şi preaslăvită minune s-a săvârşit astăzi, Fecioara naşte, şi pântecele nu i se strică; Cuvântul se întrupează şi de Tatăl nu Se desparte; îngerii cu păstorii slăvesc, şi noi împreună cu dânşii strigăm : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace !
 
 
   Petru Apostol al lui Iisus Hristos, nemernicilor celor aleşi ai risipirii Pontului, Galatiei, Capadociei, Asiei şi Bitiniei După cea mai înainte cunoştință a lui Dumnezeu Tatălui, întru sfinţirea Duhului, spre ascultarea şi stropirea sângelui lui Iisus Hristos, Dar vouă şi pacea să se înmulţească. Bine este cuvântat Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care după mare mila Sa a doua oară ne-a născut pe noi spre nădejde vie, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi. Spre moştenire nestricăcioasă şi nespurcată şi neveştejită, păzită în ceruri pentru voi, care sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu prin credinţa spre mântuire gata a se arăta în vremea de apoi. Întru care vă bucuraţi acum puţin, de se cuvine, necăjiţi fiind întru multe feluri de ispite. Ca lămurirea credinţei voastre, cea cu mult mai scumpă decât aurul cel pieritor şi prin foc lămurit să se afle spre laudă şi cinste şi slavă, întru arătarea lui Iisus Hristos, pe Care nevăzându-L iubiţi, întru Care acum nu privind, ci crezând, vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preaslăvită. Luând sfârşitul credinţei voastre mântuirea sufletelor. Pentru care mântuire au căutat şi au cercetat proorocii, care au proorocit pentru Darul ce era să fie spre voi. Cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru dânşii, mai-nainte mărturisind de patimile lui Hristos, şi de slavele cele după aceea. Cărora s-au descoperit, că nu lor însuşi, ci nouă slujea acestea, care acum s-au vestit vouă întru Duhul Sfânt cel trimis din Cer, spre care doresc îngerii să privească. Pentru aceea încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, desăvârşit nădăjduiţi spre Darul care se aduce vouă prin arătarea lui Iisus Hristos. Ca fiii ascultării, neprefăcându-vă cu poftele cele mai înainte ale necunoştinţei voastre, ci după Sfântul care v-a chemat pe voi şi voi fiţi sfinţi întru toată petrecerea. Căci scris este : Fiţi sfinți, că Eu Sfânt sunt. Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă fără de alegerea feţelor după lucrul fiecăruia, întru frică vremea vieţii voastre să o petreceţi. Ştiind că nu cu argint sau cu aur, care se strică v-aţi izbăvit de petrecerea voastră cea deşartă, care era de la părinţi dată ci cu scump sângele ca al unui Miel nevinovat şi nespurcat al lui Hristos, Care era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar s-a arătat în anii cei mai de apoi pentru voi, cei ce printr-însul aţi crezut întru Dumnezeu, Care l-a înviat pe El din morţi şi i-a dat Lui slavă, ca credinţa voastră şi nădejdea să fie întru Dumnezeu curățind sufletele voastre cu ascultarea adevărului prin Duhul, spre nefățarnică iubire de fraţi, din inimă curată iubiți-vă unul pe altul cu dinadinsul. Fiind născuţi a doua oară, nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu celui viu, şi Care petrece în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava omului ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba şi floarea ei a căzut. Iar cuvântul Domnului rămâne în veac, şi acesta este cuvântul cel ce bine s-a vestit întru voi. Deci lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţărniciile şi pizmele şi toate clevetirile, ca nişte prunci de curând născuţi, să iubiţi laptele cel cuvântător şi fără de vicleşug, ca printr-însul să creşteţi spre mântuire. De vreme ce aţi gustat că este bun Domnul. Către Care apropiindu-vă, Cela ce este Piatra cea vie, de oameni cu adevărat nebăgată în seamă, iar la Dumnezeu aleasă şi scumpă, şi voi înșivă ca nişte pietre vii, vă zidiţi casă duhovnicească, Preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. Pentru că scris este în Scriptură : Iată pun în Sion, Piatră, în capul unghiului, aleasă, scumpă, şi cela ce va crede întru Dânsa nu se va rușina.
 
   Iubiţilor, Hristos a pătimit pentru noi, nouă lăsându-ne pildă ca să urmăm urmelor Lui. Carele păcat nu a făcut, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui. Carele ocărându-Se, împotrivă nu a ocărât, pătimind, nu a îngrozit, ci dă celui ce judecă cu dreptul. Carele păcatele noastre însuși le-a ridicat în trupul Său pe lemn, ca păcatelor murind, să vieţuim dreptăţii, cu a Căruia rană v-aţi vindecat. Că eraţi ca nişte oi rătăcite, şi v-aţi întors acum la Păstorul şi păzitorul sufletelor voastre. Așijderea şi femeile plecându-vă bărbaţilor voştri, că deşii nu se pleacă oarecarii cuvântului, prin viața femeilor fără de cuvânt să se dobândească. Văzând viaţa voastră cea dimpreună curată întru frică. A cărora podoabă să fie nu cea din afară a împletirii părului şi a înfășurăturii aurului sau a îmbrăcăminții hainelor, ci omul cel ascuns al inimii, întru nestricăciunea duhului celui blând şi lin, care este înaintea lui Dumnezeu de mult preţ. Că aşa odinioară şi sfintele femei, care nădăjduiau întru Dumnezeu, se împodobeau pe sine plecându-se bărbaţilor lor. Precum Sarra asculta pe Avraam, domn pe acela chemându-l, căruia v-aţi făcut fii, făcând bine, şi netemându-vă de nici o frică. Bărbaţii așijderea împreună locuind cu femeile lor cu cunoştinţă, ca unui vas mai slab celui femeiesc dându-le cinste ca şi celor împreună moştenitoare Darului vieţii, ca să nu se curmeze rugăciunile voastre. Iar la sfârşit toţi să fiţi cu un gând, milostivi, iubitori de fraţi, îndurători, blânzi, smeriţi, nerăsplătind rău pentru rău, sau ocara pentru ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând, ştiind că spre aceasta sunteţi chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.
 
 
   Dreptul de va ajunge sa se sfârșească, întru odihnă va fi; că bătrâneţele sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor, şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta bătrâneților viaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, s-a mutat. Răpitus-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se peste puţin, a plinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea S-a grăbit a-l scoate din mijlocul răutăţii; şi popoarele văzând şi necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta, că Dar şi milă este între cuvioşii Lui, şi cercetare întru aleşii Lui.
 
   Pe întâiul Mucenic, şi viteazul slujitor al lui Hristos, pe Ştefan întâiul diacon după vrednicie să-l cinstim; că acesta stând în mijlocul celor fărădelege, a văzut pe Fiul dea-dreapta Tatălui.
 
 
   Ştefane mărite, cerescule cetăţean şi slugă a lui Hristos, Fericite, fă rugăciune pentru sufletele noastre.
 
   Ştefan începutul cel bun al mucenicilor cel plin de Dar şi de putere, care a făcut semne şi minuni mari în popor, de cei fărădelege cu pietre s-a ucis, dar a strălucit ca un înger, şi a văzut slava Ta, a Celui ce Te-ai întrupat pentru noi dea-dreapta puterii, şi cu Darul Duhului la ceruri s-a ridicat. Şi pentru aceasta cu cetele îngereşti sălăşluindu-se, se roagă, să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Ştefane dintre mucenici întâi pătimitorule, temelia ucenicilor, alesul Apostolilor, străluceşte pe cei ce săvârşesc luminatul tău praznic, cu lumină neapusă, alungând întunericul păcatului; Dar şi milă dă robilor tăi, şi-i îndreaptă către veşnica viaţă, cu rugăciunile tale.
 
   Cunună darurilor, creştetul tău, Ştefane, Mucenice al lui Hristos, după nume primind cunună, ca un gherdan de aur al bunătăţilor ai pus împrejurul grumazului tău; fost-ai preaînţeleaptă sălăşluire a înţelepciunii pe care o ai cinstit, câştigându-o ţie iubită; pentru care te-ai cinstit cu mărire şi cu bun Dar.
 
   Cunună cu adevărat cinstită, te-ai adus Împăratului şi Dumnezeu, Apostole, cu împroşcările pietrelor, cuvântător şi mult cinstit, mai mult decât cu aur şi cu pietre scumpe te-ai încununat cu mărire şi cu bune daruri, Ştefane preacinstite, întâiule pătimitor al mucenicilor şi dulce lucru şi nume, pomeneşte-ne pe noi, pe toţi.
 
   Cunună mucenicească să împletim credincioşilor purtătorului de chinuri, din florile cuvintelor; că acesta a pregătit calea mucenicilor, şi cu bucurie a strigat : Iată văd cerurile deschise, şi pe Fiul lui Dumnezeu stând dea-dreapta Tatălui celui nevăzut.
 
   Preaslăvită taină se săvârşeşte astăzi; firile se înnoiesc, şi Dumnezeu, Om se face. Ce a fost a rămas, şi ce n-a fost a luat; nerăbdând nici amestecare, nici despărţire.
 
 
   Pe Cel ce mai-nainte de veci din Tatăl a răsărit, şi ca un Fiu este pururea în Sânul Părintelui, iarăşi mai pe urmă în braţe de Maică ca pe un scaun a şezut, şi acum închinat fiind de îngeri, de păstori şi de magi, să-L lăudăm.
 
 
   În Vitleem adunându-ne credincioşilor, să vedem pe Făcătorul a toate culcat în iesle, şi pe cei din pământul haldeilor, ce i-a adus Lui dar bun de trei materii, ca unui Împărat şi Dumnezeu, şi pentru noi ca unui mort de trei zile.
 
 
   Din Fecioară, Te-ai născut în peşteră, şi oştile îngereşti au stătut înainte strigând Ție : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, Celui ce S-a născut în chip de rob, şi a înnoit lumea în pântecele Fecioarei şi Maicii celei fără de bărbat.
 
   Întâi între mucenici te-ai arătat şi între diaconi, Ştefane fericite, podoaba pătimitorilor, lauda credincioşilor şi mărirea drepţilor. Cere celor ce prăznuiesc cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea Scaunului lui Hristos, Împăratului tuturor, ca să ne învrednicească curățirii de greşeli, şi Împărăţiei Cerurilor.
 
 
   Dănţuiesc îngerii toţi în ceruri, se bucură astăzi şi săltează toată făptura, pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce S-a născut în Vitleem. Că toată înşelăciunea idolească a încetat, şi împărățeşte Hristos în veci.
 
 
   Cu nevoinţă bună te-ai nevoit întăiule Mucenice al lui Hristos şi Apostole, şi păgânătatea tiranilor ai vădit; că cu pietre fiind ucis de mâinile celor fărădelege, cunună ai luat din dreapta cea de sus, şi către Dumnezeu ai glăsuit, strigând : Doamne nu le socoti lor păcatul acesta.
 

   Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Teodore, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 
 
 
   Cetele mucenicilor cinstesc sfântă pomenirea ta, cu cântări şi cu laude Apostole; că prin luminatul tău suflet, frumuseţea lor o au primit. Pentru aceea cinstita Biserică mărindu-te astăzi, proslăveşte pe Împăratul care S-a născut, pe unul Iubitorul de oameni. De două ori. 
 
 
   Cela ce şezi pe Scaunul cel în chipul focului întru cei de sus, împreună cu Părintele Cel fără de început, şi cu Dumnezeiescul Tău Duh, bine ai voit a Te naşte cu trup din Fecioara, ceea ce nu ştie de bărbat, Iisuse. Pentru aceasta şi steaua pe Tine magilor din Persia, Te-a arătat. Slavă sfatului Tău celui preabun; slavă arătării Tale; slavă smereniei Tale celei desăvârşite pentru noi.
 
 
   Piatră scumpă a Bisericii, păstrată în visteriile cereşti ai fost, întâiule Mucenice Ştefane. Pe necredincioşii evrei i-ai înfruntat, şi paharul pătimirii, prin uciderea cu pietre, l-ai băut; întâiule pătimitor al mucenicilor, lui Hristos Dumnezeu roagă-te, să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori.
 
 
 
   Cel neîncăput nicăirea, cum S-a încăput în pântece ? Cel ce este în Sânurile Tatălui, cum în brațe de Maică, Se ține ? Cu adevărat precum a ştiut, precum a voit, şi precum bine a tocmit. Că fără trup fiind, S-a întrupat de bunăvoie; şi S-a făcut pentru noi Cel ce era, ceea ce n-a fost, şi nelipsind de fire, S-a împărtăşit amestecării noastre. Îndoit S-a născut Hristos, vrând să împlinească lumea cea de sus.
 
 
   Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întâiule Mucenice înţelepte, cununa mucenicilor, cela ce marginile lumii le-ai sfinţit cu chinurile tale, şi cu minunile ai luminat sufletele oamenilor, scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, prealăudate Ștefane. De două ori.
 
 
   Minune preaslăvită se vede astăzi; că Mântuitorul nostru vine astăzi în peşteră să Se nască, cu trupul din Fecioară, pentru noi. Iar magii să se închine cu daruri ca unui Împărat, şi păstorii cu îngerii să-L slavoslovească. Cu care şi noi strigăm către Dânsul : Slavă Celui ce pentru noi S-a făcut Om.
 
 
 
   Pentru rugăciunile Sfântului Apostol, întâiului Mucenic şi arhidiacon Ştefan, Milostive, curățeşte mulţimea păcatelor noastre.
 
 
   Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățeşte mulţimea păcatelor noastre.


   Întâi între mucenici te-ai arătat şi între diaconi, Ştefane fericite, podoaba pătimitorilor, lauda credincioşilor şi mărirea drepţilor. Cere celor ce prăznuiesc cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea Scaunului lui Hristos, Împăratului tuturor, ca să ne învrednicească curățirii de greşeli, şi împărăţiei cerurilor. 


   Veniţi Biserica lui Hristos cu cântări să încununăm preamărit pe Ştefan întâiul Mucenic; şi cu dumnezeiesc Darul Lui fiind încununaţi, cântare de biruinţă să cântăm.
 
   Purtând gândul cel bun al Învăţătorului, şi smerenia cea din dragoste povăţuitoare la înălţime, Ştefan s-a făcut după vrednicie mai mare diaconilor, şi purtător de grijă văduvelor.
 
   Spre ajutorul Apostolilor lui Hristos după vrednicie ai fost chemat, şi ca un slujitor credincios numit cu nume de cunună Ştefane, ai trecut prin sânge unde este Hristos.
 
 
   Tu Hristoase pentru oameni în om din Fecioara îmbrăcându-Te, ca un prunc Te-ai înfăşat, iar întâiul Mucenic al Tău, cu zvârliturile de pietre fiind împresurat, de om s-a dezbrăcat.
 

   Chipul cinstitei tale feţe văzându-l Heruvimii, se depărtează de la pomul vieţii şi sabia cea de văpaie cu bucurie fuge de tine, preaînţelepte Teodore.
 
   Titlul Împăratului Hristos era deasupra capului scris pe lemnul Crucii, iar titlul tău, Preaînţelepte, s-a pus pe faţa ta, scriindu-se prea frumos.
 
   Domnul S-a înălţat pe Cruce, şi S-a împuns în coastă; iar tu întinzându-te pe scaun, tare ai răbdat împunsăturile, junghiindu-te ca un miel ales, sfinţite tăinuitorule.
 
 
   Fiind împodobit cu tot felul de înţelepciune Părinte Teodore, pe mai-marele eresului celui rău l-ai înfruntat de faţă, şi cu răbdarea muncilor, ai călcat sfaturile lui.
 
   Făcutu-te-ai primitoare înţelepciunii celei mai presus de lumină, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; care singură eşti mântuirea şi lauda credincioşilor. Că tu ne-ai născut tuturor dumnezeiască mântuire.
 
 
   Pentru lege ca un ostaş al lui Hristos, Ştefan oştindu-se împotriva ucigătorilor Domnului, îmbrăcat fiind cu puterea Lui cea nebiruită, a biruit tot eresul cel hulitor al călcătorilor de lege.
 
   Cu râvna dragostei lui Hristos aprinzându-se şi spre luptă dezbrăcându-se, plin fiind de credinţă şi de Dumnezeiescul Duh, întâiul Mucenic a adeverit tuturor propovăduirea pescarilor cea de Dumnezeu rânduită.
 
   Ca un propovăduitor al vieţii celei tainice cu adevărat şi dumnezeieşti, voind a arăta în faptă că a uitat această viaţă de acum, moartea a voit întâiul Mucenic pentru adevărul cel de biruinţă purtător.
 
 
   În peşteră lumească Stăpânul pentru noi a intrat cu chip smerit, iar începătorul mucenicilor, Ştefan, iese din răutatea omenească, împins fiind de dragostea Stăpânului.
 
 
   Neputând grăi împotriva învăţăturilor tale, Cuvioase, cel plin de nebunia păgânească, s-a întors spre chinuri.
 
   Răbdat-ai cu tărie pentru Hristos, bătăile cele pe spinare şi pe piept, şi pălmuirile cele peste obraz, Părinte înţelepţite de Dumnezeu.
 
   Cu înţelepciune duhovnicească, şi cu învăpăierea gândului, ai ruşinat pe necredinciosul Leon, cu dogmele tale cele preasfinţite.
 
 
   Cu răbdări necurmate, şi cu suferirea rănilor, ai zdrobit lipitoarea cea nebună, cu cugetul duhului, Cuvioase.
 
   Ca un chivot te-a văzut pe tine în Vitleem, David, cu ochi prooroceşti, Maică a lui Dumnezeu, purtând Prunc pe Cel mai presus de Dumnezeire.
 
 
   Apostole al lui Hristos, cel mai întâi între diaconi, întâiule Mucenice înţelepte, înălţarea mucenicilor, cela ce ai sfinţit marginile lumii cu chinurile tale, şi cu minunile ai luminat sufletele oamenilor, apără pe cei ce te cinstesc pe tine de toate nevoile, prealăudate Ştefane.
 
 
   Izvorul Duhului în inimă tainic câştigându-și cu adevărat întâiul Mucenic al lui Hristos, a mustrat semeţia iudeilor şi le-a arătat lor pe Fiul lui Dumnezeu, cel ce a odrăslit din sămânţa lui David, fiind plin slăvitul de plinirea înţelepciunii şi a Darului. Ci o de trei ori fericite întâiule diacone Apostole ! Mântuieşte cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc pe tine.
 
 
   Gură cu îndrăzneală având, semeţia tiranică prea înţelepţeşte o ai ruşinat, cu răbdarea chinurilor; că însemnat fiind în faţă Teodore, pentru cinstită Icoana lui Hristos, ai adeverit tuturor să o cinstească şi să o slăvească, cerând nouă mare milă.
 
 
   Minune preaslăvită se vede astăzi; că Mântuitorul nostru S-a arătat în peşteră trupeşte din Fecioară pentru noi, precum însuși ştie; magii cu daruri ca unui Împărat s-au închinat, şi păstorii cu îngerii L-au slăvit; cu care împreună şi noi strigăm către Dânsul : Slavă Celui ce S-a întrupat pentru noi.
 
 
   Pârâș şi nedrept s-a arătat ucigătorul de oameni şi tatăl minciunii, Ştefane; ci însuși pe sine s-a biruit, întinzând curse asupra ta.
 
   Râvnind vieţii îngereşti şi cu chip îngeresc luminat împodobindu-te, vezi dumnezeiasca slavă şi strălucirea ei.
 
   Ca cel mai întâi între mucenici, Ştefan, care cale ne-a făcut nouă la intrarea muceniciei, purtător de cunună dănţuieşte, cu cunună mucenicească fiind încununat.
 
 
   Strălucit-ai din Fecioară ca un soare, Hristoase, şi luminezi cu lumina Ta pomenirea întâiului Mucenic, care împreună a răsărit ca un luceafăr.
 
 
   Fiind întins pe scândură, te-ai scris Teodore, de către sălbătăcirea şi cumplirea cea barbară; pentru că te închinai Icoanei lui Hristos şi a Maicii lui Dumnezeu.
 
   Slujind din tinereţe Stăpânului, şi neîncetat având către El dorire, prin sihăstrie te-ai împodobit, Fericite, şi cu sângele muceniciei te-ai înfrumuseţat mai luminat.
 
 
   Pornitu-te-ai de la răsărit purtătorule de Dumnezeu, ca un soare luminat împrăştiind razele mărturisirii tale, şi a împotrivirii celei cu mare înţelepciune şi vitează.
 
   Bine este cuvântat Dumnezeu Cuvântul, Cel ce vine în Vitleem ca un Milostiv, din pântecele tău cel neispitit de nuntă Preacurată. Pe Care roagă-L acum, să mântuiască pe cei ce aleargă la tine.
 
 
   Strălucit-a ca un înger întâiul Mucenic al Tău, Hristoase, făcându-se mai presus de sferele cereşti, şi de mărirea cea nespusă săturându-se, Iubitorule de oameni.
 
   Cât a fost de nebiruită îndrăzneala dumnezeieştii râvne a întâiului Mucenic, de vreme ce până la sânge s-a oştit vitejeşte împotriva ucigătorilor de Dumnezeu.
 
   Cu împroşcările cele din gura cea de Dumnezeu grăitoare, a surpat pe spurcaţii ucigători întâiul Mucenic, de la care cu nenumărate zvârlituri de pietre ca un biruitor s-a încununat.
 
 
   Pe Cel ce a venit din Maica care n-a ştiut de bărbat, l-a văzut întâiul Mucenic stând în ceruri întru Dumnezeirea şi slava Tatălui cea neschimbată.
 
 
   Locuind în pământ străin, pe lângă întristările străinătăţii, ai răbdat întristările izgonirii, şi închisori cumplite, cela ce eşti cu suflet răbdător te bucuri cu adevărat acum, primind încununări de biruinţă, întru această zi luminată, şi aducătoare de lumină, a dumnezeiescului întâiului Mucenic.
 
 
   Întemeierea bunei credinţe, care ai avut din tinereţe, o ai păzit până la sfârşit, rămânând nestrămutat, nebiruite Teodore.
 
   Pe tine te punem înainte armă nebiruită împotriva vrăjmaşilor, pe tine te avem întărire şi nădejdea mântuirii noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.
 
 
   Slăvitul începător al cetelor mucenicilor, Ştefan, întrecând legile firii cu Darul, se luminează cu dumnezeiasca slavă.
 
   Următor prea-ales fiind Ştefan, cinstitei Tale patimi Stăpâne Hristoase, cu grăire de bine răsplăteşte ucigaşilor săi.
 
   Faptei spurcatei ucideri, neîmpărtăşiţi păzeşte Hristoase pe cântăreţi, şi-i învredniceşte moştenirii întâiului Mucenic, ca un Milostiv.
 
 
   Începătură mântuirii a toată lumea Stăpâne Hristoase, s-a făcut Naşterea Ta, şi mucenicilor temei de mărturisire cuvioasă lui Dumnezeu.
 
 
   Încă picându-ţi sudoarea nevoinţelor, ai stătut înaintea puitorului de nevoinţă, Celui ce ocârmuiește toată zidirea, după dreaptă judecată, purtătorule de Dumnezeu fericite Teodore.
 
   Nimica nu te-a despărţit de dragostea lui Hristos; nici chinuirea trupului, nici hotărârea morţii cu care te îngrozea, nici paguba averii, preafericite Teodore.
 
 
   Făcându-te fiu luminii, Teodore, ai stătut plin de lumină lângă lumina cea dumnezeiască, care ziua şi noaptea nu ți se împuţina, de Dumnezeu primitorule.
 
   Numai pe tine în mijlocul spinilor aflându-te ca un crin foarte curat şi ca o floare în mijlocul văilor, o Maica lui Dumnezeu ! Se sălăşluieşte întru tine Mirele cel înţelegător.
 
 
   Stăpânul a venit ieri la noi cu trup, iar sluga astăzi din trup a ieşit; ieri Împăratul nostru cu trup S-a născut, astăzi sluga cu pietre se ucide. Pentru care se și sfârşeşte întâiul Mucenic şi dumnezeiescul Ştefan.
 
 
   Ca o stea luminoasă astăzi a strălucit împreună cu Naşterea lui Hristos, întâiul Mucenic Ştefan, luminând toate marginile; numai a evreilor a întunecat toată credinţa cea rea, vădindu-i cu cuvintele înţelepciunii, vorbindu-le din scripturi şi adeverindu-le lor pe Iisus, Cel ce S-a născut din Fecioară, a fi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu; şi a ruşinat a lor păgânească răutate, întâiul Mucenic şi dumnezeiescul Ştefan.
 
Stih : Cu cununile cuvintelor, ca cu pietre cinstite,
Încununezi pe Ştefan, cel încununat cu pietre mai înainte.
Pe Ştefan în a douăzeci și şaptea zi,
Moartea cea prin pietre îl răpi.
 
   Fericitul acesta întâiul Mucenic şi arhidiacon Ştefan, făcându-se oarecând întrebare între jidovi şi saduchei şi farisei, şi elini pentru Domnul nostru Iisus Hristos, şi zicând unii că este prooroc, alţii că este înşelător, alţii că este Fiul lui Dumnezeu, a stătut într-un loc înalt şi bine a vestit, şi a dovedit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând : Bărbaţi fraţi ! Pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre, şi este tulburat tot Ierusalimul ? Fericit este omul acela, care nu s-a îndoit în Iisus Hristos, că acesta este cela ce a plecat cerurile şi s-a pogorât pentru păcatele noastre, care s-a născut din Fecioară sfântă şi curată, şi aleasă mai-nainte de întemeierea lumii. Acesta a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. De vreme ce a făcut pe orbi cu vedere, a curăţit pe cei leproşi şi a gonit draci. Iar ei dacă auziră acestea l-au dus la adunarea sfatului la Arhierei. Căci nu puteau să-i stea împotriva înţelepciunii şi a duhului, cu care grăia. Şi intrând au pus pe nişte bărbaţi care au zis, că l-am auzit pe acesta grăind cuvinte de hulă împotriva Sfântului locului acestuia şi a Legii. (Şi altele precum se citesc la cartea sfintelor Fapte ale Apostolilor). Deci uitându-se, şi văzând faţa lui, ca faţa îngerului şi nesuferind ei ruşinea căci s-au biruit, ucigându-l cu pietre l-au omorât, rugându-se el pentru dânşii şi zicând : Doamne nu le socoti lor păcatul acesta. Şi zicând acestea a adormit. Deci după ce dumnezeiescul întâiul Mucenic, a surpat pe potrivnicul luptătorul vrăjmaş, a adormit cu somnul cel dulce al muceniciei, şi s-au adus sfintele lui moaşte de nişte oameni evlavioşi într-un sicriu de lemn de piersic, ce este un fel de pom, şi încuindu-l l-au pus de latura bisericii. Atuncea şi Gamaliil învăţătorul Legii, şi fiul său Avelvus crezând în Hristos, s-au botezat de Apostoli. Şi se face soborul lui la muceniceasca sa biserică, ce este aproape de locul ce se numeşte Constantiana.
 
    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor Scrisul, fratele lui Teofan Poetul.
 
Stih : Are în ce se lăuda şi Teodor cel mărit,
Mutându-se de la pământ, ca cel ce se vede foarte rănit
 
   Acest sfânt Teodor împreună cu fratele său Teofan, erau pe vremile lui Teofil luptătorul de icoane, şi tare s-au nevoit amândoi pentru cinstea şi închinăciunea sfintelor coane. Deci fiind bătuţi fără milostivire, după porunca lui Teofil. li s-au scris pe fruntea lor cu fier ars în foc, aceste stihuri iambiceşti :
 
Stih : Tuturor celor ce doresc a alerga la aceea
Unde picioarele lui Dumnezeu Cuvântului cele preacurate.
Spre întemeierea lumii au stătut,
La acel cinstit loc aceştia s-au văzut.
Vase viclene înșelătoare a deşertei credinţe,
Acolo multe făcând din necredinţă.
Fapte rele de ruşine cu cuget rău lucrând,
De acolo s-au izgonit ca nişte tulburători fiind.
Apoi la împărăteasca cetate au alergat,
Iar de nelegiuitele lor nebunii nu s-au lăsat.
Deci ca unor făcători de rele feţele scriinduli-se.
Se osândesc iarăşi izgonindu-se.
 
   Deci după ce li s-au scris stihurile acestea au fost trimişi la surghiunie, unde marele biruitor acesta Teodor, s-a mutat către Domnul. Se zice însă, că, atunci când a adormit Sfântul acesta s-a dus la el un mare bătrân, şi a auzit pe sfinţii îngeri, care cântau cântări duhovniceşti, cu care împreună a cântat şi el. Deci Dumnezeu a arătat prin aceste cântări cât cinstea pe sluga sa Teodor.
 
    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teodor Arhiepiscopul Ţarigradului.
 
Stih : Teodor s-a văzut preabun păstor,
Ca cel ce marelui păstor a fost următor.
 
   Acesta era născut şi crescut în Constantinopol, pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, în anii şase sute șaizeci şi opt și pentru multa sa evlavie şi faptă bună, a fost hirotonisit preot preasfintei marii biserici, apoi singhel şi schevofilax. Deci Patriarhul Constantin cel de atunci săvârşindu-se. Şi silit fiind el de tot singlitul şi de însuşi împăratul şi mai ales de Sfântul Sinod, i s-a încredinţat cârmele bisericii. Şi bine chivernisindu-o pe ea doi ani şi trei luni, s-a mutat către Domnul; iar pomenirea sa o prăznuieşte biserica cea mare în ziua Duminicii.
 
    Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Luca Triglinul, sau din Muntanie cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Luca cu înțelepciune mai presus de pământ ridicându-se,
Acum arătat de vederea lui Dumnezeu este desfătându-se.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
   Ca cu nişte flori de multe feluri şi frumoase Ştefane, cu pietre fiind împodobit, pe tine însuți te-ai adus lui Hristos, Dătătorului de viață, cântând : Binecuvântat eşti Dumnezeule !
 
   Cât era de nebiruită împotrivirea lui Pavel, când gonea el mai-nainte pe plăcuţii lui Hristos, cu atâta acum, aducând pe păgâni la credinţă cântă lui Hristos în veci.
 
   Cu dinţii scrâșnind spre ucidere cei fărădelege, ca nişte fiare răpindu-l, au ucis pe Ştefan, care dumnezeieşte cânta : Dumnezeule bine eşti cuvântat !
 
   Înălţat fiind cu Duhul Sfânt, Ştefane, negrăit ai văzut pe Fiul împreună cu Părintele, strigând Treimii : Dumnezeule bine eşti cuvântat !
 
 
   Ție Celui ce ai răsărit din dumnezeiasca Curata Fecioară, s-a adus Ştefan cunună însufleţită, ca unui Împărat cântându-ţi dumnezeieşte : Dumnezeule bine eşti cuvântat.
 
 
   Fiind înfierbântat de râvna cea drept-slăvitoare, Preaînţelepte, cu îndrăzneală ai lepădat bucatele cele spurcate; şi cu mare glas ai strigat : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul !
 
   Cuvânt de înţelepciune, cuvânt de dogme, cuvânt de ştiinţă, cuvânt de învăţăturile bunei credinţe ţi-a dăruit ţie, Părinte, Dumnezeu Cuvântul, strigând : Binecuvântat eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
 
 
   Răsărind ca soarele de la răsărit, ai semănat pe pământ raza bunei credinţe, care luminează şi învaţă închinăciunea Icoanei lui Hristos, Părinte Teodore.
 
   Fiind împodobită preaslăvită, preastrălucită, cu lumina fecioriei Maica lui Dumnezeu, ai născut cu trup şi ai înfăşat pe Cel ce îmbracă pământul cu negură.
 
 
   Veniţi cu gândul, de mărirea lui Ştefan fiind luminaţi, să cântăm lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi în veci.
 
   Arătatu-s-a ţie Hristos întru slava Tatălui, vestindu-ţi arătat răsplătirile cele pentru nevoinţe; pentru aceasta ai strigat : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Ție ca unui biruitor înşelăciunii celei fărădelege, cunună pentru nevoinţă și s-a împletit Ştefane; pentru aceasta ai strigat : Pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
   Întocmitu-ne-a nouă naşterea Stăpânului şi pomenirea întâiului Mucenic danţ; pentru aceasta neîncetat pe Domnul lăudăm, şi-L preaînălţăm întru toți vecii.
 
 
   Pe tine ceea ce mai presus de minte, prin cuvânt cu dumnezeiască bărbăţie ai născut pe Domnul, şi ai rămas Fecioară, toate lucrurile te binecuvântăm, şi te preaînălţăm întru toți vecii.
 
 
   Ca un leu îndrăznind, Preafericite, cu tăria sufletului, nu te-ai înfricoşat de pornirea celui ce bârfea, cel cu nume de nebunie, ci l-ai descoperit popoarelor, şi strigai bucurându-te : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul !
 
   Împodobindu-ţi sufletul cu bărbăţia, Fericite, pofta cu curăţia, şi gândul fiindu-ţi plin de înţelepciune, ţi-ai cârmuit gândurile cu dreptate, şi strigi : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul !
 
 
   Râul eresului cel pornit cu repejune l-ai uscat Părinte cu dogmele tale, Cuvioase, stricând măiestriile cele fără de credinţă, cu dovediri preaînţelepte, şi strigi : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
 
   Dumnezeu, Cel ce a zidit firea oamenilor dintru început, Se îmbracă cu ea din preacurat şi sfânt pântecele tău Preacurată, născându-Se astăzi în Vitleem după proorocie. Drept aceea toţi te binecuvântăm, Marie, Mireasa lui Dumnezeu.
 
 
   Covârşit-ai Ştefane toată măsura laudelor şi în tot chipul porţi biruinţele; încât nu poate toată firea omenească să-ţi împletească vrednică cunună de laude.
 
   O fericitul tău glas ! care ai grăit Ştefane : Nu socoti Stăpâne Hristoase ucigătorilor fărădelegile; ci ca un Dumnezeu şi Făcător primeşte duhul meu, ca o jertfă bine-mirositoare.
 
   Cu preţul durerilor ai luat cunună de biruinţă, din Dreapta cea atotputernică, și acum stând Preafericite înaintea Împăratului a toate, încununează cu Dar şi cu mărire pe cei ce te laudă.
 
 
   Începătură de fire vremelnică din Fecioară cu trupul a luat Fiul, Cel ce este din Tatăl fără de ani; pentru aceasta ucis fiind acum următorul lui Hristos, Ştefan, a moştenit începătura vieţii veşnice.
 
 
   Fiind biruit de dumnezeiasca dragoste, lesne ai răbdat asprimea goanelor, de Dumnezeu înţelepţite, şi sălbătăcia gonaciului surpând, ai dobândit cununa nevoinţelor Părinte.
 
   Avuţie cerească ai aflat Părinte, şi casă stătătoare, în locul amarei izgoniri şi a înstrăinării; şi acum te veseleşti întru desfătarea cea veşnică.
 
 
   Aducând Stăpânului laudă, Fericite, roagă-te Lui neîncetat pentru slăbiciunea mea şi pentru locuirea dimpreună a fraţilor; ca împreună locuind împreună să dobândim îndumnezeirea.
 
 
   Pe tine Fecioară, ceea ce mai presus de gând şi de cuvânt ai născut astăzi în Vitleem pe Dumnezeu Cuvântul, şi L-ai înfăşat în scutece, ca pe o adevărată fiică şi Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
 
 
   Cel plin de dumnezeiescul Dar şi de putere cu adevărat, făcând minuni, a defăimat adunările ucigătorilor de Dumnezeu, cele ce se învăţau deşertăciune, şi teologhisind Ştefan cu limba cea înalt grăitoare, a zis : Văd acum pe Fiul stând dea-dreapta Tatălui. La care, cu pietre fiind ucis, purtător de cunună s-a suit.
 
 
   Cunună însufleţită ți s-a adus ţie ca unui împărat, ieşind acum din trup către Dumnezeu Atotţiitorul, Cel ce a venit cu trupul; pentru Care şi lupta nevoinţelor ai săvârşit cu bucurie.
 
   Cuvântul, Cel ce este cu Tatăl şi cu Duhul împreună veşnic, de o Fiinţă şi pe Scaun şezător, S-a născut acum din Fecioară în Vitleem ca un Prunc. Pe Acesta întâiul Mucenic Ştefan arătat propovăduindu-L Dumnezeu mântuitor, cu pietre s-a ucis de mâinile spurcaţilor ucigători, şi purtător de cunună s-a suit la Dânsul cu mărire.
 
 
   Văzând cea Preacurată pe Făcătorul ţinut pe mâinile sale a zis : Fiule preadulce, cum Te văd pe Tine, Prunc, şi nu pot cunoaşte acum smerenia Ta cea nemăsurată ? Laud puterea Ta ! Închinu-mă milostivirii Tale, pentru care ai venit să mântuieşti lumea.
 
   Ca pe un prunc văzându-Mă odihnind în braţele tale, Maică, bucură-te ! că am venit să mântuiesc toată lumea şi pe Adam cel întâi zidit, care din sfatul cel rău al şarpelui a gustat din pom, din desfătarea raiului s-a scos, şi stricăciunii s-a supus.
 
   Pe Tine Cel prea desăvârşit, Te văd Prunc în iesle culcat, şi nu pot pătrunde adâncul tainei cel negrăit; cum şi după naştere nestricată am rămas, întrecând legile firii. Deci ce laudă voi aduce Ție ? Cum Te voi mării ? a grăit Curata Fecioară.
 
 
   Cunună mucenicească să împletim credincioşilor purtătorului de chinuri, din florile cuvintelor; că acesta mai-nainte a gătit calea mucenicilor, şi cu bucurie a strigat : Iată văd cerurile deschise, şi pe Fiul lui Dumnezeu stând dea-dreapta Tatălui celui nevăzut.
 
 
   Întru sfinţenie te-ai îmbrăcat Ştefane fericite, întâiule Mucenice şi întâiule diacone; tu cela ce eşti cu îngerii părtaş, soleşte şi te roagă pentru noi, către Domnul Mântuitorul cel fără păcat.
 
   Întâi între diaconi, întâi şi între mucenici te-ai arătat preasfinte Ştefane, că te-ai făcut cale sfinţilor, şi pe mulţi Mucenici ai adus Domnului. Pentru aceasta ţie Cerul s-a deschis, şi Dumnezeu și s-a arătat. Pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
 
   Întâiule Mucenice Apostole şi întâiule diacone, uşa mucenicilor, slava drepţilor, lauda Apostolilor; tu stând la judecată, ai văzut cerurile deschise, şi pe Fiul lui Dumnezeu stând dea-dreapta Tatălui celui nevăzut. Pentru aceasta ca un înger strălucind la faţă, cu bucurie ai strigat pentru cei ce te-au ucis cu pietre : Nu le socoti lor păcatul acesta ! Şi acum cere celor ce te laudă pe tine cu dragoste, curăţire păcatelor şi mare milă.
 
   Necuprinsă este taina care s-a săvârşit astăzi în Vitleem; Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează, Cuvântul se îngroaşă, şi Cel ce era, Se face ceea ce nu a fost. Fecioara naşte în peşteră Prunc tânăr pe Ziditorul firii, ieslea se închipuieşte scaunului ceresc, dobitoacele însemnează starea înaintea Heruvimilor; păstorii se minunează, magii daruri aduc, îngerii cântând, grăiesc : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire; fără schimbare este Emmanuil.
 
 
    Fericirile Praznicului. Cântarea 1-a pe 4, şi a întâiului Mucenic, Cântarea a 3-a, pe 4. Prochimenul praznicului şi al întâiului Mucenic, glas 8 : În lot pământul a ieşit vestirea lor... Apostolul din Fapte : În zilele acelea Ştefan fiind plin de credinţă și de putere... Evanghelia de la Matei. Zis-a Domnul pilda aceasta : Un om era stăpân al casei, care a sădit vie... Chinonicul praznicului, şi al întâiului Mucenic : În tot pământul a ieşit vestirea lor...
 
    CADE-SE A ŞTI : Că de va fi hramul întâiului Mucenic sau de va voi cel mai mare a-i face priveghere. La Vecernia cea mică, Stihirile praznicului şi ale Apostolului, după obicei.
 
 
    La Doamne strigat-am..., Stihirile praznicului şi ale Apostolului, le cântam pe 8; iar a Cuviosului mărturisitor, slujba se citeşte la Pavecerniţă în altă zi. Iar de se va întâmpla întâiul Mucenic Duminică după Naşterea lui Hristos, atunci cântăm Stilurile trei ale Învierii, două ale praznicului, două ale dumnezeieştilor Părinţi şi trei ale Apostolului. Slavă..., ale dumnezeieştilor Părinţi, Şi acum..., a Născătoarei glasului. Vohod, Prochimenul zilei, şi Paremiile Apostolului. La Litie, Stihira praznicului şi trei ale Apostolului. Slavă..., a Apostolului, Şi acum..., a praznicului. La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Apostolului, Şi acum..., a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul praznicului de 2 ori, şi a Apostolului odată.
 
 
    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii odată, şi al dumnezeieştilor Părinţi odată, Slavă..., al Apostolului, Şi acum..., al praznicului. După Catisme. Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei lor. După Polieleu, Ipacoi al glasului, apoi toate Sedelnele Apostolului. Antifoanele, şi Prochimenul Învierii Evanghelia Învierii, şi Învierea lui Hristos văzând.... Stihira Învierii. CANOANELE : al Învierii cu Irmosul pe 4, al praznicului pe 4, şi al dumnezeieștilor Părinţi, cu al Apostolului pe 6. Catavasia praznicului, După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul şi Sedelnele Apostolului. Slavă..., a dumnezeieştilor Părinţi, Şi acum..., a praznicului. După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul dumnezeieştilor Părinţi. După a 9-a Cântare, Luminânda Învierii şi a dumnezeieştilor Părinţi. Slavă... a Apostolului, Şi acum... a praznicului. La Laude, Stihirile Învierii 3, ale praznicului 2, şi ale Apostolului 3, cu Pripelile : În tot pământul a ieşit... Şi : Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Slavă..., a dumnezeieştilor Părinţi, Şi acum..., Prea binecuvântată eşti... Slavoslovia mare; şi celelalte după obicei şi Otpust.




   Porţi închipuirea lui Adam, Cela ce eşti prea desăvârșit Chipul lui Dumnezeu, şi voieşti a Te ţine în braţe, Cela ce cu tăria Ta ţii în mână toată lumea, grăia Curata cea fără prihană zicând : Cum Te voi înfăşa în scutece ca pe un prunc ? Cum Te voi alăpta pe Tine, Cela ce toate le hrăneşti ? Cum nu mă voi mira de sărăcia Ta cea mai presus de gând ? Cum Te voi numi pe Tine acum Fiul meu, fiind roaba Ta. Te laud şi Te binecuvintez pe Tine, Cel ce dăruiești lumii mare milă.
 
   Văzând cea cu totul fără prihană pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci, Prunc întrupat dintr-însa, ţinându-L pe mâini, sărutându-L adesea şi fiind plină de bucurie, grăia către El : Dumnezeule Preaînalte ! Împărate cel nevăzut, cum Te văd pe Tine, şi nu pot înţelege taina sărăciei Tale celei fără măsură ? Cum Te încape pe Tine înlăuntru o peşteră foarte mică, şi aceasta străină ? Născându-Te şi nestricându-mi fecioria, păzindu-mi pântecele ca mai-nainte de naştere, şi dând lumii mare milă.
 
   Acestea ca o roabă grăind cu frică Curata, văzând şi auzind pe filozofi că stau înaintea peşterei, a zis către dânşii : Pe cine căutaţi ? Că precum văd, voi veniţi de la pământ străin, având chipul şi mintea de perşi. Străină vedere şi călătorie aţi făcut, şi degrab aţi venit către Cel ce S-a înstrăinat de la înălţime, şi minunat S-a sălăşluit întru mine, precum ştie; ca să vă închinaţi Lui, Celui ce dăruieşte lumii mare milă.
 
 
   Douăzeci de mii de Mucenici ai lui Hristos, care v-aţi adunat întru Duhul, cu Darul lui Dumnezeu; popor fericit, stele luminoase, care aţi risipit noaptea rătăcirii, v-aţi mutat către lumina cea neapusă; şi acum rugaţi-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
 
   Mulţime mare cu totul s-au ars acum în foc, şi de bun miros au umplut cele cereşti, şi au luminat adunarea cea aleasă a celor întâi născuţi, și acum au umplut de bună bucurie cele pământeşti; şi se roagă să ne mântuim noi, cei ce săvârşim şi mărim sfântă pomenirea lor.
 
   Fecioare tinerele, mirosind din mirurile Tale, au urmat după urmele Tale, râvnind patimii Tale celei purtătoare de viață şi mântuitoare sufletelor, şi s-au sălăşluit întru învierea celor din morţi; veselindu-se întru Tine, Făcătorule de bine, şi îndulcindu-se de frumuseţea Ta.
 
   Veseleşte-te Ierusalime, şi prăznuiţi toţi cei ce iubiţi Sionul. Astăzi s-a dezlegat legătura cea de multă vreme a osândirii lui Adam. Raiul nouă s-a deschis, şarpele s-a surpat. Că pe care mai-nainte o a amăgit, acum o a văzut Maică Ziditorului. O ! adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii, şi al cunoştinţei lui Dumnezeu ! Ceea ce a fost pricinuitoare morţii a tot trupul, organul păcatului, se face începătoare mântuirii a toată lumea, prin Născătoarea de Dumnezeu; că Prunc s-a născut dintr-însa Dumnezeu cel cu totul desăvârşit. Şi cu naşterea fecioria a pecetluit, dezlegând cu scutecele legăturile păcatelor; şi cu pruncia a vindecat durerile Evei cele cu întristare. Deci să dănțuiască toată făptura, şi să sălteze; că a venit Hristos să o înnoiască, şi să mântuiască sufletele noastre.
 
 
   Cu totul îmbrăcându-te, cu cuviinţă dumnezeiască, în Adam cel dintâi, Hristoase, în peşteră Te-ai născut din Fecioară, şi în iesle Te-ai aflat.
 
 
   Cântă Davide ca un Prooroc, mişcându-ţi canonul, că din coapsele tale, din care este Născătoarea de Dumnezeu, Se naşte astăzi Hristos.
 
 
   Laudă cuvioasă lui Dumnezeu, împreună cu filozofii, cu păstorii şi cu îngerii, slavă să aducem credincioşilor, lui Dumnezeu celui ce S-a născut din Fecioară.
 
   Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu; în Vitleem aud astăzi de la cei fără de trupuri pace, Celui ce a binevoit a fi pe pământ. Acum Fecioara este mai desfătată decât cerurile, că a răsărit lumină celor întunecaţi, şi pe cei smeriţi i-a înălţat, pe cei ce cântau ca îngerii : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu !
 
 
   Mucenici ai Domnului, fericit este pământul care s-a adăpat cu sângiurile voastre, şi sfinte locaşurile, care au primit trupurile voastre. Că în privelişte pe vrăjmaşi i-aţi biruit, şi pe Hristos cu îndrăzneală aţi propovăduit. Pe Dânsul ca pe un Bun, pentru noi rugaţi-L să mântuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.
 
   Minunată este credincioşilor taina aceasta : Dumnezeu s-a născut din Fecioară precum ştie. Cetele îngerilor spăimântându-se de pogorârea Lui, strigă lăudând : Că S-a născut Hristos Domnul, Cel ce bine a voit ca un Dumnezeu să mântuiască neamul omenesc.
 
 
   Fluierele păstoreşti versuind cântare, oastea îngerească a strigat zicând : Cântaţi povăţuitorii oilor cântare dumnezeiască; strigaţi cântând, că S-a născut Hristos Domnul, Cel ce a binevoit să mântuiască ca un Dumnezeu neamul omenesc.
 
 
   Mulţime mare a cinstiţilor Mucenici, ştergeţi mulţimea relelor mele păcate cu mijlocirea voastră, şi-mi daţi cuvânt să laud prăznuirea voastră.
 
   Luminători prealuminaţi ai Bisericii, bunilor biruitori Mucenici, care aţi preaslăvit pe Hristos în trupurile voastre, vă măriţi acum întru pomenirea voastră cea purtătoare de lumină.
 
 
   Mărturisind mucenicilor pe Atotputernicul Dumnezeu, Care a luat trup şi a pierdut moartea, cu moarte v-aţi omorât, luând viaţă fără sfârşit.
 
   Lăudămu-te prealăudată şi binecuvântată, că ai născut cu trup pe Dumnezeu cel prealăudat, Care a mărit pe purtătorii de chinuri, şi pe vrăjmaşul l-a biruit.
 
 
   Foarte frumos fiind înfierbântați de dragostea lui Hristos, prealăudaţilor, aprinzându-se focul nicicum nu v-aţi îngrozit, ci într-însul săvârşindu-vă, împreună v-ați preamărit.
 
   Cu glas viu propovăduind pe Dumnezeu, nu s-au spăimântat de îngrozirile celor fără de Dumnezeu, tinerii prealăudaţii ostaşi ai lui Hristos, ci dintr-un cuget mărturisind, s-au săvârşit.
 
 
   Nu ne temem de focul care este rob ca şi noi, strigau Mucenicii cei cu suflet vesel; ne omorâm pentru Tine, Mântuitorule, Care ai murit şi moartea ai încetat.
 
   Ca să îndumnezeiască omenirea Dumnezeu, S-a făcut Om din tine Fecioară Curată, mai presus de cuvânt şi de cuget. Pentru aceasta cu un glas te fericim pe tine credincioşii.
 
 
   Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit Cerul al doilea şi ai întemeiat pământul Atotputernice.
 
   Cu suflet tare prin foc pătimirea primind Sfinţii pentru credinţă, douăzeci de mii de pătimitori, au strigat Celui născut din Fecioară : Primeşte arderea de tot a noastră pentru Tine, ca şi darurile împăraţilor persienești; aur, smirnă şi tămâie, Dumnezeule cel preaveşnic.
 
 
   Oastea cea cu numărul de douăzeci de mii de Mucenici, ca un luminător neapus răsare, luminând prin credinţă inimile credincioşilor. Că aprinzându-se cu dumnezeiască dragostea Stăpânului, a luat sfârşit sfânt prin foc vitejii cu suflet voios.
 
 
   În ieslea celor necuvântătoare Te-ai pus pentru noi, îndelung-răbdătorule, făcându-Te Prunc de a Ta voie Mântuitorule; şi păstorii împreună cu îngerii Te-au lăudat, strigând : Slavă şi laudă fie Celui ce S-a născut pe pământ, şi a îndumnezeit firea pământenilor, lui Hristos Dumnezeului nostru.
 
 
   De dragostea Ta şi-au legat inimile purtătorii de chinuri, Cuvinte, şi fiind omorâți pentru Tine ca nişte miei fără prihană, următori patimii Tale s-au arătat.
 
   Cârmuindu-vă sufletele voastre, Sfinţilor, cu Duhul, către limanul mântuirii, aţi scăpat de viforul nebuniei idoleşti, Fericiţilor.
 
 
   Nestrămutaţi v-aţi arătat întru nevoinţa muceniciei, nemişcaţi, nespăimântaţi, biruind împotrivirea tiranilor cu dumnezeiasca credinţă.
 
   Cu naşterea ta binecuvântată, scăpând de blestemul cel mai dinainte, am luat binecuvântare, viaţă şi mântuire, noi cei ce te slăvim ca pe Născătoarea de Dumnezeu.
 
 
   Luminat a strălucit lumina pătimitorilor Tăi, şi a luminat marginile pământului, cu dumnezeieştile împărţiri ale luminilor, Hristoase Dumnezeul nostru.
 
   Lucrătorii de cele sfinte aducând jertfe, s-au adus pe sine-şi junghieri, şi ardere de tot desăvârşit, împreună cu alţi mulţi Mucenici asemenea lor, slăvind pe Hristos.
 
 
   Locaş lui Dumnezeu fiind Sfinţilor, împreună cu Botezul aţi primit cu toţi Sfinţii sfârşit sfânt, în casa lui Dumnezeu, şi v-aţi suit către Biserica cea cerească.
 
   Ca să împreuneze Dumnezeu cu cei de sus, pe cei ce din călcarea poruncii s-au alunecat la mare prăpastie, S-a sălăşluit în pântecele tău Curată, şi S-a făcut trup.
 
 
   Căpetenie ai fost sfinţitului popor, şi pătimind l-ai trimis mai-nainte cu bucurie în Cer, sfinţite Mucenice Antime, Cuvioase.
 
   Ca aurul lămurit în mijlocul focului, s-a cunoscut bună credinţa voastră, pătimitori ai lui Iisus, strălucind mai mult decât soarele.
 
 
   Omorându-vă trupește înţelepţilor, aţi moştenit viaţa cea adevărată, fiind împreună cu Hristos, Cel ce v-a arătat pe voi mai tari decât chinurile.
 
   După naştere cu adevărat ai rămas Fecioară, ca şi mai-nainte de naştere, Marie, cu puterea lui Iisus, Celui ce S-a întrupat din tine, cu adevărat minune preaslăvită.
 
 
   Proorocului Iona urmând strig : Scoate viaţa mea din stricăciune Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig : Slavă Ție.
 
 
   Cu scutecele Doamne înfăşurându-Te ca un Prunc, sfinţeşte muceniceşte pe cei vrednici Bunule, apropiat-ai prin munci pe jertfitorul Tău, Cerul Te-a arătat pe Tine prin stea. Căci de Tine s-a arătat preot Mucenic, cel cu suflet mare.
 
 
   Moise luând tablele poruncilor celor de Dumnezeu date, a arătat Scripturile cele aurite scrise. Iar tu Sfinte cu dulceaţa cuvintelor, cu bunătatea obiceiurilor, ai fost de-a doua chemare celor greşiţi, cu mâna îndurării şi cu blândeţea cuvintelor tale, ai fost îndreptare păcătoşilor. Pentru aceasta, şi după cuviinţă te-ai învrednicit cetelor muceniceşti, pentru multa ta podoabă; căci nu măsurarea cuvintelor, ci lucrare primind te-ai arătat preot cel cu suflet mare.
 
 
Stih : Ca nişte jertfe ţie Mântuitorule jertfjndu-se
Cei douăzeci de mii de Mucenici în mijlocul bisericii arzându-se.
Focul în a douăzeci şi opta zi,
Pe cei douăzeci de mii de bărbaţi îi mistui.
 
   Întorcându-se spurcatul împărat Maximian biruitor de la războiul, ce se oştise asupra etiopilor, şi vrând să facă jertfele cele de biruinţă la idoli, trimise în toate părţile cărţi, ca să pornească pe toţi la Nicomidia, spre închinare dumnezeilor ce avea acolo, iar Sfântul Antim, fiind episcop cetății aceleia, strângând pe poporul lui Hristos la biserica sa, că era şi praznicul Naşterii lui Hristos atunci, şi prăznuia cu dânşii şi-i învăța adevărata credinţă; deci aflând Maximian de aceasta, porunci să care găteje, şi de toată uscăciunea, şi să pună împrejurul bisericii, şi să-i dea foc, să ardă creştinii. De care lucru aflând episcopul, grăbi de boteză pe toţi chemaţii, şi făcând sfânta Liturghie, a împărtăşit pe toţi creștinii cu dumnezeieştile şi preacuratele Taine, şi aşa dând foc slugile împăratului, se săvârşiră toţi de foc. Iar Sfântul Antim fu păzit cu Darul lui Dumnezeu, de n-a ars, ca să folosească şi altora, şi aducându-i la Hristos prin Botez, s-a mutat şi el către dânsul prin multe munci, de a luat Împărăţia Cerurilor.
 
    Tot în această zi, Sfinţii Mucenici cei din Singlit ce rămăsese afară din ardere şi n-au ars şi mai pe urmă sau săvârşit prin felurite munci.
 
    Tot în această zi, Sfântul Indis aruncat în mare s-a săvârşit.
 
Stih : Aud că Indis sfârşitul vieţii a primit.
Cel ce a ajuns adâncul mării, s-a sfârşit.
 
    Tot în această zi, Sfântul Gorgonie şi Petru, în mare s-au săvârşit.
 
Stih : Marea pe Gorgonie şi Petru acoperind,
Însă pomenirea lor nu se acoperă vremea trecând
 
    Sfântul Mucenic Zinon, prin sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Lui Zinon i se taie capul cu sabia,
Nevrând a se închina idolului lui Dia.
 
    Sfântul Mucenic Mardonie prin foc s-a săvârşit.
 
Stih : Și pe Mardonie unul dintre Mucenici cunoscând.
Pe Hristos iubind, şi văpaia focului stingând
 
    Sfântul Doroteu Prepozitul, de sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Capul meu cel tăiat, zice Doroteu,
Dar îl aduc lui Dumnezeu.
 
    Sfântul Teofil Diaconul, cu pietre împroșcându-se s-a săvârşit.
 
Stih : Scrie în adunarea prietenilor lui Dumnezeu cea de sus.
Și pe Teofil care cu multe pietre a fost ucis.
 
    Sfântul Migdonie în groapă fiind băgat s-a săvârşit.
 
Stih : Migdonie deşi în groapă este băgat,
Însă tuturor Mucenic este cunoscut.
 
    Sfântul Glicherie preotul prin foc s-a săvârşit.
 
Stih : Glicherie în foc fiind băgat zice.
Chipul sfârşitului îmi este dulce.
 
   După ce spurcatul maximian a dat hotărâre ca să se ardă înlăuntrul bisericii acele douăzeci de mii de creştini, precum am zis mai sus, a poruncit sa se omoare şi câţi creștini s-au aflat afara de foc şi n-au ars. Deci sfinţii Indis, Gorgonie şi Petru legaţi fiind cu pietre, au fost aruncaţi în mare; iar voievodului Zinon, zdrobindu-i-se cu pietre obrazul şi dinţii, i s-a tăiat capul împreună cu Doroteu Prepozitul. Iar Mardone prin foc s-a săvârşit, iar Migdonie băgat fiind în groapă s-a săvârşit. Iar Glicherie preotul prin foc s-a săvârşit. Iar Teofil Diaconul după ce mai întâi i s-a tăiat limba, a fost împroşcat cu pietre în câmp, asemenea şi alţii mulţi în acea zi au luat cununile muceniciei.
 
    Tot în această zi, Sfânta Domna tâinduindu-i-se capul s-a săvârşit.
 
Stih : Unesc a şasea cu fecioarele cele înțelepte care cinci sunt.
Pe Domna cea tăiată prin vremelnic sfârşit.
 
   Sfânta Muceniță Domna era pe vremea lui maximian, în cetatea Nicomidiei, preoteasa capiştei celei din palat, care avea doisprezece dumnezei. Deci aflând faptele; sfinţilor Apostoli, şi Epistoliile Sfântului Pavel şi din acestea luminându-i-se sufletul şi învăţând adevărata credinţă, a crezut în Hristos şi s-a botezat de Chiril episcopul Nicomidiei, împreună cu famenul Indis şi cu alţii mulţi, fiind de doisprezece ani. Apoi s-a mutat din viață Chiril şi cu ameninţare dumnezeiască, s-a rânduit Antim. Şi de atunci orice lua de la palat Domna, da la săraci. Deci cunoscându-se de maimarele famenilor şi urmând a se pedepsi se prefăcea că este nebună, şi a fost trimisă la Episcopul, ca să se vindece şi petrecea împreună cu creştinii. Iar maximian întorcându-se de la războiul cel împotriva etiopilor, căuta pe Domna, şi neaflându-o s-a amărât şi a poruncit să se omoare toţi creştinii care lucru s-a şi făcut. Atuncea sfânta Domna ridică moaştele sfinţilor şi le îngropă, şi cunoscându-se, i s-a tăiat capul.
 
    Tot în această zi, Sfântul Nicanor Apostolul cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Mreaja ta Nicanore, lui Dumnezeu Cuvântului Celui iubit,
Pe mulţi a vânat, care şi după sfârşitul vieţii s-au păzit.
 
     Tot în această zi, Sfântul Mucenic Secund de sabie s-au săvârşit.
 
Stih : Secunde şi tu Mucenic prin sabie te fă.
Şi răsplătirile muceniceşti cele prea bune le ia.
 
     Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Vavila, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Vavila toată greutatea materialnică aruncând.
Materialnic în nematerialnic loc este mergând.
 
     Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Simon izvorâtorul de mir, ctitorul sfinţitei mânăstiri ce se numeşte Simonopetra din Aton, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Obştească numire către Petru şi piatra era având.
Însă cu mirul Simone al pietrei, eşti covârşind.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
 
 
   Uitându-vă numai la cele stătătoare de acolo, Fericiţilor, cu puterea cea dumnezeiască v-aţi arătat mai presus de foc, ca cei trei dumnezeieşti Tineri în Babilon, luminându-vă cu dumnezeiasca lumină.

   Defăimând cuvântul tiranului cel fără socoteală înţelepţilor, împreună şi cu preasfinţitele femei, şi cu foarte mulţi dumnezeieşti prunci, adevărat v-aţi adus prinoase întregi Împăratului a toată lumea.
 
 
   Luminarea cunoştinţei lui Hristos purtându-o înlăuntrul sufletelor voastre, cu toată cucernicia aţi trecut norul cel întunecos al nedumnezeirii cu adevărat, pătimitorilor, şi v-aţi mutat la lumina cea veşnică.
 
   Mai înaltă te-ai arătat decât cerurile, născând pe Stăpânul şi Dumnezeul tuturor, Căruia nu înceta a te ruga cu dinadinsul Preasfântă Curată, să mântuiască pe cei ce cu credinţă fierbinte întru cântări te laudă.
 
 
   Izvorăsc miruri cu bună mireasmă dumnezeiască de tămăduiri moaştele mucenicilor; care gonesc împuțiciunea patimilor, celor ce cu credinţă Te slăvesc cu cântări Hristoase în veci.
 
   Arătatu-v-aţi purtători de chinuri ca nişte trandafiri preafrumoşi, umblând prin mijlocul focului şi cu căldură strigând : Lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.
 
 
   Voinici şi fecioare, bătrâni şi tineri, prunci sfinţi, şi mulţime de femei, au dobândit moştenirea cea de sus, nevoindu-se dimpreună.
 
   Iezechiil te-a văzut pe tine uşă încuiată, Fecioară, prin care a trecut Iisus, Cel ce S-a sălăşluit în pântecele tău, şi S-a îmbrăcat cu trup din sângiurile tale, fără amestecare.
 
 
   Pe Cel ce a mântuit în cuptor pe Tinerii cei cuvântători de cântare, şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat; pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Ca nişte miei de voia voastră junghiaţi, v-aţi ars împreună, şi ca o jertfă curată v-aţi adus Stăpânului, Celui ce S-a junghiat pentru noi pământenii, prea biruitorilor Mucenici, şi împreună aţi luat cununile biruinţei după vrednicie.
 
   Împreună cu Sfinţii Prooroci, cu cinstiţii Apostoli, cu cetele celor aleşi, şi cu Sfinţii Îngeri stând sfinţita mulţime a mucenicilor cei cu bună laudă; rugaţi-vă Domnului să mântuiască de supărări şi de primejdii, pe cei ce cu bunăcredinţă vă fericim pe voi.
 
 
   Sfinţită pomenirea voastră străluceşte pătimitorilor, mai mult decât lumina soarelui, totdeauna gonind întunericul dracilor, şi luminând pe toţi cei ce cu credinţă şi cu dragoste, după datorie, vă fericim pe voi, preafericiţilor.
 
   Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască care a strălucit din Tatăl, milostiveşte-te spre sufletul meu cel întunecat de înşelăciunile vieţii, şi care s-a făcut batjocură vrăjmaşilor, şi-l învredniceşte la lumina pocăinţei cea mântuitoare, Preacurată, ceea ce eşti fără prihană.
 
 
   Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpânul tuturor din Cer ca ploaia pe lână S-a pogorât, şi S-a întrupat pentru noi, făcându-Se Om, Cel fără de început, să o slăvim toţi, ca pe o Maică Curată a Dumnezeului nostru.
 
 
   Mulţimea de Mucenici cu totul cinstită, şi ceata de Dumnezeu adunată, a sfinţilor douăzeci de mii, rugaţi pe Dumnezeu Cel ce S-a născut din Fecioară, să mântuiască de toate nevoile, pe cei ce vă cinstesc acum pe voi, şi săvârşesc pomenirea voastră cea strălucită, şi cu totul luminată.
 
   Pentru lăcomia cea dedemult, vai mie ! m-am lepădat de chipul cel mai bun, care luasem prin dumnezeiască lucrare; iar Tu Hristoase ca un Milostiv, împărtăşindu-Te mie negrăit, ai luat din partea cea mai rea, înnoindu-mă pe mine Mântuitorule, din sângiurile cele fecioreşti.
 
 
   Vrând Stăpânul, Iubitorul de oameni să arate oamenilor bogăţia bunătăţii Sale, a luat frământătura lor, S-a născut cu trup şi S-a sălăşluit în peşteră, ca pe toți să-i facă cereşti, înălțând pe cei ce laudă şi slăvesc Naşterea Lui cea netâlcuită.
 
   Întărindu-vă cu puterea Împăratului tuturor, şi tare întrarmându-vă, şi împuternicindu-vă întru slăbiciunea firii, nebiruiţilor Mucenici, aţi biruit pe vrăjmaşul, începătorul răutăţii; şi vă rugaţi, să se dăruiască lumii pace, şi credincioşilor mântuire, ca nişte ajutători preamari.
 
   Întru cuvinte Filotei, şi în lucrul Doroteu; dumnezeiescul Mardonie, şi Gorgonie împreună cu Secund, cu Petru şi cu Indis, au făcut vitejie, şi bucurându-se au biruit taberele vrăjmaşului; şi acum se roagă, să se apere de toate primejdiile, cei ce cu credinţă săvârşesc cinstita lor prăznuire.
 
   Necuprinsă este taina care s-a săvârşit astăzi în Vitleem; Cel nevăzut Se vede, Cel fără de trup Se întrupează. Cuvântul se îngroaşă, şi Cel ce era Se face ceea ce nu a fost. Fecioara naşte în peşteră Prunc tânăr pe Ziditorul firii, ieslea se închipuieşte Scaunului Ceresc, dobitoacele înseamnă starea înaintea Heruvimilor; păstorii se minunează, magii daruri aduc, îngerii cântând, grăiesc : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire; fără schimbare este Emmanuil.
 
 
   Prăznuiește astăzi cu bucurie toată lumea, şi cerurile se veselesc împreună cu noi, că întrupându-Se Ziditorul din Fecioară, în iesle şi în Vitleemul Iudeei, acum S-a văzut Prunc cu preaslăvire; către Care să zicem : Bine cuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 
 
   Nou Prunc Te-ai arătat pentru noi Iisuse, răsărind din Tatăl mai-nainte de veci; vrând să înnoieşti pe toți oamenii învechiţi prin călcarea cea dedemult; pentru aceasta toţi cu mulțumire pururea strigăm Ție : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 

   Lăudat-au pe Hristos, Care a venit din Fecioară, munţii şi dealurile, văile şi câmpii, şi steaua din Cer l-a arătat filozofilor, fiind culcat ca un prunc în peşteră, îmbrăcat cu trup de rob, Căruia strigăm : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 
   Ce este această multă şi neasemănată sărăcie a Ta, prin care s-a îmbogăţit Adam de cele dumnezeieşti ? striga Fecioara, ținând în braţe pe Emmanuil Dumnezeu şi Ziditorul, Care a luat trup dintr-însa; către Care strigăm : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 
   Prunc S-a născut de bunăvoie, Cel ce este mai-nainte Împărat veacurilor şi Fiu ni S-a dat nouă. Ascultaţi limbilor, Israile ia în urechi; cunoaşteţi şi vă biruiţi, că cu noi este Cel ce va subţia şi va vântura de pe pământ toată împărăţia şi stăpânirea, care nu se va pleca Lui.
 

    Fericirile praznicului, Cântarea a 4-a şi 5-a, pe 6. Prochimen : Tu Doamne ne vei păzi şi ne vei apăra de neamul acesta în veac... Stih : Mântuieşte-mă Doamne ca a lipsit, cel cuvios. Apostolul către Romani : Fraţilor, legea Duhului vieţii întru Hristos Iisus... Evanghelia de la Luca : Zis-a Domnul ucenicilor Săi : Iată dau vouă putere... Stih : Din pântece mai-nainte de luceafăr Te-am născut. CHINONICUL : Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul...
 


   Comoara cea ascunsă căutându-o cel prea fărădelege, astăzi a jertfit pe pruncii cei fără de răutate; şi Rahela era fără de mângâiere, văzând junghierea cea fără dreptate, şi moartea cea fără vreme, şi a plâns durându-o la cele dinlăuntru; dar acum se veseleşte pentru ei, văzându-i în sânurile lui Avraam.
 
   Pe Împăratul cel fără ani, Care s-a făcut sub ani, Îl căuta împăratul cel fărădelege, şi neaflându-L să-L omoare, a secerat mulţimea pruncilor, care nu ştiau de răutate; pe care i-a făcut Mucenici şi cetăţeni Împărăţiei celei de sus; care surpă nebunia lui în veci. 
 
   Născându-Te Tu, Doamne cel mai-nainte de veci, din Fecioară, şi pentru bunătate făcându-Te Prunc, Ți s-a adus Ție prin sânge ceată de prunci Mucenici, fiindu-le sufletul luminat şi netulburat; pe care după dreptate i-ai sălăşluit în locaşurile celor vii, pierzând răutatea lui Irod şi nebunia lui cea crudă.
 
 
   Pildă înfrânării călugărilor te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu Marcele, izvod de nevoință şi stâlp de smerenie ridicat de la pământ către Cer; adevărat păzitor curăției şi liniștei celei adevărate; bărbăţiei stâlp însufleţit, şi îndreptător adevărat spre bunătăţi.
 
   Îndreptându-te spre socotinţa cea mai bună Părinte Marcele, ai trecut cu vederea toate cele pământeşti şi trecătoare, şi încă fiind cu trupul pe pământ, ţi-ai agonisit vieţuire fără materie, slăvind pe Hristos. Pe Care roagă-L să se mântuiască din stricăciune şi din primejdii, cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea pururea cinstită.
 
   Întraripatu-ţi-ai sufletul şi trupul cu dumnezeieştile bunătăţi, o Marcele, şi te-ai făcut părtaş celor fără de trupuri, arătându-te neîmpărtăşit cu cele de veselie ale pământului, pentru dragostea Ziditorului tău. Pe Care roagă-L, să se ferească de stricăciune şi de primejdii, cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea pururea cinstită.
 
   Irod cel fărădelege văzând steaua în toată lumea mai minunată, se tulbura, şi răpea prunci sugători de lapte din braţe de maică, iar Elisabeta luând pe Ioan, se ruga pietrei, zicând : Primeşte maică cu prunc; şi muntele a primit pe Mergătorul înainte, iar ieslea păzea acea comoară, care o a vestit steaua, filozofii se închinau, Doamne slavă Ție.
 
   Preaslăvită taină se săvârşeşte astăzi; firea se înnoieşte şi Dumnezeu, Om se face; ce a fost a rămas, şi ce n-a fost a luat; nici amestecare răbdând, nici despărţire.

 
   Înfricoşată taină văd; că Dumnezeu care cuprinde în palmă toată lumea, Se cuprinde cu trup în ieslea celor necuvântătoare şi Se înfaşă în scutece, Cela ce înfăşoară marea cu negură.
 
 
   Dumnezeu cel neîntrupat Se întrupează, şi ia începere Cel fără început, şi Cel plin acum Se deşartă în peşteră mică din Fecioară; şi Prunc se hrănește cu lapte, Cel ce hrăneşte toată suflarea.
 
 
   Saltă păstorii de Naşterea lui Hristos, şi-L slăvesc împreună cu îngerii, şi steaua vesteşte, filozofii se închină, şi oamenii mântuindu-se, slăvesc pe Născătoarea de Dumnezeu.
 
   Născându-se Iisus în Vitleemul Iudeei, stăpânirea Iudeilor a încetat; să salte pruncii, care s-au junghiat; pentru Hristos, Iudeea să se tânguiască că în Rama s-a auzit glas de plângere. Rahela plânge pe pruncii săi precum este scris; că Irod cel fărădelege omorând pruncii plineşte Scriptura, umplând Iudeea de sânge nevinovat; pământul se roşea de sângele pruncilor, iar Biserica cea din limbi se curăţea tăinuit, şi se îmbrăca cu podoabă; că a venit adevărul, Dumnezeu s-a arătat celor ce şed în umbră, născându-Se din Fecioară, ca să ne mântuiască pe toţi.
 
   Doamne venit-ai în Vitleem, şi în peşteră Te-ai sălăşluit; Cela ce ai Cerul scaun, în iesle Te-ai culcat; pe Care Te înconjură oştile îngereşti, împreună cu păstorii Te-ai smerit, ca să mântuieşti neamul nostru ca un Milostiv, slavă Ție.
 
 
   Pentru durerile sfinţilor care pentru Tine au pătimit, fii milostiv Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ție.
 
 

   Întru tine Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase  Marcele, duhul tău.

 
 
   Să se bucure Cerul, pământul să se veselească, că S-a născut pe pământ Mieluşelul lui Dumnezeu, dând lumii mântuire. Cuvântul, Cel ce este în Sânurile Tatălui, a ieşit din Fecioară fără sămânţă; de care magii s-au minunat, văzându-L în Vitleem născut ca un Prunc; pe Care toate Îl slăvesc.
 
 
   Cer te-ai arătat mie astăzi pământule; că pe tine Se naşte Făcătorul, şi în iesle Se culcă în Vitleemul Iudeei; împreună cu îngerii Îl laudă şi păstorii neîncetat : Slavă întru cei de sus şi lumii pace, că filozofii au văzut steaua călătorind, şi degrab alergau înainte, ca să-şi aducă darurile : aur, smirnă şi tămâie, ca unuia ce este Dumnezeul tuturor, Împărat veşnic şi Ziditor a toată lumea; Care în peşteră S-a arătat oamenilor pentru îndurarea Sa.
 
 
   Cu vărsarea sângiurilor a împodobit astăzi Biserica lui Hristos, pruncii cei cu totul lăudaţi, fiind străluciţi cu credinţa.
 
   Biserica lui Hristos, culegând astăzi sângiurile ca nişte flori bine înflorite, din ramurile cele de curând odrăslite, cu veselie se bucură de dânsele şi se împodobeşte.
 
   De faţă se înfruntează de prunci astăzi nebunia lui Irod; că fără dreptate a scos la iveală trufia răutăţii lui.
 
 
   Roagă totdeauna Născătoare de Dumnezeu, pe Cel întrupat din tine, cu iconomie negrăită, să mântuiască pe robii tăi de toate relele.
 
 
   Luând viaţă cerească pe pământ, şi părăsind toate ale pământului, te-ai unit cu cei fără de trup, şi petreci împreună cu dânşii, şi te îndulceşti de privirea cea nematerialnică, şi de bucuria cea veşnică.
 
   De la Dumnezeu luând cunoştinţă adevărată şi negreşită Părinte, L-ai căutat prin viaţă cinstită, Marcele, şi i-ai slujit Lui cu fapte bune îndumnezeite.
 
 
   Noian bunătăţilor te-ai arătat Cuvioase, umblând pe calea cea strâmtă, uscând cu postirea înecările patimilor, şi neudându-te de păcate, ai intrat la liman neviforat.
 
   Dumnezeiască întărire şi perete nesfărâmat, pod înţelegător, şi turn neclintit, anghiră şi acoperământ, prin care toţi suntem păziţi de primejdii, pe tine te ştim arătat cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
 
 
   Toţi credincioşii să cinstim pe pătimitorii, ca pe cei de o vârstă şi Mucenici ai lui Hristos Dumnezeul nostru, şi ca pe nişte surpători ai lui Irod şi întărire credinţei, şi nouă zid nesfărâmat.
 
   Veselească-se astăzi tainic Biserica, că se înfrumusețează luminat cu sângele pruncilor, ca cu porfiră şi cu vison; neîncetat slăvind pe Hristos biruitorul şi Dumnezeu.
 
   Picaţi norilor dulceaţă de veselie pe pământ, că din nor de lumină a răsărit Hristos în peşteră trupeşte, născându-Se mai presus de tot gândul.
 
 
   Fecioară ai născut, ceea ce eşti neispitită de nuntă, şi Fecioară ai rămas Maică fără mire, Născătoare de Dumnezeu Marie; roagă-te lui Hristos Dumnezeului nostru să se mântuiască sufletele noastre.
 
 
   În livada ostenelilor cu minte ai intrat Părinte, şi din florile bunătăţilor culegând cele mai alese, ţi-ai arătat inima ca un fagur de miere strângător, cu postirea.
 
   Arătatu-te-ai întru ajutor săracilor şi ispitit întru milă, şi risipind avuţiile cele nerisipite ale inimii tale, ai cules dreptate stătătoare, Marcele.
 
 
   Cu tăria sufletului întrarmându-te gânditorule de Dumnezeu, împotriva vrăjmaşilor celor înţelegători, taberele lor ai tăiat întru putere, şi te-ai încununat cu biruinţă Marcele.
 
   Din tine S-a arătat fără de tată, Domnul, Cel fără Maică, mai-nainte de veci. Se zideşte mai presus de fire, şi dăruieşte celor din Adam renaştere de îndumnezeire, Fecioară neispitită de nuntă.
 
 
   Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud pe Tine adevărat, şi să fac voia Ta; că nu este Sfânt afară de Tine Iubitorule de oameni.
 
 
   Celui ce S-a născut astăzi din Fecioară, ca unui Făcător şi Împărat, se aduc acum junghieri bineprimite oastea pruncilor jertfită, înaintea lui Hristos prin credinţă.
 
 
   Cu cărbunele curăţindu-ţi mai-nainte sufletul, ţi-ai întărit trupul spre puterea nepătimirii, Părintele nostru Marcele. Pentru aceea te-ai arătat locaş dumnezeiesc, gonind bolile şi luminând pe cei ce cu credinţă se apropie către tine şi te laudă.
 
 
   Spăimântatu-s-a împăratul Irod cel cumplit înţelegând şi căutând pe Cel ce S-a născut pe pământ, pe Împăratul cel nou, Hristos; şi fiind cuprins de frică şi de multă temere, trimite oaste cu mânie, să ucidă pruncii în Vitleem, ispitindu-se să ucidă împreună cu ei pe Ziditorul, Care a sărăcit pentru milostivire. Că a venit din pântecele Fecioarei, vrând să mântuiască neamul nostru.
 
 
   Acum s-a plinit proorocia Ieremiei, care a vestit mai-nainte săvârşirea pruncilor în Rama.
 
   Acum vă veseliţi în Rai, Sfinţi Prunci, arătându-vă sfârşitul prin sânge pentru Hristos.
 
 
   Maică fără prihană binecuvântată Curată Fecioară, pe cei ce te laudă păzeşte-i de toată nevoia.
 
 
   Întărindu-ţi picioarele sufletului tău pe piatra bunătăţilor, ai împiedecat paşii patimilor Părinte şi ai ajuns la calea păcii.
 
 
   Oile cele cuvântătoare ale turmei tale, ca un izvor cu patru râuri din Eden, şi ca o gârlă au străbătut, adăpând toată lumea, Preafericite.
 
   Zămislind în pântece pe dumnezeiescul Cuvânt, ai născut cu trup pe Cel veşnic, mai presus de cuvânt, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceea ca pe o Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
 
 
   Născându-Se cu trup în Vitleem, Ziditorul şi Împăratul veacurilor, a încununat astăzi pătimirile pruncilor cu cununi.
 
   Credinţa pruncilor astăzi a încetat nedumnezeirea cea veche a lui Irod, şi turma lui Hristos o a luminat.
 
 
   Arătându-te mai cinstită decât Heruvimii, Fecioară prealăudată, roagă-te Fiului tău, să mântuiască sufletele celor ce te laudă pe tine.
 
 
   Cei ce pătimesc în noianul bolilor celor nevindecate avându-te pe tine liman fără valuri Marcele, scapă de furtună şi se adăpostesc spre sănătate liniştită, cu credinţă.
 
 
   Izvorât-ai untdelemn săracilor Cuvioase, şi candela sufletului tău păzindu-o neadormită prin focul Duhului, ai ajuns la lumina şi la viaţa cea de sus.
 
   Cu raza rugăciunii tale Născătoare de Dumnezeu, Curată, luminează întunecarea sufletului meu, ca ceea ce singură ai răsărit pe luminătorul Domnul, şi Soarele slavei Hristos.
 
 
   Lipsindu-se de la sânii cei de maică Sfinţii Prunci, s-au alcătuit cu Hristos, şi au luat cununi nestricăcioase.
 
   Veseliţi-vă popoarelor duhovniceşte, că s-a adunat ceată de prunci, nu cu lapte hrănită, ci cu credinţa lucrată.
 
 
   Ceea ce singură prin cuvânt ai născut pe Cuvântul cu trup, rugămu-ne, izbăveşte de cursele vrăjmaşului sufletele noastre.
 
 
   Ca un pom bine înflorit, te-ai sădit în mijlocul Bisericii, Cuvioase, prin postire, şi prin dogme ai odrăslit roduri, prin care se ard până la cenuşă neghinele lui Arie.
 
 
   Lăudând pomenirea ta după vrednicie, cinstim mormântul tău; moaştelor ne închinăm, şi ţărâna o cinstim cu credinţă, prin care cerem vindecare bolilor Marcele.
 
   Dumnezeiescul tău Fiu, Preasfântă, a tăiat blestemul care a odrăslit în Rai, şi deschizând oamenilor cărarea lemnului vieţii, le-a izvorât binecuvântarea.
 
 
   Adâncul păcatelor, şi viforul greşelilor mă tulbură, şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă; ci tinde-mi şi mie mâna Ta cea tare ca lui Petru, o Îndreptătorule ! şi mă mântuieşte.
 
 
   Steaua pe magi i-a trimis la Cel ce S-a născut; şi Irod nedreaptă oaste a trimis cumplit, gândind să ucidă pe Cel ce S-a culcat în iesle ca un Prunc.
 
 
   În Vitleem la Împăratul Cel ce S-a născut, magii de la răsărituri cu daruri au venit, povăţuiţi fiind prin stea din înălţime; dar Irod s-a tulburat, şi a secerat pe prunci ca nişte grâu, temându-se că stăpânia lui va cădea curând.
 
 
   Ca un soare al dreptăţii ne-ai strălucit nouă, celor din întunericul vieţii; şi născându-Te Mântuitorule în Vitleem ca un Om, ai arătat lumii stele noi, pe cei ce au strălucit cu raza luminii celei negrăite; că Sfinţii Prunci strălucesc morţi ca şi cum ar fi vii. Pe care cu dragoste lăudându-i cu cântări îi mărim, cinstind dumnezeiască pomenirea lor, şi pe Hristos rugând, ca pe Cel ce mântuieşte pe cei ce-i cântă cu credinţă.
 
 
Stih : Prin sabie a omorât pe ai maicilor prunci,
Vrăjmaşul Pruncului celui făcător de prunci.
În a douăzeci şi noua zi se tăiau,
Pruncii cei ce plângeau.
 
   Poruncind Irod regele Iudeilor magilor, ca să se întoarcă să-i spună pentru Împăratul ce s-a născut, pe care îl însemnă steaua căreia ei au urmat, ca să se închine şi el cu dânşii, şi zicându-le lor îngerul, să nu se întoarcă pe la Irod, şi să meargă pe altă cale în ţara lor; şi făcând ei aşa, văzu Irod că fu amăgit de dânşii, şi se mânia foarte, şi socotind foarte cu amănuntul vremea stelei ce s-a ivit, și trimiţând ostaşi, a omorât pe toţi pruncii Vitleemului, şi de primprejurul lui, de la doi ani şi mai mici, socotind în gândul său, că de va ucide pe toţi pruncii, fără de greșeală va pieri şi acela ce va să împărătească. Dar în zadar s-a trudit nebunul şi nepriceputul, necunoscând că om nu poate să oprească sfatul lui Dumnezeu. Ci acelora se făcu pricină a moşteni Împărăţia Cerurilor, iar lui îşi făcu pricină a moşteni munca de veci.
 
    Tot în această zi, pomenirea tuturor creştinilor fraţilor noştri, cei ce s-au săvârşit de foame şi de sete şi de sabie şi de frig. Şi se face soborul lor în Halcopratia la Biserica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, unde este sfânta raclă.
 
Stih : Tu Mântuitorule a se mântui toţi oamenii voind,
Spre aceasta chipuri preaînţelepte eşti meşteşugind.
 
    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Marcel, egumenul mânăstirii neadormiţilor.
 
Stih : Spre nedormire toată vremea vieţii tale dând,
Marcele dormi puţin acum în mormânt.
 
   Acest preacuvios Părintele nostru Marcel, era din cetatea Apamia, care se afla în a doua Sirie, din neam slăvit şi luminat. Care petrecu toată învăţătura filozofiei, și ca o nimica socotindu-o, îşi lăsă moşia, şi se duse la Efes, şi primindu-se acolo de nişte creştini evlavioşi; şi intrând într-o mânăstire, şi petrecând bine spre nevoinţă, se duse de află pe Sfântul Alexandru la mănăstirea neadormiţilor, aflând de cea dumnezeiască şi înaltă lui petrecere. Deci petrecând la cea mânăstire, şi întrecând pe toţi cu cea din toate zilele procopseală, ce făcea spre fapta bună, după ce a răposat Alexandru şi Iacov, ce urmă aceluia ce fusese egumen, luă acesta păstoria mânăstirii, arătând şi cu Darul lui Hristos multă putere de minuni, adormi întru acea mânăstire, şi se odihni în Domnul.
 
    Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Tadeu mărturisitorul.
 
Stih : Şi Tadeu tare împotriva înşelăciunii a stătut
Ca cel ce mare mărturisitor s-a văzut.
 
   Acest dintru sfinţi Părintele nostru Tadeu, s-a făcut mai întâi slugă Cuviosului Teodor, care cu împărătească putere a luat mânăstirea Studiţilor, şi o a făcut pe ea chinovie. Iar mai pe urmă s-a slobozit din robie; apoi tunzându-şi perii capului său întru aceeaşi mânăstire a Studiţilor, s-a făcut monah, şi având petrecere plăcută lui Dumnezeu, a fost iubit de toţi. Acesta se zăbovea în posturi şi în multe privegheri. Avea înfrânarea limbii sale, avea luarea aminte la dumnezeieştile cuvinte, se culca pe pământ. Era foarte ascultător, şi cu mare sărăcie, căci nimic alt avea fericitul decât hainele ce purta. Şi fiindcă atunci după slobozirea lui Dumnezeu, împărățea rău credincioşii luptătorii de icoane împăraţi : Mihail zis Travrul, şi fiul său Teofil; pentru aceasta toţi pravoslavnicii episcopi şi egumeni ai mânăstirilor, unii erau închişi prin închisori, iar alţii prin izgoniri. Deci unul dintre aceștia era şi marele nevoitor Teodor, stăpânul şi egumenul Cuviosului acestuia Tadeu. Deci odată s-a dus împreună cu Sfântul Teodor, şi Cuviosul acesta la palatul împărătesc; şi fiindcă s-a aprins de dumnezeiască râvnă, a mustrat pe rău credinciosul împărat, înaintea boierilor singlitului. Iar împăratul a poruncit, ca sfânta Icoana Mântuitorului să fie adusă acolo, şi să o pună pe pământ; iar Cuviosul să fie ţinut tare de bărbaţi vârtoşi, şi să fie pus peste sfânta Icoană. Şi aşa stând acolo nemişcat să o calce şi fără să voiască. Deci aceasta făcându-se, vezi, a zis tiranul către Cuviosul : Vezi cum ai călcat în picioare icoana Hristosului tău; deci pleacă-te la cuvintele mele. Atuncea cel întru adevăr luminat cu sufletul, a răspuns către el : Eu, prea rău credinciosule tirane şi plinule de toată necurăţia, n-am făcut aceasta din voinţa mea, să nu fie, căci aceasta a stătut aflare a vicleniei tale, şi nedreptei judecăţi. Iar eu mai ales mă închin sfintei Icoane a Hristosului şi Dumnezeului meu, şi o sărut pe ea, şi pentru ea aleg să mor cu osârdie. Din cuvintele acestea mult s-a ruşinat spurcatul tiran, şi mai ales că s-a ocărât de un prost, şi scit cu neamul. Deci a poruncit să se arunce Cuviosul pe pământ înaintea sa, şi să fie bătut fără milostivire, şi atâta de tare a bătut pe fericitul cu toiege groase, încât toţi gândeau că a murit; pentru care I-a şi târât pe el afară. Apoi legându-l de picioare, îl trăgeau ca pe un stârv şi necurat prin tot târgul, şi aruncându-l pe el lângă zidul cetăţii, spre partea ce era fântână cu apă, s-au întors şi s-au spălat, ca şi când ar fi apucat lucru necurat. Iar fericitul Tadeu, toate cele mai sus, bărbăteşte şi cu mulțumire suferindu-le, a mai trăit trei zile, şi după aceasta s-a mutat către Domnul.
 
    Tot în această zi, înnoirea Bisericii Sfinţilor patruzeci de Mucenici aproape, de Halcutetrapil.
 
    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Veniamin cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Cu cei ce în bătrâneţe bune viaţa şi-au lăsat
Şi pe bunul Veniamin să-l împreunăm arătat.
 
    Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Atinodor, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Lui Antinodor de la mine cuvântul este dăruire,
Căci dumnezeiescului bărbat şi mort i se cuvine cuvântare.
 
    Tot în această zi, Cuviosul Gheorghe episcopul Nicomidiei, făcătorul oarecărora cântări, canoane şi tropare, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Prăznuitorul lucrurilor celor mai presus de minte.
Gheorghe dănţuieşte acum, împreună cu îngerii, Cuvinte.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin,
 
   Cela ce pe pământ ai minunat cu Darul pe Sfinţii Tăi, Prunci, binecuvântat eşti în veci Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Cela ce ai arătat pe prunci tari biruitori tiraniei vrăjmaşului, binecuvântat eşti în veci Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Cela ce Te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, şi întru dânsa ai zidit din nou pe Adam, binecuvântat eşti în veci Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Fulgeră luminat ca soarele pomenirea ta, luminând pe toţi cei ce strigă : Binecuvântat cela ce singur eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Călugărilor eşti întărire şi pildă, credincioşilor podoabă Cuvioase, celor ce strigă : Binecuvântat ești, Cel ce singur eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
   Bucură-te limanul pocăinţei cel neînviforat, la care năzuind Născătoare de Dumnezeu, strigăm : Binecuvântat ești, Cel ce singur eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
 
 
   Pe Cela ce a încununat din Cer pe prunci şi pe Irod l-a umplut de ruşine, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
   Pe Cel ce a rupt semeţia lui Irod şi a mântuit mulţimea pruncilor, lăudaţi-L preoţi, popoarelor preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
 
 
   Ca pe ceea ce este scaun preacinstit şi prea înălţat, al Celui Preaînalt, să o lăudăm popoarelor, pe ceea ce singură după naştere este Maică şi Fecioară.
 
 
   Ca o lumină neadormită a postirii, să se laude Cuviosul Marcel, ca un păzitor curăţiei şi temelia rugăciunii; şi ca un stâlp al smereniei prin care întărindu-ne toţi strigăm : Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
 
 
   Să salte astăzi păstorii cei mai mari ai sihaștrilor, să bată din mâini cu bucurie cetele călugărilor, să se veselească cetele cinstitei Biserici, întru pomenirea lui Marcel, şi să strige : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
 
   Fecioara a născut pe Cela ce L-a spus mai-nainte Isaia; toiagul lui Iessei a odrăslit fără sămânţă, năstrapa a încăput pe Cela ce a dat mana; că pe tine preacinstită pruncă neispitită de bărbat, însemnându-te mai înainte Proorocii, te laudă ca pe o Curată Maică a lui Dumnezeu.
 
 
   De Care se spăimântează îngerii şi toate oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L tineri, bine-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Cu gând de bunăvoie făcându-Te Prunc, Hristoase Dumnezeule, ai dăruit putere bărbătească pruncilor, ca să surpe semeţiile vrăjmașilor.
 
   De toată veselia s-a umplut Efrata, şi Rahela dănţuieşte cu credinţă, aducând lui Dumnezeu jertfă pe prunci, ca şi Avraam.
 
 
   Binecuvântă-mu-Te pe Tine, Dumnezeul lui Israil, Care Te-ai arătat lumii din Fecioară, şi ai înălţat cornul nostru.
 
 
   Având noian de milostivire Marcele, ai mântuit pe ucenicii tăi, care pătimeau în viforul patimilor, şi i-ai adăpostit la linişte cu rugăciunile tale.
 
 
   Dănţuieşte oastea celor fără de trup şi neamul omenesc, de Dumnezeu insuflate, întru pomenirea ta, povestind mulţimea bunătăţilor tale şi minunile cele înfricoşate.
 
   Cu naşterea ta Fecioară ne-am îndumnezeit credincioşii, că porţi ca pe un prunc şi alăptezi pe Dumnezeu hrănitorul tuturor, pe Cel de o slavă cu Tatăl, o minune străină !
 
 
   Pe Cel ce a arătat dătătorului de lege, în munte şi în foc, şi în rug, naşterea pururea Fecioarei, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări fără tăcere să Îl slăvim.
 
 
   Fiind Irod vrăjmaş lui Dumnezeu, trimiţând ticălosul, a secerat holda cea verde a pruncilor necoaptă; iar pe Domnul, Care S-a născut, neputând să-L omoare, se umple de toată ruşinea.
 
 
   Vitleeme nu te întrista, ci te veseleşte pentru omorârea Sfinţilor Prunci, că s-au adus Stăpânului Hristos jertfă desăvârşită; că junghiindu-se pentru El, împreună cu Dânsul împărățesc.
 
   Săltările trupului prin toată postirea le-ai adormit, purtătorule de Dumnezeu; şi ai rânduit la mânăstirea ta să se săvârşească slavoslovie cu neîncetată priveghere în toată noaptea Marcele, spre lauda lui Hristos, Părinte.
 
   Pe pământ pace şi întru oameni bunăvoire, s-a făcut Născătoare de Dumnezeu. Îngerii dănţuind strigă întru cele din înălţime : Slavă Ție, Celui ce nespus Te-ai născut, în Vitleem din Fecioară.
 
 
   Vai de orbirea lui Irod ! Că revoltându-se împotriva lui Dumnezeu, Care S-a făcut Prunc cu trup, îşi varsă mânia asupra pruncilor Vitleemului, şi pe toţi îi dă sabiei omorâtorilor, socotind să lipsească de viaţă pe pricinuitorul vieţii lor, cu sângele junghierii, pierzătorul cel cumplit al neamului firii. De două ori.
 
   Magii de la Persia ajungând la Ierusalim, au tulburat pe Irod şi nebunindu-se ticălosul, a junghiat pe prunci, şi ca nişte struguri s-au adus lui Hristos, măcar că s-au smuls de la sânii maicilor, tinerii Mucenici care au spăimântat pe Irod. Pentru aceea rugaţi-vă lui Hristos cu credinţă, să ne izbăvim noi.
 
   Rahela îşi plânge pruncii, şi în Rama se aude mare glas, Irod se nebuneşte şi se tulbură cel fără Dumnezeu, Ioan fuge în munţi, piatra primeşte pe maică împreună cu fiul şi Zaharia se omoară în Biserică, iar Hristos fuge, lăsând pustii locaşurile evreieşti.
 
   Irod cel fărădelege văzând steaua cea în toată lumea minunată, se tulbură, şi răpeşte pruncii sugători din braţele maicilor lor. Iar Elisabeta luând pe Ioan, se ruga pietrei zicând : Primeşte maică cu prunc ! Muntele a primit pe Mergătorul înainte, iar ieslea păzea Comoara, care o vestise steaua; magii se închinau, Doamne slavă Ție.
 
   La Vitleem împreună au alergat păstorii, vestind pe Păstorul cel adevărat, Care şade pe Heruvimi şi S-a culcat în iesle, chip de prunc pentru noi luând; Doamne slavă Ție.
 
 
   La Naşterea Ta cea preacurată Hristoase Dumnezeule, s-au făcut întâi pruncii jertfă; iar Irod vrând să Te prindă pe Tine, Cel nepipăit de mână, n-a cunoscut că aduce Ție ceată de Mucenici. Pentru aceea Te rugăm, pe Tine care Te-ai făcut Om, să mântuieşti sufletele noastre.
 
 
   La urechile Domnului Savaot a intrat junghierea voastră cinstiţilor prunci, că pentru Dânsul v-aţi vărsat sângele, şi în sânurile lui Avraam vă odihniţi; şi răutatea lui Irod în veac o aţi lepădat, cu puterea lui Hristos, Celui ce S-a născut.
 
 
   Urâtă a fost uciderea de prunci a lui Irod, pentru vărsarea de sângiuri ce a făcut, și cinstită este junghierea pruncilor, ca unii ce au fost de o vârstă cu Hristos, jertfindu-se mai-nainte, şi pătimind mai-naintea junghierii celei noi; nu plânge Rahela pe prunci, aducându-ţi aminte de sânurile lui Avraam, unde este locaşul tuturor, celor ce se veselesc.
 
   Cuvioase Părinte, n-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul şi trupul de patimi ţi-ai slobozit, şi pe tine însuţi te-ai gătit lăcaş Duhului; că venind Hristos cu Tatăl, sălăşluire întru tine a făcut, şi Treimii Celei de o Fiinţă slugă făcându-te propovăduitorule de lucruri mari Marcele. Roagă-te pentru sufletele noastre.
 
   Magii împăraţii perşilor, cunoscând arătat pe Împăratul Ceresc, Cel ce S-a născut pe pământ, povăţuiţi fiind de stea luminată, au ajuns în Vitleem, daruri alese aducând : aur, tămâie şi smirnă, şi căzând s-au închinat, că au văzut în peşteră Prunc culcat, pe Cel fără de ani.
 
 
    Fericirile praznicului, Cântarea a 7-a, pe 4, şi ale Pruncilor, Cântarea a 6-a, pe 4. Apostol către Evrei : Fraţilor, cela ce sfinţeşte, şi cei ce se sfinţesc, dintru unul sunt toţi... Evanghelia de la Matei : Iar după ce s-au dus magii... CHINONICUL : Bucurați-vă drepţilor întru Domnul...
 



   Cu razele fecioriei fiind luminată preaslăvită, cu luptele muceniciei, ai strălucit; că nesupunându-te a te închina soarelui, ai suferit nedreaptă junghiere, şi roşită fiind cu sângele tău, ai stătut înaintea lui Dumnezeu şi Stăpânului, purtând cunună Anisia; fiind strălucită cu luminările cele ce se trimit de acolo.
 
   Arătând dragostea cea din inimă, udai pământul cu lacrimi de umilinţă, slăvită Anisia, şi cu părul capului ştergeai cele de sub picioarele lui Hristos, socotindu-L ca şi cum ar fi de faţă, văzând mai-nainte pe Acela de care ai dorit, şi cu gândul atingându-te de picioare, cu vederea dumnezeiască, ţi-ai luminat sufletul.
 
   Şi averea risipindu-o şi pe săraci îndestulându-i, te-ai logodit Preacuratului tău Mire nestricată, şi ca o zestre ai adus lui pâraie de sângiuri preaslăvită, şi râvnirea patimii care a răbdat însuşi Cel Preaînalt; Care te-a sălăşluit în dumnezeiasca cămară, pe tine pururea pomenită Anisia, ca pe o purtătoare de nevoinţă şi Muceniță.
 
 
   Ceea ce te-ai unit cu cetele îngerilor, când te-a aprins dorul cel dumnezeiesc, şi te-a plecat a zbura mai presus de cele văzute, prin nepătimire şi curăţire, atunci ai vânat pe bărbatul tău cu cuvinte plecătoare spre Dumnezeu, ca să se lepede de tulburarea vieţii cea nestatornică şi pieritoare; drept aceea dimpreună cu el ai aflat viața cea veşnică şi desfătarea, Melania; rugându-te Stăpânului, să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Ceea ce ai poftit viaţa îngerilor, când ai defăimat dezmierdarea cea îndulcitoare, petrecând întru postire, în priveghere, în zăcere pe pământ şi în curăţie atunci te-ai făcut vas preacurat al Dumnezeiescului Duh, împodobit de la El cu daruri luminate, preaînţeleaptă. Drept aceea ai tras mulţimea către râvna cea dumnezeiască şi o ai adus Melania Stăpânului şi Mântuitorului sufletelor noastre.
 
   Ceea ce eşti înfrumuseţată cu podoabele bunătăţilor, când ai plinit cuvântul cel de mântuire, risipind ai dat mulţimea aurului tău săracilor şi lipsiţilor; atunci ai luat bogăţia cea cerească, îmbogăţindu-te cu dreptatea în veac, cu nestricăciunea şi cu mântuirea, preacinstită. Pentru aceea cinstim adormirea ta, şi cu dragoste te rugăm : Roagă-te Ziditorului, să se mântuiască sufletele noastre.
 
   Să se bucure cerurile şi pământul să se veselească, că astăzi cu adevărat s-a făcut o adunare îngerilor şi oamenilor; o minune ! Cel nevăzut se vede, Cel neîncăput Se încape, Cel fără început se începe Fiul lui Dumnezeu Se face Fiu omului, Fecioară neispitită de bărbat se vede Maică lui Dumnezeu şi Maica după naştere se află Fecioară. Cuvântul Tatălui cel ce S-a întrupat, este culcat în iesle, şi păstorii binevestitori se fac părtaşi tainei, magii de la răsărit au adus daruri, şi povăţuiţi de stea, s-au închinat Mântuitorului, Celui ce S-a născut. Cu care şi noi dimpreună iubitori de praznic, deschizând cu râvnă comorile inimii, să aducem fapte bune, credinţă, nădejde, dragoste, ca aurul, ca tămâia şi ca smirna, strigând Către Dânsul glasul celor fără de trupuri : Slavă lui Dumnezeu, Celui dintru înălţime şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire; Celui ce a venit să mântuiască neamul omenesc din stricăciune.
 
 
   Magii împăraţii răsăritului au adus daruri, închinându-se Celui ce a strălucit din Fecioară Împărăteasă, Dumnezeul tuturor şi Ziditorului, Împărat adevărat; către Care spăimântându-se, zicea cea cu totul fără prihană : Spuneţi-mi voi, cei ce vă închinaţi focului şi soarelui, şi umblaţi întru întuneric, cum aţi cunoscut că a luat trup, Cel ce luminează toate mai presus de pricepere ? Şi Se naşte în peşteră pe pământ, şi pentru milostivire dă lumii mare milă ?
 
 
   Răspuns-au filozofii către Curata : Noi urmând cuvintelor lui Valaam, păzeam să vină răsăritul unei stele luminoase şi curată; şi deci văzându-o arătată de curând neobişnuită îndreptându-ne de ea, nu ne-am lenevit a face călătoria. Dar cine este Acesta; pe Care Îl ţii în braţele tale ca pe un prunc ? Cum te-ai învrednicit să slujeşti la o taină ca aceasta, cinstită preasfinţită ? Prin care lumea a aflat mare milă.
 
 
   Voi spune vouă, care mă întrebaţi cele mai presus de cuvânt şi de tot cugetul, a zis Fecioara către magi : Pe voi vă văd că aţi venit din porunca Pruncului meu. Noi şi minunate, precum vedeţi, sunt lucrurile; că Cel ce Se înţelege împreună cu Tatăl fără de ani de bunăvoie S-a îmbrăcat cu sărăcia mea, ca să îmbogăţească pe cei ce au sărăcit din neascultare, şi au pierdut petrecerea din rai, cea dumnezeiască. Însuşi Acesta este Cel ce dăruieşte mare milă.
 
   Văzând cea cu totul fără prihană pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci, Prunc întrupat dintr-însa ţinându-L pe mâini, sărutându-L adesea şi fiind plină de bucurie, grăia către El : Dumnezeule Preaînalte, Împărate cel nevăzut, cum Te văd pe Tine, şi nu pot înţelege taina sărăciei Tale celei fără măsură ? Cum Te încape înlăuntru o peşteră foarte mică, şi aceasta străină ? Născându-Te şi nestricându-mi fecioria, păzind pântecele, ca mai-nainte de naştere, şi dând lumii mare milă.
 
 
   Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anisia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
 
 

   Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Melania, duhul tău.
 
 
 
 
   Pe Înţelepciunea şi Mintea cea mai-nainte de veci, pe Fiul, Cel ce este de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, Care a voit în vremile cele mai de pe urmă a se naşte din Fecioară pentru noi ca să mântuiască lumea din suferinţa răutății vrăjmaşului, să-l lăudăm strigând : Slavă Naşterii Lui celei după trup, slavă bunei voinţe a Lui, slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi prin Naşterea Sa.
 
 
   Să se bucure Cerul, pământul să se veselească, că S-a născut pe pământ Mieluşelul lui Dumnezeu, mântuire dând lumii. Cuvântul, Cel ce este în Sânurile Tatălui, a ieşit din Fecioară fără sămânţă; de Care magii s-au minunat, văzându-L în Vitleem născut ca un Prunc; pe Care Îl slăvesc toate.
 
 
   Minune preaslăvită se vede astăzi; că Mântuitorul nostru vine astăzi în peşteră să Se nască trupeşte din Fecioară pentru noi. Magii cu daruri ca unui Împărat s-au închinat, păstorii cu îngerii L-au doxologit; cu care şi noi strigăm către Dânsul : Slavă Celui ce S-a făcut Om pentru noi.
 
 
   Trimite-mi lumină, mie celui ce laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Prealăudată, ceea ce stai înaintea Tatălui luminilor, gonind cu bucurie cu rugăciunile viforul greşelilor mele.
 
   Cu sihăstria ogorându-ţi arătura cea sufletească, lucrezi spicul muceniciei, păstrându-l în jitniţele Celui ce a suflat putere întru tine, fecioară Muceniță, vrednică de minune.
 
   Cu mâna ta cea bogată împărţind averea cea vremelnică, ai dobândit viaţă de bogăţie, care nicicum nu se strică, şi avuţie nepieritoare şi slavă cerească Muceniţă.
 
 
   Din tine cea neispitită de nuntă, astăzi Se naşte cu trup Făcătorul a toată lumea, asemenea ca noi, şi Se înfaşă în scutece, Cel ce a înfăşurat marea cu negură, Maică pururea Fecioară.
 
 
   Fiind înnegrit de negreala patimilor, luminându-mă, curăţeşte-mă Iubitorule de oameni, cu rugăciunile cele dătătoare de lumină ale Cuvioasei Melania, şi vrând să o laud, dăruieşte-mi mie cuvânt.
 
   Cu fierbințeală ai urmat Celui ce pentru tine a răbdat răstignirea cea de bunăvoie, purtând Preafericită pe umărul tău Crucea ta cu dragoste şi ai păzit îndreptările Lui.
 
   De dragostea părinţilor şi de dulceaţa trupului cu totul te-ai lepădat, îndrăgind numai frumuseţea cea nepieritoare a lui Hristos, de care doresc toţi a se împărtăşi Cuvântului, de Dumnezeu înţelepţită.
 
 
   Lepădând lanţul vieţuirii celei trupeşti, ai plecat pe soţul tău a purta pe grumazi jugul cel dumnezeiesc împreună cu tine, şi a umbla pe calea care duce la locaşurile cele fără materie.
 
   Cel bogat a sărăcit, îmbogăţindu-mă cu Dumnezeirea, pe mine care rău am sărăcit pentru neînfrânarea cea dintâi, şi Cel fără de început iată că a luat începere, născându-Se acum din Fecioară Curată.
 
 
   Iubindu-ţi Făcătorul frumusețea sufletului, te-a logodit pe tine luişi mireasă, frumoasă şi fără prihană Muceniţă.
 
   Iubind patima Celui fără de patimă, Care pentru noi S-a omorât cu moartea, cinstită Muceniţă mori cu moarte mucenicească.
 
   Ca o junghiere duhovnicească şi ca o jertfă curată desăvârşit s-a adus Ție, Dumnezeule ceea ce a iubit Crucea Ta.
 
 
   Loc te-ai făcut încăput Ziditorului, Celui neîncăput, încăpându-L pe El cu trup, ceea ce eşti plină de Dar, şi cu totul fără prihană.
 
 
   Depărtându-te de dorirea celor de jos, toată dorirea voinţei tale, cu bunăcredinţă, o ai tins numai către cele stătătoare şi veşnice, Mărită.
 
   Şi grăind şi tăcând, te-ai arătat învăţătoare celor neîntăriţi, pildă şi întărire sihaștrilor; pentru aceea te lăudăm pe tine, preamărită Melania.
 
 
   Cu necontenirea rugăciunilor ţi-ai îndreptat simţirile cu razele Duhului, şi cu totul te-ai făcut în chip de lumină, râvnind viaţa cea fără materie, fiind în trup, Melania.
 
   Cela ce îmbracă Cerul cu nori, de a Sa voie se înfaşă ca un prunc pe mâinile Fecioarei, vrând să mă răpească din mâna luptătorului.
 
 
   Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine înţelepciunea Tatălui cea ipostatică, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
 
 
   Luminându-ţi-se sufletul cu luminările Celui ce ne-a strălucit nouă din Fecioară, ai strălucit întru bunătăţi, ceea ce eşti pururea lăudată; că risipind avuţia ceea ce se strică în pământ, ai dobândit avuţia cea cerească, şi în sihăstrie ai strălucit luminat. Pentru aceea cu dragoste te cinstim pe tine, Melania.
 
 
   Fugind de cele veselitoare ale lumii, ai risipit bogăţiile de zeci de mii de aur, punându-le în mâinile săracilor cu bunăcredinţă, şi dumnezeieştile locuri înconjurând, tuturor toate ai fost, petrecând viaţă întocmai cu îngerii; tuturor împărţind untul-de-lemn al facerii de bine, ţi-ai luminat sufleteasca candelă şi intrând cu Hristos, te desfătezi întru dumnezeiasca cămară a Împărăţiei Lui. Pentru aceasta te cinstim cu dragoste Melania.
 
 
   Peste patimile trupului împărăţind, ai împărăţit prin suferințe făcătoare de viaţă, vopsindu-ţi din sângele tău prin buna-credinţă haină nestricată cinstită Anisia. Drept aceea te-ai arătat mireasă fără de prihană Împăratului tuturor. Scapă dar de necazuri, pe cei ce săvârşim cu credinţă sfântă pomenirea ta.
 
 
   Dumnezeieştile porunci săvârşind, cu dragoste risipind, ai împărţit mulţimea aurului la săraci, şi ridicând pe umeri Crucea ta Melania, ai mers împreună cu bărbatul tău cu credinţă, după Hristos Dumnezeul nostru Care S-a născut cu trup.
 
 
   Veniţi să vedem credincioşii unde S-a născut Hristos; să vedem drept aceea, unde merge steaua cu magii împăraţii de la răsărit; îngerii cântă neîncetat acolo; păstorii fluieră cântare vrednică : Slavă întru cei de sus zicând, Celui ce S-a născut astăzi în peşteră, din Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea în Vitleemul Iudeei.
 
 
   Urmând urmelor Tale celor purtătoare de viaţă, roaba Ta, Stăpâne Hristoase, se răneşte cu suliţa în coaste, şi de sabia care se învârteşte, trece nevătămată, lăudându-Te pe Tine, Stăpâne Hristoase.
 
   Strălucind cu razele muceniciei, şi încununându-te cu cununa nestricăciunii, stai bucurându-te înaintea lui Hristos Mirelui tău, Muceniță Anisia prealăudată.
 
   Cu împotrivirile cele mucenicești răsturnând, ai surpat pe cel ce a îndrăznit cu înșelăciune la călcâiul Evei cea dintâi, arătându-l neputincios, şi bucurându-te, strigai : Slavă puterii Tale, Doamne !
 
 
   Cela ce a zidit fiinţele cele fără materie, astăzi Se naşte cu trup ca un Om din tine Maica lui Dumnezeu, Căruia cântăm : Slavă puterii Tale, Doamne !
 
 
   Cu înfrânarea omorându-ţi poftele trupului, ai avut locuind întru tine însăși Viața tuturor, Preacinstită; către Care mutându-te de pe pământ, te-ai sălăşluit, îndulcindu-te de Împărăţia Cerurilor.
 
   Mulţimea aurului tău ai împărţit săracilor, şi l-ai pus în vistieriile care nici odinioară nu se învechesc, ci își păstrează starea prea deplin în veci.
 
 
   Averea milostivirii tale s-a făcut ca un râu, pururea pomenită, adăpând inimile săracilor, spălând întinăciunea mizeriei, şi pricinuindu-ţi în ceruri bogăţie nerisipită, care nu se deşartă.
 
   Supunându-mă pornirilor patimilor ca un necuvântător, fiind cuvântător m-am asemănat cu animalele. Ci tu ceea ce ai născut pe Cuvântul cel veşnic, nu mă trece pe mine care totdeauna pătimesc.
 
 
   Pe Tine Doamne ştiindu-Te Mucenița Ta izvor de mântuire, a băut paharul muceniciei cu inimă neîndoită.
 
   O mieluşea a lui Hristos ! O jertfă bine-primită de Dumnezeu, pentru Care ai pătimit ! Roagă-te să ne mântuim noi.
 
   Lumină mai luminată te-ai făcut apropiindu-te de lumina cea mare, şi luminezi pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină Anisia.
 
 
   Curgerea stricăciunii a încetat, că Fecioara a născut mai presus de fire pe Cel ce a scos din stricăciune firea oamenilor, cea stricată.
 
 
   Chipurile patimilor celor urâte până la sfârşit ştergându-le de la suflet, Curată, ai zugrăvit în el chipurile postirii, curăţia şi dragostea nefăţarnică.
 
   Ca o oglindă luminoasă fiind cinstită, ai primit feluri de daruri luminate ale Duhului lui Dumnezeu, Mărită, şi pe credincioşi i-ai luminat cu lumina vieţii tale.
 
 
   Cu postirea stingând pârjolul patimilor, ai aprins făclia sufletului, care te luminează în toată viaţa şi goneşte întunerecele dracilor.
 
 
   Fecioara a născut pe Dumnezeu Ernmanuil în peştera Vitleemului, pe Acela care a deschis Edenul, care-mi era închis dedemult pentru neoprirea mâncării, prin înşelăciunea şarpelui.
 
 
   Luând cuget bărbătesc în trup femeiesc, ai ieşit Muceniță către lupta vrăjmaşilor celor fără de trup, şi i-ai omorât cu sabia răbdării.
 
   Cu vărsarea sângelui ai uscat marea relei credinţe, iar Biserica lui Hristos o ai adăpat cinstită Anisia fecioară, lauda pătimitorilor.
 
   Neînecată şi neudată ai trecut furtuna nevoinţelor, ocârmuindu-te de mâna Celui ce toate le-a făcut cu cuvântul, şi ai ajuns fecioară la limanul mântuirii.
 
 
   Cel ce a zidit după chipul Său pe om, pentru multa milostivire îl zideşte din nou din tine Fecioară Maica lui Dumnezeu, îmbrăcându-Se cu el deplin.
 
 
   Cu scânteile dragostei tale celei fierbinți către Domnul, s-au ars toate săgeţile cele arzătoare ale păcatelor, şi răutatea dracilor s-a pierdut până în sfârşit.
 
 
   Gândul tău cu unirea cea către cel mai bun îndumnezeindu-se s-a despărţit de dragostea trupului cu voia Atotţiitorului; pentru aceea ai purtat toate ostenelile sihăstriei.
 
   Îndumnezeindu-mă, Domnul născându-Se din Fecioară, Se înfaşă dând dezlegare păcatelor mele, şi încape în peşteră Cel neîncăput în toate.
 
 
   Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strică către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
 
 
Stih : În coasta dreaptă de moarte împungând
Pe Anisia, odrasla coastei lui Adam fiind, 
Suliţa a împuns pe Anisia,
În coastă în ziua a treizecea.
 
   Aceasta a fost în zilele împăratului Maximian, din Tesalonic având părinţi credincioşi şi bogaţi, care săvârşindu-se, ea însăşi se află şi cu viaţa şi cu fapta plăcută lui Dumnezeu, care mergând la biserică după obicei, oarecarele ostaş închinător de idoli, o apucă de o trăgea la capişte, și silind-o ca să jertfească dracilor, ea mărturisi pe Hristos, Ostaşul acela pornindu-se cu mânie, (căci îl scuipase în obraz sfânta Muceniță), scoase sabia şi o înfipse în coastele ei, şi aşa fericita Muceniță îşi primi fericitul sfârşit.
 
    Întru aceasta zi pomenirea Curioasei Teodora celei din Cezareea.
 
Stih : De legătura, trupului Teodora s-a dezlegat,
De care mai-nainte a se dezlega a dorit.
 
   Această Cuvioasă s-a nevoit în mânăstirea sfintei Anna, ce se zice Righidion; şi era pe vremea împărăţiei lui Leon, tatăl lui Constantin Copronim, fiind de neam strălucit şi slăvit; având tată cu numele Teofil, patriciu cu dregătoria, iar Maica sa Teodora. Această Teodora întru mulţi ani tânguindu-și sterpiciunea sa, şi rugând pe Dumnezeu şi pe preacurata de Dumnezeu Născătoarea, ca să-i dăruiască fii, a auzit Dumnezeu rugăciunea ei şi i-a dat darul ce cerea prin mijlocirea sfintei şi cinstitei Anna, maicii Născătoarei, de Dumnezeu. Deci născându-se prunca şi ajungând la măsura vârstei, s-a adus la biserica sfintei Anna, şi a fost primită în mânăstire ca un dumnezeiesc dar, şi după ce cu blagocestie s-a rânduit de către stareţa, s-a învățat şi sfinţitele Scripturi, Iar cinstita tânără bine vieţuind, n-a suferit vicleanul diavol a se vedea de dânsa călcat, ci a îndemnat pe luptătorul de Dumnezeu Leon împăratul, sa o ia femeie lui Christofor fiului său, pe care îl proclamase Cezar. Şi cu silă şi tiranie, smulgându-o din mânăstire o a silit a merge la Constantinopol. Şi adusă fiind, s-a săvârşit cele pentru nunta şi cămara acesteia s-a gătit; şi scopul lui Leon acesta era. Iar Dumnezeu care oarecând a îngrozit pe egipteanul cel ce turbase împotriva Sarei, şi a biruit pe Tiridat, pentru Ripisimia, acesta, şi pe aceasta neîntinată, o păzește de împărtăşire şi de amestecare cu logodnicul. Căci nenădăjduit sciţii ostăşindu-se în părţile apusului, cu grăbire fu trimis mirele, ca să se împotrivească barbarilor, care şi la cea întâi lovire, a fost dat morţii. Atuncea luând deplin încredințare, nestricata mieluşea Teodora şi pe taină despre toţi cei din palat luând aur şi argint, mărgăritare şi haine scumpe, şi intrând în corabie, s-a întors la mânăstire bucurându-se şi mulţumind Dumnezeului a toate, iar după ce s-a vestit cea pentru ea, venind al doilea fiu al celui cu numele de fiară Leon, şi aflându-o tunsă şi cu haină zdrențuroasă îmbrăcată, pronia lui Dumnezeu ajutând-o a lăsat-o. Şi luând desăvârşit voie și libertate, atâta de mult şi-a omorât trupul, încât i se vedea şi încheieturile oaselor sale. Şi hrana ei era o uncie de pâine și aceasta îi era pe două sau trei zile, şi altceva nimic. Iar haină avea una, ce era de lână. Iar părul ei deasupra era acoperit cu o treanţă de lână, sub care erau aşternute pietre, şi aşa îşi săvârşea chinuitul ei somn. Adeseori însă şi nopţi întregi petrecea fără somn. Nu s-a îndestulat numai cu luptele acestea, ci și înfăşurându-şi trupul ei cu lanţuri de fier. Aşa nevoindu-se întru toate faptele bune, cu toată fapta şi cugetul, întru mulţi ani, s-a mutat către viaţa cea neîmbătrânită şi fericită.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului martir Fileter.
 
Stih : Fileter după legea nevoitorilor a pătimit,
Deşi din viață nu ca un nevoitor s-a pristăvit.
 
   Fiind odinioară împăratul Diocleţian la Nicomidia, în anii două sute opt zeci şi şase, i s-a făcut lui cunoscut de oarecari elini, pentru un creştin cu numele Fileter; iar împăratul a trimis îndată şi l-a adus înaintea sa, şi văzându-l pe el, s-a înspăimântat numai din singură vederea, căci era Sfântul mare cu trupul şi frumos. Iar perii capului şi a bărbiei sale erau luminaţi şi străluceau mai mult decât aurul; deci din spaima sa, Dumnezeu, şi nu om l-a numit pe el Diocleţian. Și a zis către dânsul : Spune nouă, de unde eşti, cum îţi este numele, şi care-i meşteşugul tău ? Iar Sfântul a răspuns : În cetatea aceasta a Nicomidiei sunt născut şi crescut, şi sunt fiu de eparh, sunt şi creştin cu credinţa; iar numele îmi este Fileter. Atuncea împăratul chemând pe Sfântul pe nume, îl măgulea căutând să-l despartă de credinţa lui Hristos; şi încă a început să şi vorbească cuvinte hulitoare împotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Iar Sfântul auzindu-le, îndată şi-a ridicat ochii săi spre Cer, şi a zis : îngrădească-se gura aceea care vorbeşte hule împotriva Hristosului meu și o minune ! îndată cu cuvântul, s-a făcut un atât de înfricoşat tunet şi cutremur, încât împăratul cu toţi cei ce erau împreună cu el s-au înspăimântat. Apoi după porunca tiranului, s-a aprins un cuptor cu foc, şi întru acela a fost aruncat nevoitorul lui Hristos; întru care făcând rugăciune Sfântul, a împrăştiat focul cuptorului, şi cu totul l-a stins, din care cuptor a ieşit nevătămat. Această minune văzându-o împăratul, s-a cucerit de Sfântul, de frumuseţea lui, şi de strălucirea neamului său iar mai mult de minunea mai sus zisă. Deci I-a lăsat să trăiască slobod unde va vrea. Iar când împreună cu Diocleţian au împărăţit ginerele său Maximian, în anii două sute optzeci şi opt, a fost pârât Sfântul către el. Şi din poruncă aducându-se înaintea lui, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu adevărat, şi făcător a toate. Deci mai întâi a fost bătut cu toiege atât de tare, încât ostaşii cei ce-l băteau, au obosit şi au căzut pe pământ morţi pe jumătate. Iar mărturisitorul adevărului, întărit fiind de Hristos, atât de vitejeşte sta, încât se părea că pătimește în trup străin şi nu al său. După aceea spânzurându-l din poruncă, a fost sfâşiat atât de tare, încât muncitorii ce-l sfâșiau au obosit şi au căzut pe pământ. După acestea a fost dat fiarelor spre mâncare, iar fiarele o minune ! se tăvăleau la picioarele sale ca nişte oi blânde. Apoi a fost adus la capişte ca să se închine idolilor, dar el prin rugăciunea sa i-a zdrobit pe ei. În sfârşit a hotărât împăratul ca să-i taie capul, şi îndată s-a uscat mâna gealatului ce era să-i taie capul. Deci luând alt gealat sabia, şi ridicându-o ca să-l lovească, asemenea a pătimit şi acela. Deci a fost aruncat Sfântul la închisoare şi iarăşi de acolo s-a adus spre cercetare. Şi fiindcă Sfântul a arătat vederat că cu cercarea muncilor niciodată nu se va lepăda de Hristos, pentru aceasta a fost legat cu lanţuri şi a fost surghiunit la Priconison (care acum se numeşte Marmara). Deci purtându-se, cu lanţurile făcea pe cale nu puţine minuni : izgonind draci, leproşi curățind, tot felul de boli vindecând, idolii cu singur cuvântul surpându-i şi în ţărână şi apă prefăcându-i. Apoi ducându-se la Niceea legat, îndată ce numai s-a atins de o vestita capişte idolească, au căzut toţi idolii pe pământ şi s-au zdrobit. Deci prin asemenea minuni mulţi au crezut în Hristos, împreună cu care era şi comitul cetăţii şi şase ostaşi ai săi Deci dar ajungând Sfântul la părţile Sigrianei, care se află la Midia, multe minuni a făcut şi acolo. Iar cei ce se aflau acolo, au înştiinţat pe Sfântul că, acolo lângă ei se află un om creştin, Evviot cu numele, care a suferit adică feluri de pedepse şi de munci, de la boierul pentru credinţa lui Hristos, însă a fost păzit nevătămat şi nebiruit ca un diamant şi a făcut înfricoșate şi mari minuni. Deci acestea auzindu-le Sfântul Fileter, a voit să vadă pe Evviot, pentru aceasta îngerul Domnului, a mers la Evviot, şi-a zis lui : Ieşi puţin din chilia ta, şi du-te la cutare loc, ca să întâmpini pe Sfântul Fileter cel împreună cu tine Mucenic. Deci Evviot a ieşit din chilia sa, şi se pogorî de pe muntele Sigrianiei. Iar Sfântul Fileter, povăţuit fiind de un om de loc calea ce mergea la chilia Sfântului Evviot, se suia pe acelaşi munte al Sigrianiei împreună cu comitul ce crezuse şi cu cei şase ostaşi ai săi. Deci suindu-se puţin, a văzut pe fericitul Evviot că se pogora către el. Pentru aceea heritisindu-se unul pe altul şi de bucurie multă umplându-se, s-au suit toţi împreună la chilia Sfântului Evviot, şi acolo ei zăbovindu-se şapte zile, a adormit fericitul Fileter somnul cel dulce şi dorit şi s-a mutat către doritul său Hristos, dându-şi sufletul său în mâinile lui, pe care la îngropat Sfântul Evviot la chilia sa. Asemenea şi comitul şi cei şase ostaşi ai săi, au adormit şi aceştia după unsprezece zile a mergerii lor acolo, şi s-au îngropat şi aceştia lângă mormântul Sfântului Fileter, iar cele pentru Sfântul Evviot, s-au scris mai-nainte în optsprezece zile ale acestei luni.
 
    Tot în această zi, Sfinţii cei ce prin Sfântul Fileter au crezut în Hristos, comitul şi cu dânsul şase ostaşi cu pace s-au săvârşit.
 
Stih : Pe calea ce le-a stătut înainte spre bun sfârşit.
Cei şapte pe aceasta în ceruri au sosit.
 
    Tot în această zi, Preacuviosul Leon arhimandritul, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Hristoase, Leon din viaţa aceasta curgătoare mutându-se,
Te vedea pe tine pui de leu din Iuda, bucurându-se.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
 
   Casa cea de gând Muceniță, fiind întărită pe mărturisirea lui Hristos, pornindu-se pâraiele muceniciei, nicicum nu o au mişcat, ci strigai : Dumnezeule bine eşti cuvântat !
 
   Ştiind pe Soarele dreptăţii, Muceniţă, nu ai vrut să jertfeşti soarelui după porunca răului credincios tiran; ci cântai : Dumnezeul nostru bine eşti cuvântat.
 
   Din sfinţite sângiurile tale vopsindu-ţi ţie haină mohorâtă, ți s-a încununat capul cu cunună de biruinţă Muceniţă; şi acum stai înaintea lui Dumnezeu, Împăratul cel nemuritor, veselindu-te.
 
 
   Cela ce înfăşoară Cerul cu nori, şi pământul cu negură, născându-Se din pântecele tău cu scutece Se înfaşă şi Se culcă în iesle, Maică a lui Dumnezeu fără prihană, mântuind din supărarea greşelilor pe cei ce te ştiu pe tine Născătoare de Dumnezeu.
 
   Dimpreună cu bărbatul tău purtând jugul lui Hristos, purtătoare de Dumnezeu v-aţi ogorât sufletele cu plugul rugăciunilor voastre, şi arătura bunătăţilor lucrându-o, vă îndulciţi de mărirea cea de sus în veci.
 
   Ca măslinul sădindu-te în casa lui Dumnezeu, după cum zice psalmistul, cu untul-de-lemn al ostenelilor tale, ungi tăinuit inimile şi feţele celor ce cu credinţă laudă suferinţele tale, Cuvioasă.
 
 
   Cu roua postirii stingând cuptorul patimilor, a izvorât cu ploaia rugăciunilor tale noianuri de vindecări, care îneacă supărarea patimilor, ale celor ce te cinstesc pe tine Melania.
 
   Lână te-a numit David, Preacurată, ca una ce ai primit Ploaia cea cerească, Care usucă pâraiele nelegiuirii, şi adapă cugetele credincioşilor cele înțelenite în păcate.
 
 
   Săracilor şi văduvelor, lipsiţilor şi tuturor celor ce au trebuinţă, ai împărţit averea, iubind poruncile cele nestrămutate ale Atotţiitorului, şi căutând să afli cinstitul pahar al muceniciei, bându-l ai încetat a mai dori cinstită fecioară.
 
   Ca o zestre ai adus lui Hristos postirea, lacrimile, omorârea patimilor, vărsarea sângelui, şi împungerea coastei. Pentru aceea şi El ţi-a dat cunună care nu se învecheşte, şi cămara ce nu se strică, şi mărire nemuritoare.
 
   Dimpreună cu îngerii locuieşti în lumină, cu cetele fecioarelor şi cu adunările mucenicilor împreună prăznuiești, văzând faţa Mirelui tău, şi împărtășindu-te de mărirea cea luminată, strigi bucurându-te : Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
 
 
   Iată acum a lipsit domn şi povăţuitor din neamul Iudei; că tu cea fără prihană ai născut pe Cel mai-nainte proorocit, pe Hristos aşteptarea neamurilor, Căruia cântăm : Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.
 
 
   Săvârşindu-ţi inima şi trupul locaş Treimii Celei mai presus de Dumnezeire, ai zidit case dumnezeieşti, vrednico de laudă în care ai adunat cete de fecioare şi coruri şi ai întrunit adunări, care cu un glas laudă şi slavoslovesc pe Hristos în veci.
 
   Strălucind cu înţelepciunea, cu bărbăţia, cu curăţia şi cu dumnezeiasca dreptate, ai avut umilinţa ceea ce duce la înălţime, care te-a înălţat pe tine către Cer şi prin care ai surpat pe şarpele cel mult lăudăros, Cuvioasă. Pentru aceea te cinstim ca pe o adevărată purtătoare de biruinţă.
 
 
   Cu milostenia ai câştigat milă și risipind ai dat celor lipsiţi; dreptatea ta rămâne în veci, şi dobânda cea de la dânsa rămâne neînvechită, Cuvioasă Melania purtătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta te cinstim ca pe o adevărată purtătoare de biruinţă.
 
   Întreitele valuri ale patimilor mă tulbură, adâncimea deznădăjduirii mă îneacă; mântuieşte-mă Maică ceea ce eşti fără prihană, care ai purtat în pântece pe Mântuitorul Domnul, Cel ce S-a născut ca un prunc în iesle; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
 
 
   Pe Tinerii cei binecredincioşi în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte. Ţie : Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
 
   Cei ce dau închinăciune pietrelor, iar nu Ziditorului, nesuferind a te vedea plecată lui Dumnezeu, Mărită, te-au tăiat cu sabia, logodindu-ţi prin moarte dumnezeiasca nemurire.
 
   Cetatea Tesalonicenilor se laudă cu scutecele şi cu nevoinţele Muceniţă, iar Biserica cea de sus a celor întâi născuţi, are pe dumnezeiescul tău Duh, veselindu-se cu drepţii.
 
   Tămâie şi aur şi smirnă, au adus filozofii cu credinţă Celui ce S-a născut în Vitleem; iar nevoinţa Anisiei a adus chinuirea cea prin sânge, rugându-se Lui pentru noi.
 
 
   Toiag ai odrăslit din rădăcina lui Iessei Născătoare de Dumnezeu, născându-ne nouă astăzi floarea Dumnezeirii, pe Hristos, Preacurată, pe Cela ce ca un Dumnezeu este neîncăput, iar acum ca pe un Prunc înfăşat cu scutece, Îl slăvim.
 
 
   Cu adevărat la înălţimea desăvârșirii celei curate te-ai suit fericită Melania, şi ai ajuns cetele celor fără materie, câştigându-ţi dorirea cea adevărată, unde te veseleşti de izvorul bunătăţilor; pentru aceea toţi te fericim.
 
   Împreună cu cetele sihaștrilor te veseleşti, care s-au postit, şi patimile şi-au omorât; şi vezi frumuseţea lui Dumnezeu, cu faţă luminată care mai-nainte o aveai curată, prin curăţia minţii, Melania pururea lăudată.
 
 
   Umblând pe cărarea cea strâmtă, ai ajuns la lăţimea cea desfătată a raiului, unde este bucuria celor ce prăznuiesc, unde este lemnul vieţii; neîncetat adu-ţi aminte de noi care săvârşim praznicul adormirii tale.
 
   Cela ce Se poartă minunat pe umerii Heruvimilor, acum şade în braţe de Fecioară Curată, şi cu scutece Se înfaşă, dezlegând legăturile răutăţilor noastre, şi ca un prunc cu lapte Se hrăneşte, Cela ce hrăneşte toată suflarea.
 
 
   Eva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus; iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla care ai purtat în pântece, lumii binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te slăvim.
 
 
   Sicriul moaştelor tale, izvorăşte mir de bun miros, vindecând bolile oamenilor fecioară Muceniță mărită Anisia. Pentru aceea prăznuind pomenirea ta cea purtătoare de lumină, te rugăm : Roagă-te lui Hristos pentru cei ce te laudă.
 
   Melania pururea pomenită, lauda călugăriţelor, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, curăţeşte-mă luminându-mă pe mine, care despre amândouă părţile m-am înnegrit cu negreala patimilor; ca să te cinstesc luminat, şi să prăznuiesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină.
 
   Dumnezeu, Cel ce a fost pururea mai-nainte de începere şi este împreună cu Tatăl, acum din Duhul Sfânt se naşte negrăit din tine Fecioară, în Vitleem, în dumnezeiasca peşteră, şi înfăşându-Se este culcat în ieslea celor necuvântătoare, dezlegând legăturile greşelilor mele.
 
 
   O ce taine mai presus de minte şi negrăite ! Cum Cel neîncăput înfăşându-Se în scutece este culcat în ieslea celor necuvântătoare, ca un Prunc; mântuind pe toţi de necuvântare, şi suindu-ne la ceruri, pe noi care strigăm Lui : Binecuvântat eşti Dumnezeul nostru Cela ce Te-ai născut, slavă Ție ! De două ori.
 
   Pe Emmanuil, Care S-a născut în peşteră, steaua L-a vestit de sus filozofilor, fiind El Soare al dreptăţii necuprins, şi în iesle cuprins, fiind îmbrăcat cu trup material; către Care strigăm : Binecuvântat eşti Dumnezeul nostru Cel ce Te-ai născut slavă Ție.
 
   Acum pe pământ S-a arătat Prunc, Cela ce din Tatăl s-a născut mai-nainte de veci. Bucură-te toată zidirea ! Cerurile să se veselească, văzând pe cei amăgiţi mai-nainte, iarăşi uniţi cu Dumnezeu şi strigând Lui : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru slavă Ție.
 
 
   Voind Te-ai pogorât plecând cerurile Doamne, şi Te-ai sălăşluit negrăit în pântece fecioresc, şi Prunc Te-ai cunoscut născându-Te în peşteră, şi Te-ai amestecat cu oamenii, arătând calea aleasă celor ce strigă Ție : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut. Dumnezeul nostru slavă Ție !
 
   Nestricată, Curată, cunoscându-se pe sineşi Fecioara după minunata şi netâlcuita ei naştere, strigă : Necuprinsule de cuvânt Doamne ! Prunc înfăşat Te ţin pe Tine, şi Te slavoslovesc împreună cu păstorii, strigând cu credinţă : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție !
 
 
   Cu toiag de fier te vei păstorii iudeule, ca un neascultător şi potrivnic proorocilor, că Fiului care S-a născut îi dă Tatăl în moştenire neamurile şi stăpânirea a tot pământul; iar pe tine te va lepăda vărsătorule de sânge, că nu te pleci a striga : Împăratul lui Israil, Hristos a venit.
 
 
   Strigă o Davide, strămoşule şi Proorocule, pe cine numeşti Stea luminoasă, care a strălucit înaintea luceafărului ? Pe Cel ce S-a născut mai presus de fire din Fecioară, Căruia strigăm popoarele întru bucuria Născătoarei de Dumnezeu : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 
 
   Grăieşte de față o Isaie : Iată o Fecioară va lua în pântece fără de bărbat, şi va naşte fără de sămânţă pe Ziditorul şi Stăpânul tuturor veacurilor. Căruia strigăm întru bucuria Născătoarei de Dumnezeu, cântând luminat : Binecuvântat eşti Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Dumnezeul nostru slavă Ție !
 
   Văzându-Te toată zidirea că Te-ai născut cu trup în Vitleem, pe Tine lucrătorul şi Ziditorul tuturor, se înnoieşte iarăşi şi se zideşte din nou. Soarele şi-a întins lumina, şi pământul se veseleşte, şi filozofii împăraţii de la Persia, din stea pricepându-se; păstorii spăimântându-se foarte, se miră, şi se închină lui Dumnezeu, dimpreună cu ceea ce L-a născut cu trup; o minune ! Hrănitorul se hrăneşte din Maică Preacurată, pentru mântuirea şi zidirea lumii.
 




 
    Întru această lună, în ziua a treizeci și una, pomenirea Preacuvioasei maicii noastre Melania Romana.
 
Stih : Nu cu mână materialnică şi cerneală Melania,
Ci Dumnezeu, deşi ai murit, între cei vii te scrie.
În treizeci şi una cu adevărat,
Melania din lume a zburat.
 
   Aceasta a fost pe vremea împărăţiei lui Onorie, de neam slăvit şi luminat, care a iubit pe Domnul Hristos din tot sufletul ei, şi a vrut să-şi păzească fecioria, iar părinţii ei, şi fără voia ei au măritat-o, şi s-a făcut Maică a doi copii; apoi murindu-i şi părinţii, şi copiii, şi ea părăsind cetatea, se află într-un locuşor afară din cetate, şi primea străinii ce mergea acolo, şi căuta pe cei ce erau la închisori şi la urgii. După aceea vânzându-şi toate averile şi moşiile, şi tot ce a avut, care erau multe, a strâns aur miliarde, adică o sută douăzeci de mii de galbeni, care îi cheltui pe la mânăstiri şi pe la biserici, şi mânca în două zile odată, de acum a cincea zi, apoi numai sâmbătă şi Duminică gusta hrană, şi scria foarte iscusit şi cu meşteşug. Deci aflându-se şapte ani în Africa, şi uşurându-se de cea multă avuţie ce avea, se duse la Alexandria, şi de acolo la Ierusalim, unde închizându-se într-o chilie, şi strângând nouăzeci de fecioare, le ţinea în cheltuiala ei, de toate câte le trebuia. După acea cuprinzându-se de durerea coastelor, se bolnăvi foarte rău, şi chemând pe Teofil episcopul Ileterupolei, şi primind de la dânsul dumnezeiasca împărtăşire, şi şezând surorile, le zise cuvântul cel de apoi : Precum Domnului i s-a părut, aşa a şi făcut, şi îndată şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
 
    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zotic, hrănitorul de săraci.
 
Stih : Pe Zotic mulari sirepi târându-l aleargă săltând,
Începând calea de la pământ, şi în ceruri săvârşind.
 
   Acesta era din Roma cea veche, de neam cinstit şi luminat, şi pedepsindu-se din copilărie cu tot felul de învățătura înţelepciunii, şi fiindcă era om cu minte, se mută de acolo, şi se duse la Constantinopol, cu voia şi cu porunca celui dintru împăraţi marelui împărat Constantin, şi se cinsti de către acela cu vrednicia magistrianului, venind împreună cu dânsul şi alţi oarecari boieri de la Roma la Constantinopol, adică cel ce era peste arme magistrian, şi Pavlin nepotul acestuia. Pe lângă aceştia şi Olimvrie şi Viros, Sevir și Marian, Antim, Urvichie, Isidor, Calistrat, Florentie, Euvul, Sampson, şi Studie, şi minunatul acesta Zotic, cu a căror nume se răspunde şi până astăzi cinstitelor locaşuri. Şi se povesteşte că întru acea vreme a intrat bozia cea mare în Constantinopol, şi cum împăratul a dat poruncă, să se arunce în mare, cel ce va cădea într-acea boală, care moarte neputând vedea sau a auzi cinstitul acesta om, şi arzându-se de dragoste ce avea către Dumnezeu, merse la împăratul, şi zise : Să dea împăratul slugii sale aur mult, şi voi cumpăra mărgăritare şi pietre scumpe luminoase, întru slava şi cinstea împărăţiei sale, că foarte sunt eu cunoscător de acestea; şi îndată porunci împăratul să se facă aceasta. Iar el ca un iubitor de Dumnezeu, şi iscusită slugă ce era lui Dumnezeu, dacă luă aurul ieşi afară vesel; şi dând o seama de preţ, răscumpără din moartea aceea a înecării, pe cei ce se dă de către eparhul la pierzare, şi-i luă de-i duse de cea parte de Vizantia, în muntele ce se chemă pe atunci Eleon. Şi făcând corturi şi colibe, i-a odihnit într-însele. Această câştigată de Dumnezeu neguţătorie nu s-a ascuns de cei mulţi, de vreme ce le da mult ajutor în toate zilele, că erau mulţi, care făcându-se, putea să aducă mare foamete în cetate. Iar după moartea marelui şi deapururea pomenitului împărat Constantin, luând toată împărăţia răsăritului, fiul său Constantie nu cu blagocestie, de vreme ce era arian, muncit-a cu multe feluri de munci pe mulţi din blagocestivi, căruia îi era urât şi fericitul Zotic, căci era pravoslavnic, însă se sfia pentru dragostea Sfântului Constantin tatălui său, ce avea către Sfântul. Ci aflând bună pricină, îl hulea, că prin mijlocul lui venise în cetate boala leprei. Şi se întâmplă de căzu într-acea boală şi fiica împăratului care o a dat tatăl său pe seama eparhului, ca să o înece în mare. Iar Sfântul Zotic dând slujitorilor obișnuita plată după obicei, o cumpără şi o puse cu ceilalţi leproşi.  Deci făcându-se foamete ce aştepta după lăsarea lui Dumnezeu, şi venind cetatea la lipsă de bucate, împăratul cerea să afle pricina foametei, de aceea găsind vreme napăstuitorii, şi pizmaşii adevărului, pârâră pe Sfântul, şi adeveriră că el era pricina; căci da de prisosit hrană la cei leproşi, care erau mulţime nenumărată. Iar împăratul auzind aceasta, şi contenindu-şi oarece mânia, se sfia puţin de Sfântul, şi se trăgea înapoi, că doară va lua mărgăritarul şi pietrele scumpe; însă fiind invitat de oamenii voitori de rău, porunci să-I prindă. Iar Sfântul aflând, grăbi de intră pe ascuns în palatul împărătesc, şi se ivi înaintea împăratului, şi împăratul îi zise cu blândeţe de făţărie : Venit-a Magistriane corabia, care aduce mărgăritarele şi pietrele cele scumpe ? Cuviosul îi răspunse : A mea împărate, a venit. Pentru aceasta de-ţi este voia vino cu robul tău, şi o vei vedea adevărat. Deci îndată împăratul nepunând vreme la mijloc, purcese a merge, iar fericitul Zotic alergând mai-nainte la Eleon, porunci să iasă din colibe fraţii întru Hristos, împreună cu fiica împăratului, să-i întâmpine cu lumânări aprinse. Deci sosind împăratul la locul acela, şi văzând pe leproşi cu luminări aprinse, mirându-se de mulţime, zise : Ce sunt aceştia ? Iar el arătând cu degetul, zise : Aceştia sunt o împărate pietrele cele fără de preţ, şi mărgăritarii cei luminoşi, care le-am cumpărat cu multă trudă; iar împăratului părându-i-se lucru de batjocură, se aprinse de mânie, şi porunci de-I legară fără de nici o milă de mulari sălbatici, ca trăgându-I, degrabă să-l lipsească de viață, rupându-i-se mădularele pe pietre. Deci îndată făcându-se aceasta, stând împăratul şi privind îmboldind slujitorii mularii cu bolduri, trăgea pe Sfântul cu alergătură silnică, de la deal la vale, de care i s-a risipit mădularele tot bucăţi, şi i-a sărit ochii. Şi în locul ce s-a întâmplat acestea, îndată a izvorât izvor de apă curată, şi adăpătoare, care tămăduiește toată boala şi slăbiciunea, întru lauda şi slava şi cinstea Iubitorului de oameni, Dumnezeu, şi slugii sale. Deci dar fiind fericitul aşa târât şi-a dat sufletul la Dumnezeu, în care loc îndată stătură şi mularii neclintiţi, măcar că-i băteau slujitorii și-i sileau; şi nu numai aceasta, ci o preaslăvită minune ! că şi cu glas omenesc, strigară auzind toţi, mustrând nemilostivirea şi cruzimea împăratului făcându-l orb şi nesimţit, şi ziseră : Aicea să se îngroape Sfântul. Acestea văzând, şi auzind împăratul, şi minunându-se se rugă lui Dumnezeu cu amare lacrimi şi suspinuri, şi cu zdrobită inimă strigând : Că din necunoştinţă a fost cele ce a făcut, şi îndată porunci de îngropară trupul Sfântului cu mare socotinţă, şi cu nespusă cinste, şi cu mare osârdie făcu casă leproşilor cu cheltuieli împărăteşti, dând acolo de pomană multe sate şi venituri. Iar cinstitele moaşte ale Sfântului Zotic, de atunci până în ziua de astăzi cu Darul Iubitorului de oameni Dumnezeu, nu încetează a lucra minuni nepovestite. Şi se face soborul lui în sfânta biserică a Sfântului Apostol Pavel, ce este la Orfanotrofion, adică hrănitoarea de săraci.
 
    Tot în această zi, Sfântul Ghelasie, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Ghelasie până la sfârşitul vieţii venind,
Râdea de viață, vrednică de râs fiind.
 
    Tot în această zi, Sfintele zece fecioare din Nicomidia, străpungându-li-se ochii, şi strujindu-li-se coastele, s-au săvârşit.
 
Stih : Pentru străpungere şi strujire îndoită răsplătire cu adevărat.
Cunosc pe ceata fecioarelor cea de două ori cinci că au luat.
 
    Tot în această zi, Sfânta Muceniță Olimpiodora în foc s-a săvârşit.
 
Stih : Olimpiodora pentru nevoinţa focului are daruri,
Laude, iar nu Olimpienească cunună de flori.
 
    Tot în această zi, Sfântul Gaie, cu pace s-a săvârşit.
 
Stih : Dumnezeiescul Gaie multe dureri în viață a suferit.
Şi acum... strălucite răsplătirile durerilor a dobândit.
 
    Tot în această zi, Sfânta Muceniță Nemi de sabie s-a săvârşit.
 
Stih : Bărbat purtător de sabie pe Nemi nu o îngrozeşte,
De ar şi muri de sabie, încă mai mult se veseleşte.
 
    Sfântul Mucenic Vusiris împuns cu bolduri de către femei s-a săvârşit.
 
Stih : Trupul lui Vusiris împuns ca pânza prin bolduri s-a văzut,
Prin care ţesătură nouă Domnului s-a țesut.
 
    Pomenirea Sfântului Mucenic Gaudentie.
 
Stih : Nu de tot luptei nevoitorilor neînvățat,
Gaudentie deşii nu prin luptă duhul şi-a dat.
 
   Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
 
    La Vecernie Stihirile pe 6, Stihoavna şi celelalte. La sfârşit pomenim numele Sfintei Melania. La Utrenie, la Dumnezeu este Domnul,... Troparul Praznicului de trei ori şi Sedelnele praznicului. Canonul praznicului cel întâi cu Irmosul pe 8, şi al doilea cu Irmosul pe 6. Catavasiile : Hristos se naşte... şi celelalte ca la însuşi praznicul. La Liturghie Fericirile din Canoane, Cântarea a 9-a, pe 8. Prochimen şi Chinonicul Naştere. Iar Apostolul şi Evanghelia, a zilei.
 
 
    Catisma întâia Fericit bărbatul... La Doamne strigat-am..., Stihirile Învierii 3, ale praznicului 4, glas 2 : Veniţi să ne bucurăm Domnului... şi ale Sfinţilor trei. Slavă... a Sfinţilor, glas 6 : Pomenirea săvârşim.. Şi acum..., a praznicului, glas 2 : August singur stăpânind... Vohod, Prochimenul zilei. La Litie, Stihirile praznicului, Slavă..., glas 5 : Magii împăraţii perşilor... Şi acum..., glas 6 : Dănțuiesc îngerii toţi... La Stihoavnă, Stihirile Învierii, Slavă..., a Sfinţilor, glas 6 : Pomenirea Arhiereilor... Şi acum..., a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul : Născătoare de Dumnezeu... de două ori, şi al Sfinţilor odată : Bine vesteşte Iosife...
 
 
    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de două ori. Slavă..., al Sfinţilor, Şi acum..., al praznicului. După obişnuitele Catisme, Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei lor; Apoi : Fericiţi cei fără prihană... cu Troparele Învierii. Soborul îngeresc... lpacoi al glasului şi citirea praznicului. Antifonul, Prochimenul glasului, şi Toată suflarea... Evanghelia Învierii : Învierea lui Hristos văzând... După Psalm 50 Stihira Învierii. CANOANELE : Al Învierii, cu Irmosul pe 4, al sfinţilor pe 4, şi ale praznicului, amândouă Canoanele, pe 6. Catavasiile praznicului : Hristos se naşte... După a 3-a Cântare, Condacul şi Icosul Sfinţilor şi Sedealna lor; Slavă..., Şi acum..., a praznicului După a 6-a Cântare, Condacul şi Icosul praznicului. La a 9-a Cântare, Ceea ce eşti mai cinstită... Exapostilaria Învierii. Slavă... a sfinţilor, Şi acum..., a praznicului. La Laude : Stihirile Învierii pe 4, şi ale praznicului 4 : Veseliţi-vă drepţilor... cu Pripelile lor. Slavă... a Sfinţilor, glas 8 : Sângele şi focul... Şi acum... Prea binecuvântată eşti... Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai. Ecteniile şi Otpustul. Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei. La Ceasuri Troparul Învierii, Slavă..., al praznicului şi al Sfinţilor pe rând. Şi acum..., a Născătoarei ceasului, Condacul praznicului şi al Sfinţilor, le zicem schimbându-le.
 
 
    Fericirile glasului pe 4, ale praznicului întâiul Canon, Cântarea a 9-a, pe 4, şi al sfinţilor, Cântarea a 6-a, pe 4. După Vohod, Troparul Învierii, al praznicului şi al Sfinţilor Slavă..., Condacul sfinţilor, Şi acum..., al praznicului. Apostolul către Galateni : Fraţilor, arăt vouă Evanghelia care s-a binevestit de mine... Evanghelia de la Matei : Iar după ce s-au dus Magii, iată îngerul Domnului... chinonicul : Lăudaţi pe Domnul din ceruri.. şi al praznicului.
 
    VEZI : De se va întâmplă după praznicul sau ieşirea Naşterii lui Hristos, Sâmbăta, Vineri seara, La Doamne strigat-am..., Slavă..., Şi acum..., a praznicului; iar a Născătoarei, cea dintâi a glasului ce se întâmplă, nu zicem.